MODIFICAT

LP95-XIV din 16.07.98, MO69/23.07.98

    Parlamentul adoptă prezenta lege.

    Art.I. - Codul  de  procedură  penală,  aprobat  prin  Legea  R.S.S. Moldoveneşti  din  24 martie 1961 (Veştile Sovietului Suprem  al  R.S.S. Moldoveneşti,  1961, nr.10, art.42; nr.16, art.66; 1963, nr.16,  art.70; Veştile  Sovietului Suprem şi ale Guvernului R.S.S. Moldoveneşti,  1966, nr.12,  art.168;  1968, nr.8, art.115; 1970, nr.8, art.136; 1972,  nr.9, art.127;  1974,  nr.6,  art.50, 53; 1975, nr.6, art.55;  nr.9,  art.114; 1977,  nr.4,  art.28; 1983, nr.12, art.79; 1987, nr.11,  art.149;  1989, nr.4,  art.73; Legea nr.500-XII din 15 februarie 1991; Monitor  Oficial, 1991,  nr.3-4-5-6,  art.27; Monitorul Parlamentului Republicii  Moldova, 1992,  nr.4,  art.86-1; nr.8, art.207; 1993, nr.11,  art.343;  Monitorul Oficial  al Republicii Moldova, 1994, nr.5, art.143; nr.6, art.7; nr.19, art.204;  1995, nr.9, art.92; nr.38-39, art.421; 1996,nr.46-47, art.413;  nr.54-55,  art.515;  nr.61-62, art.599), se modifică şi  se  completează

după cum urmează:

    1. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

    "Articolul 6. Libertatea şi siguranţa persoanei

    Libertatea şi siguranţa persoanei sînt inviolabile.

    Nimeni nu poate  fi lipsit de libertate decît în condiţiile legii şi cu respectarea procedurii prevăzute de prezentul cod în cazurile:

    1) dacă persoana  este deţinută legal în baza sentinţei instanţei de judecată competente;

    2) dacă persoana  a  fost  arestată legal pentru  neexecutarea  unei hotărîri pronunţate, conform legii, de către instanţa de judecată;

    3) dacă persoana  a fost reţinută legal sau arestată legal pentru  a fi  adusă  în faţa instanţei de judecată competente atunci  cînd  există motive  întemeiate  de a se bănui că a săvîrşit o infracţiune  sau  cînd există  temei  de  a  se  crede că este necesar  de  a  o  împiedica  să săvîrşească o infracţiune ori să fugă după săvîrşirea acesteia.

    Oricărei persoane   reţinute  sau  arestate  i  se  comunică   toate drepturile ei legale înainte de efectuarea oricărui alt act de procedură cu  participarea ei. Necomunicarea drepturilor poate servi temei  pentru contestarea legalităţii reţinerii sau arestării.

    Oricărei persoane  reţinute  sau arestate trebuie să i se  aducă  la cunoştinţă,  în cel mult trei ore, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii  sau arestării sale şi calificarea juridică a infracţiunii  de săvîrşirea  căreia  ea este bănuită sau învinuită, fapt despre  care  se face  o  menţiune  în  procesul-verbal de reţinere sau  în  mandatul  de arestare.

    Orice persoană  lipsită de libertate prin arestare sau deţinere  are dreptul să depună un recurs în instanţa de judecată competentă pentru ca aceasta  să statuieze, într-un termen cît mai scurt, asupra  legalităţii arestării  sau deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă arestarea sau deţinerea sînt ilegale.

    În cursul procedurii  penale, nimeni nu poate fi supus torturii  sau tratamentului inuman ori degradant.

    Orice persoană  care este victima unei arestări sau a unei  deţineri contrar  dispoziţiilor prezentului articol are dreptul la despăgubiri în condiţiile legii."

    2. La articolul 22 alineatul 1:

    după punctul  2) se introduce un nou punct, care devine punctul  3), cu următorul cuprins:

    "3) dacă el a   examinat   demersurile  privind  aplicarea   măsurii preventive  sub  formă de arest şi emiterea mandatului de  arestare  sau privind  prelungirea  duratei ţinerii sub arest ori dacă el  a  examinat recursurile   privind  legalitatea  aplicării  sau  refuzului  aplicării măsurii  preventive  sub  formă  de  arest,  prelungirii  sau  refuzului prelungirii duratei ţinerii sub arest;";

    punctele 3), 4), 5) şi 6) devin respectiv punctele 4), 5), 6) şi 7).

    3. La articolul 41/1 alineatul 2:

    textul ", precum  şi  de  materialele  trimise  în  judecată  pentru confirmarea  legalităţii  şi temeiniciei aplicării faţă de el a  ţinerii sub arest în calitate de măsură de reprimare" se exclude;

    textul ", să participe la examinarea de către instanţa de judecată a plîngerilor în  modul prevăzut la articolul 195/2 din prezentul Cod"  se înlocuieşte  cu textul "şi ale instanţei de judecată; să dea  explicaţii în  procesul  examinării  de  către instanţa de  judecată  a  demersului privind aplicarea faţă de el a măsurii preventive sub formă de arest".

    4. La articolul 42 alineatul 3:

    după cuvintele  "să  atace  în  instanţa de  judecată"  se  introduc cuvintele "ierarhic superioară";

    textul ", precum  şi  de  materialele  trimise  în  judecată  pentru confirmarea  legalităţii  şi temeiniciei aplicării faţă de el a  ţinerii sub arest în calitate de măsură de reprimare" se exclude;

    textul "să participe  la examinarea de către instanţa de judecată  a plîngerilor în modul prevăzut la articolul 195/2 din prezentul Cod;"  se înlocuieşte cu textul "să dea explicaţii în procesul examinării de către instanţa de judecată a demersului privind aplicarea faţă de el a măsurii preventive  sub  formă  de arest; să participe la  examinarea  de  către judecător  a demersului privind prelungirea duratei ţinerii sub arest şi la  examinarea  de  către  instanţa de  judecată  a  recursului  privind legalitatea aplicării faţă de el a măsurii preventive sub formă de arest sau prelungirea duratei ţinerii sub arest;"

    5. La articolul 46 alineatul 2:

    punctul 1) va avea următorul cuprins:

    "1) să ia cunoştinţă de procesul-verbal de reţinere a bănuitului, să asiste la audierea bănuitului sau învinuitului în procesul examinării de către  instanţa de judecată a demersului privind aplicarea faţă de el  a măsurii  preventive  sub formă de arest, să participe la  examinarea  de către  judecător  a demersului privind prelungirea duratei  ţinerii  sub arest;";

    la punctul 9),  textul "să participe la examinarea de către instanţa de  judecată  a  plîngerilor  în modul prevăzut la  articolul 195/2  din prezentul  Cod" se înlocuieşte cu textul "să participe la examinarea  de către  instanţa  de judecată a recursului privind legalitatea  aplicării faţă  de bănuit şi învinuit a măsurii preventive sub formă de arest  sau privind prelungirea duratei ţinerii sub arest".

    6. La articolul 73:

    alineatul 1 va avea următorul cuprins:

    "Dacă există  suficiente  temeiuri pentru a presupune  că  bănuitul, învinuitul,  inculpatul  ar putea să se ascundă de organele de  urmărire sau  de  judecată, să împiedice stabilirea adevărului în procesul  penal ori  să  săvîrşească  acţiuni  criminale, precum  şi  pentru  a  asigura executarea  sentinţei,  faţă  de  bănuit, învinuit,  inculpat  poate  fi aplicată  una din următoarele măsuri preventive: declaraţia în scris  de nepărăsire  a  localităţii;  garanţia personală;  garanţia  organizaţiei obşteşti; arestarea preventivă.";

    după alineatul  4 se introduce un nou alineat, care devine alineatul 5, cu următorul cuprins:

    "Toate măsurile preventive, cu excepţia arestării preventive, pot fi aplicate  de  persoana care efectuează cercetarea  penală,  anchetatorul penal,  procuror, instanţa de judecată. Arestarea preventivă în calitate de măsură preventivă se aplică numai de instanţa de judecată.";

    alineatele 5, 6 şi 7 devin respectiv alineatele 6, 7 şi 8;

    la alineatul 7, cuvintele "sau a procurorului, să dee" se înlocuiesc cu cuvintele ", a procurorului sau a instanţei de judecată, să dea".

    7. Articolul 78 va avea următorul cuprins:

    "Articolul 78. Arestarea preventivă

    Măsura arestării  preventive se aplică, respectîndu-se  dispoziţiile articolului 6 din prezentul cod, în cauzele privind infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsă privativă de libertate pe un termen mai mare de  un an. În cazuri excepţionale cînd instanţa de judecată deţine probe că  bănuitul,  învinuitul, inculpatul au săvîrşit acţiunile indicate  la alineatul  unu al articolului 73 din prezentul cod, arestarea preventivă poate  fi aplicată şi în cauzele privind infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsă privativă de libertate pe un termen mai mic de un an.

    Arestarea preventivă  se face în baza mandatului de arestare emis de judecător sau în baza deciziei tribunalului.

    Dreptul de a  decide aplicarea măsurii preventive sub formă de arest aparţine  judecătorilor judecătoriilor raionale, municipale  (sectorale) din  raza  de activitate a organului de cercetare penală sau de  anchetă preliminară, sau unde se efectuează ancheta penală.

    După emiterea  mandatului  de  arestare, judecătorul, în  decurs  de douăzeci  şi  patru  de  ore, comunică despre arestare  unui  membru  al familiei bănuitului sau învinuitului ori unei alte persoane numite de el.

    Dacă persoana  arestată  este  cetăţean  al unui  alt  stat,  despre arestare este informată ambasada sau consulatul acestui stat."

    8. După articolul  78  se  introduc  articolele  78/1  şi  78/2,  cu următorul cuprins:

    "Articolul 78/1. Examinarea demersului privind aplicarea măsurii

                            preventive sub formă de arest şi emiterea

                            mandatului de arestare

    Persoana care  efectuează  cercetarea  penală,  anchetatorul  penal, procurorul,  stabilind  că  faţă de bănuit sau învinuit este  necesar  a aplica  măsura  preventivă sub formă de arest, adresează în instanţa  de judecată  un  demers privind aplicarea faţă de persoana dată  a  măsurii preventive  sub  formă  de arest şi emiterea mandatului  de  arestare  a acesteia. Demersul va cuprinde motivele şi temeiurile în virtutea cărora este  necesară  aplicarea măsurii preventive cerute, la el se vor  anexa materiale  care confirmă temeinicia lui. În cazul cînd persoana  bănuită este  reţinută,  demersul va fi înaintat instanţei de judecată  pînă  la expirarea  a  douăzeci  şi  patru  de  ore  de  la  momentul  întocmirii procesului-verbal de reţinere a bănuitului.

    Demersul se examinează  de  către judecător în ziua primirii lui  în instanţa de judecată.

    La soluţionarea  chestiunii privind emiterea mandatului de arestare, judecătorul este obligat să ia cunoştinţă de toate materialele ce conţin temeiuri  pentru arestare preventivă, precum şi să verifice dacă a  fost respectată  legislaţia  în ceea ce priveşte pornirea  procesului  penal, reţinerea  bănuitului, atingerea vîrstei de la care persoana bănuită sau învinuită de săvîrşirea infracţiunii poate fi supusă răspunderii penale;

dacă legea prevede pedeapsa privativă de libertate pe un termen mai mare de un an; dacă probele prezentate au fost dobîndite pe cale legală; dacă izolarea persoanei de societate este absolut necesară şi dacă legislaţia nu prevede o procedură deosebită pentru arestarea persoanei în cauză.

    Judecătorul,  în mod obligatoriu, îl audiază pe bănuit sau învinuit, consemnînd  acest  fapt  în încheierea cu privire la  aplicarea  măsurii preventive  sub  formă  de  arest  sau la refuzul  de  a  aplica  măsura preventivă  sub  formă de arest, cu excepţia cazurilor cînd acesta  este dispărut,  se află în străinătate ori se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată.

    Judecătorul dă   o  încheiere  motivată  privind  aplicarea  măsurii preventive  sub  formă  de arest şi emite mandat de arestare  sau  dă  o încheiere  motivată  privind  refuzul aplicării măsurii  preventive  sub formă de arest.

    În mandatul de arestare se indică:

    1) numărul, data şi locul emiterii mandatului de arestare;

    2) numele şi prenumele judecătorului;

    3) numele, prenumele,  data şi locul naşterii, domiciliul, locul  de muncă,  antecedentele penale, starea familială, starea sănătăţii şi alte date  necesare  despre  persoana  pentru arestarea căreia  a  fost  emis mandatul;

    4) faptele de  săvîrşirea  cărora  este  bănuită  persoana  dată  şi calificarea lor în conformitate cu normele Codului penal;

    5) motivele şi  temeiurile aplicării măsurii preventive sub formă de arest;

    6) durata ţinerii sub arest;

    7) organul care va asigura executarea mandatului;

    8) procedura de atac al mandatului.

    În încheierea   privind  aplicarea  sau  refuzul  aplicării  măsurii preventive  sub  formă  de  arest  se  indică  data  şi  locul  emiterii încheierii,  datele prevăzute la punctele 2) - 4) şi 8) din alineatul  6 al  prezentului  articol,  precum  şi circumstanţele  şi  motivele  care determină  aplicarea sau refuzul aplicării faţă de bănuit sau învinuit a măsurii preventive sub formă de arest.

    Persoanei arestate  i  se  aduc la cunoştinţă, în limba  pe  care  o înţelege,  motivele  şi  temeiurile arestării şi i se explică  modul  de contestare a mandatului de arestare.

    Copiile încheierii privind aplicarea măsurii preventive sub formă de arest,  mandatului de arestare şi încheierii privind refuzul de a aplica măsura  preventivă sub formă de arest se trimit de instanţa de  judecată bănuitului, învinuitului, procurorului şi la locul de ţinere a persoanei sub arest.

    În decurs de   trei   zile,   persoana  arestată,   apărătorul   ori reprezentantul  său  legal,  pot depune recurs împotriva  mandatului  de arestare,  iar persoana care efectuează cercetarea penală,  anchetatorul penal  şi procurorul, care au adresat demersul privind aplicarea măsurii preventive  sub  formă de arest, - recurs împotriva  încheierii  privind refuzul  aplicării măsurii preventive sub formă de arest în instanţa  de judecată ierarhic superioară.

    Recursul se trimite  nemijlocit  în  instanţa de  judecată  în  care acţionează  judecătorul care a emis mandatul de arestare ori încheierea.

Persoana  arestată  poate depune recurs, de asemenea,  prin  intermediul persoanei  care efectuează cercetarea penală ori al anchetatorului penal şi  prin  intermediul administraţiei locului de ţinere sub  arest,  care sînt  obligate  să trimită recursul instanţei de judecată în  decurs  de douăzeci şi patru de ore.

    Judecătorul care   a   dat  încheierea  privind  aplicarea   măsurii preventive  sub formă de arest şi a emis mandatul de arestare sau a  dat încheierea  privind  refuzul aplicării măsurii preventive sub  formă  de arest, în cel mai scurt termen, trimite materialele în tribunal.

    Depunerea recursului  nu suspendă executarea mandatului de  arestare sau a încheierii instanţei de judecată.

    Înaintarea repetată   a   demersului   privind   aplicarea   măsurii preventive  sub  formă de arest faţă de aceeaşi persoană şi  în  aceeaşi cauză  se admite numai în cazul descoperirii unor circumstanţe noi, care dovedesc necesitatea arestării acestei persoane.

    Articolul 78/2. Controlul legalităţii aplicării sau a refuzului

                           de a aplica măsură preventivă sub formă de arest

    Controlul legalităţii  aplicării sau a refuzului de a aplica  măsura preventivă   sub  formă  de  arest  se  efectuează  de  tribunale,  care examinează  materialele în complet din trei judecători, în termen de cel mult trei zile de la primirea lor.

    Examinarea recursului   se   efectuează  în  şedinţă   închisă,   cu participarea procurorului, bănuitului sau învinuitului, apărătorului sau reprezentantului  lui legal. Neprezentarea acestor persoane nu împiedică examinarea  recursului. Instanţa poate să cheme în şedinţă persoana care efectuează cercetarea penală, anchetatorul penal sau partea vătămată.

    La începutul şedinţei, preşedintele şedinţei anunţă ce fel de recurs va  fi examinat, componenţa completului de judecată, explică persoanelor prezente  la  şedinţă drepturile şi obligaţiile lor. Prima este  audiată persoana  care a depus recursul pentru a-l argumenta, apoi sînt  audiate celelalte persoane prezente la şedinţă.

    Examinînd materialele, instanţa pronunţă una din următoarele decizii motivate privind:

    1) respingerea  recursului  şi menţinerea mandatului de arestare  şi încheierii atacate;

    2) anularea mandatului  de  arestare şi eliberarea persoanei de  sub arest;

    3) anularea încheierii  privind refuzul aplicării măsurii preventive sub  formă de arest şi stabilirea măsurii preventive sub formă de arest, cu  indicarea duratei ţinerii sub arest. În acest caz, decizia în  cauză are puterea juridică a mandatului de arestare.

    Concomitent cu  pronunţarea deciziei privind anularea mandatului  de arestare,  instanţa  de  recurs are dreptul să  stabilească  orice  altă măsură preventivă prevăzută de lege.

    Decizia instanţei  de recurs este definitivă şi nu poate fi  atacată pe căi extraordinare.

    Copia deciziei  se  trimite procurorului, anchetatorului  penal  sau persoanei    care   efectuează   cercetarea   penală,   bănuitului   sau învinuitului, iar în cazul anulării mandatului de arestare - şi la locul de ţinere sub arest a persoanei, pentru executare fără întîrziere.

    După pronunţarea  deciziei, instanţa de recurs restituie materialele dosarului instanţei care le-a prezentat.

    În caz de respingere  a  recursului şi de menţinere a mandatului  de arestare  sau  a  încheierii atacate, examinarea repetată  a  recursului înaintat  de aceeaşi persoană şi privind aceeaşi cauză se efectuează  în modul  prevăzut la prezentul articol numai în cazul prelungirii  duratei ţinerii sub arest."

    9. Articolul 79 va avea următorul cuprins:

    "Articolul 79. Durata ţinerii sub arest şi prelungirea ei

    Durata ţinerii  sub  arest  în timpul cercetării  infracţiunilor  nu poate  depăşi  treizeci  de  zile, cu excepţia  cazurilor  prevăzute  de prezentul cod.

    În cazuri excepţionale, în funcţie de caracterul complicat al cauzei penale,  de  gravitatea  infracţiunii  şi în  lipsa  temeiurilor  pentru schimbarea măsurii preventive, acest termen poate fi prelungit:

    1) pînă la şase  luni  - dacă persoana este învinuită de  săvîrşirea unei  infracţiuni  pentru care legea prevede pedeapsa maximă de pînă  la cincisprezece ani privaţiune de libertate;

    2) pînă la douăsprezece  luni  -  dacă persoana  este  învinuită  de săvîrşirea  unei  infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa  maximă pînă  la douăzeci şi cinci de ani privaţiune de libertate sau detenţiune pe viaţă.

    Învinuiţilor  minori  care, la data săvîrşirii infracţiunii,  nu  au împlinit 16 ani, durata ţinerii sub arest poate fi prelungită numai pînă la  patru  luni,  iar  învinuiţilor  minori  care,  la  data  săvîrşirii infracţiunii,  nu au împlinit 18 ani, durata ţinerii sub arest poate  fi prelungită numai pînă la şase luni.

    Prelungirea duratei  ţinerii sub arest pînă la şase luni se  dispune de  către  judecătorul  care a emis mandatul de arestare, iar  în  lipsa acestuia  ori în cazul dispunerii măsurii preventive sub formă de  arest de  către instanţa de recurs - de către orice alt judecător al instanţei de  judecată  din raza de activitate a organului de anchetă  preliminară sau unde se efectuează ancheta penală.

    O nouă prelungire  a  duratei ţinerii sub arest poate fi dispusă  de către  un judecător al tribunalului - pînă la nouă luni, şi de către  un judecător al Curţii de Apel - pînă la douăsprezece luni.

    După trimiterea  cauzei  în  judecată, durata ţinerii  sub  arest  a inculpatului,  ca  măsură preventivă, de la data la care cauza  a  venit spre  judecare în instanţa de judecată şi pînă la pronunţarea sentinţei, nu  poate  fi  mai  mare de şase luni  pentru  persoanele  învinuite  de săvîrşirea  unei  infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa  maximă pînă  la  cincisprezece ani privaţiune de libertate şi  de  douăsprezece luni  pentru persoanele învinuite de săvîrşirea unei infracţiuni  pentru care  legea prevede pedeapsa maximă de pînă la douăzeci şi cinci de  ani privaţiune de libertate sau detenţiune pe viaţă."

    10. După articolul 79 se  introduc  articolele  79/1  şi  79/2,   cu următorul cuprins:

    "Articolul 79/1. Examinarea demersului privind prelungirea

                            duratei ţinerii sub arest

    Persoana care  efectuează  cercetarea  penală,  anchetatorul  penal, procurorul,  cu cel puţin zece zile înainte de expirarea duratei ţinerii persoanei  sub  arest, se adresează judecătorului cu un  demers  privind prelungirea acestei durate.

    Pe demersul persoanei  care  efectuează  cercetarea  penală  sau  al anchetatorului  penal  trebuie să fie avizul procurorului care  exercită supravegherea.  În cazul cînd procurorul nu este de acord cu  temeiurile expuse în demers, el anexează o notă în care expune argumentele sale.

    Demersul se examinează  de  către judecător în termen de cinci  zile din  ziua  primirii lui, în şedinţă închisă, cu  participarea  persoanei care  efectuează cercetarea penală, anchetatorului penal,  învinuitului, apărătorului   sau   reprezentantului   legal  al  învinuitului   şi   a procurorului  în cazul cînd el nu este de acord cu temeiurile expuse  în demers.   Neprezentarea   acestor  persoane  nu   împiedică   examinarea demersului.

    Judecătorul emite  încheierea  de prelungire a duratei  ţinerii  sub arest  dacă  circumstanţele care au servit drept temei pentru  arestarea persoanei  şi-au  păstrat  puterea  probantă,  dacă  în  timpul  ţinerii învinuitului sub arest au fost acumulate probe noi privind vinovăţia lui şi dacă persistă necesitatea izolării învinuitului de societate.

    La emiterea încheierii  motivate privind refuzul prelungirii duratei ţinerii  sub  arest, persoana va fi imediat eliberată de sub  arest.  În acest  caz, judecătorul poate dispune o altă măsură preventivă prevăzută de lege.

    Copia încheierii  judecătorului privind prelungirea sau refuzul de a prelungi  durata ţinerii sub arest se trimite învinuitului, procurorului şi la locul de ţinere sub arest.

    Încheierea judecătorului   privind  prelungirea  sau  refuzul  de  a prelungi  durata  ţinerii  sub  arest poate fi atacată  în  instanţa  de judecată  ierarhic  superioară  în modul şi în  termenele  stabilite  la articolul 78/1 din prezentul cod pentru examinarea recursului  împotriva mandatului  de  arestare  sau  a încheierii  privind  refuzul  aplicării măsurii preventive sub formă de arest.

    Recursul depus nu este suspensiv de executare.

    Articolul 79/2. Controlul legalităţii prelungirii sau a refuzului

                          de a prelungi durata ţinerii sub arest

    Controlul legalităţii  prelungirii  sau  a refuzului de  a  prelungi durata  ţinerii  sub arest se efectuează de către instanţa  de  judecată ierarhic  superioară  în modul şi termenele stabilite la articolul  78/2 din prezentul cod pentru examinarea recursurilor împotriva mandatelor de arestare sau a încheierilor privind refuzul aplicării măsurii preventive sub formă de arest.

    Decizia instanţei  de recurs este definitivă şi nu poate fi  atacată pe căi extraordinare.

    În cazul respingerii  recursului  şi menţinerii încheierii  atacate, înaintarea  repetată  a  unui recurs de către aceeaşi  persoană  privind aceeaşi cauză se admite numai la o nouă prelungire a duratei ţinerii sub arest."

    11. La articolul 82:

    la alineatul  1,  textul "sau a procurorului, iar după ce dosarul  a fost  trimis  instanţei  de judecată, - printr-o  încheiere  motivată  a acestuia"  se  înlocuieşte  cu  textul ", a  procurorului  sau  printr-o încheiere motivată a instanţei de judecată";

    în final se introduc patru alineate noi, care devin alineatele 3, 4, 5 şi 6, cu următorul cuprins:

    "Revocarea sau   schimbarea   de  către  persoana  care   efectuează cercetarea  penală, anchetatorul penal sau procuror a măsurii preventive aplicate de instanţa de judecată nu se admite.

    Pînă la expirarea  duratei ţinerii sub arest indicate în mandatul de arestare  sau  în  încheierea privind prelungirea  duratei  ţinerii  sub arest,  revocarea  sau schimbarea măsurii preventive sub formă de  arest poate fi efectuată numai de instanţa de judecată care a emis mandatul de arestare  sau  a dat încheierea privind prelungirea duratei ţinerii  sub arest.

    Revocarea sau  schimbarea  măsurii preventive sub formă de arest  se face  de  către judecător în cazul adresării cu demers despre aceasta  a persoanei  care  efectuează  cercetarea  penală,  anchetatorului  penal, procurorului,    bănuitului    sau   învinuitului,   apărătorului    sau reprezentantului   legal  al  bănuitului  sau  învinuitului.   Examinînd demersul,  judecătorul emite încheiere privind revocarea sau  schimbarea măsurii  preventive  sub formă de arest sau privind refuzul de a  revoca sau schimba măsura preventivă sub formă de arest.

    În cazul cînd  durata ţinerii sub arest indicată de către  judecător în  mandatul  de arestare sau în încheierea privind prelungirea  duratei ţinerii sub arest a expirat şi pentru o nouă prelungire a acestei durate nu  a  fost  înaintat  demers, procurorul dă  neîntîrziat  ordonanţa  de eliberare a persoanei arestate."

    12. La articolul  83  alineatul  1, textul "a plîngerilor  în  modul prevăzut la articolul 195/2 din prezentul Cod" se înlocuieşte cu  textul "a  demersurilor  în  modul  prevăzut la articolele  78/1  şi  79/1  din prezentul cod".

    13. La articolul 104:

    la alineatul  4, ultima propoziţie va avea următorul cuprins:  "Dacă în decurs de douăzeci şi patru de ore de la întocmirea procesului-verbal de reţinere în instanţa de judecată nu a fost înaintat demers cu privire la emiterea mandatului de arestare, procurorul dă ordonanţă de eliberare a persoanei reţinute.";

    în final se introduce  un  nou alineat, care devine alineatul 6,  cu următorul cuprins:

    "În cazul reţinerii  minorului, persoana care efectuează  cercetarea penală, anchetatorul penal, procurorul sînt obligaţi să comunice imediat aceasta  părinţilor minorului sau persoanelor care îi înlocuiesc, precum şi conducerii instituţiei de învăţămînt unde învaţă minorul."

    14. La articolul 173 alineatul 3, ultima propoziţie se exclude.

    15. La articolul 188 alineatul 1:

    din punctul 4), cuvîntul "arestarea" se exclude;

    din punctul 7),  cuvintele  "şi arestării ca măsură  preventivă"  se exclud.

    16. La articolul 191 alineatul 3:

    propoziţia întîi  se  completează în final cu textul ", cu  excepţia măsurii preventive sub formă de arest.";

    propoziţia a doua se exclude.

    17. Articolele 195/1 şi 195/2 se exclud.

    18. Articolul  372 se completează în final cu textul ", cu  excepţia măsurii preventive sub formă de arest.".

    19. Articolul 379 va avea următorul cuprins:

    "Articolul 379. Temeiul arestării preventive

    Temei pentru  arestarea  preventivă  este mandatul de  arestare  sau decizia tribunalului pronunţată în conformitate cu legislaţia în vigoare a Republicii Moldova."

    Art.II. - Legea  nr.902-XII  din  29  ianuarie 1992  cu  privire  la Procuratură  (Monitorul  Parlamentului Republicii Moldova,  1992,  nr.1, art.23;   Monitorul  Oficial  al  Republicii  Moldova,  1995,  nr.53-54, art.599) se modifică după cum urmează:

    1. La articolul 4, punctul 3) se exclude.

    2. La articolul  23  subalineatul  3, textul "sau  a  mandatului  de arestare, eliberat de procuror" se exclude.

    3. Articolul 25 se exclude.

    Art.III. - Legea  nr.1226-XIII  din  27  iunie 1997  cu  privire  la arestarea  preventivă  (Monitorul Oficial al Republicii  Moldova,  1997, nr.69-70, art.579) se modifică după cum urmează:

    1. La articolul  10  alineatul (1), cuvintele "sau a  mandatului  de arestare, emis de procuror" se exclud.

    2. La articolul   18   alineatul   (3), cuvintele   "(cu   excepţia contestării în instanţa de judecată a legalităţii mandatului de arestare în conformitate cu art.195/1 din Codul de procedură penală)" se exclud.

    Art.IV. - Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.

    Art.V. - (1)  După  intrarea  în vigoare a  prezentei  legi,  măsura preventivă  sub  formă  de  arest va fi aplicată numai  de  instanţa  de judecată.

    (2) Mandatele  de arestare emise sau prelungite de procuror pînă  la intrarea  în vigoare a prezentei legi vor fi valabile pînă la  expirarea termenelor indicate în ele.

    (3) După intrarea  în  vigoare a prezentei legi, durata ţinerii  sub arest stabilită de procuror va fi prelungită numai de judecător.

    (4) După intrarea în vigoare a prezentei legi, contestarea aplicării măsurii  preventive  sub formă de arest sau prelungirii duratei  ţinerii sub  arest se va efectua conform prevederilor prezentei legi, indiferent de  faptul care organ a aplicat măsura preventivă sub formă de arest sau a prelungit durata ţinerii sub arest.

[Art.V modificat prin Legea nr.95-XIV din 16.07.98]

    PREŞEDINTELE

    PARLAMENTULUI                                   Dumitru MOŢPAN

    Chişinău, 27 februarie 1998.

    Nr. 1579-XIII.