ID intern unic: 313591
Версия на русском
Republica Moldova
din 27.02.2001
norme fundamentale de radioprotecţie.
cerinţe şi reguli igienice (NFRP-2000)*
cerinţe şi reguli igienice (NFRP-2000)*
______________________________
*Extras
*Extras
I. INTRODUCERE
1.1. Prezentele "Norme Fundamentale de Radioprotecţie. Cerinţe şi reguli igienice"(în continuare - NFRP-2000) conţin cerinţele de asigurare a radioprotecţiei şi securităţii populaţiei (în continuare - radioprotecţie) în contextul acţiunii radiaţiilor ionizante (în continuare - expunerea) şi cerinţe către adresarea în siguranţă a surselor de radiaţie ionizantă (SRI).
1.2. NFRP-2000 sînt obligatorii pentru executare de către toate instituţiile (organizaţiile) de proiectare şi construcţie, persoanele juridice şi fizice, organele administrării publice locale, cetăţenii Republicii Moldova care importă, cumpără sau fabrică, construiesc, montează, utilizează, transportă, exportă, repară, oferă în chirie, depozitează definitiv substanţe radioactive şi alte SRI, efectuează supravegherea şi controlul de stat în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare, indiferent de apartenenţa lor departamentală.
1.3. NFRP-2000 sînt valabile pentru toate tipurile de acţiuni şi procedee de activităţi cu SRI:
a) în condiţii normale de exploatare a SRI tehnogene (expunerea profesională);
b) în expunerea medicală;
c) de la sursele de expunere naturală;
d) în cazuri de urgenţă radiologică sau accident (incident) nuclear.
1.4. Cerinţele privind asigurarea radioprotecţiei şi securităţii nucleare sînt aprobate pentru fiecare tip de expunere. Doza sumară de la toate tipurile de radiaţii ionizante se utilizează nu numai pentru evaluarea urgenţelor radiologice şi a consecinţelor medicale posibile, dar şi pentru efectuarea calculelor dozei efective, dozei (efective) colective de iradiere a populaţiei sau a unor grupuri din populaţie, argumentarea măsurilor de protecţie şi estimarea eficacităţii acestora.
II. SCOPUL ŞI CERINŢELE NFRP-2000
2.1. Asigurarea radioprotecţiei şi securităţii nucleare în Republica Moldova prin reglementarea unor norme specifice de radioprotecţie, în conformitate cu regulile şi recomandările Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică (AIEA), Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM), Comisiei Internaţionale de Radioprotecţie (CIRP) şi a altor organisme vizînd radioprotecţia şi securitatea SRI, accelerarea informării operative în cazul declanşării posibilelor urgenţe radiologice sau accidente (incidente) nucleare.
2.2. Prevenirea acţiunii radiaţiilor ionizante (externe, interne) asupra lucrătorilor profesionali (personalului), unor grupuri de populaţie şi pacienţi.
2.3. Diminuarea gradului de expunere în limitele măsurilor de intervenţie.
2.4. Asigurarea păstrarii în siguranţă a surselor şi prevenirea posibilităţii declanşării unor potenţiale urgenţe radiologice sau accidente (incidente) nucleare.
2.5. Efectuarea la nivelul reglementat a supravegherii SRI şi a materialelor radioactive, executarea măsurilor de siguranţă la transportarea (tranzitarea) şi stocarea acestora.
2.6. Modernizarea sistemului de notificare şi înregistrare a surselor, eliberare a autorizaţiilor tehnică şi sanitară de funcţionare şi acordare de licenţe pentru unele genuri de activitate, efectuarea inspecţiilor şi a controlului siguranţei surselor.
2.7. Sporirea cunoştinţelor, pregătirea experţilor acreditaţi în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare şi a altor specializări adiacente ale ministerelor, departamentelor în problemele radioprotecţiei şi securităţii nucleare.
III. CERINŢE GENERALE
3.1. Prezentele NFRP-2000 sînt elaborate în conformitate cu legislaţia în vigoare a Republicii Moldova, în baza Normelor Internaţionale pentru protecţie contra radiaţiilor ionizante şi securitatea SRI, STI/PUB/996 nr.115, 1997 şi a directivelor Consiliului Euratom nr.96/29 din 13.05.96 şi nr. 84/486 din 30.06.97.
3.2. NFRP-2000 conţin cerinţele de asigurare a radioprotecţiei şi securităţii nucleare pentru persoanele angajate în activităţile cu surse ionizante şi pentru unele categorii de populaţie sau populaţia în întregime.
3.3. NFRP-2000 cuprind toate situaţiile, condiţionate de expunerea la radiaţiile ionizante naturale sau artificiale, probabilitatea acţiunii expunerii acestora asupra omului, animalelor, mediului ambiant, atît în condiţii normale de activitate, cît şi în cazurile apariţiei urgenţelor radiologice sau accidentelor (incidentelor) nucleare.
3.4. NFRP-2000 sînt documente de referinţă, bazate pe reglementările prevăzute în Legea "Cu privire la radioprotecţie şi securitatea nucleară" nr.1440-XIII din 24.12.97 în formă de cerinţe generale pentru radioprotecţie şi securitate a surselor şi responsabilităţile de activitate a persoanelor juridice şi fizice, dozele limită a expunerii profesionale şi medicale, determinarea tipurilor de acţiune asupra omului şi adoptării deciziilor privind prescrierea în norme a dozelor limită în anumite practici.
3.5. NFRP-2000 apreciază şi stabilesc condiţiile de eliberare (obţinere) a autorizaţiei sanitare de funcţionare şi acordare de licenţe privind unele practici (proceduri) cu surse de radiaţii sau/şi cu substanţe radioactive, materiale, instalaţii şi generatoare de radiaţii ionizante.
3.6. NFRP-2000 reglementează următoarele surse, utilizate în unele activităţi de autorizare:
a) materiale radioactive, generatoare de radiaţii, utilaj pentru iradiere, inclusiv instalaţii radiofotografice mobile;
b) utilajul şi aparatajul pentru producerea energiei nucleare şi a radioizotopilor, prelucrarea, colectarea şi stocarea deşeurilor radioactive;
c) alte surse de expunere a populaţiei, stabilite de către organele publice cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare.
3.7. Cerinţele NFRP-2000 nu se referă la sursele de radiaţii ionizante, activitatea sumară a cărora este mai mică decît cea indicată în anexa A şi care produc expuneri în orice condiţii de aplicare a lor:
a) o doză individuală efectivă nu mai mare de 10 mSv;
b) o doză individuală echivalentă anuală pentru piele nu mai mare de 50 mSv şi pentru cristalin - nu mai mare de 15 mSv;
c) o dozг efectivг colectivг anualг nu mai mare de 1 omЧSv sau оn cazul dozei colective mai mari de 1 omЧSv, evaluatг conform principiului optimizгrii, care indicг inoportunitatea diminuгrii dozei colective.
3.8. Cerinţele NFRP-2000 nu se referă la expunerea cosmică la suprafaţa solului şi a expunerii interne, produsă de
Potasiul-40 natural şi la alte surse de radiaţii de origine naturală, asupra cărora este imposibilă influenţa.
3.9. NFRP-2000 reglementează următoarele domenii de aplicare:
a) producerea şi utilizarea surselor de radiaţii ionizante în medicină, industrie, agricultură, veterinărie, procesul didactic, cercetări ştiinţifico-practice şi investigaţii speciale cu utilizarea acestora;
b) efectuarea procedurilor cu expunerea la radiaţii ionizante de origine naturală, care sînt indicate de organul de reglementare;
c) activitatea, condiţionată de utilizarea surselor în cazul proiectării, construirii, producerii, asamblării, cumpărării, importării, transportării, exportării, arendării, montării, reglării, dării în exploatare, posesiunii, investigării, reparării, transferului, păstrării, stocării şi eliminării acestora în mediul ambiant, dacă această activitate nu este interzisă, se permite introducerea, efectuarea sau stoparea ei conform normelor prezente şi altor acte normative în vigoare.
3.10. În conformitate cu legislaţia în vigoare responsabilitatea pentru executarea normelor prezente o poartă persoanele juridice şi fizice, care activează cu SRI.
IV. TERMENI ŞI DEFINIŢII
4.1. Accident - orice eveniment nepremeditat, inclusiv erorile în timpul exploatării, afectarea instalaţiilor sau alte neajunsuri, consecinţele reale sau potenţiale ale cărora nu pot fi neglijate din punct de vedere a radioprotecţiei şi securităţii nucleare.
4.2. Activitate(A) - raportul dintre numărul mediu al dezintegrărilor nucleare spontane preconizate, ce au loc într-o anumită cantitate de radionuclid cu o stare energetică determinată într-un interval scurt de timp şi intervalul de timp respectiv. A=dN:dT
unde
dN -numărul mediu al dezintegrărilor nucleare spontane;
dt - intervalul de timp (în secunde).Unitatea de măsură a activităţii este invers secunda (s-1), numită Becquerel (Bq). şActivitate specifică(AS) - raportul dintre activitatea totală şi masa totală. Unitatea de măsură este Bq/kg. Activitate volumică(AV) - raportul dintre activitatea totală şi volumul lui total. Unitatea de măsură este Bq/m3,l.î
4.3. Autorizaţie (licenţă) - document emis de organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare, în baza unei evaluări de protecţie, securitate nucleară şi control, către o persoană juridică, la cererea acesteia, pentru desfăşurarea unei activităţi legate de utilizarea radiaţiilor ionizante, cu condiţii şi reglementări specifice de funcţionare.
4.4. Căi de expunere - căile prin care materialul radioactiv ajunge la/sau poate iradia, organismul uman.
4.5. Contaminare radioactivă - contaminarea unui material, a unei suprafeţe, a unui mediu oarecare sau a unei persoane cu substanţe radioactive, care include atît contaminarea externă, cît şi contaminarea internă, indiferent de calea de incorporare.
4.6. Decontaminare - eliminarea (îndepărtarea) materialelor radioactive de pe o oarecare suprafaţă sau dintr-un oarecare mediu, inclusiv şi din organismul uman.
4.7. Deşeuri radioactive - materiale, articole, instalaţii şi obiecte biologice în orice formă inutilizabile, care conţin sau sînt contaminate cu radionuclizi în concentraţii superioare limitelor admise.
4.8. Debit de doză - raportul dintre doză (D, H, E, K) şi durata expunerii, t şsecundă (s), minută(min), oră (h)î.
4.9. Doza absorbită (D) - mărimea medie a energiei radiaţiei ionizante transmisă substanţei.
_
D=de : dm
unde
_
de- energia medie, transmisă unei substanţe, aflată într-un volum elementar, dm - masa substanţei în acest volum elementar. Unitatea de măsură este joule la kilogram (j/kg) şi poartă denumirea de Gray (Gy). 1 Gy ă1j/kg, 1Gy ă 100 rad.
4.10. Doza echivalentă (HT,R), valoarea definită prin formula:
HT,R= DT,R WR
unde
DT,R-doza absorbită de la radiaţiile de tip R mediată pe organul sau ţesutul T, WR - factorul de ponderare pentru radiaţia R. Dacă cîmpul de radiaţii este compus din mai multe tipuri de radiaţii cu diverse valori ale lui WR doza echivalentă totală HT este dată de relaţia:
HT,R= еDT,R WR
Unitatea de măsură este j/kg, denumită sievert (Sv): 1Sv =1j/kg, 1 Sv ă 100 rem.
4.11. Doza echivalentă angajată (HT(t- la expunerea internă, valoarea definită prin formula:
to+t
HT,(t) = тHt(t)dt,
to
unde
t0 - momentul incorporării, (HT(ta .
4.12. Doza efectivă (E) - produsul dintre suma dozelor echivalente ponderate în toate ţesuturile şi organele corpului şi factorul de ponderare al ţesutului respectiv.
E = еHT WT
T
unde
HT - doza echivalentă în ţesutul sau organul T, WT - factorul de ponderare pentru ţesutul T. Unitatea de măsură este sievert (Sv).
4.13. Doza efectivă angajată (E(t)) - la expunerea internă, valoarea definită prin formula:
E(t) = еWT HT(t)
T
unde
- doză echivalentă angajată în ţesutul T pe perioada de integrare t, WT-factorul de ponderare pentru ţesutul T.
4.14. Doza efectivă colectivă -doza efectivă totală de iradiere pentru diferite grupuri expuse definită prin formula:
S = еEi Ni(t)
i
unde
Ei - doza efectivă medie pentru grupul de populaţie i, Ni - numărul de indivizi în grupă. Unitatea de măsură - om . sievert (om . Sv)
4.15. Doza în organ sau ţesut (DT)- doza medie absorbită într-un anumit organ sau ţesut al corpului uman.
DT = 1/mT т Ddt,
mT
unde
mT - masa organului sau ţesutului, D - doza absorbită
într-o unitate de masă dm.
4.16. Doza evitabilă - doza efectivă sau doza efectivă colectivă care ar putea fi micşorată printr-o acţiune de radioprotecţie (diferenţa dintre doza angajată dacă nu s-ar lua nici o măsură de radioprotecţie şi doza angajată dacă s-a efectuat vreo măsură de intervenţie).
4.17. Doza proiectată - doza efectivă sau doza efectivă colectivă care ar fi de aşteptat într-un anumit caz, dacă nici o măsură de protecţie sau remediere nu ar fi întreprinsă.
4.18. Echivalentul dozei ambientale (Ha(d)) - echivalentul dozei care s-ar fi putut produce într-un cîmp de radiaţie orientat şi extins respectiv, într-o sferă ICRU, la profunzimea d pe raza opusă direcţiei cîmpului. Pentru radiaţii puternic penetrante dă10 mm.
4.19. Echivalentul dozei personale (HP(d))b - doza echivalentă în ţesutul moale sub un punct specificat al corpului uman la adîncimea d, unde dă10mm pentru radiaţia puternic penetrantă şi dă0,07mm pentru radiaţia uşor penetrantă.
4.20. Efecte deterministice - efectele rezultate în urma expunerii, pentru care exista un nivel prag al dozei, mai sus de care severitatea prejudiciilor va creşte concomitent cu creşterea dozei.
4.21. Efecte stocastice - efectele rezultate în urma expunerii, care nu au un nivel prag al dozei probabilitatea apariţiei cărora este proporţională dozei, dar severitatea prejudiciilor nu depinde de doză.
4.22. Efluent radioactiv - materiale radioactive evacuate în mediu sub formă de gaz, aerosol, materiale lichide şi solide cu scop de diluare şi dispersare.
4.23. Expert acreditat - o persoană avînd cunoştinţele şi pregătirea necesară pentru a efectua teste fizice, tehnice sau chimice, ce permit evaluarea dozelor de expunere şi/sau pentru a oferi consultanţa în realizarea unei protecţii efective a persoanelor şi utilizării corecte a echipamentelor de protecţie şi a cărei capacitate de a acţiona ca expert în acest sens este recunoscută de organele publice cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare. Recunoaşterea constă în eliberarea unui permis de exercitare a funcţiei, conform reglementărilor specifice, emise de organele publice cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare şi legislaţia în vigoare.
4.24. Expunere cronică - expunere ce persistă în timp după efectuarea intervenţiei a celor ocupaţi profesional sau a publicului.
4.25. Expunere de urgenţă - expunerea cauzată de un accident (incident), care poate provoca o expunere excepţională a organismului.
4.26. Expunere externă - expunere a organismului provocată de o sursă de radiaţii aflată în exteriorul acestuia.
4.27. Expunere internă - expunere generată de o sursă de radiaţii aflată în interiorul organismului, care a pătruns prin inhalare, ingerare, injectare sau absorbţie prin piele.
4.28. Expunere medicală - actiune a fluxului de radiaţii ionizante asupra organismului uman în timpul efectuării diagnosticului şi tratamentului medical, în cazurile participării benevole la investigaţiile medico-biologice şi acordării conştiente a ajutorului pacienţilor, aflaţi în procesul de diagnostic şi/sau tratament.
4.29. Expunere naturală -acţiune a fluxului de radiaţie ionizantă asupra organismului uman de la sursele naturale de radiaţie ionizantă.
4.30. Expunere normală - expunerea, care va fi primită în condiţii normale de exploatare a utilajului sau sursei inclusiv, în cazul unei eventuale dereglări de funcţionare poate fi ţinută sub control.
4.31. Expunere potenţială - expunerea, probabilitatea apariţiei căreia în condiţii normale de utilizare a materialelor radioactive şi altor surse de radiaţii ionzante este mică, dar, care poate apărea ca urmare a accidentului(incident, urgenţă), defectului aparatajului utilizat şi erorilor de operare.
4.32. Expunere profesională - expunere ce afectează angajaţii la locurile de muncă din obiectivele ce folosesc surse de radiaţii ionizante în condiţiile autorizării legale a utilizării surselor.
4.33. Expunere tehnogenă - expunere de la sursele tehnogene, atît în condiţii normale, cît şi în caz de accident (incident), cu excepţia expunerii medicale a pacienţilor.
4.34. Expunerea publicului - acţiunea asupra populaţiei exercitată de la sursele de radiaţii ionizante, utilizate în activitatea practică şi în situaţii excepţionale (accidentale), cu excepţia oricărei iradieri profesionale, medicale sau naturale.
4.35. Factor de ponderare pentru radiaţie (WR) - caracterizează eficacitatea biologică a diferitor tipuri de radiaţii la inducerea efectelor asupra sănătăţii (vezi Tabelul 4.35.1.).
Tabelul 4.35.1.
VALORILE FACTORULUI DE PONDERE PENTRU RADIAŢIE
| Tip şi domeniu de energie | Factor de ponderare pentru radiaţie(WR ) |
| Fotoni , toate energiile | 1 |
| Electroni şi miuoni, toate energiile | 1 |
| Neutroni, energia pînă la 10 keV | 5 |
| de la 10 keV pînă la 100keV | 10 |
| de la >100 keV pînă la 2 MeV | 20 |
| de la 2 MeV> pînă la 20 MeV | 10 |
| mai mare de 20 MeV | 5 |
| Protoni , alţii decît cei de recul, energii mai mare de 2 MeV | 5 |
| Particule afla, fragmente de fisiune, nuclee grele | 20 |
4.36. Factor de ponderare tisulară (WT ) - caracterizează sensibilitatea diferită a organelor sau ţesuturilor organismului faţă de inducerea efectelor biologice produse de radiaţii (vezi Tabelul 4.36.1.).
Tabelul 4.36.1.
VALOAREA FACTORULUI DE PONDERARE TISULARĂ
| Ţesut sau organ | Factor de ponderare tisulară (WT ) |
| Gonade | 0,20 |
| Măduvă osoasă hemotopoietică | 0,12 |
| Colon | 0,12 |
| Plămîni | 0,12 |
| Stomac | 0,12 |
| Vezică urinară | 0,05 |
| Sîni | 0,05 |
| Ficaat | 0,05 |
| Esofag | 0,05 |
| Tiroidă | 0,05 |
| Piele | 0,01 |
| Suprafaţa osoasă | 0,01 |
| Restul organelor şi ţesuturilora | 0,05 |
4.37. Fluenţă (F) - raportul lui dN la da, unde dN reprezintă numărul de particule care întră în sfera de secţiune da:
F = dN/da
4.38. Generator de radiaţii - utilaj, capabil de a genera radiaţie, de exemplu razele X, neutroni, electroni sau alte particule cu sarcină, care poate fi utilizat în scopuri ştiinţifice, industriale şi medicinale.
4.39. Grup critic - un grup de persoane din populaţie, rezonabil de omogen cu privire la expunerea sa la o anumită sursă de radiaţii şi o anumită cale de expunere, care primeşte cea mai mare doză efectivă (sau doza echivalentă, în dependenţă de caz) pe această cale de expunere şi de la această sursă.
4.40. Incorporare - procesul de pătrundere în corp a radionuclizilor prin inhalare, ingestie sau absorbţie prin piele.
4.41. Intervenţie - măsurile direcţionate spre prevenirea sau reducerea consecinţelor nefavorabile ale accidentelor (inciden-telor, urgenţelor) radiologice aplicate către mediul ambiant şi/sau către om, dar nu se referă la sursele de radiaţie ionizantă.
4.42. Kerma (K) - raportul sumei energiilor cinetice iniţiale (dEK) ale tuturor particulelor ionizante încărcate, eliberate sub acţiunea radiaţiei ionizante indirecte în volumul elementar de materie, la masa dm a materiei în acest volum:
Unitatea de măsură - Grey (Gy).
4.43. Limita - mărimea valorii utilizată la desfăşurarea activităţiilor sau condiţiilor definite indicate, care nu poate fi depăşită.
4.44. Material radioactiv - orice material care conţine radionuclizi ai căror activitate sau activitate specifică nu poate fi neglijată din punct de vedere al radioprotecţiei.
4.45. Medic practic - medic, responsabil pentru supravegherea medicală a persoanelor expuse profesional şi a cărui capacitate de a activa în acest sens este recunoscută de Ministerul Sănătăţii.
4.46. Monitorizare - evaluarea sistematică a nivelului de doză şi contaminare (poluare) pentru estimarea şi controlul expunerii în rezultatul acţiunii radiaţiilor şi a materialelor radioactive, inclusiv cu interpretarea rezultatelor evaluării (estimării).
4.47. Măsuri de intervenţie - acţiunile, care urmează a fi întreprinse pentru a evita sau a diminua nivelul de expunere a publicului în condiţiile de expunere cronică sau accidentală.
4.48. Măsuri de remediere - acţiunile ce trebuie întreprinse în scopul reducerii dozei în cazul expunerii cronice cînd are loc majorarea nivelurilor stabilite de expunere.
4.49. Nivel de acţiune - nivelul debitului de doză sau activităţii specifice, la majorarea cărora în condiţiile expunerii cronice sau accidentale, se primesc măsuri de remediere sau acţiuni de protecţie.
4.50. Nivel de intervenţie - nivelul dozei evitabile, la care se aplică actiuni concrete de protecţie sau măsuri de remediere în condiţiile expunerii accidentale sau cronice.
4.51. Nivel de investigare - valorile mărimilor ca doza efectivă, incorporarea sau contaminarea pe o unitate de suprafaţă sau volum, la care sau superior caruia trebuie de întreprins investigarea.
4.52. Nivel de înregistrare - nivelul dozei, expunerii sau incorporării, stabilit de organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare, de la care mărimea dozelor, expunerilor sau incorporărilor se introduc în registrele personale de expunere a lucrătorilor profesionali (Personal).
4.53. Nivel de referinţă - nivelul mărimii determinate, mai superior caruia este necesar de a analiza aplicarea măsurilor necesare.
4.54. Niveluri de eliberare de sub cerinţele de autorizare (licenţiere) - valori stabilite de organele publice cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare, exprimate în termeni de activitate specifică şi/sau de activitate totală la care şi sub care sursele radioactive pot fi scutite de controlul regulatoriu.
4.55. Niveluri de exceptare - valori stabilite de organele publice cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare exprimate în termeni de activitate totală şi specifică, sub care practica este exceptată de la cerinţele de autorizare.
4.56. Nuclid - atomul elementului, care se deosebeşte de alt atom prin numărul de protoni sau neutroni din nucleu.
4.57. Personal (Lucrător profesional) - persoană supusă expunerii la radiaţii ionizante la locul de muncă ca urmare a activităţii profesionale (categoria A) sau persoană care poate fi supusă expunerii din cauza condiţiilor de muncă (categoria B).
4.58. Planul măsurilor în caz de accident (incident sau urgenţă) - complex de măsuri, prevăzut pentru intervenţie, care va fi efectuat în caz de accident (incident sau urgenţă radiologică).
4.59. Planul măsurilor de remediere - complexul măsurilor de remediere, care vor fi efectuate în caz de iradiere cronică.
4.60. Practică - orice activitate umană la efectuarea căreia:
- se introduc surse de iradiere suplimentare sau se creează căi de expunere suplimentare, sau
- se schimbă structura de expunere de la sursele existente, care duc la majorarea expunerii, probabilităţii expunerii sau numărului persoanelor expuse.
4.61. Profilaxie cu iod - saturarea cu iod stabil a glandei tiroide pentru excluderea asimilării iodului radioactiv.
4.62. Public (populaţie) - toate persoanele, inclusiv personalul în afara activităţii profesionale cu surse de radiaţii ionizante.
4.63. Radiaţii ionizante - orice iradiere corpusculară sau electromagnetică capabilă să producă direct sau indirect ioni la trecerea prin substanţă sau orice radiaţie din următoarele: alfa, beta, gama, X, neutroni, electroni, protoni sau alte particule încărcate (cu excepţia undelor radio, radiaţiilor vizibile, infraroşii, ultraviolete, radiaţiilor laser, ultrasunetelor, undelor electromagnetice de înaltă frecvenţă etc.).
4.64. Responsabil de radioprotecţie - persoană cu pregătire şi calificare corespunzătoare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare, numită prin ordin pentru efectuarea controlului executării cerinţelor prezentelor norme vizînd utilizarea surselor de radiaţie ionizantă.
4.65. Stocarea deşeurilor radioactive - depozitarea deşeurilor radioactive în depozite şi locuri speciale, dacă nu este planificată utilizarea lor ulterioară.
4.66. Sursă deschisă - orice material radioactiv care în condiţii normale de utilizare se poate răspîndi, provocînd contaminări.
4.67. Sursă închisă - orice material radioactiv încorporat într-un material nedispersabil sau închis într-un înveliş etanş, suficient pentru a împiedica orice dispersare a materialului radioactiv şi orice posibilitate de contaminare.
4.68. Surse naturale - surse de radiaţii, existente în condiţii naturale, inclusiv radiaţiile cosmică şi telurică.
4.69. Sursă de radiaţie ionizantă (SRI) - materiale, echipamente, dispozitive, instalaţii capabile să producă cîmpuri de radiaţii ionizante.
4.70. Titular de autorizaţie (licenţă) - orice persoană juridică care a obţinut de la organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare o autorizaţie (licenţă) de a desfăşura o anumită practică sau o altă acţiune din domeniul NFRP-2000.
4.71. Urgenţă radiologică - consecinţele unui accident (incident) nuclear sau a altei situaţii cu implicarea surselor de radiaţie ionizantă, care necesită o acţiune urgentă de protejare a persoanelor expuse profesional, a persoanelor din public sau a publicului, fie parţial, fie integral.
4.72. Zonă controlată - orice zonă în care există sau pot fi întreprinse măsuri specifice de protecţie şi siguranţă pentru:
- a controla expunerile normale şi a preveni răspîndirea contaminării în condiţii normale de lucru;
- a preveni şi a limita extinderea expunerilor potenţiale.
4.73. Zonă supravegheată - orice zonă, nedesemnată ca fiind zonă controlată, dar pentru care condiţiile de expunere profesională trebuie ţinute sub observaţie, chiar dacă, în mod obişnuit, nu sînt necesare măsuri specifice de protecţie şi siguranţă.
V. CONCEPTELE ŞI BAZELE RADIOPROTECŢIEI
ŞI SECURITĂŢII SURSELOR. PRINCIPIILOR DE ELIBIRAREA
AUTORIZAŢIILOR PENTRU GENUL DE ACTIVITATE.
ŞI SECURITĂŢII SURSELOR. PRINCIPIILOR DE ELIBIRAREA
AUTORIZAŢIILOR PENTRU GENUL DE ACTIVITATE.
5.1. În condiţii normale de expunere, radioprotecţia şi securitatea se bazează pe următoarele principii:
justificarea practicilor - orice procedură (activitate) însoţită de utilizarea surselor artificiale de iradiere se interzice dacă consecinţele acestora şi daunele cauzate de radiaţii sînt mai mari decît beneficiul obţinut;
limitarea dozei - interzicerea depăşirii limitelor de doză, prevăzute de NFRP-2000 pentru personal (lucrători profesionali) şi public;
optimizarea radioprotecţiei şi siguranţei - expunerea individuală la radiaţii ionizante de la orice sursă trebuie să fie justificată, nivelul expunerii la aceste radiaţii şi numărul de indivizi expuşi trebuie să fie minim.
5.2. În cazuri de apariţie a pericolului la utilizarea surselor, intervenţia se bazează pe următoarele principii:
a) beneficiul pentru indivizii expuşi trebuie să depăşească daunele pe care le-ar putea cauza radiaţiile ionizante, în aşa mod, încît reducerea sau evitarea nivelului existent de expunere la radiaţii ionizante sau a probabilităţii de expunere trebuie să justifice pierderile economice şi sociale ale acestei intervenţii;
b) volumul şi durata intervenţiei trebuie să fie de un astfel de nivel, încît beneficiul curat sau net (beneficiul de la minimalizarea daunelor radiaţionale, cu excepţia cheltuielilor utilizării intervenţiei) să fie maxim.
Executanţii principali:
5.3. Executanţii principali ai NFRP-2000 sînt conducătorii întreprinderilor, titularii de autorizaţii (licenţe), personalul acestora şi experţii acreditaţi.
5.4. Pînă la obţinerea autorizaţiei (licenţei) executanţii vor preciza, în conformitate cu cerinţele NFRP-2000, scopul radioprotecţiei şi siguranţei, vor elabora, legifera şi îndeplini programul, cerinţele căruia coincid cu cele ale NFRP-2000 şi asigură radioprotecţia şi siguranţa, în dependenţă de nivelul (gradul) de risc sau situaţia concretă creată, inclusiv a situaţiei excepţionale accidentale.
Inspecţia
5.5. Persoanele juridice şi fizice responsabile sînt obligate să prezinte spre inspectare reprezentanţilor organului public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare şi, la necesitate, reprezentanţilor Guvernului, ministerelor, departamentelor şi organismelor internaţionale programele (planurile) de măsuri pentru asigurarea radioprotecţiei şi siguranţei SRI şi să faciliteze controlul efectuării procedurilor (acţiunilor) autorizate, conform legislaţiei în vigoare.
Autorizarea sanitară de funcţionare şi eliberarea de licenţe privind dreptul de activitate al instituţiilor şi întreprinderilor care utilizează SRI
5.6. Autorizarea sanitară de funcţionare şi eliberarea de licenţe privind dreptul de activitate al instituţiilor şi întreprinderilor care utilizează SRI se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare în Republica Moldova.
5.7. Persoanele fizice sînt obligate să informeze organele publice cu funcţii de reglementare despre toate intenţiile de a introduce modificări în practică (procedură) sau sursă (dacă acestea pot influenţa asupra radioprotecţiei şi securităţii surselor) şi să obţină un aviz. Dacă autorizarea nu se acceptă, orice schimbare se interzice.
5.8. Licenţa (autorizaţia) pentru genul de activitate sau utilizarea sursei nu se eliberează, dacă această activitate nu aduce indivizilor expuşi sau societăţii un beneficiu şi/sau nu este justificată în plan social, economic etc.
5.9. Se interzice introducerea în circuitul de larg consum a produselor alimentare, băuturilor, produselor de cosmetică şi igienă personală, jucăriilor, bijuteriilor şi a altor articole, care conţin materiale radioactive sau prelucrarea cu acestea care pot induce majorarea conţinutului de substanţe radioactive în aceste produse şi care pot afecta organismul uman prin inhalare, ingestie sau prin contact cutanat.a
Limitele dozelor
5.10. Expunerea obişnuită (normală) la radiaţii a indivizilor implicaţi în activităţile cu SRI, trebuie supusă unor astfel de restricţii, încît nici una din dozele totale (efectivă sau echivalentă) să nu depăşească în unele ţesuturi şi organe ale organismului uman nici o limită de doză maximală, prevăzută în anexa B.
Optimizarea protecţiei şi a siguranţei
5.11. Protecţia şi siguranţa persoanelor contra unei surse concrete utilizate în practică trebuie optimizată pentru ca debitul dozelor individuale, numărul de subiecţi expuşi şi probabilitatea unei eventuale expuneri să fie menţinute la nivelurile cele mai mici şi raţionale, cu limitarea maximă a dozelor de expunere a unor indivizi (cerinţele acestui punct nu se referă la practica medicală).
5.12. Optimizarea măsurilor de radioprotecţie şi siguranţă poate fi efectuată în dependenţă de starea calitativă şi modul de protecţie, genul, probabilitatea şi nivelul expunerii, rezultatele constrîngerilor dozei de expunere, măsurilor întreprinse pentru profilaxia urgenţelor (accidentelor, incidentelor) şi diminuarea consecinţelor acestora.
5.13. Măsurile de optimizare a protecţiei şi siguranţei oricărei surse utilizate, cu excepţia expunerii medicale, se manifestă prin limitarea dozelor, care nu depăşesc nivelurile de referinţă pentru orice sursă. Pentru sursele, care pot degaja în mediul înconjurător efluente radioactive sînt necesare unele condiţii speciale, pentru ca efectul sumar anual al acestor efluente să fie redus şi doza efectivă acumulată de orice persoană să nu depăşească nivelul stabilit.
5.14. Nivelurile expunerii medicale se stabilesc pentru persoanele care activează în practica medicală, conform recomandărilor OMS şi ale AIEA şi sînt revizuite pe măsura îmbunătăţirii tehnologiilor şi a utilizării metodelor standard de investigaţie şi tratament, fiind folosite ca ghiduri de către medicii - practicieni.
5.15. Toate consumabilele, preconizate pentru utilizare în activitatea serviciului de imagistică medicală (filmele radiologice şi substanţele de prelucrare a acestora, casetele, foliile, gelurile etc.), cît şi utilajul respectiv (procesoarele, aparatele portabile etc.) livrate de orice firmă, necesită testare în debutul livrării şi în cazul modificării unor parametri ai acestora.
VI. CERINŢE VIZÎND ADMINISTRAREA
Cultura siguranţei
6.1. Una din cerinţele radioprotecţiei şi siguranţei este cultura administrării, care va stimula personalul la o pregătire temeinică în domeniu şi formarea unor capacităţi şi modalităţi de întreţinere în stare tehnică bună a instalaţiilor, profilaxia defecţiunilor tehnice, determinării împuternicirilor şi adoptarea deciziei de către toate serviciile departamentale în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare.
6.2. Cultura siguranţei se obţine prin:
a) evaluarea strictă a obligaţiunilor funcţionale a fiecărei persoane, inclusiv a diviziunilor de conducere din domeniul radioprotecţiei şi siguranţei şi efectuarea unor specializări profesionale şi perfectări permanente a fiecărui specialist;
b) adoptarea măsurilor organizatorice şi instalarea canalelor de informare care vor permite asigurarea schimbului de informaţie vizînd radioprotecţia şi siguranţa la diferite niveluri, inclusiv la nivelul Guvernului Republicii Moldova;
c) precizarea obligaţiunilor funcţionale pentru adoptarea deciziilor în problemele radioprotecţiei şi siguranţei;
d) depistarea şi înlăturarea imediată a deficienţelor care influenţează negativ starea radioprotecţiei personalului (publicului) şi siguranţa sursei.
Asigurarea calităţii
6.3. În fiecare întreprindere trebuie să se execute strict cerinţele programelor pentru asigurarea calităţii, evaluării controlului calităţii şi eficacităţii masurilor de protecţie şi siguranţă.
6.4. Programele de asigurare a calităţii includ:
a) garanţii suficiente pentru respectarea cerinţelor privind protecţia şi siguranţa;
b) mecanismele de control ale calităţii şi a procedurilor de examinare şi evaluare a eficacităţii măsurilor de protecţie şi siguranţă.
Factorul uman
6.5. Ponderea erorilor în eventualele urgenţe la obiectivele cu surse radioactive trebuie să fie minimă şi se obţine prin instruirea permanentă şi atestarea personalului în problemele radioprotecţiei şi securităţii în conformitate cu legislaţia în vigoare a Republicii Moldova.
6.6. Se preconizează diminuarea maxim posibilă a influenţei erorilor umane în caz de accident sau incident, care pot provoca expunere la radiaţii ionizante pentru ca:
a) personalul de care depinde asigurarea protecţiei şi siguranţei să aibă o instruire şi pregătire profesională la nivelul cuvenit, să poarte responsabilitate, să-şi exercite toate obligaţiile sale funcţionale în baza unei viziuni logice şi în concordanţă cu regulamentele şi cerinţele în vigoare;
b) la producerea utilajului şi elaborarea normelor de exploatare să fie respectate principiile ergonomice raţionale pentru facilitarea exploatării în siguranţă şi utilizarea utilajelor în scopul minimizării urgenţelor şi/sau a situaţiilor de urgenţă;
c) să fie prezente utilajul necesar, sistemele de siguranţă şi mijloacele de protecţie şi să se întreprindă alte măsuri necesare în dependenţă de situaţia creată pentru efectuarea liberă a intervenţiilor în cazul refuzului sistemelor de securitate şi a altor măsuri de siguranţă.
Evaluarea siguranţei
6.7. Evaluarea siguranţei surselor utilizate în practica persoanelor juridice şi fizice necesită efectuarea la toate etapele: selectarii corecte a terenului de proiectare şi construcţie, asamblării, reglării şi lansării în exploatare, utilizării, supravegherii tehnice, producerii şi suspendării exploatării.
6.8. La diverse etape se efectuează evaluarea siguranţei surselor, utilizate în activitatea cotidiană pentru a:
a) aprecia eventualele căi normale şi/sau potenţiale de expunere la radiaţii ionizante, ţinîndu-se cont atît de acţiunea asupra acestor surse a factorilor externi ai mediului, cît şi de evenimentele, condiţionate direct de exploatarea surselor sau utilajului conex;
b) aprecia nivelurile preconizate de expunere normală, în mod raţional şi practic posibil de obţinut, probabilitatea unui nivel de expunere potenţială;
c) estima calitatea şi dimensiunile măsurilor de protecţie şi siguranţă.
Monitorizarea şi controlul executării NFRP-2000
6.9. Pentru evaluarea îndeplinirii cerinţelor prezentelor NFRP-2000 este necesar de a efectua monitorizarea radiaţională cu utilizarea respectivă a aparaturii metrologic verificate şi a dozimetrelor calibrate.
6.10. Monitorizarea şi măsurătorile parametrilor se realizează în toate cazurile pentru verificarea executării cerinţelor NFRP-2000.
6.11. Rezultatele monitorizării şi controlului îndeplinirii NFPR-2000 se fixează în formularele speciale de evidenţă şi înregistrare.
Aplicarea intervenţiei
6.12. Intervenţia trebuie să se aplice în următoarele cazuri:
a) apariţia pericolului de expunere accidentală (de urgenţă) în cadrul căruia trebuie întreprinse măsurile necesare de intervenţie, prevăzute în planurile speciale, pentru profilaxie sau în scopul diminuării dozelor de expunere;
b) în situaţii de accident, cînd se întreprind măsuri de intervenţie pentru localizarea acestuia;
c) în alte cazuri de expunere temporară, cînd este necesară utilizarea intervenţiei, stabilită de organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare sau instituţia responsabilă;
d) în cazul expunerii cronice sau prevenirii acesteia, cînd se întreprind măsurile de restabilire sau de diminuare a expunerii, inclusiv de la sursele naturale (de exemplu Radonul) în edificiile locative, social-culturale şi industriale.
6.13. Utilizarea intervenţiei în scopul diminuării sau interzicerii expunerii la radiaţii se efectuează, de regulă, în ordinea stabilită de Guvern sau alt organ public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare, împuternicit în acest domeniu.
6.14. Toate măsurile aplicate, inclusiv postaccidentale, în intervenţie trebuie să corespundă unui nivel optimal şi să aibă o durată necesară, cu un efect social şi economic suficient.
6.15. Responsabilitatea pentru organizarea, realizarea şi eficacitatea limitării expunerii populaţiei în cazurile aplicarii măsurilor de intervenţie o poartă:
a) organele competemte conform legislaţiei în vigoare;
b) persoanele autorizate (licenţiate), dacă cazul este condiţionat de o practică utilizată sau o SRI.
6.16. Persoana autorizată (licenţiată), responsabilă de sursă, este datoare să elaboreze şi să execute un plan de lichidare a consecinţelor urgenţei radiologice în care, în dependenţă de capacitatea sursei, trebuie să fie preconizate acţiunile atît la locul de muncă, cît şi în adiacenţa acestuia.
6.17. Planul măsurilor în caz de accident (incident) sau urgenţă radiologică necesită a fi coordonat cu organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare şi rezultatul realizării lui nu trebuie să contravină NFRP-2000.
6.18. În cazuri de expunere cronică, cînd sînt sau pot fi majorate nivelurile acţiunilor stabilite de NFRP-2000, instituţia responsabilă de aplicarea intervenţiei elaborează planuri de măsuri de remediere pentru unele localităţi sau locuri speciale şi asugură îndeplinirea strictă şi oportună a acestora.a
6.19. În caz de pericol sau apariţie a accidentului (incidentului) persoanele autorizate(licenţiate) sînt obligate să informeze imediat organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare, Guvernul şi instituţia responsabilă de aplicarea intervenţiei despre producerea pronosticată la moment a accidentului (incidentului), măsurile întrepinse, mărimea expunerii obţinute, a dozelor primite şi planificate a personalului şi publicului.
6.20. Nivelurile optime de intervenţie şi nivelurile de exceptare se stabilesc conform evidenţei expunerii individuale şi colective, expunere ce poate fi prevenită prin utilizarea măsurilor de intervenţie şi prin efectuarea unor măsurători (investigaţii) dozimetrice, a calculelor cheltuielilor materiale a rezultatelor condiţionate de aplicarea intervenţiei. Nivelurile de intervenţie pot fi folosite conform evidenţei caracterului de declanşare, condiţiilor meteo, numărului de populaţie şi a altor factori neradioactivi.
VII. CATEGORIILE DE PERSOANE SUPUSE EXPUNERII
RADIAŢIILOR IONIZATE.CERINŢE SPECIFICE
CĂTRE RADIOPRO-TECŢIA PERSONALULUI,
PACIENŢILOR, PUBLICULUI ŞI SIGURANŢA SRI.
RADIAŢIILOR IONIZATE.CERINŢE SPECIFICE
CĂTRE RADIOPRO-TECŢIA PERSONALULUI,
PACIENŢILOR, PUBLICULUI ŞI SIGURANŢA SRI.
7.1. NFRP-2000 stabilesc următoarele categorii de expunere a persoanelor:
a) personalul sau salariaţii profesionali (categoriile A şi B);
b) toată populaţia, inclusiv personalul din afara sferei de iradiere şi a activităţii de producere.
VII.1. Expunerea profesională
7.2. NFRP-2000 stabilesc că protecţia şi securitatea personalului (specialiştii categoriilor A şi B) se bazează pe următoarele principii ale Comisiei Internaţionale pentru Radioprotecţie:
-întemeierea activităţii practice - nici un tip de activitate practică, condiţionată de iradiere, nu e permis dacă folosul obţinut în urma utilizării acestuia nu depăşeşte prejudiciul produs sau pe care îl poate produce;
-optimizarea protecţiei - dozele de iradiere cu risc sînt menţinute la niveluri rezonabile mici şi admisibile, luîndu-se în considerare factorii economici şi sociali. În scopul diminuării neuniformităţii inechitabile a iradierii sau a riscului prin limitarea mărimilor dozelor individuale, a numărului de persoane expuse şi a probabilităţii de a fi expuse în cazurile unei expuneri necesare, dozele trebuie să fie atît de inferioare, pe cît expunerea este rezonabil întemeiată;
-limitele riscului personal- expunerea unor persoane în rezultatul activităţii concrete cu sursa este condiţionată de limitele dozelor sau controlul dozelor în cazul unei expuneri potenţiale.
7.3. Expunerea personalului (specialiştilor din categoria A şi B) constituie, de regulă, expunerea la locurile de muncă sau în încăperile adiacente, în care sînt utilizate sursele sau se extrag minereuri radioactive naturale.
7.4. Persoanele juridice - deţinătoare de autorizaţie (licenţă) poartă responsabilitatea pentru:
a) protecţia personalului contra expunerii profesionale;
b) executarea normelor prezente;
c) optimizarea măsurilor de securitate şi protecţie;
d) limitarea expunerii personalului de la sursele naturale şi artificiale.
7.5. Planurile măsurilor sus-menţionate trebuie să fie perfectate documental, iar salariaţii (personalul) trebuie să ia cunoştinţă de ele, confirmate prin semnătură. O atenţie deosebită se acordă măsurilor tehnice şi de planificare a controlului expunerii profesionale.
7.6. Măsurile utilizate pentru asigurarea securităţii şi protecţiei trebuie să corespundă mărimii şi probabilităţii expunerii profesionale planificate sau preconizate.
7.7. Periodic, în conformitate cu regulamentele elaborate de către Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova, se efectuează examinarea stării sănătăţii personalului.
7.8. Locurile de muncă trebuie să fie dotate cu utilajul şi dispozitivele necesare de protecţie verificate pentru monitoring şi asigurate cu condiţiile pentru utilizarea lor corectă.
7.9. Personalul de categoria A (salariaţii) trebuie să fie instruit (-iţi) şi atestat (-ţi) în problemele securităţii şi protecţiei muncii, conform legislaţiei în vigoare şi a cerinţelor organelor publice cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare.
7.10. Informaţiile despre expunerea profesională a personalului (categoria A) trebuie să fie înregistrate în registrul (cartela) de evidenţă a dozelor de iradiere externă şi/ori internă. Datele obţinute se păstrează pentru fiecare persoană pe parcursul a 50 de ani după finalizarea activităţii în sfera de acţiune a radiaţiilor ionizante.
7.11.Persoanele juridice şi cele responsabile de respectarea securităţii radiaţionale trebuie să întreprindă măsurile necesare atît pentru limitarea nivelului de expunere al salariaţilor de la orice surse (cu excepţia celor naturale), care nu au atribuţie cu munca efectuată, cît şi pentru executarea cerinţelor protecţiei şi securităţii, conform legislaţiei în vigoare.
7.12. Se interzice activitatea cu SRI a salariaţilor care nu au efectuat un control medical preventiv şi nu au permis de activitate în condiţii nocive.
Obilgaţiunile personalului
7.13. Personalul este obligat să:
a) execute strict toate regulile şi procedurile stabilite de patron şi deţinător de autorizaţie (licenţă) vizînd securitatea şi protecţia;
b) utilizeze corect sursele de protecţie, îmbrăcămintea, încălţămintea şi utilajul pentru monitorizare;
c) colaboreze eficient şi în permanenţă cu patronul şi deţinătorul de autorizaţie (licenţă) la realizarea şi perfecţionarea programelor de asigurare a securităţii şi protecţiei pentru supravegherea sănătăţii şi estimarea dozelor de iradiere:
d) prezinte patronului şi deţinătorului de autorizaţie (licenţă) informaţia exactă despre activitatea sa anterioară şi recentă de muncă, legată de securitatea şi protecţia sa şi a altor persoane;
e) nu admită acţiuni premeditate care pot crea pericol de expunere pentru el şi alte persoane şi contravine cerinţelor normelor tehnice şi igienice;
f) posede informaţiile, instrucţiunile şi pregătirea necesară în problemele, care permit desfăşurarea activităţii conform cerinţelor normelor tehnice şi igienice;
g) informeze la timp despre depistarea cazurilor de neexecutare oportună şi calitativă a cerinţelor normelor tehnice şi igienice.
În cazul cînd patronul sau titularul de autorizaţie (licenţă) este informat despre încălcarea cerinţelor NFRP-2000 sau altor acte normative, aceştea sînt obligaţi să perfecteze un act respectiv şi să întreprindă măsurile de urgenţă pentru lichidarea acestor contravenţii.
Condiţiile de muncă
7.14. Condiţiile de muncă ale lucrătorilor nu depind de prezenţa sau posibilitatea expunerii profesionale. Nu se admite oferirea sau folosirea condiţiilor speciale de compensare, regimuri preferenţiale în privinţa salariilor sau a condiţiilor speciale de asigurare duratei zilei de muncă şi a concediului, zile libere suplimentare sau a pensiilor în calitate de shimb al aplicării măsurilor corespunzătoare de protecţie şi securitate care asigură respectarea cerinţelor Normelor prezente.
Securitatea femeilor gravide
7.15. Din momentul cînd a aflat că e gravidă, femeia e obligată să anunţe imediat patronul, care este dator, în caz de necesitate, să-i modifice condiţiile de muncă. Graviditatea salariatei nu poate servi ca motiv pentru destituire din funcţie, însă patronul e obligat să-i ofere salariatei condiţiile respective de muncă (în afara sferei de iradiere) ca viitorul copil să fie protejat de efectul iradierii.
Munca alternativă
7.16. Patronul e dator să-i ofere salariatei o altă muncă, care îi convine, dacă, conform deciziei organelor respective sau în conformitate cu programul de supraveghere a sănătăţii şi cerinţelor normelor igienice, din motive de sănătate, salariata nu poate să activeze în continuare în condiţii de iradiere, care într-un mod sau altul nu poate continua munca în condiţiile de iradiere.
Condiţiile de muncă pentru tineret
7.17. Se interzice activitatea de studiere în sfera radiaţiilor ionizante pentru persoanele mai tinere de 16 ani.
7.18. Pentru persoanele de vîrsta între 16 şi 18 ani este permisă munca în zona controlată, dar numai în scop de studiere şi numai sub supravegherea conducătorului studiului.
Clasificarea zonelor de lucru
Zona controlată
7.19. Titularii de autorizaţie (licenţă) sînt datori să confere statutul de zonă controlată oricărui teritoriu în care este necesară sau poate fi necesară utilizarea surselor concrete pentru securitate şi protecţie în următoarele scopuri:
a) verificarea nivelului expunerii normale (admisibile) şi prevenirea răspîndirii efluenţilor radioactivi în afara zonei controlate în cazul condiţiilor normale de lucru;
b) prevenirea expunerii potenţiale sau limitarea dimensiunilor acesteia.
7.20. Titularii de autorizaţie (licenţă) determină dimensiunile zonei controlate, ţinînd cont atît de mărimea posibilei limite de expunere, probabilitatea şi mărimea expunerii potenţiale, cît şi de caracterul şi dimensiunile măsurilor necesare pentru asigurarea protecţiei.
7.21. Titularii de autorizaţie (licenţă) sînt obligaţi să respecte următoarele condiţii în stabilirea zonei controlate:
a) să marcheze limitele zonei controlate cu ajutorul surselor fizice sau a altor surse convenabile în privinţa securităţii;
b) dacă sursele sînt utilizate cu întreruperi sau sînt transferate dintr-un loc în altul, limitele zonei controlate şi înregistrarea perioadelor de expunere se execută în dependenţă de circumstanţele concrete;
c) să amplaseze semnele de avertizare, conform mostrelor recomandate de Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (OIS) şi a instrucţiunilor în vigoare la intrări sau alte locuri ale zonei controlate;
d) să stabilească măsurile de asigurare a securităţii şi protecţiei pentru zona controlată;
e) să limiteze accesul în zona controlată prin stabilirea unor măsuri administrative sau bariere de protecţie fizică;
f) la intrarea în zona controlată este necesar să fie:
i. prezenţa îmbrăcămintei şi utilajului de protecţie;
ii. utilajul pentru monitorizarea expunerii externe;
iii. asigurată păstrarea cuvenită a îmbrăcămintei personale;
g) la ieşirea din zona controlată este obligatoriu necesară:
i. prezenţa utilajului pentru determinarea nivelului contaminării pielii şi a îmbrăcămintei;
ii. prezenţa utilajului pentru măsurarea contaminării oricărui obiect sau material, scos din zonă;
iii. instalarea lavoarelor şi a camerelor de duş;
iv. păstrarea în modul cuvenit a îmbrăcămintei speciale şi a utilajului contaminat;
h) revizuirea periodică a condiţiilor din zona controlată şi, în caz de necesitate, modificarea măsurilor de securitate şi protecţie sau a limitelor zonei controlate;
i) pentru personalul care activează permanent în această zonă este obligatoriu necesară organizarea monitoringului individual al expunerii externe şi interne.
Zona supravegheată
7.22. Titularii de autorizaţie (licenţa) pot stabili drept zonă supravegheată orice zonă care nu e determinată ca zonă controlată. În interiorul zonei supravegheate este necesară efectuarea supravegherii condiţiilor de expunere, deşi măsurile speciale de securitate şi protecţie nu sînt obligatorii.
7.23. Titularii de autorizaţie (licenţa) sînt datori să respecte următoarele reguli, vizînd amenajarea zonei supravegheate:
a) marcarea cu semnele cuvenite a limitelor zonei supravegheate;
b) amplasarea la intrarea în zona supravegheată a semnelor standard de avertizare a pericolului radiaţional;
c) revizuirea periodică a condiţiilor din zona supravegheată pentru ca, în caz de necesitate, să se modifice măsurile de securitate şi protecţie sau limitele zonei supravegheate.
Regulamentul intern de muncă şi supravegherea radioprotecţiei
7.24. Patronii şi titularii de autorizaţie (licenţă), consultîndu-se nemijocit cu salariaţii sau prin intermediul reprezentanţilor acestora, sînt datori să:
a) stabilească astfel de reguli ale regulamentului intern de muncă care ar asigura nivelurile necesare de securitate şi protecţie a personalului şi populaţiei şi ar corespunde cerinţelor actelor respective de drept;
b) includă în regulamentul intern de muncă nivelurile cuvenite de anchetări sau nivelurile şi procedurile permise de care este necesar să se conducă în cazul majorării acestor niveluri;
c) familiarizeze salariaţii şi alte persoane cu regulile şi procedurile regulamentului intern de muncă şi cu măsurile de securitate şi protecţie în cazurile cînd ambele grupuri se vor afla sub acţiunea acestora;
d) asigure ca fiecare tip de muncă, însoţit de iradiere, să fie controlat în modul cuvenit şi să depună toate eforturile raţionale pentru executarea măsurilor de securitate şi protecţie;
e) numească printr-un ordin al instituţiei respective persoana sau serviciul responsabil de radioprotecţie şi securitate.
7.25. Patronii, în colaborare cu titualrii de autorizaţie (licenţă), sînt datori să:
a) prezinte pentru toţi salariaţii informaţia veridică şi detaliată despre nocivitatea expunerii (normale şi potenţiale) şi să-i instruiască în problemele securităţii şi protecţiei;
b) prezinte pentru salariatele, ce activează în zona controlată şi supravegheată, informaţia respectivă despre acţiunea periculoasă a expunerii asupra fătului şi să le explice că este imperios necesar ca femeea gravidă să informeze imediat patronul despre acest fapt şi despre pericolul pentru copilul pe care îl alăptează, în cazul cînd materialele radioactive au pătruns în organismul ei;
c) informeze, instruiască şi să pregătească salariaţii pentru participarea, în caz de necesitate, la lichidarea accidentelor (incidentelor) şi a defecţiunilor tehnice;
d) perfecteze registrul de evidenţă a dozei de expunere, elaborat conform unei forme stabilite, efectuîndu-se astfel evidenţa dozelor absorbite.
Mijloacele personale de protecţie
7.26. Patronii şi titularii de autorizaţie (licenţă) sînt datori ca:
a) salariaţii să fie asiguraţi cu următoarele mijloace personale de protecţie în stare bună, specifice fiecărui tip de surse ionizante sau practici:
i. îmbrăcăminte de protecţie pentru lucru;
ii. mijloace de protecţie ale organelor respiratorii şi ochilor;
iii. şorţuri de protecţie, mănuşi şi mijloace de ecranare pentru protecţia altor organe;
b) salariaţii trebuie să fie instruiţi despre regulile utilizării corecte a mijloacelor de protecţie ale organelor respiratorii;
c) salariaţii trebuie să utilizeze unele mijloace personale de protecţie numai în cazul cînd sînt convinşi că, folosindu-le, pot, fără nici un risc pentru sănătate, să depună eforturi fizice suplimentare;
d) toate mijloacele speciale de protecţie personală trebuie să fie utilizate, păstrate şi periodic testate în ordinea stabilită;
e) mijloacele speciale de protecţie să fie uşor accesibile în cazurile de intervenţie;
f) la utilizarea mijloacelor personale de protecţie, în fiecare caz concret, trebuie să se ţină cont de orice expunere suplimentară, care poate apărea din cauza timpului suplimentar, incomodităţilor etc. sau a factorilor neradiaţionali suplimentari, care pot fi cauzaţi de utilizarea mijloacelor personale de protecţie.
7.27. Patronii şi titularii de autorizatie(licenţă), în condiţii normale de activitate, trebuie să diminueze necesitatea în utilizarea mijloacelor de control administrativ şi protecţie, asigurînd măsurile cuvenite pentru securitate şi protecţie.
Monitorizarea personală şi estimarea iradierii
7.28. Patronii şi titularii de autorizaţie (licenţă) poartă responsabilitate pentru organizarea estimării expunerii fiecărui salariat în baza monitorizării personale, încheind în acest scop contractele necesare cu serviciile de monitorizare radiaţională, care activează conform programelor de asigurare a calităţii, stabilite în prealabil.
7.29. Pentru fiecare salariat, care activează permanent sau temporar în zona controlată, se efectuează atît monitorizarea personală a expunerii externe (în mod obligatoriu) şi/sau a expunerii interne (conform deciziei organului public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare), cît şi monitorizarea zonală şi cea a locului de muncă cu expunere externă (conform deciziei organului public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare pentru condiţii deosebite).
7.30. Caracterul şi frecvenţa monitorizării personal sînt determinate reieşind din cerinţele stabilite de organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare, ţinîndu-se cont atît de valorile dozelor de iradiere şi modificările posibile în condiţiile de muncă, cît şi de posibilitatea şi mărimea riscului potenţial de iradiere.
7.31. Patronii sînt datori să identifice salariaţii pentru care există pericolul expunerii interne şi externe şi să organizeze efectuarea unei monitorizări personale în cadrul serviciului de monitorizare radiaţională, autorizat de organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare.
7.32. Patronii şi salariaţii penrtu care este organizată monitorizarea personală sînt obligaţi să colaboreze cu mandatarii organului public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare al serviciului de monitorizare radiaţională, prezentînd volumul necesar de informaţie despre tipul activităţii şi sursele utilizate pentru asigurarea efectuării unei monitorizări eficiente şi complete.
7.33. Pentru realizarea unei monitorizări personale corecte şi a estimării normale a expunerii salariatul trebuie să:
a) respecte strict toate regulile şi procedurile pentru protecţie şi securitate, stabilite de patron;
b) utilizeze corect dispozitivele, echipamentele şi mijloacele prevăzute pentru protecţie;
c) colaboreze cu patronul vizînd protecţia, securitatea şi dirijarea programelor sanitaro-igienice, radiologice (medicale) de supraveghere şi evaluare a dozelor de expunere;
d) prezinte patronului volumul de informaţii despre activitatea sa anterioară şi actuală care este necesară pentru asigurarea unei protecţii şi securităţi eficiente şi complete a acestuia şi/sau altor salariaţi;
e) nu admită activităţi premeditate, care contravin cerinţelor NFRP-2000.
Monitorizarea locului de muncă
7.34. Colaborînd cu patronul, titularii de autorizaţie (licenţă) sînt obligaţi, împreună cu experţii calificaţi, persoanele şi serviciul responsabil de securitate (preventiv concordînd cu organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare), să implementeze, execute şi să perfecţioneze permanent programele de monitorizare ale locului de muncă.
7.35. Monitorizarea locului de muncă a personalului şi frecvenţa acesteia trebuie să asigure:
a) evaluarea condiţiilor igienice şi a parametrilor tehnici la locurile de muncă;
b) delimitarea zonei controlate şi a zonei supravegheate;
c) estimarea expunerii personalului în zona controlată şi zona supravegheată.
7.36. Caracterul monitorizării locului de muncă al personalului depinde de nivelurile echivalentului dozei ambientale, concentraţia şi activitatea radionuclizilor, ţinîndu-se cont de oscilaţiile preconizate ale acestora, de probabilitatea şi mărimile expunerii potenţiale.
7.37. Monitorizarea locului de muncă a zonei trebuie să se efectueze regulat şi să fie dirijată de responsabilii organului public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare, serviciului dozimetric şi/sau al serviciului de radioprotecţie.
7.38. În programele monitorizării locului de muncă se indică:
a) mărimile măsurate;
b) locul şi frecvenţa măsurătorilor;
c) cele mai indicate metode de măsurare;
d) nivelurile de control şi mijloacele de protecţie care trebuie utilizate în cazul majorării acestor niveluri.
7.39. Titularii de autorizaţie (licenţă), colaborînd cu patronii, sînt datori să înregistreze complet rezultatele monitorizării locului de muncă şi să familiarizeze cu ele nemijlocit personalul sau reprezentanţii acestuia.
Supravegherea stării sănătăţii personalului
7.40. Patronii şi titularii de autorizaţie (licenţă), în conformitate cu cerinţele şi regulile stabilite de organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare, sînt responsabili de supravegherea cuvenită a stării sănătăţii personalului.
7.41. Dacă salariaţii sînt cooptaţi pentru activitatea cu o sursă, ce nu se află sub controlul patronului lor, securitatea şi protecţia acestora sînt asigurate ca şi la locul principal de muncă de către noul patron.
7.42. Programele de supraveghere a sănătăţii salariaţilor se bazează pe principiile generale de igienă a muncii şi sînt destinate pentru evaluarea primară şi permanentă a utilităţii salariaţilor pentru efectuarea obligaţiunilor sale de serviciu în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Registrul de evidenţă
7.43. Patronii şi titularii de autorizaţie (licenţă) sînt datori să înregistreze rezultatele tuturor estimărilor expunerii fiecărui salariat pentru care, în conformitate cu cerinţele NFRP-2000 este necesară evaluarea expunerii şi înregistrarea acesteia în fişa de evidenţă a dozei personale.
7.44. Dacă salariaţii sînt cooptaţi la executarea activităţilor condiţionate sau a celor ce pot fi condiţionate de utilizarea unei surse care nu se află în subordinea patronului lor, deţinătorul de autorizaţie (licenţă), responsabil de sursa în cauză, este obligat să-i prezinte salariatului şi patronului acestuia rezultatele estimării expunerii salariatului.
7.45. Registrele de evidenţă ale expunerii externe trebuie să conţină:
a) informaţii cu caracter general despre activitatea condiţionată de expunere;
b) date despre tipul şi cantitatea radionuclizilor pătrunşi în organismul salariatului, valorile dozelor de expunere şi date în baza cărora a fost efectuată estimarea dozelor, dacă salariatul a lucrat în diverse locuri (la mai mult de un patron), informaţia atît despre durata acestei munci la fiecare patron şi despre dozele de expunere, cît şi despre
radionuclizii incorporaţi în timpul fiecărei activităţi; toate aceste informaţii se extrag din fişa de muncă (legitimaţii, fişe de evidenţă a dozelor de expunere etc.);
c) informaţia despre orice doze de expunere sau în cazul pătrunderii radionuclizilor acumulaţi în timpul efectuării intervenţiei şi în timpul accidentului (incidentului), metodele de estimare, care diferă de metodele de evaluare a dozelor de expunere şi pătrunderea radionuclizilor în condiţii normale de activitate, bazate pe rapoartele de investigare a accidentelor (incidentelor) radiaţionale.
7.46. Patronii şi titularii de autorizaţie (licenţă) sînt obligaţi să:
a) prezinte personalului informaţia despre rezultatele expunerii, incluse în actele de înregistrare a expunerii;
b) prezinte conducătorului programului de supraveghere a sănătăţii organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare informaţia despre rezultatele expunerii personalului;
c) efectueze verificarea extraordinară a sănătăţii salariatului, care a primit o doză de expunere mai mare decît cea admisă, conform cerinţelor stabilite de Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova;
d) în cazul modificării de către salariat a locului de muncă, să ofere noului patron informaţia despre nivelurile dozelor de iradiere, la care a fost expus salariatul la locul anterior de activitate;
e) după finalizarea de către salariat a activităţii, însoţite de expunere, să transmită în banca de date, rezultatele expunerii salariatului, conform regulilor stabilite de organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare. Această cerinţă este valabilă şi în cazul suspendării activităţii întreprinderii;
f) asigure confidenţialitatea rezultatelor expunerii personalului.
7.47. Informaţia despre expunerea fiecărui salariat trebuie să fie acumulată şi păstrată pe toată durata activităţii sale, iar după finalizarea acestei activităţi - pînă la împlinirea vîrstei de 70 de ani şi nu mai puţin de 50 de ani după terminarea activităţii, condiţionate de expunerea profesională.
Valorile admisibile ale nivelurilor de acţiune ale radiaţiei
7.48. Pentru fiecare categorie de persoane expuse valoarea admisibilă ale nivelurilor de acţiune a radiaţiei pentru tipul de iradiere în cauză este determinată astfel, încît numai pentru acest tip de expunere şi un anumit factor concret de iradiere pe parcursul unui an mărimea dozei să fie egală cu limita anuală respectivă (media pentru 5 ani), indicată în anexa B.
7.49. Valorile permise ale nivelurilor tuturor căilor de iradiere sînt determinate în condiţiile standard, care se caracterizează prin următorii parametri:
a) volumul aerului inhalat V care împreună cu radionuclidul pătrunde în organism pe parcursul unui an calendaristic;
b) durata iradierii t în decursul unui an calendaristic;
c) masa apei potabile M care pătrunde în organism concomitent cu radionuclidul pe parcursul unui an calendaristic;
d) geometria expunerii externe cu fluxurile de radiaţii ionizante.
Pentru personal sînt stabilite următoarele valori ale parametrilor standard:
Vpers=2,4103 m3 /an; tpers= 1700 ore/an; Mpers=0.
Pentru populaţie sînt stabilite următoarele valori ale parametrilor standard:
tpop=8800 ore/an; Mpop= 730 kg/an pentru adulţi.
Volumul aerului inhalat se stabileşte în dependenţă de vîrstă şi sînt indicate în tabelul 7.49.1.
Tabelul 7.49.1
VOLUMUL ANUAL DE AER INHALAT PENTRU
DIFERITEGRUPURI DE VÎRSTĂ ALE POPULAŢIEI
DIFERITEGRUPURI DE VÎRSTĂ ALE POPULAŢIEI
| Vîrsta | Pînă la 1 an | 1-2 ani | 2-7 ani | 7-12 ani | 12-17 ani | Adulţi după 17 ani |
| V, x 103 m3/an | 1,0 | 1,9 | 3,2 | 5,2 | 7,3 | 8,1 |
7.50. În tabelele 7.50.1-7.50.7 sînt expuse mărimile numerice medii anuale ale densităţii admisibile ale fluxului de particule în cazul expunerii externe integrale a corpului, pielii şi cristalinului ochiului pentru indivizi din numărul personalului cu: electroni monoenergetici (tab. 7.50.1-7.50.2); beta particule (tab. 7.50.3); fotoni monoenergetici (tab. 7.50.4-7.50.6); neutroni monoenergetici (tab. 7.50.7).
Tabelul 7.50.1
VALIRILE DOZEI ECHIVALENTE ŞI MEDIILE ANUALEADMISIBILE
ALE DENSITĂŢII FLUXULUI DE ELECTRONI MONOENERGETICI
ALE DENSITĂŢII FLUXULUI DE ELECTRONI MONOENERGETICI
PENTU INDIVIZII DIN NUMĂRUL PERSONALULUI LA IRADIEREA
CRISTALINULUIOCHIULUI
CRISTALINULUIOCHIULUI
| Energia electronilor (MeV) | Doza echivalentă în cristalin pentu o singură fluenţă (10-10 Sv.cm2) | Densitatea medie anuală admisibilă a fluxului (cm-2.s-1 ) | ||
| CIIa | IAPb | CII | IAP | |
| 0,80 | 0,08 | 0,45 | 311 | 540 |
| 1,00 | 0,75 | 3,0 | 330 | 80 |
| 1,50 | 1,9 | 5,2 | 130 | 50 |
| 2,00 | 2,2 | 4,8 | 110 | 50 |
| 4,00 | 2,6 | 3,3 | 95 | 75 |
| 7,00 | 2,9 | 3,1 | 85 | 80 |
| 10,00 | 3,0 | 3,0 | 80 | 80 |
Valorile medii anuale admisibile ale densităţii fluxului de particule sînt calculate pentru spectrul larg de energii radiante şi pentru două, cele mai probabile, geometrii ale iradierii: cîmpului izotrop (2p sau 4p) de iradiere şi cel de cădere a fasciculului de iradiere, direcţionat paralel pe suprafaţa anterioară a corpului (geometria antero-posterioară).
Tabelul 7.50.2
VALIRILE DOZEI ECHIVALENTE ŞI MEDIILE ANUALEADMISIBILE
ALE DENSITĂŢII FLUXULUI DE ELECTRONI MONOENERGETICI
ALE DENSITĂŢII FLUXULUI DE ELECTRONI MONOENERGETICI
PENTU INDIVIZII DIN NUMĂRUL PERSONALULUI LA IRADIEREA PIELII
| Energia electronilor (MeV) | Doza echivalentă în cristalin pentu o singură fluenţă (X10-10 Sv.cm2) | Densitatea medie anuală admisibilă a fluxului (cm-2/s ) | ||
| CIIa | IAPb | CII | IAP | |
| 0,07 | 0,3 | 2,2 | 2700 | 370 |
| 0,10 | 5,7 | 16,6 | 140 | 50 |
| 0,20 | 5,6 | 8,3 | 150 | 100 |
| 0,40 | 4,3 | 406 | 1900 | 180 |
| 0,70 | 3,7 | 3,4 | 220 | 240 |
| 1,00 | 3,5 | 3,1 | 230 | 260 |
| 2,00 | 3,2 | 2,8 | 260 | 290 |
| 4,00 | 3,2 | 2,7 | 260 | 300 |
| 7,00 | 3,2 | 2,7 | 260 | 300 |
| 10,0 | 3,2 | 2,7 | 260 | 300 |
Tabelul 7.50.3
VALIRILE DOZEI ECHIVALENTE ŞI MEDIILE ANUALEADMISIBILE
ALE DENSITĂŢII FLUXULUI DE PARTICULE BETA PENTRU INDIVIZII
ALE DENSITĂŢII FLUXULUI DE PARTICULE BETA PENTRU INDIVIZII
DIN NUMĂRUL PERSONALULUI LA IRADIEREA PRIN CONTACT A PIELII
| Energia medie bata-spectrală (MeV) | Doza echivalentă în piele pentru o singură fluenţă(1010 Sv.cm2) | Densitatea medie anuală admisibilă a fluxului (cm-2.s-1 ) |
| 0.05 | 1.0 | 820 |
| 0.07 | 1.8 | 450 |
| 0.10 | 2.6 | 310 |
| 0.15 | 3.4 | 240 |
| 0.20 | 3.8 | 215 |
| 0.30 | 4.3 | 190 |
| 0.40 | 4.5 | 180 |
| 0.50 | 4.6 | 180 |
| 0.70 | 4.8 | 170 |
| 1.00 | 5.0 | 165 |
| 1.50 | 5.2 | 160 |
| 2.00 | 5.3 | 155 |
Tabelul 7.50.4
VALIRILE DOZEI EFICIENTE ŞI MEDIILE ANUALEADMISIBILE
ALE DENSITĂŢII FOTONILOR MONOENERGETICI PENTRU INDIVIZII DIN
NUMĂRUL PERSONALULUI LA IRADIEREA EXTERNĂ INTEGRALĂ A CORPULUI
| Energia fotonilor (MeV) | Doza efectivă pentru o singură fluenţă (10-12Sv.cm2) | Media anuală admisibilă a densităţii fluzului (cm-2..s-1) | Kerma în aer pentru o singură fluenţă(10-12 Gy.cm2) | ||
| CII | IAP | CII | IAP | ||
| 1.0E-2 | 0,0201 | 0,0485 | 1,63E+05 | 6,77E+05 | 7,73 |
| 1.5E-2 | 0,0384 | 0,125 | 8,73E+04 | 2,62E+04 | 3,12 |
| 2.0E-2 | 0,0608 | 0,205 | 5,41E+04 | 1,62E+04 | 1,68 |
| 3.0E-2 | 0,103 | 0,300 | 3,24E+04 | 1,08E+04 | 0,720 |
| 4.0E-2 | 0,140 | 0,338 | 2,31E+04 | 9,65E+03 | 0,429 |
| 5.2E-2 | 0,165 | 0,357 | 1,99E+04 | 9,12E+03 | 0,323 |
| 6.0E-2 | 0,186 | 0,378 | 1,77E+04 | 8,63E+03 | 0,289 |
| 8.0E-2 | 0,230 | 0,440 | 1,42E+04 | 7,44E+03 | 0,307 |
| 1,0E-1 | 0,278 | 0,517 | 1,18E+04 | 6,33E+03 | 0,371 |
| 1,5E-1 | 0,419 | 0,752 | 7,79E+03 | 4,33E+03 | 0,599 |
| 2,0E-1 | 0,581 | 1,00 | 5,61E+03 | 3,28E+03 | 0,856 |
| 3,0E-1 | 0,916 | 1,51 | 3,54E+03 | 2,17E+03 | 1,38 |
| 4,0E-1 | 1,26 | 2,00 | 2,59E+03 | 1,63E+03 | 1,89 |
| 5,0E-1 | 1,61 | 2,47 | 2,02E+03 | 1,32E+03 | 2,38 |
| 6,0E-1 | 1,94 | 2,91 | 1,69E+03 | 1,12E+03 | 2,84 |
| 8,0E-1 | 2,59 | 3,73 | 1,26E+03 | 873E+02 | 3,69 |
| 1,0E+0 | 3,21 | 4,48 | 1,01E+03 | 7,33E+02 | 4,47 |
| 2,0E+0 | 5,84 | 7,49 | 5,63E+02 | 4,38E+02 | 7,55 |
| 4,0E+0 | 9,97 | 12,0 | 3,28E+02 | 2,73E+02 | 12,1 |
| 6,0E+0 | 13,6 | 16,0 | 2,38E+02 | 2,05E+02 | 16,1 |
| 8,0E+0 | 17,3 | 19,9 | 1,89E+02 | 1,64E+02 | 20,1 |
| 10,0E+0 | 20,8 | 23,8 | 1,56E+02 | 1,38E+02 | 24,0 |
Tabelul 7.50.5
VALIRILE DOZEI ECHIVALENTE ŞI MEDIILE ANUALEADMISIBILE
ALE DENSITĂŢII FLUXULUI DE FOTONI MONOENERGETICI
ALE DENSITĂŢII FLUXULUI DE FOTONI MONOENERGETICI
PENTRU INDIVIZII DIN NUMĂRUL PERSONALULUI LA
IRADIEREA PIELII
IRADIEREA PIELII
| Energia fotonilor (MeV) | Doza echivalentă în piele pentru o singură fluenţă (10-12Sv.cm2) | Media anuală a densităţii fuzului (cm-2..s-1) | ||
| CII-4a | IAPb | CII-4 | IAP | |
| 0.01 | 6.17 | 7.06 | 1.31E+04 | 1.16E+04 |
| 0.02 | 1.66 | 1.76 | 4.96E+04 | 4.63E+04 |
| 0.03 | 0.822 | 0.880 | 1.00E+05 | 9.25E+04 |
| 0.05 | 0.462 | 0.494 | 1.81E+05 | 1.63E+05 |
| 0.1 | 0.549 | 0.575 | 1.50E+05 | 1.42E+05 |
| 0.15 | 0.827 | 0.851 | 9.74E+04 | 9.74E+04 |
| 0.3 | 1.79 | 1.81 | 4.53E+04 | 4.53E+04 |
| 0.4 | 2.38 | 2.38 | 3.38E+04 | 3.38E+04 |
| 0.5 | 2.93 | 2.93 | 2.80E+04 | 2.80E+04 |
| 0.6 | 3.44 | 3.44 | 2.40E+04 | 2.40E+04 |
| 0.8 | 4.39 | 4.39 | 1.88E+04 | 1.88E+04 |
| 1.0 | 5.23 | 5.23 | 1.55E+05 | 1.55E+04 |
| 2.0 | 8.61 | 8.61 | 9.57E+03 | 9.57E+03 |
| 4.0 | 13.6 | 13.6 | 6.08E+03 | 6.08E+03 |
| 6.0 | 17.9 | 17.9 | 4.57E+03 | 4.57E+03 |
| 8.0 | 22.3 | 22.3 | 3.66E+03 | 3.66E+03 |
| 10.0 | 26.4 | 26.4 | 3.13E+03 | 3.13E+03 |
Tabelul 7.50.6
VALIRILE DOZEI ECHIVALENTE ŞI MEDIILE ANUALEADMISIBILE
ALE DENSITĂŢII FLUXULUI DE FOTONI MONOENERGETICI
ALE DENSITĂŢII FLUXULUI DE FOTONI MONOENERGETICI
PENTRU INDIVIZII DIN NUMĂRUL PERSONALULUI LA
IRADIEREA CRIATALINULUI OCHIULUI
IRADIEREA CRIATALINULUI OCHIULUI
| Energia fotonilor (MeV) | Doza echivalentă în piele pentru o singură fluenţă (10-12Sv.cm2) | Media anuală a densităţii fuzului (cm-2..s-1) | ||
| CII-4 | IAP | CII-4 | IAPE+04 | |
| 0.01 | 0.699 | 2.23 | 3.66E+04 | 1.08E+04 |
| 0.015 | 0.799 | 2.06 | 3.29E+04 | 1.16E+04 |
| 0.02 | 0.622 | 1.53 | 3.97E+04 | 1.60E+04 |
| 0.05 | 0.239 | 0.459 | 1.03E+05 | 5.33E+04 |
| 0.06 | 0.234 | 0.431 | 1.06E+05 | 5.67E+04 |
| 0.08 | 0.264 | 0.476 | 9.05E+04 | 5.16E+04 |
| 0.1 | 0.326 | 0.568 | 7.26E+04 | 4.34E+04 |
| 0.15 | 0.545 | 0.857 | 4.59E+04 | 2.88E+04 |
| 0.2 | 0.726 | 1.16 | 3.31E+04 | 2.11E+04 |
| 0.3 | 1.20 | 1.77 | 2.09E+04 | 1.39E+04 |
| 0.4 | 1.59 | 2.33 | 1.54E+04 | 1.06E+04 |
| 0.5 | 2.00 | 2.86 | 1.24E+04 | 8.64E+03 |
| 0.6 | 2.39 | 3.32 | 1.04E+04 | 7.34E+03 |
| 0.8 | 3.10 | 4.21 | 7.90E+03 | 5.87E+03 |
| 1.0 | 3.76 | 4.96 | 6.53E+03 | 4.91E+03 |
| 2.0 | 6.64 | 7.93 | 3.68E+03 | 3.09E+03 |
| 4.0 | 11.1 | 12.1 | 2.20E+03 | 2.00E+03 |
| 6.0 | 15.1 | 15.6 | 1.62E+03 | 1.57E+03 |
| 8.0 | 19.1 | 19.1 | 1.29E+03 | 1.29E+03 |
| 10.0 | 23.0 | 22.3 | 1.06E+03 | 1.10E+03 |
Tabelul 7.50.7
VALIRILE DOZEI ECHIVALENTE ŞI MEDIILE ANUALEADMISIBILE
ALE DENSITĂŢII FLUXULUI DE NEUTRONI MONOENERGETICI
ALE DENSITĂŢII FLUXULUI DE NEUTRONI MONOENERGETICI
PENTRU INDIVIZII DIN NUMĂRUL PERSONALULUI LA IRADIEREA
INTEGRALĂ A CORPULUI
| Energia fotonilor (MeV) | Doza echivalentă în piele pentru o singură fluenţă (10-12Sv.cm2) | Media anuală a densităţii fuzului (cm-2..s-1) | ||
| CII-4a | IAPb | CII-4 | IAP | |
| Neuronii de căldură | 3.30 | 7.60 | 9.90E+2 | 4.30E+2 |
| 1.0E-6 | 5.63 | 1.38E+1 | 5.80E+2 | 2.37E+2 |
| 1.0E-5 | 6.44 | 1.51E+1 | 5.07E+2 | 2.16E+2 |
| 1.0E-4 | 6.45 | 1.46E+1 | 5.07E+2 | 2.24E+2 |
| 1.0E-3 | 6.04 | 1.42E+1 | 5.41E+2 | 2.30E+2 |
| 1.0E-2 | 7.70 | 1.83E+1 | 4.24E+2 | 1.79E+2 |
| 2.0E-2 | 1.02E+1 | 2.38E+1 | 3.20E+2 | 1.37E+2 |
| 5.0E-2 | 1.73E+1 | 3.85E+1 | 1.89E+2 | 8.49E+1 |
| 1.0E-1 | 2.72E+1 | 5.98E+1 | 1.20E+2 | 5.46E+1 |
| 2.0E-1 | 4.24E+1 | 9.90E+1 | 7.71E+1 | 3.30E+1 |
| 5.0E-1 | 7.50E+1 | 1.88E+2 | 4.36E+1 | 1.74E+1 |
| 1.0 | 1.16E+2 | 2.82E+2 | 2.82E+1 | 1.16E+1 |
| 1.2 | 1.30E+2 | 3.10E+2 | 2.51E+1 | 1.05E+1 |
| 2.0 | 1.78E+2 | 3.83E+2 | 1.84E+1 | 8.53 |
| 3.0 | 2.20E+2 | 4.32E+2 | 1.49E+1 | 7.56 |
| 4.0 | 2.50E+2 | 4.58E+2 | 1.31E+1 | 7.13 |
| 5.0 | 2.72E+2 | 4.74E+2 | 1.20E+1 | 6.89 |
| 6.0 | 2.82E+2 | 4.83E+2 | 1.16E+1 | 6.76 |
| 7.0 | 2.90E+2 | 4.90E+2 | 1.13E+1 | 6.67 |
| 8.0 | 2.97E+2 | 4.94E+2 | 1.10E+1 | 6.61 |
| 10 | 3.09E+2 | 4.99E+2 | 1.06E+1 | 6.55 |
| 14 | 3.33E+2 | 4.96E+2 | 9.81 | 6.59 |
| 20 | 3.34E+2 | 4.80E+2 | 9.52 | 6.81 |
7.51. În tabelul 7.51.1 sînt expuse mărimile admise ale contaminării radioactive ale suprafeţelor de lucru, pielii, îmbrăcămintei speciale, încălţămintei speciale, mijloacelor de protecţie a personalului. Pentru ultimele patru categorii sus-menţionate se normează contaminarea radioactivă generală (fixată şi nefixată), în restul cazurilor se normează numai contaminarea care se supune dezactivării.
Nivelurile contaminării radioactive generale ale pielii sînt determinate luîndu-se în considerare pătrunderea unei porţiuni sau cantităţi de radionuclizi în piele şi în organism. Calculul a fost efectuat cu condiţia că suprafaţa totală de contaminare nu trebuie să depăşească 300 cm2 .
Tabelul 7.51.1
NIVELURILE ADMISIBILE DE CONTAMINARE
RADIOACTIVĂA SUPRAFEŢELOR DE LUCRU
RADIOACTIVĂA SUPRAFEŢELOR DE LUCRU
| Obiectul impurificat | Nuclizii alfa activic (part/(cm2min)) | Nuclizii beta activi(part/(cm2min)) | |
| separaţid | diverşi | ||
| Pielea intactă, lengerii speciale, şerveţele, suprafaţa interioară a părţilor anterioare ale mijloacelor de protecţie individuală | 2 | 2 | 2000 |
| Îmbrăcămintea speecială principală, suprafaşa interioară a mijloacelor suplimentare individuale de protecşie, suprafaţa exterioară a încălţămintei speciale | 5 | 20 | 2000 |
| Suprafeţele încăperilor cu aflare permanentă a personalului şi a utilajului amplasat în ele | 5 | 20 | 200 |
| Suprafeţele încăperilor cu aflare periodică a personalului ţi a utilajului amplasat în ele | 50 | 200 | 10000 |
| Suprafaţa exterioară a mijloaelor suplimentare individuale de protecţie | 50 | 200 | 10000 |
Condiţii speciale
7.52. Dacă s-a constatat, că practica este întemeiată în conformitate cu cerinţele NFRP-2000, că securitatea şi protecţia sînt asigurate prin respectarea măsurilor de optimizare, dar expunerea totuşi depăşeşte limitele dozei şi cînd este posibilă efectuarea unui pronostic care prin intermediul tuturor eforturilor raţionale aceste niveluri nu vor fi depăşite, organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare poate aproba modificarea provizorie a limitei dozei. Modificarea în cauză poate fi efectuată numai după prezentarea de către deţinătorul de licenţă a unui demers oficial în scris şi doar după aprecierea de către organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare a întemeierii acestei practici şi a existenţei acordului personalului cu modificările în cauză. Orice schimbări în cerinţele privind modificarea dozelor efectuate fără permisiunea organului public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare sînt interzise.
7.53. În demersul său către organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare pentru permisiunea de a modifica temporar unele niveluri ale dozei, stabilite conform NFRP-2000, deţinătorul de licenţă este obligat să indice condiţiile speciale şi să prezinte dovezi argumentate că:
a) vor fi întreprinse toate măsurile necesare pentru limitarea expunerii, asigurării securităţii surselor şi radioprotecţiei, în conformitate cu cerinţele NFRP-2000;
b) problema în cauză şi condiţiile necesităţii modificării temporare a NFRP-2000 au fost discutate cu patronul şi personalul (în unele cazuri cu reprezentanţii acestora) şi s-a obţinut aprobarea lor;
c) vor fi întreprinse măsurile raţionale privind ameliorarea condiţiilor de muncă în scopul păstrării nivelurilor de doze stabilite în anexa B a prezentelor NFRP-2000;
d) înscrierea rezultatelor monitorizării şi înregistrarea expunerii unor salariaţi se vor efectua în conformitate cu cerinţele anexei B.
7.54. Orice modificări temporare de limitare a dozelor, stabilite în NFRP-2000, trebuie să:
a) corespundă cerinţelor de limitare a dozelor pentru oricare circumstanţe, stabilite în anexa B;
b) fie revăzute periodic;
c) fie introduse pentru o anumită perioadă;
d) fie utilizate pentru limitarea dozelor în zone concrete de activitate.
VII.2. Expunerea medicală
7.55. Titularii de autorizaţie (licenţă) sînt obligaţi să asigure ca:
a) secţiile, laboratoarele şi cabinetele de radiodiagnostic, medicină nucleară, tele-gamma şi brahiterapie (terapia intracavitară) să fie completate cu personalul medical şi ingineresc necesar, ce posedă o pregătire corespunzătoare şi care poate, în modul cuvenit, să execute procedurile de diagnostic şi tratament cu radiaţii ionizante;
b) instruirea permanentă a personalului la locurile de muncă şi atestarea acestora în problemele radioprotecţiei şi siguranţei surselor să fie efectuată în conformitate cu legislaţia în vigoare;
c) programele de studiu şi atestare a salariaţilor să fie elaborate centralizat prin Ministerul Sănătăţii;
d) procedurile de radiodiagnostic şi tratament cu radiaţii ionizante să fie aplicate pacienţilor numai la prescrierea (argumentarea) medicului curant;
e) investigaţiile radiodiagnostice, iradierea terapeutică, inclusiv a tele-gamma şi a brahiterapiei să fie efectuată la aparate calibrate şi reglate tehnic numai în conformitate cu programele de diagnosticare şi tratament;
f) controlul calităţii să fie efectuat de către experţii-fizicieni calificaţi în problemele fizicii radiodiagnosticului sau fizicii medicinei nucleare;
g) la iradierea cu scop diagnostic cerinţele stabilite de NFRP-2000 privind asigurarea calităţii şi vizualizării imaginii să fie îndeplinite şi coordonate cu specialiştii calificaţi.
7.56. Medicii-practicieni sînt obligaţi să informeze imediat titularul de autorizaţie (licenţă) despre încălcările şi neajunsurile existente în respectarea radioprotecţiei şi siguranţei pacienţilor şi din iniţiativă proprie să întreprindă acţiunile necesare pentru asigurarea radioprotecţiei acestora.
Justificarea expunerii
7.57. Dacă pacienţilor nu li se pot aplica alte metode alternative de diagnostic şi tratament, atunci procedurile radiologice nominalizate prescrise necesită întemeiere clinică şi trebuie să aducă mai mult beneficiu decît prejudiciu.
7.58. Toate metodele de investigare şi tratament, condiţionate de expunere, trebuie să fie legalizate şi standardizate.
7.59. Orice investigaţie radiologică în scop profesional, juridic sau de asigurare nu este considerată întemeiată, dacă nu furnizează o informaţie utilă despre sănătatea persoanei investigate.
7.60. Screeningul în masă a unor grupuri din populaţie, condiţionate de expunere, se consideră întemeiate atunci cînd costul informaţiei de diagnostic obţinut acoperă cheltuielile economice, sociale şi prejudiciul asociat iradierii.
7.61. Expunerea persoanelor în cadrul programelor medicale de cercetări ştiinţifice este considerată neîntemeiată dacă contravine legilor şi altor acte normative de drept ale Republicii Moldova, cît şi convenţiilor internaţionale, la care Republica Moldova este parte.
7.62. Investigaţiile radiologice efectuate în scopul depistării furturilor sînt considerate neîntemeiate şi nu se consideră o expunere medicală, iar dacă acestea sînt efectuate, atunci expunerea trebuie să fie limitată în corespundere cu cerinţele NFRP-2000 stabilite pentru personal şi populaţie.
Optimizarea siguranţei expunerii medicale
7.63. SRI şi utilajul respectiv utilizate în efectuarea procedurilor medicale necesită o astfel de proiectare pentru ca:
a) ieşirea din funcţie a oricărui segment al sistemului să poată fi depistată momentan, iar expunera neplanificată a pacientului să fie minimă;
b) folosirea aparaturii mobile sau portabile să se efectueze numai atunci cînd din cauza stării clinice grave a pacientului este imposibilă sau neavantajoasă utilizarea aparaturii fixe în cadrul radiodiagnosticului, cu condiţia respectării cerinţelor de maximă siguranţă şi protecţie;
c) la efectuarea investigaţiilor de radiodiagnostic a femeilor gravide embrionul sau fătul să primească o doză minimă de expunere şi cînd nu este o necesitate clinică a evita investigaţiile radiodiagnostice a regiunii abdomenului şi a bazinului la femeile de vîrstă fertilă şi la gravide;
d) în timpul examenelor de radiodiagnostic să se asigure protecţia cu ajutorul echipamentului special individual de protecţie a gonadelor, cristalinului ochilor, glandelor mamare şi a glandei tiroide.
7.64. În diagnosticul cu utilizarea metodelor de medicină nucleară titularii de autorizaţie (licenţă) sînt datori să:
a) obţină informaţia necesară de diagnostic cu expunerea minimă a pacientului;
b) ia în considerare rezultatele investigaţiilor anterioare în scopul evitării expunerii nejustificate a pacienţilor;
c) ia în considerare nivelurile respective de expunere recomandate pentru expunerea medicală (anexa C).
7.65. Medicii-practicieni şi alţi salariaţi sînt datori să întreprindă măsurile cuvenite în scopul obţinerii informaţiei necesare de diagnostic şi reducerii expunerii pacienţilor prin:
a) selectarea minuţioasă a preparatului radiofarmaceutic şi determinarea activităţii acestuia, în special, în cazul efectuării diagnosticului la copii şi la pacienţii cu dereglări ale funcţiei organelor şi/sau a sistemelor;
b) blocarea, în limita posibilităţilor, a acumulării preparatului radiofarmaceutic în ţesuturile şi organele care la momentul respectiv nu sînt investigate şi, după necesitate, să stimuleze eliminarea cît mai rapidă a radionuclizilor incorporaţi;
c) asigurarea calităţii imaginii de diagnostic şi prelucrarea corespunzătoare a acesteia;
d) evitarea, în cazul absenţei unei necesităţi clinice deosebite, a procedurilor de diagnostic prin aplicarea metodelor medicinii nucleare pentru femeile de vîrstă fertilă, gravide şi care alăptează copiii;
e) întreruperea recomandabilă a alăptării copilului, în cazul impunerii necesităţii de a efectua investigaţii cu radioizotopi la femeile ce alăptează copiii pînă cînd preparatul radiofarmaceutic nu se mai elimină cu laptele mamei, pentru ca copilul să nu primească o doză de expunere care ar depăşi nivelurile dozei stabilite pentru populaţie (anexa B)a ;
f) realizarea investigaţiilor de diagnostic cu radionuclizi la copii numai în cazul unei necesităţi clinice deosebite cu selectarea radionuclidului, ţinîndu-se cont de activitatea preparatului radiofarmaceutic, vîrsta pacientului, greutatea corpului, suprafaţa etc.
7.66. În timpul efectuării terapiei cu radiaţii ionizante titularul de autorizaţie (licenţă) este dator să asigure ca:
a) efectul terapeutic necesar să fie obţinut prin aplicarea unor doze minime de iradiere, protecţia sau ecranarea organelor şi ţesuturilor sănătoase;
b) să se evite procedurile terapiei cu radiaţii ionizante a regiunilor abdomenului şi a bazinului la femeile de vîrstă fertilă şi gravide în cazul absenţei unei necesităţi clinice deosebite;
c) să se evite introducerea radionuclizilor la femeile de vîrstă fertilă, gravide şi care alăptează copiii în absenţa unei necesităţi clinice deosebite;
d) procedurile terapiei cu radiaţii ionizante la femeile gravide să se efectueze în aşa mod, încît embrionul şi fătul să primească o doză minimă de iradiere;
e) pacientul sau persoana în drept să fie informaţi despre riscurile posibile ale expunerii pînă la începerea tratamentului, confirmînd faptul prin semnătură.
Calibrarea surselor
7.67. Titularii de autorizaţie (licenţă) sînt obligaţi să asigure calibrarea:
a) surselor de radiaţii numai de către specialiştii laboratoarelor de metrologie, acreditate în conformitate cu legislaţia în vigoare;
b) utilajului serviciului de terapie cu radiaţii ionizante conform energiei şi calitatăţii iradierii şi în unităţi de doză absorbită sau debit de doză absorbită, la o distanţă stabilită anterior, în anumite condiţii şi în conformitate cu recomandările AIEA, seria nr.277, 1987;
c) surselor închise pentru brahiterapie după activitate, debitul de control al Kermei sau debitul de doză absorbită pentru un mediu, un anumit timp stabilit şi o distanţă determinată de la sursă cu indicarea datei calibrării;
d) surselor deschise în medicina nucleară conform activităţii radionuclizilor utilizaţi în timpul realizării procedurii clinice;
e) surselor de iradiere pînă la începutul exploatării, după fiecare reparaţie a acestora dacă aceasta a influenţat asupra dozimetriei şi în intervale stabilite de organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare.
Dozimetria clinică
7.68. titularii de autorizaţie (licenţă) sînt datori să asigure stabilirea şi legiferarea următoarelor mărimi:
a) la efectuarea investigaţiilor radiologice - mărimile produsului dozei tip la suprafaţa de întrare, produsul dozei la arie, debitul dozei şi duratei acţiunii sau dozei pe organ;
b) la efectuarea procedurilor tele-gamaterapeutice - doza absorbită minimă şi maximă în volumul de iradiere planificat, doza de iradiere prescrisă de medic în punctul de destinaţie şi doza absorbită în alte puncte determinate de medic;
c) la efectuarea brahiterapiei cu surse închise doza absorbită în anumite puncte ale corpului pacientului;
d) la aplicarea metodelor de medicină nucleară şi tratarea cu surse deschise - în scop diagnostic doza-tip absorbită pentru pacienţi;
e) la efectuarea procedurilor de terapie cu radiaţii ionizante - dozele absorbite pentru anumite organe.
7.69. La efectuarea tratamentului cu radiaţii ionizante a pacienţilor titularul de autorizaţie (licenţă) este obligat să asigure realizarea unei activităţi clinice normale şi exploatarea optimală a aparaturii:
a) volumul planificat al ţintei pentru iradiere se primească doza absorbită prescrisă conform tipului şi energiei indicate;
b) doza de iradiere a altor organe să fie minimizată.
Asigurarea calităţii expunerii
7.70. Titularii de autorizaţie (licenţă) sînt obligaţi să execute nu numai cerinţele pentru asigurarea calităţii expunerii medicale, determinate de prezentele norme , dar şi să implementeze, în comun cu experţii calificaţi în fizica radiaţiilor şi medicinii nucleare, programele de asigurare a calităţii expunerii medicale.
Aceste programe includ:
a) ordinea evaluării parametrilor fizici ale generatoarelor de radiaţii şi a instalaţiilor pentru iradiere pentru obţinerea imaginilor la începutul exploatării şi în timpul funcţionării acestora;
b) verificarea factorilor fizici şi clinici corespunzători utilizaţi în timpul efectuării diagnosticului şi a tratamentului;
c) înregistrarea în scris a procedurilor aplicate pacienţilor şi a rezultatelor acestora;
d) controlul calibrării şi condiţiilor de exploatare a utilajului pentru dozimetrie şi monitorizare;
e) verificarea sistematică şi calitativă de către experţii independenţi a ordinei realizării programului de asigurare a calităţii procedurilor de tratament.
Niveluri de referinţă ale expunerii
7.71. titularii de autorizaţie (licenţă) sînt datori să asigure ca nivelurile de referinţă la expunerea medicală să fie determinate în conformitate cu cerinţele anexei C, iar după implementarea utilajului şi a aparaturii radiologice moderne, a metodelor avansate de diagnostic şi tratament, nivelurile să fie revăzute şi utilizate în calitate de ghid de către persoanele preocupate de practica medicală.
7.72. Dacă nivelul dozei de iradiere şi activitatea radiofarmaceuticilor nu corespund nivelului de referinţă al expunerii este necesar să se efectueze măsuri de corecţie.
7.73. Dacă doza şi activitatea depăşesc nivelurile de referinţă este necesar să se optimizeze radioprotecţia pacienţilor. La efectuarea investigaţiilor de radiodiagnostic, inclusiv a computer-tomografiei şi a celor de medicină nucleară nivelurile de referinţă ale expunerii trebuie să fie stabilite în conformitate cu rezultatele acumulate în estimarea calităţii procedurilor de diagnostic şi tratament de lungă durată, care includ activitatea preparatului radiofarmaceutic introdus pacienţilor, dozele la suprafaţa de intrare şi dimensiunile fluxului de iradiere.
7.74. În cazul absenţei informaţiei acumulate despre evaluarea calităţii procedurilor de diagnostic şi tratament de lungă durată, nivelurile tuturor tipurilor de expunere obţinute "de facto" se compară cu nivelurile de referinţă ale expunerii recomandate de NFRP-2000 (anexa C).
7.75. La utilizarea în practică a nivelurilor este necesar să se ia în considerare vîrsta pacientului şi greutatea corpului.
Limitarea dozei
7.76. Organul regulatoriu stabileşte limitele dozelor de expunere, care necesită a fi respectate în fiecare caz concret de expunere cu scop ştiinţific a persoanelor, în special, dacă
dintr-o asemenea expunere pacientul nu va obţine nici un beneficiu personal concret.
7.77. Titularii de autorizaţie (licenţă) sînt obligaţi să limiteze dozele de expunere pînă la nivelurile stabilite de NFRP-2000 (anexa B) primite atît de persoanele care conştient şi din propria dorinţă ajută pacienţii supuşi investigaţiei de radiodiagnostic, medicina nucleară şi tratament cu radiaţii ionizante, cu excepţia salariaţilor din domeniu, cît şi de vizitatorii acestor pacienţi.
7.78. Activitatea maxim admisibilă a 131I la pacienţii externaţi, care au fost supuşi unui tratament cu radionuclizi, nu trebuie să depăşească 1100 kBq. Acestor pacienţi li se eliberează o instrucţiune în scris privind comportamentul cu alte persoane şi măsurile de precauţie vizînd radioprotecţia.
7.79. Debitul dozei de iradiere gama la distanţa de 1 m de la pacientul, căruia i-au fost prescrise radiofarmaceutice şi la ieşirea din secţia de medicină nucleară nu trebuie să depăşească nivelul de 3 mSv/h.
7.80. La utilizarea SRI în scopuri medicale controlul dozelor de expunere a pacienţilor este obligatoriu.
Anchetarea cazurilor expunerii de urgenţă
7.81. Titularii de autorizaţie (licenţă) sînt obligaţi să efectueze o anchetare dacă:
a) o cură anumită de tratament a fost prescrisă nu pentru pacientul respectiv sau nu pentru tratamentul acelui ţesut sau organ;
b) a fost utilizat un alt preparat radiofarmaceutic şi cu o altă activitate;
c) pacientul a fost tratat cu o doză sau cu doze fracţionate, care diferă de cele prescrise de către personalul respectiv şi pot produce efecte deterministice;
d) expunerea utilizată la pacienţi în scop diagnostic depăşeşte nivelurile de referinţă stabilite (anexa C);
e) din cauza defecţiunilor aparaturii şi a utilajului, erorilor salariatului sau din cauza altor erori neprevăzute, pacientul a fost tratat cu o doză mai mare decît cea stabilită numai pentru procedura respectivă de diagnostic şi tratament.
7.82. În cazul anchetării urgenţei radiologice (accidentului şi/sau incidentului nuclear) titularul de autorizaţie (licenţă) este dator să:
a) calculeze şi să estimeze doza primită de victimă şi distribuirea acesteia;
b) determine şi să ia măsurile necesare în cazul intervenţiei care vor exclude pe viitor repetarea cazului;
c) informeze imediat în scris organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare, conform legislaţiei în vigoare despre cauzele producerii accidentului (incidentului, urgenţei), şi măsurile aplicate în intervenţie;
d) informeze despre accident (incident, urgenţă) pacientul şi medicul acestuia.
Înregistrări
7.83. Titularii de autorizaţie (licenţă) sînt obligaţi să acumuleze şi să păstreze informaţiile vizînd expunerea (supraexpunerea) şi, în ordinea stabilită, să le prezinte organului public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare:
a) în cazul utilizării metodelor de radiodiagnostic - informaţia necesară pentru evaluarea retrospectivă a dozei, numărul de investigaţii şi durata radioscopiei;
b) la efectuarea investigaţiilor de medicină nucleară - reactivii utilizaţi şi activitatea lor;
c) la utilizarea terapiei cu radiaţii ionizante - informaţia despre volumul planificat al ţintei, dozei de iradiere în centrul acesteia, doza maximă şi minimă de iradiere a volumului planificat al ţintei, expunerii altor organe, doza fracţionată şi durata integrală a tratamentului;
d) în cazul realizării investigaţiilor cu caracter ştiinţific - informaţia despre expunerea voluntarilor.
7.84. Titularii de autorizaţie (licenţă) sînt obligaţi să păstreze şi să prezinte, la cererea organelor publice cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare şi a altor persoane abilitate din domeniu, informaţia despre calibrare, verificările periodice ale aparaturii la corespunderea parametrilor fizici şi clinici, utilizaţi în cadrul efectuării curei de tratament sau diagnostic.
VII.3. EXPUNERA POPULAŢIEI
Obligaţiunile titularilor de autorizaţie (licenţă)
7.85. titularii de autorizaţie (licenţă) responsabili de sursă, sînt obligaţi să determine acţiunile şi măsurile de asigurare a radioprotecţiei şi securităţii populaţiei prin intermediul:
a) optimizarii radioprotecţiei;
b) diminuării expunerii normale (expunerea sumară nu trebuie să depăşească limitele stabilite ale dozelor pentru populaţie);
c) asigurării păstrării şi exploatării corespunzătoare corecte a surselor şi controlul probabilităţii expunerii populaţiei;
d) aplicării mijloacelor admise şi adecvate de protecţie;
e) educaţiei sanitare a populaţiei;
f) recalificării şi îndeplinirii programelor ştiinţifico-practice de estimare a expunerii, coordonate cu organele publice cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare, alte ministere şi departamente sau organisme internaţionale;
g) înregistrării adecvate a datelor de supraveghere (măsurători, investigaţii) şi a monitorizării.
7.86. titularii de autorizaţie (licenţă) şi patronii elaborează şi concordează cu organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare planurile măsurilor în cazurile de accidente (urgenţe) sau lichidare a consecinţelor acestora, corespunzător caracterului şi mărimii riscului.
7.87. titularii de autorizaţie (licenţă) poartă responsabilitatea pentru ca procesul optimizării mijloacelor de control al degajărilor efluenţilor radioactivi în mediul ambiant să se efectueze în corespundere cu regulile de limitare a dozelor, luîndu-se în considerare:
a) acţiunea altor surse şi a activităţilor asupra dozei de iradiere;
b) posibilele schimbări ale condiţiilor care pot influenţa expunerea;
c) experienţa contemporană a utilizării surselor în activitate;
d) particularităţile estimării şi evidenţei expunerii potenţiale.
Comportamentul vizitatorilor în zona controlată şi în zona supravegheată a obiectivelor nucleare
7.88. titularii de autorizaţie (licenţă) sînt obligaţi să asigure ca:
a) vizitatorii în zona controlată să fie însoţiţi de o persoană ce cunoaşte regulile radioprotecţiei şi securităţii;
b) să fie organizat controlul siguranţei vizitelor în zona supravegheată, ultima fiind marcată cu semnele respective ale pericolului radioactiv.
Sursele de expunere externă
7.89. titularii de autorizaţie (licenţă) sînt obligaţi să asigure ca:
a) organele publice cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare să controleze şi să aprobe planurile încăperilor, amplasarea noilor instalaţii cu surse şi a celor existente dar modificate pînă la începutul exploatării acestora;
b) dozele să corespundă cerinţelor NFRP-2000;
c) în cazurile cuvenite, expunerea se diminuează prin mijloace de ecranare şi de radioprotecţie optimizate.
Contaminările radioactive în încăperi închise
7.90. titularii de autorizaţie (licenţă) sînt datori să asigure ca în corespundere cu NFRP-2000, să fie întreprinse toate măsurile optime de diminuare a contaminării de la SRI în zonele accesibile populaţiei.
Limitarea expunerii la radiaţii a populaţiei de la sursele naturale
7.91. Valoarea admisă a dozei efective, condiţionată de acţiunea sumară a surselor naturale asupra populaţiei, nu se stabileşte. Diminuarea nivelului expunerii populaţiei se obţine prin stabilirea unui sistem de limitări la expunere de la sursele naturale.
7.92. Doza expunerii cosmice nu limitează posibilitatea stabilirii cu traiul într-un anumit loc, dar ea trebuie să fie luată în considerare la calcularea dozei provenite de la toate sursele de radiaţii ionizante.
7.93. La proiectarea spaţiilor locative sau a edificiilor social-culturale trebuie să fie prevăzut ca activitatea echivalentă medie anuală de echilibru pe unitatea de volum a produşilor descendenţi ai radonului şi thoronului în aerul încăperilor să nu depăşească 100 Bq/m3, iar debitul dozei efective al iradierii gamma să nu depăşească mai mult de 0,25 mSv/h debitul dozei la loc deschis.
7.94. În edificiile exploatate activitatea echivalentă medie anuală de echilibru pe unitatea de volum ai produşilor descendenţilor radonului şi thoronului în aerul edificiilor locative nu trebuie să depăşească 150Bq/m3. În cazul depistării unor valori mai mari ale activităţii pe o unitate de volum trebuie să fie întreprinse măsuri de radioprotecţie îndreptate spre diminuarea pătrunderii radonului în aerul spaţiilor locative şi ameliorarea ventilării încăperilor. Strămutarea locatarilor (cu acordul acestora) şi reprofilarea încăperilor, edificiilor poate avea loc în cazurile cînd este imposibilă diminuarea activităţii echivalente medii anuale de echilibru pe o unitate de volum a produşilor descendenţi ai radonului şi thoronului pînă la valori mai mici de 300 Bq/m3.
7.95. Măsurile de radioprotecţie se înterprind şi atunci cînd debitul dozei iradierii gamma în încăperi depăşeşte debitul dozei efective al iradierii gama la loc deschis mai mult de 0,25 mSv/h. În acest caz, problema strămutării locatarilor se examinează atunci cînd practic este imposibil de a diminua acest indice pînă la valori inferioare 0,5 mSv/h.
7.96. Activitatea efectivă specifică (Aef.) a radionuclizilor naturali în materialele de construcţie extrase din locurile de origine ale zăcămintelor (piatră spartă, prundiş, nisip, lut, materie primă din ciment, cărămidă etc.) sau produsele derivate ale industriei, deşeurile industriale, utilizate la fabricarea materialelor de construcţie (cenuşa, zgura etc.) nu trebuie să depăşească:
a) pentru materialele utilizate la construcţia edificiilor locative şi publice noi (clasa I):
Aef.=ARa+1,31 ATh+0,09 AK 0,09c 300 Bq/kg, unde
ARa şi ATh - activităţile specifice ale Ra-226 şi Th-232, aflaţi în echilibru cu celelalte elemente ale familiilor Radiului şi Thoriului, AK - activitatea specifică pentru K- 40 (Bq/kg);
b) pentru materialele utilizate la construcţia drumurilor în limitele teritoriului zonelor locative şi a zonelor în perspectivă de construcţie, la construcţia edificiilor industriale (clasa II):
Aef. <9c 600 Bq/kg;
c) pentru materialele utilizate la construcţia obiectelor industriale izolate unde este exclusă aflarea persoanelor, a drumurilor în afara localităţilor, a obiectelor subterane, drumurilor în zonele de trai cu condiţia acoperirii acestora cu un strat de pămînt nu mai mic de 0,5 m (clasa III):
Aef. <9c 1350 Bq/kg;
d) cînd Aeff > 1,35 kBq/kg problema utilizării materialelor se rezolvă în fiecare caz aparte prin concordare cu Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat al Republicii Moldova.
7.97. În cazurile cînd concentraţia radionuclizilor naturali şi artificiali în apa potabilă asigură o doză efectivă mai mică de 0,1 mSv/an nu sînt necesare aplicarea de măsuri pentru diminuarea radioactivităţii. Acestei valori de doză la consumul unui volum de apă de 2 litri pe zi, corespund unei valori medii a activităţii specifice pe durata unui an (nivelurile de intervenţie - NI), indicate în Anexa B.
În cazul prezenţei în apă a cîtorva radionuclizi trebuie să fie satisfăcută condiţia :
еAi/Ni <9c 1
unde
Ai - activitatea specifică a radionuclidului i în apă, Ni - nivelul corespunzător de intervenţie.
În cazul neglijării condiţiei indicate, măsurile de protecţie trebuie să se întreprindă, luîndu-se în considerare principiul optimizării. Estimarea preventivă a posibilităţii utilizării apei în scopuri potabile se efectuează în dependenţă de activitatea specifică alfa-globală (Aa) şi beta-globală (Ab) - care nu trebuie să depăşească 0,1 şi respectiv 1,0 Bq/l.În cazurile prezenţei în apă a radionuclizilor 3H, 14C, 131I, 210Pb, 228Ra, şi 232Th determinarea activităţii specifice a acestor radionuclizi este obligatorie. Nivelul de intervenţie pentru 222Rn în apa potabilă constituie 60 Bq/kga .
Pentru apele minerale şi curative se stabilesc normative speciale.
7.98. Activitatea specifică a radionuclizilor naturali în îngrăşămintele, ce conţin fosfor şi melioranţi, nu trebuie să depăşească:
AU+1,24 ATh < 2,8 kBq/kg, unde
AU şi ATh - activităţile specifice ale Uraniului-238 (Radiului-226) şi Toriului-232 (Toriu-228), aflaţi în echilibru radioactiv cu ceilalţi reprezentanţi ai compuşilor radioactivi, respectiv ai Uraniului şi Toriului.
Deşeurile radioactive
7.99. Persoanele înregistrate şi titularii de autorizaţie (licenţă) trebuie să asigure ca activitatea şi volumul oricăror deşeuri radioactive, formate în rezultatul utilizării surselor pentru care aceştea poartă răspundere, să fie păstrate practic la un nivel minim de întreţinere cu tratarea cuvenită a acestora.
Aceasta presupune că colectarea, deplasarea, prelucrarea, condiţionarea, transportul, păstrarea şi stocarea lor să se efectueze în conformitate cu NFRP-2000 şi a oricăror altor norme în vigoare, referitoare la tratarea inofensivă a deşeurilor radioactive.
7.100. Persoanele înregistrate şi titularii de autorizaţie (licenţă) divizează şi, în unele cazuri speciale, prelucrează separat deşeurile radioactive în dependenţă de variantele existente de stocare a acestora, dacă procedeul în cauză este dictat de existenţa unor diferenţe în factori cum sînt conţinutul radionuclizilor, timpul de înjumătăţire, concentraţia, volumul, proprietăţile fizice şi chimice.
Degajările efluenţilor radioactivi în mediul ambiant
7.101. Persoanele înregistrate şi titularii de autorizaţie (licenţă) trebuie să asigure ca materialele radioactive, formate în rezultatul activităţii practice permise sau utilizării surselor permise să nu fie deversate în mediul ambiant, cu excepţia cazurilor cînd:
a) această degajare nu depăşeşte limitele permise de către organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare;
b) orice degajare este controlată;
c) expunerea scontată a populaţiei în rezultatul degajărilor se află în limitele indicate în anexa B;
d) controlul degajărilor este optimizat în concordanţă cu cerinţele generale ale normativelor în vigoare.
7.102. Pînă la degajarea în mediul ambiant a unor substanţe radioactive în stare solidă, lichidă sau gazoasă, obţinute în rezultatul utilizării surselor pentru care ei poartă răspundere, în cazurile necesare, persoanele înregistrate şi titularii de autorizaţie (licenţă):
a) determină caracteristicile şi activitatea materialului care urmează a fi degajat, ordinea şi metodele de degajare (stocare);
b) determină căile importante de expunere prin care radionuclizii degajaţi pot provoca expunerea populaţiei în timpul efectuării investigaţiilor preventive necesare;
c) estimează dozele care pot fi primite de grupurile critice în rezultatul degajărilor planificate;
d) prezintă această informaţie organului public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare în calitate de date utilizate pentru stabilirea nivelurilor admise ale degajărilor şi condiţiilor de respectare ale acestora.
7.103. Titularii de autorizaţie (licenţă) în perioada exploatării surselor pentru care poartă răspundere, sînt datori să:
a) asigure ca volumul tuturor degajărilor efluenţilor radioactivi să fie inferior nivelurilor admise de degajare în măsura în care aceasta este raţională;
b) efectueze detaliat şi exact monitorizarea degajărilor efluenţilor radioactivi pentru a demonstra respectarea nivelurilor admise ale degajărilor şi a permite estimarea expunerii grupurilor critice;
c) înregistreze rezultatele monitorizării şi valorile de estimare a expunerii;
d) raporteze organului public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare despre rezultatele monitorizării cu o periodicitate confirmată;
e) raporteze imediat organului public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare despre orice degajări care depăşesc nivelurile stabilite în conformitate cu criteriile de transmitere a comunicatelor, stabilite de către organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare.
7.104. Titularii de autorizaţie (licenţă), în cazurile cuvenite şi prin concordare cu organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare, examinează şi perfecţionează măsurile de control ale degajărilor de la surse, pentru care poartă răspundere în limita experienţei lor de exploatare.
Monitorizarea expunerii publice
7.105. Titularii de autorizaţie (licenţă) sînt obligaţi, în modul stabilit, să:
a) implementeze şi realizeze programul monitorizării expunerii care să asigure efectuarea estimării expunerii externe a populaţiei în conformitate cu cerinţele NFRP-2000;
b) înregistreze rezultatele expunerii populaţiei şi a mediului ambiant şi să transmită aceste rezultate organului public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare;
c) informeze imediat organele publice cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare despre creşterea intensităţii cîmpului de iradiere şi despre orice deversări, care depăşesc nivelurile stabilite;
d) întreprindă măsurile de monitorizare ale expunerii accidentale şi ale poluării (contaminării) mediului ambiant.
Produsele de consum
7.106. Produsele de consum, care pot provoca expunerea populaţiei în rezultatul acţiunii radiaţiilor ionizante nu se livrează acesteia decît în cazurile cînd:
a) această expunere este exclusă din sfera acţiunii prezentelor NFRP-2000;
b) produsele corespund cerinţelor scoaterii din uz indicate în anexa A sau au devenit obiect scos din uz de către organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare; sau
c) aceste produse sînt admise pentru utilizare de către Ministerul Sănătăţii (anexa F).
7.107. Furnizorii produselor de consum asigură corespunderea acestor produse cerinţelor NFRP-2000 şi în particular, optimizarea acelor aspecte ale construcţiei lor şi a producerii care pot influenţa asupra expunerii oamenilor în condiţii normale de utilizare şi comportare cu ea, şi de asemenea, în cazul comportării incorecte cu produsele sus-numite, utilizării incorecte, accidentelor şi stocării acestora, prin aplicarea dozelor-limită stabilite sau aprobate de către organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare cu luarea în considerare a:
a) diferitor radionuclizi care pot fi utilizaţi şi a tipului lor de iradiere, energiei, activităţilor şi perioadelor de înjumătăţire;
b) formelor fizice şi chimice ale radionuclizilor care pot fi utilizaţi, şi a acţiunii lor asupra protecţiei şi securităţii în condiţii normale şi anormale;
c) învelişului de protecţie şi ecranare a materialului radioactiv şi al produselor de consum şi a accesului la acest material în condiţii normale şi anormale;
d) necesităţilor în deservirea şi repararea şi metodelor de efectuare a lor; şi
e) experienţei corespunzătoare, legate de produsele de consum analogice.
7.108. Furnizorii produselor de consum asigură:
a) acolo, unde aceasta este posibil de a îndeplini practic, furnizarea oricărei unităţi ale produselor de consum cu o etichetă cu un text clar aplicat în siguranţa pe o suprafaţa vizibilă şi care anuntă că:
i. aceste produse conţin materiale radioactive; şi
ii. vînzarea acestor produse populaţiei este permisă de către organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare corespunzător; şi
b) reproducerea clară a informaţiei indicate în subpunctul a), de asemenea pe fiecare ambalaj în care este furnizată această marfă de consum.
7.109. Furnizorii produselor de consum însoţesc fiecare unitate a produselor cu o informaţie clară şi utilă şi cu instrucţiuni care se referă la:
a) montarea corectă, utilizarea şi întreţinerea tehnică a acestui produs;
b) deservirea şi reparaţia;
c) radionuclizii conţinuţi şi activitatea lor la data indicată;
d) debitele dozei de expunere în condiţii normale de lucru, de asemenea în timpul deservirii şi reparaţiei; şi
e) procedurile recomandate pentru stocare.
Radioprotecţia la exploatarea aeronavelor
7.110. În timpul exploatării aeronavelor, cînd membrii echipajului din cauza expunerii cosmice pot primi o doză efectivă mai mare de 1 mSv, devine necesară aplicarea următoarelor măsuri de radioprotecţie:
a) estimarea expunerii membrilor echipajelor aeronavelor;
b) a ţine cont de expunerea estimativă la întocmirea graficelor de zbor a membrilor echipajului, ceea ce va permite reducerea expunerii membrilor echipajelor, care se expun în valori majorate;
c) toate cerinţele cap.VII ale NFRP-2000 a fi aplicate femeielor-membre ale echipajelor aeronavelor;
d) a informa membrii echipajelor aeronavelor despre impactul asupra sănătăţii legat de activitatea lor.
VII.4. Expunerea potenţială. Siguranţa surselor
7.111. NFRP-2000 stabilesc obligaţiunile titularilor de autorizaţie (licenţă) pentru asigurarea securităţii SRI, inclusiv instalaţiile şi aparatura care generează aceste radiaţii ionizante.
7.112. NFRP-2000 stabilesc măsurile principale privind pre-venirea sau diminuarea acţiunii nocive a expunerii potenţiale prin:
a) evaluarea radioprotecţiei în ansamblu şi a siguranţei unei surse concrete, inclusiv în cazurile de defectare a instalaţiei;
b) pronosticarea probabilităţii apariţiei unei expuneri potenţiale (clasificării, caracterizării şi nivelului acesteia);
c) evaluarea posibilelor trasee ale apariţiei şi consecinţelor erorilor posibile ce pot avea loc în procesul exploatării, vizînd siguranţa şi protecţia.
7.113. În cazul evaluării siguranţei sursei, titularul de autorizaţie (licenţă) trebuie să ţină cont de factorii care pot provoca:
a) declanşarea masivă şi poluarea (contaminarea) cu efluenţi radioactivi (radioizotopi) a mediului ambiant şi măsurile de prevenţie a răspîndirii acestora;
b) schimbarea ocazională a focarului de expunere (a generatorului) în cîmpul muncii, măsurile privind controlul şi limitarea expunerii sau lichidarea defecţiunilor tehnice.
7.114. Expertiza suplimentară a proiectului sau obiectului funcţional se efectuează dacă:
a) se planifică modernizarea sistemului de protecţie (blocaj), condiţiilor de exploatare sau asistenţă a sursei;
b) metoda utilizată de evaluare a protecţiei este incorectă;
c) se preconizează introducerea unor schimbări în activitatea practică, în instrucţiunile sau normativele respective.
7.115. Titularii de autorizaţie (licenţă), în comun cu furnizorul sursei, sînt obligaţi să:
a) asigure instruirea personalului privind metodele de protecţie, utilizate în practică şi să informeze imediat despre toate cazurile de urgenţă (accident/incident) şi consecinţele posibile ale acestora;
b) controleze permanent şi să examineze sistemele, instalaţiile şi componentele sursei, uzarea căreia poate fi cauza unei situaţii anormale sau a unei activităţi inadecvate;
c) menţină expunerea la un nivel minimal a personalului în cadrul asistenţei tehnice (încercărilor) sistemelor şi componentelor acestora;
d) asigure deconectarea automată a sursei sau să diminueze expunerea de la sursă în cazuri de încălcare a regulilor de exploatare;
e) elaboreze un sistem automatizat pentru monitorizarea condiţiilor anormale de utilizare a sursei care poate influenţa în ansamblu asupra radioprotecţiei şi securităţii;
f) elaboreze planurile proprii vizînd masurile de lichidare a urgenţelor şi a accidentelor (incidentelor) şi să aibă specialişti antrenaţi în lichidarea consecinţelor acestora.
Alegerea terenului pentru construcţia obiectivelor şi amplasarea surselor
7.116. În procesul de selectare a locului pentru construcţia sau amplasarea unei instalaţii cu sursă de radioactivitate joasă sau în spitale, întreprinderi industriale, instituţii de învăţămînt etc, este necesar de a se lua în considerare:
a) factorii care pot influenţa expunerea de la sursă a personalului şi publicului, inclusiv ventilarea, ecranarea şi distanţa de la sursa pînă la locurile de aflare a unor grupuri (persoane) din public;
b) posibilităţile de elaborare a măsurilor tehnico-inginereşti cu evidenţierea cerinţelor sus-menţionate .
7.117. La selectarea terenului pentru amplasarea obiectivelor, în care se vor utiliza materialele radioactive în cantităţi mari şi unde poate apărea un eventual pericol de pătrundere a acestor materiale în mediul ambiant, este necesar să se ia în considerare circumstanţele, care pot afecta siguranţa sursei, condiţiile de aplicare a măsurilor de intervenţie şi modalităţile de realizare a planurilor de lichidare a consecinţelor accidentului (incidentului).
7.118. Se interzice transmiterea SRI unor persoane neautorizate (nelicenţiate), de asemenea, vinderea, exportul, predarea pentru stocare a SRI, fără autorizarea în prealabil a acestui fapt de către organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare.
VIII. CERINŢE VIZÎND LIMITAREA EXPUNERII
TEHNOGENE ÎN CONDIŢII DE INSPECTARE
TEHNOGENE ÎN CONDIŢII DE INSPECTARE
Condiţii optimale de exploatare a SRI
8.1. Pentru categoriile de persoane expuse iradierii se stabilesc trei tipuri de normative:
a) principalele limite de doze (LD), indicate în anexa B;
b) nivelurile admise ale acţiunii monofactoriale (pentru un radionuclid, căile de pătrundere sau a unui tip de expunere externă), care sînt derivatele limitelor principale de doză: limitele de ingestie anuală (LIA), activităţile volumice medii anuale admisibile (AVMAA), activităţile specifice medii anuale (ASMA) etc.;
c) nivelurile de control - dozele, activitatea, densitatea fluxului etc. Valorile acestora trebuie luate în considerare la organizarea nivelurilor de radioprotecţie pentru asigurarea condiţiilor în cadrul cărora acţiunea radiaţiilor va fi mai mică decît cea admisă.
8.2. Principalele limite de doze de expunere nu includ dozele de iradiere de la sursele naturale, cele de la expunerea medicală şi nici dozele în situaţii de urgenţe radiologice (accident, incident). Pentru aceste expuneri se determină unele circumstanţe speciale de diminuare.
8.3. Doza efectivă pentru personal nu trebuie să depăşească pentru toată perioada de activitate (50 ani) - 1 Sv, iar pentru populaţie în perioada vieţii (70 ani) - 70 mSv.
8.4. În cazul acţiunii simultane asupra organismului a expunerii externe şi interne doza efectivă anuală nu trebuie să depăşească limitele indicate în anexa B.
8.5. În condiţiile standard de ingestie monofactorială a radionuclizilor, incluşi în NFRP-2000, pătrunderea anuală în organism prin organele respiratorii şi activitatea volumică medie anuală a acestora în aerul inhalat nu trebuie să depăşească valorile LIA şi AVMA, indicate în anexa B (p. B3 şi B4), în care dozele limită sînt stabilite la 20 mSv/an pentru personal şi
1 mSv/an pentru populaţie.
8.6. În condiţiile incorporării nestandard a radionuclizilor, mărimile LIA şi AVMA se stabilesc prin indicaţii metodice ale Medicului-şef Sanitar de Stat.
8.7. Pentru personalul din categoria A nivelurile valorilor LIA şi AVMA ale produselor de dezintegrare a izotopilor Radonului (222Rn şi 220Rn), 210Po(RnA), 214Pb(RnB), 214Bi(RnC), 212Pb(ThC) în unităţi de activitate echivalentă balansată constituie:
LIA: 0,10 IRnA + 0,52 IRnB + 0,38 IRnC = 3,0 MBq
0,91 IThB + 0,09 IThC = 0,68 ?Bq
AVMA: 0,10 VRnA + 0,52 VRnB + 0,38 VRnC = 1200 Bq/m3
0,91 VThB + 0,09 VThC = 270 Bq/m3, unde
Ii şi Vi - limitele ingestiei anuale şi volumice medii anuale în zona de inhalare a produselor de dezintegrare a Radonului.
8.8. Pentru femeile în vîrsta de pînă la 45 ani, care activează cu surse de radiaţii, se introduc restricţii suplimentare: doza echivalentă pe suprafaţa părţii inferio-anterioare a abdomenului nu trebuie să depăşească mai mult de 1 mSv/lună, iar încorporarea anuală a radionuclizilor prin ingestie şi inhalare nu mai mult de 1/20 parte a limitelor anuale pentru personal. În aceste condiţii doza echivalentă pentru embrion în primele 2 luni ale gravidităţii neconfirmate nu va depăşi 1 mSv. Pentru asigurarea îndeplinirii acestor normative în condiţiile acţiunii simultane a expunerii externe şi interne se recomandă îndeplinirea cerinţelor p.8.5.
IX. EXPUNEREA DE URGENŢĂ
9.1. Obligaţiunile întreprinderii (instituţiei), responsabile pentru utilizarea intervenţiei şi ordinea aplicării acesteia în caz de urgenţă radiologică sau accident (incident) nuclear, sînt determinate de legile şi actele normative în vigoare ale Republicii Moldova.
9.2. În planul măsurilor în caz de urgenţă trebuie să fie indicată ordinea aplicării intervenţiei după apariţia accidentului la întreprindere şi răspîndirea acestuia în afara întreprinderii.
9.3. Patronii şi titularii de autorizaţie (licenţă) sînt obligaţi să asigure ca:
a) să fie elaborat şi aprobat planul măsurilor în caz de accident (incident) sau urgenţă a unei surse la utilizarea căreia poate apărea necesitatea aplicării intervenţiei;
b) la elaborarea planurilor în caz de accident (incident) sau urgenţă să participe organizaţiile responsabile pentru aplicarea intervenţiei, iar planurile în caz de urgenţă să fie coordonate, în modul stabilit, cu organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare;
c) volumul şi conţinutul planurilor de măsuri în cazul accidentului (incidentului) să fie determinate, luîndu-se în considerare rezultatele cercetării şi analizării consecinţelor urgenţelor cu surse de acest tip şi experienţa de lichidare a lor;
d) planul măsurilor în caz de urgenţă să fie reexaminat şi completat periodic;
e) participanţii la efectuarea măsurilor de intervenţie să fie pregătiţi, să-şi perfecţioneze cunoştinţele şi să se antreneze în permanenţă;
f) populaţia care se poate afla sub acţiunea urgenţei să fie informată din timp despre acest fapt.
9.4. În planul de măsuri în caz de urgenţă este necesar să se includă:
a) repartizarea obligaţiilor de informare şi aplicare a intervenţiilor;
b) ordinea determinării condiţiilor de exploatare a SRI şi a altor situaţii în care poate apărea necesitatea aplicării intervenţiei;
c) diverse măsuri de intervenţie, determinate în baza nivelurilor de acţiune, indicate în anexa E şi ordinea de aplicare, luîndu-se în considerare urgenţele de diferit grad;
d) acţiunile generale, modalităţile şi ordinea interacţiunii organizaţiilor responsabile de aplicarea intervenţiilor, implicării medicilor, serviciului antiincendiar, poliţiei etc.;
e) metodele şi utilajul pentru estimarea urgenţelor şi a consecinţelor acestora;
f) modul de informare a populaţiei în caz de urgenţă;
g) criteriile de suspendare a aplicării oricărei măsuri de intervenţie;
9.5. Titularii de autorizaţie (licenţă) sînt datori să informeze organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare despre:
a) mărimea, volumul, activitatea şi tipul degajărilor efluenţilor radioactivi;
b) gradul de evoluţie al urgenţei;
c) aplicarea şi planificarea măsurilor de intervenţie în caz de urgenţă.
9.6. Pentru îndeplinirea planului de măsuri în caz de urgenţă la întreprindere sînt responsabili titularii de autorizaţie (licenţă), iar în exteriorul acesteia - instituţia responsabilă pentru aplicarea intervenţiei.
Aplicarea intervenţiei în cazul expunerii de urgenţă
9.7. Aplicarea intervenţiei în cazul expunerii de urgenţă trebuie să fie efectuată în baza aprecierii nivelurilor de intervenţie sau acţiune. Rezultatul intervenţiei este determinat de zona de evitare, iar nivelul de acţiune - de activitatea specifică şi volumică a concentraţiei radionuclizilor în produsele alimentare, apa potabilă, produsele vegetale, aerul atmosferic, sol etc.
9.8. Nivelurile optime de intervenţie stabilite în planurile de măsuri în caz de accident (incident) servesc drept criterii iniţiale pentru aplicarea măsurilor de intervenţie care pot fi modificate în dependenţă de circumstanţele concrete de producere a urgenţei.
9.9. Măsurile de intervenţie vor fi argumentate, dacă doza pronosticată pentru fiecare individ, fără aplicarea măsurilor de intervenţie, va provoca urmări grave pentru sănătate. În aceste circumstanţe deciziile adoptate despre sistarea măsurilor de intervenţie trebuie să fie argumentate. Depăşirea dozelor la aplicarea măsurilor de intervenţie va fi argumentată conform cerinţelor anexei D a NFRP-2000.
9.10. Deciziile privind aplicarea măsurilor de protecţie în cazul unui(ei) accident major (urgenţe radiologice) cu contaminarea radioactivă a teritoriului se adoptă în baza comparării dozei proiectate prevenită prin măsuri de protecţie şi niveluri de contaminare A şi B, indicate în tabelele D.3.-D.5. (Anexa D).
9.11. Măsurile de intervenţie urgentă, inclusiv adăpostirea, evacuarea şi profilaxia cu iod trebuie să se aplice fiecărui individ, dacă va depăşi valorile indicate în anexa D sau nivelurile de intervenţie stabilite prealabil în planul măsurilor în caz de urgenţă.
9.12. În planul de măsuri în caz de urgenţă trebuie să fie determinate nivelurile de intervenţie pentru suspendarea sau schimbul produselor alimentare şi a apei potabile, la depăşirea cărora consumul lor se interzice.
9.13. Dacă cantitatea produselor alimentare este suficientă şi nu există alţi factori sociali şi economici importanţi, nivelurile de intervenţie pentru produsele alimentare şi apa potabilă se stabilesc în conformitate cu cerinţele anexei E a NFRP-2000.
9.14. Dacă contaminarea produselor alimentare nu este suficientă sau apar alte condiţii, atunci organul de reglementare poate stabili niveluri de acţiuni mai înalte pentru produsele alimentare şi apa potabilă, decît acele indicate în anexa E.
9.15. Pentru produsele alimentare care se consumă în cantităţi mici organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare poate stabili niveluri mai înalte de acţiune.
9.16. Comerţul internaţional cu produse alimentare, care au fost contaminate cu radionuclizi, se realizează în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii şi în baza convenţiilor internaţionale, la care Republica Moldova este parte.
9.17. Nivelurile de intervenţie pentru evacuarea temporară şi întoarcerea la locul de trai a persoanelor expuse sînt indicate în planurile măsurilor în caz de urgenţă şi se stabilesc în conformitate cu cerinţele anexei E.
9.18. Strămutarea în alt loc permanent de trai a persoanelor expuse are loc în cazul cînd:
a) durata strămutării temporare preconizate va fi mai îndelungată decît cea stabilită maxim;
b) strămutarea în alt loc permanent de trai se argumentează prin extinderea zonei afectate.
Estimarea expunerii şi monitorizarea mediului ambiant după accident (incident)
9.19. După accident (incident) trebuie să fie întreprinse măsuri raţionale de estimare a nivelurilor de expunere a populaţiei şi personalului şi de contaminare a mediului ambiant. Aceste rezultate necesită înregistrare într-un mod stabilit, conform cerinţelor organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare.
9.20. Măsurile de intervenţie se aplică doar atunci cînd sînt argumentate şi numai după obţinerea permisului de la organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare.
Securitatea personalului care efectuează intervenţia
9.21. Lucrătorul care efectuează intervenţia nu trebuie să se expună unor doze care depăşesc doza efectivă anuală admisă de expunere profesională (anexa B), cu excepţia cazurilor cînd este necesar de a:
a) salva viaţa unor persoane sau a preveni apariţia traumatismelor grave;
b) preveni dozele efective colective de expunere majoră a oamenilor;
c) nu permite extinderea urgenţei şi intensificarea urmărilor ei catastrofale.
9.22. În cazurile speciale de aplicare a intervenţiilor trebuie să se intreprindă toate măsurile posibile pentru ca doza de expunere, primită de personalul care participă la lichidarea urgenţei, să nu depăşească valoarea dublă a dozei de expunere maxime admise anuale (100 mSv).
9.23. La salvarea vieţii oamenilor trebuie să fie întreprinse toate măsurile posibile pentru ca doza de expunere a participanţilor la lichidarea accidentului să nu depăşească zece valori maximale anuale admise ale expunerii (500 mSv) şi să fie prevenite efectele deterministice pentru sănătate.
9.24. Lucrătorii care participă la lichidarea urmărilor urgenţei, în cazul cînd există probabilitatea că dozele de expunere primite pot fi aproape sau depăşi zece valori maximale anuale admise de expunere (500 mSv), trebuie să aplice măsurile numai în cazurile cînd rezultatul acestor acţiuni (beneficiul) va fi mai mare decît riscul propriu.
9.25. Pentru militarii în serviciu Ministerul Sănătăţii poate stabili niveluri speciale de limitare a expunerii de urgenţă.
9.26. În cazul cînd dozele de expunere pot depăşi nivelul anual maxim admis, lucrătorii trebuie să informeze preventiv şi detaliat voluntarii despre pericolul asupra sănătăţii lor şi să-i instruiască în ceea ce priveşte acţiunile de urgenţă pe care urmează să le execute.
9.27. La finele intervenţiei de urgenţă, lucrătorii care efectuează operaţiunile de restabilire, reparare a instalaţiilor şi clădirilor, stocare a deşeurilor şi dezactivarea întreprinderii şi a teritoriilor adiacente trebuie să execute cerinţele limitelor de doze ale expunerii, specificate în anexa B.
9.28. În cazul aplicării intervenţiilor trebuie asigurată securitatea, estimarea şi înregistrarea dozelor de expunere. La finalul aplicării intervenţiei lucrătorilor trebuie să li se aducă la cunoştinţă rezultatele primite ale dozelor şi riscul respectiv pentru sănătatea lor.
9.29. Doza primită de lucrător în cazul intervenţiei nu trebuie să servească ca bază pentru sistarea ulterioară a activităţii profesionale. Dacă lucrătorul a primit o doză care o depăşeşte pe cea anuală maximă admisă, sănătatea lui necesită să fie controlată calificat.
X. EXPUNEREA CRONICĂ
10.1. În cazul expunerii cronice, ordinea planificării şi aplicării intervenţiei, obligaţiunile şi ordinea colaborării reciproce a fiecărei organizaţii, care are dreptul la aplicarea intervenţiei, este determinată de către Guvern sau de organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare.
10.2. Planurile măsurilor de remediere pentru situaţiile de expunere cronică sînt elaborate de către organizaţia responsabilă de intervenţie. În aceste planuri se includ măsurile de remediere şi se determină nivelurile de acţiune, luîndu-se în considerare următoarele aspecte:
a) expunerea individuală şi colectivă;
b) riscurile radiaţionale şi neradiaţionale;
c) cheltuielile financiare şi materiale necesare pentru lichidarea consecinţelor accidentului (incidentului).
10.3. Nivelul de acţiune, utilizat în caz de expunere cronică, se stabileşte în dependenţă de beneficiul şi costul, care necesită a fi calculate şi incluse în planurile măsurilor de remediere. În toate cazurile prezenţei Radonului în spaţiile locative şi locurile de muncă, nivelurile de intervenţie şi acţiune se elaborează în conformitate cu cerinţele NFRP-2000.
10.4. În conformitate cu factorii sociali şi economici organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare decide dacă caracterul măsurilor de intervenţie în spaţiile locative este recomandabil sau obligatoriu.
XI. EXPUNEREA MAJORATĂ PLANIFICATĂ
11.1. Expunerea planificată a personalului (categoria A) cu limitele de doze mai mari, decît cele incluse în anexa B, în timpul lichidării sau prevenirii urgenţei radiologice (accidentului, incidentului), poate fi permisă în cazul cînd este necesar de a salva unele grupuri de populaţie şi/sau a preveni expunerea la radiaţiile ionizante a acestora. Expunerea majorată planificată se permite pentru bărbaţii mai în vîrstă de 30 ani cu consimţămîntul în scris al acestora, fiind informaţi în prealabil despre riscul expunerii asupra sănătăţii şi dozele potenţiale de expunere.
11.2. Expunerea planificată la doze mai mari, decît cele indicate în anexa B a echipajelor şi a personalului formaţiunilor speciale de salvare în timpul lichidării sau prevenirii accidentului (incidentului) este reglementată prin acte departamentale, coordonate cu Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova.
11.3. Expunerea planificată majorată la doze efective pînă la 100 mSv/an şi doze echivalente nu mai mari decît cele dublate, indicate în anexa B, se permite de către organele teritoriale sanitaro-epidemiologice de stat, iar expunerea la doze efective pînă la 200 mSv/an şi de 4 ori mai mari decît cele indicate în anexa B - numai cu acordul Medicului-şef Sanitar de Stat al Republicii Moldova.
11.4. Expunerea majorată nu e permisă:
a) pentru lucrătorii expuşi deja în rezultatul accidentului (incidentului) în decursul unui an la o doză efectivă de 200
mSv/an sau la doza echivalentă ce depăşeşte de 4 ori limitele de doze indicate în anexa B;
b) pentru persoanele cu contraindicaţii medicale.
11.5. Persoanele expuse la dozele efective mai mari de 100 mSv/an nu pot fi supuse ulterior expunerii unor doze mai mari de 20 mSv/an.
11.6. Expunerea la doze efective mai mari de 200 mSv/an se clasifică ca potenţial periculoasă. Persoanele supuse unei astfel de expuneri necesită evacuare urgentă din zonă şi îndreptate la examinare medicală. Activitatea ulterioară cu SRI a acestor persoane poate fi admisă numai în mod particular, cu acordul persoanei respective, conform deciziei comisiei medicale competente.
11.7. Persoanele, care nu se referă la personal, dar sînt sau au fost implicate în serviciile de salvare şi lichidare a consecinţelor unor urgenţe (accidente, incidente) radiologice (nucleare), sînt calificate ca personal de categoria A.
XII. ÎNREGISTRAREA DE STAT A
SURSELOR DE RADIAŢII IONIZANTE
SURSELOR DE RADIAŢII IONIZANTE
12.1. Titularii de autorizaţie (licenţă) sînt obligaţi să efectueze inventarierea SRI cu evaluarea caracteristicilor lor de exploatare în toate cazurile, cînd o valoare sau parametru exploatativ influenţează direct siguranţa şi protecţia sursei sau cînd parametrii tehnici ai acesteia nu corespund datelor din paşaport, producînd deranjamente (defecte) ale utilajului, erori sau situaţii de majorare a limitelor de expunere a personalului.
12.2. Înregistrarea de stat a SRI (închise şi deschise) prevede, conform legislaţiei în vigoare, regulile de înregistrare şi evidenţă în Registrul Naţional al surselor de radiaţii ionizante.
Anexa A
CERINŢE PENTRU EXCEPTAREA PRACTICILOR
A.1. Criteriile de exceptare
A.1.1. În cadrul unei practici poate fi folosită exceptarea care este stabilită de NFRP-2000, dacă organul de reglementare a determinat că SRI corespund criteriilor sau nivelurilor de exceptare, prezentate în anexa A sau nivelurilor de exceptare, stabilite de organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare conform p. A.1.2. al criteriilor de exceptare. Pentru practici neîntemeiate criteriile nu se aplică.
A.1.2. O practică sau sursă, folosită în cadrul practicii, poate fi exceptată fără o evaluare suplimentară, cu condiţia ca următoarele criterii să fie îndeplinite cumulativ în toate situaţiile previzibile:
a) doza efectivă anuală angajată pentru orice persoană din populaţie datorată practicii respective, să fie de ordinul 10µSv sau mai puţin;
b) doza efectivă colectivă angajată pe un timp de un an de desfăşurare a practicii respective să nu depăşească 1 om-Sv, fie o evaluare a optimizării radioprotecţiei să ducă la concluzia că exceptarea este soluţia optimă.
A.2. Exceptarea surselor şi nivelurile de exceptare
A.2.1. Conform criteriilor capitolului A.1. al NFRP-2000 exceptarea cerinţelor de exploatare şi stocare, inclusiv licenţierea, pot fi atribuite următoarelor surse, folosite în practici la:
a) materialele radioactive a căror activitate sau activitate specifică, aflate în încăperi într-un interval de timp concret nu depăşeşte nivelurile de exceptare conform tabelului A.2.1.1.;
b) instalaţii, ce conţin materiale radioactive cînd:
- tipul acestei instalaţii este confirmat printr-o instrucţiune de confirmare sau aprobare;
- această instalaţie corespunde cerinţelor stabilite de NFRP-2000 pentru surse închise;
- debitul dozei echivalente ambientale în condiţii normale de lucru sau debitul dozei echivalente direcţionale în anumite condiţii la distanţa de 0,1 m de orice suprafaţă a instalaţiei nu depăşeşte 1µSv/h;
- organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare stabileşte condiţiile necesare pentru stocare;
c) orice generator de radiaţii, la care se referă cerinţele NFRP-2000, cu excepţia celor indicate în p. 3.7 şi 3.8 cînd:
- tipul aparatului este aprobat de organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare;
- debitul dozei echivalente ambientale în condiţii normale de exploatare sau debitul dozei echivalente direcţionale la distanţa de 0,1 m nu depăşeşte 1µSv/h;
d) la tubul catodic, predestinat pentru prezentarea (furnizarea) imaginii vizuale sau la orice alt generator de radiaţii cu tensiunea nu mai mare de 30 kV, cînd în condiţii normale de exploatare debitul dozei nu depăşeşte 1µSv/h la distanţa de 0,1 m de la suprafaţa aparatului;
e) la materialele contaminate cu substanţe radioactive avizate pentru extragere, pentru care organul de reglementare a aplicat exceptarea.
Anexa B
LIMITELE DOZELOR DE EXPUNERE
B.1. Utilizarea
B.1.1. Limitele dozelor de expunere, reglementate în această anexă, se aplică numai pentru expunerea profesională şi nu se referă la expunerea medicală şi la expunerea publicului de la sursele naturale, dacă ele nu cad sub incidenţa actualelor NFRP-2000.
B.1.2. Limitele dozelor nu se aplică în cazul controlului expunerii potenţiale.
B.1.3. Limitele dozelor nu se utilizează în cadrul soluţionării problemelor despre aplicarea intervenţiei, însă, pentru lucrătorii, încadraţi în realizarea intervenţiei, se aplică cerinţele, incluse în capitolul VII.1 (Expunerea profesională) şi în p.9.21 (Expunerea în caz de accident).
B.2. Expunerea profesională
B.2.1. Limitele dozelor
B.2.1.1. Expunerea fiecărui lucrător trebuie controlată pentru a nu depăşi următoarele limite:
a) doza efectivă de 20 mSv pe an, mediată pe 5 ani consecutivi;
b) doza efectivă de 50 mSv a unui an oarecare, cu condiţia, că pe parcursul a 5 ani consecutivi doza medie nu va depăşi 20 mSv pe an;
c) pentru cristalinul ochiului - doza echivalentă de 150 mSv pe an;
d) pentru piele, extremităţi (mîini şi picioare) - doza echivalentă de 500 mSv pe an.a
B.2.1.2. Pentru persoanele avînd vîrsta cuprinsă între 16-18 ani, care sînt expuse iradierii în scopul pregătirii şi ulterior angajării la serviciu în condiţii de iradiere, şi pentru elevii şi studenţii avînd vîrsta cuprinsă între 16-18 ani, care au necesitatea de a utiliza sursele de iradiere în scopul studiului, nu trebuie să depăşească următoarele limite:
a) doza efectivă anuală de 6 mSv;
b) pentru cristalin - doza echivalentă anuală 50 mSv;
c) pentru piele, extremităţi (mîini şi picioare) - doza echivalentă anuală 150 mSv1.
B.2.2. Condiţii speciale
Conform reglementărilor, incluse în capitolul VIII "Cerinţe vizînd limitarea expunerii tehnogene în condiţii de inspectare" la confirmarea cerinţelor temporare de limitare a dozelor, trebuie să se ia în considerare una din următoarele condiţii b :
a) perioada medierii a dozei efective, indicată în punctul B.2.1.1.a, poate fi schimbată în cazuri excepţionale de către organul de reglementare pentru o durată de pînă la 10 ani consecutivi. În acest caz doza efectivă a oricărui lucrător pentru această perioadă nu trebuie să depăşească în mediue 20 mSv pe an, iar pe orice an aparte - 50 mSv; dacă doza medie angajată de lucrător de la începutul perioadei ajunge la 100 mSv, trebuie să se revadă condiţiile existente;
b) schimbarea temporară a limitelor dozelor este efectuată de către organul public cu funcţii de reglementare în domeniul radioprotecţiei şi securităţii nucleare şi nu trebuie să depăşească 50 mSv pentru oarecare an, iar durata schimbărilor este în vigoare nu mai mult de 5 ani.
B.3. Expunerea publicului
B.3.1. Limitele dozelor
Expunerea publicului de la sursele utilizate, nu trebuie să depăşeacă limitele dozelor utilizate pentru evaluarea dozelor medii ale grupurilor respective de control:
a) doza efectivă - 1mSv pe an;
b) în cazuri speciale - doza efectivă de 5 mSv pe an cu condiţia ca în decursul a 5 ani consecutivi doza medie să nu depăşească 1 mSv pe an;
c) pentru cristalinul ochiului - doza echivalentă de 15 mSv pe an;
d) pentru piele - doza echivalentă de 50 mSv pe anc .
B.3.2. Dozele maxime admise pentru persoanele care îngrijesc şi vizitează pacienţii
Limitele dozelor de expunere, reglementate în anexa B, nu se referă la persoanele care conştient şi din propria iniţiativă ajută pacienţilor la stabilirea diagnosticului, fiind expuşi iradierii medicale şi de asemenea la vizitatorii pacienţilor. Expunerea unei astfel de persoane adulte în perioada stabilirii diagnosticului şi aplicării tratamentului pacientului nu trebuie să depăşească 5 mSv, iar a copiilor, care vizitează aceşti pacienţi, 1 mSv pe tot parcursul stabilirii diagnosticului şi aplicării tratamentului cu radiaţii ionizante.
B.4. Controlul respectării limitelor dozelor
B.4.1. Limitele dozelor, indicate în Anexa B, se utilizează la calcularea sumei dozelor expunerii externe într-o anumită perioadă de timp şi a dozelor expunerii interne, provenite de la radionuclizii incorporaţi în aceeaşi perioadă de timp. Durata pentru care se calculează doza acumulată constituie 50 de ani pentru adulţi şi 70 de ani pentru copii.
B.4.2. La evaluarea corespunderii limitelor dozelor trebuie să se calculeze suma dozei echivalente personale a expunerii externe pentru o durată anumită şi a dozelor echivalente sau efective acumulate de la radionuclizii incorporaţi în aceeaşi perioadă de timp.
B.4.3. Corespunderea cerinţelor sus-menţionate poate fi controlată prin una din următoarele metode:
a) prin compararea dozei efective generale cu limita de doză corespunzătoare, cînd doza efectivă generală (ET) în sieverţi se calculează după formula:
ET=HP(d)+еe(g)j,ingIj,ing+еe(g)j,inhIj,inh
j
unde
HP(d)- echivalentul dozei personale în sieverţi a radiaţiilor penetrante în decursul anuluia ;e(g)j,ingşi e(g)j,inh - doza efectivă scontată pe unitatea de activitate incorporată prin ingestie sau inhalare a radionuclidului j pentru grupul de vîrstă
g (Sv/Bq); şi - incorporarea prin ingestie sau inhalare a radionuclidului j în aceeaşi durată de timp (Bq).
b) prin controlul respectării condiţiei:
HP(d) Ij,ing Ij,inh
-------- = е---------+е----------
DL j Ij,ing,L j Ij,inh,L
unde
DL - limita dozei efective (Sv) corespunzătoare p. B.2.1., B.2.2. şi B.3.; şi - limitele anuale de incorporare prin inhalare sau ingestie a radionuclidului j(Bq).
c) prin oricare alt mod confirmat.
B.4.4. Valorile şi (Sv/Bq) pentru personal sînt indicate în tabelul B.1., iar pentru public în tabelurile B.4. şi B.5. Valorile şi (Bq), referitor la toţi radionuclizii, cu excepţia descendenţilor radonului şi toronului, se calculează conform formulei:
Ij,L = DL/ej ,
unde
DL - limita dozei efective(Sv) corespunzătoare p. B.2.1., B.2.2. şi B.3;
- doza efectivă scontată pe unitatea de activitate incorporată prin ingestie sau inhalare a radionuclidului j
(Sv/Bq).
B.4.5. În tabelul B.1. sînt indicaţi factorii de doză la expunerea personalului cu radionuclizi prin inhalare şi ingestie, şi anume:
- doza efectivă scontată pe unitatea angajată prin ingestie corespunzătoare diferitor factori de transfer f1 pentru intestin pentru diferite forme chimice şi
- doza efectivă scontată pe unitatea angajată prin inhalare pentru tipurile standarde de absorbţie din plămîni (rapidă-F, medie-M şi lentă-S exprimate în zile, săptămîni şi ani, corespunzător) cu indicarea valorilor f1 conform componentei de incorporare eliminate din plămîni în tractul gastro-intestinal.
B.4.6. În tabelul B.2. sînt incluse valorile factorului de transfer f1 pentru intestin.
B.4.7. În tabelul B.3. sînt incluse tipurile de absorbţie (F, M şi S) din plămîni pentru diferite forme chimice ale elementelor şi factorii de transfer f1 pentru intestin a radionuclizilor incorporaţi prin inhalare.
În cazul respectării unor condiţii prealabile, poate fi considerat limita anuală admisă pentru personal.
B.4.8. În tabelul B.4. sînt incluşi factorii de expunere internă în rezultatul ingestiei radionuclizilor pentru public, care corespund diferitor factori de transfer f1 pentru intestin.
B.4.9. În tabelul B.5. sînt incluşi factorii de doză de incorporare prin inhalare pentru public prin diferite tipuri de incorporare din plămîni (F, M şi S).
B.4.10. În tabelul B.6. sînt incluşi factorii de doză pentru gaze şi vapori pentru nou născuţi, copii şi adulţi (pentru personal şi pentru public).
B.4.11. În tabelul B.7. sînt incluse valorile debitului dozei efective de iradiere de la gazele inerte pentru adulţi (pentru personal şi pentru public).
B.4.12. Doza echivalentă angajată pe organ sau ţesut ca rezultat a incorporării oricărui radionuclid prin anumite căi poate fi determinată:
a) ca produsul mărimii estimative incorporate a radionuclidului prin această cale la mărimea dozei echivalente angajată pe unitatea incorporată, corespunzătoare acestui organ sau ţesut, sau
b) altei metode aprobate.
Anexa C.
NIVELURILE DE RFERINŢĂ A DOZEI, DEBITULUI DE DOZĂ ŞI ACTIVITĂŢII
RADIONUCLIZILOR PENTRU EXPUNEREA MEDICALĂ
C.1. Nivelurile de referinţă pentru procedurile de radiodiagnostic
sănt prezentate în Tabelele C.1.1 - C.1.1.4.
sănt prezentate în Tabelele C.1.1 - C.1.1.4.
Tabelul C.1.1. NIVELURILE DE REFERINŢĂ A DOZEI LA EFECTUAREA EXAMENELOR
DE RADIOGRAFIE A UNUI PACIENT ADULT DE TIP STANDARD
DE RADIOGRAFIE A UNUI PACIENT ADULT DE TIP STANDARD
| Regiunea investigată | Incidenţaa | Doza la suprafaţa de intrare pentru o radiografieb (mGy) |
| AP | 10 | |
| Sectorul lombar al coloanei vertebrale | LAT | 30 |
| LSJ | 40 | |
| Cavitatea abdominală, urografia intravenoasă, colecistrografia | AP | 10 |
| Bazinul | AP | 10 |
| Articulaţia coxo-famulară | AP | 10 |
| Cutia toracică | PA | 0,5-0,6 |
| LAT | 2,0 | |
| Sectorul toracic al coloaanei vertebrale | AP | 7 |
| LAT | 20 | |
| Dinţii | Periapicală | 7 |
| AP | 5 | |
| Craniul | PA | 5 |
| LAT | 3 |
Tabelul C.1.2. NIVELURILE DE REFERINŢĂ A DOZEI LA EFECTUAREA EXAMENELOR DE
TOMOGRAFIE COMPUTERIZATĂ UNUI PACIENT ADULT DE TIP STANDARD
TOMOGRAFIE COMPUTERIZATĂ UNUI PACIENT ADULT DE TIP STANDARD
| Regiunea investigată | Doza medie pentru scanări multiplec(mGy) |
| Capul | 50 |
| Sectorul lombar al coloanei vertebrale | 35 |
| Abdomenul | 25 |
Tabelul C.1.3. NIVELURILE DE REFERINŢĂ A DOZEI LA EFECTUAREA EXAMENELOR
DE MAMOGRAFIE A UNEI FEMEI ADULT DE TIP STANDARD
DE MAMOGRAFIE A UNEI FEMEI ADULT DE TIP STANDARD
| Regiunea investigată | Incidenţa | Modul executării | Doza medie la glanda mamarăd(mGy) |
| Glanda mamară | CC (cranio-caudală) | fără grilă | 1 |
| cu grilă | 3 |
Tabelul C.1.4. NIVELURILE DE REFERINŢĂ ALE DEBITULUI DE DOZĂ LA EFECTUAREA
EXAMENELOR DE RADIOSCOPIE UNEI FEMEI ADULT DE TIP STANDARD
EXAMENELOR DE RADIOSCOPIE UNEI FEMEI ADULT DE TIP STANDARD
| Regimul de lucru | Debitul dozei la intraree(mGy/min) |
| Normal | 25 |
| Nivel sporitt | 100 |
C.2. Nivelurile de referinţă ale activităţii radionuclizilor pentru procedurile diagnostice
în medicina nucmliarăsînt prezentate în TAbelul C.2.1.
în medicina nucmliarăsînt prezentate în TAbelul C.2.1.
Tabelul C.2.1. NIVELURILE DE REFERINŢĂ ALE ACTIVITĂŢII RADIONUCLIZILOR LA EFECTUAREA
PROCEDURILOR DE MEDICINĂ NUCLEARĂ PENTRU UN PACIENT DE TIP STANDARD
| Investigaţia | Radio-nuclidului | Forma chimică | Activitatea maximă pe procedură (MBq) |
| Oasele | |||
| Scintigrafia oaselor | Compuşi fosfonaţi şi fosfatici | 600 | |
| Scintigrafia oaselor (SPECTa) | 9mTc | Compuşi fosfonaţi şi fosfatici | 800 |
| Scintigrafia măduvei osoase | Coloid marcat | 400 | |
| Creierul | |||
| Scintigrafia cerebrală statică | 9mTc | TcO-4, DTPAB gluconat şi glucoheptonat | 500 |
| TcO-4, pertehnetat, | 800 | ||
| Scintigrafia cerebrală (SPECT) | 9mTc | DTPA, gluconat şi glucoheptonat | 800 |
| Exametatină (Ceretec) | 500 | ||
| Perfuzie cerebrală (SPECT) | 9mTc | Hexamethyl propylen aminooxim (HM-PAO), exametazină | 500 |
| Cisternogtafia | 111In | DTPA | 40 |
| Glanda lacrimală | |||
| Drenaj lacrimal | 133Xe | TcO14, pertehnetat | |
| 9mTc | coloid marcaat, pertehnetat | 4 | |
| Glanda teroidă | |||
| Scintigrafia teroidei | 9mTc | TcO-4, pertehnetat | 100 |
| 123I | I- | 20 | |
| Decelarea metastazelor tiroidiene (după exterpare) | 131I | I- | 400 |
| Scintigrafia parateroidiană | 201Tl | Tl--clorid | 80 |
| 9mTc | Tetrafosmin (Myoview) | 400 | |
| Plămănii | |||
| Scintigrafia pulmonară dinamică | 81Kr | Gaze | 600 |
| DTPA- aerosol | 800 | ||
| Scintigrafia pulmonară perfuzională | 9mTc | Albumină umană (în macroagregate (MAA0) sau microsfere) | 100 |
| Scintigrafia pulmonară perfuzională (planară) | 133Xe | Soluţie izotopică | 200 |
| Scintigrafia pulmonară perfuzională (SPECT) | 9mTc | MAA | 200 |
| Ficaatul şi splina | |||
| Scintigrafia ficatului şi splinei | 9mTc | Coloid marcat | 80 |
| Hepatobiliscintigrafia | 9mTc | Iminodiacetate şi substanţele echivalente lor | 150 |
| Scintigrafia splinei | 9mTc | Eritrocite denaturate marcate | 100 |
| Scintigrafia ficatului SPECT | 9mTc | Coloid marcat | 200 |
| Sistemul cardiovascular | |||
| Scintigrafia miocardului | 9mTc | Compuşi fosfanaţi şi fosfatici | 600 |
| 9mTc | Izonitrile | 300 | |
| Scintigrafia miocardului SPECT | 201Tl | Tl+clorură | 100 |
| 9mTc | Compuşi fosfanaţi şi fosfatici | 800 | |
| 9mTc | Tetrafosmin (Myoview) | 800 | |
| Stomacul, tubul degestiv | |||
| Scintigrafia stomacului (glandei salivare) | 9mTc | TcO4 | 40 |
| Scintigrafia diverticului Mikhel | 9mTc | TcO4 | 400 |
| Scintigrafia hemoragiilor tubului degistiv | 9mTc | Coloid marcat | |
| Eritrocite marcate normaale | 400 | ||
| Scintigrafia permeabilităţii şi refluxului esofagiene | 9mTc | Coloid marcat | 400 |
| 9mTc | |||
| Scintigrafia pasajului gastral | 111In | Compuşi neadsorbanţi | 12 |
| 113mIn | |||
| Rinichii , sistemul urinar şi glandele suprarenale | |||
| Nefroscintigrafia statică | 9mTc | Acid dimercaptosuccinie | 160 |
| DTPA, gluconat şi glucoheptonat | |||
| Scintigrafia renaală dinamică | 9mTc | Globulină macroagregată - 3 | 100 |
| 123I | O - iodhipturat | 20 | |
| Scintigrafia suprarenalelor | 75Se | Selenorcolesterol | 8 |
| Aalte organe | |||
| Scintigrafia tumorilor neuroectodermale | 123I | Meta-iod-benzil-guadonin | 400 |
| 131I | 20 | ||
| Limfoscintigrafia | 9mTc | Coloid marcat | 80 |
| Nanocol | 140 | ||
| Scintigrafia absceselor | 9mTc | Leucocite marcate prelucrate cu exametazin | 400 |
| 111In | Leucocite marcate | 20 | |
| Scintigrafia trombuşilor | 111In | Trombocite marcate | 20 |
Anexa F.
CONCENTRAŢIILE MAXIME ADMISE IGIENIC
SEMNIFICATIVE A RADIONUCLIZILOR CESIU-137
ŞI STRONŢIU-90 ÎN MATERIA PRIMĂ ALIMENTARĂ,
PRODUSE ALIMENTARE ŞI APĂ POTABILĂ
SEMNIFICATIVE A RADIONUCLIZILOR CESIU-137
ŞI STRONŢIU-90 ÎN MATERIA PRIMĂ ALIMENTARĂ,
PRODUSE ALIMENTARE ŞI APĂ POTABILĂ
| Nr. | Denumirea produsului | Nivelurile admise (Bq-kg,l) | |
| Cs-137 | Sr-90 | ||
| 1. | Produse de origine animală | ||
| 1.1 | Carne, inclusiv semifabricate din carne | ||
| 1.1.1 | - fără oase | 160 | 50 |
| 1.1.2 | - animale sălbatice, fără oase | 320 | 100 |
| 1.1.3 | - oase | 160 | 200 |
| 1.2 | Carne de pasăre, inclusiv semifaabricate din carne de pasăre | 180 | 80 |
| 1.3 | Ouă şi produse din ouă | 80 | 50 |
| 1.4 | Lapte şi produse lactate | 50 | 25 |
| 1.5 | Llapte concentrat condesat, lapte-praf | 200 | 100 |
| 1.6 | Produse din lapte-praf | 360 | 200 |
| 1.7 | Produse lactate pentru copii | 40 | 25 |
| 1.8 | Brînzeturi | 50 | 100 |
| 1.9 | Peşte şi produse din peşte | 130 | 100 |
| 1.10 | Peşte sărat şi conservat | 260 | 200 |
| 2. | Produse de origine vegatală | ||
| 2.1 | Grăunţoase | 80 | 140 |
| 2.2 | Legumiculoase | 60 | 100 |
| 2.3 | Făinuri, crupe | 60 | 100 |
| 2.4 | Pîine şi produse de panificaţie | 40 | 70 |
| 2.5 | Produse de patiserie făinoase | 50 | 80 |
| 2.6 | CAcao-coabe, praf | 100 | 80 |
| 2.7 | Zahăr | 140 | 100 |
| 2.8 | Miere | 100 | 80 |
| 2.9 | Legume şi ffructe proaspete, inclusiv: | ||
| 2.9.1 | - cartofi | 320 | 60 |
| 2.9.2 | - legume,bostănoase, | 130 | 50 |
| 2.9.3 | - fructe, pomuşoare, struguri | 40 | 50 |
| 2.9.4 | - ciuperci | 500 | 50 |
| 2.10 | Legume şi fructe uscate, conservate, inclusiv: | ||
| 2.10.1 | - cartofi, | 1200 | 240 |
| 2.10.2 | - legume,bostănoase, | 600 | 240 |
| 2.10.3 | - fructe, pomuşoare, struguri, | 200 | 240 |
| 2.10.4 | - ciuperci, | 2500 | 250 |
| 2.11 | Sucuri, băuturi | 40 | 50 |
| 2.12 | Sucuri concentrate, băuturi concentrate | 1200 | 240 |
| 2.13 | Gem, dulciaţă, siropuri, concentraate din fructe şi pomuşoare cu zahăr | 80 | 70 |
| 2.14 | Condimente, nuci | 200 | 100 |
| 2.15 | Ceai | 400 | 100 |
| 2.16 | Cafea (boabe, măcinată,solubilă) | 300 | 100 |
| 2.17 | Seminţe oleaginoase | 70 | 90 |
| 2.18 | Ulei vegetal | 60 | 80 |
| 2.19 | Grăsimi animale,inclusiv untură de peşte | 60 | 80 |
| 2.20 | Unt | 100 | 60 |
| 2.21 | Apă potabilă | 8 | 8 |
| 2.22 | Băuturi nealcoolice | 70 | 100 |
| 2.23 | Bere, vin şi alte băuturi alcoolice | 70 | 100 |
| 2.24 | Alte produse | 160 | 100 |