LP425-XVI din 22.12.06, MO14-17/02.02.07 art.48

    LP332 -XVI din 10.11.06, MO186-188/08.12.06 art.871

    Avînd în vedere importanţa deosebită a actelor Parlamentului, necesitatea instituirii de mijloace, metode şi tehnici prin care raporturile sociale iau formă juridică, a realizării unor principii unificate în materie de creaţie legislativă pentru asigurarea elaborării şi adoptării unor acte legislative de calitate şi eficienţă, pentru garantarea transparenţei procesului decizional, precum şi necesitatea asigurării compatibilităţii actelor legislative cu legislaţia comunitară prin procedura de armonizare, în temeiul art.72 alin.(3) lit.r) din Constituţia Republicii Moldova,

    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    [Preambulul modificat prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]
    [Preambulul modificat prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521]

Capitolul I

Dispoziţii generale

    Articolul 1. Sfera de reglementare

    (1) Prezenta lege stabileşte modul de iniţiere, elaborare, avizare, expertiză, redactare, interpretare şi ieşire din vigoare a actelor legislative, precum şi mijloacele, metodele şi tehnicile utilizate în acest sens.

    (2) Regulile de iniţiere, elaborare, expertiză, redactare şi emitere a actelor normative ale Guvernului, altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale sînt aprobate prin lege.

    Articolul 2. Actele legislative

    (1) Actele legislative sînt acte adoptate de unica autoritate legislativă a statului în temeiul normelor constituţionale, conform procedurii stabilite de Regulamentul Parlamentului, de alte reglementări în vigoare, şi ocupă poziţia cea mai înaltă în ierarhia actelor normative din Republica Moldova.

    (2) Din categoria actelor legislative fac parte:

    a) Constituţia Republicii Moldova şi legile constituţionale;

    b) legile organice şi legile ordinare;

    c) hotărîrile şi moţiunile.

    (3) Tratatele internaţionale, precum şi legile, prin care Republica Moldova devine parte la un act internaţional sînt supuse unei proceduri speciale de iniţiere, elaborare, adoptare, intrare în vigoare sau denunţare, conform Legii privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova.

    (4) Prezenta lege nu se aplică la elaborarea actelor legislative cu caracter politic, administrativ sau de alt ordin care nu conţin norme de drept şi nici asupra actelor organelor de lucru ale Parlamentului.

    Articolul 3. Trăsăturile şi calitatea actului legislativ

    (1) Actul legislativ are un caracter statal, coercitiv, general şi impersonal.

    (2) Actul legislativ trebuie să respecte condiţiile legalităţii, accesibilităţii, preciziei şi, o dată intrat în vigoare, este executoriu şi opozabil tuturor subiectelor de drept.

    Articolul 4. Principiile de bază ale legiferării

    (1) Actul legislativ trebuie să corespundă prevederilor tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, principiilor şi normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional, inclusiv legislaţiei comunitare.

    [Art.4 al.(1) modificat prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521]

    (2) Actul legislativ trebuie să corespundă dispoziţiilor constituţionale şi să fie în concordanţă cu cadrul juridic existent, cu sistemul de codificare şi unificare a legislaţiei.

    (3) La elaborarea, adoptarea şi aplicarea actului legislativ se respectă principiile:

    a) oportunităţii, coerenţei, consecvenţei şi echilibrului între reglementările concurente;

    b) consecutivităţii, stabilităţii şi predictabilităţii normelor juridice;

    c) transparenţei, publicităţii şi accesibilităţii.

    Articolul 5. Condiţiile generale obligatorii ale actului legislativ

    (1) Apărarea drepturilor, libertăţilor, intereselor legitime ale cetăţenilor, egalitatea şi echitatea socială, precum şi compatibilitatea cu legislaţia comunitară constituie o condiţie obligatorie a oricărui act legislativ.

    [Art.5 al.(1) modificat prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521]

    (2) Actul legislativ trebuie să corespundă următoarelor condiţii:

    a) să fie în concordanţă cu principiile de bază ale legiferării, prevăzute la art.4;

    b) să fie întocmit conform tehnicii legislative şi normelor limbii literare;

    c) să fie adoptat de autoritatea legislativă.

Capitolul  II

Categoriile de acte legislative

    Articolul 6. Categoriile de acte legislative

    (1) În dependenţă de caracterul normelor cuprinse, actele legislative se împart în acte legislative generale, speciale şi de excepţie.

    (2) Actul legislativ general cuprinde norme juridice aplicabile tuturor raporturilor sociale sau subiectelor de drept ori unor anumite categorii de raporturi sau de subiecte, fără a-şi pierde caracterul de generalitate.

    (3) Actul legislativ special cuprinde norme juridice aplicabile în exclusivitate unor categorii de raporturi sociale sau subiecte strict determinate prin derogare de la regula generală. În caz de divergenţă între o normă a actului legislativ general şi o normă a actului legislativ special cu aceeaşi forţă juridică, se aplică norma actului legislativ special.

    (4) Actul legislativ de excepţie reglementează raporturile sociale generate de situaţii excepţionale. Actul legislativ de excepţie derogă de la actele generale şi de la cele speciale. În caz de divergenţă între o normă a actului legislativ general sau special şi o normă a actului legislativ de excepţie cu aceeaşi forţă juridică, se aplică norma actului legislativ de excepţie.

    (5) În clauza de adoptare a actului legislativ se indică apartenenţa acestuia la categoria de acte legislative speciale sau excepţionale.

    (6) Actele legislative sînt subordonate ierarhic. Actul legislativ ierarhic superior poate modifica, completa sau abroga un act legislativ inferior. În cazul modificării sau completării exprese a actului inferior, modificarea sau completarea are aceeaşi forţă juridică ca şi actul modificat sau completat.

    (7) În cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

    Articolul 7. Categoriile de legi

    (1) Legile sînt de trei categorii: constituţionale, organice şi ordinare.

    (2) În clauza de adoptare a legii se menţionează categoria acesteia.

    (3) Legile se adoptă cu majoritatea de voturi indicată în Constituţie.

    Articolul 8. Legile constituţionale

    (1) Constituţia Republicii Moldova este legea supremă a societăţii şi a statului.

    (2) Legi constituţionale sînt legile de modificare şi/sau completare (revizuire) a Constituţiei, care se adoptă cu votul a două treimi din deputaţi, precum şi cele aprobate prin referendum republican.

    Articolul 9. Legile organice

    (1) Legi organice sînt actele legislative care reprezintă o dezvoltare a normelor constituţionale şi pot interveni numai în domeniile expres prevăzute de Constituţie sau în alte domenii deosebit de importante pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi organice.

    (2) Domeniile care se reglementează prin lege organică sînt stabilite la art.72 alin.(3) lit.a)-o) din Constituţie.

    (3) În conformitate cu prevederile art.72 alin.(3) lit.p) din Constituţie, prin lege organică se reglementează şi:

    a) consfinţirea frontierelor ţării;

    b) stabilirea Imnului de Stat;

    c) modul de funcţionare a limbilor;

    d) condiţiile dobîndirii, păstrării şi pierderii cetăţeniei;

    e) structura sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii şi mijloacele de ocrotire şi protecţie a sănătăţii fizice şi mintale a persoanei;

    f) stabilirea funcţiilor publice ai căror titulari nu pot face parte din partide;

    g) prelungirea mandatului Parlamentului în caz de război sau catastrofă;

    h) stabilirea unor incompatibilităţi ale calităţii de deputat în Parlament, altele decît cele prevăzute expres de Constituţie;

    i) procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova;

    j) prelungirea mandatului Preşedintelui Republicii Moldova în caz de război sau catastrofă;

    k) stabilirea altor membri ai Guvernului, în afară de Prim-ministru, prim-viceprim-ministru, viceprim-miniştri şi miniştri;

    l) stabilirea unor incompatibilităţi ale funcţiei de membru al Guvernului, altele decît cele prevăzute expres de Constituţie;

    m) stabilirea structurii sistemului naţional de apărare;

    n) formele şi condiţiile speciale de autonomie ale unor localităţi din stînga Nistrului şi din sudul Republicii Moldova;

    o) atribuţiile, modul de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi.
    p) stabilirea normelor materiale şi procedurale de iniţiere, desfăşurare şi lichidare a afacerii (activităţii de întreprinzător), precum şi de control asupra afacerii;
    q) stabilirea limitelor de reglementare a activităţii de întreprinzător pentru Guvern şi/sau pentru autorităţile administraţiei publice.
    [Art.9 al.(3), lit.p-q) introduse prin LP281-XVI din 14.12.07, MO102/10.06.08 art.376]

    (4) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi dacă Constituţia nu prevede o altă majoritate. Legile organice se adoptă după cel puţin două lecturi şi sînt subordonate legilor constituţionale.

    (5) Modificarea, completarea şi abrogarea legilor organice sau ale unor dispoziţii ale acestora se fac, de regulă, prin lege organică, conform procedurii stabilite în acest sens.

    Articolul 10. Legile ordinare

    (1) Legile ordinare intervin în orice domeniu al relaţiilor sociale, cu excepţia domeniilor supuse reglementării prin Constituţie şi legi organice.
    (1¹) Concepţiile şi strategiile de stat pe direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului se aprobă prin acte legislative care, de regulă, fac parte din categoria legilor ordinare.
    [Art.10 al.(1¹) introdus prin LP61-XVI din 21.03.08,MO76-77/15.04.08 art.255]

    (2) Legile ordinare se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi şi sînt subordonate legilor constituţionale şi organice.

    (3) Modificarea, completarea şi abrogarea legilor ordinare sau ale unor dispoziţii ale acestora se fac, de regulă, prin lege ordinară, conform procedurii stabilite în acest sens.

    Articolul 11. Hotărîrile

    (1) Hotărîrile Parlamentului sînt acte legislative subordonate legilor, se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, dacă prin Constituţie nu este prevăzută o altă majoritate, şi nu se supun procedurii de promulgare. Hotărîrile cu caracter individual şi alte hotărîri care nu conţin norme de drept pot fi examinate fără a fi supuse tuturor procedurilor prealabile în organele de lucru ale Parlamentului.

    (2) Hotărîrile Parlamentului  se adoptă:

    a) în domeniul organizării activităţii interne a Parlamentului şi structurilor ce intră în componenţa sa ori îi sînt subordonate nemijlocit;

    b) pentru aprobarea sau modificarea structurii unor organe sau instituţii;

    c) pentru alegerea, numirea, revocarea, destituirea şi suspendarea din funcţii publice;

    d) pentru aprobarea altor acte care nu conţin norme de drept;

    e) în alte domenii care nu necesită adoptarea de legi.

    (3) Modificarea, completarea şi abrogarea hotărîrilor Parlamentului se fac, de regulă, prin hotărîre, conform procedurii stabilite în acest sens.

    Articolul 12. Moţiunile

    (1) Prin moţiune, Parlamentul îşi exprimă poziţia într-o problemă de politică internă sau externă.

    (2) Moţiunea de cenzură este unicul act legislativ prin care Parlamentul îşi exprimă neîncrederea în Guvern.

    (3) Moţiunea de cenzură se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, în conformitate cu prevederile Constituţiei şi cu Regulamentul Parlamentului.

    (4) După adoptare, moţiunea de cenzură nu poate fi modificată, completată sau abrogată.

    (5) Moţiunea de cenzură produce efecte juridice din momentul adoptării.

Capitolul  III

Iniţierea elaborării actelor legislative

    Articolul 13. Investigaţiile ştiinţifice

    (1) Iniţierea procedurii de elaborare a unui act legislativ este precedată de analiza ştiinţifică a consecinţelor politice, sociale, economice, financiare, juridice, culturale, sanitare şi psihologice ale reglementărilor în materie, de analiza comparativă a acestora cu reglementările în materia respectivă ale legislaţiei comunitare de constatarea incompatibilităţii reglementărilor în vigoare cu cerinţele sociale existente şi cu reglementările în materia respectivă ale legislaţiei comunitare sau a inexistenţei de acte legislative în domeniul respectiv.

    (2) În activitatea de cercetare şi documentare pentru fundamentarea proiectului de act legislativ se ţine cont de practica judecătorească şi de doctrina juridică în materie.

    (3) Soluţiile actului legislativ se întemeiază pe dispoziţiile constituţionale, pe practica jurisdicţiei constituţionale, prevederile legislaţiei comunitare şi prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

    (4) Investigaţia ştiinţifică finalizează cu determinarea obiectivelor şi domeniului de intervenţie juridică, stabilind mijloacele necesare atingerii acestor obiective.

    (5) Parlamentul poate institui forme speciale de desfăşurare şi finalizare a investigaţiilor ştiinţifice.

    [Art.13 modificat prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521]
    Articolul 13¹. Documentele de politici
    (1) Documentele de politici abordează problemele existente într-un domeniu, definesc instrumentele de soluţionare a acestora şi impactul aşteptat asupra statului şi societăţii.
    (2)  Documentele de politici pe direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului ce se aprobă de Parlament sînt:
    a) concepţia;
    b) strategia.
    (3) Concepţia reprezintă un sistem de idei generale orientate spre tratarea/interpretarea multilaterală a problemelor economice, sociale, juridice, ştiinţifice, tehnice etc., reflectă modul de a percepe sau ansamblul de opinii, idei cu privire la problemele ce ţin de dezvoltarea unui sau mai multor domenii sau sectoare în ansamblu. Concepţia va include:
    a) descrierea situaţiei  şi definirea detaliată a problemei;
    b) instrumentele şi căile de soluţionare a problemei, indicarea documentelor de politici şi a actelor legislative relevante pentru soluţionarea problemelor abordate în concepţia respectivă;
    c) evaluarea impacturilor (social, economic etc.), inclusiv pentru cazurile în care problema nu va fi soluţionată.
    (4) Strategia reprezintă un document într-o anumită politică care cuprinde direcţia orientativă de activităţi pentru un termen mediu (4-7 ani) sau lung  (8-15 ani), avînd drept scop identificarea modalităţii şi mecanismului de realizare a obiectivelor în problemele abordate. Strategia va include:
    a) descrierea situaţiei şi definirea problemelor care necesită implicarea Guvernului prin aplicarea politicii de rigoare;
    b) măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor şi rezultatelor scontate;
    c) obiectivele generale şi specifice şi etapele de implementare.
    (5) Concepţiile şi strategiile pe direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului se elaborează de Guvern şi se transmit Parlamentului spre aprobare.
    [Art.13¹ introdus prin LP61-XVI din 21.03.08,MO76-77/15.04.08 art.255]

    Articolul 14. Programele legislative

    (1) Pentru asigurarea reglementării tuturor domeniilor de raporturi sociale, a transparenţei procesului decizional, precum şi pentru armonizarea actelor legislative cu legislaţia comunitară, Parlamentul adoptă programe de elaborare a actelor legislative.
    [Art.14 al.(1) modificat prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]

    (2) Programul legislativ cuprinde denumirile actelor care vor fi elaborate, şi modificate în scopul armonizării lor cu reglementările legislaţiei comunitare domeniile raporturilor sociale ce urmează a fi reglementate, autorităţile, instituţiile şi persoanele care le vor elabora, şi le vor consulta cu părţile interesate după caz, referinţele la reglementările legislaţiei comunitare, alte momente legate de realizarea sa.
    [Art.14 al.(2) modificat prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]

    (3) Programul legislativ poate fi modificat şi completat de Parlament, la propunerea subiectelor cu drept de iniţiativă legislativă.

    (4) Programul legislativ prevede elaborarea celor mai importante acte şi nu împiedică elaborarea de acte legislative în afara sa.

    [Art.14 modificat prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521]
    (5) După adoptare, programul legislativ este făcut public conform legii, inclusiv prin plasare pe pagina web oficială a Parlamentului.
    [Art.14 al.(5) introdus prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]

    Articolul 15. Propunerile legislative

    (1) Propunere legislativă este propunerea înaintată de Preşedintele Republicii Moldova sau deputaţii în Parlament de a se iniţia elaborarea unui sau mai multor acte legislative, care vizează o anumită problemă sau un grup de probleme şi care au menirea de a reglementa anumite domenii ale raporturilor sociale sau de a armoniza actele legislative cu reglementările legislaţiei comunitare.

    (2) Asupra acceptării propunerii legislative Parlamentul adoptă o hotărîre prin care stabileşte termenul de elaborare a proiectului de act legislativ, formează sau dispune altor organe formarea unui grup de lucru pentru elaborarea proiectului, stabileşte, după caz, cuantumul retribuirii specialiştilor antrenaţi în elaborare, al altor cheltuieli aferente, precum şi sursele de finanţare a acestora.

    [Art.15 modificat prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521]

Capitolul IV

Elaborarea proiectului de act legislativ

Secţiunea 1. Elaborarea proiectului de act legislativ

    Articolul 16. Grupul de lucru

    (1) Pentru elaborarea proiectului de act legislativ, Parlamentul sau autorităţile abilitate de acesta formează un grup de lucru din experţi şi specialişti în materie din cadrul autorităţilor publice, din savanţi de la instituţiile ştiinţifice şi de învăţămînt superior de profil, din practicieni în domeniu şi din alţi specialişti, precum şi din reprezentanţi ai părţilor interesate.
    [Art.16 al.(1) modificat prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]

    (2) Membrii grupului de lucru activează pe bază de contract sau fără contract, în ultimul caz fiind delegaţi de la locul de muncă permanent, acordîndu-li-se un spor la salariu pentru contribuţia adusă la elaborarea proiectului de act legislativ.

    (3) În grupul de lucru se includ în mod obligatoriu cel puţin 2 experţi cu studii juridice superioare şi cu activitate în domeniul juridic de cel puţin 3 ani.

    Articolul 17. Condiţii prealabile

    (1) Înainte de întocmirea proiectului de act legislativ, se studiază informaţia din domeniul raporturilor sociale care urmează a fi reglementate şi se efectuează inventarierea legislaţiei existente în materia în care se intervine, pentru a se constata insuficienţa reglementărilor în vigoare.

  (2) Grupul de lucru efectuează un studiu comparat al datelor utile din legislaţia altor ţări şi din principiile marilor sisteme de drept aplicate în lume, precum şi al compatibilităţii lor cu legislaţia comunitară. Studiul comparat se bazează pe următoarele reguli:

    a) se cercetează în mod obligatoriu izvoarele dreptului în legislaţiile comparate;

    b) se face comparaţie numai între instituţiile de drept cu un domeniu comun determinat;

    c) termenii comparaţi se iau în contextul social, politic, economic, cultural şi juridic real din care rezultă, studiindu-se implicaţiile lor în un alt sistem de drept;

    d) la aprecierea termenilor comparaţi (instituţii, reglementări, norme), se ia în considerare atît sensul iniţial, cît şi cel implicat de evoluţie.

    (3) Grupul de lucru studiază legislaţia comunitară, precum şi practica Curţii Europene de Justiţie, în vederea stabilirii reglementărilor pertinente pentru domeniul raporturilor sociale, care urmează a fi reglementat, şi, în cazul existenţei unor astfel de reglementări, elaborează propuneri în vederea asigurării compatibilităţii proiectului de act legislativ cu legislaţia comunitară.

    (4) În cazul unui proiect de amploare şi importanţă, grupul de lucru poate redacta o serie de teze pentru ca cetăţenii, asociaţiile constituite în corespundere cu legea, alte părţi interesate, precum şi autoritatea care a instituit grupul de lucru să se pronunţe asupra lor.
    [Art.17 al.(4) modificat prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]

    [Art.17 modificat prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521, al.(3) devine al.(4)]

    Articolul 18. Întocmirea proiectului de act legislativ

    (1) Pe baza propunerilor iniţiale, a rezultatelor investigaţiilor ştiinţifice şi ale studiului comparat, a consultării părţilor interesate, a altor materiale, grupul de lucru întocmeşte un proiect iniţial al actului legislativ.
    [Art.18 al.(1) modificat prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]

    (2) Proiectul de act legislativ poate conţine definiţia termenilor juridici, tehnici, economici şi a altor termeni speciali de circulaţie restrînsă.

    (3) În cazul în care proiectul de act legislativ cuprinde prevederi din legislaţia în vigoare, acestea, de regulă, nu se reproduc, dar se face trimitere la ele.

    (4) Actul legislativ poate stabili răspundere juridică sau politică pentru neexecutarea prevederilor sale.

Secţiunea 2. Limbajul şi expresia juridică

    Articolul 19. Limbajul, ortografia şi punctuaţia în actul legislativ

    Textul proiectului de act legislativ se elaborează în limba de stat, cu respectarea următoarelor reguli:

    a) fraza se construieşte conform normelor gramaticale, astfel încît să exprime corect, concis şi fără echivoc ideea, să fie înţeleasă uşor de orice subiect interesat;

    b) într-o frază este exprimată o singură idee;

    c) se utilizează termeni adecvaţi, compatibili cu cei  utilizaţi în legislaţia comunitară ori  similari  lor,  şi de o largă circulaţie;

    d) noţiunea nu se redă prin definiţia ei sau printr-o frazeologie, ci prin termenul respectiv;

    e) terminologia utilizată în actul elaborat este constantă şi uniformă ca şi în celelalte acte legislative şi în reglementările legislaţiei comunitare; se va utiliza unul şi acelaşi termen dacă este corect, iar folosirea lui repetată exclude confuzia;

    f) neologismele se folosesc numai dacă sînt de largă circulaţie;

    g) se evită folosirea regionalismelor, a cuvintelor şi expresiilor nefuncţionale, idiomatice, neutilizabile şi/sau cu sens ambiguu;

    h) se evită tautologiile juridice;

    i) se respectă cu stricteţe regulile de ortografie şi punctuaţie.

    [Art.19 modificat prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521]

Capitolul V

Fundamentarea, avizarea, consultarea publică şi expertiza
proiectului de act legislativ

Secţiunea 1. Fundamentarea, avizarea, consultarea publică şi expertiza

    Articolul 20. Fundamentarea proiectului de act legislativ

    Concomitent cu elaborarea proiectului de act legislativ, grupul de lucru întocmeşte o notă informativă care include:

    a) condiţiile ce au impus elaborarea proiectului, inclusiv necesitatea armonizării actului legislativ cu reglementările legislaţiei comunitare, finalităţile urmărite prin implementarea noilor reglementări;

    b) principalele prevederi, locul actului în sistemul legislaţiei, evidenţierea elementelor noi, efectul social, economic şi de altă natură al realizării lui;

    c)  referinţele la reglementările corespondente ale legislaţiei comunitare şi nivelul compatibilităţii proiectului de act legislativ cu reglementările în cauză;

    d) fundamentarea economico-financiară în cazul în care realizarea noilor reglementări necesită cheltuieli financiare şi de altă natură.
    e) actul de analiză a impactului de reglementare, în cazul în care actul legislativ reglementează activitatea de întreprinzător. Analiza impactului de reglementare reprezintă argumentarea, în baza evaluării costurilor şi beneficiilor, a necesităţii adoptării actului normativ şi analiza de impact al acestuia asupra activităţii de întreprinzător, inclusiv asigurarea respectării drepturilor şi intereselor întreprinzătorilor şi ale statului.
    [Art.20  lit.e) introdusă  prin LP281-XVI din 14.12.07, MO102/10.06.08 art.376]

    [Art.20 modificat prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521, lit.(c) devine lit.(d)]

    Articolul 21. Avizarea şi consultarea publică a
                          proiectului de act legislativ
    [Art.21 titlul modificat prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]

    (1) Proiectul de act legislativ, însoţit de nota informativă, se transmite spre avizare autorităţilor şi instituţiilor interne şi externe interesate şi se supune procedurii de consultare publică, în modul stabilit de lege.
    [Art.21 al.(1) modificat prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]
    (1¹) Consultarea publică a proiectului de act legislativ se sistează pe perioada electorală, cu excepţia proceselor de consultare iniţiate pînă la lansarea campaniei electorale.
    [Art.21 al.(1¹) introdus prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]

    (2) Grupul de lucru studiază propunerile şi obiecţiile din avize, recomandările recepţionate în cadrul consultării publice şi decide luarea în considerare la îmbunătăţirea proiectului de act legislativ sau respingerea lor.
    [Art.21 al.(2) modificat prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]

    Articolul 22. Expertiza proiectului de act legislativ

    (1) Pentru evaluarea proiectului de act legislativ, se efectuează expertiză juridică, anticorupţie economică, financiară, ştiinţifică, ecologică şi de alt gen, inclusiv în ce priveşte compatibilitatea cu legislaţia comunitară, în funcţie de tipul raporturilor sociale reglementate, precum şi o expertiză lingvistică.

    (2) Expertiza juridică este obligatorie pentru toate proiectele de acte legislative avînd menirea de a contribui la:

    a) asigurarea concordanţei proiectului cu normele Constituţiei, cu practica jurisdicţiei constituţionale şi cu prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi la coordonarea lui cu legislaţia în vigoare şi cu legislaţia comunitară;

    b) întocmirea proiectului conform tehnicii legislative;

    c) reglementarea integrală a raporturilor sociale respective.

    (3) Expertiza anticorupţie este obligatorie pentru toate proiectele de acte legislative şi  are menirea de a contribui la:

    a) asigurarea corespunderii proiectului standardelor anticorupţie naţionale şi internaţionale;

    b) prevenirea apariţiei unor noi reglementări care favorizează sau pot favoriza corupţia, prin elaborarea de recomandări în vederea excluderii acestor reglementări sau a diminuării efectelor lor.

    (4) Expertiza economică are menirea de a contribui la:

    a)  asigurarea concordanţei proiectului cu principiile economiei de piaţă stabilite de legislaţia comunitară;

    b) coordonarea proiectului cu legislaţia economică în vigoare;

    c) evidenţierea aspectelor pozitive şi negative ale proiectului privind asigurarea reformelor, relevarea avantajelor economice şi de altă natură, semnalarea deficienţelor economice şi prognozarea consecinţelor economice negative.

    (5) Expertiza financiară are menirea de a contribui la:

    a) coordonarea proiectului cu legislaţia financiară în vigoare;

    b) evaluarea cheltuielilor financiare pentru realizarea noilor reglementări;

    c) semnalarea deficienţelor financiare şi prognozarea consecinţelor financiare negative ale proiectului.

    (6) Expertiza ştiinţifică este efectuată de instituţii ştiinţifice şi de învăţămînt superior de profil, de experţi, inclusiv de peste hotare, avînd menirea de a contribui la:

    a) relevarea necesităţii de a reglementa prin acte legislative problema abordată în proiect;

    b) plenitudinea reglementării prin actul legislativ a domeniului respectiv de raporturi sociale;

    c) crearea unui cadru ştiinţific pentru adoptarea actului legislativ;

    d) fundamentarea oportunităţii elaborării proiectului în raport cu posibilităţile economico-financiare ale statului, cu situaţia social-politică şi consecutivitatea reglementării proceselor, precum şi în contextul asigurării compatibilităţii actelor legislative cu legislaţia comunitară.

    (7) Expertiza ecologică are menirea de a contribui la:

    a) coordonarea proiectului cu legislaţia ecologică în vigoare şi cu reglementările în materia respectivă ale legislaţiei comunitare;

    b) asigurarea ocrotirii sănătăţii omului şi protecţia mediului înconjurător;

    c) prognozarea consecinţelor ecologice.

    (8) Expertiza lingvistică are menirea de a contribui la asigurarea utilizării corecte a terminologiei şi la perfecţionarea limbajului actului legislativ.

    (9) Concluziile expertizei sînt studiate de grupul de lucru, care decide luarea în considerare la îmbunătăţirea proiectului de act legislativ sau respingerea lor.

    [Art.22 modificat prin LP332 -XVI din 10.11.06, MO186-188/08.12.06 art.871]

    [Art.22 modificat prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521]

Secţiunea 2. Varianta finală a proiectului de act legislativ

    Articolul 23. Varianta finală a proiectului de act legislativ

    (1) După primirea avizelor, a recomandărilor recepţionate în cadrul consultării publice şi efectuarea expertizei proiectului de act legislativ, membrii grupului de lucru întocmesc varianta finală a proiectului şi dosarul lui de însoţire.
    [Art.23 al.(1) modidicat prin LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]

    (2) Dosarul de însoţire a variantei finale a proiectului de act legislativ va cuprinde:

    a) actul în al cărui temei a fost iniţiată elaborarea proiectului;

    b) actul prin care s-a instituit grupul de lucru, componenţa lui nominală;

    c) rezultatele investigaţiei ştiinţifice;

    d) nota informativă care va conţine şi rezultatele expertizei compatibilităţii cu legislaţia comunitară, precum şi lista reglementărilor de referinţă ale legislaţiei comunitare;

    e) avizele, sinteza recomandărilor recepţionate în cadrul consultării publice şi rezultatele expertizelor;;
    [Art.23 al.(2), lit.e) în redacţia LP72 din 04.05.10, MO94-97/11.06.10 art.270]

    f) lista actelor condiţionate ce necesită a fi elaborate sau revizuite în legătură cu adoptarea actului legislativ;

    g) raportul final al grupului de lucru;

    h) alte acte necesare.

    (3) Proiectul de act legislativ, întocmit în limba de stat, şi dosarul de însoţire se transmit spre examinare autorităţii care a decis elaborarea lui şi/sau a instituit grupul de lucru.

    (4) Pentru proiectul de act legislativ înaintat Parlamentului în calitate de iniţiativă legislativă se completează o fişă, al cărei model este expus în anexă, parte integrantă a prezentei legi. Numărul proiectului va fi numărul lui de intrare.

    [Art.23 modificat prin LP168-XVI din 15.06.06, MO112-115/21.07.06 art.521]

Structura şi conţinutul actului legislativ

    Articolul 24. Părţile constitutive ale actului legislativ

    (1) Fondul de idei se exprimă în conţinutul actului legislativ astfel ca materia reglementată să aibă un aspect ordonat şi sistematizat.

    (2) Actul legislativ are, de regulă, următoarele elemente constitutive:

    a) titlu;

    b) preambul;

    c) clauză de adoptare;

    d) dispoziţii generale;

    e) dispoziţii de conţinut;

    f) dispoziţii finale şi tranzitorii;

    g) anexe.

    (3) Schema de la alin.(2) nu este obligatorie, din cuprinsul actului legislativ putînd lipsi unele elemente.

    Articolul 25. Titlul

    (1) Elementul principal de identificare al actului legislativ este titlul, obligatoriu pentru toate actele legislative.

    (2) Titlul actului legislativ trebuie să fie laconic şi să exprime cu claritate obiectul reglementării.

    (3) În dependenţă de obiectul reglementării, titlul:

    a) exprimă detaliat sau succint obiectul reglementării;

    b) conţine formula de aprobare;

    c) conţine formula de aderare sau ratificare a unui tratat internaţional.

    (4) În cazul modificării, completării ori abrogării mai multor părţi ale unor acte legislative în vigoare, titlul va conţine:

    a) enumerarea exhaustivă a actelor în al căror cuprins se efectuează modificări, completări ori abrogări; sau

    b) o formulă generală referitoare la modificarea, completarea ori abrogarea unor acte legislative.

    (5) În titlu se indică numărul actului legislativ din anul în care a fost adoptat definitiv.

    Articolul 26. Preambulul

    (1) Preambulul expune finalităţile urmărite de Parlament prin adoptarea actului legislativ, raţiunea adoptării, motivaţia social-politică, economică sau de altă natură a actului.

    (2) Preambulul poate însoţi actul legislativ de o importanţă majoră. El nu are putere juridică şi nu face parte din conţinutul normativ al actului.

    Articolul 27. Clauza de adoptare

    (1) Clauza de adoptare stabileşte temeiul legal de adoptare a actului legislativ şi categoria lui.

    (2) Clauza de adoptare este obligatorie pentru toate actele legislative.

    Articolul 28. Dispoziţiile generale

    (1) Dispoziţii generale ale actului legislativ sînt prevederile care:

    a) determină obiectul, scopul şi sfera lui de aplicare;

    b) orientează întreaga reglementare;

    c) explică termeni şi definesc concepte.

    (2) În cazul actelor legislative de maximă importanţă şi cu un conţinut specific, dispoziţiile generale se expun, de regulă, sub formă de principii.

    Articolul 29. Dispoziţiile de conţinut

    (1) Dispoziţii de conţinut sînt prevederile care formează obiectul actului legislativ. Dispoziţiile stabilesc:

    a) reguli;

    b) drepturi şi obligaţii;

    c) consecinţele juridice ale încălcării regulilor, drepturilor şi obligaţiilor.

    (2) Dispoziţiile de conţinut vor fi sistematizate în următoarea succesiune logică:  

    a) dispoziţiile de drept material le preced pe cele de ordin procedural;

    b) dispoziţiile cuprinzînd sancţiuni se grupează, de regulă, în ultima parte a actului legislativ.

    (3) Succesiunea logică se va baza şi pe o analiză juridică temeinică, pe stabilirea naturii instituţiilor şi a relaţiilor dintre ele, precum şi pe ierarhizarea ştiinţifică a noţiunilor introduse.

    Articolul 30. Dispoziţiile finale şi tranzitorii

    Dispoziţiile finale şi tranzitorii ale actului legislativ cuprind, de regulă, prevederi referitoare la:

    a) modalitatea de intrare în vigoare şi de punere în aplicare a noilor reglementări;

   b) corelarea noilor reglementări cu cele din actele legislative preexistente şi menţinerea temporară a unor situaţii juridice născute sub imperiul reglementărilor preexistente;

    c) obligaţia autorităţilor responsabile de a executa actul legislativ, de a lua măsurile şi de a efectua procedurile necesare executării.

    e) compatibilitatea noilor reglementări cu cele ale legislaţiei comunitare;

    d) indicarea, după caz, a perioadei de punere în aplicare a normelor armonizate cu prevederile legislaţiei comunitare;

    [Art.30 lit.(c)-(d) introduse prin LP168-XVI din 15.06.06,MO112-115/21.07.06 art.521; lit.(c) devine lit.(e)]

    Articolul 31. Anexa

    (1) Anexa la actul legislativ cuprinde schiţe, planuri, exprimări statistice sau alte exprimări cifrice, organigrame, desene, tabele şi alte prevederi de detaliu.

    (2) Anexa este parte integrantă a actului legislativ, are natura şi forţa lui juridică.

    (3) Dacă un act legislativ are cîteva anexe, acestea se numerotează în ordinea citării lor în textul actului.

    Articolul 32. Articolul

    (1) Elementul structural de bază al actului legislativ este articolul. El are caracter unitar şi conţine una sau mai multe dispoziţii cu raport direct între ele şi subordonate uneia şi aceleiaşi idei.

    (2) De regulă, articolele sînt intitulate.

    (3) Articolele se numerotează în continuare, cu cifre arabe, începînd cu primul şi terminînd cu ultimul. Dacă actul legislativ conţine un singur articol, în loc de numerotare se scrie formula "Articol unic".

    (4) În cazul unei legi de modificare şi completare a mai multor acte legislative, fiecărui act i se consacră un articol, numerotat cu cifre romane.

    (5) Articolul poate fi compus din alineate numerotate cu cifre arabe, luate  între paranteze.

    (6) Alineatul poate avea diviziuni, însemnate, de regulă, cu litere latine mici şi o paranteză. În cazul unor structuri mai complexe, aceste diviziuni se numerotează cu cifre arabe şi o paranteză. Diviziunile numerotate cu cifre pot avea subdiviziuni însemnate cu litere latine mici şi o paranteză. În cazul în care subdiviziunile sau diviziunile însemnate cu litere latine se împart, componentele lor se însemnează cu cratimă.

    [Art.32 modificat prin LP425-XVI din 22.12.06, MO14-17/02.02.07 art.48]

    Articolul 33. Sistematizarea şi structura normelor actului legislativ

    (1) În cadrul acţiunii de sistematizare a conţinutului actului legislativ, elementele textului se grupează în funcţie de proporţiile actului, după cum urmează:

    a) articolele se pot grupa în secţiuni numerotate cu cifre arabe;

    b) secţiunile se pot grupa în capitole numerotate cu cifre romane;  

    c) capitolele se pot grupa în titluri numerotate cu cifre romane;

    d) în cazul unor coduri sau acte legislative de complexitate şi cu un volum mare, titlurile se pot grupa în părţi sau în cărţi, a căror numerotare se face cu numerale ordinare scrise cu litere.

    (2) Secţiunile, capitolele, titlurile, părţile sau cărţile pot avea denumire, care exprimă pe scurt esenţa prevederilor cuprinse în ele.

Capitolul VII

Procedeele tehnice aplicabile actelor legislative

Secţiunea 1. Modificarea şi completarea actului legislativ

    Articolul 34. Intervenirea modificării sau completării

    (1) Modificarea sau completarea actului legislativ reprezintă amendarea unor prevederi ale lui.

    (2) Modificarea intervine pentru a schimba unele soluţii din actul legislativ prin altele.

    (3) Completarea intervine pentru a introduce soluţii noi în problema reglementată de actul legislativ.

   (4) Actul legislativ cu aplicabilitate nedefinită în timp nu poate fi completat cu reglementări temporare şi, invers, actul legislativ temporar nu poate fi completat cu reglementări ce au o aplicabilitate nedefinită în timp.

    Articolul 35. Felurile modificării şi completării

    (1) Modificarea sau completarea actului legislativ este, de regulă, expresă, constînd în înlocuirea unui text cu un altul ori în excluderea unei părţi din text sau în adăugarea unui text nou.

    (2) Printr-o normă se pot modifica sau completa mai multe norme dintr-un singur sau din mai multe acte legislative.

    (3) Actul legislativ de modificare sau completare are, de regulă, o forţă juridică egală cu cea a actului ale cărui dispoziţii le modifică sau le completează. În unele cazuri, actul de modificare sau completare poate avea o forţă juridică superioară celei a actului modificat sau completat.

   (4) În cazul completării actului legislativ cu unul sau mai multe elemente structurale, acestea primesc numărul părţii (cărţii), titlului, capitolului, secţiunii, articolului, alineatului sau al subdiviziunilor acestuia, după care se adaugă şi indicii respectivi. Dacă actul legislativ se completează cu o subdiviziune nouă însemnată cu cratimă, poziţia subdiviziunilor ulterioare însemnate cu  cratimă se  modifică corespunzător.

    (5) În cazul  în care se exclude integral textul unei părţi (cărţi), unui titlu, capitol, unei secţiuni, unui articol, alineat sau al subdiviziunii acestuia, numerotarea lor nu se transmite altor elemente structurale.

    [Art.35 modificat prin LP425-XVI din 22.12.06, MO14-17/02.02.07 art.48]

    Articolul 36. Condiţiile generale de modificare şi completare

    (1) În actul legislativ de modificare sau completare se utilizează aceeaşi terminologie şi structură ca şi în actul modificat sau completat.

    (2) Printr-un singur act legislativ pot fi modificate sau completate mai multe acte de aceeaşi sau de o forţă juridică inferioară.

    (3) Dacă se modifică sau se completează un singur articol dintr-un singur act legislativ, în titlul actului de modificare sau completare se face referire expresă la articolul modificat sau completat şi la actul respectiv.

Secţiunea 2. Abrogarea

    Articolul 37. Intervenirea abrogării

   (1) Abrogarea este un procedeu tehnico-juridic de suprimare prin care sînt scoase din vigoare prevederile actului legislativ ce nu mai corespund echilibrului dintre cerinţele sociale şi reglementarea legală.

    (2) Abrogarea intervine în următoarele cazuri:

    a) pentru a omite dispoziţiile dintr-un act legislativ care au intrat în conflict cu dispoziţiile unui alt act legislativ de aceeaşi forţă juridică sau de o forţă juridică superioară;

    b) pentru a evita eventualele paralelisme în legislaţie;

    c) pentru a înlătura discrepanţele şi neclarităţile;

    d) pentru a degreva fondul juridic de normele desuete.

    Articolul 38. Felurile abrogării

    (1) Abrogarea poate fi totală sau parţială.

    (2) Abrogarea este totală atunci cînd actul legislativ este înlăturat integral.

    (3) Abrogarea este parţială atunci cînd se suprimă numai unele părţi din actul legislativ.

    Articolul 39. Condiţiile generale de abrogare

    (1) Abrogarea actului legislativ se dispune printr-un act de aceeaşi forţă juridică sau printr-un act de o forţă juridică superioară.

    (2) De regulă, abrogarea este expresă, în textul actului legislativ de abrogare indicîndu-se în ordine cronologică toate prevederile şi actele legislative care se abrogă.

   (3) Dacă pentru executarea prevederilor actului legislativ supus abrogării au fost emise acte subordonate, în actul de abrogare se dispune, de regulă, abrogarea lor expresă.

    (4) În cazul abrogării unui act legislativ modificat sau completat, se abrogă şi actele legislative de modificare sau completare dacă acestea nu au fost abrogate în condiţiile art.41 alin.(5).

    (5) Abrogarea poate fi însoţită de adoptarea unei noi reglementări în materie, dar poate fi şi independentă de o nouă reglementare, atunci cînd se înlătură un act sau o normă necorespunzătoare.

    Articolul 40. Momentul abrogării

    (1) Dacă actul legislativ abrogă în întregime un act legislativ anterior, în actul care abrogă se face expres menţiunea că, în momentul intrării sale în vigoare, se abrogă actul anterior.

    (2) Dacă dispoziţiile noului act legislativ intră în vigoare la date diferite, în el se stabileşte expres că abrogările operează în modul corespunzător, urmînd etapele de intrare în vigoare a noului act legislativ.

Secţiunea 3. Republicarea

    Articolul 41. Republicarea

    (1) Republicarea actului legislativ se dispune prin ultimul act legislativ care îl modifică sau completează. Acesta conţine, după caz, o prevedere privind efectuarea unei noi numerotări în actul ce se va republica.

   (2) Pentru republicarea actului legislativ se efectuează integrarea prevederilor modificate sau completate în ansamblul reglementării, dîndu-se, atunci cînd s-a dispus expres, o nouă numerotare articolelor, alineatelor, capitolelor şi celorlalte elemente ale actului.

    (3) Republicarea este obligatorie dacă actul legislativ a suferit modificări esenţiale (a peste o treime din articole).

    (4) Trimiterile la actul legislativ republicat conţin formula "Republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr... din ...".

    (5) Actele legislative prin care s-a modificat ori completat actul legislativ se consideră abrogate la momentul republicării acestuia şi pot servi doar pentru evidenţă.

Capitolul  VIII

Interpretarea  actelor  legislative

    Articolul 42. Intervenirea interpretării

    (1) Interpretarea actelor legislative reprezintă un sistem de operaţiuni logice prin care se explică sensul exact şi complet al dispoziţiilor normative.

    (2) Prin interpretare se oferă soluţii juridice de realizare a normei de drept în sensul ei exact.

    (3) Interpretarea este oficială cînd se face prin acte legislative de interpretare.

    Articolul 43. Organele abilitate cu interpretarea actelor
                         legislative

    (1) Interpretarea oficială a Constituţiei şi a legilor constituţionale ţine de competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale.

    (2) Interpretarea oficială a actelor legislative altele decît cele de la alin.(1) ţine de competenţa exclusivă a Parlamentului.

    Articolul 44. Actele de interpretare

    (1) Constituţia şi legile constituţionale sînt interpretate prin hotărîri adoptate de Curtea Constituţională cu votul a cel puţin 4 judecători.

    (2) Actele legislative altele decît cele de la alin.(1) sînt interpretate de Parlament prin acte legislative de aceeaşi forţă sau de o forţă juridică superioară.

    Articolul 45. Caracterul retroactiv al actului legislativ de

                         interpretare

    Actul legislativ de interpretare nu are efecte retroactive, cu excepţia cazurilor cînd prin interpretarea normelor de sancţionare se creează o situaţie mai favorabilă subiectului de drept.

Capitolul IX

Aplicarea actului legislativ în timp, în spaţiu şi cercului de persoane

Secţiunea 1. Aplicarea actului legislativ în timp

    Articolul 46. Activitatea şi neretroactivitatea actului legislativ

    (1) Actul legislativ produce efecte numai în timpul cît este în vigoare şi nu poate fi retroactiv sau ultraactiv.

    (2) Au efect retroactiv doar actele legislative prin care se stabilesc sancţiuni mai blînde.

    (3) Actele legislative pot ultraactiva în mod excepţional.

    Articolul 47. Încetarea acţiunii actului legislativ

    (1) Acţiunea actului legislativ încetează dacă acesta:

    a) este abrogat;

    b) este declarat nul prin hotărîre definitivă a instanţei competente;

    c) a ajuns la termen;

    d) s-a consumat;

    e) a devenit caduc.

    (2) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.c), Parlamentul poate interveni pentru a preîntîmpina încetarea acţiunii actului legislativ.

Secţiunea 2. Aplicarea actului legislativ în spaţiu
şi cercului de persoane

    Articolul 48. Aplicarea actului legislativ în spaţiu

   (1) Actul legislativ se aplică pe întreg teritoriul Republicii Moldova, precum şi în locurile considerate drept teritoriu al statului, cu excepţiile stabilite de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi de legislaţia în vigoare.

   (2) Actele legislative sau unele prevederi ale acestora pot fi aplicate şi în afara teritoriului Republicii Moldova, conform tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi principiilor universale ale dreptului internaţional.

    Articolul 49. Aplicarea actului legislativ cercului de persoane

    (1) Actul legislativ se aplică:

    a) cetăţenilor şi persoanelor juridice din Republica Moldova;

    b) cetăţenilor străini şi apatrizilor care se află în teritoriul Republicii Moldova;  

    c) persoanelor juridice străine cu sediu în teritoriul Republicii Moldova.

    (2) Excepţiile de la aplicarea actului legislativ subiectelor prevăzute la alin.(1) sînt stabilite prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi principiile universale ale dreptului internaţional.

Capitolul  X

Sistematizarea şi evidenţa oficială a actelor legislative

Secţiunea 1. Sistematizarea actelor legislative

    Articolul 50. Reexaminarea actelor legislative

    (1) Reexaminarea actelor legislative constă în analiza conţinutului lor pentru evaluarea eficienţei juridice la etapa respectivă de dezvoltare a relaţiilor sociale.

    (2) Periodicitatea reexaminării actelor legislative este de cel puţin o dată la 2 ani.

    (3)  Reexaminarea se efectuează de către organele de specialitate ale Parlamentului şi de alte organe responsabile de sistematizarea legislaţiei.

    (4) În urma reexaminării, pot fi înaintate propuneri de modificare şi completare a actelor legislative în vederea actualizării lor.

    Articolul 51. Etapele reexaminării actelor legislative

    Etapele reexaminării actelor legislative sînt:

    a) determinarea fondului de acte ce urmează a fi analizate, gruparea lor tematică;

    b) examinarea fiecărui act în parte din punctul de vedere al:

    - actualităţii şi eficienţei;

    - existenţei de paralelisme sau contradicţii cu alte acte legislative;

    - existenţei de lacune în reglementări;

    - posibilităţii de concentrare a unor reglementări dispersate;

    - determinării caracterului desuet al actului sau al unor prevederi ale lui.

    Articolul 52. Principiile generale privind sistematizarea

                          actelor legislative

    (1) Sistematizarea actelor legislative înseamnă organizarea lor după anumite criterii pentru facilitarea utilizării normelor juridice şi aplicarea lor uniformă.

    (2) Principalele modalităţi de sistematizare a actelor legislative sînt:

    a) încorporarea, care reprezintă o sistematizare simplă a actelor după criteriul cronologic, alfabetic, al ramurii de drept, al instituţiei juridice etc.;

    b) codificarea, care reprezintă o sistematizare complexă, într-o concepţie unitară, a normelor juridice aparţinînd unei ramuri distincte a dreptului, realizîndu-se prin cuprinderea lor într-un cod.

    Articolul 53. Codul

    (1) Codul este actul legislativ care cuprinde într-un sistem unitar cele mai importante norme dintr-o anumită ramură a dreptului.

    (2) Structura codului reflectă sistemul ramurii de drept respective.

    (3) Codul trebuie să întrunească următoarele trăsături calitative:

    a) precizia;

    b) claritatea;

    c) logica;

    d) integralitatea;

    e) caracterul practic.

Secţiunea 2. Evidenţa oficială a actelor legislative

    Articolul 54. Numărul şi data actului legislativ

    (1) După adoptare, actului legislativ i se atribuie un număr, care devine numărul lui oficial şi care ulterior este citat împreună cu acesta.

    (2) Numerele oficiale se atribuie începînd de la numărul 1 în fiecare an calendaristic.

    (3) În cazul în care actul legislativ cu număr oficial nu a intrat în vigoare, actul păstrează acest număr, care nu poate fi atribuit în acelaşi an calendaristic unui alt act legislativ.

    (4) Data actului legislativ este data adoptării lui.

    Articolul 55. Înregistrarea de stat a actelor legislative

    (1) Actele legislative se înscriu în Registrul de stat al actelor Parlamentului Republicii Moldova, precum şi în Registrul de stat al actelor juridice al Republicii Moldova.
    [Art.55 al.(1) în redacţia LP253-XVI din 22.11.07, MO203-206/28.12.07 art.784 ]

    (2) Originalul actelor legislative se păstrează în arhiva Parlamentului cu menţiunea "A se păstra permanent".