LC809/1996
ID intern unic:  311431
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 809
din  10.04.1996
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi
Codului cu privire la contravenţiile administrative
Publicat : 20.09.1996 în Monitorul Oficial Nr. 061     Promulgat : 05.09.1996     Data intrarii in vigoare : 20.09.1996
       Parlamentul adoptă prezenta lege.
       Art.I. - Codul  de  procedură  penală,  aprobat  prin  Legea  R.S.S.    Moldoveneşti  din  24 martie 1961 (Veştile Sovietului Suprem  al  R.S.S.    Moldoveneşti,   1961,  nr.10,  art.42;  1963,  nr.16,  art.70;   Veştile    Sovietului  Suprem  şi ale Guvernului R.S.S.Moldoveneşti,  1966,  nr.12,    art.168;  1967, nr.6, art.111; 1968, nr.8, art.115; 1969, nr.7, art.134;    1970,  nr.8,  art.136; 1972, nr.9, art.127; 1975, nr.10, art.121;  1977,    nr.4,  art.28;  1983,  nr.12, art.79; 1985, nr.2,  art.12;  1986,  nr.6,    art.49;  1987,  nr.11,  art.143, 149; 1988, nr.6,  art.93;  1989,  nr.4,    art.73;  nr.9,  art.230;  Monitor Oficial, 1990, nr.6,7,  art.127,  128;    1991,  nr.3-4-5-6,  art.27; nr.11-12, art.100;  Monitorul  Parlamentului    Republicii  Moldova,  1992,  nr.4, art.86-1; nr.8, art.208,  209;  1993,    nr.4,  art.90;  nr.7,  art.216;  nr.11, art.343;  1994,  nr.5,  art.143;    Monitorul  Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.6, art.7, 43;  nr.19,    art.204;  1995,  nr.9, art.92; nr.38-39, art.421; 1996, nr.8-9,  art.82;    legile  nr.500-XII  din 15 februarie 1991, nr.758-XII din  18  octombrie    1991), se modifică şi se completează după cum urmează:
       1. Articolele 7, 8, 9 şi 10 vor avea următorul cuprins:
  
       "Articolul 7. Înfăptuirea justiţiei numai de către instanţele de
                          judecată
       Justiţia în cauzele  penale se înfăptuieşte în numele legii numai de    către instanţele de judecată.
       Nimeni nu poate  fi declarat vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni,    precum  şi supus unei pedepse penale, decît în baza sentinţei definitive    pronunţate în condiţiile legii de instanţa de judecată.
  
       Articolul 8. Înfăptuirea justiţiei pe baza egalităţii cetăţenilor în
                        faţa legii şi a judecăţii
       La înfăptuirea  justiţiei  în  cauzele penale, toţi  cetăţenii  sînt    egali   în   faţa  legii  şi  a  judecăţii,  fără  deosebire  de   rasă,    naţionalitate,  origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă    politică,  avere,  origine  socială, de genul şi  caracterul  ocupaţiei,    domiciliu sau cetăţenie, precum şi de alte împrejurări.
  
       Articolul 9. Judecarea cauzelor penale
       În toate instanţele de judecată, cauzele penale în primă instanţă se    judecă  de  un  judecător sau de un complet format din  trei  judecători    numiţi în modul stabilit de lege.
       În instanţa de  apel, cauzele penale se judecă de un complet  format    din trei judecători, iar în instanţa de recurs, de un complet format din    cel puţin trei judecători.
  
       Articolul 10. Independenţa judecătorilor şi supunerea lor
                           numai legii
       La înfăptuirea   justiţiei  în  cauzele  penale,  judecătorii   sînt    independenţi  şi se supun numai legii. Judecătorii judecă cauzele penale    pe baza legii şi în condiţii care exclud orice presiune asupra lor.
       Dacă în procesul judecării cauzei instanţa de judecată stabileşte că    norma   juridică  ce  urmează  a  fi  aplicată  contrazice   prevederile    Constituţiei   şi   este  expusă  într-un  act  juridic  care,   conform    Constituţiei,  se  supune controlului  constituţionalităţii,  examinarea    cauzei  se suspendă şi instanţa de judecată înaintează Curţii Supreme de    Justiţie  propunerea de a sesiza Curtea Constituţională. Curtea  Supremă    de  Justiţie  examinează  propunerea şi, fără să se  expună  asupra  ei,    sesizează Curtea Constituţională.
       Dacă în procesul judecării cauzei instanţa de judecată stabileşte că    norma  juridică ce urmează a fi aplicată contrazice prevederile legii şi este expusă într-un act juridic care, conform Constituţiei, nu se supune    controlului constituţionalităţii, instanţa va proceda în conformitate cu    legea."
         2. În articolul 11 alineatul 1 cuvintele  "limba de stat"  se înlocuiesc cu cuvintele "limba moldovenească".
       3. În articolul 12  alineatul  1  cuvintele "secret  de  stat"  se  înlocuiesc cu cuvintele "secret ocrotit de lege".
       4. Articolul 13 va avea următorul cuprins:
  
       "Articolul 13. Garantarea dreptului la apărare
       În tot cursul  procesului penal, părţile au dreptul să fie  asistate    de un apărător, ales sau numit.
       Persoana care efectuează cercetarea penală, anchetatorul, procurorul    şi  instanţa  de  judecată în cursul procesului penal  au  obligaţia  să    asigure   părţilor  deplina  exercitare  a  drepturilor  procesuale   în    condiţiile  prevăzute  de  prezentul  Cod  şi  să  administreze  probele    necesare în apărare.
       Persoana care efectuează cercetarea penală, anchetatorul, procurorul    şi  instanţa  de  judecată  au obligaţia să  încunoştinţeze  pe  bănuit,    învinuit sau inculpat despre fapta pentru care este bănuit sau învinuit,    încadrarea  juridică  a acesteia şi să-i asigure posibilitatea de  a  se apăra  cu mijloacele şi metodele stabilite de lege, precum şi  protecţia    drepturilor lor personale şi patrimoniale.
       Persoana care efectuează cercetarea penală, anchetatorul, procurorul    şi  instanţa  de  judecată  au obligaţia să  încunoştinţeze  pe  bănuit,    învinuit  sau  inculpat despre dreptul de a fi asistat de  un  apărător,    consemnîndu-se  aceasta  într-un  proces-verbal,  şi  în  condiţiile  şi cazurile  prevăzute de lege să-i asigure asistenţă juridică, dacă acesta nu are apărător ales."
  
       5. Articolul 14:
       după alineatul  1 se completează cu un nou alineat, 2, cu  următorul cuprins:
       "Instanţele de  judecată  cercetează  sub  toate  aspectele  probele prezentate de părţile la proces.";
       alineatele 2 şi 3 vor deveni respectiv alineatele 3 şi 4.
       6. Articolele 15 şi 16 vor avea următorul cuprins:
  
       "Articolul 15. Procurorul în procesul penal
       În tot cursul  cercetării penale şi anchetei preliminare  procurorul    este  obligat  să ia măsurile prevăzute de lege pentru a înlătura  orice    încălcare a legii, indiferent cine ar săvîrşi această încălcare.
       În exercitarea  atribuţiilor  sale în procesul penal, procurorul  se supune numai legii.
       Ordonanţele procurorului,   date  în  conformitate  cu  legea,  sînt obligatorii  pentru  a  fi  îndeplinite de toate  persoanele  fizice şi juridice.
  
       Articolul 16. Verificarea respectării cerinţelor legii de
                           procedură penală
       Instanţele de  judecată sînt obligate, la înfăptuirea justiţiei,  să  verifice  respectarea  de către organele de cercetare penală şi  anchetă    preliminară şi procurori a cerinţelor prezentului Cod.
       Instanţele de   judecată   ierarhic   superioare,   la   înfăptuirea    justiţiei, verifică respectarea de către instanţele de judecată ierarhic    inferioare a cerinţelor prezentului Cod.
       În cazul stabilirii  de  încălcări ale cerinţelor  prezentului  Cod,    instanţa de judecată va proceda în conformitate cu legea."
       7. Articolul 17 titlul şi alineatul 1 vor avea următorul cuprins:
  
       "Articolul 17. Aplicarea legii de procedură penală faţă
                            de cetăţenii străini şi apatrizi
       Pe teritoriul   Republicii  Moldova  procedura  în  cauzele   penale    privitoare   la   cetăţenii  străini  şi  apatrizi  se   efectuează   în    conformitate cu prezentul Cod."
       8. În articolul  18  alineatul 1 textul "convenţiile  internaţionale    privind  asistenţa  juridică încheiate de Republica Moldova  şi  statele    străine  respective" se înlocuieşte cu textul "tratatele, convenţiile şi    acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte"
       9. Articolul 18/1 va avea următorul cuprins:
          "Articolul 18/1. Îndeplinirea însărcinărilor instituţiilor
                                  statelor străine cu privire la efectuarea
                                  actelor de procedură
       Instanţele de  judecată,  organele  de  anchetă  preliminară  şi  de    cercetare  penală ale Republicii Moldova la îndeplinirea  însărcinărilor    instituţiilor  statelor străine efectuează actele de procedură prevăzute    de prezentul Cod.
       Instanţele de  judecată,  organele  de  anchetă  preliminară  şi  de cercetare  penală  ale  Republicii  Moldova primesc  însărcinări  de  la    instituţiile  statelor străine prin Ministerul Justiţiei sau Procuratura    Generală. Dacă însărcinarea este primită nemijlocit de către instanţa de    judecată, organul de anchetă preliminară şi de cercetare penală, ea este  îndeplinită  numai cu autorizaţia respectiv a Ministerului Justiţiei sau    a Procuraturii Generale.
       În cazul imposibilităţii  de  a îndeplini  însărcinarea  instituţiei statului  străin,  ea este restituită acestei instituţii respectiv  prin Ministerul  Justiţiei  sau  Procuratura Generală,  indicîndu-se  cauzele    neîndeplinirii însărcinării.
       Persoanelor cu  funcţii  de răspundere ale instanţelor de  judecată, organelor  de procuratură, de anchetă preliminară şi de cercetare penală    sau pentru securitatea statului ale statelor străine le este interzis să  reţină  sau să aresteze persoane şi să efectueze alte acte de  procedură pe teritoriul Republicii Moldova."
       10. În articolul 18/2 cuvintele "Procuratura Republicii Moldova"  şi    "anchetă  penală"  se  înlocuiesc respectiv  cu  cuvintele  "Procuratura Generală" şi "anchetă preliminară".
       11. În articolul 18/3 alineatul 1 cuvintele "Procuratura  Republicii Moldova" se înlocuiesc cu cuvintele "Procuratura Generală".
       12. Articolul 19:
       în alineatele 1 şi 2 cuvîntul "pricinile" se înlocuieşte cu cuvîntul    "cauzele";
       din alineatul 2 cuvintele "din doi sau" se exclud;
       alineatul 3 se exclude;
       alineatele 4,  5  şi 6 vor deveni respectiv alineatele 3, 4 şi 5  şi vor avea următorul cuprins:
       "Colegiile instanţelor  de  apel  şi de recurs judecă  apelurile  şi    recursurile împotriva încheierilor, sentinţelor şi deciziilor în complet format din trei judecători.
       Colegiul lărgit  al Curţii Supreme de Justiţie judecă recursurile în  complet format din cinci judecători.
       Plenul Curţii  Supreme de Justiţie judecă recursurile în anulare  şi demersurile  în  interesul  legii în complet format din cel  puţin  două    treimi din numărul total al judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie."
       13. Articolul 22:
       cuvintele "pricinii",  "pricină", "pricini", "pricina" se înlocuiesc    cu cuvintele "cauzei", "cauză", "cauze", "cauza";
       în alineatul 1:
       textul " - nici în şedinţă dispozitivă, nici în şedinţă de judecată"    se exclude;
       punctul 1) va avea următorul cuprins:
       "1) dacă el personal,  soţul  sau ascendenţii ori descendenţii  lor,    fraţii  şi  surorile şi copiii acestora, afinii şi persoanele,  devenite    prin  înfiere  potrivit legii astfel de rude, sînt direct  sau  indirect  interesate în proces;";
       punctul 5) va avea următorul cuprins:
       "5) la o nouă  judecare a cauzei, atît în primă instanţă, cît şi  în    instanţa  de  apel sau de recurs, dacă a mai luat parte în  calitate  de    judecător  la examinarea aceleiaşi cauze în primă instanţă, în  instanţa de  apel sau de recurs. Această prevedere nu se extinde asupra  Plenului Curţii Supreme de Justiţie;"
       14. Din articolul   23   alineatul   2   cuvintele   "şi   concluzia    procurorului" se exclud.
       15. Articolele 24, 25, 26 şi 27 vor avea următorul cuprins:
          "Articolul 24. Procedura soluţionării propunerii de
                                recuzare a judecătorului
       Recuzarea judecătorului   se  soluţionează  de  un  alt  complet  de    judecată în şedinţă secretă fără participarea celui recuzat.
       Examinarea cererii  de recuzare se face de îndată, ascultînd părţile    şi persoana a cărei recuzare se cere. În cazul cînd nu se poate forma un  nou  complet de judecată la instanţa dată, recuzarea se soluţionează  de    instanţa  ierarhic superioară. Aceasta, dacă admite recuzul,  desemnează    pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în care s-a produs recuzarea.
       Încheierea instanţei   de   judecată   asupra  recuzării   nu   este susceptibilă a fi atacată.
    
       Articolul 25. Competenţa judecătoriei
       Judecătoria judecă  în  primă  instanţă  toate  cauzele  penale,  cu    excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.
    
       Articolul 26. Competenţa judecătoriei militare
       Judecătoria militară   judecă  în  primă  instanţă  cauzele  privind  infracţiunile săvîrşite:
       a) de persoane  din efectivul de soldaţi, din corpul de sergenţi  şi in  corpul de ofiţeri al Armatei Naţionale, al trupelor de  carabinieri    (trupele  de interne) ale Ministerului Afacerilor Interne şi al trupelor Ministerului Securităţii Naţionale, din efectivul de soldaţi, din corpul    de  sergenţi  şi  din corpul de ofiţeri  al  Departamentului  Protecţiei    Civile şi Situaţiilor Excepţionale;
       b) de persoane atestate din efectivul instituţiilor penitenciare;
       c) de supuşi ai serviciului militar în timpul concentrărilor;
       d) de alte persoane  referitor la care există indicaţii speciale  în legislaţie.
  
       Articolul 27. Competenţa tribunalului
       Tribunalul:
       1) judecă în  primă  instanţă cauzele penale  privind  infracţiunile prevăzute  de  Codul penal în articolele 81, 82 alineatul 1, 83-88,  102 alineatul 5, 116/1, 125 alineatul 4, 187 alineatul 3, 187/1 alineatele 3 şi 4, 188 alineatul 3, 203/1 - 203/4, 206/1, 214 alineatele 3 şi 4;
       2) ca instanţă  de  apel,  judecă  apelurile  împotriva  hotărîrilor penale  pronunţate  în primă instanţă de judecătorii, cu excepţia  celor privind  infracţiunile  pentru săvîrşirea cărora legea prevede  pedeapsă nonprivativă de libertate;
       3) ca instanţă  de recurs, judecă recursurile împotriva  hotărîrilor penale pronunţate în  primă  instanţă  de  judecătorii,  în  cazul  infracţiunilor  pentru săvîrşirea  cărora  legea   prevede   pedeapsă nonprivativă de libertate;
       4) soluţionează    conflictele    de   competenţă   apărute    între judecătoriile din raza sa teritorială."
       16. După articolul   27  se  introduc  articolele 27/1  şi 27/2,  cu următorul cuprins:
  
       "Articolul 27/1. Competenţa Curţii de Apel
       Curtea de Apel:
       1) judecă în primă instanţă cauzele penale privind:
       a) infracţiunile prevăzute de Codul penal în articolele 61-76;
     b) infracţiunile săvîrşite de judecătorii de la judecătorii  şi tribunale şi de procurorii de nivelul judecătoriilor şi tribunalelor;
       c) infracţiunile   săvîrşite   de  persoanele  de  prim   rang   ale confesiunilor religioase infiinţate în condiţiile legii;
       2) ca instanţă  de  apel,  judecă  apelurile  împotriva  hotărîrilor penale pronunţate în primă  instanţă  de  tribunale, precum şi de judecătoria  militară,  cu  excepţia sentinţelor  privind  infracţiunile    pentru   săvîrşirea  cărora  legea  prevede  pedeapsă  nonprivativă   de libertate;
       3) ca instanţă  de recurs, judecă recursurile împotriva  hotărîrilor    penale   pronunţate   de  tribunale  în  apel,   împotriva   hotărîrilor judecătoriei  militare  privind infracţiunile pentru  săvîrşirea  cărora legea  prevede  pedeapsă  nonprivativă de libertate, precum şi  în  alte cazuri prevăzute de lege;
       4) soluţionează  conflictele  de competenţă apărute între  tribunale sau între judecătorii şi tribunale.
  
       Articolul 27/2 . Competenţa Curţii Supreme de Justiţie Curtea Supremă de Justiţie:
       1) judecă în primă instanţă cauzele penale privind:
       a) infracţiunile săvîrşite de Preşedintele Republicii Moldova;
       b) infracţiunile săvîrşite de deputaţi;
       c) infracţiunile săvîrşite de membrii Guvernului;
       d) infracţiunile  săvîrşite de judecătorii şi  judecătorii-asistenţi ai Curţii Constituţionale şi Curţii Supreme de Justiţie;
       e) infracţiunile  săvîrşite  de judecătorii Curţii de Apel,  membrii Curţii de Conturi, de procurorii Procuraturii Generale şi procurorii de nivelul Curţii de Apel;
       f) infracţiunile săvîrşite de generali;
       g) alte cauze date prin lege în competenţa sa;
       2) ca instanţă de recurs, judecă:
       a) recursurile  împotriva  hotărîrilor  penale pronunţate  în  primă instanţă de Curtea de Apel şi Curtea Supremă de Justiţie;
       b) recursurile  împotriva hotărîrilor penale pronunţate, ca instanţă de apel, de Curtea de Apel, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege;
       3) judecă, în  limitele  competenţei  sale,  cauzele supuse căilor extraordinare  de atac, inclusiv recursurile în anulare şi demersuri  în    interesul legii;
       4) sesizează  Curtea  Constituţională  pentru a se  pronunţa  asupra constituţionalităţii actelor juridice;
       5) soluţionează  cazurile  în care cursul justiţiei este  întrerupt, precum şi cererile de strămutare."
       17. Articolele 30 şi 31 vor avea următorul cuprins:
  
       "Articolul 30.  Determinarea  competenţei în caz de conexare a  unor
                             cauze penale  care  ţin de competenţa instanţelor de  
                             judecată de  grad diferit  
       Dacă o persoană sau un grup de persoane sînt învinuite de săvîrşirea unei  singure  sau cîtorva infracţiuni şi cauza referitoare la unul  din  învinuiţi  sau  una  din infracţiuni este de  competenţa  unei  instanţe ierarhic  superioare,  procesul urmează să fie judecat în  întregime  de    instanţa ierarhic superioară.
        Dacă în procesul  în  care o persoană sau un grup de persoane  sînt învinuite de săvîrşirea unei singure infracţiuni sau cîtorva infracţiuni şi  dacă  măcar  o singură persoană sau o singură  infracţiune  este  de competenţa judecătoriei militare, procesul referitor la toate persoanele şi infracţiunile menţionate se judecă de judecătoria militară.
       Articolul 31.  Declinarea de competenţă a instanţei de judecată    
       Instanţa de judecată,  stabilind  că nu este competentă de a  judeca cauza  penală,  îşi declină competenţa şi trimite dosarul  instanţei  de judecată competente prin încheierea sa de declinare.
       Dacă declinarea  a fost determinată de competenţa materială sau după calitatea  persoanei,  precum  şi de  competenţa  teritorială,  instanţa
   căreia  i  s-a  trimis cauza poate folosi actele  îndeplinite  şi  poate menţine măsurile dispuse de instanţa desesizată.
        Nu se acceptă  declinarea de competenţă cu trimiterea unei instanţe ierarhic inferioare a cauzei a cărei examinare s-a început în şedinţa de judecată la instanţa ierarhic superioară.
        Încheierea de  declinare a competenţei nu poate fi supusă  apelului şi nici recursului."
        18. După articolul  31  se introduce articolul 31/1 , cu  următorul cuprins:
  
         "Articolul  31/1. Conflictul  de  competenţă
       Cînd două sau  mai  multe instanţe se recunosc competente  a  judeca aceeaşi cauză  (conflict  pozitiv  de  competenţă)  ori  îşi   declină competenţa  (conflict negativ de competenţă), conflictul se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună.
       Instanţa ierarhic superioară  comună  este  sesizată,  în  caz  de conflict  pozitiv,  de  către instanţa care s-a declarat  cea  din  urmă competentă,  iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat  cea din urmă competenţa.
       În toate cazurile, sesizarea se poate face de părţile la proces.
       Pînă la soluţionarea conflictului pozitiv de competenţă procedura se suspendă.
       Instanţa care  s-a declarat competentă ori şi-a declinat  competenţa cea din urmă efectuează actele şi ia măsurile ce necesită urgenţă.
       Instanţa ierarhic superioară  comună  soluţionează  conflictul  de competenţă cu citarea părţilor, prezenţa cărora este facultativă.
       Cînd instanţa sesizată cu soluţionarea conflictului de competenţă constată că acea cauză este de competenţa altei instanţe decît a  celor între  care  a  intervenit conflictul şi faţă de care nu  este  instanţă    superioară comună, aceasta trimite dosarul instanţei superioare comune.
       Instanţa căreia  i  s-a trimis cauza prin încheiere de  stabilire  a    competenţei  nu-şi mai poate declina competenţa, afară de cazul în care,    în  urma  noii  situaţii de fapt ce rezultă din  completarea  cercetării    judecătoreşti,  se constată că fapta constituie o infracţiune dată  prin lege în competenţa altei instanţe."
       19. Articolul 32 va avea  următorul cuprins:  
       "Articolul  32. Strămutarea cauzei  penale  de  la  instanţa
                             competentă  la o altă instanţă egală în grad
       Curtea Supremă  de Justiţie strămută judecarea unei cauze penale  de la instanţa competentă la o altă instanţă egală în grad în cazul în care  prin  aceasta se poate obţine o soluţionare mai obiectivă, mai rapidă şi mai  completă  a  ei,  precum  şi  se  asigură  desfăşurarea  normală  a procesului.
       Strămutarea cauzei  poate  fi  cerută de preşedintele  instanţei  de    judecată sau de una dintre părţi."
       20. După articolul 32 se introduc articolele 32/1, 32/2, 32/3, 32/4,  32/5 cu următorul cuprins:
       "Articolul 32/1. Cererea de  strămutare  şi efectele  ei  
       Cererea de strămutare  se  adresează Curţii Supreme de  Justiţie  şi trebuie motivată. Documentele pe care se sprijină cererea se anexează la aceasta cînd sînt deţinute de partea care cere strămutarea.
       În cerere se face menţiune dacă în cauză se găsesc arestaţi.    
       Suspendarea judecării  cauzei poate fi dispusă de Curtea Supremă  de Justiţie după ce aceasta a fost sesizată.
       Articolul 32/2. Procedura de informare  pentru strămutare      
       Preşedintele  Curţii  Supreme  de Justiţie  cere,  pentru  lămurirea    instanţei,  informaţii de la preşedintele instanţei ierarhic  superioare celei  la  care se află cauza a cărei strămutare se cere,  comunicîndu-i totodată termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare.
       În cazul introducerii  unei  noi cereri de strămutare cu privire  la aceeaşi cauză penală, cererea de informaţii este facultativă.
       Articolul  32/3.  Înştiinţarea  părţilor despre  examinarea  cererii  
                                de strămutare
       Preşedintele  instanţei  ierarhic superioare celei la care  se  află cauza ia măsuri pentru înştiinţarea părţilor despre introducerea cererii de  strămutare,  despre  termenul fixat pentru examinarea  acesteia,  cu menţiunea  că  părţile  pot  trimite explicaţii şi se  pot  prezenta  la termenul fixat pentru examinarea cererii.
       În informaţiile  trimise Curţii Supreme de Justiţie se face menţiune despre  înştiinţarea părţilor, anexîndu-se şi dovezile de înştiinţare  a acestora.
       Cînd în cauza a cărei strămutare se cere sînt arestaţi, preşedintele dispune desemnarea unui apărător din oficiu.
       Articolul 32/4. Examinarea cererii de  strămutare
       Examinarea cererii  de  strămutare se face în şedinţă secretă de  un complet format din trei judecători ai Curţii Supreme de Justiţie.
       Cînd părţile  se  înfăţişează,  se  ascultă  şi  părerile  acestora.
       Articolul 32/5. Soluţionarea  cererii de strămutare
       Curtea Supremă   de  Justiţie  dispune,  fără  arătarea   motivelor, admiterea sau respingerea cererii de strămutare.
       În cazul în care  găseşte  cererea  întemeiată,  Curtea  Supremă  de Justiţie  dispune  strămutarea judecării cauzei, cu indicarea  instanţei concrete,  hotărînd  totodată  în ce măsură actele îndeplinite  în  faţa instanţei  de la care s-a strămutat cauza se menţin. Această instanţă va  fi îndată înştiinţată despre admiterea cererii de strămutare.
       Dacă instanţa  la  care se află cauza a cărei strămutare se  cere  a procedat  între  timp  la judecarea cauzei,  hotărîrea  pronunţată  este anulată prin efectul admiterii cererii de strămutare."
       21. Articolul  33  va  avea următorul  cuprins:  
       "Articolul  33. Repetarea  cererii  de  strămutare
       Strămutarea cauzei  nu poate fi cerută din nou, afară de cazul  cînd
   noua  cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute Curţii Supreme  de    Justiţie la soluţionarea cererii anterioare sau apărute după aceasta."
       22.  Articolul 35 va avea următorul cuprins:
       "Articolul 35. Atribuţiile procurorului  
       Procurorul supraveghează   respectarea  legii  în  cursul   pornirii    procesului   penal  şi  a  efectuării  cercetării  penale  şi   anchetei preliminare.
       În cursul judecării  cauzei  în  instanţa  de  judecată,  procurorul prezintă învinuirea în numele statului.
       Procurorul este obligat să facă apel sau recurs împotriva hotărîrilor judiciare ilegale sau neîntemeiate.
       Procurorul General şi adjuncţii  lui  sînt  obligaţi să atace hotărîrile judiciare ilegale sau neîntemeiate, rămase  definitive  în condiţiile căilor extraordinare de atac."
       23.În articolul 41/1 alineatul 2 cuvîntul "judecător" se înlocuieşte cu cuvintele "instanţa de judecată".
       24. În articolul  42 alineatul 3 cuvîntul "judecător" se înlocuieşte cu  cuvintele "instanţa de judecată", iar cuvintele "în primă  instanţă"
   se exclud.
       25. Articolul 46 alineatul 2:
       punctul 9) va avea următorul cuprins:
       "9) să participe  la  examinarea  de către instanţa  de  judecată  a plîngerilor în  modul prevăzut la articolul 195/2 din prezentul Cod,  la dezbaterile  judiciare  în primă instanţă, în instanţele de apel  şi  de recurs;";
       în punctul 10)  cuvîntul  "deciziilor"  se înlocuieşte  cu  cuvîntul "hotărîrilor".
       26. În articolul  46/1  cuvintele  "avocatului"  şi  "avocatul" se  înlocuiesc  respectiv  cu textele "persoanei care efectuează  apărarea",  "persoana care efectuează apărarea".
       27. În articolul  47  alineatul  2  textul  "de  a  depune  plîngeri împotriva sentinţei sau a încheierilor instanţei  de  judecată  şi împotriva hotărîrilor judecătorului popular" se înlocuieşte cu  textul "de a ataca hotărîrile instanţelor de judecată".
       28. În articolul  48 alineatul 2 cuvintele "sentinţa sau  încheierea instanţei" se înlocuiesc cu cuvintele "hotărîrile instanţelor".
       29. În articolul  49 alineatul 2 cuvintele "sentinţa sau  încheierea instanţei" se înlocuiesc cu cuvintele "hotărîrile instanţelor".
       30. Articolul 51/1 :
       din titlu cuvintele "organului de cercetare penală, a anchetatorului penal, a procurorului şi a" se exclud;
       în alineatul  1  textul "organul de cercetare  penală,  anchetatorul penal,  procurorul  şi  instanţa  de  judecată  au"  se  înlocuieşte  cu cuvintele "instanţa de judecată are".
       31. În articolul  56 alineatul 1 cuvintele "şi instanţa de judecată" se  înlocuiesc  cu textul ", precum şi instanţa de judecată, la  cererea uneia din părţi".
       32. Articolul 59:
       alineatul 2 propoziţia a doua se exclude;
       alineatul 4 va avea următorul cuprins:
       "Martorul are  dreptul:  să facă declaraţii în limba maternă, să  ia cunoştinţă  de  declaraţia  sa înregistrată, să  ceară  completarea  sau corectarea  declaraţiei sale, să ceară restituirea cheltuielilor suportate de el şi să atace hotărîrea instanţei de judecată referitor la restituirea cheltuielilor suportate.";
       după alineatul  4  se  introduce  un nou alineat,  5,  cu  următorul cuprins:
       "Rudele apropiate  ale  învinuitului  sau inculpatului  indicate  în articolul  50 alineatul al treilea din prezentul Cod nu sînt obligate să depună  mărturii. Persoana care efectuează cercetarea penală, anchetatorul, procurorul  şi instanţa de judecată vor aduce aceasta  la cunoştinţa persoanelor indicate."
       33. La articolul  62, după alineatul 2 se introduce un nou  alineat, 3, cu următorul cuprins:
       "Persoana care   efectuează  cercetarea  penală  sau   anchetatorul,    înainte  de  a-l  asculta pe bănuit, cere acestuia să dea  o  declaraţie scrisă  personal  referitor la împrejurările care au servit drept  temei pentru  reţinerea  lui  sau aplicarea unei măsuri preventive,  iar  dacă bănuitul  refuză  să  depună declaraţie scrisă personal sau nu  o  poate scrie,  anchetatorul ascultă declaraţiile lui şi îi pune întrebări, dacă este necesar, şi se întocmeşte un proces-verbal."
       34. Articolul 78:
       după alineatul  2  se  introduce  un nou alineat,  3,  cu  următorul cuprins:
       "În toate cazurile de arestare preventivă, persoanei arestate în cel mai  scurt timp i se asigură, la cerere, posibilitatea de a telefona  la doi abonaţi pentru a comunica despre arestarea sa.";
       alineatele 3,  4, 5, 6, 7, 8 şi 9 vor deveni respectiv alineatele 4, 5, 6, 7, 8, 9 şi 10.
       35. Din articolul  90  alineatul 1 punctul 2) cuvintele  "drujinelor populare pentru menţinerea ordinii publice" se exclud.
       36. Articolul 94 va avea următorul cuprins:
          "Articolul 94. Procesele penale intentate la plîngerea
                             părţii vătămate
       Procesele privitoare  la  infracţiunile prevăzute de Codul penal  în    articolul  102 alineatul 1, articolele 126, 141 şi 141/1, precum  şi  la    furtul   avutului  proprietarului  săvîrşit  de  soţ,  rude,  în  paguba  tutorelui,  ori  de cel care locuieşte împreună cu partea  vătămată  sau  este  găzduit  de  aceasta,  se  intentează pe baza  plîngerii părţii    vătămate.  La împăcarea părţii vătămate cu învinuitul sau inculpatul  în    cazurile indicate în prezentul alineat, cu excepţia furtului săvîrşit de    cel  care  locuieşte  împreună cu partea vătămată sau  este  găzduit  de    aceasta, procesul penal se clasează. Procedura în astfel de procese este    generală.
       În cazuri excepţionale,  dacă partea vătămată care figurează într-un proces  privitor  la  o  infracţiune prevăzută  în  alineatul  întîi  al prezentului  articol,  din cauza stării de neputinţă sau  a  dependenţei faţă  de  învinuit  sau  din alte motive nu este în  stare  să-şi  apere drepturile  şi  interesele legitime, procurorul poate  intenta  procesul chiar dacă partea vătămată nu a depus plîngere."
  
       37. Articolul 95:
       după alineatul  3  se  introduce  un nou alineat,  4,  cu  următorul cuprins:
       "Dacă în cursul  şedinţei  de  judecată  se săvîrşeşte  o  faptă  ce conţine  semne  de infracţiune prevăzută de legea  penală,  preşedintele şedinţei dispune identificarea persoanei care a săvîrşit infracţiunea şi reţinerea  ei,  despre  ce  se face o  menţiune  în  procesul-verbal  al şedinţei. Instanţa adoptă o încheiere de trimitere a materialelor şi  a persoanei  reţinute procurorului. Copia încheierii şi persoana  reţinută vor fi trimise neîntîrziat  procurorului  sub   escorta   poliţiei    judecătoreşti.  După  ce  va primi materialele şi va fi  adusă  persoana    reţinută, procurorul va proceda conform legii;";
       alineatul 4 va deveni alineatul 5.
       38. Articolul 116 alineatul 3 va avea următorul cuprins:
       "În caz dacă se redeschide un proces suspendat, termenul anchetei se stabileşte  de procurorul care o supraveghează şi el nu va depăşi o lună din momentul primirii dosarului pentru anchetă."
       39. Articolul 117 alineatul 4 va avea următorul cuprins:
       "Dacă o persoană  se  sustrage  de la îndeplinirea  obligaţiilor  de martor  asistent,  instanţa  de judecată poate să-i aplice  o  sancţiune bănească  în mărime de pînă la trei salarii minime în modul prevăzut  în articolul  294 din prezentul Cod. Sancţiunea bănească se aplică în  baza ordonanţei persoanei care efectuează cercetarea penală, a anchetatorului sau a procurorului."
       40. Din articolul  119 alineatul 2 cuvintele "apărătorul obştesc" se exclud.
       41. Articolul 132:
       alineatul 2 va avea următorul cuprins:
       "La începutul  interogatoriului anchetatorul îl întreabă pe învinuit dacă  recunoaşte  învinuirea ce i se aduce, apoi cere acestuia să dea  o declaraţie  scrisă personal cu privire la învinuirea ce i se aduce,  iar dacă  învinuitul  refuză să depună declaraţia scrisă personal sau  nu  o poate scrie, anchetatorul ascultă declaraţiile lui şi îi pune întrebări, dacă este necesar, şi se întocmeşte un proces-verbal.";
       după alineatul  2  se  introduce  un nou alineat,  3,  cu  următorul cuprins:
       "Ascultarea învinuitului  nu poate începe cu citirea sau reamintirea declaraţiilor  pe  care acesta le-a depus anterior. Învinuitul nu  poate prezenta  sau  citi  o declaraţie scrisă de mai înainte, însă  se  poate servi de însemnări asupra amănuntelor greu de reţinut.";
       alineatele 3, 4 şi 5 vor deveni respectiv alineatele 4, 5 şi 6.
       42. Articolul 138 alineatul 5 se completează în final cu propoziţia:
   "La  ascultarea  martorului se aplică în mod corespunzător  dispoziţiile articolului 132 alineatul al treilea din prezentul Cod."
       43. Din articolul 176 textul  "fie a hotărîrii de clasare a procesului, fie a hotărîrii de clasare a procesului o dată cu trimiterea materialelor  instanţei  de  judecată pentru aplicarea  unor  măsuri de sancţionare  administrativă" se înlocuieşte cu textul "fie a  raportului cu privire la necesitatea clasării procesului".
       44. Articolul 186 va avea următorul cuprins:
       "Articolul 186. Raportul asupra cauzei pe care urmează
                               să fie clasat procesul
       În cazul temeiurilor  arătate  în articolul 185 din  prezentul  Cod, anchetatorul  întocmeşte  un  raport motivat cu privire  la  necesitatea clasării  procesului.  Dosarul  cu raportul se trimite  procurorului  în decurs de douăzeci şi patru de ore."
       45. În articolul  187 cuvintele "ordonanţa anchetatorului penal" se înlocuiesc cu cuvintele "raportul anchetatorului".
       46. În articolul 188 alineatul 1 punctul 2), după  cuvîntul "ordonanţele" se introduc cuvintele "şi rapoartele".
       47. În articolul 191 alineatul 1:
       punctul 1) se  completează  în  final  cu textul  "şi  să  adopte  o ordonanţă de trimitere a cauzei în judecată;";
       punctul 3) va avea următorul cuprins:
       3) să sesizeze   printr-o  ordonanţă  instanţa  de  judecată  despre necesitatea  clasării procesului în cazurile prevăzute în articolul  102 alineatul al patrulea şi în articolul 185 din prezentul Cod;"
       48. În articolul   196  cuvîntul  "judecătorul"  se  înlocuieşte  cu cuvintele "instanţa de judecată".
       49. În articolul  197  cuvintele "judecătorul" şi "este obligat" se înlocuiesc  respectiv  cu  cuvintele  "instanţa de  judecată"  şi  "este obligată".
       50. În articolul 198:
       cuvîntul "judecătorul"  se  înlocuieşte  cu cuvintele  "instanţa  de judecată";
       în alineatul 4 textul "emite ordonanţă de expediere a cauzei conform competenţei judiciare" se înlocuieşte  cu  textul  "trimite  dosarul instanţei  de  judecată competente potrivit prevederilor articolului  31 din prezentul Cod".
       51. Articolul 214:
       alineatul 1 va avea următorul cuprins:
       "Şedinţele instanţei de judecată care judecă cauza în primă instanţă sînt prezidate de preşedintele sau vicepreşedintele instanţei ori de un judecător  desemnat de aceştia. Judecătorului care judecă cauza personal i se atribuie obligaţiile de preşedinte al şedinţei.";
       alineatul 2 se exclude;
       alineatele 3 şi 4 vor deveni respectiv alineatele 2 şi 3;
       în alineatul  2  cuvintele "împrejurările cauzei" se  înlocuiesc  cu textul   "probele  prezentate  de  părţi  sau  administrate  la  cererea acestora".
       52. Articolul 217 va avea următorul cuprins:
  
       "Articolul 217. Participarea procurorului la dezbaterile
                               judiciare
       Procurorul prezintă  învinuirea  în toate cauzele penale  în  numele  statului,  prezintă noi probe sau cereri de a administra noi probe,  îşi expune  părerea  asupra  chestiunilor ce apar  în  timpul  dezbaterilor, precum şi  referitor  la aplicarea legii penale şi a pedepsei  faţă  de inculpat.
       Procurorul prezintă învinuirea în conformitate cu dispoziţiile legii şi  cu propria sa convingere bazată pe cercetarea tuturor împrejurărilor cauzei.
       Dacă în urma dezbaterilor judiciare procurorul se convinge că datele anchetei judiciare nu confirmă învinuirea adusă inculpatului, el  este obligat  să  renunţe  la învinuire şi să expună  instanţei  de  judecată motivele renunţării.
       Renunţarea procurorului  la  învinuire  se face în scris  şi  atrage adoptarea  de către instanţa de judecată a unei sentinţe de achitare sau de clasare a procesului.
       Procurorul intentează sau susţine acţiunea civilă a părţii vătămate, dacă aceasta  o cere apărarea intereselor publice sau a drepturilor  şi intereselor legitime ale cetăţenilor."        53. Articolul 219 va avea următorul cuprins:
  
       "Articolul 219. Felul hotărîrilor instanţei de judecată
       Instanţele de  judecată, la înfăptuirea justiţiei pe cauzele penale, adoptă sentinţe, decizii, încheieri şi hotărîri.
       Hotărîrea prin  care  cauza  se soluţionează de  prima  instanţă  de judecată se numeşte sentinţă.
    Hotărîrea prin care instanţa se pronunţă supra apelului, recursului, contestaţiei  în anulare, recursului în anulare, precum  şi hotărîrea  pronunţată  de  instanţa de recurs în rejudecarea  cauzei  se numeşte decizie.
       Toate celelalte  hotărîri  date de instanţele de judecată în  cursul judecăţii se numesc încheieri.
       Plenul Curţii Supreme de Justiţie adoptă hotărîri."
       54. După articolul  219  se introduce articolul 219/1, cu  următorul cuprins:
       "Articolul 219/1. Încheierile instanţei de judecată
       Toate problemele  care  apar  în timpul  dezbaterilor  judiciare  se soluţionează printr-o încheiere a instanţei de judecată.
       Încheierile privind   modificarea  măsurii  preventive,  recuzările, declinarea de competenţă, strămutarea, numirea expertizei şi încheierile interlocutorii  se  adoptă  sub formă de documente aparte în  camera  de consiliu şi se semnează de toţi membrii completului de judecată.
       Încheierile instanţei de judecată în celelalte probleme se includ în procesul-verbal al şedinţei de judecată.
       Încheierile date pe parcursul dezbaterilor judiciare urmează să fie pronunţate public."
       55. În articolul 221 alineatul 2 textul "instanţa de judecată amînă, la cererea  procurorului,  examinarea  cauzei  penale" şi cuvintele "restituind-o  la procuror" se înlocuiesc respectiv cu textul "instanţa de judecată, la cererea procurorului, întrerupe procesul" şi  cuvintele "restituind cauza către procuror".
       56. În articolul 225 cuvintele "judecătorul", "judecătorului"  şi "Copia  ordonanţei  judecătorului" se înlocuiesc respectiv cu  cuvintele "instanţa  de  judecată",  "instanţei de judecată" şi  "Copia  sentinţei instanţei de judecată".
       57. Articolul 226 va avea următorul cuprins:
  
       "Articolul 226. Atacarea sentinţei de clasare a cauzei
                                penale
       Sentinţa de clasare  a  cauzei  penale  pronunţată  de  instanţa  de judecată  poate  fi atacată cu apel sau, după caz, prin recurs de  către procuror,  inculpat  sau  apărătorul acestuia sau  de  partea  vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă şi de reprezentanţii lor."
       58. În articolul  228 alineatul 6 textul "răspundere administrativă, prevăzută în articolul 200/7 din Codul Republicii Moldova cu privire  la contravenţiile  administrative"  se  înlocuieşte  cu  cuvintele  "amenda judiciară".
       59. După articolul  228 se introduce articolul 228/1 , cu  următorul cuprins:
          "Articolul 228/1. Amenda judiciară
       Abaterile săvîrşite în cursul procesului judiciar se sancţionează cu amendă  judiciară  în mărime de la unu la douăzeci şi cinci  de  salarii minime.
       Următoarele abateri se sancţionează cu amendă judiciară:
       a) neîndeplinirea  de  către orice persoană prezentă la  şedinţa  de judecată  a  măsurilor  luate  de  către  preşedintele şedinţei  în conformitate cu cerinţele articolului 228 din prezentul Cod;
       b) neexecutarea încheierilor de aducere forţată;
       c) lipsa nejustificată   în   şedinţa  de  judecată  a   martorului, expertului, interpretului sau apărătorului legal citaţi;
       d) tergiversarea  de  către  expert  sau  interpret  a  îndeplinirii însărcinărilor primite;
       e) neluarea de  către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză, a  măsurilor  necesare  pentru  efectuarea acesteia;
       f) refuzul sau eschivarea specialistului de la îndeplinirea îndatoririlor prevăzute de articolul 1161 din prezentul Cod;
       g) neîndeplinirea  obligaţiei de prezentare, la cererea instanţei de judecată, a obiectelor sau documentelor cerute de aceasta,  de  către conducătorul unităţii sau de cel însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligaţii.        Aplicarea amenzii  judiciare nu înlătură răspunderea penală în cazul in care fapta constituie componenţă de infracţiune."
       60. Articolele 229 şi 230 vor avea următorul cuprins:
          "Articolul 229. Procesul-verbal al şedinţei de judecată
       Desfăşurarea  dezbaterilor  în  şedinţa de judecată  se  consemnează într-un  proces-verbal. În timpul dezbaterilor judiciare se poate aplica înregistrarea sonoră, despre care se face o menţiune în procesul-verbal.    Fonograma se anexează la procesul-verbal.
       În procesul-verbal se arată:
       denumirea instanţei;
       locul şi data şedinţei, cu indicarea orei începerii;
       numele şi prenumele membrilor completului de judecată, procurorului, grefierului;
      numele şi prenumele  părţilor,  inclusiv  ale apărătorilor,  şi  ale celorlalte persoane care participă în proces şi care au fost prezente la judecată,  precum şi ale celor care au lipsit, cu arătarea calităţii lor procesuale  şi  cu  menţiunea privitoare la îndeplinirea  procedurii  de citare şi la motivele neprezentării lor;
       menţiunea dacă şedinţa a fost sau nu publică;
    enunţarea infracţiunii  pentru  care  inculpatul a  fost  trimis  în judecată şi legea în care a fost încadrată fapta;
      toate actele instanţei în ordinea în care s-au desfăşurat;
      cererile formulate de părţi şi de ceilalţi participanţi la proces şi încheierile date de instanţă fără a se retrage în camera de consiliu sau menţiunile cu privire la încheierea dată în camera de consiliu;
       - documentele care s-au cercetat în şedinţă;
       - faptele de tulburare a ordinii în sala de şedinţe;
       - rezumatul susţinerilor verbale;
       - rezumatul ultimului cuvînt al inculpatului;
       - ora cînd s-a  pronunţat  hotărîrea  şi menţiunea că  s-a  explicat procedura şi termenul căii de atac.
     Procesul-verbal se întocmeşte de grefier în douăzeci şi patru de ore de  la terminarea şedinţei şi se semnează de preşedintele şedinţei şi de grefier.
  
       Articolul 230. Declaraţiile părţilor şi ale martorilor
       Declaraţiile  inculpatului,  părţii vătămate, părţii civile,  părţii civilmente  responsabile  şi  ale martorilor în şedinţa de  judecată  se consemnează  în scris de grefier ca documente aparte. Declaraţia  scrisă se citeşte de grefier, iar dacă persoana care a depus-o cere, i se dă să o citească. Cînd  persoana care a depus declaraţie este  de  acord  cu conţinutul ei, o semnează pe fiecare pagină şi la sfîrşit.
       Cînd persoana  care  a  depus  declaraţie nu  poate  sau  refuză  să semneze, se face menţiune în declaraţia scrisă.
       Declaraţia scrisă  este  semnată  de  preşedintele  şedinţei  şi  de grefier,  precum şi de interpret cînd declaraţia a fost luată  printr-un interpret.
       Dacă persoana  care  a depus declaraţie revine asupra  vreuneia  din declaraţiile  sale  anterioare sau are de făcut completări,  rectificări sau  precizări,  acestea  se consemnează şi se  semnează  în  condiţiile arătate în prezentul articol."
       61. În articolul 269 cuvintele "Republicii Moldova" se înlocuiesc cu cuvîntul "legii".
       62. Din articolul 270 alineatul 1 ultima propoziţie se exclude.
       63. Din articolul  272 alineatul 1 cuvintele "În camera de consiliu" se exclud.
       64. Articolul 276 va avea următorul cuprins:
  
       "Articolul 276. Procedura deliberării judecătorilor
       În cazul examinării  cauzei  de  către un complet  format  din  trei judecători, ei deliberează  sub  conducerea  preşedintelui   şedinţei chestiunile  în  ordinea prevăzută de articolul 272 din  prezentul  Cod. Fiecare  chestiune urmează să fie pusă astfel ca să se poată da  răspuns afirmativ sau negativ. Hotărîrea se ia, de regulă, prin unanimitate.
       Cînd pe chestiunile  deliberate unanimitatea nu poate fi  întrunită, hotărîrea se ia cu majoritatea de voturi.
       Dacă din deliberare  rezultă mai mult decît două păreri, judecătorul care  opinează pentru soluţia cea mai severă trebuie să se alăture celei mai apropiate de părerea sa.
       Motivarea opiniei separate este obligatorie.
       Rezultatul deliberării se consemnează în sentinţă sau în dispozitivul ei.
       Dispozitivul  sentinţei  trebuie  să  conţină  datele  prevăzute  de articolul  284,  articolele 286 sau 287 şi articolul 288  din  prezentul Cod."
       65. Din articolul 277 alineatele 2 şi 3 se exclud.
  
       66. Articolul 284:
       în punctul 1)   cuvintele  "Republicii  Moldova"  se  înlocuiesc  cu cuvîntul "legii";
       din punctul 3) cuvintele "acuzatorului obştesc" se exclud;
       în punctul 4) cuvintele "numele de familie, prenumele şi numele după tată ale" se înlocuiesc cu cuvintele "numele, prenumele şi patronimicul".
       67. În articolul  286  alineatul 1 punctul 1) cuvintele  "numele  de familie,  prenumele şi numele după tată ale" se înlocuiesc cu  cuvintele "numele, prenumele şi patronimicul".
  
       68. Articolul 287:
       în punctul 1) cuvintele "numele de familie, prenumele şi numele după tată ale" se înlocuiesc cu cuvintele "numele, prenumele şi patronimicul";
       din punctul 4)  textul "ori ridicării contraechivalente a mijlocului de transport" se exclude.
  
       69. Articolul 290:
       alineatul 1 va avea următorul cuprins:
       "După semnarea sentinţei integral  sau  a dispozitivului  ei, preşedintele  şedinţei  sau unul dintre membrii completului de  judecată pronunţă sentinţa sau dispozitivul ei";
       alineatul 3 va avea următorul cuprins:
       "Dacă inculpatul  nu cunoaşte limba în care este întocmită  sentinţa sau ispozitivul ei, îndată după pronunţare, sentinţa sau  dispozitivul ei  trebuie să-i fie comunicat de interpret în limba pe care o cunoaşte    inculpatul";
       alineatul 4 se exclude;
       alineatul 5 va deveni alineatul 4
       70. După articolul  290  se introduce articolul 290/1, cu  următorul cuprins:
       Articolul 290/1. Redactarea sentinţei
       Dacă a fost pronunţat numai dispozitivul  sentinţei,  sentinţa se redactează  integral,  în  cel mult 10 zile de la  pronunţare,  de  unul dintre  judecătorii  care  au  participat la  examinarea  cauzei  şi  se semnează de toţi membrii completului de judecată.
       În cazul în care  vreunul dintre membrii completului de judecată  nu are posibilitate de a semna sentinţa redactată, ea se semnează în locul acestuia de preşedintele şedinţei. Dacă şi preşedintele şedinţei este în   imposibilitate   de  a  semna,  sentinţa  se  semnează  de  preşedintele  instanţei.  În toate cazurile pe sentinţă se face menţiune despre  cauza care a determinat imposibilitatea semnării."
       71. Articolul 292 va avea următorul cuprins:  
       "Articolul 292. Înmînarea copiei de pe sentinţă
       În cel mult trei zile de la pronunţarea sentinţei sau a dispozitivului  ei,  inculpatului arestat şi părţilor care au lipsit  la pronunţarea  hotărîrii  li se vor înmîna copii de pe sentinţă sau de  pe dispozitivul ei.
       Dacă sentinţa sau dispozitivul ei este întocmit într-o limbă pe care inculpatul nu o cunoaşte, lui i se înmînează traducerea  în scris a sentinţei  sau  dispozitivului ei în limba lui maternă sau  într-o  altă  limbă pe care el o cunoaşte."
       72. Articolul 294 va avea următorul cuprins:
          "Articolul 294. Procedura aplicării amenzii judiciare
                                  şi altor sancţiuni băneşti
       Amenda judiciară  sau alte sancţiuni băneşti prevăzute de articolele 76, 116/1, 117 şi 228/1 se aplică de instanţa de judecată de  competenţa căreia  este procesul penal respectiv. Dacă încălcarea a fost comisă  în cursul  şedinţei de judecată, încheierea de aplicare a amenzii judiciare    o dă instanţa care judecă procesul, chiar în aceeaşi şedinţă.
       În celelalte cazuri de încălcări prevăzute de articolul 228/1,amenda    judiciară se aplică de instanţa de judecată în care a avut loc abaterea,    cu  citarea  persoanei  căreia i se poate aplica  amendă.  Neprezentarea    neîntemeiată  a  persoanei  citate în judecată nu  împiedică  examinarea cauzei.
       Persoana amendată  poate  cere  scutirea  de  amendă  sau  reducerea amenzii.  Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen  de 10 zile de la data comunicării încheierii de amendare.
       Dacă persoana   amendată  justifică  de  ce  nu  a  putut  îndeplini obligaţia  sa, instanţa de judecată care a aplicat amenda poate  dispune scutirea sau reducerea amenzii.
       Încheierea instanţei  de  judecată, dată în  condiţiile  prezentului articol, poate fi atacată cu recurs."
  
       73. Articolul 297:
       alineatul 1:
       cuvintele "dă o ordonanţă" se exclud;
       în punctul 1)  textul  "de încetare a procesului" se  înlocuiesc  cu textul   "întocmeşte  un  raport  cu  privire  la  necesitatea  clasării procesului";
       în punctul 2) textul "de trimitere a cauzei la instanţa de judecată" se înlocuieşte cu textul "întocmeşte o hotărîre cu privire la trimiterea cauzei în judecată";
       în alineatul  2 cuvintele "la instanţa de" se înlocuiesc cu cuvîntul "în";
       alineatul 3 va avea următorul cuprins:
       "Hotărîrea sau  raportul împreună cu dosarul se trimite procurorului care,  în  caz  dacă este de acord cu acesta, printr-o  hotărîre  a  sa, trimite  cauza în judecată, iar dacă nu este de acord, restituie dosarul pentru a se efectua cercetări suplimentare. Cînd nu există motive pentru a se aplica măsuri de constrîngere cu  caracter  medical,  procurorul printr-o  hotărîre a sa se adresează instanţei de judecată cu propunerea de a clasa procesul şi trimite cauza în judecată.";
       alineatul 4 se exclude.
       74. Din articolul 298 cuvintele "judecătorul popular sau" se exclud.
       75. În articolul 300:
       în titlu şi alineatul 1 cuvintele "pricinii",  "pricina"   se  înlocuiesc respectiv cu cuvintele "cauzei", "cauza";
       în alineatele 1 şi 2 cuvintele "încheiere", "încheierii" se înlocuiesc respectiv cu cuvintele "sentinţă", "sentinţei".
  
       76. Articolul 301:
       titlul va fi  următorul: "Sentinţa privind aplicarea unor măsuri  de constrîngere cu caracter medical";
       în cuprinsul  articolului  cuvîntul  "încheiere" se  înlocuieşte  cu cuvîntul "sentinţă".
       77. Articolul 302 va avea următorul cuprins:
  
       "Articolul 302. Atacarea sentinţei privind aplicarea
                              măsurilor de constrîngere cu caracter
                              medical
       Sentinţa instanţei   de  judecată  privind  aplicarea  măsurilor  de constrîngere cu caracter medical poate fi atacată cu apel sau, după caz, cu recurs în instanţa de judecată ierarhic superioară de către procuror, apărător,  partea  vătămată  sau reprezentantul ei, o rudă  apropiată  a persoanei al cărei proces s-a judecat."
       78. Articolul 305 alineatul 2 va avea următorul cuprins:
       "Încetarea tratamentului forţat se dispune, la propunerea instituţiei  medicale respective, de instanţa care a pronunţat  sentinţa cu  privire  la tratamentul forţat cu regim special sau de  instanţa  în raza căreia se află locul unde se aplică această măsură."
       79. Titlul al cincilea va avea următorul cuprins:
  
                             "Titlul al cincilea
                            CĂILE ORDINARE DE ATAC
  
                       Capitolul al douăzeci şi nouălea
                                    APELUL
  
       Articolul 306. Hotărîrile supuse apelului
       Sentinţele pot fi atacate cu apel, cu excepţia:
       1) sentinţelor   pronunţate  de  judecătorii  privind  infracţiunile pentru săvîrşirea  cărora  legea  prevede  pedeapsă  nonprivativă de libertate;
       2) sentinţelor pronunţate de judecătoria militară privind infracţiunile pentru săvîrşirea cărora legea prevede   pedeapsă nonprivativă de libertate;
       3) sentinţelor pronunţate de Curtea de Apel;
       4) sentinţelor pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie;
       5) altor sentinţe pentru care legea nu prevede această cale de atac.
       Încheierile date  în  primă  instanţă pot fi atacate cu  apel  numai odată cu sentinţa.
       Apelul declarat  împotriva  sentinţei se socoate făcut şi  împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea sentinţei.
  
       Articolul 307. Persoanele care pot declara apel
       Pot declara apel:
       1) procurorul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă;
       2) inculpatul,  în  ce  priveşte  latura penală  şi  latura  civilă. Sentinţele de achitare sau de încetare a procesului penal pot fi atacate şi în ce priveşte temeiurile achitării sau încetării procesului penal;
       3) partea vătămată, în ce priveşte latura penală;
       4) partea civilă  şi partea civilmente responsabilă, în ce  priveşte latura civilă;
       5) martorul,  expertul,  interpretul  şi apărătorul, cu  privire  la cheltuielile judiciare cuvenite acestora;
    6) orice persoană  ale  cărei  interese legitime  au  fost  vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei.
       Apelul poate  fi declarat pentru persoanele prevăzute de punctele 2)   -  4)  ale prezentului articol de către apărător sau reprezentantul  lui  legal.
  
       Articolul 308. Termenul de declarare a apelului
      Termenul de apel  este de 10 zile de la data pronunţării  sentinţei, dacă legea nu dispune altfel.
       Pentru inculpatul  arestat, precum şi pentru părţile care au  lipsit la  pronunţarea sentinţei, termenul de apel curge de la înmînarea copiei de pe sentinţă sau de pe dispozitivul sentinţei.
       În cazul prevăzut  în  articolul 307 alineatul întîi punctul 5) din prezentul  Cod,  calea  de  atac  poate fi  exercitată  de  îndată  după pronunţarea   încheierii  prin  care  s-a  dispus  asupra  cheltuielilor judiciare  şi cel mai tîrziu în 10 zile de la pronunţarea sentinţei prin care  s-a  soluţionat  cauza.  Judecarea apelului  se  face  numai  după   soluţionarea cauzei, afară de cazul cînd procesul a fost suspendat.
  
       Articolul 309. Repunerea în termen a apelului
       Apelul declarat  după  expirarea  termenului prevăzut de  lege  este considerat  ca fiind făcut în termen, dacă instanţa de apel constată  că întîrzierea  a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a  fost  declarat  în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau  a despăgubirilor materiale.
       Pînă la soluţionarea  repunerii  în termen, instanţa de  apel  poate suspenda executarea hotărîrii.
  
       Articolul 310. Apelul peste termen
       Participantul  la  proces care a lipsit atît la judecată, cît şi  la pronunţarea  sentinţei,  poate declara apel şi peste termen, dar nu mai tîrziu decît 10 zile de la data începerii executării pedepsei  sau  a despăgubirilor materiale.
       Apelul declarat peste termen nu suspendă executarea sentinţei.
       Instanţa de apel poate suspenda executarea sentinţei atacate.
  
       Articolul 311. Declararea apelului
       Apelul se declară prin cerere scrisă.
       Cererea de apel trebuie să conţină:
       1) denumirea instanţei la care se depune apelul;
       2) numele şi  prenumele apelantului, calitatea procesuală şi  adresa lui;
       3) denumirea  instanţei  care a pronunţat sentinţa, data  sentinţei, numele şi prenumele inculpatului în privinţa căruia se atacă sentinţa;
       4) conţinutul şi motivele cerinţelor apelantului;
       5) indicarea  probelor şi mijloacelor cu ajutorul cărora acestea pot fi administrate, dacă se invocă necesitatea administrării de noi probe;
       6) data declarării apelului şi semnătura apelantului;
       7) lista documentelor ce se anexează la cererea de apel.
       Pentru persoana  care  nu poate să semneze, cererea se atestă de un judecător de la instanţa a cărei hotărîre se atacă. Cererea poate fi atestată şi de primarul localităţii unde domiciliază apelantul.
       Cererea de apel  se depune la instanţa a cărei sentinţă se atacă, în atîtea  copii cîţi participanţi la proces sînt. Persoana arestată  poate depune  cererea  de  apel la administraţia locului de deţinere,  fără  a anexa copii.
  
       Articolul 312. Renunţarea la apel
       După pronunţarea  sentinţei  şi  pînă  la  expirarea  termenului  de declarare  a apelului, părţile pot renunţa în mod expres la această cale de atac.
       Asupra renunţării se poate reveni  înăuntrul  termenului  pentru declararea apelului.
       Renunţarea sau revenirea asupra renunţării poate să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special.
  
       Articolul 313. Retragerea apelului
       Pînă la începerea  dezbaterilor la instanţa de apel, oricare  dintre părţi  îşi  poate  retrage apelul declarat. Retragerea  trebuie  să  fie făcută de apelant.
       Apelul declarat  de procuror poate fi retras de procurorul  ierarhic superior.
       Apelul declarat  de procuror şi retras poate fi însuşit de partea în favoarea căreia a fost declarat.
  
       Articolul 314. Efectul suspensiv al apelului
       Apelul declarat  în  termen este suspensiv de executare, atît în  ce priveşte  latura penală, cît şi latura civilă, afară de cazul cînd legea dispune altfel.
  
       Articolul 315. Efectul devolutiv al apelului
                             şi limitele sale
       Instanţa de apel judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.
       În cadrul limitelor arătate în alineatul întîi al prezentului articol,  instanţa  de  apel este obligată ca, în  afară  de  temeiurile invocate  şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.
  
       Articolul 316. Neagravarea situaţiei în propriul apel
       Instanţa de apel,  soluţionînd  cauza, nu poate crea o situaţie  mai  grea pentru cel care a declarat apel.
       În apelul declarat  de procuror în favoarea unei părţi, instanţa  de apel nu poate agrava situaţia acesteia.
  
       Articolul 317. Efectul extensiv al apelului
       Instanţa de apel  examinează  cauza prin extindere şi cu privire  la părţile  care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, avînd dreptul  de a hotărî şi în privinţa lor, fără să creeze acestor părţi o situaţie mai grea.
  
       Articolul 318. Fixarea termenului de judecată a
                             apelului şi prezenţa părţilor
       Preşedintele  instanţei  de  apel, primind dosarul,  fixează  termen pentru judecarea apelului.
       Judecarea apelului se face cu citarea părţilor.
       Judecarea apelului  are  loc, de regulă, în  prezenţa  inculpatului, cînd acesta se află în stare de arest.
       Neprezentarea părţilor legal citate în instanţa de apel nu împiedică examinarea cauzei.
       Din necesitate,  instanţa de apel poate recunoaşte prezenţa părţilor obligatorie.
       Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie.
  
       Articolul 319. Procedura examinării apelului
       Preşedintele  şedinţei  anunţă cauza şi verifică prezenţa  părţilor, apoi  anunţă numele membrilor completului de judecată, al  procurorului, grefierului  şi  interpretului, dacă acesta participă,  apărătorului  şi verifică  dacă  nu au fost formulate cereri de recuzare.  După  aceasta, preşedintele  verifică  dacă  părţile prezente au făcut alte  cereri  şi   asupra lor instanţa de apel dă o încheiere.
      Preşedintele şedinţei dă cuvînt apelantului, intimatului, apărătorilor şi reprezentanţilor lor şi apoi procurorului. Dacă între apelurile declarate se află şi apelul procurorului, primul cuvînt îl are acesta.
       În cazul în care  părţile  invocă necesitatea administrării  de  noi  probe,  ele  trebuie  să indice aceste probe şi mijloacele cu ajutorul cărora pot fi administrate.
       Părţile au dreptul la replică cu privire la chestiunile noi, apărute în procesul dezbaterilor.
       Inculpatul are cel din urmă cuvîntul.
       În şedinţa de   judecată   se   întocmeşte   un   proces-verbal   în conformitate cu prevederile articolului 229 din prezentul Cod.
  
       Articolul 320. Judecarea apelului
       Instanţa de apel,  judecînd  apelul, verifică hotărîrea  atacată  pe baza probelor examinate de prima instanţă conform materialelor din dosar şi oricăror documente noi, prezentate la instanţa de apel.
       Instanţa de apel  poate  da  o nouă apreciere probelor  din  dosarul cauzei şi poate administra, la cererea părţilor, orice noi probe pe care le consideră necesare.
       Instanţa de apel   este  obligată  să  se  pronunţe  asupra  tuturor motivelor invocate în apel.
  
       Articolul 321. Decizia instanţei de apel
       Instanţa de apel,   judecînd  apelul,  adoptă  una  din  următoarele decizii:
       1) respinge apelul, menţinînd hotărîrea atacată:
       a) dacă apelul  este  depus  peste  termen,  cu  excepţia  cazurilor  prevăzute în articolul 310 din prezentul Cod;
       b) dacă apelul este inadmisibil;
       c) dacă apelul este nefondat.
       2) admite apelul, casînd sentinţa primei instanţe şi:
       a) pronunţă o  nouă hotărîre potrivit ordinii stabilite pentru prima instanţă;
       b) trimite cauza la rejudecare pentru motivul:
       - judecarea cauzei  a  avut loc în lipsa unei părţi, nelegal  citate sau  care,  legal  citată, n-a avut posibilitatea să se prezinte  şi  să anunţe instanţa despre această imposibilitate;
       - prin hotărîre nu a fost rezolvat fondul cauzei;
       - încălcării esenţiale a legii de procedură penală.
       Încălcarea esenţială  a  legii de procedură penală  este  încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează:
       1) competenţa instanţei după materie sau după calitatea persoanei;
       2) compunerea completului de judecată;
       3) publicitatea şedinţei de judecată;
       4) obligativitatea participării procurorului, inculpatului, apărătorului şi interpretului în şedinţa de judecată.
  
       Articolul 322. Chestiuni complimentare
       Instanţa de apel,  deliberînd asupra apelului, din necesitate, poate hotărî  reluarea  dezbaterilor,  aplicarea dispoziţiilor privitoare la repararea  pagubei, la măsurile preventive, la cheltuielile judiciare şi la orice alte probleme de care depinde soluţionarea completă a apelului.
  
       Articolul 323. Conţinutul deciziei instanţei de apel
       Decizia instanţei de apel trebuie să cuprindă:
       1) data şi locul pronunţării deciziei;
       2) denumirea instanţei de apel;
    3) numele şi prenumele membrilor completului de judecată,  procurorului şi grefierului, precum şi ale   apărătorului   şi interpretului, dacă ei participă la şedinţă;
       4) numele şi   prenumele  apelantului,  cu  arătarea  calităţii  lui  procesuale;
       5) numele şi  prenumele  persoanei condamnate sau achitate de către prima instanţă;
       6) conţinutul dispozitivului sentinţei;
       7) fondul apelului;
       8) temeiurile  de  fapt  şi  de  drept care au  dus,  după  caz,  la respingerea   sau  admiterea  apelului,  precum  şi  motivele  adoptării soluţiei date;
       9) una din soluţiile  prevăzute în articolul 321 din prezentul  Cod, dată de instanţa de apel;
       10) menţiunea  că  decizia  poate fi supusă recursului  şi  termenul prevăzut pentru această cale de atac.
       În cazul cînd  inculpatul  se află în stare de arest, în decizie  se indică timpul care se include în pedeapsă.
       Dacă există temeiuri prevăzute în articolul 54/2 din prezentul  Cod, instanţa de apel pronunţă o decizie interlocutorie.
  
       Articolul 324. Adoptarea deciziei de către instanţa
                             de apel
       Deliberarea şi pronunţarea deciziei se fac de obicei după încheierea dezbaterilor, dar pentru motive ele pot fi amînate cu cel mult 10 zile.
       La deliberare  iau  parte numai membrii completului de  judecată  în faţa căruia a avut loc dezbaterea. Deliberarea este secretă.
       Deliberarea se desfăşoară conform prevederilor articolului 276  din prezentul Cod.
       Rezultatul deliberării se consemnează în dispozitivul deciziei şi se semnează  de  toţi membrii completului de judecată, apoi se pronunţă  în şedinţă publică de către preşedintele şedinţei asistat de grefier.
       Decizia se redactează  în cel mult 10 zile de la pronunţare de  unul dintre  judecătorii  care  au participat la examinarea  apelului  şi  se semnează de toţi membrii completului.
  
       Articolul 325. Procedura de rejudecare
       Judecarea în fond a cauzei de către instanţa de apel sau rejudecarea cauzei  după anularea sentinţei atacate se desfăşoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanţă.
  
       Articolul 326. Limitele rejudecării
       Indicaţiile instanţei  de  apel sînt obligatorii pentru instanţa  de  rejudecare în măsura în care situaţia de fapt rămîne cea avută în vedere la soluţionarea apelului.
       La rejudecarea  cauzei  este  interzisă aplicarea unei  pedepse  mai aspre  sau  aplicarea legii privind o infracţiune mai gravă decît  numai dacă  sentinţa  iniţială  a  fost casată în baza  apelului  declarat  de  procuror  sau de partea vătămată din motivul că pedeapsa fixată era prea blîndă  sau  trebuia  aplicată legea privind o  infracţiune  mai  gravă, precum  şi  în  cazul cînd procurorul formulează o  nouă  învinuire  mai gravă, potrivit articolului 221 din prezentul Cod.
  
                           Capitolul al treizecelea
                                   RECURSUL
  
       Articolul 327. Hotărîrile supuse recursului
       Pot fi atacate cu recurs:
       1) sentinţele pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru săvîrşirea cărora legea prevede pedeapsă nonprivativă de libertate;
       2) sentinţele pronunţate de judecătoria militară privind infracţiunile pentru săvîrşirea cărora legea prevede   pedeapsă nonprivativă de libertate;
       3) sentinţele pronunţate de Curtea de Apel;
       4) sentinţele pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie;
       5) deciziile  pronunţate,  ca instanţe de apel, de tribunale  şi  de Curtea  de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor;
       6) alte hotărîri pentru care legea prevede această cale de atac.
       Încheierile pot  fi  atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa  sau decizia  recurată,  cu excepţia cazurilor cînd, potrivit legii,  pot  fi atacate separat cu recurs.
       Recursul declarat  împotriva  sentinţei  sau deciziei  se  consideră făcut  şi  împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date  după pronunţarea hotărîrii recurate.
       Nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele indicate în articolul 307 din prezentul Cod nu au folosit calea apelului ori cînd apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoana  care nu a folosit apelul poate ataca cu  recurs decizia instanţei  de apel prin care i s-a înrăutăţit situaţia. Procurorul  care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia prin care a fost admis apelul altei persoane dintre cele prevăzute în articolul 307.
  
       Articolul 328. Persoanele care pot declara recurs
   Pot declara recurs persoanele indicate în articolul 307 din prezentul Cod, care se aplică în mod corespunzător.
  
       Articolul 329. Termenul de declarare a recursului
       Termenul de recurs  este  de 10 zile, dacă legea nu dispune  altfel, iar  în  cazurile  redactării deciziei, de 7 zile după  înştiinţarea  în scris a părţilor despre semnarea deciziei de toţi membrii completului de judecată.
       Dispoziţiile  articolelor 308-310 din prezentul Cod privind data de la care curge termenul, repunerea în termen şi declararea peste termen a recursului se aplică în mod corespunzător.
  
       Articolul 330. Declararea, renunţarea şi retragerea
                              recursului
       Recursul se declară  în  condiţiile prevăzute în articolul  311 din prezentul Cod, care se aplică în mod corespunzător.
       Părţile pot renunţa la recurs potrivit dispoziţiilor articolului 312 şi pot retrage recursul în condiţiile articolului 313 din prezentul Cod, care se aplică în mod corespunzător.
  
       Articolul 331. Efectul suspensiv al recursului
       Recursul declarat  în termen este suspensiv de executare atît în  ce priveşte  latura penală, cît şi latura civilă, afară de cazul cînd legea dispune altfel.
  
       Articolul 332. Efectul devolutiv al recursului
                             şi limitele sale
       Instanţa de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat  şi la persoana la care se referă declaraţia de recurs  şi numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces.
       Instanţa de recurs  examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în articolul 335 din prezentul Cod.
       Recursul declarat  împotriva unei hotărîri care, potrivit legii,  nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în  articolul  335 din prezentul Cod, iar instanţa este obligată, ca  în afara  temeiurilor  invocate  şi  cererilor formulate  de  recurent,  să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.
  
       Articolul 333. Neagravarea situaţiei în propriul recurs
       Instanţa de recurs,  soluţionînd cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat recurs.
       În recursul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de recurs nu poate agrava situaţia acesteia.
  
       Articolul 334. Efectul extensiv al recursului
                             şi limitele sale
       Instanţa de recurs  examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care  nu  au declarat recurs sau la care acesta nu  se  referă, putînd  hotărî  şi în privinţa lor, fără să poată crea acestor  părţi  o situaţie mai gravă.
       Procurorul, chiar  după  expirarea termenului de recurs, poate  cere extinderea  recursului declarat de el în termen şi faţă de alte persoane decît acelea la care s-a referit, fără a se agrava situaţia acestora.
  
       Articolul 335. Cazurile în care se poate face recurs
       Hotărîrile judecătoreşti sînt supuse casării în următoarele cazuri:
       1) nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei;
       2) instanţa nu  a  fost  compusă potrivit legii  ori  s-au  încălcat prevederile articolelor 19, 20 şi 22 din prezentul Cod;
       3) şedinţa de  judecată nu a fost publică, în afară de cazurile cînd legea prevede altfel;
       4) judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum  şi  apărătorului şi interpretului, cînd aceasta era obligatorie potrivit legii;
       5) judecata a avut loc fără citarea legală a părţilor;
       6) cînd nu a fost efectuată  expertiza  judiciar-psihiatrică a inculpatului  în  cazurile  prevăzute  de articolul 66  punctul 3) din prezentul Cod;
       7) hotărîrea  nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii sau  acesta  este expus neclar;
       8) instanţa nu  s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în  sarcina inculpatului  sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri  esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului;
       9) instanţa a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau introdusă tardiv;
       10) cînd nu sînt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni  sau  cînd  instanţa a pronunţat o  hotărîre  de  condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepţia cazurilor reîncadrării juridice a acţiunilor lui în baza unei legi mai blînde;
       11) cînd inculpatul  a  fost condamnat pentru o faptă care  nu  este prevăzută de legea penală;
       12) cînd s-au aplicat pedepse în alte limite decît cele prevăzute de lege sau greşit individualizate în raport cu prevederile articolului 36 din Codul penal;
       13) cînd persoana condamnată a fost înainte judecată în mod definitiv  pentru aceeaşi faptă sau dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii  penale  sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o  nouă lege  sau  anulată  de un act de amnistie ori a intervenit  decesul inculpatului;
       14) cînd în mod greşit inculpatul a fost achitat pentru motivul că fapta săvîrşită de el nu este prevăzută de legea penală sau cînd, în mod greşit,  a  fost  clasat procesul pentru motivul că  exista o hotărîre judecătorească  definitivă  în privinţa aceleiaşi fapte sau că exista o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată  de  o lege nouă sau anulată de un act de amnistie ori  că  a intervenit decesul inculpatului;
       15) cînd faptei săvîrşite i s-a dat o greşită încadrare juridică sau s-a comis o eroare gravă de fapt;
       16) cînd hotărîrea  este  contrară legii sau cînd prin hotărîre  s-a făcut o greşită aplicare a legii;
       17) cînd judecătorii  de fond au comis un exces de putere, în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat;
       18) cînd a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului;
       19) în primă instanţă sau în apel cauza a fost judecată fără citarea legală  a unei părţi sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;
       20) cînd dispozitivul hotărîrii redactate nu corespunde cu dispozitivul pronunţat după deliberare.
       Cazurile prevăzute  la punctele 1)-5), 8), 11), 12), 16)-18) se  iau  în  considerare  totdeauna din oficiu, iar cele de la punctele 9),  10), 13),  15)  se  iau în considerare din oficiu numai  cînd  au  influenţat asupra hotărîrii în defavoarea inculpatului.
       Cînd instanţa  ia în considerare motivele de casare din oficiu, este obligată să le pună în discuţia părţilor.
  
       Articolul 335/1. Prezenţa părţilor
       Judecarea recursului se face cu citarea părţilor.
       La şedinţa instanţei de recurs pot participa părţile şi reprezentanţii lor, însă neprezentarea lor nu împiedică judecarea cauzei.
       Prezenţa inculpatului  care  se  află  în stare de  arest  o  decide instanţa de recurs.
      Din necesitate,  instanţa  de  judecată  poate  recunoaşte  prezenţa părţilor obligatorie.
       Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie.
  
       Articolul 335/2. Raportul scris
       Preşedintele  instanţei  de recurs fixează termen  pentru  judecarea recursului  şi poate delega unul din judecători să facă un raport  scris asupra  recursului în cauzele cele mai complicate. La Curtea Supremă de Justiţie, raportul poate fi întocmit de un judecător sau de un judecător asistent al curţii.
       Raportul trebuie  să  cuprindă, pe scurt, fondul  cauzei,  soluţiile  pronunţate de instanţe şi faptele reţinute de ultima instanţă, în măsura în  care  sînt  necesare soluţionării  recursului,  observaţiile  asupra condiţiilor de  admisibilitate a recursului şi expunerea  motivelor  de recurs, fără a se arăta opinia raportorului.
       În raport se  semnalează din oficiu şi cazurile de casare arătate în articolul 335 alineatul al doilea din prezentul Cod.
       Raportorul face  în mod obligatoriu parte din completul de judecată, iar  în  caz de imposibilitate se numeşte un nou raportor cu  cel  puţin patruzeci şi opt de ore înainte de judecată.
  
       Articolul 335/3. Procedura examinării recursului
       Recursul se examinează conform procedurii prevăzute în articolul 319 din  prezentul  Cod,  care se aplică în mod corespunzător,  cu  excepţia prevederilor  alineatelor  al treilea şi al şaselea din  acest  articol.
   Raportorului i se oferă primul cuvînt.
  
       Articolul 335/4. Judecarea recursului
       Judecînd recursul,  instanţa  verifică  hotărîrea  atacată  pe  baza materialului  din dosarul cauzei şi a oricăror documente noi  prezentate la instanţa de recurs.
       Instanţa este  obligată  să  se pronunţe  asupra  tuturor  motivelor invocate în recurs.
  
       Articolul 335/5. Decizia instanţei de recurs
       Judecînd recursul,  instanţa  de recurs adoptă una  din  următoarele decizii:
       1) respinge recursul, menţinînd hotărîrea atacată:
       a) dacă recursul este depus peste termen;
       b) dacă recursul este inadmisibil;
       c) dacă recursul este nefondat;
       2) admite recursul, casînd hotărîrea atacată, şi:
       a) menţine hotărîrea  primei  instanţe,  cînd apelul a  fost  greşit admis;
       b) achită pe  inculpat  sau  dispune clasarea  procesului  penal  în cazurile prevăzute în articolul 5 din prezentul Cod;
       c) dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărîre  a  fost casată   sau,  după  caz,  de  către  instanţa  competentă  în  cazurile încălcării prevederilor legii asupra:
       - competenţei după materie sau după calitatea persoanei;
       - compunerii completului de judecată;
       - publicităţii şedinţei de judecată;
       - obligativităţii participării procurorului, inculpatului, apărătorului şi interpretului în şedinţa de judecată.
       Rejudecarea de  către  instanţă  a cărei hotărîre a fost  casată  se dispune şi în cazurile:
       - cînd judecarea  la  acea instanţă a avut loc în lipsa  unei  părţi  nelegal  citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre aceasta instanţa de judecată;
       - cînd unei părţi i s-a respins neîntemeiat o cerere de amînare a judecării şi din această cauză nu a putut să-şi asigure apărarea;
       - cînd prin hotărîre nu a fost rezolvat fondul cauzei.
       În cazul în care  se  admite  recursul declarat  împotriva  deciziei pronunţate  de instanţa de apel, instanţa de recurs casează şi hotărîrea neapelată  a  primei instanţe dacă se constată aceleaşi încălcări ca  în decizia recurată.
       Cînd recursul se referă atît la hotărîrea primei instanţe, cît şi la hotărîrea instanţei de apel, în caz de  admitere  a  recursului  şi dispunerea rejudecării de către instanţa a cărei hotărîre a fost casată,  cauza se trimite la prima instanţă, dacă ambele hotărîri au fost casate, şi la instanţa de apel, dacă numai hotărîrea acesteia a fost casată.
       Curtea Supremă  de Justiţie, dacă admite recursul cînd este necesară administrarea  de  probe, dispune rejudecarea de către instanţa a  cărei hotărîre a fost casată;
       d) dispune rejudecarea  de  către  instanţa de recurs  în  celelalte cazuri  decît  cele  prevăzute  la punctul 2) litera  c)  din  prezentul articol.
  
       Articolul 335/6. Chestiuni complimentare
       Instanţa de recurs,  soluţionînd  recursul, rezolvă  şi  chestiunile suplimentare  prevăzute în articolul 322 din prezentul Cod, aplicîndu-le în mod corespunzător.
       Cînd instanţa  de  recurs  reţine  cauza  spre  rejudecare,  conform articolului  3355 punctul 2) litera d) din prezentul Cod, se pronunţă şi asupra probelor ce urmează a fi administrate.
  
       Articolul 335/7. Adoptarea deciziei de către instanţa
                               de recurs şi conţinutul ei
       Instanţa de recurs  adoptă decizia conform prevederilor  articolului 324 din prezentul Cod, care se aplică în mod corespunzător.
       În caz de admitere  a  recursului, hotărîrea atacată se  casează  în întregime,  dar  în  limitele  prevăzute în articolele 332  şi  333  din prezentul Cod.
       Conţinutul deciziei  este  stabilit în dispoziţiile articolului  323 din prezentul Cod, care se aplică în mod corespunzător.
       Dacă instanţa reţine cauza spre rejudecare, în decizie se menţionează probele ce urmează a fi administrate.
  
       Articolul 335/8. Procedura de rejudecare
       Rejudecarea cauzei după casarea hotărîrii se desfăşoară conform regulilor generale pentru examinarea  cauzelor  respectiv  în  primă  instanţă sau în apel.
  
       Articolul 335/9. Limitele rejudecării
       Pentru instanţa  de rejudecare indicaţiile instanţei de recurs  sînt obligatorii în măsura  în care situaţia de fapt rămîne cea avută  în vedere la soluţionarea recursului.
       Cînd hotărîrea este casată  numai cu privire la  unele  fapte  sau persoane  ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă, instanţa de rejudecare se pronunţă în limitele în care hotărîrea a fost casată."
       80. Articolul 336 va avea următorul cuprins:
  
       "Articolul 336. Rămînerea definitivă a hotărîrii instanţei
                              de judecată şi punerea ei în executare
       Hotărîrea instanţei de judecată devine executorie la data cînd a rămas definitivă.
       Hotărîrea primei instanţe rămîne definitivă:
       1) la data pronunţării,  cînd  hotărîrea nu este supusă apelului  şi nici recursului;
       2) la data expirării termenului de apel:
       a) cînd nu s-a declarat apel în termen;
       b) cînd apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
       3) la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel;
       4) la data expirării  termenului  de  recurs, în  cazul  hotărîrilor nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins:
       a) cînd nu s-a declarat recurs în termen;
       b) cînd recursul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
      5) la data retragerii recursului declarat  împotriva  hotărîrilor menţionate în punctul 4) al prezentului alineat, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;
       6) la data pronunţării  hotărîrii  prin  care s-a  respins  recursul declarat  împotriva hotărîrilor menţionate în punctul 4) al  prezentului alineat.
       Hotărîrile instanţei de apel rămîn definitive:
       1) la data expirării termenului de recurs:
       a) cînd apelul  a fost admis fără trimitere pentru rejudecare şi  nu s-a declarat recurs în termen;
      b) cînd recursul  declarat împotriva hotărîrii menţionate la  litera a) a prezentului alineat a fost retras înăuntrul termenului;
       2) la data retragerii recursului declarat  împotriva hotărîrii menţionate  la litera a) a prezentului alineat, dacă aceasta s-a  produs după expirarea termenului de recurs;
       3) la data pronunţării  hotărîrii  prin  care s-a  respins  recursul declarat  împotriva  hotărîrii  menţionate la litera  a)  a  prezentului alineat.
       Hotărîrea instanţei  de recurs rămîne definitivă la data pronunţării acesteia cînd:
       a) recursul a  fost  admis  şi  procesul  a  luat  sfîrşit  în  faţa instanţei de recurs, fără rejudecare;
       b) cauza a fost   rejudecată  de  către  instanţa  de  recurs, după admiterea recursului;
       c) cuprinde obligarea  la plata cheltuielilor de judecată, în  cazul respingerii recursului.
       Hotărîrea instanţei de judecată, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată, la instanţa de apel sau la instanţa de recurs, se pune  în executare de către prima instanţă de judecată.
       Hotărîrile pronunţate  în primă instanţă de către Curtea de Apel  şi Curtea  Supremă  de  Justiţie  se pun în  executare  de  Tribunalul  din municipiul Chişinău.
       Dispoziţiile  alineatelor  5  şi  6  ale  prezentului  articol  sînt aplicabile şi în cazul hotărîrilor nedefinitive, dar executorii.
       81. Articolul 337 se exclude.
  
       82. În articolul 338 cuvintele "Sentinţele,  încheierile   şi deciziile" se înlocuiesc cu cuvîntul "Hotărîrile".
  
       83. Articolul 339:
       în titlu şi alineatul 1 cuvintele "sentinţei,  încheierii şi deciziei" se înlocuiesc cu cuvîntul "hotărîrii";
       din alineatul 1:
       cuvintele "de judecător sau" se exclud;
       ultima propoziţie se modifică astfel: "Dacă cauza a fost judecată în apel  sau  în  recurs,  la copia sentinţei se  anexează  copia  deciziei instanţei de apel sau de recurs.";
       în alineatul 3 cuvintele "sentinţei, încheierilor, deciziilor"  se  înlocuiesc cu cuvîntul "hotărîrii".
  
       84. Din articolul  340  alineatul 1 cuvintele  "judecătorul  popular sau" se exclud.
  
       85. Articolul 347:
       în alineatul  2  cuvintele  "a  raionului  unde"  se  înlocuiesc  cu cuvintele "în raza căreia";
       în alineatele  3  şi 5 cuvintele "a judecătoriei  populare  raionale (orăşeneşti)"  se  înlocuiesc cu cuvintele "a judecătoriei raionale,  de sector, municipale";
       alineatul 6 va avea următorul cuprins:
       "În cazul atacării  sentinţei  prin  recurs în  anulare,  executarea
   încheierii  cu  privire la eliberarea condiţionată înainte  de  termen, precum şi eliberarea pentru motiv de boală, se suspendă."
  
       86. Articolul 348:
       în alineatul 7 cuvintele "a da hotărîrea" se înlocuiesc cu cuvintele "a adopta încheierea";
       după alineatul  7  se  introduce  un nou alineat,  8,  cu  următorul cuprins:
       "Încheierile instanţei de judecată adoptate  în condiţiile articolului  347  şi  prezentului articol, pot fi atacate cu  recurs  în instanţa ierarhic superioară."
  
       87. Articolul 349:
       în alineatul 1 textul "judecătoriile populare raionale (orăşeneşti) de la domiciliul" se înlocuieşte cu textul "judecătoria  raională, de sector, municipală în raza căreia se află domiciliul";
       după alineatul  4  se  introduce  un nou alineat,  5,  cu  următorul cuprins:
       "Încheierile instanţei de judecată,  adoptate  în condiţiile prezentului articol, pot fi atacate cu recurs.";
       alineatul 5 va deveni alineatul 6.
  
       88. Articolul 349/1:
       în alineatul  1 textul "judecătoria populară raională  (orăşenească) de la domiciliul" se înlocuieşte cu textul "judecătoria  raională,  de sector, municipală în raza căreia se află domiciliul";
       în alineatul  4  ultima propoziţie se modifică astfel:  "Încheierile instanţei  de judecată, adoptate în condiţiile prezentului articol,  pot fi atacate cu recurs în instanţa ierarhic superioară."
       89. În articolul  350 alineatul 3 cuvintele "sentinţelor, încheierilor şi deciziilor" se înlocuiesc cu cuvîntul "hotărîrilor".
       90. Titlul al şaptelea va avea următorul cuprins:
  
                             "Titlul al şaptelea
                         CĂILE EXTRAORDINARE DE ATAC
  
                       Capitolul al treizeci şi doilea
                            CONTESTAŢIA ÎN ANULARE
  
       Articolul 351. Cazurile de contestaţie în anulare
       Împotriva hotărîrilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
       1) cînd procedura  de  citare a părţii pentru termenul la  care  s-a judecat  cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
       2) cînd partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
       3) cînd împotriva   unei  persoane  s-au  pronunţat  două   hotărîri definitive pentru aceeaşi faptă.
  
       Articolul 352. Contestaţia în anulare
       Contestaţia în anulare poate fi introdusă de oricare dintre părţi.
       În contestaţia în anulare pentru cazurile prevăzute în articolul 351 punctele  1) şi 2) din prezentul Cod trebuie să se arate toate  cazurile de  contestaţie pe care le poate invoca contestatorul şi toate  motivele aduse în sprijinul acestora.
  
       Articolul 353. Termenul de contestare
       Contestaţia în  anulare  pentru cazurile prevăzute în articolul  351 punctele 1) şi 2) din prezentul Cod poate fi introdusă de către persoana împotriva  căreia se face executarea cel mai tîrziu în termen de 10 zile de  la începerea executării, iar de către celelalte părţi, în termen  de 30 de zile de la data pronunţării hotărîrii a cărei anulare se cere.
       Contestaţia în  anulare  pentru  cazul  prevăzut  în  articolul  351 punctul 3) din prezentul Cod poate fi introdusă oricînd.
  
       Articolul 354. Instanţa competentă
       Contestaţia în  anulare  pentru cazurile prevăzute în articolul  351 punctele  1) şi 2) din prezentul Cod se introduce la instanţa de  recurs care a pronunţat hotărîrea a cărei anulare se cere.
       Contestaţia pentru cazul  prevăzut în articolul 351 punctul 3)  din prezentul Cod se introduce la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărîre.
  
       Articolul 355. Suspendarea executării hotărîrii atacate
       Pînă la soluţionarea contestaţiei în anulare, instanţa sesizată, ţinînd cont de concluziile procurorului,  poate  suspenda  executarea hotărîrii a cărei anulare se cere.
  
       Articolul 356. Admiterea în principiu a contestaţiei în
                             anulare
       Instanţa sesizată examinează admisibilitatea în principiu a contestaţiei  în anulare, prevăzute în articolul 351 din prezentul Cod, fără citarea părţilor.
       În cazul cînd  se constată că contestaţia în anulare este făcută  în termenul  prevăzut  de lege, că motivul pe care se sprijină  contestaţia este prevăzut  în  articolul 351 din prezentul Cod şi că  în  sprijinul contestaţiei  se depun ori se invocă dovezi care sînt la dosar, instanţa admite  în principiu contestaţia în anulare şi dispune citarea  părţilor    interesate.
  
       Articolul 357. Procedura de judecare a contestaţiei
                             în anulare
       La termenul fixat pentru judecarea contestaţiei în anulare, instanţa, ascultînd părţile, dacă găseşte  contestaţia  întemeiată, casează  prin  decizie hotărîrea a cărei anulare se cere şi  procedează, fie de îndată, fie  stabilind un termen,  după  caz,  la  rejudecarea recursului sau la rejudecarea cauzei după casare.
       Cînd condamnatul se află în stare de arest, dispoziţiile articolului 335/1 din prezentul Cod se aplică în mod corespunzător.
       Judecarea contestaţiei în anulare prevăzute în articolul 351 punctul   3)  din prezentul Cod se face cu citarea părţilor interesate în cauza în care  s-a  pronunţat ultima hotărîre. Instanţa, ascultînd părţile, dacă găseşte contestaţia întemeiată, casează prin decizie sau, după caz, prin sentinţă ultima hotărîre sau acea parte din ultima hotărîre cu  privire la care este introdusă contestaţia.
  
                       Capitolul al treizeci şi treilea
                         REVIZUIREA PROCESULUI PENAL
  
       Articolul 363. Cazurile de revizuire a procesului penal
       Hotărîrile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii.
       Procesul penal poate fi revizuit cînd:
       1) s-a stabilit,  printr-o sentinţă rămasă definitivă, că martorul a făcut  cu bună ştiinţă declaraţii false sau expertul a prezentat cu bună ştiinţă concluzii false, sau că corpuri delicte, procese-verbale privind acte de urmărire penală sau judecătoreşti ori alte documente sînt false, sau  că a fost făcută intenţionat o traducere greşită, ceea ce a avut ca urmare darea unei sentinţe neîntemeiate sau contrare legii;
       2) s-a stabilit, printr-o sentinţă rămasă definitivă, că judecătorii şi  procurorii  au  comis în cursul judecării acestei cauze  abuzuri  ce constituie infracţiuni;
       3) s-a stabilit,  printr-o sentinţă rămasă definitivă, că persoanele care  au  efectuat  urmărirea  penală  în  cauză  au  săvîrşit  abuzuri, constituind  infracţiuni  care  au  dus  la  pronunţarea  unei  sentinţe neîntemeiate sau contrare legii;
       4) s-au stabilit   alte  împrejurări  de  care  nu  avea  cunoştinţă instanţa  atunci cînd a dat sentinţa sau încheierea şi care, ele  însele sau  împreună cu împrejurările stabilite anterior, dovedesc nevinovăţia celui  condamnat sau că acesta a săvîrşit o infracţiune mai puţin  gravă sau  mai  gravă  decît acea pentru care a fost condamnat,  sau  dovedesc vinovăţia  celui  achitat sau a persoanei cu privire la care s-a dispus  încetarea procesului;
       5) două sau mai  multe  hotărîri judecătoreşti definitive nu se  pot concilia.
       Dacă nu se poate da sentinţa din cauză că s-a împlinit termenul de prescripţie a incriminării sau s-a decretat un act de amnistie sau din cauză  că unele persoane au fost graţiate, precum şi din cauza decesului învinuitului,  împrejurările  prevăzute  la punctele 1), 2) şi 3) ale prezentului  articol se stabilesc printr-o cercetare efectuată  potrivit prevederilor articolelor 366 şi 367 din prezentul Cod.
  
       Articolul 364. Termenele de revizuire a
                              procesului penal
       Revizuirea unei sentinţe de achitare, de clasare a procesului penal, precum  şi  revizuirea  unei sentinţe de condamnare, pentru  motivul  că pedeapsa este prea blîndă sau pentru că trebuie aplicată celui condamnat legea  privitoare la o infracţiune mai gravă, se poate face  numai înăuntrul termenului  de  prescripţie  a  incriminării,  stabilit în articolul  46  din  Codul  penal, şi cel mai tîrziu peste un  an  de  la descoperirea  împrejurărilor  prevăzute  în articolul 363  alineatul  al doilea din prezentul Cod.
       Revizuirea în  favoarea condamnatului a unei sentinţe de condamnare, în caz de descoperire a împrejurărilor prevăzute  în  articolul  363 alineatul  al  doilea  din prezentul Cod, nu este limitată  de  nici  un  termen.
       Decesul celui  condamnat nu împiedică revizuirea procesului penal în urma descoperirii împrejurărilor prevăzute în articolul 363 alineatul al doilea din prezentul Cod, dacă este vorba de reabilitarea condamnatului.
  
       Articolul 365. Deschiderea procedurii de revizuire
       Deschiderea procedurii de revizuire se efectuează în baza  cererii adresate  procurorului de gradul instanţei care a judecat cauza în primă instanţă.
       Cerere de revizuire poate introduce:
       a) oricare parte din proces, în limitele calităţii sale procesuale;
       b) soţul şi alte  rude  apropiate ale condamnatului, chiar  şi  după decesul acestuia.
       Cererea de revizuire se face în scris, cu arătarea cazului  de revizuire  pe care se întemeiază şi a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.
       Organele de conducere sau conducătorii persoanelor juridice care au cunoştinţă  despre  vreo faptă sau împrejurare ce ar  motiva  revizuirea sînt obligate să sesizeze procurorul.
       Procurorul poate din oficiu să iniţieze procedura revizuirii.
       Dacă există vreunul  din  temeiurile prevăzute în articolul 363  din prezentul  Cod, procurorul, în limitele competenţei sale, dă o ordonanţă de deschidere a procedurii de revizuire şi efectuează cercetarea împrejurărilor  sau dă o însărcinare în acest scop anchetatorului penal.
   În  cursul cercetării împrejurărilor noi descoperite se pot efectua, cu respectarea dispoziţiilor prezentului  Cod,  interogatorii,  audieri, cercetări  la faţa locului, expertize, ridicări de obiecte sau documente şi alte acte de urmărire penală care vor fi necesare.
       În tot timpul  efectuării cercetării împrejurărilor noi descoperite, Procurorul  General  este în drept de a dispune  suspendarea  executării hotărîrii în limitele cererii de revizuire.  
       Articolul 366. Trimiterea în instanţa de judecată a
                             materialului cercetării privind revizuirea
       După terminarea cercetării împrejurărilor noi, procurorul înaintează întregul  material împreună cu concluziile sale instanţei care a judecat cauza în fond, iar dacă temeiul cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărîri ce  nu  se pot concilia, materialele  se  înaintează  la instanţa  competentă conform dispoziţiilor articolului 30 din  prezentul    Cod.
  
       Articolul 367. Măsuri premergătoare şi admiterea revizuirii
       La primirea materialelor trimise de procuror, preşedintele instanţei fixează termen pentru examinarea cererii  de  revizuire în vederea admiterii revizuirii cu citarea părţilor interesate.
       Cînd persoana în favoarea sau defavoarea căreia s-a cerut revizuirea se află în stare de arest, chiar într-o altă cauză, preşedintele dispune încunoştinţarea  acestei persoane despre termenul de rejudecare a cauzei şi ia  măsuri  pentru asigurarea ei cu apărător  din  oficiu. Persoana arestată este adusă la judecată numai dacă instanţa consideră necesar.
       La termenul fixat, instanţa, ascultînd părţile prezente şi concluzia procurorului, examinează dacă cererea de revizuire este făcută  în condiţiile  prevăzute de lege şi dacă din probele administrate în cursul cercetării efectuate   rezultă date suficiente pentru admiterea revizuirii. Instanţa poate verifica oricare dintre probele pe care se    întemeiază  cererea sau poate, cînd este necesar, să administreze  probe noi la cererea părţilor. Persoanele prevăzute în articolul 363 alineatul 2 punctele 1), 2) şi 3) din prezentul Cod nu pot fi ascultate ca martori în cauza supusă revizuirii.
       Instanţa, în   baza  celor  constatate,  dispune,  prin   încheiere, admiterea cererii de revizuire sau, prin sentinţă, respingerea acesteia.
       O dată cu admiterea cererii  de revizuire, precum şi în tot  cursul judecării  din nou a cauzei, instanţa poate menţine suspendarea acordată de  procuror  ori poate suspenda motivat în tot sau în parte  executarea hotărîrii supuse revizuirii.
       În cazul admiterii cererii de revizuire din cauza că există  cîteva hotărîri  ce nu se pot concilia, cauzele în care aceste hotărîri au fost pronunţate se reunesc pentru rejudecare.
  
       Articolul 368. Rejudecarea cauzei după admiterea revizuirii
       Rejudecarea cauzei după admiterea  revizuirii se face conform regulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă.
       Instanţa, dacă  găseşte necesar, la cererea părţilor, examinează din nou  probele care au fost administrate în cursul judecăţilor  precedente sau cu ocazia admiterii cererii de revizuire.
  
       Articolul 368/1. Hotărîrile după rejudecare
       Instanţa, dacă  constată  că cererea de revizuire  este  întemeiată, anulează  hotărîrea  în  măsura  în care a fost  admisă  revizuirea  sau hotărîrile  care nu se pot concilia şi pronunţă o nouă hotărîre potrivit dispoziţiilor  articolelor  269-292  şi 317 din prezentul Cod,  care  se aplică în mod corespunzător, iar în cazul cînd cererea de revizuire este neîntemeiată, o respinge.
       Totodată, instanţa  dispune,  dacă este cazul,  restituirea  amenzii plătite şi a averii confiscate, precum şi a cheltuielilor de judecată pe care  cel  în favoarea căruia s-a admis revizuirea nu era obligat să le suporte, şi  calcularea ca vechime şi continuitate în muncă  a  duratei pedepsei privative de libertate executate.
  
       Articolul 369. Calea de atac a hotărîrii după rejudecare
       Sentinţele instanţei de revizuire, date în conformitate cu articolul 367 alineatul  al patrulea şi articolul 3681 din prezentul Cod, pot  fi supuse  apelului şi recursului potrivit prevederilor articolelor 306  şi 327 din prezentul Cod.
  
                      Capitolul al treizeci şi treilea/1
              RECURSUL ÎN ANULARE ŞI DEMERSUL ÎN INTERESUL LEGII
  
       Articolul 369/1. Recursul în anulare
       Procurorul General  şi  adjuncţii  lui, din oficiu  sau  la  cererea părţilor,  pot ataca cu recurs în anulare la Curtea Supremă de  Justiţie orice hotărîre rămasă definitivă.
  
       Articolul 369/2. Cazurile în care se poate face recurs în
                                anulare
       Hotărîrile definitive de condamnare,  achitare şi  încetare a procesului pot fi atacate cu recurs în anulare în următoarele cazuri:
       1) Cazurile în  care  recursul  are  efect cu privire  la  situaţia părţilor din proces:
       a) instanţa nu  s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în  sarcina inculpatului;
       b) cînd nu sînt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni  sau  cînd  instanţa a pronunţat o  hotărîre  de  condamnare pentru  o  altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost  pus  sub învinuire,  cu excepţia cazurilor reîncadrării juridice a acţiunilor  în baza unei legi mai blînde;
       c) cînd inculpatul  a  fost  condamnat pentru o faptă care  nu  este prevăzută de legea penală;
       d) cînd s-au  aplicat pedepse în alte limite decît cele prevăzute de lege  sau greşit individualizate în raport cu prevederile articolului 36 din Codul penal;
       e) cînd persoana  condamnată  a  fost mai înainte  judecată  în  mod definitiv  pentru aceeaşi faptă sau dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii  penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o  nouă lege sau  anulată  de un act de amnistie, sau că a  intervenit  decesul condamnatului;
       f) cînd, în mod  greşit, inculpatul a fost achitat pentru motivul că fapta săvîrşită de el nu este prevăzută de legea penală sau cînd, în mod greşit,  a  fost  clasat procesul pentru motivul că  exista  o  hotărîre judecătorească  definitivă în privinţa aceleiaşi fapte, sau că exista  o  cauză  de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată  de  o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, sau că  a intervenit decesul inculpatului;
       g) cînd faptei  săvîrşite i s-a dat o încadrare juridică greşită sau s-a comis o eroare gravă de fapt;
       h) cînd judecătorii  instanţei de fond au comis un exces de  putere, trecînd în domeniul altei puteri constituite în stat.
       2. Cazurile în  care  recursul poate fi declarat numai  în  favoarea condamnatului:
       a) nu au fost   respectate  dispoziţiile  privind  competenţa  după materie sau după calitatea persoanei;
       b) completul  de  judecată nu a fost compus potrivit legii ori  s-au încălcat prevederile articolelor 19, 20 şi 22 din prezentul Cod;
       c) şedinţa de  judecată nu a fost publică, în afară de cazurile cînd legea prevede altfel;
       d) judecarea  cauzei  a  avut loc  fără  participarea  procurorului, inculpatului,  precum  şi a apărătorului şi interpretului, cînd  aceasta era obligatorie potrivit legii;
       e) judecarea cauzei a avut loc fără citarea legală a părţilor;
       f) cînd nu a   fost   efectuată  expertiza  judiciar-psihiatrică  a  inculpatului  în  cazurile  prevăzute  în articolul 66  punctul  3)  din prezentul Cod;
       g) instanţa a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau introdusă tardiv.
       Alte hotărîri  definitive pot fi atacate cu recurs în anulare  numai dacă sînt contrare legii.
  
       Articolul 369/3. Termenul de declarare a recursului
                                 în anulare
       Recursul în anulare în favoarea celui condamnat sau a persoanei faţă de  care s-a încetat procesul penal poate fi declarat oricînd, chiar  şi după  moartea  acestora, cu privire la latura penală, iar cu privire  la latura civilă,  numai  dacă soluţionarea acesteia se  răsfrînge  asupra laturii penale.
       În celelalte  cazuri, recursul în anulare poate fi declarat numai în termen de un an de la data cînd hotărîrea a rămas definitivă.
  
       Articolul 369/4. Declararea şi retragerea recursului
                                în anulare
       Recursul în anulare se declară în scris, cu indicarea motivelor de anulare, şi se depune la instanţă,  anexîndu-se atîtea copii cîţi participanţi pe dosar sînt.
       Procurorul General   poate  retrage  recursul  în  anulare  pînă  la începerea dezbaterilor, indicînd motivele retragerii.
  
       Articolul 369/5. Judecarea şi soluţionarea recursului
                                în anulare
       Judecarea şi soluţionarea  recursului  în  anulare  se  efectuează potrivit dispoziţiilor capitolului al treizecelea din  prezentul  Cod, care  se aplică în mod corespunzător, şi se completează cu  dispoziţiile prezentului capitol.
       Recursul în anulare  declarat în defavoarea celui condamnat, achitat sau  persoanei  în  privinţa căreia s-a încetat procesul  se  judecă  cu citarea   părţilor.  Dacă  recursul  este  declarat  în  favoarea  celui condamnat,  părţile se citează cînd Curtea Supremă de Justiţie consideră necesar.
       Cînd condamnatul  execută  pedeapsa,  Curtea  Supremă  de  Justiţie, admiţînd   recursul  în  anulare  şi  pronunţînd  casarea  hotărîrii  cu trimitere la rejudecare, dispune şi asupra măsurii preventive faţă de el.
       Cînd recursul  în  anulare  este făcut în  favoarea  unui  condamnat decedat  sau cînd, după introducerea recursului în anulare,  condamnatul în  favoarea  căruia  a fost făcut recursul a decedat,  recursul  va  fi judecat,  iar  în caz de admitere, Curtea Supremă de Justiţie,  pe  baza materialelor  din dosar, sau instanţa de trimitere spre rejudecare, cînd a  fost necesară completarea probelor, va hotărî potrivit  dispoziţiilor articolului  5 alineatul al doilea din prezentul Cod, care se aplică  în mod corespunzător.
  
       Articolul 369/6. Demersul în interesul legii
       Procurorul General  are  dreptul, pentru interpretarea şi  aplicarea unitară  a  legilor  penale şi de procedură penală, să  sesizeze  Curtea Supremă  de Justiţie cu solicitarea de a se pronunţa asupra chestiunilor de drept care au primit o soluţionare diferită din partea instanţelor de apel şi de recurs. În acest scop, instanţele de apel şi de recurs trimit Procurorului General copiile deciziilor lor.
       Hotărîrile prin care se soluţionează sesizările Procurorului General se adoptă de Plenul Curţii Supreme de Justiţie şi se aduc la cunoştinţă instanţelor de Ministerul Justiţiei.
       Hotărîrile se  adoptă  numai în interesul legii, nu au efect  asupra hotărîrilor  judecătoreşti  examinate  şi nici cu  privire  la  situaţia părţilor din acele procese."
       91. Titlul al zecelea se exclude.
       92. În prezentul  Cod cuvintele "pricină", "traducător", "depoziţie" se înlocuiesc respectiv cu cuvintele "cauză", "interpret", "declaraţie".
  
       Art.II. - Codul cu privire la contravenţiile administrative, aprobat prin  Legea  R.S.S. Moldoveneşti din 29 martie 1985 (Veştile  Sovietului Suprem şi ale Guvernului R.S.S. Moldoveneşti, 1985, nr.3, art.47; nr.11,    art.102;  1988, nr.8, art.128; 1989, nr.6, art.119; 1990, nr.4,  art.71;    nr.6,  7,  art.127;  Monitor  Oficial,  1991,  nr.3-4-5-6,  art.25,  27;  nr.11-12,  art.100;  Monitorul Parlamentului Republicii  Moldova,  1992,  nr.4,  art.86;  nr.8,  art.200,  205, 210;  1993,  nr.4,  art.90;  nr.7, art.216;  nr.11, art.343; Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.6,  art.7,  43;  nr.2,  art.4; nr.10,  art.88;  1995,  nr.9,  art.92; nr.45-46,  art.535;  1996, nr.17-18, art.190; nr.20-21, art.222;  nr.25, art.261;  nr.32-33,  art.327),  se modifică şi se completează  după  cum urmează:
       1. Articolul 13 alineatul  2, după  cuvintele "prevăzute de articolele" se completează cu cifrele "471-473".
       2. Articolul 15 alineatul 1:
       textul "regulilor  de  vînătoare,  de  pescuit  şi  de  protecţie  a rezervelor  piscicole,  a  regulilor vamale şi  pentru  contrabandă"  se  înlocuieşte   cu   textul  "precum  şi  pentru  celelalte contravenţii administrative prevăzute de articolul 209 din prezentul Cod";
       cuvîntul "amendă" se exclude.
       3. Articolul 21:
       titlul se completează  cu  textul "şi clasarea procesului  în  cazul împăcării";
       după alineatul  2  se  introduce  un nou alineat,  3,  cu  următorul cuprins:
       "În cazul împăcării părţii  vătămate  cu  persoana  care  a  comis contravenţiile administrative prevăzute  de  articolele  47/1-47/3 din prezentul Cod, instanţa de judecată clasează procesul."
       4. Articolul 30 alineatul 2 va avea următorul cuprins:
       "Munca corecţională se aplică de instanţa de judecată."
       5. Articolul 31:
       în alineatul 1 textul "judecătoria populară raională (orăşenească), (de  judecătorul  popular)"  se înlocuieşte cu  cuvintele  "instanţa de judecată";
       alineatul 2 în final se completează cu textul ", faţă de militari şi supuşii  serviciului  militar chemaţi la concentrare, precum şi faţă  de persoanele  din  efectivul  de  soldaţi  şi din  corpul  de  comandă  al organelor afacerilor interne."
       6. Articolul 200/7 :
       din dispoziţie textul "refuzul  premeditat  al  martorului,   al victimei, al reclamantului, al pîrîtului de a compărea în faţa instanţei judecătoreşti  sau  prin nesupunerea persoanelor menţionate şi  a  altor  cetăţeni dispoziţiei preşedintelui şedinţei, sau prin tulburarea ordinii  în timpul şedinţei de judecată, precum şi" se exclude;
       în sancţiune  cuvintele  "două salarii" se înlocuiesc  cu  cuvintele "douăzeci şi cinci de salarii".
       7. Articolul 201 punctul 2) va avea următorul cuprins:
       "2) judecătoriile raionale, de sector, municipale;"
       8. Articolul 209 va avea următorul cuprins:
  
       "Articolul 209. Judecătoriile raionale, de sector,
                              municipale
       Judecătoriile raionale, de sector, municipale examinează cazurile cu privire  la contravenţiile administrative prevăzute de articolele 41-44,  47/1-47/3, 48-53, 57,  59-69, 71-74, 77-94, 96, 98-100, 100/2,  102-104,    105/1-105/3,107, 108, 113, 116, 117, 119, 123 alineatul 2,124 alineatele 2  şi  3, 126,  127, 135-138, 141-147, 149/1 alineatul  2,  149/2  -156, 156/2-156/4, 158/1 -160, 161/1 -165,  167 alineatul  3,  169,  170, 171    alineatul  1, 171/1, 171/3, 173-174/10, 174/13, 174/14, 175/2-184,  188, 190- 193/2, 195, 197/2, 199/2 alineatul 2, 199/3 - 200/1, 200/3 - 200/8,  200/10 şi 200/11 din prezentul Cod.
       Cazurile cu privire  la  contravenţiile administrative prevăzute  de articolele 200/7  şi 200/8  din prezentul Cod  se  examinează  de  către instanţa  de judecată în privinţa căreia au fost comise  contravenţiile,  iar  cazurile  cu  privire la contravenţia administrativă  prevăzută  de articolul 200/11 se examinează de instanţa de judecată împuternicită  cu  executarea hotărîrii."
       9. În articolul 210 alineatul 1:
       cifrele "120-125" se înlocuiesc cu textul "120-122, 123 alineatele 1 şi 3, 124 alineatele 1 şi 4, 124/1 , 125";
       cifrele "156/4 , 164" se exclud;
       după cuvîntul  şi  cifrele "articolul 171" se introduc  cuvîntul  şi  cifra "alineatul 2".
       10. Articolele 221, 221/1 , 223 şi 225 se exclud.
       11. Articolul 226 va avea următorul cuprins:
  
       "Articolul 226. Organele de protecţie a mediului
                                înconjurător
       Organele de stat  pentru protecţia mediului înconjurător  examinează cazurile  cu  privire  la  contravenţiile  administrative  prevăzute de articolele 70, 75 şi 76 din prezentul Cod.
       Sînt în drept  să  examineze cazurile cu privire  la  contravenţiile administrative şi să aplice sancţiuni administrative în numele organelor de  protecţie  a  mediului înconjurător inspectorul  principal  de stat pentru ecologie, locţiitorii lui şi inspectorii superiori de stat pentru ecologie."
       12. În articolul 231/2 alineatul 1 după cifrele "199/2 " se introduc cuvîntul şi cifra " alineatul 1".
       13. În articolul 233 cuvintele "judecătoriile populare" se înlocuiesc cu cuvintele "instanţele judecătoreşti".
       14. În articolul  244 după alineatul 2 se introduce un nou  alineat, 3, cu următorul cuprins:
       "Nu se întocmeşte  proces-verbal nici în cazurile adoptării de către organele  competente a hotărîrii de refuz de a intenta proces penal  sau de  clasare  a  procesului penal cu propunerea de a  trage  persoana  la răspundere  administrativă. În cazurile indicate în loc de proces-verbal se întocmeşte o ordonanţă a procurorului privind intentarea  procesului cu privire la contravenţia administrativă."
       15. În articolul  249  alineatele 3 şi 4 cuvintele  "judecătorul  popular" se înlocuiesc cu cuvintele "instanţa judecătorească respectivă".
       16. În articolul  254  alineatul  2, după  cuvintele  "prevăzute  de articolele"  se  introduc  cifrele "471 - 473", iar după cifra  "51"  se introduce textul "articolul 124 alineatele 2 şi 3".
       17. În articolul  255  alineatul  2  textul "să  depună o plîngere  împotriva deciziei" se înlocuieşte cu cuvintele "să atace hotărîrea".
       18. În articolul  261, după alineatul 2 se introduce un nou alineat, 3, cu următorul cuprins:
       "Persoanele menţionate  în alineatul întîi al prezentului articol au dreptul să atace hotărîrile referitor la cheltuielile judiciare cuvenite lor."
       19. Articolul 269:
       în alineatul 1, după punctul 2) se introduce un nou punct, 3),  cu următorul cuprins:
       "3) cu privire  la trimiterea materialelor organului care a întocmit procesul-verbal.";
       după alineatul  1  se  introduce  un nou alineat,  2,  cu  următorul cuprins:
       "În cazul cînd  organul  care a întocmit procesul-verbal a  încălcat cerinţele articolului 242 din prezentul Cod care nu pot fi înlăturate la examinarea  cazului,  organul care examinează cazul trimite  materialele organului  care a întocmit procesul-verbal pentru a înlătura încălcările legii.";
       alineatul 2 va deveni alineatul 3.
       20. Articolul  276  în  final se completează cu  textul  "raionului,  sectorului   sau  municipiului  în  termen  de  zece  zile  de  la  data pronunţării ei."
       21. Articolul 277:
       în alineatul  1 după cuvîntul "plîngerii" se introduc cuvintele "sau a protestului";
       alineatul 2 va avea următorul cuprins:
       "Preşedintele  instanţei  de  judecată  care  judecă  plîngerea  sau  protestul   asupra   hotărîrii  cu  privire  la   aplicarea sancţiunii administrative  are  dreptul  să suspende executarea hotărîrii  pînă  la examinarea  plîngerii  sau protestului şi în cazul aplicării  sancţiunii prevăzute de articolul 31 din prezentul Cod."
       22. În articolul 282/1 alineatul 1 cuvintele "membri ai Judecătoriei Supreme"  se înlocuiesc cu textul "judecători ai tribunalului în a cărui circumscripţie se află judecătoria care a examinat cazul în fond".
       23. Articolul 282/3 :
       din alineatul 1 cuvîntul "procurorul" se exclude;
       după alineatul  2  se  introduce  un nou alineat,  3,  cu  următorul cuprins:
       "Participarea procurorului la examinarea cauzelor atacate de el este obligatorie."
       24. În articolul 282/4 alineatele 3 şi 4 vor avea următorul cuprins:
       "Apoi preşedintele  şedinţei oferă cuvîntul procurorului,  persoanei în folosul  căreia a fost declarat protestul sau, după  caz,  persoanei care  a  depus plîngerea, intimatului (persoanei împotriva  căreia  este declarată  plîngerea  sau protestul) şi reprezentanţilor lor. În cazul cînd persoanele indicate sînt asistate de apărători, acestora li se oferă cuvîntul după persoanele pe care le asistă, dacă ele sînt prezente, sau în locul lor, dacă acestea lipsesc.
       Dacă au fost prezentate materiale suplimentare, preşedintele  şedinţei dă citire acestor materiale, după care completul de judecată se retrage pentru a adopta hotărîrea."
       25. Articolul 282/5 :
       în punctul 2)  cuvintele  "judecătoria  raională  (orăşenească)"  se    înlocuiesc cu cuvintele "judecătoria raională, de sector, municipală;";
       după punctul 2) se introduce un nou punct, 3), cu următorul cuprins:
       "3) anulează  decizia  instanţei  de  fond  şi  trimite  materialele organului care a întocmit procesul-verbal.";
       punctele 3) şi 4) vor deveni respectiv punctele 4) şi 5).
       26. Articolele 282/9 -282/15 vor avea următorul cuprins:
  
       "Articolul 282/9. Recursul extraordinar împotriva
                                 hotărîrilor asupra cazurilor cu privire
                                 la contravenţiile administrative
       Hotărîrile definitive ale instanţelor judecătoreşti asupra cazurilor cu  privire la contravenţiile administrative prevăzute în articolul  209 din prezentul Cod, precum şi hotărîrile adoptate în baza articolului 280 din  prezentul  Cod, pot fi atacate prin recurs în mod  extraordinar de către Procurorul General şi adjuncţii lui în Curtea Supremă de Justiţie.
       Hotărîrile definitive  ale organelor extrajudiciare asupra cazurilor cu  privire la contravenţiile administrative care n-au fost atacate prin recursul ordinar prevăzut în articolul 273 alineatul întîi din prezentul Cod pot fi atacate prin recurs pe cale extraordinară de către procurorul ierarhic superior la judecătoria în raza căreia activează organul care a adoptat hotărîrea atacată.
       Recursul împotriva hotărîrilor definitive în legătură cu necesitatea aplicării  legii  privind o contravenţie administrativă mai  gravă,  din motivul  că  pedeapsa administrativă este blîndă sau în  virtutea  altor temeiuri ce implică agravarea situaţiei persoanei în privinţa căreia  a fost examinat cazul, precum şi a hotărîrilor de clasare a procedurii, se admite  numai în decursul a şase luni de la data comiterii contravenţiei administrative.
       Persoana care a înaintat recurs în mod extraordinar are dreptul să-l retragă. Recursul  poate fi retras şi de procurorul ierarhic  superior. Retragerea  recursului  se admite numai pînă la  începerea  dezbaterilor asupra lui în şedinţa de judecată.
  
       Articolul 282/10. Dreptul de a cere dosarele în cazurile
                                  cu privire la contravenţiile administrative
       Persoanele arătate în articolul 2829 din prezentul Cod au dreptul să ceară, în limitele competenţei lor, orice dosar în cauzele cu privire la contravenţiile administrative pentru a decide înaintarea recursului  în mod extraordinar.
  
       Articolul 282/11. Instanţele judecătoreşti care judecă
                                  recursurile în mod extraordinar asupra
                                  cazurilor cu privire la contravenţiile
                                  administrative
      Recursurile înaintate  în mod extraordinar în condiţiile articolului 282/9  alineatul  al  doilea  din  prezentul  Cod  se  judecă  de  către judecătoria  în  raza căreia activează organul care a adoptat  hotărîrea atacată în complet format dintr-un singur judecător.
       Recursul depus  pe cale extraordinară în condiţiile articolului 2829 alineatul  întîi din prezentul Cod se judecă de către Curtea Supremă  de Justiţie în complet format din trei judecători.
  
       Articolul 282/12. Judecarea recursului în mod extraordinar
                                  asupra cazurilor cu privire la contravenţiile
                                  administrative
       Judecarea recursului  în  mod  extraordinar  se  efectuează  conform dispoziţiilor  articolului 2824 din prezentul Cod, care se aplică în mod corespunzător, şi se completează cu dispoziţiile prezentului articol.
       Persoana în folosul  căreia  a fost declarat recursul sau  intimatul (persoana  împotriva căreia a fost declarat recursul) şi  reprezentanţii lor  pot  fi  citaţi  în cazul cînd  instanţa  judecătorească  consideră necesar.
       Participarea   procurorului   la   examinarea  recursului   în   mod extraordinar este obligatorie.
  
       Articolul 282/13. Soluţiile instanţei judecătoreşti care
                                  examinează recursul în mod extraordinar
                                  asupra cazurilor cu privire la
                                  contravenţiile administrative
       După examinarea recursului în mod extraordinar instanţa judecătorească pronunţă una din următoarele soluţii:
       1) menţine hotărîrea atacată şi respinge recursul;
       2) casează toate  hotărîrile  şi  clasează procedura cu  privire  la contravenţia administrativă sau trimite cauza pentru o nouă examinare;
       3) casează decizia   instanţei   de  recurs  şi  menţine   hotărîrea  instanţei de fond sau trimite cauza spre o nouă examinare în recurs;
       4) modifică hotărîrile atacate.
  
       Articolul 282/14. Temeiurile pentru casarea sau
                                 modificarea hotărîrilor judecătoreşti
                                 asupra cazurilor cu privire la
                                 contravenţiile administrative în
                                 recurs extraordinar
       Drept temeiuri pentru casarea sau modificarea hotărîrilor judecătoreşti asupra cazurilor cu privire la   contravenţiile administrative  în recurs extraordinar sînt circumstanţele menţionate în articolul 282/6 din prezentul Cod.
       Hotărîrile asupra cazurilor cu privire la contravenţiile administrative pot fi casate sau modificate în recurs extraordinar şi în cazurile  în  care se constată că instanţa de fond a adoptat o  hotărîre ilegală sau neîntemeiată fie că instanţa de recurs a menţinut o hotărîre ilegală  sau  neîntemeiată  ori  a modificat  sau  a  casat  neîntemeiat    hotărîrea  instanţei  de  fond,  fie că instanţa de recurs  a  comis  în procesul  examinării cazului încălcări ale legii care au influenţat  sau care  puteau  să  influenţeze asupra adoptării unei hotărîri  legale  şi  întemeiate.
  
       Articolul 282/15. Limitele competenţei instanţei de
                                  recurs extraordinar
       În procesul examinării  recursului  în  mod  extraordinar,  instanţa judecătorească  nu  este legată de motivele invocate în recurs  şi  este obligată să verifice întreaga procedură sub toate aspectele.
       În cadrul examinării  recursului în mod extraordinar, instanţa poate să atenueze  sancţiunea  stabilită  sau  să  reîncadreze  contravenţia administrativă, dar numai în sensul aplicării unei legi mai blînde şi uşurării situaţiei persoanei sancţionate.
       În cazul în care  se consideră că procesul a fost clasat  nelegitim, precum  şi  că sancţiunea aplicată este blîndă faţă de fapta  săvîrşită, instanţa de recurs extraordinar este în drept să caseze hotărîrea asupra cauzei   cu   privire  la  contravenţia  administrativă  în   condiţiile  articolului  282/9 din  prezentul Cod şi să trimită cauza  spre  o  nouă examinare în instanţa respectivă.
       În cazul în care  s-a  constatat clasarea neîntemeiată a  procesului sau  atenuarea  nelegitimă  a sancţiunii de către  instanţa  de  recurs, instanţa  de  recurs  extraordinar  este  în  drept  să  caseze  decizia  instanţei de  recurs,  menţinînd  cu  sau  fără  modificări  hotărîrea instanţei de fond.
       Indicaţiile instanţei de recurs extraordinar sînt obligatorii pentru  instanţa  ierarhic  inferioară căreia i-a fost trimis cazul spre o  nouă examinare  în măsura în care situaţia de fapt rămîne cea avută în vedere la  soluţionarea recursului extraordinar. Cu toate acestea, instanţa  de recurs  extraordinar nu este în drept să determine anticipat concluziile care  ar  putea fi trase de instanţa ierarhic inferioară în cadrul  unei noi examinări a cauzei."
       27. Articolul 282/16 se exclude.
       28. În articolul  307  alineatul 2 cuvintele  "judecătoria  populară (judecătorul popular)" se înlocuiesc cu cuvintele "judecătoria raională, de sector, municipală".
       29. În articolul 309 cuvintele "judecătorului popular" se înlocuiesc cu cuvintele "judecătoriei raionale, de sector, municipale".
       30. În articolele 273 alineatul 2, 282 alineatul 1,282/2 alineatul 1 cuvintele  "judecătoria  raională  (orăşenească)" şi în  articolele  274 alineatele  1  şi 2, 278, 279, 281 cuvintele "judecătoria  populară"  se    înlocuiesc cu cuvintele "judecătoria raională, de sector, municipală" la cazul respectiv.
       Art.III. - Prezenta lege intră în vigoare la data de 27 august 1996.
       Art.IV. - 1.Cauzele  penale  în curs de cercetare penală şi  anchetă preliminară  la  data intrării în vigoare a prezentei legi  sînt  supuse dispoziţiilor  prezentei  legi.  Actele şi lucrările efectuate  pînă  la această dată, potrivit legii anterioare, rămîn valabile.
       2. Cauzelor aflate  în  curs de judecată în primă instanţă  la  data intrării în vigoare a prezentei legi li se aplică dispoziţiile prezentei legi.
       Aceleaşi reguli se aplică şi cauzelor ce se rejudecă după casare.
       Actele şi lucrările   efectuate  pînă  la  intrarea  în  vigoare   a prezentei legi, potrivit legii anterioare, rămîn valabile.
       3. Hotărîrile  pronunţate înainte de intrarea în vigoare a  pezentei legi  la  care n-a expirat termenul de atac sînt supuse căilor  de  atac ordinare prevăzute în prezenta lege.
       Recursurile depuse  pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi  se consideră  apeluri  sau,  după  caz, recursuri  şi  se  judecă  potrivit competenţei  prevăzute  de  prezenta lege, dacă hotărîrile  sînt  supuse apelului sau recursului.
       4. Cererile de  revizuire  privind hotărîrile pronunţate înainte  de intrarea  în vigoare a prezentei legi se judecă de instanţa  competentă, potrivit   dispoziţiilor   prezentei  legi.  Hotărîrile  pronunţate   la judecarea  acestor  cereri  sînt  supuse căilor  de  atac  prevăzute  de prezenta lege.
       5. Recursurile  în supraveghere, aflate în curs de judecată la  data intrării  în  vigoare  a prezentei legi, vor continua să  fie  judecate, potrivit  legii  anterioare, de Curtea de Apel sau, după caz, de  Curtea Supremă  de  Justiţie. În cazul casării hotărîrii cu trimitere a  cauzei spre rejudecare se aplică prezenta lege.
       6. Hotărîrile  rămase  definitive înainte de intrarea în  vigoare  a prezentei  legi, care nu au fost atacate cu recurs în supraveghere,  pot fi atacate cu recurs în anulare potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
       7. Termenele  pentru exercitarea căilor de atac ordinare, aflate  în curs  la  data intrării în vigoare a prezentei legi, încep să curgă  din nou de la această dată.
       8. În toate cazurile  în  care, potrivit prezentei legi,  competenţa  instanţei  învestite  anterior este modificată, dosarele se  trimit  din oficiu  instanţei competente. Părţile vor fi înştiinţate în scris despre aceasta.
       Art.V. - Codul   de   procedură  penală  şi  Codul  cu  privire   la  contravenţiile   administrative,  astfel  cum  au  fost  modificate   şi  completate  pînă  la data intrării în vigoare a prezentei legi,  se  vor  reedita în termen de 3 luni.  
  
       Preşedintele
       Parlamentului                               Petru LUCINSCHI
  
       Chişinău, 10 aprilie 1996.
       Nr. 809-XIII