pentru modificarea şi completarea Legii nr. 590-XIII
din 22 septembrie 1995 cu privire la standardizare

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Art.I. - Legea nr.590-XIII din 22 septembrie 1995 cu privire la standardizare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.11-12, art. 116), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolele 1-4 şi 5-12 vor avea următorul cuprins:

"Articolul 1. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, se folosesc următoarele noţiuni principale:

aplicare a unui standard - utilizarea standardului în sfera producţiei, comerţului şi în alte domenii;

autoritate de reglementare - organ central de specialitate al administraţiei publice sau alt organ responsabil de elaborarea sau adoptarea, în limitele competenţei sale, a reglementărilor tehnice;

cod de bună practică - document care recomandă reguli sau proceduri de proiectare, fabricare, instalare, întreţinere ori utilizare a echipamentelor, construcţiilor sau produselor. Cod de bună practică poate fi un standard, o parte dintr-un standard sau un document independent de un standard;

document normativ - document care specifică reguli, linii directoare sau caracteristici pentru diferite genuri de activităţi sau pentru rezultatele acestora. Termenul "document normativ" se referă la standarde, la codurile de bună practică, la reglementările tehnice etc.;

infrastructură a calităţii - ansamblul de entităţi care desfăşoară activităţi în domeniul standardizării, metrologiei, evaluării conformităţii şi acreditării, supravegherii şi asigurării calităţii, activităţi necesare dezvoltării tehnologiilor, producţiei, serviciilor şi comerţului;

organism de standardizare - organism care desfăşoară activitate de standardizare la nivel naţional, regional sau internaţional, a cărui principală funcţie, în conformitate cu statutul său, este elaborarea, aprobarea sau adoptarea de standarde ce sînt puse la dispoziţia publicului;

organism naţional de standardizare - organism de standardizare recunoscut la nivel naţional, învestit cu dreptul de a deveni membru naţional al organizaţiilor internaţionale şi regionale de standardizare;

parte interesată - autoritate, agent economic sau altă entitate, care aplică ori intenţionează să aplice un standard;

prestandard - document adoptat de organismul naţional de standardizare pe un termen limitat, dar nu mai mare de 5 ani, şi pus la dispoziţia publicului în scopul de a beneficia de experienţa obţinută prin aplicarea lui la elaborarea unui standard;

prezumţie de conformitate - presupunere, în vigoare pînă la demonstrarea contrariului, a faptului că un produs sau un serviciu corespunde cerinţelor specificate în reglementarea tehnică aplicabilă;

referinţă directă la standarde în reglementările tehnice - referinţă la standarde conform căreia singurul mijloc de a satisface condiţiile respective dintr-o reglementare tehnică este de a fi în conformitate cu standardele citate ca referinţă;

referinţă indirectă la standarde în reglementările tehnice - referinţă la standarde conexe conform căreia unul din mijloacele de a satisface condiţiile respective dintr-o reglementare tehnică este de a fi în conformitate cu aceste standarde;

referinţă datată (la standarde) - referinţă la standarde prin identificarea unuia sau mai multor standarde specifice în aşa fel încît revizuirile ulterioare ale acestor standarde să fie aplicabile doar în cazul modificării reglementării tehnice;

referinţă nedatată (la standarde) - referinţă la standarde prin identificarea unuia sau mai multor standarde specifice în aşa fel încît revizuirile ulterioare ale acestor standarde să fie aplicabile fără a se impune necesitatea modificării reglementării tehnice;

specificaţie tehnică - condiţie cuprinsă într-un document care stabileşte caracteristicile unui produs sau serviciu (cum ar fi: nivelul de calitate, de performanţă, de securitate sau dimensiunile, inclusiv cerinţele privind denumirea cu care produsul este plasat pe piaţă), precum şi cerinţele faţă de terminologie, simboluri, încercări şi metode de încercare, faţă de ambalare, marcare sau etichetare, faţă de procedurile de evaluare a conformităţii. Termenul "specificaţie tehnică" se referă, de asemenea, la metodele şi procesele de producţie;

standard - document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut, care prevede, pentru utilizări comune şi repetate, reguli, prescripţii şi caracteristici comune referitoare la diverse activităţi sau rezultatele acestora, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat;

standard naţional - standard adoptat de organismul naţional de standardizare şi pus la dispoziţia publicului;

standard internaţional - standard adoptat de o organizaţie internaţională de standardizare şi pus la dispoziţia publicului;

standard european - standard adoptat de o organizaţie europeană de standardizare şi pus la dispoziţia publicului;

standard de firmă - document normativ, elaborat şi aprobat de un agent economic, ce prescrie condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească un produs fabricat sau un serviciu prestat de acest agent economic;

standard conex - standard naţional care transformă cerinţele esenţiale, stabilite în reglementarea tehnică respectivă, în specificaţii tehnice pentru produsele şi serviciile din domeniul reglementat şi conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale stabilite în reglementarea tehnică aplicabilă;

standardizare - activitate ce stabileşte, pentru probleme reale sau potenţiale, prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat;

standardizare naţională - standardizare desfăşurată la nivelul unei ţări.

Articolul 2. Sfera de aplicare

(1) Prezenta lege se aplică activităţii de standardizare naţională.

(2) Prezenta lege nu se aplică standardelor medicale, standardelor de contabilitate şi audit financiar, standardelor educaţionale şi standardelor sociale.

Articolul 3. Scopurile standardizării

(1) Scopurile principale ale standardizării sînt:

a) asigurarea existenţei documentelor de referinţă pentru evaluarea conformităţii produselor şi serviciilor cu destinaţia lor;

b) protecţia intereselor consumatorilor şi ale statului prin asigurarea calităţii produselor şi serviciilor, a caracterului inofensiv al acestora pentru viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea oamenilor, pentru bunurile materiale, regnul animal şi cel vegetal, pentru mediu;

c) înlăturarea barierelor tehnice din calea comerţului;

d) asigurarea interschimbabilităţii, compatibilităţii tehnice şi informaţionale a produselor.

(2) Standardizarea naţională aplică prevederile codului de bună practică pentru elaborarea, adoptarea şi aplicarea standardelor din Acordul privind barierele tehnice în calea comerţului al Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi se bazează pe următoarele principii:

a) elaborarea şi adoptarea standardelor naţionale pe baza consensului părţilor interesate, în conformitate cu codurile de bună practică în domeniul standardizării;

b) transparenţă şi disponibilitate publică;

c) reprezentare a intereselor publice;

d) participarea benevolă la activitatea de standardizare naţională;

e) acces liber la elaborarea standardelor naţionale pentru toate părţile interesate;

f) independenţă faţă de orice eventuale interese specifice predominante;

g) asigurarea unui limbaj tehnic unitar;

h) respectarea regulilor standardizării europene şi internaţionale;

i) dezvoltarea standardizării naţionale în corelaţie cu evoluţia legislaţiei;

j) aplicarea voluntară a standardelor.

Articolul 4. Documentele normative în domeniul

(1) Documentele normative în domeniul standardizării, aplicate pe teritoriul Republicii Moldova, sînt:

a) standardele naţionale, precum şi cele internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state, adoptate în calitate de standarde naţionale;

b) prestandardele naţionale;

c) standardele de firmă, aplicate la nivelul agenţilor economici care le-au elaborat;

d) codurile de bună practică.

(2) Prevederile documentelor normative în domeniul standardizării:

a) se bazează pe realizările moderne ale ştiinţei, tehnicii şi tehnologiei, pe standardele internaţionale şi cele regionale (europene şi interstatale), pe normele, regulile şi recomandările privind standardizarea, pe standardele avansate ale altor state;

b) ţin cont de condiţiile de utilizare a produselor, de prestare a serviciilor, de condiţiile şi regimul de muncă;

c) nu trebuie să încalce drepturile titularului proprietăţii industriale;

d) nu pot fi contrare prevederilor legale.

(3) La stabilirea prevederilor respective, se va garanta că măsurile de asigurare a calităţii produselor şi serviciilor, inclusiv a celor exportate, a caracterului inofensiv al acestora pentru viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea oamenilor, pentru bunurile materiale, regnul animal şi cel vegetal, pentru mediu, ori de preîntîmpinare a acţiunilor de inducere în eroare a consumatorilor nu vor fi folosite pentru discriminarea arbitrară sau nemotivată a ţărilor unde există condiţii analogice, inclusiv a ţărilor membre ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi a ţărilor cu care Republica Moldova are acorduri în acest domeniu, şi nu vor crea bariere tehnice în calea comerţului internaţional.

(4) Pentru a asigura protecţia intereselor statului şi competitivitatea produselor şi serviciilor autohtone, în standardele naţionale pot fi introduse, motivat, cerinţe de perspectivă ce depăşesc posibilităţile tehnologiilor aplicate."

"Articolul 5. Activitatea de standardizare

(1) Politica statului în domeniul standardizării se elaborează de către organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii, numit de Guvern.

(2) Activitatea de standardizare se reglementează prin coduri de bună practică aprobate de organismul naţional de standardizare, precum şi prin acte normative aprobate de organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii.

(3) Reglementarea activităţii de standardizare, cooperarea cu organele centrale de specialitate ale administraţiei publice se efectuează de către organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii, care:

a) elaborează şi promovează politica statului în domeniul standardizării;

b) cooperează cu organele centrale de specialitate ale administraţiei publice responsabile de elaborarea, adoptarea şi aplicarea reglementarilor tehnice şi cu alte entităţi legale în procesul de asigurare a uniformităţii aplicării cerinţelor tehnice şi a procedurilor de evaluare a conformităţii;

c) participă, la solicitarea autorităţilor, la elaborarea actelor normative care au tangenţă cu standardizarea naţională;

d) coordonează proiectele de reglementări tehnice;

e) supraveghează activitatea desfăşurată de organismul naţional de standardizare;

f) stabileşte modul de formare şi de gestionare a Fondului naţional de documente normative în domeniul standardizării, precum şi regulile de folosire a acestui fond;

g) elaborează şi aprobă, în limitele competenţei sale, coduri de bună practică;

h) asigură participarea organismului naţional de standardizare la activitatea organizaţiilor internaţionale şi regionale de standardizare.

(4) Activitatea de standardizare este efectuată de către organismul naţional de standardizare, prin intermediul comitetelor tehnice de standardizare, în conformitate cu prevederile codurilor de bună practică în domeniul standardizării.

Articolul 6. Organismul naţional de standardizare

(1) În calitate de organism naţional de standardizare se desemnează Institutul Naţional de Standardizare, care este persoană juridică şi îşi desfăşoară activitatea în baza statutului propriu, elaborat în condiţiile legislaţiei în vigoare. Conducătorul organismului naţional de standardizare este numit în şi eliberat din funcţie de Guvern, la propunerea organului central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii.

(2) Organismul naţional de standardizare are, cu titlu exclusiv, următoarele atribuţii principale:

a) stabilirea principiilor şi metodologiei standardizării naţionale, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu regulile standardizării europene şi internaţionale, prin intermediul codurilor de bună practică în domeniul standardizării, care vor stipula:

- modul şi condiţiile de participare la standardizarea naţională;

- modul de participare la standardizarea europeană şi cea internaţională;

- modul de elaborare, coordonare, adoptare, reconfirmare, evidenţă, aplicare, modificare şi anulare a standardelor şi a prestandardelor naţionale;

- modul de soluţionare a contestaţiilor referitoare la elaborarea şi adoptarea, reconfirmarea, modificarea şi anularea standardelor şi prestandardelor naţionale;

- modalităţile de publicare a standardelor şi prestandardelor naţionale;

- modul de înregistrare de stat a standardelor şi a prestandardelor naţionale;

- modul de aplicare, în calitate de standarde naţionale, a standardelor internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state;

b) colaborarea cu părţile interesate în standardizarea naţională;

c) înregistrarea şi coordonarea activităţii comitetelor tehnice de standardizare;

d) elaborarea programului de standardizare naţională pe baza solicitărilor părţilor interesate, cu includerea în mod prioritar a celor referitoare la îmbunătăţirea calităţii vieţii, la protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii oamenilor, la protecţia mediului, precum şi la apărarea intereselor consumatorilor;

e) adoptarea, înregistrarea de stat a standardelor şi a prestandardelor naţionale, precum şi actualizarea, confirmarea, modificarea, suspendarea sau anularea acestora în procesul revizuirii;

f) publicarea şi difuzarea standardelor şi prestandardelor naţionale;

g) editarea şi difuzarea publicaţiei sale oficiale Buletinul de Standardizare şi a altor publicaţii din domeniul standardizării naţionale;

h) publicarea, în Buletinul de Standardizare, cu scopul de a asigura informarea publicului, a informaţiilor referitoare la:

- programul de standardizare naţională;

- data adoptării şi data publicării standardelor şi prestandardelor naţionale;

- data anulării sau modificării standardelor şi prestandardelor naţionale;

- alte informaţii relevante privind standardizarea naţională;

i) organizarea activităţii de armonizare a standardelor naţionale cu standardele internaţionale şi cele europene;

j) formarea şi gestionarea Fondului naţional de documente normative în domeniul standardizării;

k) instituirea şi gestionarea Registrului de stat al sistemului naţional de standardizare;

l) realizarea colaborării internaţionale în domeniul standardizării prin reprezentarea Republicii Moldova în organizaţiile internaţionale şi regionale de standardizare;

m) formarea profesională în domeniul standardizării prin organizarea unor cursuri de specialitate sau a altor forme de pregătire profesională, precum şi prin coordonarea programelor didactice de specialitate în învăţămîntul public şi cel privat;

n) pregătirea şi atestarea experţilor în domeniul standardizării;

o) oferirea consultanţei şi efectuarea expertizei în domeniul standardizării, la solicitare;

p) exercitarea, în legătură cu scopul său principal, a oricăror altor atribuţii prevăzute în legi şi în alte acte normative.

(3) Organismul naţional de standardizare este în drept:

a) să solicite autorităţilor administraţiei publice centrale informaţii referitoare la crearea şi gestionarea bazei de date bibliografice privind reglementările tehnice adoptate sau în curs de elaborare;

b) să coordoneze programele de elaborare a documentelor normative, adoptate de autorităţile de reglementare, în limitele competenţei stabilite de legislaţie;

c) să coordoneze proiectele de reglementări tehnice în ceea ce priveşte folosirea adecvată a terminologiei.

Articolul 7. Comitetele tehnice de standardizare

(1) Comitetele tehnice de standardizare sînt organisme create în diverse domenii ale economiei naţionale, la propunerea părţilor interesate, pentru efectuarea activităţii de standardizare naţională. Astfel de comitete pot fi înfiinţate şi pe lîngă organismul naţional de standardizare.

(2) Componenţa şi atribuţiile comitetelor tehnice de standardizare, modul de constituire, de înregistrare şi de funcţionare a acestora se stabilesc de către organismul naţional de standardizare. La stabilirea componenţei comitetului tehnic de standardizare se urmăreşte reprezentarea echilibrată a părţilor interesate, după caz: producători, beneficiari, instituţii de cercetare-dezvoltare, de proiectare, de învăţămînt, asociaţii sau organizaţii profesionale, autorităţi de supraveghere a pieţei, consumatori, precum şi reprezentarea autorităţilor de reglementare.

(3) Comitetele tehnice de standardizare pot fi înfiinţate, pe un termen limitat, pentru a fi soluţionată o anumită problemă sau pentru a fi elaborat un standard concret.

(4) Activitatea unui comitet tehnic de standardizare asigură respectarea interesului naţional, se bazează pe un ansamblu de opinii de autoritate şi este orientată în mod prioritar spre elaborarea standardelor naţionale conexe cu reglementările tehnice naţionale, precum şi spre adoptarea standardelor internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state în calitate de standarde naţionale şi armonizarea standardelor naţionale cu cele europene şi internaţionale.

(5) Organismul naţional de standardizare supraveghează activitatea în fiecare comitet tehnic de standardizare

printr-un reprezentant al său, care, de regulă, este expert în domeniul standardizării şi are drept sarcină asigurarea desfăşurării în bune condiţii a activităţii comitetelor tehnice de standardizare.

Articolul 8. Subdiviziunile (serviciile) de standardizare

Orice autoritate de reglementare sau agent economic, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, în scopul soluţionării sarcinilor sale în domeniul standardizării şi asigurării calităţii produselor şi serviciilor, poate forma subdiviziuni (servicii) de standardizare, stabilind structura acestora şi modul de funcţionare.

Articolul 9. Elaborarea şi adoptarea documentelor

normative în domeniul standardizării

(1) Standardele naţionale, inclusiv cele conexe, pentru produse, servicii sau procese şi metode de fabricare se elaborează, de regulă, de către comitetele tehnice de standardizare specializate în domeniile respective de activitate, în baza programelor de standardizare coordonate şi actualizate de către organismul naţional de standardizare, cu participarea autorităţilor de reglementare interesate. Modul de elaborare, coordonare, adoptare, reconfirmare, evidenţă, înregistrare de stat, aplicare, modificare şi anulare a standardelor şi prestandardelor naţionale se stabileşte de către organismul naţional de standardizare.

(2) Standardele naţionale în Republica Moldova se adoptă de către organismul naţional de standardizare pe un termen nedefinit şi se identifică prin simbolul SM, care semnifică "standard moldovean", şi nu se foloseşte pentru alte tipuri de documente fără acordul în scris al organismului naţional de standardizare.

(3) Examinarea periodică a standardelor naţionale se efectuează o dată la 5 ani, de către comitetul tehnic de standardizare sau agentul economic care le-a elaborat, în scopul asigurării corespunderii lor cerinţelor economiei naţionale şi protecţiei drepturilor şi intereselor consumatorilor, asigurării securităţii populaţiei, protecţiei mediului, precum şi în scopul asigurării corespunderii prevederilor standardelor internaţionale şi europene pertinente. În cazul desfiinţării entităţii care a elaborat standardul, examinarea acestuia se efectuează de către organismul naţional de standardizare.

(4) Pentru a evalua necesitatea de a implementa prevederile cerinţelor de perspectivă din documentele internaţionale şi europene respective, pentru a acumula experienţa şi informaţiile necesare privind subiectul de standardizare care în continuare pot sta la baza unui standard naţional, se elaborează şi se pun în aplicare, pe un termen limitat, prestandarde naţionale. Prestandardele naţionale se identifică prin simbolul SMV şi se adoptă de către organismul naţional de standardizare.

(5) Standardele internaţionale, cele regionale (europene şi interstatale) şi standardele altor state se adoptă în Republica Moldova ca standarde şi prestandarde naţionale şi sînt parte a sistemului naţional de standardizare. Pentru adoptarea lor pot fi utilizate, în modul prevăzut de organismul naţional de standardizare, toate metodele stabilite în acest scop de către organizaţiile internaţionale şi europene de standardizare.

(6) Standardul naţional devine standard armonizat în cazul cînd, prin intermediul lui, se adoptă un standard european armonizat cu directivele europene de noua abordare, iar organismul naţional de standardizare anunţă în publicaţia sa oficială că acest standard poate fi utilizat pentru evaluarea conformităţii produselor sau serviciilor.

(7) Standardele şi prestandardele naţionale se pun în aplicare după adoptarea lor şi înregistrarea de stat la organismul naţional de standardizare.

(8) Dreptul de interpretare oficială a prevederilor din standardele şi prestandardele naţionale aparţine în exclusivitate organismului naţional de standardizare.

(9) Standardele de firmă pot fi elaborate şi aprobate de către orice agent economic, în limitele activităţii şi competenţei acestuia, avînd drept scop soluţionarea problemelor de ordin organizatoric sau de producţie referitoare la produse şi servicii, inclusiv la cele prevăzute a fi plasate pe piaţă. Standardele de firmă trebuie să cuprindă toate cerinţele referitoare la fabricarea, verificarea calităţii, recepţionarea şi livrarea produselor, precum şi cerinţele de securitate şi de protecţie a mediului, impuse produselor conform reglementărilor tehnice respective. Standardele de firmă pentru un produs concret trebuie să fie coordonate cu autoritatea abilitată cu dreptul de a stabili cerinţele esenţiale faţă de acest produs. Standardele de firmă se identifică prin simbolul SF. Modul de elaborare a standardelor de firmă se stabileşte de către organismul naţional de standardizare. Modul de aprobare, de evidenţă, de modificare şi de anulare a standardelor de firmă se stabileşte de către agentul economic de sine stătător.

(10) Codurile de bună practică se elaborează pentru a eficientiza elaborarea (proiectarea), fabricarea, exploatarea, depozitarea, transportarea, comercializarea şi utilizarea produselor sau prestarea serviciilor, avînd drept scop final realizarea prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile produsului sau serviciului concret. Elaborarea, aprobarea şi înregistrarea codurilor de bună practică se efectuează de către autorităţile de reglementare, cu publicarea ulterioară în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a informaţiei referitoare la înregistrarea şi punerea în aplicare a acestor coduri. Termenul de punere în aplicare a codurilor de bună practică trebuie să fie de cel puţin 60 de zile de la data înregistrării. Dreptul de editare a codurilor de bună practică aparţine în exclusivitate autorităţii de reglementare care le-a aprobat.

(11) Modul de elaborare, coordonare, aprobare, înregistrare, aplicare, modificare şi anulare a codurilor de bună practică în domeniile respective se stabileşte de către autoritatea de reglementare în domeniul respectiv.

(12) Codurile de bună practică în domeniul standardizării se elaborează şi se aprobă de către organismul naţional de standardizare şi specifică reguli, linii directoare sau caracteristici de ordin metodico-organizatoric sau de tehnică generală ale activităţii de standardizare.

(13) Documentele normative în domeniul standardizării se elaborează în limba de stat.

(14) Documentele normative în domeniul standardizării, aplicate pe teritoriul Republicii Moldova în temeiul acordurilor încheiate cu organizaţii de standardizare internaţionale, regionale şi ale altor ţări, se folosesc în versiunea oficială în limba de stat sau în versiunea oficială în limba originalului.

Articolul 10. Înregistrarea de stat a documentelor

normative în domeniul standardizării

(1) Înregistrarea de stat a standardelor şi a prestandardelor naţionale se efectuează de către organismul naţional de standardizare şi are drept scop asigurarea publicului larg cu informaţii referitoare la documentele normative în vigoare din domeniul standardizării.

(2) Înregistrării de stat se supun standardele naţionale, prestandardele naţionale şi modificările acestora.

(3) Adoptarea şi înregistrarea de stat a standardelor şi prestandardelor naţionale se efectuează, în modul stabilit de organismul naţional de standardizare, la prezentarea:

a) procesului-verbal (extrasului acestuia) al şedinţei comitetului tehnic de standardizare la care s-a examinat redacţia finală a proiectului de standard;

b) documentelor, în original, care confirmă coordonarea redacţiei finale a proiectului de standard, în cazul cînd aceasta s-a efectuat;

c) avizului instituţiei competente privind efectuarea expertizei terminologice;

d) avizelor autorităţilor de reglementare în domeniul respectiv şi ale autorităţilor de supraveghere a pieţei.

Articolul 11. Publicarea (editarea) şi difuzarea

documentelor normative în domeniul

(1) Documentele normative în domeniul standardizării constituie obiectul dreptului de autor.

(2) Dreptul de publicare (editare) şi difuzare a standardelor şi prestandardelor naţionale ale Republicii Moldova aparţine în exclusivitate organismului naţional de standardizare. Publicarea (editarea) şi difuzarea standardelor internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state se fac în baza acordurilor încheiate cu organizaţiile care le-au elaborat şi adoptat. Se interzic reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea prin orice procedeu a documentelor menţionate sau a conţinutului publicaţiilor organismului naţional de standardizare, precum şi difuzarea lor, fără acordul scris al acestui organism.

(3) Publicarea (editarea), copierea sau difuzarea standardelor menţionate la alin.(2) din prezentul articol fără acordul scris al organismului naţional de standardizare atrage aplicarea de sancţiuni persoanei fizice şi/sau juridice responsabile conform prevederilor legislaţiei privind drepturile de autor.

Articolul 12. Fondul naţional de documente normative

în domeniul standardizării

Organismul naţional de standardizare formează şi gestionează Fondul naţional de documente normative în domeniul standardizării, aplicînd tehnologiile informaţionale, şi:

a) păstrează centralizat standardele şi prestandardele naţionale înregistrate în modul stabilit;

b) creează şi gestionează baza de date în format electronic a documentelor normative aflate în Fondul naţional de documente normative în domeniul standardizării;

c) publică informaţia referitoare la documentele normative aflate în Fondul naţional de documente normative în domeniul standardizării în publicaţia sa oficială."

2. Din denumirea capitolului III se exclud cuvintele "şi răspunderea pentru nerespectarea lor".

3. Articolul 13 va avea următorul cuprins:

"Articolul 13. Aplicarea standardelor

(1) Standardele naţionale nu trebuie să conţină prevederi care contravin legislaţiei.

(2) Aplicarea standardelor naţionale, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(3) şi (5) din prezentul articol, este voluntară.

(3) Aplicarea standardului naţional, în totalitate sau în parte, poate deveni obligatorie, pe întreg teritoriul ţării sau pe plan local, prin adoptarea unei reglementări tehnice în care se face referinţă directă, datată sau nedatată, la acest standard, în cazul în care considerentele de ordin public şi de protecţie a intereselor consumatorilor fac necesară o astfel de măsură.

(4) În cazul în care textul unei reglementări tehnice cuprinde referinţe datate la standarde, orice modificare sau revizuire ulterioară a acestora se coordonează cu autoritatea de reglementare care a adoptat reglementarea respectivă, pentru a fi modificată concomitent şi reglementarea tehnică în cauză. În cazul în care textul unei reglementări tehnice cuprinde referinţe nedatate la standarde, informaţia despre modificările operate sau despre standardele revizuite se notifică autorităţii de reglementare care a adoptat reglementarea respectivă.

(5) Aplicarea standardelor devine obligatorie pentru agenţii economici în cazul în care:

a) contractele încheiate de agentul economic conţin referinţe directe la aceste standarde;

b) agentul economic a declarat oficial, sub orice formă, că produsele corespund cerinţelor acestor standarde.

(6) Necesitatea aplicării standardelor naţionale în cazul produselor fabricate şi serviciilor prestate pe teritoriul Republicii Moldova pentru export se stabileşte în contractul de livrare, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia naţională.

(7) Importul produselor şi serviciilor în Republica Moldova, precum şi confirmarea corespunderii lor prevederilor reglementărilor tehnice şi standardelor naţionale se efectuează în modul prevăzut de legislaţia naţională.

(8) Standardele a căror aplicare, conform alin.(3) şi (5) din prezentul articol, devine obligatorie constituie, în cazul supravegherii pieţei, baza doveditoare a conformităţii produselor fabricate şi serviciilor prestate cu cerinţele stipulate în aceste standarde."

4. După articolul 13 se introduce un articol nou, care devine articolul 14, cu următorul cuprins:

"Articolul 14. Conformitatea cu standardele naţionale

(1) Conformitatea cu standardele naţionale a produselor şi serviciilor plasate pe piaţă nu este obligatorie, cu excepţia cazurilor specificate la art.13 alin.(3) şi (5) din prezenta lege.

(2) Referinţele directe la standardele naţionale cu ale căror prevederi conformitatea este obligatorie se fac nemijlocit în reglementările tehnice. Standardul naţional citat în reglementările tehnice trebuie să fie editat în limba de stat şi să fie accesibil publicului.

(3) Referinţa indirectă la standarde în reglementările tehnice arată că unul din mijloacele de a satisface condiţiile respective dintr-o reglementare tehnică este de a fi în conformitate cu standardele conexe. Îndeplinirea cerinţelor standardului naţional armonizat sau ale standardului conex utilizat la evaluarea conformităţii se consideră drept îndeplinire a cerinţelor reglementării tehnice aplicabile.

(4) Se consideră standard conex standardul naţional care transformă cerinţele esenţiale, stabilite în reglementarea tehnică respectivă, în specificaţii tehnice pentru produsele din domeniul reglementat şi conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale stabilite în reglementarea tehnică aplicabilă. Lista standardelor conexe se publică în Buletinul de standardizare şi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova."

5. Articolul 14 devine articolul 15.

6. Capitolul IV se exclude.

7. Capitolul V devine capitolul IV, articolele 18 şi 19 devin articolele 16 şi 17 şi vor avea următorul cuprins:

"Articolul 16. Colaborarea internaţională

(1) Colaborarea internaţională în domeniul standardizării se realizează în baza acordurilor de colaborare.

(2) Organismul naţional de standardizare colaborează cu organismele de standardizare din alte ţări şi reprezintă Republica Moldova în organizaţiile internaţionale şi regionale de standardizare.

(3) Obiectivul principal al colaborării internaţionale a Republicii Moldova în domeniul standardizării este armonizarea standardelor naţionale cu standardele internaţionale şi cele europene.

Articolul 17. Acordurile internaţionale

(1) Standardele internaţionale şi cele regionale (europene şi interstatale), regulile şi recomandările de standardizare, standardele altor ţări pot fi aplicate pe teritoriul Republicii Moldova în baza prevederilor tratatelor internaţionale în vigoare, cu acordul autorităţilor care le-au elaborat şi le-au adoptat, în modul stabilit de organismul naţional de standardizare.

(2) În cazul în care tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte norme şi reguli de standardizare decît cele prevăzute de legislaţia Republicii Moldova cu privire la standardizare, se aplică normele şi regulile tratatului internaţional."

8. Capitolul VI devine capitolul V şi va avea următoarea denumire: "FINANŢAREA ACTIVITĂŢILOR ÎN DOMENIUL INFRASTRUCTURII CALITĂŢII", articolele 20-23 devin articolele 18-21.

alineatul unic devine alineatul (1), în care:

la litera a), liniuţa a şaptea se exclude;

la litera b), sintagmele "Fondului naţional de documente normative de standardizare" şi "Departamentului Supraveghere Tehnică, Standardizare şi Metrologie" se înlocuiesc cu sintagmele "Fondului naţional de documente normative în domeniul standardizării" şi, respectiv, "organismului naţional de standardizare";

articolul se completează cu alineatul (2), cu următorul cuprins:

"(2) Defalcările specificate la alin.(1) lit.c) din prezentul articol se distribuie, conform Regulamentului aprobat de Ministerul Finanţelor şi de organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii, pentru dezvoltarea şi susţinerea infrastructurii calităţii."

10. La articolul 20 alineatul (2), cuvîntul " , procese,", în ambele cazuri, se înlocuieşte cu cuvîntul "şi".

Art.II. - Guvernul, în termen de 3 luni:

- va desemna organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii;

- va crea entitatea juridică Institutul Naţional de Standardizare, care va exercita atribuţiile organismului naţional de standardizare;

- va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;

- va adopta, în baza prezentei legi, actele normative necesare şi alte documente care vor asigura activitatea de standardizare;

- va republica Legea nr.590-XIII din 22 septembrie 1995 cu privire la standardizare, cu modificările şi completările ulterioare.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

Nr.421-XVI. Chişinău, 22 decembrie 2006.

LPC421/2006 ID intern unic: 321888 Версия на русском	Fişa actului juridic
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 421 din 22.12.2006
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 590-XIII din 22 septembrie 1995 cu privire la standardizare
Publicat : 16.03.2007 în Monitorul Oficial Nr. 36-38 art Nr : 143
Parlamentul adoptă prezenta lege organică. Art.I. - Legea nr.590-XIII din 22 septembrie 1995 cu privire la standardizare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.11-12, art. 116), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. Articolele 1-4 şi 5-12 vor avea următorul cuprins: "Articolul 1. Noţiuni principale În sensul prezentei legi, se folosesc următoarele noţiuni principale: aplicare a unui standard - utilizarea standardului în sfera producţiei, comerţului şi în alte domenii; autoritate de reglementare - organ central de specialitate al administraţiei publice sau alt organ responsabil de elaborarea sau adoptarea, în limitele competenţei sale, a reglementărilor tehnice; cod de bună practică - document care recomandă reguli sau proceduri de proiectare, fabricare, instalare, întreţinere ori utilizare a echipamentelor, construcţiilor sau produselor. Cod de bună practică poate fi un standard, o parte dintr-un standard sau un document independent de un standard; document normativ - document care specifică reguli, linii directoare sau caracteristici pentru diferite genuri de activităţi sau pentru rezultatele acestora. Termenul "document normativ" se referă la standarde, la codurile de bună practică, la reglementările tehnice etc.; infrastructură a calităţii - ansamblul de entităţi care desfăşoară activităţi în domeniul standardizării, metrologiei, evaluării conformităţii şi acreditării, supravegherii şi asigurării calităţii, activităţi necesare dezvoltării tehnologiilor, producţiei, serviciilor şi comerţului; organism de standardizare - organism care desfăşoară activitate de standardizare la nivel naţional, regional sau internaţional, a cărui principală funcţie, în conformitate cu statutul său, este elaborarea, aprobarea sau adoptarea de standarde ce sînt puse la dispoziţia publicului; organism naţional de standardizare - organism de standardizare recunoscut la nivel naţional, învestit cu dreptul de a deveni membru naţional al organizaţiilor internaţionale şi regionale de standardizare; parte interesată - autoritate, agent economic sau altă entitate, care aplică ori intenţionează să aplice un standard; prestandard - document adoptat de organismul naţional de standardizare pe un termen limitat, dar nu mai mare de 5 ani, şi pus la dispoziţia publicului în scopul de a beneficia de experienţa obţinută prin aplicarea lui la elaborarea unui standard; prezumţie de conformitate - presupunere, în vigoare pînă la demonstrarea contrariului, a faptului că un produs sau un serviciu corespunde cerinţelor specificate în reglementarea tehnică aplicabilă; referinţă directă la standarde în reglementările tehnice - referinţă la standarde conform căreia singurul mijloc de a satisface condiţiile respective dintr-o reglementare tehnică este de a fi în conformitate cu standardele citate ca referinţă; referinţă indirectă la standarde în reglementările tehnice - referinţă la standarde conexe conform căreia unul din mijloacele de a satisface condiţiile respective dintr-o reglementare tehnică este de a fi în conformitate cu aceste standarde; referinţă datată (la standarde) - referinţă la standarde prin identificarea unuia sau mai multor standarde specifice în aşa fel încît revizuirile ulterioare ale acestor standarde să fie aplicabile doar în cazul modificării reglementării tehnice; referinţă nedatată (la standarde) - referinţă la standarde prin identificarea unuia sau mai multor standarde specifice în aşa fel încît revizuirile ulterioare ale acestor standarde să fie aplicabile fără a se impune necesitatea modificării reglementării tehnice; specificaţie tehnică - condiţie cuprinsă într-un document care stabileşte caracteristicile unui produs sau serviciu (cum ar fi: nivelul de calitate, de performanţă, de securitate sau dimensiunile, inclusiv cerinţele privind denumirea cu care produsul este plasat pe piaţă), precum şi cerinţele faţă de terminologie, simboluri, încercări şi metode de încercare, faţă de ambalare, marcare sau etichetare, faţă de procedurile de evaluare a conformităţii. Termenul "specificaţie tehnică" se referă, de asemenea, la metodele şi procesele de producţie; standard - document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut, care prevede, pentru utilizări comune şi repetate, reguli, prescripţii şi caracteristici comune referitoare la diverse activităţi sau rezultatele acestora, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat; standard naţional - standard adoptat de organismul naţional de standardizare şi pus la dispoziţia publicului; standard internaţional - standard adoptat de o organizaţie internaţională de standardizare şi pus la dispoziţia publicului; standard european - standard adoptat de o organizaţie europeană de standardizare şi pus la dispoziţia publicului; standard de firmă - document normativ, elaborat şi aprobat de un agent economic, ce prescrie condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească un produs fabricat sau un serviciu prestat de acest agent economic; standard conex - standard naţional care transformă cerinţele esenţiale, stabilite în reglementarea tehnică respectivă, în specificaţii tehnice pentru produsele şi serviciile din domeniul reglementat şi conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale stabilite în reglementarea tehnică aplicabilă; standardizare - activitate ce stabileşte, pentru probleme reale sau potenţiale, prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat; standardizare naţională - standardizare desfăşurată la nivelul unei ţări. Articolul 2. Sfera de aplicare (1) Prezenta lege se aplică activităţii de standardizare naţională. (2) Prezenta lege nu se aplică standardelor medicale, standardelor de contabilitate şi audit financiar, standardelor educaţionale şi standardelor sociale. Articolul 3. Scopurile standardizării (1) Scopurile principale ale standardizării sînt: a) asigurarea existenţei documentelor de referinţă pentru evaluarea conformităţii produselor şi serviciilor cu destinaţia lor; b) protecţia intereselor consumatorilor şi ale statului prin asigurarea calităţii produselor şi serviciilor, a caracterului inofensiv al acestora pentru viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea oamenilor, pentru bunurile materiale, regnul animal şi cel vegetal, pentru mediu; c) înlăturarea barierelor tehnice din calea comerţului; d) asigurarea interschimbabilităţii, compatibilităţii tehnice şi informaţionale a produselor. (2) Standardizarea naţională aplică prevederile codului de bună practică pentru elaborarea, adoptarea şi aplicarea standardelor din Acordul privind barierele tehnice în calea comerţului al Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi se bazează pe următoarele principii: a) elaborarea şi adoptarea standardelor naţionale pe baza consensului părţilor interesate, în conformitate cu codurile de bună practică în domeniul standardizării; b) transparenţă şi disponibilitate publică; c) reprezentare a intereselor publice; d) participarea benevolă la activitatea de standardizare naţională; e) acces liber la elaborarea standardelor naţionale pentru toate părţile interesate; f) independenţă faţă de orice eventuale interese specifice predominante; g) asigurarea unui limbaj tehnic unitar; h) respectarea regulilor standardizării europene şi internaţionale; i) dezvoltarea standardizării naţionale în corelaţie cu evoluţia legislaţiei; j) aplicarea voluntară a standardelor. Articolul 4. Documentele normative în domeniul standardizării (1) Documentele normative în domeniul standardizării, aplicate pe teritoriul Republicii Moldova, sînt: a) standardele naţionale, precum şi cele internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state, adoptate în calitate de standarde naţionale; b) prestandardele naţionale; c) standardele de firmă, aplicate la nivelul agenţilor economici care le-au elaborat; d) codurile de bună practică. (2) Prevederile documentelor normative în domeniul standardizării: a) se bazează pe realizările moderne ale ştiinţei, tehnicii şi tehnologiei, pe standardele internaţionale şi cele regionale (europene şi interstatale), pe normele, regulile şi recomandările privind standardizarea, pe standardele avansate ale altor state; b) ţin cont de condiţiile de utilizare a produselor, de prestare a serviciilor, de condiţiile şi regimul de muncă; c) nu trebuie să încalce drepturile titularului proprietăţii industriale; d) nu pot fi contrare prevederilor legale. (3) La stabilirea prevederilor respective, se va garanta că măsurile de asigurare a calităţii produselor şi serviciilor, inclusiv a celor exportate, a caracterului inofensiv al acestora pentru viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea oamenilor, pentru bunurile materiale, regnul animal şi cel vegetal, pentru mediu, ori de preîntîmpinare a acţiunilor de inducere în eroare a consumatorilor nu vor fi folosite pentru discriminarea arbitrară sau nemotivată a ţărilor unde există condiţii analogice, inclusiv a ţărilor membre ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi a ţărilor cu care Republica Moldova are acorduri în acest domeniu, şi nu vor crea bariere tehnice în calea comerţului internaţional. (4) Pentru a asigura protecţia intereselor statului şi competitivitatea produselor şi serviciilor autohtone, în standardele naţionale pot fi introduse, motivat, cerinţe de perspectivă ce depăşesc posibilităţile tehnologiilor aplicate." "Articolul 5. Activitatea de standardizare (1) Politica statului în domeniul standardizării se elaborează de către organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii, numit de Guvern. (2) Activitatea de standardizare se reglementează prin coduri de bună practică aprobate de organismul naţional de standardizare, precum şi prin acte normative aprobate de organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii. (3) Reglementarea activităţii de standardizare, cooperarea cu organele centrale de specialitate ale administraţiei publice se efectuează de către organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii, care: a) elaborează şi promovează politica statului în domeniul standardizării; b) cooperează cu organele centrale de specialitate ale administraţiei publice responsabile de elaborarea, adoptarea şi aplicarea reglementarilor tehnice şi cu alte entităţi legale în procesul de asigurare a uniformităţii aplicării cerinţelor tehnice şi a procedurilor de evaluare a conformităţii; c) participă, la solicitarea autorităţilor, la elaborarea actelor normative care au tangenţă cu standardizarea naţională; d) coordonează proiectele de reglementări tehnice; e) supraveghează activitatea desfăşurată de organismul naţional de standardizare; f) stabileşte modul de formare şi de gestionare a Fondului naţional de documente normative în domeniul standardizării, precum şi regulile de folosire a acestui fond; g) elaborează şi aprobă, în limitele competenţei sale, coduri de bună practică; h) asigură participarea organismului naţional de standardizare la activitatea organizaţiilor internaţionale şi regionale de standardizare. (4) Activitatea de standardizare este efectuată de către organismul naţional de standardizare, prin intermediul comitetelor tehnice de standardizare, în conformitate cu prevederile codurilor de bună practică în domeniul standardizării. Articolul 6. Organismul naţional de standardizare (1) În calitate de organism naţional de standardizare se desemnează Institutul Naţional de Standardizare, care este persoană juridică şi îşi desfăşoară activitatea în baza statutului propriu, elaborat în condiţiile legislaţiei în vigoare. Conducătorul organismului naţional de standardizare este numit în şi eliberat din funcţie de Guvern, la propunerea organului central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii. (2) Organismul naţional de standardizare are, cu titlu exclusiv, următoarele atribuţii principale: a) stabilirea principiilor şi metodologiei standardizării naţionale, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu regulile standardizării europene şi internaţionale, prin intermediul codurilor de bună practică în domeniul standardizării, care vor stipula: - modul şi condiţiile de participare la standardizarea naţională; - modul de participare la standardizarea europeană şi cea internaţională; - modul de elaborare, coordonare, adoptare, reconfirmare, evidenţă, aplicare, modificare şi anulare a standardelor şi a prestandardelor naţionale; - modul de soluţionare a contestaţiilor referitoare la elaborarea şi adoptarea, reconfirmarea, modificarea şi anularea standardelor şi prestandardelor naţionale; - modalităţile de publicare a standardelor şi prestandardelor naţionale; - modul de înregistrare de stat a standardelor şi a prestandardelor naţionale; - modul de aplicare, în calitate de standarde naţionale, a standardelor internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state; b) colaborarea cu părţile interesate în standardizarea naţională; c) înregistrarea şi coordonarea activităţii comitetelor tehnice de standardizare; d) elaborarea programului de standardizare naţională pe baza solicitărilor părţilor interesate, cu includerea în mod prioritar a celor referitoare la îmbunătăţirea calităţii vieţii, la protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii oamenilor, la protecţia mediului, precum şi la apărarea intereselor consumatorilor; e) adoptarea, înregistrarea de stat a standardelor şi a prestandardelor naţionale, precum şi actualizarea, confirmarea, modificarea, suspendarea sau anularea acestora în procesul revizuirii; f) publicarea şi difuzarea standardelor şi prestandardelor naţionale; g) editarea şi difuzarea publicaţiei sale oficiale Buletinul de Standardizare şi a altor publicaţii din domeniul standardizării naţionale; h) publicarea, în Buletinul de Standardizare, cu scopul de a asigura informarea publicului, a informaţiilor referitoare la: - programul de standardizare naţională; - data adoptării şi data publicării standardelor şi prestandardelor naţionale; - data anulării sau modificării standardelor şi prestandardelor naţionale; - alte informaţii relevante privind standardizarea naţională; i) organizarea activităţii de armonizare a standardelor naţionale cu standardele internaţionale şi cele europene; j) formarea şi gestionarea Fondului naţional de documente normative în domeniul standardizării; k) instituirea şi gestionarea Registrului de stat al sistemului naţional de standardizare; l) realizarea colaborării internaţionale în domeniul standardizării prin reprezentarea Republicii Moldova în organizaţiile internaţionale şi regionale de standardizare; m) formarea profesională în domeniul standardizării prin organizarea unor cursuri de specialitate sau a altor forme de pregătire profesională, precum şi prin coordonarea programelor didactice de specialitate în învăţămîntul public şi cel privat; n) pregătirea şi atestarea experţilor în domeniul standardizării; o) oferirea consultanţei şi efectuarea expertizei în domeniul standardizării, la solicitare; p) exercitarea, în legătură cu scopul său principal, a oricăror altor atribuţii prevăzute în legi şi în alte acte normative. (3) Organismul naţional de standardizare este în drept: a) să solicite autorităţilor administraţiei publice centrale informaţii referitoare la crearea şi gestionarea bazei de date bibliografice privind reglementările tehnice adoptate sau în curs de elaborare; b) să coordoneze programele de elaborare a documentelor normative, adoptate de autorităţile de reglementare, în limitele competenţei stabilite de legislaţie; c) să coordoneze proiectele de reglementări tehnice în ceea ce priveşte folosirea adecvată a terminologiei. Articolul 7. Comitetele tehnice de standardizare (1) Comitetele tehnice de standardizare sînt organisme create în diverse domenii ale economiei naţionale, la propunerea părţilor interesate, pentru efectuarea activităţii de standardizare naţională. Astfel de comitete pot fi înfiinţate şi pe lîngă organismul naţional de standardizare. (2) Componenţa şi atribuţiile comitetelor tehnice de standardizare, modul de constituire, de înregistrare şi de funcţionare a acestora se stabilesc de către organismul naţional de standardizare. La stabilirea componenţei comitetului tehnic de standardizare se urmăreşte reprezentarea echilibrată a părţilor interesate, după caz: producători, beneficiari, instituţii de cercetare-dezvoltare, de proiectare, de învăţămînt, asociaţii sau organizaţii profesionale, autorităţi de supraveghere a pieţei, consumatori, precum şi reprezentarea autorităţilor de reglementare. (3) Comitetele tehnice de standardizare pot fi înfiinţate, pe un termen limitat, pentru a fi soluţionată o anumită problemă sau pentru a fi elaborat un standard concret. (4) Activitatea unui comitet tehnic de standardizare asigură respectarea interesului naţional, se bazează pe un ansamblu de opinii de autoritate şi este orientată în mod prioritar spre elaborarea standardelor naţionale conexe cu reglementările tehnice naţionale, precum şi spre adoptarea standardelor internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state în calitate de standarde naţionale şi armonizarea standardelor naţionale cu cele europene şi internaţionale. (5) Organismul naţional de standardizare supraveghează activitatea în fiecare comitet tehnic de standardizare printr-un reprezentant al său, care, de regulă, este expert în domeniul standardizării şi are drept sarcină asigurarea desfăşurării în bune condiţii a activităţii comitetelor tehnice de standardizare. Articolul 8. Subdiviziunile (serviciile) de standardizare Orice autoritate de reglementare sau agent economic, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, în scopul soluţionării sarcinilor sale în domeniul standardizării şi asigurării calităţii produselor şi serviciilor, poate forma subdiviziuni (servicii) de standardizare, stabilind structura acestora şi modul de funcţionare. Articolul 9. Elaborarea şi adoptarea documentelor normative în domeniul standardizării (1) Standardele naţionale, inclusiv cele conexe, pentru produse, servicii sau procese şi metode de fabricare se elaborează, de regulă, de către comitetele tehnice de standardizare specializate în domeniile respective de activitate, în baza programelor de standardizare coordonate şi actualizate de către organismul naţional de standardizare, cu participarea autorităţilor de reglementare interesate. Modul de elaborare, coordonare, adoptare, reconfirmare, evidenţă, înregistrare de stat, aplicare, modificare şi anulare a standardelor şi prestandardelor naţionale se stabileşte de către organismul naţional de standardizare. (2) Standardele naţionale în Republica Moldova se adoptă de către organismul naţional de standardizare pe un termen nedefinit şi se identifică prin simbolul SM, care semnifică "standard moldovean", şi nu se foloseşte pentru alte tipuri de documente fără acordul în scris al organismului naţional de standardizare. (3) Examinarea periodică a standardelor naţionale se efectuează o dată la 5 ani, de către comitetul tehnic de standardizare sau agentul economic care le-a elaborat, în scopul asigurării corespunderii lor cerinţelor economiei naţionale şi protecţiei drepturilor şi intereselor consumatorilor, asigurării securităţii populaţiei, protecţiei mediului, precum şi în scopul asigurării corespunderii prevederilor standardelor internaţionale şi europene pertinente. În cazul desfiinţării entităţii care a elaborat standardul, examinarea acestuia se efectuează de către organismul naţional de standardizare. (4) Pentru a evalua necesitatea de a implementa prevederile cerinţelor de perspectivă din documentele internaţionale şi europene respective, pentru a acumula experienţa şi informaţiile necesare privind subiectul de standardizare care în continuare pot sta la baza unui standard naţional, se elaborează şi se pun în aplicare, pe un termen limitat, prestandarde naţionale. Prestandardele naţionale se identifică prin simbolul SMV şi se adoptă de către organismul naţional de standardizare. (5) Standardele internaţionale, cele regionale (europene şi interstatale) şi standardele altor state se adoptă în Republica Moldova ca standarde şi prestandarde naţionale şi sînt parte a sistemului naţional de standardizare. Pentru adoptarea lor pot fi utilizate, în modul prevăzut de organismul naţional de standardizare, toate metodele stabilite în acest scop de către organizaţiile internaţionale şi europene de standardizare. (6) Standardul naţional devine standard armonizat în cazul cînd, prin intermediul lui, se adoptă un standard european armonizat cu directivele europene de noua abordare, iar organismul naţional de standardizare anunţă în publicaţia sa oficială că acest standard poate fi utilizat pentru evaluarea conformităţii produselor sau serviciilor. (7) Standardele şi prestandardele naţionale se pun în aplicare după adoptarea lor şi înregistrarea de stat la organismul naţional de standardizare. (8) Dreptul de interpretare oficială a prevederilor din standardele şi prestandardele naţionale aparţine în exclusivitate organismului naţional de standardizare. (9) Standardele de firmă pot fi elaborate şi aprobate de către orice agent economic, în limitele activităţii şi competenţei acestuia, avînd drept scop soluţionarea problemelor de ordin organizatoric sau de producţie referitoare la produse şi servicii, inclusiv la cele prevăzute a fi plasate pe piaţă. Standardele de firmă trebuie să cuprindă toate cerinţele referitoare la fabricarea, verificarea calităţii, recepţionarea şi livrarea produselor, precum şi cerinţele de securitate şi de protecţie a mediului, impuse produselor conform reglementărilor tehnice respective. Standardele de firmă pentru un produs concret trebuie să fie coordonate cu autoritatea abilitată cu dreptul de a stabili cerinţele esenţiale faţă de acest produs. Standardele de firmă se identifică prin simbolul SF. Modul de elaborare a standardelor de firmă se stabileşte de către organismul naţional de standardizare. Modul de aprobare, de evidenţă, de modificare şi de anulare a standardelor de firmă se stabileşte de către agentul economic de sine stătător. (10) Codurile de bună practică se elaborează pentru a eficientiza elaborarea (proiectarea), fabricarea, exploatarea, depozitarea, transportarea, comercializarea şi utilizarea produselor sau prestarea serviciilor, avînd drept scop final realizarea prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile produsului sau serviciului concret. Elaborarea, aprobarea şi înregistrarea codurilor de bună practică se efectuează de către autorităţile de reglementare, cu publicarea ulterioară în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a informaţiei referitoare la înregistrarea şi punerea în aplicare a acestor coduri. Termenul de punere în aplicare a codurilor de bună practică trebuie să fie de cel puţin 60 de zile de la data înregistrării. Dreptul de editare a codurilor de bună practică aparţine în exclusivitate autorităţii de reglementare care le-a aprobat. (11) Modul de elaborare, coordonare, aprobare, înregistrare, aplicare, modificare şi anulare a codurilor de bună practică în domeniile respective se stabileşte de către autoritatea de reglementare în domeniul respectiv. (12) Codurile de bună practică în domeniul standardizării se elaborează şi se aprobă de către organismul naţional de standardizare şi specifică reguli, linii directoare sau caracteristici de ordin metodico-organizatoric sau de tehnică generală ale activităţii de standardizare. (13) Documentele normative în domeniul standardizării se elaborează în limba de stat. (14) Documentele normative în domeniul standardizării, aplicate pe teritoriul Republicii Moldova în temeiul acordurilor încheiate cu organizaţii de standardizare internaţionale, regionale şi ale altor ţări, se folosesc în versiunea oficială în limba de stat sau în versiunea oficială în limba originalului. Articolul 10. Înregistrarea de stat a documentelor normative în domeniul standardizării (1) Înregistrarea de stat a standardelor şi a prestandardelor naţionale se efectuează de către organismul naţional de standardizare şi are drept scop asigurarea publicului larg cu informaţii referitoare la documentele normative în vigoare din domeniul standardizării. (2) Înregistrării de stat se supun standardele naţionale, prestandardele naţionale şi modificările acestora. (3) Adoptarea şi înregistrarea de stat a standardelor şi prestandardelor naţionale se efectuează, în modul stabilit de organismul naţional de standardizare, la prezentarea: a) procesului-verbal (extrasului acestuia) al şedinţei comitetului tehnic de standardizare la care s-a examinat redacţia finală a proiectului de standard; b) documentelor, în original, care confirmă coordonarea redacţiei finale a proiectului de standard, în cazul cînd aceasta s-a efectuat; c) avizului instituţiei competente privind efectuarea expertizei terminologice; d) avizelor autorităţilor de reglementare în domeniul respectiv şi ale autorităţilor de supraveghere a pieţei. Articolul 11. Publicarea (editarea) şi difuzarea documentelor normative în domeniul standardizării (1) Documentele normative în domeniul standardizării constituie obiectul dreptului de autor. (2) Dreptul de publicare (editare) şi difuzare a standardelor şi prestandardelor naţionale ale Republicii Moldova aparţine în exclusivitate organismului naţional de standardizare. Publicarea (editarea) şi difuzarea standardelor internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state se fac în baza acordurilor încheiate cu organizaţiile care le-au elaborat şi adoptat. Se interzic reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea prin orice procedeu a documentelor menţionate sau a conţinutului publicaţiilor organismului naţional de standardizare, precum şi difuzarea lor, fără acordul scris al acestui organism. (3) Publicarea (editarea), copierea sau difuzarea standardelor menţionate la alin.(2) din prezentul articol fără acordul scris al organismului naţional de standardizare atrage aplicarea de sancţiuni persoanei fizice şi/sau juridice responsabile conform prevederilor legislaţiei privind drepturile de autor. Articolul 12. Fondul naţional de documente normative în domeniul standardizării Organismul naţional de standardizare formează şi gestionează Fondul naţional de documente normative în domeniul standardizării, aplicînd tehnologiile informaţionale, şi: a) păstrează centralizat standardele şi prestandardele naţionale înregistrate în modul stabilit; b) creează şi gestionează baza de date în format electronic a documentelor normative aflate în Fondul naţional de documente normative în domeniul standardizării; c) publică informaţia referitoare la documentele normative aflate în Fondul naţional de documente normative în domeniul standardizării în publicaţia sa oficială." 2. Din denumirea capitolului III se exclud cuvintele "şi răspunderea pentru nerespectarea lor". 3. Articolul 13 va avea următorul cuprins: "Articolul 13. Aplicarea standardelor (1) Standardele naţionale nu trebuie să conţină prevederi care contravin legislaţiei. (2) Aplicarea standardelor naţionale, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(3) şi (5) din prezentul articol, este voluntară. (3) Aplicarea standardului naţional, în totalitate sau în parte, poate deveni obligatorie, pe întreg teritoriul ţării sau pe plan local, prin adoptarea unei reglementări tehnice în care se face referinţă directă, datată sau nedatată, la acest standard, în cazul în care considerentele de ordin public şi de protecţie a intereselor consumatorilor fac necesară o astfel de măsură. (4) În cazul în care textul unei reglementări tehnice cuprinde referinţe datate la standarde, orice modificare sau revizuire ulterioară a acestora se coordonează cu autoritatea de reglementare care a adoptat reglementarea respectivă, pentru a fi modificată concomitent şi reglementarea tehnică în cauză. În cazul în care textul unei reglementări tehnice cuprinde referinţe nedatate la standarde, informaţia despre modificările operate sau despre standardele revizuite se notifică autorităţii de reglementare care a adoptat reglementarea respectivă. (5) Aplicarea standardelor devine obligatorie pentru agenţii economici în cazul în care: a) contractele încheiate de agentul economic conţin referinţe directe la aceste standarde; b) agentul economic a declarat oficial, sub orice formă, că produsele corespund cerinţelor acestor standarde. (6) Necesitatea aplicării standardelor naţionale în cazul produselor fabricate şi serviciilor prestate pe teritoriul Republicii Moldova pentru export se stabileşte în contractul de livrare, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia naţională. (7) Importul produselor şi serviciilor în Republica Moldova, precum şi confirmarea corespunderii lor prevederilor reglementărilor tehnice şi standardelor naţionale se efectuează în modul prevăzut de legislaţia naţională. (8) Standardele a căror aplicare, conform alin.(3) şi (5) din prezentul articol, devine obligatorie constituie, în cazul supravegherii pieţei, baza doveditoare a conformităţii produselor fabricate şi serviciilor prestate cu cerinţele stipulate în aceste standarde." 4. După articolul 13 se introduce un articol nou, care devine articolul 14, cu următorul cuprins: "Articolul 14. Conformitatea cu standardele naţionale (1) Conformitatea cu standardele naţionale a produselor şi serviciilor plasate pe piaţă nu este obligatorie, cu excepţia cazurilor specificate la art.13 alin.(3) şi (5) din prezenta lege. (2) Referinţele directe la standardele naţionale cu ale căror prevederi conformitatea este obligatorie se fac nemijlocit în reglementările tehnice. Standardul naţional citat în reglementările tehnice trebuie să fie editat în limba de stat şi să fie accesibil publicului. (3) Referinţa indirectă la standarde în reglementările tehnice arată că unul din mijloacele de a satisface condiţiile respective dintr-o reglementare tehnică este de a fi în conformitate cu standardele conexe. Îndeplinirea cerinţelor standardului naţional armonizat sau ale standardului conex utilizat la evaluarea conformităţii se consideră drept îndeplinire a cerinţelor reglementării tehnice aplicabile. (4) Se consideră standard conex standardul naţional care transformă cerinţele esenţiale, stabilite în reglementarea tehnică respectivă, în specificaţii tehnice pentru produsele din domeniul reglementat şi conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale stabilite în reglementarea tehnică aplicabilă. Lista standardelor conexe se publică în Buletinul de standardizare şi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova." 5. Articolul 14 devine articolul 15. 6. Capitolul IV se exclude. 7. Capitolul V devine capitolul IV, articolele 18 şi 19 devin articolele 16 şi 17 şi vor avea următorul cuprins: "Articolul 16. Colaborarea internaţională (1) Colaborarea internaţională în domeniul standardizării se realizează în baza acordurilor de colaborare. (2) Organismul naţional de standardizare colaborează cu organismele de standardizare din alte ţări şi reprezintă Republica Moldova în organizaţiile internaţionale şi regionale de standardizare. (3) Obiectivul principal al colaborării internaţionale a Republicii Moldova în domeniul standardizării este armonizarea standardelor naţionale cu standardele internaţionale şi cele europene. Articolul 17. Acordurile internaţionale (1) Standardele internaţionale şi cele regionale (europene şi interstatale), regulile şi recomandările de standardizare, standardele altor ţări pot fi aplicate pe teritoriul Republicii Moldova în baza prevederilor tratatelor internaţionale în vigoare, cu acordul autorităţilor care le-au elaborat şi le-au adoptat, în modul stabilit de organismul naţional de standardizare. (2) În cazul în care tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte norme şi reguli de standardizare decît cele prevăzute de legislaţia Republicii Moldova cu privire la standardizare, se aplică normele şi regulile tratatului internaţional." 8. Capitolul VI devine capitolul V şi va avea următoarea denumire: "FINANŢAREA ACTIVITĂŢILOR ÎN DOMENIUL INFRASTRUCTURII CALITĂŢII", articolele 20-23 devin articolele 18-21. 9. La articolul 18: alineatul unic devine alineatul (1), în care: la litera a), liniuţa a şaptea se exclude; la litera b), sintagmele "Fondului naţional de documente normative de standardizare" şi "Departamentului Supraveghere Tehnică, Standardizare şi Metrologie" se înlocuiesc cu sintagmele "Fondului naţional de documente normative în domeniul standardizării" şi, respectiv, "organismului naţional de standardizare"; articolul se completează cu alineatul (2), cu următorul cuprins: "(2) Defalcările specificate la alin.(1) lit.c) din prezentul articol se distribuie, conform Regulamentului aprobat de Ministerul Finanţelor şi de organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii, pentru dezvoltarea şi susţinerea infrastructurii calităţii." 10. La articolul 20 alineatul (2), cuvîntul " , procese,", în ambele cazuri, se înlocuieşte cu cuvîntul "şi". Art.II. - Guvernul, în termen de 3 luni: - va desemna organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii; - va crea entitatea juridică Institutul Naţional de Standardizare, care va exercita atribuţiile organismului naţional de standardizare; - va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege; - va adopta, în baza prezentei legi, actele normative necesare şi alte documente care vor asigura activitatea de standardizare; - va republica Legea nr.590-XIII din 22 septembrie 1995 cu privire la standardizare, cu modificările şi completările ulterioare. PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU Nr.421-XVI. Chişinău, 22 decembrie 2006.