HGA958/2007
ID intern unic:  325108
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 958
din  21.08.2007
cu privire la Strategia energetică a Republicii Moldova
pînă în anul 2020
Publicat : 07.09.2007 în Monitorul Oficial Nr. 141-145     art Nr : 1012
    Abrogată prin HG102 din 05.02.13, MO27-30/08.02.13 art.146

    MODIFICAT

    HG485 din 12.08.09, MO124-126/14.08.09 art.536

    În scopul executării prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.1314 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la executarea Programului de activitate a Guvernului pe anii 2005-2009 „Modernizarea ţării – bunăstarea poporului” şi acţiunile orientate spre asigurarea creşterii economice calitative şi bunăstării populaţiei” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.168-171, art.1402), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
   1. Se aprobă Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2020 (se anexează).
   2. Ministerele, alte autorităţi administrative centrale şi autorităţile administraţiei publice locale, implicate în realizarea măsurilor stipulate în Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2020, vor informa despre măsurile întreprinse, o dată în 3 ani, pînă la data de 15 a lunii ianuarie ce urmează după perioada de gestiune, Ministerul Industriei şi Infrastructurii, care, la rîndul său, va raporta Guvernului despre executarea prezentei hotărîri.
   3. Monitorizarea şi coordonarea procesului de realizare a Strategiei energetice a Republicii Moldova pînă în anul 2020 se pune în sarcina Ministerului Industriei şi Infrastructurii.
    4. Se abrogă Hotărîrea Guvernului nr. 360 din 11 aprilie 2000 „Cu privire la aprobarea Strategiei energetice a Republicii Moldova pînă în anul 2010” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.42-44, art.443).

    PRIM-MINISTRU                                                         Vasile TARLEV

    Contrasemnează:
    Ministrul economiei
    şi comerţului                                                                   Igor Dodon
    Ministrul industriei şi infrastructurii                              Vladimir Antosii
    Ministrul ecologiei
    şi resurselor naturale                                                     Constantin Mihailescu

    Nr.958. Chişinău, 21 august 2007.

Aprobată
prin Hotărîrea Guvernului nr. 958
din 21 august 2007
STRATEGIA ENERGETICĂ
a Republicii Moldova pînă în anul 2020
1. INTRODUCERE
   1. Complexul energetic este o ramură de bază a economiei naţionale şi îndeplineşte un rol important în implementarea cu succes a programelor de dezvoltare a economiei naţionale, precum şi în menţinerea stabilităţii sociale.
   2. Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2020 (în continuare - Strategia) se referă la obiectivele, măsurile şi activităţile orientate spre atingerea unui complex energetic mai eficient, competitiv şi sigur, care să asigure, totodată, securitatea energetică a ţării, modernizarea infrastructurii energetice existente, îmbunătăţirea eficienţei energetice, utilizarea surselor regenerabile de energie şi integrarea pe piaţa energetică europeană.
   3. Strategia este elaborată în cadrul procesului de implementare a Programului de activitate a Guvernului pe anii 2005-2009 „Modernizarea ţării – bunăstarea poporului”. Aceasta ia în considerare Planul de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană, în baza Strategiei energetice a Republicii Moldova pînă în anul 2010 şi acquis-ul comunitar în domeniul energetic, în vederea alinierii prezentei Strategii la obiectivele energetice ale Uniunii Europene.
    4. Complexul energetic are ca obiectiv principal asigurarea cu energie calitativă, la preţuri rezonabile, a tuturor consumatorilor din ţară şi realizarea conceptului de dezvoltare durabilă a economiei naţionale. Obiectivul în cauză va fi atins în bază de competitivitate şi a unei pieţe energetice liberalizate. Concurenţa va asigura norme transparente pentru toţi actorii pieţei energetice, ceea ce, la rîndul său, va contribui la sporirea securităţii energetice a ţării; preţuri raţionale care să indice semnale corecte tuturor actorilor de pe piaţă şi să asigure investiţiile necesare în sector; majorarea eficienţei energetice; şi, dispunînd de legislaţia corespunzătoare, diminuarea impactului asupra mediului înconjurător.
    5. Un factor esenţial pentru implementarea prezentei Strategii îl constituie componenta financiară, adică necesităţile de investiţii capitale. Aceste investiţii sînt necesare pentru modernizarea tuturor componentelor sistemului energetic (producere – transport – distribuţie – consum), luînd în considerare, totodată, normele şi politicile Comunităţii Energetice şi ale pieţei energetice integrale ale Uniunii Europene.
   6. O condiţie importantă pe calea aderării la piaţa regională o constituie aderarea Republicii Moldova la Tratatul Comunităţii Energetice şi armonizarea deplină cu acquis-ul comunitar în energetică. Acest document va angaja ţara noastră la un orar realist de restructurare a sistemului energetic autohton şi la transpunerea completă a acquis-ului energetic, după cum prevede Tratatul Comunităţii Energetice. Moldova recunoaşte impactul socioeconomic al reformelor ce urmează a fi implementate, inclusiv necesitatea restructurării întreprinderilor şi ajustarea tarifelor existente, recuperarea cheltuielilor. Impactul social al prezentei Strategii va necesita crearea unui mecanism de protecţie socială orientat spre grupurile vulnerabile. Pe de altă parte beneficiile economice ale reformelor vor constitui capacitatea îmbunătăţită a ţării de a atrage investiţii în sectorul energetic prin aderarea la o piaţă energetică extinsă şi previzibilă.
    7. Sistemul energetic al Republicii Moldova are o serie de caracteristici care au fost luate în considerare la elaborarea prezentei Strategii. Principalele probleme sînt lipsa de resurse energetice proprii (97% din necesarul de energie al ţării este importat), dependenţa excesivă de gazele naturale importate de la un singur furnizor, nivelul redus de utilizare a surselor regenerabile de energie, insuficienţa capacităţilor de generare a energiei electrice adecvate amplasate pe malul drept al rîului Nistru, procentajul ridicat al pierderilor în sectorul electroenergetic şi cel termic, nivelul scăzut al eficienţei energetice, şi starea proastă a majorităţii infrastructurii energetice.
    8. Avînd în vedere motivele de mai sus şi provocările pe care acestea le prezintă, Strategia se întemeiază pe următoarele principii fundamentale:
    orientarea sistemului de livrare a energiei spre satisfacerea necesităţilor consumatorilor;
    sporirea securităţii furnizării de energie;
    majorarea eficienţei energetice;
    creşterea utilizării surselor regenerabile de energie;
    impactul acceptabil asupra mediului înconjurător la nivel local, regional şi global (schimbarea climei);
    sistemul energetic care include surse de generare distribuită;
    selectarea şi implementarea tehnologiilor energetice bazate pe criteriile de eficienţă energetică, siguranţa funcţionării, protecţia mediului înconjurător;
    tarife rezonabile şi dezvoltarea unui climat investiţional favorabil;
    susţinerea cercetării şi inovării în domeniul tehnologiilor energetice noi şi eficiente;
    întărirea rolului Republicii Moldova ca stat important pentru tranzitarea energiei electrice şi gazelor naturale.
2. STAREA ACTUALĂ ÎN COMPLEXUL ENERGETIC
2.1. Reforma sectorului energetic
    9. În contextul reformelor sectorului energetic, începînd cu anul 1997, au fost întreprinse următoarele acţiuni importante:
    În sectorul electroenergetic:
    Compania de Stat „Moldenergo” a fost divizată, în baza principiului funcţional, în trei categorii de întreprinderi care urmează a fi privatizate (cu excepţia transportului de energie şi dispeceratului central care va rămîne în proprietatea statului):
    generare: S.A. „CET-1 Chişinău”, S.A. „CET-2 Chişinău”, S.A. „CET-Nord Bălţi”;
    distribuţie: S.A. „RE Chişinău”, S.A. „RED Nord”, S.A. „RED Nord-Vest”, S.A. „RED Centru”, S.A. „RED Sud”;
    transport şi dispecerat central: Întreprinderea de Stat „Moldtranselectro”, care a inclus toate celelalte active şi activităţi ale Companiei de stat „Moldenergo”.
    A demarat procesul de privatizare a reţelelor electrice de distribuţie şi, ca urmare, în anul 2000 compania spaniolă „Union Fenosa în Moldova” a cumpărat 100 % din acţiunile a trei întreprinderi de distribuţie - Societatea pe acţiuni „RE Chişinău”, Societatea pe acţiuni „RED Centru” şi Societatea pe acţiuni „RED Sud”.
    În anul 2000 Î.S. „Moldtranselectro” a fost restructurată în trei întreprinderi separate: Î.S. „Moldtranselectro”, Î.S. „Moldelectrica”, care a preluat funcţia de transport şi dispecerat central şi Î.S. „Nodul Hidroenergetic Costeşti”.
    Sistemul electroenergeic în regiunea transnistreană este gestionat de întreprinderea „Dnestrenergo”, cu sediul în or. Tiraspol. Întreprinderea „Dnestrenergo” include „Reţelele electrice Est”, or. Dubăsari, „Reţelele electrice Sud-Est”, or.Tiraspol şi Hidrocentrala de la Dubăsari. Dispeceratul întreprinderilor menţionate este efectuat în mod centralizat de către Î.S. „Moldelectrica”.
     În sectorul gazelor naturale:
    A fost fondată Societatea pe acţiuni moldo-rusă de tip deschis „Moldovagaz” (S.A. „Moldovagaz”), în care 50 % din patrimoniu aparţine SAD „Gazprom”, Federaţia Rusă, 36,6 % revin Republicii Moldova şi 13,4 % - Comitetului de Administrare a proprietăţii regiunii transnistrene (o parte a activelor întreprinderii localizate pe teritoriul regiunii transnistrene). Aceşti acţionari sînt deţinătorii sistemului de gaze din Republica Moldova, inclusiv ai gazoductelor magistrale de tranzit pe teritoriul Republicii Moldova. Conform regulilor pieţei de gaze, în calitate de operator naţional al sistemului de gaze este nominalizată SA „Moldovagaz”.
    Structura corporativă a S.A. Moldovagaz include următoarele companii înregistrate ca societăţi cu răspundere limitată care îndeplinesc funcţii diferite:
   două întreprinderi de transport: S.R.L. “Moldovatransgaz” (care operează pe malul drept al Nistrului) şi S.R.L. „Tiraspoltransgaz” (care operează în regiunea transnistreană);
   12 întreprinderi de distribuţie pe malul drept al Nistrului cu filiale în fiecare centru raional şi 6 întreprinderi de distribuţie în regiunea transnistreană, care exploatează reţelele de distribuţie şi furnizează gaze naturale consumatorilor finali în bază de contract;
    o întreprindere specializată în importul şi distribuţia gazelor lichefiate.
    S.A. „Moldovagaz”, de asemenea, include Centrul de instruire a cadrelor din complexul gazelor naturale. Importul pe teritoriul ţării şi tranzitul gazelor naturale în alte ţări se efectuează în conformitate cu contractul între S.A. „Moldovagaz” şi SAD „Gazprom”. Celelalte întreprinderi menţionate mai sus îndeplinesc rolul corespunzător în implementarea tehnică a acestor contracte.
    Totodată, din anul 2000 pînă în 2007 au fost construite reţele de gaze de diferite presiuni cu o lungime de peste 8000 km în valoare de cca. 100 mil. dolari SUA cu sprijinul financiar din partea statului. Aceste reţele sînt proprietatea statului.
    Sistemul naţional de gaze naturale include agenţi economici independenţi (titulari de licenţă,) care din mijloace financiare proprii construiesc şi exploatează reţelele de gaze. Cele mai importante din acestea sînt: S.R.L. „Rotalingaz Trading” care a gazificat în raionul Hînceşti 10 localităţi, în raionul Ialoveni 8 localităţi, Străşeni 1 localitate, investind în ultimii 3 ani peste 120 mil. lei; S.R.L. „Sefgaz” care activează în or. Soroca; S.R.L. „Nordgaz” în or. Sîngerei.
     Reglementarea sectorului energetic:
    Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a fost creată în 1997. ANRE reprezintă autoritatea permanentă a administraţiei publice, cu statut de persoană juridică, nesubordonată altor autorităţi publice sau private. Rolul acesteia este de a reglementa activităţile economice şi comerciale desfăşurate în sectoarele electroenergetic, de gaze naturale, produse petroliere prin eliberarea licenţelor, stabilirea unei politici tarifare adecvate şi protecţia drepturilor consumatorilor printre alte activităţi.
2.2. Consumul şi livrarea de energie
  10. Pe parcursul anilor 1990-2005 în republică au avut loc schimbări esenţiale în volumul şi structura consumului de resurse energetice, care, datorită recesiunii economice grave, a scăzut de la 10,4 mil. tone echivalent petrol (mil. tep) în 1990 la 1,74 mil. tep în 2001. Începînd cu anul 2001, s-a înregistrat o creştere treptată a consumului, care în anul 2005 a constituit circa 2,52 mil. tep. Figura 2.1. ilustrează structura livrărilor totale de energie primară pe malul drept al rîului Nistru în perioada 2000-2005 pe fiecare tip de resurse energetice în parte. În anexa nr.3 la prezenta Strategie este prezentată balanţa energetică pentru anul 2005, malul drept al Nistrului.
    11. Din datele balanţei energetice rezultă în mod clar că 97% din necesităţile de energie ale ţării sînt importate. Importurile includ gazele naturale, produsele petroliere, cărbunele şi energia electrică. Importul de gaze naturale domină balanţa energetică a ţării. În 2005 gazele naturale au constituit 49% din livrările de energie primară pe malul drept al Nistrului.


    Figura 2.1. Totalul livrărilor de energie primară per resurse energetice, 2000-2005 ( malul drept al Nistrului).

    12. Figura 2.2. ilustrează divizarea consumului de energie per sector în 2005 (malul drept). Sectorul rezidenţial reprezintă ceva mai puţin de jumătate din consum, în timp ce cota industriei este mai degrabă mică, semnificînd insuficienţa dezvoltării industriale.


    Figura 2.2. Divizarea consumului de energie per sector, 2005 (malul drept al Nistrului)

2.3. Energia electrică şi termică
    2.3.1. Producerea energiei electrice şi termice
    13. Cererea de energie electrică în Republica Moldova a crescut în mod rapid pe parcursul ultimilor ani şi se aşteaptă ca aceasta să crească la o rată de 6-7% pe an.
    Figura 2.3. ilustrează consumul de energie electrică per sector pentru malul drept al Nistrului în 2005. Sectorul industrial şi cel rezidenţial constituie ceva mai mult de o treime din totalul cererii, în timp ce sectorul comercial şi cel al serviciilor publice constituie 24%.



    Figura 2.3. Divizarea consumului de energie electrică per sector, 2005 (malul drept al Nistrului)

    14. Sistemul electroenergetic al Republicii Moldova include o centrală electrică cu condensare de capacitate mare situată în regiunea transnistreană, trei centrale electrice cu termoficare (CET), două centrale hidroelectrice şi 10
    CET-uri ale fabricilor de producere a zahărului. În tabelul 2.1. sînt indicate puterile instalate ale centralelor din Republica Moldova, precum şi date privind generarea de energie electrică pentru anul 2005.

    Tabelul 2.1. Puterea instalată şi producerea de energie  electrică (2005) la centralele electrice ale Republicii Moldova
 
CERMS*
CET-1
CET-2
CET-Nord
CHE Dubăsari
CHE Costeşti
CE ale fabricilor de zahăr (CEFZ)
Puterea electrică (MW)
2520
66
240
28,5
48
16
98
Disponibilitate  (ore/an, 2005)
 
8542
8011
3990
 
6137
720
Energie electrică produsă (GWh, 2005)
 
154,9
854,4
67,8
 
83,7
5,8
Combustibilii utilizaţi
Gaz, cărbune, păcură
Gaz, păcură
Gaz,
păcură
Gaz,
păcură
 
 
Gaz, păcură
Volumul de combustibil utilizat (tone)
 
 
 
 
 
 
 
- gaze (mii m3)
 
84,8
326,8
44,3
 
 
Nu se aplică
- păcură (tone)
 
0,9
3
0
 
 
Nu se aplică

*Centrala electrică raională moldovenească de statn regiunea transnistreană)



    CERMS: din noiembrie 2005 ea acoperă necesarul de pe malul sting al rîului Nistru şi în prezent livrează energie electrică în Federaţia Rusă. Nu sînt disponibile date privind operarea acestei centrale în 2005.
    15. Urmare uzurii echipamentului de generare a CERMS, puterea disponibilă de generare în prezent se estimează la nivel de cca 1,200 MW. Centralele energetice ale fabricilor de zahăr se utilizează preponderent sezonier, pentru acoperirea necesarului de energie la etapa de prelucrare a sfeclei de zahăr.
    16. În perioada 2001-2004 s-a produs o diminuare a producţiei de energie electrică de către sursele de generare proprii pe malul drept al Nistrului de la 37,4 la 26,6 % din furnizarea de energie. Bilanţul a fost acoperit de CERMS şi importurile din Ucraina. În 2005 producerea locală de energie electrică s-a majorat pînă la acoperirea unei treimi din cerere. Balanţa livrării de energie electrică între generarea autohtonă şi importuri este indicată în figura 2.4.


    Figura 2.4. Furnizarea de energie electrică, 2000-2005 (malul drept al Nistrului)

    17. Valoarea maximă de energie electrică importată a fost de 3,54 mlrd.kWh în anul 1997. În perioada anilor 2000-2005 livrările de energie electrică de la CERMS şi importul din Ucraina s-a stabilizat la nivel de 2,5 mlrd./an. Începînd cu noiembrie 2005, această centrală nu a mai livrat energie electrică pe malul drept al Nistrului şi, practic, toate importurile în această regiune vin din Ucraina.
    18. Producerea simultană a energiei electrice şi termice este organizată la CET-1, mun. Chişinău, cu puterea instalată electrică - 66 MW şi termică - 296 MW, CET-2, mun. Chişinău, cu puterea instalată electrică - 240 MW şi termică -1397 MW şi CET – Nord, mun. Bălţi, cu puterea instalată electrică - 24 MW şi termică – 165 MW. Energia termică este, de asemenea, produsă de centrale termice şi cîteva mini CET-uri în oraşe mai mici. Producerea energiei termice din surse energetice fosile este ilustrată în figura 2.5. După cum se vede circa jumătate din energia termică este produsă de cele trei CET-uri mari menţionate mai sus.



    Figura 2.5. Producerea de energie termică de CET-uri şi centrale termice

2.3.2. Transportul şi distribuţia energiei electrice şi termice
    19. Transportul şi dispecerizarea energiei electrice pe malul drept al Nistrului sînt realizate de Î.S. “Moldelectrica”, care, de asemenea, realizează dispecerizarea pentru regiunea transnistreană.
    20. Distribuţia de energie electrică pe malul drept este realizată de compania spaniolă „Union Fenosa în Moldova” şi întreprinderile S.A. „RED Nord” şi S.A. „RED Nord-Vest”. Distribuţia de energie electrică în regiunea transnistreană este realizată de RE Est şi RE Sud-Est.
    21. Sistemul electroenergetic al Republicii Moldova funcţionează în paralel cu sistemul energetic al Ucrainei, fiind interconectat prin 6 linii electrice de tensiune înaltă 330 kV, iar prin linia electrică aeriană LEA - 400 kV cu sistemul energetic al României şi Bulgariei. Prin trei LEA 110 kV se asigură interconexiunea cu sistemul energetic al României în „regim de insulă”. Întărirea interconexiunilor cu sistemul energetic al României rămîne o sarcină actuală pentru Republica Moldova şi în perspectivă.
    22. Sisteme centralizate de alimentare cu energie termică există în mun. Chişinău, Bălţi şi în unele centre raionale ale republicii (Anenii Noi, Cahul, Călăraşi, Cimişlia, Edineţ, Glodeni, Ştefan Vodă şi Ungheni). Transportul energiei termice spre consumatorii din mun. Chişinău este realizat de S.A. „Termocom” prin conducte magistrale (224,0 km), conducte ale reţelei intercartiere pentru încălzire (265,0 km) şi de alimentare cu apă caldă (214,0 km), precum şi conducte subterane cu izolaţie de poliuretan - 9,173 km şi 491 puncte termice centrale. În mun. Bălţi întreprinderea CET-Nord, operatorul centralei cu termoficare locale, realizează atît producerea, cît şi distribuţia de energie termică. Distribuţia energiei termice se face prin reţeaua cu lungimea de 195,2 km şi 67 puncte termice de distribuţie.
    23. Pierderile la transportul şi distribuţia energiei (electrice şi termice) au fost excesive în trecut şi continuă să fie considerabile, afectînd în mod negativ eficienţa sectorului energetic. Figura 2.6. indică pierderile la transportul şi distribuţia energiei electrice în anii 2000-2005. Datorită măsurilor organizatorice şi tehnice întreprinse, aceste pierderi s-au micşorat de la 40% în 2001 la 19% în 2005. În particular, pierderile în reţelele electrice de distribuţie s-au diminuat de la 32,5 % în anul 2000 pînă la 19,4 % în 2005, iar în anul 2006 acestea au atins nivelul de 15,2 %. Conform datelor S.A. „Termocom”, pierderile energiei termice constituie anual 19,0 – 21,0 %. Micşorarea pierderilor energiei în reţele rămîne o prioritate pentru sectorul energetic şi corespunde cu politicile UE, inclusiv Cartea Verde din 2006. În acest context problema-cheie o constituie reglementarea eficienţei energetice, inclusiv instalarea unui echipament energetic eficient şi optimizarea circuitelor liniilor electrice.


    Figura 2.6. Cererea şi pierderile de energie electrică, 2000-2005 (malul drept al Nistrului)

    24. În prezent, sistemul energetic poate îndeplini funcţia de tranzit a energiei electrice pentru ţările Balcanice. Legăturile existente intersistemice cu Ucraina, Bulgaria şi România pot asigura tranzitul de energie electrică la nivel de 4-5 mlrd.kWh /an, însă urmează a fi consolidată reţeaua liniilor 330 kV în regiunea Odesa şi în nordul republicii  – LEA 330 kV Novodnestrovsk (Ucraina) – Bălţi (Moldova) şi LEA 400 kV Bălţi (Moldova) – Suceava (Rom‘nia).
2.4. Petrolul şi gazele naturale
    25. Cota producţiei locale în sectorul petrolier şi cel al gazelor naturale al Republicii Moldova este foarte mică. Rezervele de petrol Văleni din raionul Cahul se estimează la 0,5 mil. tone. Aceste rezerve au fost exploatate din 2004 în volum de 14,5 mii tone, cu o rată maximă de extragere anuală de 8-9 mii tone. Petrolul extras a fost procesat la minirafinăria din or. Comrat. Exploatarea acestor rezerve de petrol urmează a fi reluată odată cu semnarea unui nou acord de concesiune. Resursele de gaze naturale descoperite în sudul republicii, raionul Cantemir, vor fi explorate şi valorificate în viitor.
    26. Cererea de produse petroliere şi gaze naturale se acoperă din import. Unicul furnizor de gaze naturale este SAD „Gazprom” din Federaţia Rusă. Sistemul naţional de gaze naturale include gazoducte magistrale şi o reţea de branşamente cu lungimea de cca 1400 km, patru staţii de compresoare şi 74 de staţii de distribuire şi cîteva reţele de distribuţie de presiune joasă. Lungimea totală a gazoductelor de presiune înaltă, medie şi joasă la finele anului 2006 constituia aproximativ 15800 km. În plus Republica Moldova este şi o ţară importantă de tranzit a gazelor naturale. Peste 20 mlrd. m3 de gaze au fost tranzitate prin Republica Moldova în anul 2006.
    27. Livrarea de gaze naturale este extrem de neuniformă pe parcursul anului; consumul în perioada rece a anului este de cca 8-10 ori mai mare în comparaţie cu sezonul de vară. Pentru acoperirea sarcinilor de consum sezonier se utilizează gazele stocate în rezervorul natural subteran Bogorodceni (Ucraina) prin staţia de compresoare „Drochia”. Imposibilitatea reglării regimurilor de funcţionare diminuează eficienţa funcţionării staţiei de compresoare „Drochia” la debite mici. Construirea conductei magistrale Tocuz – Căinari – Mereni, care, pînă la începutul perioadei reci a anului 2007 va fi pusă în funcţiune, va soluţiona această problemă, majorînd siguranţa alimentării cu gaze a centrului republicii, iar conectarea la acesta a altor gazoducte-branşamente va spori securitatea aprovizionării cu gaze a ţării.
    28. Pentru majorarea securităţii energetice urmează a fi diversificate atît sursele, cît şi căile de furnizare a produselor petroliere. Obiectivul pe termen scurt este finalizarea construcţiei infrastructurii de transport (drum şi cale ferată) a terminalului Giurgiuleşti, care va permite importul produselor petroliere pe cale fluvială, eliminînd, astfel, problemele ce pot apărea la transportarea acestora pe cale terestră. Alte perspective care vor face posibil importul de ţiţei în Moldova includ construirea unui branşament de la conducta de petrol Odesa-Brodî (Ucraina) şi a unei rafinării de petrol în zona Otaci-Soroca partea de Nord-Est a republicii.
2.5. Utilizarea energiei regenerabile
   29. Pe teritoriul Republicii Moldova sînt disponibile pentru utilizare următoarele surse de energie regenerabilă (SER): biomasa, energia hidraulică, energia solară şi eoliană, sursele cu potenţial termic redus (inclusiv energia geotermală). Potenţialul acestor surse regenerabile (cu excepţia surselor cu potenţial termic redus) se evaluează la 2,7 mii tep (tabelul 2.2.).

    Table 2.2. Potenţialul tehnic disponibil al principalelor tipuri de SER  


Tipul SER

Potenţialul tehnic
PJ
mii tep
Solară
50,4
1,2
Eoliană
29,4
0,7
Hidro
12,1
0,3
 
 
Biomasă
Deşeuri agricole
7,5
 
Lemne de foc
4,3
 

Deşeuri de la procesarea lemnului, tescovină

4,7
 
Biogaz
2,9
 
Biocombustibil
2,1
 
Total biomasă
21,5
0,5
Total potenţial SER
113,4
2,7

Surse de energie cu potenţial termic redus, inclusiv geotermală*

> 80,0

> 1,9

* Evaluare a potenţialului teoretic


    30. Procesul de valorificare a surselor regenerabile de energie se află la faza iniţială de demarare. În anul 2005 ponderea acestora în consumul de resurse energetice a constituit 71,4 mii tep, doar 3,6% din totalul de livrare a energiei primare. Cea mai mare pondere în bilanţul energetic o are energia hidraulică şi biomasa, pe cînd energia solară şi eoliană, precum şi cea a surselor cu potenţial termic redus este explorată insuficient. Creşterea exploatării potenţialului energiei regenerabile va contribui la micşorarea dependenţei de importurile de resurse energetice.
    31. La momentul actual nu există legislaţie primară în vigoare în domeniul SER. În anul 2006 Academia de Ştiinţe a Moldovei, în comun cu Ministerul Industriei şi Infrastructurii, a elaborat proiectul legii cu privire la utilizarea resurselor regenerabile de energie, care a fost examinată şi aprobată în Parlament.
    Legea în cauză cuprinde preponderent prevederi generale. În baza acestei legi urmează să fie elaborat un set de acte normative pentru reglementarea integrală a tuturor activităţilor în domeniul vizat.
    La elaborarea legii s-a ţinut cont de legislaţia Uniunii Europene şi, respectiv, acesta conţine prevederi privind susţinerea producerii şi utilizării energiei şi combustibilului din surse regenerabile, cum ar fi: stabilirea obligativităţii achiziţionării energiei şi combustibilului produse din surse regenerabile, stabilirea tarifelor reieşind din condiţia ca investiţiile să fie recuperate în 7-9 ani, conectarea gratuită şi nediscriminatorie la reţele de distribuţie, precum şi crearea unui fond naţional în scopul contribuirii la finanţarea programelor şi proiectelor de valorificare a surselor de energie regenerabilă.
    Concomitent, în stadiu de definitivare se află proiectul Programului Naţional pentru valorificarea resurselor regenerabile de energie pînă în 2010, care prevede implementarea în practică a unui şir de proiecte pentru utilizarea biomasei, energiei vîntului, apei, soarelui etc.
2.6. Impactul sectorului energetic asupra mediului înconjurător
    32. Micşorarea drastică a consumului de resurse energetice în perioada anilor 1990-2001 de la 10,4 mil. tep pînă la 1,9 mil. tep, cu o creştere moderată pînă la 2,52 mil. tep în anul 2005, a condus la diminuarea impactului sectorului energetic în ansamblu asupra mediului înconjurător începînd cu anul 1990. Valoarea indicatorului emisiilor de CO2 în Moldova în această perioadă s-a redus cu circa 70 %.
    33. În conformitate cu obiectivele politicii energetice, obiectivul general privind mediul specific pentru politica energetică este reducerea impactului procesului de producere şi utilizare a energiei asupra mediului. Obiectivul în cauză urmează a fi atins în principal prin:
    promovarea activităţilor de sporire a eficienţei energetice în toate domeniile;
    sporirea ponderii cantităţii de energie produsă din surse regenerabile.
    34. Cadrul legislativ al Republicii Moldova include două acte legislative care reglementează evaluarea impactului asupra mediului la nivel orizontal: Legea privind protecţia mediului înconjurător şi Legea privind expertiza ecologică. Unele din prevederile acestor acte corespund anumitor principii şi standarde ale Directivei 85/337/EEC din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului înconjurător, cunoscută drept Directiva „EIA” (Environmental Impact Assessment). Această directivă cere ca o autoritate naţională competentă să efectueze o evaluare a anumitor proiecte care au un efect fizic asupra mediului astfel, încît să identifice efectele directe şi indirecte ale proiectului asupra următoarelor factori: omul, fauna, flora, solul, apa, aerul, clima, relieful, valorile materiale şi patrimoniul cultural, şi interacţiunea între aceste elemente variate. Crucial este faptul că Directiva EIA se aplică imediat asupra tuturor statelor-membre ale Comunităţii Energetice în comparaţie cu alte directive ale UE privind mediul înconjurător care pot fi transpuse treptat. Legea privind protecţia mediului înconjurător şi Legea privind expertiza ecologică sînt incluse în Planul de elaborare a actelor legislative în anul 2007. În prezent cadrul juridic din domeniul energetic include următoarele prevederi privind mediul înconjurător:
    art. 19 alin.(4) din Legea cu privire la energia electrică şi Legea cu privire la gaze cere titularilor de licenţă la generarea, transportul şi distribuţia de energie electrică să obţină autorizaţii de la autorităţile mediului înconjurător pentru instalarea liniilor de transport şi distribuţie a energiei electrice, construcţia şi exploatarea obiectelor în sectorul electroenergetic şi pentru îndeplinirea oricăror altor lucrări conexe în zone de protecţie a naturii;
    art. 36 alin.(3) din Legea cu privire la energia electrică şi art. 34 alin.(3) din Legea cu privire la gaze prevăd că metodologiile tarifare pentru energia electrică vor include costurile de implementare a cerinţelor privind ocrotirea mediului înconjurător;
    art. 2 din Legea cu privire la energia electrică şi Legea cu privire la gaze prevăd obligaţia generală de a respecta legislaţia mediului înconjurător în activităţile de producere, transport şi distribuţie a energiei electrice şi de stocare, transport şi distribuţie a gazelor naturale.
    35. Moldova este parte la următoarele tratate internaţionale, care sînt relevante în ceea ce priveşte efectul sectorului energetic asupra mediului înconjurător:
    Convenţia-Cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr. 404-XIII din 16 martie 1995;
    Convenţia de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi, ratificată prin Legea nr. 40-XV din 19 februarie 2004;
    Protocolul de la Kyoto, la Convenţia-Cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei, la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr.29-XV din 13 februarie 2003;
    Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr.399–XIII din 16 martie 1995 şi protocoalele acesteia la care Republica Moldova este parte.
    36. În contextul schimbării climei Republica Moldova a creat Autoritatea Naţională Desemnată (AND) în cadrul Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale în vederea promovării proiectelor legate de mecanismul de dezvoltare nepoluantă (MDC). Aceste proiecte MDC de proporţii mici deja au fost înregistrate la Biroul Executiv al UNFCCC în ianuarie 2006 pentru un volum total de 4,734 tone CO2 echivalent credite carbon.     Toate cele trei proiecte se referă la intervenţii în vederea conservării energiei în sectorul termoenergetic şi dezvoltarea sistemelor centralizate de încălzire cu surse regenerabile de energie în zone rurale.
2.7. Infrastructura informaţională în sectorul energetic
    37. Dirijarea, controlul şi protecţia funcţionării sistemelor tehnice complexe necesită utilizarea tehnologiilor informaţionale. În prezent infrastructura informaţională a sistemului energetic este depăşită. Din aceste considerente este necesară modernizarea componentelor infrastructurii care necesită tehnologii informaţionale eficiente pentru a ridica nivelul de compatibilitate a sistemului ţării cu sistemul energetic al Uniunii Europene şi pentru a securiza tranzitul pe axa Est-Vest.
    2.8. Cercetare şi dezvoltare
   38. Dezvoltarea sferei cercetării şi dezvoltării ştiinţifice şi aplicate în Republica Moldova se realizează în conformitate cu Codul cu privire la ştiinţă şi inovare (nr. 259-XV din 15 iulie 2004) şi Acordul de parteneriat între Guvern şi Academia de Ştiinţe a Moldovei pentru anii 2005-2008 (nr. 80 din 28 ianuarie 2005). Aceste documente au declarat cercetarea şi dezvoltarea drept priorităţi strategice naţionale şi forţe motrice ale dezvoltării durabile a ţării.
    39. Direcţia strategică în cercetare-dezvoltare o constituie eficientizarea complexului energetic şi asigurarea securităţii energetice, inclusiv prin folosirea resurselor renovabile. Potenţialul de cercetare şi dezvoltare în domeniul industriei şi energeticii al institutelor de cercetare-dezvoltare, cu finanţare preponderentă de la buget, este concentrat în Secţia de Ştiinţe Fizice şi Inginereşti a Academiei de Ştiinţe a Moldovei care, la sfîrşitul anului 2005, întrunea 10 institute, centre şi universităţi.
3. OBIECTIVELE STRATEGICE ALE POLITICII ENERGETICE
    3.1. Provocările de bază pentru sistemul energetic al Republicii Moldova
    40. Sistemul energetic al Republicii Moldova este caracterizat de următoarele puncte slabe care au fost luate în considerare la elaborarea prezentei Strategii:
lipsa de resurse energetice autohtone (gaze naturale, petrol, cărbune);
    nevoia de a importa masiv nu doar combustibili fosili, dar şi energie electrică;
    eficienţa energetică redusă;
    nivelul redus de utilizare a surselor de energie regenerabilă;
    devierea mixului de combustibil de la cel optimal (cu dominarea gazelor naturale importate);
    amplasarea neuniformă a capacităţilor de generare a energiei electrice pe teritoriul Republicii Moldova, ceea ce creează un dezechilibru considerabil între livrare şi cerere (capacitate de generare insuficientă pe malul drept al rîului Nistru, unde generarea de energie electrică reprezintă doar 30% din totalul de consum);
    operarea separată a componentelor sistemului energetic al Republicii Moldova amplasate pe malul drept şi pe malul stîng al rîului Nistru;
    uzura avansată a echipamentelor energetice (circa 60-70%) la centrale electrice, linii de tensiune înaltă şi reţele de distribuţie;
    volumul insuficient al investiţiilor în sectorul energetic;
    nivelul redus de livrare a gazelor naturale în zonele rurale.
    41. Punctele slabe menţionate mai sus reprezintă provocări considerabile la adresa securităţii furnizărilor de energie, precum şi a dezvoltării economice. În particular provocările la adresa securităţii furnizărilor de energie rezultă din următoarele:
    dependenţa aproape totală de resurse energetice primare importate;
    numărul limitat de surse de import a combustibilului şi energiei electrice;
    importul gazelor naturale doar de la un singur furnizor;
    ponderea de circa 52% a gazelor naturale în balanţa consumului total de resurse energetice primare;
    lipsa capacităţilor necesare de generare a energiei electrice în partea dreaptă a Nistrului, pentru acoperirea propriului consum;
    capacitatea redusă a liniilor electrice de conexiune cu Europa de Sud-Est şi Vest;
    necesitatea modernizării reţelei electrice de transport.
    42. Provocările la adresa dezvoltării economice rezultă din următorii factori:
    creşterea preţurilor de furnizare a resurselor energetice importate;
    neachitarea facturilor de către o parte a consumatorilor;
    nivelul redus al investiţiilor capitale pentru renovarea şi dezvoltarea complexului energetic;
uzura morală şi fizică avansată a instalaţiilor şi echipamentelor energetice: circa 60 % din instalaţii au o durată de exploatare ce depăşeşte 25 ani, iar 40 % - mai mare de 30 ani;
    eficienţa energetică scăzută (circa de 3 ori mai mică comparativ cu indicii respectivi din ţările dezvoltate), ceea ce conduce la costuri excesive a resurselor energetice în cadrul procesului de producţie.
    43. Reieşind din situaţia actuală în sectorul energetic, imperativul reformei constă în armonizarea deplină a politicii energetice şi a legislaţiei la politica şi legislaţia UE. Factorii cheie care determină necesitatea ajustării politicilor energetice ale ţării pe termen mediu şi lung cu cele ale UE sînt:
    imperativul economic de a îmbunătăţi performanţa actuală a complexului energetic;
    imperativul juridic ce rezultă din legislaţia recentă cu privire la: energetică, energie electrică, gaze naturale şi liberalizarea pieţei energetice;
    necesitatea dezvoltării unui cadru instituţional şi legislativ favorabil atragerii investiţiilor private locale şi străine în complexul energetic şi necesitatea armonizării legislaţiei naţionale din complexul energetic cu prevederile Tratatului privind crearea Comunităţii Energetice prin transpunerea deplină în legislaţia naţională a întregului acquis în domeniul electroenergetic, al gazelor naturale, mediului înconjurător, concurenţei, energiei regenerabile, eficienţei energetice şi aşa-numitor standarde general aplicabile ale Comunităţii Europene (vezi lista detaliată în anexa nr.2).
    3.2. Obiectivele strategice
    44. Misiunea statului în domeniul energiei este de a crea şi asigura condiţiile necesare pentru o activitate eficientă a companiilor din sectorul energetic, indiferent de forma lor de proprietate, pentru alimentarea fiabilă şi calitativă a consumatorilor cu energie, la preţuri rezonabile şi cu un impact acceptabil asupra mediului înconjurător şi sănătăţii omului. În baza cadrului stabilit de către stat, sectorul energetic trebuie să ofere servicii energetice, fiabile şi calitative, tuturor categoriilor de consumatori în baza relaţiilor comerciale/contractuale stabilite între furnizori şi consumatori.
    45. Obiectivele strategice ale politicii energetice naţionale pentru perioada de pînă în anul 2020, sînt:
    asigurarea securităţii energetice;
    promovarea eficienţei energetice, economice şi utilizarea resurselor energetice regenerabile;
    liberalizarea pieţei energetice şi restructurarea complexului energetic în contextul cerinţelor integrării în sistemul energetic european.
    46. În vederea atingerii acestor obiective strategice pînă în 2020 urmează a fi realizate următoarele:
    Obiective de securitate energetică:
    fortificarea interconexiunilor energetice cu Ucraina şi Rom‘nia;
    aderarea sistemului naţional electroenergetic şi de gaze naturale la Tratatul Comunităţii Energetice;
    aderarea la UCTE;
    îmbunătăţirea climatului pentru investiţii în generarea de energie electrică;
    diversificarea genurilor de combustibil, utilizaţi pe teritoriul ţării, precum şi a căilor de import a resurselor energetice;
    fortificarea rolului Republicii Moldova ca ţară importantă de tranzit a gazelor naturale şi energiei electrice;
    majorarea, în măsura posibilităţilor, a capacităţilor economic competitive de producere a energiei electrice;
    exploatarea resurselor de petrol şi gaze naturale din sudul ţării.
    Obiective îndreptate spre eficienţa economică şi energetică, realizate în parte prin promovarea concurenţei pe pieţele energetice:
    majorarea eficienţei energetice la producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea energiei şi combustibililor;
    diminuarea costurilor şi formarea unor preţuri la energie şi combustibili care să reflecte sinecosturile;
    implementarea unor tehnologii energetice eficiente care au un impact redus asupra mediului (ciclul termodinamic combinat şi cogenerarea energiei electrice şi termice, respectînd principiul cost-beneficiu);
    lichidarea datoriilor şi stabilizarea situaţiei financiare a întreprinderilor complexului energetic;
    atragerea investiţiilor private în reabilitarea şi construcţia obiectivelor energetice;
    implicarea resurselor energetice proprii, inclusiv a celor regenerabile, în balanţa de consum;
    promovarea unei politici consecvente de conservare a energiei la nivelul consumatorilor.
    Obiective ecologice pe termen lung:
    alinierea la normele şi standardele europene de restricţionare şi eliminare a emisiilor în mediul înconjurător;
    implementarea legislaţiei UE conform prevederilor Tratatului Comunităţii Energetice.
    47. Elementele-cheie ale politicii prezentei strategii şi măsurile de bază pe care le impune sînt nominalizate în prezentul capitol. Legislaţia de bază a UE ce urmează a fi implementată în vederea realizării obiectivelor strategice este prezentată în anexa nr.2 la Strategie.
    3.3. Elemente importante de politică energetică
    3.3.1. Securitatea furnizării de energie pentru dezvoltarea economică
    48. Dezvoltarea economică, concurenţa şi securitatea economică nu poate fi asigurată fără a avea o furnizare fiabilă de energie. Consumatorii trebuie să primească servicii energetice calitative pentru a-şi acoperi necesităţile la costuri rezonabile.
    49. Acest scop poate fi atins prin dezvoltarea sistemelor electroenergetic şi de gaze naturale, implementînd cele mai eficiente opţiuni şi tehnologii din punct de vedere economic, precum şi prin dezvoltarea furnizării de produse petroliere. Politica energetică trebuie să favorizeze opţiunile cost-beneficiu şi să fie bazate pe analize economice detaliate a diferitelor opţiuni şi a impactului acestora asupra preţurilor energiei. În plus, dezvoltarea reţelelor energetice trebuie să fie conformă cu regulile şi standardele care încurajează şi promovează comerţul transfrontalier. Condiţiile de reglementare a dezvoltării reţelelor trebuie să asigure, în primul rînd, securitatea furnizării energiei la nivel naţional şi apoi să urmărească obiectivul majorării posibilităţilor de tranzit a fluxurilor de energie în direcţiile Est-Vest şi Nord-Sud prin teritoriul Republicii Moldova.
    50. Furnizarea de energie este asigurată cel mai eficient prin pieţe deschise şi competitive atît la nivel naţional, cît şi european. Pieţele deschise de electricitate, gaze şi de alte resurse energetice vor întări securitatea energetică a ţării, vor permite soluţionarea problemei privind alimentarea cu resurse energetice a consumatorilor. Oricum, deschiderea reală a pieţelor necesită asigurarea unui nivel minim de interconectare cu sistemele energetice ale Ucrainei şi României. Întărirea interconexiunilor va asigura aderarea şi integrarea ţării la piaţa energetică comună europeană şi va indica angajamentul clar al ţării faţă de obiectivele şi politicile europene.
    51. De asemenea, sînt necesare investiţii substanţiale în următorii 15 ani pentru a înlocui capacităţile învechite de producere a electricităţii. Repartizarea investiţiilor în interconexiunile electrice şi generarea de energie electrică trebuie să asigure capacitatea suficientă pentru a face faţă perioadei de vîrf a cererii. Această putere include rezerva necesară pentru a evita întreruperile în momente de consum maxim şi a compensa intermitenţa anumitor surse de energie regenerabilă care vor fi utilizate în balanţa energetică a ţării.
    3.3.2. Formarea pieţei energetice interne şi a mixului adecvat de energie
    52. Funcţionarea eficientă a pieţei interne liberalizate şi competitive a energiei va asigura nu numai majorarea securităţii de alimentare a consumatorilor cu energie, dar şi va forma un climat favorabil pentru atragerea investiţiilor în sectorul energetic. O condiţie pentru funcţionarea eficientă a pieţei energiei o constituie securitatea fizică a infrastructurilor sectorului energetic, asigurată nu numai prin dezvoltare şi modernizare, dar şi prin implementarea sistemelor moderne de monitorizare, supraveghere, diagnosticare, contorizare, gestionare în timp real şi ridicarea continuă a componentei de „inteligenţă”, pentru a asigura balanţa dinamică dintre cerere şi ofertă.
    53. Pentru a evita sau micşora impactul întreruperilor de furnizare a resurselor de energie importate asupra consumatorilor, este necesară formarea stocurilor de produse petroliere. Furnizorii de produse petroliere şi gaze naturale vor respecta cerinţele de publicare a informaţiei privind volumele stocurilor, asigurînd, astfel, transparenţa şi veridicitatea acestei informaţii.
  54. Vor fi examinate posibilităţile de stocare a gazelor naturale în sudul republicii din zonele zăcămintelor explorate de gaze naturale în împrejurimile satelor Zagarancea-Mînzeşti-Unghenii de Jos şi zăcămintele „Victorovca” din raionul Cantemir.
    55. Republica Moldova va determina structura mixului de energie în baza principiului solidarităţii între sistemele energetice vecine, luînd în considerare impactul potenţial asupra securităţii energetice şi mediului înconjurător al ţărilor vecine. La evaluarea opţiunilor pentru dezvoltarea pe viitor a sectorului energetic vor fi analizate efectele acestor opţiuni asupra balanţei energetice a ţării prin examinarea avantajelor şi dezavantajelor diferitelor resurse de energie, începînd cu sursele regenerabile de energie interne şi eficienţa energetică pînă la cărbune, care va fi utilizat la centralele termice doar odată cu implementarea tehnologiilor noi ce asigură captarea CO2. Mixul de energie acceptabil pentru Republica Moldova urmează să fie determinat prin includerea resurselor energetice primare cu nivel scăzut de emisii CO2, inclusiv a unei rate minime provenite din surse regenerabile de energie.
    3.3.3. Conservarea energiei şi majorarea eficienţei energetice
    56. Eficienţa energetică este una din priorităţile economiei naţionale şi pentru sectorul energetic şi a fost desemnată ca obiectiv-cheie al Planului de acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană (obiectivul 66). În prezent intensitatea energetică este de circa trei ori mai mare decît în Uniunea Europeană. Se estimează că implementarea unui program de eficienţă energetică bine planificat în Republica Moldova ar reduce impactul financiar al sectorului energetic asupra indicelui PIB cu 1,6-1,7% anual, începînd cu anul 2008. Sporirea eficienţei energetice nu se referă doar la sectorul energetic, aceasta include toate sectoarele economiei şi a consumului de energie şi, de aceea, este extrem de decentralizată. Ca urmare, aceasta necesită o gamă largă de abordări şi categorii de măsuri care în general diferă de la un sector la altul.
    57. Principiile de bază ale politicii de stat în domeniul conservării energiei sînt:
    armonizarea treptată a legislaţiei naţionale cu legislaţia secundară a UE privind eficienţa energetică pînă în anul 2010;
    creşterea conştientizării şi asigurarea tehnico-ştiinţifică şi informaţională a activităţilor de conservare a energiei şi a eficienţei energetice;
    armonizarea intereselor consumatorilor, furnizorilor şi producătorilor în vederea conservării energiei;
    acordarea transparentă a facilităţilor pentru intervenţii legate de eficienţa energetică;
    realizarea obligatorie de către toate persoanele juridice a măsurilor privind conservarea energiei;
    monitorizarea de către stat a progreselor în utilizarea eficientă a resurselor energetice.
    58. Obiectivele specifice în domeniul conservării energiei şi majorării eficienţei energetice includ:
implementarea Programului Naţional de Conservare a Energiei 2003-2010 şi extinderea acestuia, cu actualizarea lui la fiecare 2 ani, luînd în considerare Cartea Verde a Comisiei UE din 22 iunie 2005 “ Eficienţa Energetică sau realizînd mai mult cu mai puţin” şi Cartea Verde din 8 martie 2006 “Strategia europeană energie durabilă, competitivă şi sigură”;
    elaborarea, aprobarea şi aplicarea standardelor care au drept scop sporirea eficienţei echipamentului consumator de energie, în conformitate cu standardele stabilite de legislaţia UE privind eficienţa energetică;
    dezvoltarea şi încurajarea prin stimulente materiale şi morale a iniţiativei în domeniul conservării energiei şi majorării eficienţei energetice în sectorul bugetar, rezidenţial şi în ramurile economiei naţionale, inclusiv în sectorul energetic;
    promovarea utilizării celor mai eficiente tehnologii şi echipamente energetice viabile economic şi nepoluante în toate ramurile economiei naţionale;
    încurajarea aplicării unor noi norme de investiţii şi de stimulare în sporirea eficienţei energetice, cum ar fi stabilirea pe termene concrete a normelor de consum a resurselor energetice, cu acceptarea utilizării resurselor eliberate urmare creşterii eficienţei energetice în alte scopuri de producere sau asigurare a activităţii întreprinderii sau organizaţiei;
    formarea bazei de date privind eficienţa energetică cu asigurarea accesului liber al persoanelor juridice şi fizice la această informaţie;
    promovarea prestării serviciilor de consultanţă şi audit de către organizaţiile private sau de stat, care vor oferi informaţii despre programe şi tehnologii de eficienţă energetică şi vor acorda asistenţă tehnică consumatorilor din sectorul de stat şi privat;
    instituirea centrelor zonale de demonstrare a eficienţei energetice;
    elaborarea unor politici de preţuri şi impozitare care ar oferi semnale clare de favorizare a eficienţei energetice.
    59. Măsurile de atingere a obiectivelor specifice includ:
    relansarea şi extinderea activităţii Agenţiei Naţionale pentru Conservarea Energiei, care va avea responsabilităţi în ceea ce priveşte implementarea Programului naţional de conservare a energiei;
    colaborarea în domeniul eficienţei energetice şi valorificării surselor regenerabile de energie cu structurile Uniunii Europene şi cele din CSI, inclusiv asistenţa tehnică;
    monitorizarea transpunerii legislaţiei secundare a UE privind conservarea energiei şi eficienţa energetică;
    promovarea eficienţei energetice prin tehnologii de minimizare a consumurilor de energie în clădiri şi mai ales în cele publice, inclusiv prin utilizarea surselor regenerabile de energie;
    elaborarea şi furnizarea unor instrumente de sprijin financiar a proiectelor de eficienţă energetică, tehnologii eficiente şi cercetare şi dezvoltare în acest domeniu respectiv;  în acest scop se vor acumula mijloace financiare atît din bugetul de stat, cît şi din granturi;
    acţiuni îndreptate spre crearea companiilor de servicii energetice (ESCO-uri) şi utilizarea altor instrumente financiare şi abordări organizaţionale pentru a stimula băncile comerciale să investească în proiecte de eficienţă energetică;
    stabilirea standardelor minime de eficienţă energetică pentru diferite echipamente şi tehnologii (de exemplu, pentru clădiri, transport, electrocasnice, echipament industrial ordinar etc.), ce urmează a fi armonizate treptat cu standardele UE;
    examinarea posibilităţii creării unei pieţe pentru comercializarea certificatelor albe şi verzi;
    revizuirea metodologiilor de determinare a preţurilor şi impozitare a produselor energetice astfel, încît acestea să includă facilităţi pentru eficienţa energetică.
    60. Vor fi dezvoltate în continuare sistemele centralizate de alimentare cu energie termică, cu argumentarea razei maxime admisibile de extindere din punct de vedere  economic, implementarea sistemelor autonome eficiente de aprovizionare cu energie termică în baza mini-CET-urilor pentru producerea energiei termice şi electrice şi instalarea dispozitivelor de reglare a temperaturii în clădiri.
    61. Un rol important în acest domeniu se va acorda educaţiei şi instruirii specialiştilor, studenţilor, elevilor şi populaţiei în domeniul utilizării eficiente şi economisirii energiei, precum şi altor acţiuni conexe. În acest scop vor fi organizate o serie de programe educaţionale de conştientizare publică, concursuri şi expoziţii a realizărilor în domeniul respectiv. Un rol important în promovarea obiectivului în cauză îl vor avea instituţiile de învăţămînt superior şi organizaţiile nonguvernamentale.
    3.3.4. Protecţia mediului înconjurător
    62. Sectorul energetic este o sursă de poluare a mediului înconjurător. În prezent poluarea mediului de către acest sector se află în limitele admisibile. Cu toate acestea, limitarea în continuare a poluării şi îndeplinirea obligaţiilor ţării, conform tratatelor internaţionale privind schimbarea climei şi protecţia mediului înconjurător, necesită acţiuni concrete în vederea diminuării impactului sistemului energetic asupra mediului înconjurător.
    63. Conceptul politicii de protecţie a mediului este orientat spre armonizarea şi racordarea obiectivelor politicii ecologice cu schimbările sociale şi economice ale ţării. Obiectivele principale ale politicii de mediu sînt:
    reducerea impactului negativ asupra mediului ambiant a activităţii economice în vederea dezvoltării durabile a ţării;
    sporirea conştientizării publice privind necesitatea protecţiei mediului înconjurător;
    diminuarea impactului negativ asupra sănătăţii omului.
    64. Adoptarea sistemelor de management integrat, conform standardelor internaţionale, pentru o mai bună monitorizare a impactului asupra mediului, cum ar fi:
    sisteme de management de mediu conform standardului ISO 14001;
    sisteme de management al sănătăţii şi securităţii ocupaţionale conform standardului OHSAS 18001.
    65. Este clar că reducerea impactului activităţilor energetice asupra mediului este strîns legată de îmbunătăţirea eficienţei energetice şi utilizarea surselor de energie regenerabile. Evoluţiile în aceste domenii vor conduce nu doar la reducerea emisiilor şi respectarea Protocolului de la Kyoto, precum şi a altor acte legislative în domeniul mediului, dar şi la dezvoltarea durabilă şi sporirea securităţii energetice. Obiectivele specifice în acest domeniu sînt:
    alinierea la normele internaţionale de restricţionare şi/sau eliminarea emisiilor în mediul înconjurător şi aproximarea deplină a Directivei 85/337/EEC;
    încadrarea cerinţelor ecologice în politica din domeniul energeticii prin realizarea unui plan de acţiuni ce urmează a fi elaborat pînă în 2010;
    promovarea unor reforme treptate în scopul trecerii la o procedură mult mai complexă a certificatelor pentru surse cu rata mare a poluării şi elaborarea unor proceduri noi pentru determinarea valorii limită a indicatorilor de poluare admisibilă pentru sursele de emisii reduse;
    utilizarea de noi mecanisme financiare, cum ar fi conversia ecologică a datoriilor externe;
    continuarea dezvoltării proiectelor MDC, ceea ce va permite generarea unor beneficii economice adiţionale din proiectele energetice care conduc la reducerea emisiilor CO2;
    respectarea normelor democratice privind luarea deciziilor cu impact asupra mediului înconjurător şi informarea societăţii;
    cooperarea cu ţările vecine în vederea soluţionării problemelor transfrontaliere.
   66. Ca un procedeu de protecţie a mediului înconjurător se va prezenta promovarea sistemului energetic, bazată pe conversia potenţialului energetic al surselor regenerabile, eficienţa energetică şi a tehnologiilor combustibilului pur. Implementarea Programului Naţional de conservare a energiei şi a Programului de valorificare a surselor regenerabile de energie va contribui simţitor la diminuarea emisiilor nocive.
    67. Dezvoltarea proiectelor de eficienţă energetică şi valorificarea surselor regenerabile de energie va asigura încadrarea Moldovei în Schema Uniunii Europene de comercializare a emisiilor şi atragerea de noi surse financiare pentru dezvoltarea componentei de energie pură, precum şi promovarea eficienţei energetice. Pînă atunci acest obiectiv poate fi atins prin obţinerea de credite carbon prin proiecte înregistrate MDC.
    68. Sînt considerate prioritare următoarele domenii de activitate pe termen scurt şi mediu privind diminuarea impactului complexului energetic asupra mediului:
substituirea combustibililor fosili cu gaze naturale şi gaz lichefiat, care sînt mai puţin poluante, inclusiv pentru alimentarea mijloacelor de transport (de exemplu, prin promovarea utilizării biocombustibililor sau altor combustibili regenerabili pentru transport în conformitate cu Directiva 2003/30/EC);
   elaborarea şi implementarea reglementărilor tehnice şi normativelor naţionale în conformitate cu standardele UE în vederea reducerii emisiilor substanţelor nocive, inclusiv ale obiectelor energetice şi în sectorul de transporturi;
    elaborarea şi implementarea unui mecanism economic care să încurajeze protecţia mediului ambiant în complexul energetic;
majorarea eficienţei sectorului de consum a energiei electrice, cum ar fi, utilizarea aparatelor de uz casnic cu eficienţă energetică înaltă şi cu impact minim asupra mediului înconjurător;
    majorarea eficienţei energetice în clădiri prin adoptarea măsurilor prevăzute de legislaţia secundară a UE şi a unor coduri mai stricte a clădirilor;
implementarea Directivei Consiliului Europei 93/76-EEC privind limitarea emisiilor de CO2, Directivei 94/63/EEC privind controlul emisiilor de compuşi organici volatili  (COV) rezultaţi din depozitarea carburanţilor şi din distribuţia acestora pe terminale la staţiile de distribuţie a carburanţilor şi Directivei 96/59/EEC privind eliminarea bifenililor policloruraţi (PCB şi PCT);
    sporirea gradului de conştientizare în acest domeniu printre grupurile ţintă selectate şi societatea în ansamblu;
    dezvoltarea schemelor creative de finanţare prin reproducerea programelor de succes implementate în alte ţări;
implementarea metodelor avansate de management energetic, precum şi procurarea de noi tehnologii.
    69. Integrarea cerinţelor de protecţie a mediului în politica energetică va necesita crearea bazei informaţionale şi a bazei de date privind eficienţa energetică. Această integrare va include accesul la difuzarea informaţiei, inclusiv a legilor, acordurilor, scopurilor activităţilor şi a măsurilor întreprinse; elaborarea de programe concrete de diminuare a impactului sectorului energetic asupra mediului; integrarea în activităţile organismelor internaţionale şi colaborării bilaterale transfrontaliere şi multilaterale.
    70. Acţiunile concrete includ: aderarea la convenţiile ecologice transfrontaliere în baza conceptului „pachet”, cu evidenţierea clară a problemelor transfrontaliere generate de activitatea în sectorul energetic; elaborarea de programe şi proceduri de realizare a acordurilor, cu perfectarea instrumentelor de monitorizare a calităţii mediului înconjurător în zona transfrontalieră Republica Moldova – Ucraina şi Republica Moldova – România; adaptarea şi utilizarea documentelor-model ce se referă la domeniul de monitorizare a îndeplinirii convenţiilor semnate de către Republica Moldova, cu schimb nediscriminatoriu de informaţii între băncile naţionale şi regionale de date şi organismele naţionale abilitate în domeniul energeticii şi mediului; realizarea proiectelor interstatale finanţate de Uniunea Europeană, de state donatoare şi organizaţii financiare internaţionale, inclusiv a proiectului de formare a reţelei de monitorizare regională a mediului în zona transfrontalieră între România, Moldova şi Ucraina; soluţionarea pe cale judiciară şi echitabilă a problemelor valorificării potenţialului hidroenergetic în zonele transfrontaliere Republica Moldova-Ucraina şi Republica Moldova-România, întărind relaţiile în domeniul ecologiei între agenţii economici şi organizaţiile obşteşti în vederea fortificării colaborării la nivel interstatal.
    3.3.5. Reglementarea sectorului energetic
    71. Dezvoltarea sectorului energetic necesită un mediu de reglementare care să corespundă cerinţelor manageriale, tehnice şi economice moderne în vederea gestionării eficiente a întreprinderilor energetice, dezvoltării unui cadru juridic de reglementare independent şi transparent, cerut de economia de piaţă.
    72. Reglementarea în domeniul energiei are o importanţă deosebită, deoarece aceasta se referă la toate obiectivele politicii energetice. Pînă în anul 2020 se prognozează dublarea costului la resursele energetice, astfel tarifele vor fi ajustate treptat încît să recupereze pe deplin costurile marginale pe termen lung. Statul va contribui la diminuarea impactului creşterii preţurilor energetice, utilizînd mecanisme economice care vor stimula majorarea eficienţei energetice.
    73. În principiu, tarifele reglementate vor fi ajustate astfel, încît să corespundă nu doar cerinţei de recuperare a cheltuielilor, dar şi cerinţelor de calitate a serviciilor. Determinarea, aprobarea şi aplicarea tarifelor reglementate la producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea energiei electrice, termice şi a gazelor naturale se efectuează în conformitate cu metodologiile respective, aprobate de către ANRE. Elementele-cheie la aprobarea tarifelor sînt recuperarea cheltuielilor, investiţii obligatorii în infrastructură şi o rată rezonabilă a rambursării investiţiei. Totodată, ANRE va aplica strategii tarifare care să asigure un sistem eficient de reglementare a relaţiilor între participanţii la piaţă în sectoarele electroenergetic, de gaze naturale şi produse petroliere, respectînd concurenţa, protecţia consumatorilor, asigurînd monitorizarea îndeplinirii obligaţiilor şi a comerţului transfrontalier în conformitate cu politicile Tratatului Comunităţii Energetice.
    74. Obiectivele specifice includ:
    formarea şi menţinerea unui cadru complet, independent şi transparent de reglementare;
    fortificarea capacităţilor de reglementare instituţională şi a independenţei ANRE;
    implementarea acquis-ului comunitar în domeniul energetic, conform prevederilor Tratatului Comunităţii Energetice, şi a legislaţiei secundare a UE după cum este prevăzut   în anexa nr.2 la prezenta Strategie;
    promovarea unei politici tarifare bazate în totalitate pe principiile fundamentale recunoscute la nivel european şi internaţional.
   75. Abordarea regulatorie în vederea atingerii acestor obiective constă în aplicarea unor tarife şi a unui regim de reglementare care să corespundă cu următoarele principii:
    tarifele vor fi bazate pe principiile separării;
    accesul terţei părţi la sistemele de transport şi distribuţie trebuie să se bazeze pe tarife publicate şi aplicabile faţă de toţi consumatorii eligibili şi să fie aplicate în mod obiectiv şi fără discriminare între utilizatorii de sistem;
    tarifele vor reflecta costurile impactului asupra mediului şi tipului de resurse energetice utilizate la producerea energiei;
tarifele vor încuraja utilizarea eficientă a resurselor energetice, materiale şi umane în sectorul energetic, prevăzînd o rată rezonabilă de profit pentru întreprinderile energetice;
    regimul de reglementare va încuraja investiţiile în sector prin stabilirea unui nivel rezonabil de rentabilitate a mijloacelor fixe existente şi a unui nivel rezonabil de rambursare a mijloacelor investiţionale pentru asigurarea renovării, reconstrucţiei şi dezvoltări obiectelor energetice.
    76. Dezvoltarea în continuare a metodologiilor tarifare care să reflecte cheltuielile va avea drept scop constituirea unei pieţe funcţionale şi competitive în sectorul energetic care va promova eficienţa economică şi energetică, îmbunătăţirea calităţii serviciilor energetice astfel, încît consumatorii şi întreprinderile energetice să beneficieze de servicii calitative la preţuri rezonabile. Metodologiile tarifare la energia electrică, termică şi gaze naturale vor fi stabilite şi publicate pentru categorii distincte de consumatori şi activităţi diferite astfel, încît să se ajungă treptat la tarife diferenţiate. Politica tarifară va avea la bază interesele integrale ale economiei şi se va baza pe o contorizare veridică şi credibilă a tuturor resurselor energetice utilizate, precum şi pe scheme transparente a evidenţei de contabilitate şi activitate de management a tuturor agenţilor economici, indiferent de forma lor de proprietate. Tarifele şi metodologiile tarifare vor include facilităţi pentru majorarea eficienţei energetice şi prevenirea subsidiilor încrucişate. Va fi elaborată o metodologie pentru reflectarea pierderilor tehnice şi a costurilor asociate în tarife şi divizarea acestora în mod echitabil între întreprinderi şi între diferite tipuri de consumatori.
    77. ANRE va monitoriza corespunderea calităţii serviciilor oferite şi va asigura aplicarea treptată a standardelor utilizate în Uniunea Europeană. În acest sens ineficienţele care cauzează costuri operaţionale adiţionale nu vor fi acceptate în tarife, ceea ce drept rezultat va contribui la promovarea eficienţei energetice. Reexaminarea tarifelor va fi posibilă numai după prezentarea la ANRE a rapoartelor de realizare de către furnizorii de energie a programelor de investiţii, aprobate pe perioada respectivă.
    78. Acţiunile concrete care urmează a fi întreprinse în domeniul reglementării energetice sînt prezentate în anexa nr.1 la prezenta Strategie.
    3.3.6. Cooperarea internaţională
   79. Cooperarea internaţională este un factor de o deosebită importanţă pentru asigurarea Republicii Moldova cu energie şi resurse energetice. Această cooperare urmează a fi promovată în următoarele direcţii prioritare:
    extinderea cooperării cu ţările UE în domeniul energetic şi intensificarea colaborării şi dialogului dintre Moldova şi UE;
    aderarea Republicii Moldova, ca membru cu drepturi depline, la Tratatul Comunităţii Energetice; în acest context se va urmări cooperarea bi - şi multilaterală cu ţările din Europa de Sud-Est, în scopul formării unei pieţe energetice regionale eficiente, fiabile şi transparente;
    interconectarea sistemului electroenergetic al Republicii Moldova cu UCTE;
    participarea la activităţile şi programele /proiectele energetice ale structurilor internaţionale, preocupate de elaborarea, implementarea şi coordonarea politicilor energetice la nivel mondial, european şi regional (de exemplu, Organizaţia Naţiunilor Unite, Comisia Europeană, Secretariatul Cartei Energiei, Secretariatul Comunităţii Energetice, UCTE, Consiliul Mondial al Energiei, Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est, Banca Mondială, BERD, BEI, Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică, Comisia pentru cooperarea economică a ţărilor Bazinului Mării Negre, programul INOGATE etc.);
    atragerea de investiţii străine, de tehnologii „know-how” şi a managementului modern în domeniul energiei;
    crearea condiţiilor ca Republica Moldova să devină o regiune pentru tranzitul de energie, ceea ce va constitui o sursă suplimentară a venitului naţional.
    80. Este utilă participarea Republicii Moldova la lucrările din cadrul aşa - numitei “Iniţiativa de la Bacu” din 13 noiembrie 2004 şi a organismului GUAM. Ca o prioritate rămîne a fi cooperarea privind exploatarea Terminalului Giurgiuleşti, întărirea conexiunilor tranfrontaliere de tensiune înaltă şi dezvoltarea sistemului de conducte de gaze şi petrol conectate la sistemul Rom`niei.
    81. Pentru Republica Moldova este oportună aderarea, împreună cu Ucraina, la piaţa regională a energiei din Europa de Sud-Est, aflată în fază de instituire. Asemenea evoluţie va integra ţara la o piaţă energetică previzibilă şi transparentă care se instituie în cadrul UE. În acest context, Moldova va urmări să încheie acorduri bilaterale, în principal cu România şi Ucraina, ceea ce va promova această opţiune strategică.
    82. Republica Moldova deţine potenţialul necesar pentru a deveni un centru regional de tranzit energetic din următoarele considerente: (a) amplasarea geografică avantajoasă; (b) existenţa reţelelor energetice integrate puternic cu Ucraina; (c) oportunităţi de extindere a legăturilor energetice între Vest şi Est. Transformarea Republicii Moldova într-o cale de tranzit a energiei electrice şi a resurselor energetice spre Uniunea Europeană va contribui la atragerea investiţiilor pe termen lung în infrastructura existentă a reţelelor energetice şi va sprijini modernizarea acestor reţele. Integrarea, de asemenea, va conduce la compatibilizarea acţiunilor întreprinse de Republica Moldova cu cele întreprinse de UE în cazurile crizelor energetice externe. În acest sens se va urmări, în mod activ, obţinerea sprijinului din partea Uniunii Europene.
    3.3.7. Atragerea investiţiilor
   83. Republica Moldova se referă la categoria de ţări care nu au resurse energetice proprii, dar reprezintă o verigă importantă de tranzit a resurselor energetice. O pondere semnificativă a investiţiilor în Republica Moldova se referă la sectorul energetic, inclusiv cele legate de privatizarea în sector.
    84. Atragerea investiţiilor este esenţială pentru dezvoltarea şi modernizarea sectorului energetic. Dezvoltarea complexului energetic necesită surse multiple de finanţare în vederea îndeplinirii măsurilor stipulate în Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei energetice a Republicii Moldova pînă în anul 2020 (anexa nr.1). Activitatea în acest domeniu va fi realizată conform cerinţelor şi mecanismelor Strategiei de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor Republicii Moldova pentru anii 2006-2015. Investiţiile în sectorul energetic al ţării, cel mai mult probabil, vor parveni din următoarele direcţii:
    în subsectoarele care reprezintă monopoluri naturale (transportul şi dispecerizarea de energie electrică, precum şi transportul şi dispecerizarea gazelor naturale), investiţiile vor veni în principal de la companiile implicate, cu sprijinul posibil din partea bugetului de stat; investiţiile în acest sector sînt, de asemenea, posibile prin împrumuturi din partea instituţiilor financiare internaţionale, dacă este garantată rambursarea investiţiilor;
     în sectoarele liberalizate (de exemplu, furnizarea şi distribuţia de energie electrică, piaţa petrolieră şi eventual piaţa energiei termice), investiţiile pot veni din partea investitorilor privaţi, dacă va exista un climat investiţional favorabil şi investitorul va avea o garanţie rezonabilă de rambursare a investiţiei sale.
    85. Sînt stabilite următoarele obiective specifice pentru atragerea investiţiilor în sectorul energetic:
    promovarea reformelor juridice care ar facilita finanţarea proiectelor şi un climat investiţional atractiv;
    crearea şi fortificarea mecanismelor de atragere şi de utilizare eficientă a mijloacelor financiare pentru finanţarea proiectelor energetice;
    implementarea de noi mecanisme de finanţare bazate pe stingerea datoriilor externe prin compensarea unei părţi a datoriei cu echivalentul unor investiţii de stat în protecţia mediului înconjurător sau dezvoltarea surselor de energie regenerabilă;
    promovarea investiţiilor private în proiecte MDC şi, eventual, încheierea acordurilor corespunzătoare în vederea activării în cadrul Schemei UE de comercializare a emisiilor;
    utilizarea metodologiilor aprobate la nivel internaţional, pentru estimarea volumului de investiţii necesare în vederea atingerii obiectivelor strategice şi a obiectivelor specifice a fiecărui segment al complexului energetic al Republicii Moldova şi pentru prioritizarea programelor de dezvoltare;
    dezvoltarea unei baze informaţionale şi a unei baze de date pentru finanţarea proiectelor energetice;
    utilizarea raţională a investiţiilor statului şi a investiţiilor private în proiectele de dezvoltare a energeticii;
sprijinirea reformelor în sectorul bancar.
     86. Politica energetică a UE prevede integrarea sectoarelor energetice a tuturor ţărilor europene, inclusiv Republica Moldova, prin crearea reţelelor transeuropene. Aceasta reprezintă o oportunitate pentru Republica Moldova de a urmări în mod activ interconectarea sistemului său energetic la cele ale statelor vecine. Cu atît mai mult că instrumentele bancare ale UE (BEI şi BERD) sînt aşteptate să ia parte la finanţarea unor astfel de proiecte, în timp ce asistenţa tehnică poate fi oferită prin noul instrument al politicii UE de vecinătate (ENPI). Mai mult decît atît, programele de twinning instituţional reprezintă o posibilitate suplimentară atît pentru asistenţă tehnică, cît şi pentru finanţare.
    87. În lipsa familiarizării cu schemele PPP (parteneriat public privat) este necesar ca statul să: (a) întreprindă campanii de conştientizare la nivel local privind opţiunile şi aspectele tehnice ale schemelor PPP; şi să (b) identifice schemele PPP care se potrivesc cel mai bine specificului ţării care urmează a fi susţinute prin adoptarea unei legislaţii corespunzătoare. Exerciţiul de conştientizare urmează a fi realizat între 2007 şi 2009 pentru a populariza PPP-urile reglementarea acestora şi urmează să identifice: (a) opţiuni privind asigurarea alternativelor (de exemplu, concursuri care să indice scopul final dorit, dar să lase ofertanţii să propună soluţii; criterii stricte de performanţă şi sisteme de monitorizare care să oblige contractanţii să îndeplinească condiţiile ofertelor; prevederile legate de renegocierea clauzelor contractelor pe durata realizării contractelor); şi (b) cele mai bune practici internaţionale privind acordurile de concesiune (de exemplu, UE, UNCITRAL, OECD, BERD şi UNIDO). Acest obiectiv va consta în selectarea şi susţinerea juridică a mecanismelor în baza cărora sectorul privat ar putea participa la construcţia/reabilitarea, întreţinerea, exploatarea şi gestionarea proiectelor energetice. În acest scop Ministerul Industriei şi Infrastructurii va elabora know-how-ul necesar, în mod ideal cu sprijinul asistenţei tehnice străine, în legătură cu: (a) sistemul construcţie-exploatare-transfer (eng. Build-Operate-Transfer (BOT)) şi multiplele variante ale acestora (de exemplu, construcţie-exploatare BO); (b) sistemele proiectare-construcţie-finanţare-exploatare (eng. Design-build-finance-operate (DBFO)); (c) aranjamentele Iniţiativei Private de Finanţare (eng. PFI), în baza cărora un partener privat gestionează o infrastructură de interes public în numele unei autorităţi publice. Pînă în anul 2009 vor fi elaborate mecanismele PPP care se potrivesc cel mai bine pentru Republica Moldova, precum şi instrumentele juridice privind: (a) aranjamentele contractuale şi durata raporturilor contractuale; (b) modalitatea de alocare a finanţelor; (c) alocarea riscurilor; şi (d) selectarea unor aranjamente PPP pur contractuale doar cu legături contractuale sau pentru mecanismele PPP instituţionalizate care să implice crearea unor întreprinderi cu scop special, deţinute în comun de partenerii publici şi privaţi.
4. PLANURILE DE DEZVOLTARE A SUBSECTOARELOR
ENERGETICE

    88. O condiţie obligatorie pentru dezvoltarea în continuare a sectorului energetic este şi formarea unui cadru care ar asigura o funcţionare şi dezvoltare eficientă şi durabilă a complexului energetic. Acest cadru, care include prevederi legislative, organizaţionale, regulatorii, financiare şi fiscale va transmite semnale economice corecte furnizorilor şi consumatorilor de energie şi resurse energetice, precum şi posibililor investitori în vederea încurajării investiţiilor şi activării în direcţiile dorite.
    89. Securitatea energetică a ţării va fi asigurată prin diversificarea surselor de import a energiei electrice şi produselor petroliere, prin dezvoltarea capacităţilor proprii de producere a energiei electrice, precum şi prin crearea de rezerve strategice de combustibil.
    90. Dezvoltarea complexului energetic va avea loc preponderent prin atragerea de investiţii private, pe bază de concurs şi fără eliberarea de garanţii din partea statului în acest proces. Pentru a atinge obiectivele respective este esenţial să fie implementate reforme care vor conduce la crearea unui sector energetic previzibil şi stabil din punct de vedere instituţional, creînd astfel condiţii care vor atrage investiţii private. În această perspectivă cooperarea şi integrarea regională şi europeană este o opţiune indispensabilă şi, deci, strategică pentru sectorul energetic al Republicii Moldova.
     4.1. Sectorul electroenergetic
    91. Funcţionarea eficientă şi fiabilă a complexului energetic reprezintă o condiţie premergătoare pentru dezvoltarea economiei. Pentru sectorul electroenergetic sînt prevăzute următoarele obiective generale:
întărirea reţelelor de transport şi distribuţie;
    majorarea capacităţii de generare a energiei electrice pe malul drept al rîului Nistru prin construcţia mini-CET-urilor cu ciclu combinat, utilizarea resurselor regenerabile şi modernizarea capacităţilor existente.
    92. Atragerea investitorilor strategici, străini şi autohtoni în domeniul generării şi distribuţiei, precum şi asigurarea finanţării IFI în toate subsectoarele electroenergetice rămîne a fi calea cea mai sigură de securizare a aprovizionării adecvate cu energie electrică şi de dezvoltare pe viitor a sistemului electroenergetic naţional. Vor fi promovate tehnologii şi instalaţii electroenergetice eficiente şi cu un impact admisibil asupra mediului înconjurător. Mai mult decît atît, vor fi create condiţiile necesare pentru atragerea investiţiilor prin îndeplinirea condiţiilor de aderare la Comunitatea Energetică şi obţinerea statutului de membru al acestei pieţe regionale. Astfel de condiţii includ liberalizarea treptată a pieţei electoenergetice; crearea unui regim de reglementare stabil, care ar permite recuperarea cheltuielilor şi o rată echitabilă de rambursare a investiţiilor; asigurarea accesului nediscriminatoriu a terţei părţi la reţeaua de transport şi distribuţie şi introducerea tuturor tarifelor de acces la reţea.
    93. Totodată, vor fi întreprinse măsurile necesare pentru funcţionarea sistemului electroenergetic naţional în paralel cu cel reglementat de UCTE. Elaborarea unui cod de reţea reprezintă o prioritate urgentă în acest sens.
    4.1.2. Obiective specifice
    94. Obiectivele specifice privind dezvoltarea sectorului electroenergetic reies din obiectivele strategice ale sectorului energetic şi constau în următoarele:
    întărirea capacităţii interconexiunilor pentru a asigura importul suficient de energie, precum şi capacitatea de tranzit;
    dezvoltarea în continuare a reţelei naţionale de transport;
    asigurarea securităţii fizice a infrastructurilor sectorului electroenergetic;
    crearea sistemului de monitorizare la nivel naţional a pieţei energiei electrice;
    îmbunătăţirea securităţii şi eficienţei economice a funcţionării sistemului electroenergetic prin atingerea unei balanţe echitabile a intereselor participanţilor la piaţa energiei electrice;
    majorarea capacităţii proprii de generare a energiei electrice, inclusiv prin dezvoltarea generării distribuite în principal în baza resurselor regenerabile, mini-CET-urilor şi a modernizării capacităţilor existente;
    formarea unui cadru instituţional corespunzător pentru promovarea activităţilor de majorare a eficienţei energetice la producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice;
    formarea unei pieţe interne stabile, previzibile şi competitive a energiei electrice, compatibilă cu schimburile de energie electrică pe piaţa regională;
armonizarea completă a legislaţiei naţionale cu Directiva UE 2003/54/EC.
    95. Acţiunile şi măsurile concrete şi investiţiile propuse pentru realizarea obiectivelor sus-menţionate sînt discutate în continuare separat pentru fiecare subsector electroenergetic.
    4.1.2. Măsuri specifice
    A. Producerea energiei electrice
    96. În baza valorilor istorice a cererii de vîrf de energie electrică şi a previziunilor cererii de energie electrică în tabelul 4.1. este prezentată prognoza necesarului de putere pentru satisfacerea cererii de vîrf pe malul drept al rîului Nistru.

    Tabelul 4.1. Prognoza necesarului de putere pentru satisfacerea cererii de vîrf (malul drept al Nistrului)

 
Anii
2007
2010
2015
2020
Puterea electrică (MW)
1130
1280
1375
1500

    97. Puterea instalată pe malul drept al Nistrului este în prezent de circa 350 MW (de la CET-1, CET-2, CET-Nord şi, într-o anumită măsură, CHE Costeşti, vezi tabelul 2.1.), ceea ce este, în mod evident, cu mult mai puţin decît puterea de vîrf. Pentru a acoperi cererea de energie electrică în viitor există următoarele opţiuni:
    a) energia electrică de la CERMS;
    b) dezvoltarea noilor capacităţi de generare pe malul drept al rîului Nistru;
    c) importurile de energie electrică.
    98. În principiu urmează a fi promovată o combinaţie a opţiunilor de mai sus, selectate atît în baza considerentelor de securitate a livrărilor, cît şi celor legate de eficienţa costurilor. Deoarece dezvoltarea capacităţilor noi de generare a energiei electrice se caracterizează printr-un termen lung între planificare şi implementarea efectivă a centralelor (cel puţin 4-5 ani şi deseori mai mult pentru ţările mai puţin dezvoltate) este importantă o analiză profundă a opţiunilor şi a planurilor investiţionale cu mult înainte de apariţia necesităţilor.
    99. În condiţiile actuale importurile de energie electrică nu pot fi considerate sigure. Dezvoltarea unor noi interconexiuni cu ţările vecine vor îmbunătăţi securitatea livrărilor din import atît din punct de vedere tehnic, cît şi comercial, deoarece vor oferi opţiuni suplimentare. Aderarea la Tratatul Comunităţii Energetice şi la UCTE vor conduce la îmbunătăţirea securităţii. Cu toate acestea se aşteaptă ca investiţiile respective să contribuie la o creştere bruscă a preţurilor la energia electrică, din moment ce regiunea de vest a Republicii Moldova este caracterizată de un deficit de energie electrică, interconexiunile vor permite furnizorilor ucraineni să exporte către mai multe pieţe de energie electrică, iar costurile investiţiilor în interconexiuni urmează a fi recuperate. Nici livrările de energie electrică de la CERMS nu pot fi considerate sigure, deoarece nu este clar ce volum de capacitate de la această centrală poate fi disponibil pentru malul drept al Nistrului, nici din punct de vedere tehnic, nici din punct de vedere comercial. Pe de altă parte se subînţelege că dezvoltarea unor capacităţi de generare suplimentare în baza unor centrale cu termoficare mari reprezintă o opţiune costisitoare, avînd în vedere preţurile actuale şi cele preconizate la gazele naturale şi cerinţa de recuperare a noilor investiţii. Energia electrică de la CERMS va rămîne considerabil mai ieftină decît cea produsă de centrale electrice noi, cel puţin pe termen scurt şi mediu. Acest fapt face dificilă materializarea investiţiilor în capacităţi noi.
    100. O posibilitate plauzibilă pentru dezvoltarea unor capacităţi noi de generare ar fi construirea unor centrale de cogenerare cu capacitate redusă (2,5-16 MW) în zonele pentru care se planifică montarea către anul 2010 a staţiilor de distribuţie a gazelor naturale (Făleşti, Sîngerei, Teleneşti, Hînceşti şi Căinari). Mini-CET-urile conectate la reţea pe principiul generării distribuite, reprezintă o  opţiune eficientă, care soluţionează atît problema asigurării acestor zone cu energie termică, cît şi a producerii energiei electrice cu o eficienţă totală majorată. Suplimentar la cogenerare urmează a fi investigată şi aplicarea trigenerării (producerea energiei electrice, termice şi a frigului), în special cu referire la realizarea Strategiei de dezvoltare a agriculturii, care implică acoperirea unor necesităţi substanţiale de refrigerare în acest sector. Este clar că fezabilitatea diferitelor opţiuni urmează a fi studiată separat, în fiecare caz în parte, în baza sarcinilor prognozate de energie termică şi a altor parametri care pot fi diferiţi de la caz la caz.
    101. Suplimentar vor fi întreprinse acţiuni în vederea promovării dezvoltării generării distribuite în baza surselor regenerabile de energie: biomasă prin producerea biogazului (din culturi energetice, deşeuri forestiere şi agricole, industriale şi menajere, substanţe de provenienţă animală etc.), instalaţii eoliene şi fotovoltaice, microhidrocentrale etc. Acţiunile indicative în această direcţie includ:
    crearea cadrului legislativ necesar pentru facilitarea legăturilor comerciale între micii producători de energie şi alţi actori ai pieţei energetice;
    crearea unui cadru care va oferi stimulente financiare pentru investiţii în surse regenerabile şi mini-CET-uri (de exemplu, asigurarea pe termen lung a preluării energiei electrice produse din surse regenerabile la preţuri economic avantajoase);
    promovarea acţiunilor de susţinere a mecanismului certificatelor verzi, după cum acesta este dezvoltat în UE;
    susţinerea autorităţilor administraţiei publice locale privind construcţia de mini centrale electrice.
    102. Pe termen lung, cînd preţurile la energia electrică se vor majora şi în funcţie de condiţiile ce vor predomina la acel moment este posibilă examinarea unor investiţii de tipul extinderii capacităţilor celor trei CET-uri mari existente, ceea ce va necesita investiţii substanţial mai mari.
    103. Tabelul 4.2. prezintă trei scenarii de dezvoltare a surselor de generare pînă în anul 2020. Investiţiile respective pentru scenariul B sînt prezentate în anexa nr.1 ce denotă că în toate scenariile va continua să existe necesitatea importurilor considerabile pentru acoperirea cererii, chiar şi pe termen lung.

    Tabelul 4.2. Scenariu de dezvoltare a capacităţii electrice, 2007-2020 (malul drept al Nistrului)


Anii
2007
2010
2015
2020

Prognoza puterii necesare pentru acoperirea cererii de vîrf

1130
1280
1375
1500
Scenariu
 

Total capacitate electrică, malul drept al Nistrului

A
Dezvoltarea limitată de capacităţi noi
Capacitate existentă
346
346
346
346
Mini-CET-uri cu generare  distribuită
 
51
108
179
Total
346
397
454
525
Acoperirea cererii (%)
31%
31%
33%
35%
B
Dezvoltarea medie de capacităţi noi
Capacitate existentă
346
346
346
346
Mini-CET-uri cu generare distribuită
 
51
108
179

Extinderea CET-1, CET-2, CET-Nord1

 
 
 
296
Total
346
397
454
821
Acoperirea cererii (%)
31%
31%
33%
55%
C
Dezvoltarea extinsă de capacităţi noi
Capacitate existentă
346
346
346
346
Mini-CET-uri cu generare distribuită
 
51
108
179
Extinderea CET-1, CET-2, CET-Nord2
 
24
96
296
Total
346
421
550
821
Acoperirea cererii (%)
31%
33%
40%
55%
 

    1.       Extinderea CET-1 cu 24 MW către anul 2010; extinderea CET-Nord cu 72 MW către anul 2015; extinderea CET-2 cu 200 MW către 2020.

    2.       Extinderea CET-1 cu 24 MW, CET-Nord cu 72 MW şi CET-2 cu 200 MW între 2015 şi  2020.


    B. Întărirea interconexiunilor şi a reţelei  de transport a energiei electrice
    104. Topologia (configuraţia) reţelei liniilor electrice de tensiune înaltă asigură transportul puterii electrice prin teritoriul republicii numai în direcţia Nord-Sud. În prezent ponderea de putere electrică în direcţia Nord-Sud constituie cca 450-500 MW pe liniile cu tensiunea de 330 kV. Interconectări intermediare între nodurile de sarcină CHE Novodnestrovsk (Ucraina) şi CERMS cu sistemele vecine, practic, nu există. Acest fapt limitează esenţial posibilităţile de transport a energiei electrice pe axa Est-Vest.
    105. Sarcina de termen mediu  pentru întărirea interconectării cu sistemele energetice ale Ucrainei şi României constă în construirea pînă în 2010 a circuitului al doilea al LEA 330 kV CHE Novodnestrovsk-Bălţi,  cu lungimea totală de 123 km (inclusiv 87 km pe teritoriul Republicii Moldova, cu un cost estimativ de 12,2 mil. euro), cuplată cu LEA-400 kV Suceava-Bălţi, cu lungimea totală de 116 km (inclusiv 55 km pe teritoriul Republicii Moldova, cu un cost estimativ de 24 mil.euro). BERD şi-a arătat interesul în finanţarea acestei investiţii, a cărei recuperare va fi prevăzută printr-o suprataxă asupra energiei electrice transportate sau tranzitate prin această linie.
    106. Pe termen scurt interconexiunea cu România poate fi îmbunătăţită prin construcţia LEA 110 kV Fălciu-Cantemir-Goteşti, cu lungimea de 28 km şi un cost estimativ de 2,8 mil. euro. Aceste linii transfrontraliere vor contribui nu numai la majorarea capacităţii de tranzit a energiei între statele vecine, dar şi la asigurarea rezervelor de putere în situaţii de avarie.
    107. Întărirea interconectării sistemului energetic pe axa Est-Vest se va realiza prin construirea liniilor electrice cu tensiunea 330 kV Rîbniţa-Bălţi şi Rîbniţa–Străşeni. Pentru a asigura sarcina de transportare a energiei electrice pe aceste linii este necesară instalarea la nodul de sarcină Rîbniţa a echipamentului pentru reglarea distribuirii fluxurilor de putere. O posibilitate este ca aceste linii de transport să fie dotate cu un transformator de putere cu decalaj de fază dotat şi cu un controler de tip IPFS (Interline Power Flow Controller).
    108. Tranzitul de energie electrică de la Est la Vest, precum şi securitatea energetică a sistemului energetic faţă de Est  va putea fi asigurat cu construcţia LEA-400 kV Bălţi-Suceava şi LEA-400 kV Străşeni-Iaşi.     Întărirea axei Nord-Sud se va face prin construirea circuitului al doilea al liniilor Novodnestrovsk-Bălţi, Bălţi-Străşeni, Străşeni-Chişinău, ceea ce va permite majorarea ponderii de tranzit pe axa canalului energetic Nord-Sud la 900-1000 MW şi sporirea gradului de fiabilitate a întregului sistem.  Potenţialul de transport al puterii electrice pe axa Est-Vest, de asemenea, va fi de circa 900 MW.
    109. Repartiţia  naturală a fluxurilor de putere în configuraţia existentă şi cea propusă pentru realizare poate asigura fluxul de putere în direcţia Rom‘niei numai la nivel de  cca 200 MW. Pentru a utiliza potenţialul de tranzit  al sistemului energetic  republican este necesar ca în nodurile de sarcină Bălţi  şi Străşeni, la construirea liniilor de 400 kV spre România, să  fie montat echipament pentru dirijarea forţată a fluxurilor de putere în reţeaua liniilor de transport de tensiune înaltă, cunoscut sub denumirea de FACTS-controler. Acest echipament va permite, de asemenea, dirijarea fluxurilor de putere în circuitele mutuale formate de către liniile Rîbniţa–Bălţi şi Rîbniţa-Străşeni.
    110. Pentru a majora posibilităţile de menţinere a regimului reţelei de transport este necesară dotarea nodului de sarcină Bălţi cu echipament de compensare a fluxurilor de putere reactivă. Alternativ pentru compensarea puterii reactive în acest nod poate fi utilizată centrala CET-Nord, după extinderea puterii ei pînă la 124 MW.  O altă soluţie tehnică poate fi instalarea unui compensator sincron în acest nod de sarcină cu puterea de 100-250 MVA. Implementarea  FACTS-controler, confecţionate după proiectele elaborate de Institutul de Energetică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, permite asigurarea nu numai a redistribuţiei forţate a fluxurilor de putere, dar şi izolării fără deconectare galvanică a liniilor de tensiune înaltă în acest nod de sarcină. Implementarea acestor echipamente este o prioritate pentru sistemul energetic al Republicii Moldova, în vederea obţinerii pe viitor a statutului de actor semnificativ pe piaţa regională a energiei. Optimizarea fluxurilor de putere reactivă va conduce la diminuarea pierderilor de energie în liniile de tensiune înaltă din zona nodului de sarcină Bălţi cu 20-30% în comparaţie cu redistribuirea naturală.
    111. Tranzitul şi exportul energiei electrice spre ţările Balcanice se va efectua prin LEA 400 kV Vulcăneşti-Dobruja, care a suportat modificări prin intrarea la staţia Isaccea.
    112. Construcţia LEA 110-400 kV intersistemice prezentate mai sus va permite extinderea posibilităţilor de import-export a energiei electrice şi a tranzitului în cadrul graniţelor UCTE, luînd în considerare dezvoltarea pe viitor a surselor de generare a ţărilor vecine. Priorităţile dezvoltării reţelelor electrice sînt specificate în anexa nr.1 şi indicate în harta Sistemului Energetic al Republicii Moldova (anexa nr.4).
    C. Distribuţia energiei electrice
    113. Reţelelor de distribuţie le revine cca 50 % din valoarea fondurilor fixe  ale sistemului electroenergetic, precum şi o cotă considerabilă a pierderilor de energie. O parte semnificativă din mijloacele de distribuţie sînt deţinute şi exploatate de sectorul privat. Ca factori semnificativi, ce influenţează asupra siguranţei funcţionării acestui segment al sistemului energetic,  sînt fenomenele naturale, cum ar fi chiciura şi consecinţele provocate de vînt. Structura reţelei liniilor electrice  este neraţională, gradul de uzură a liniilor şi echipamentului este înalt, termenele limită a duratei de exploatare prescrise de normativele tehnice au expirat. Aceasta a condus la diminuarea siguranţei de funcţionare şi calităţii energiei livrate, precum şi la creşterea pierderilor tehnologice.
    114. Planul de acţiuni Republica Moldova-Uniunea Europeană prevede armonizarea normativelor de proiectare şi exploatare a reţelelor de distribuţie cu standardele Uniunii Europene, fapt care va permite construirea generaţiei noi de reţele electrice de distribuţie. În acest scop vor fi dezvoltate infrastructurile organizaţionale de proiectare şi construire a liniilor electrice de distribuţie, cum ar fi Institutul de Cercetare şi Proiectare, precum şi întreprinderile specializate de construcţie şi montaj, dotate cu necesarul de echipamente tehnice şi tehnologice, apte de a îndeplini aceste lucrări în bază de concurs şi  noi tehnologii energetice.
    115. Modernizarea reţelelor de distribuţie şi construcţia de noi reţele se va efectua în baza soluţiilor moderne, aprobate de experienţa de exploatare în ţările dezvoltate, care se caracterizează prin pierderi tehnologice reduse (la nivel de 7-10%). Pentru modernizarea reţelelor de distribuţie cu tensiunea 10 kV – 0,4 kV  pe o perioadă de 40 ani, va fi necesar de reconstruit anual circa 1000 km de reţele. Costul investiţiilor anuale necesare în acest scop se estimează la  cca 20,0 mil. euro pe an.
    116. Întărirea reţelelor de distribuţie se va realiza prin reconstrucţia în mod prioritar a părţilor de reţea şi a elementelor ale căror indici tehnici şi de exploatare nu corespund prescripţiilor tehnice în vigoare. Scopul acţiunilor de întărire constă în îmbunătăţirea capacităţilor de distribuţie, de asigurare a consumatorilor cu energie electrică calitativă şi diminuare a pierderilor tehnologice şi nejustificate în reţelele de distribuţie. Această problemă va fi soluţionată odată cu realizarea în termenele stabilite a recomandărilor organismelor acreditate în domeniul  auditului energetic.
    117. Dezvoltarea generării distribuite de energie electrică în baza surselor regenerabile de energie poate fi realizată doar prin asigurarea racordării acestor instalaţii de generare la reţelele electrice de distribuţie. Sistemele electrice locale vor include instalaţii fotovoltaice (pentru puterea instalată ce depăşeşte 0,5 kW), eoliene şi microhidrocentrale (puterea instalată ce depăşeşte 10,0 kW), cu integrarea lor în reţelele centralizate de distribuţie a energiei electrice. Achiziţionarea energiei livrate şi achitarea costului ei producătorului se va face în corespundere cu legislaţia în vigoare, introducînd, printre altele, tarife subvenţionate.
    118. Dezvoltarea reţelelor cu conductoare izolate cu autosuport, utilizarea noilor comutatoare inteligente (reclouser)  cu un spectru larg de destinaţie funcţională care include: protecţia de scurt circuit şi de curent maximal, relansarea automată rapidă, conectarea automată după schema de rezervare, topirea automată a chiciurii, măsurarea şi prelucrarea parametrilor, cu difuzarea informaţiei primare operatorului reţelei de distribuţie, supravegherea stării tehnice curente în regim on-line,  inclusiv  consumul de energie.
    119. Reţelele de generaţie nouă vor avea o durată de viaţă de circa 40 ani, realizate cu un singur nivel de rezervare în schema reţelei. Coordonarea funcţionării şi dezvoltării reţelelor de distribuţie se va asigura de cadrul legal din domeniul energeticii şi de către setul de acte normative ce determină indicii de eficienţă energetică a reţelelor şi de asigurare a calităţii energiei. Se va formula concepţia de dezvoltare a reţelelor de distribuţie, cu elaborarea  unui program de stat  obligatoriu de realizare pentru toţi agenţii economici antrenaţi în distribuţia energiei electrice, indiferent de forma de proprietate a reţelelor.
    120. Întreţinerea şi dezvoltarea reţelei de distribuţie va fi asigurată prin introducerea unui cod al distribuţiei, elaborat şi adoptat pînă în 2009. Alături de codul de reţea care va fi adoptat anterior pentru reţeaua de tensiune înaltă, codul de distribuţie va deveni un  instrument-cheie pentru integritatea sistemelor de transport şi distribuţie ale ţării şi conformitatea acestora cu normele UCTE şi ale Comunităţii Energetice. La fel ca şi în celelalte state participante la Comunitatea Energetică, codul de distribuţie va asigura un nivel minim de investiţii cerute din partea întreprinderilor de distribuţie şi va împuternici autoritatea de reglementare (ANRE) să monitorizeze respectarea acestor obligaţii. Faptul dacă asemenea obligaţii privind întreţinerea şi dezvoltarea sistemului urmează a fi incluse în licenţele întreprinderilor de distribuţie va fi determinat după elaborarea codului de  distribuţie şi ajustarea metodologiilor tarifare astfel, încît să ia în considerare costurile legate de aşa cerinţe ca întreţinerea şi investiţiile capitale faţă de întreprinderile de distribuţie.
    D. Reforma legislativă
    121. Legea privind energia electrică a fost adoptată în 1998 şi deşi reflectă anumite principii-cheie ale pieţei interne de energie electrică a UE, aceasta nu este armonizată în mod adecvat la Tratatul Comunităţii Energetice şi acqui-ul comunitar în domeniul energetic. Lucrările în vederea armonizării au fost iniţiate deja şi este posibil ca un proiect de lege, care să înlocuiască sau să modifice Legea în vigoare, să fie elaborat pînă la sfîrşitul anului 2007. Legea noua va întări independenţa autorităţii de reglementare şi va defini mai concret competenţele în ceea ce priveşte astfel de aspecte ca monitorizarea separării efective, stabilirea tarifelor şi aprobarea metodologiilor tarifare pentru  conectarea şi accesul la reţele şi prestarea serviciilor de echilibrare, procedurile de revizuire a tarifelor şi capacităţile de soluţionare a litigiilor. Noua lege, de asemenea, va include prevederi pe deplin aproximate privind asemenea chestiuni, cum ar fi proceduri de autorizare pentru construcţia de capacităţi noi de generare; drepturile şi obligaţiile OST-ului; cerinţele de separare; accesul terţei părţi; deschiderea structurată a pieţei; obligaţiile de serviciu public şi cerinţele privind protecţia consumatorului. De asemenea, legea nouă va aborda problema furturilor de energie electrică şi a neachitării facturilor prin asigurarea introducerii sancţiunilor corespunzătoare (civile, penale şi administrative) faţă de cei care încalcă legea.
    4.2. Sectorul termoenergetic
    122. În Programul Naţional de renovare şi descentralizare a sistemelor de alimentare cu căldură a localităţilor Republicii Moldova sînt determinate direcţiile de bază privind asigurarea cu căldură a localităţilor urbane. Scopul principal al Programului a fost elaborarea căilor şi variantelor de modernizare a sistemelor de alimentare cu căldură a localităţilor (pentru fiecare din cele 36 localităţi în parte) şi asigurarea funcţionării stabile a întreprinderilor complexului termoenergetic. Proiectele de modernizare şi renovare a sectorului termoenergetic prevăd tranziţia lui spre o eficienţă energetică mai ridicată. Unul din mecanismele de asigurare a eficienţei energetice este utilizarea tehnologiei de cogenerare, asigurarea unui coraport raţional dintre alimentarea centralizată şi descentralizată, utilizarea criteriului „cost-beneficiu” la evaluarea opţiunilor, utilizarea combustibililor locali, inclusiv a deşeurilor industriale, agricole şi menajere, precum şi a resurselor energetice secundare (de exemplu, recuperarea căldurii în procesele industriale şi de alte tipuri). Se prevede că construcţia noilor şi modernizarea sistemelor existente se va realiza atît din contul bugetului consolidat, cît şi prin atragerea investiţiilor străine şi autohtone, a granturilor.
    123. În mun. Chişinău şi Bălţi sînt cei mai mari consumatori de energie termică. În scopul păstrării sistemului existent centralizat de livrare a energiei termice consumatorilor se prevede  modernizarea surselor de energie termică şi a reţelelor de distribuţie pentru asigurarea accesibilităţii la energia termică calitativă a tuturor categoriilor de consumatori la un preţ rezonabil, iar  categoriilor vulnerabile de consumatori să li se acorde compensaţii.
    124. Revizuirea normativelor  şi standardelor ce se referă la alimentarea cu energie termică şi a normelor de proiectare şi construire a edificiilor şi blocurilor locative va include indicii de eficienţă energetică utilizaţi în Uniunea Europeană şi regulile de utilizare a SER în alimentarea consumatorilor individuali şi colectivi.
    125. Pentru a evita agravarea situaţiei financiare a companiilor termoenergetice atribuţiile de  aprobare a  tarifelor pentru energia termică vor fi transmise în anul 2008  de la autorităţile administraţiei publice locale la ANRE. Una din dificultăţile financiare în sectorul termoenergetic o reprezintă nivelul înalt al datoriilor reciproce, inclusiv istorice, pe tot lanţul consumator-furnizor (distribuitor)-producător de energie termică-furnizor de gaze. Datoria sumară a întreprinderilor complexului energetic doar în mun. Chişinău şi mun.Bălţi faţă de S.A. „Moldovagaz” constituie 1,9 mlrd. lei. În acest sens se examinează un mecanism de restructurare a datoriilor sectorului termoenergetic prin efectuarea unor măsuri organizatorice şi legislative care va fi implementat în perioada 2007-2008. În acelaşi timp, va fi elaborat un cadru care va preveni apariţia acestui fenomen pe viitor.
    4.2.1. Obiective specifice
    126. Pentru a asigura viabilitatea pe termen lung şi dezvoltarea în continuare a sectorului termoenergetic se impune majorarea eficienţei acestuia, urmărindu-se atingerea indicatorilor de performanţă utilizaţi în ţările dezvoltate. În acest sens, este important să se realizeze restructurarea economică, financiară instituţională şi tehnică a sistemului termoenergetic existent şi să se atragă investiţii, inclusiv prin concesionarea sistemelor de alimentare cu căldură. Se stabilesc următoarele obiective specifice:
    definirea clară şi echitabilă a drepturilor şi obligaţiilor diferiţilor participanţi şi organe responsabile: autoritatea administraţiei publice centrale – autorităţile administraţiei publice locale – asociaţiile proprietarilor de apartamente (întreprinderi) – consumatori;
    tarife care ar acoperi cheltuielile şi ar include profitul necesar pentru asigurarea dezvoltării sistemului;
    dezvoltarea tehnică a sistemelor de aprovizionare cu energie termică în vederea minimizării consumului de combustibil importat şi a impactului asupra mediului prin:
    utilizarea gazelor naturale la eficienţă maximă, cu introducerea cogenerării atît în sistemele centralizate, cît şi în cele locale şi individuale, iar în perspectivă şi a trigenerării;
    includerea la maximum în balanţa de combustibil a sectorului termoenergetic a deşeurilor agricole, industriale şi menajere şi a SER;
    implementarea pompelor de căldură;
    raţionalizarea sistemelor centralizate prin multiplicarea surselor de căldură distribuite spaţial, ceea ce va spori securitatea aprovizionării consumatorilor, va reduce investiţiile în reţele şi va micşora pierderile de căldură şi consum de energie electrică în sistemul de transport a energiei termice;
    introducerea unei politici care va încuraja investiţiile în acest domeniu;
    promovarea îmbunătăţirii eficienţei energiei termice la nivelul consumatorilor printr-o combinaţie de măsuri obligatorii şi facilităţi financiare.
    4.2.2. Măsuri pentru atingerea obiectivelor specifice în sectorul termoenergetic
    A. Surse de generare a energiei termice
    127. În partea dreaptă a Nistrului, cu excepţia mun. Chişinău şi mun. Bălţi, majoritatea oraşelor ţării dispun de un sistem descentralizat de alimentare cu căldură. O direcţie prioritară de dezvoltare a sectorului termoenergetic o constituie  cogenerarea şi utilizarea combustibililor locali. Programul Naţional de renovare şi descentralizare a sistemelor de asigurare cu căldură include  propuneri de modernizare a sistemelor de alimentare cu căldură în 36 localităţi ale ţării. Sistemele propuse se bazează în temei pe producerea concomitentă a energiei termice şi electrice (principiul cogenerării).
    128. În perioada  anilor 2003-2006 au fost construite circa 700 centrale termice noi pentru alimentarea consumatorilor din ţară cu energie termică, fiind finanţate din mijloace  alocate din bugetul de stat şi bugetele locale, precum şi din alte surse de finanţare, cum ar fi FISM-ul, Proiectul Energetic II, donaţii şi granturi în valoare de 204,5 mil. lei. În anul 2006 au fost construite doar 237 de surse noi de energie termică pentru care au fost cheltuite 119,1 mil. lei. Pentru anii 2007-2009 se prevede construcţia şi modernizarea a încă 874 de surse noi de energie termică, costul acestor lucrări  estimîndu-se la circa 268,5 mil. lei. Prioritate se va acorda asigurării cu energie termică a consumatorilor din sectorul rural cu destinaţie socio-culturală şi educaţională. În calitate de resurse energetice primare se vor utiliza gazele naturale şi SER  locale (energia solară, biocombustibilii solizi, lichizi şi gazoşi). În cadrul implementării Proiectului „Energia Renovabilă din Deşeuri Agricole”, finanţat din grantul Fondului Ecologic Global deja au fost construite două centrale termice cu utilizarea biomasei pentru alimentarea cu energie termică a obiectelor de menire socială din raioanele Sîngerei şi Ştefan Vodă. Pe parcursul anilor 2007-2008 se preconizează construcţia încă a patru centrale. Se va stimula construcţia sistemelor de încălzire şi preparare a apei calde cu colectoare solare  care formează reţele locale  de alimentare şi care pot  funcţiona în paralel cu cele centralizate. Treptat, la sursele cu ardere a gazelor naturale şi biogazului se va trece la utilizarea cogenerării în baza motoarelor termice cu piston şi a mini - şi micro-turbinelor cu gaze.
    129. Proiectul Energetic II prevede proiectarea, construcţia a 2 centrale termice cu aburi şi  a reţelelor exterioare de distribuţie a agentului termic, a aburului şi apei calde pentru  Spitalul Clinic Republican, Institutul Cardiologic şi Institutul Oncologic. De asemenea, se efectuează  lucrările de proiectare şi construcţie a reţelelor interioare de încălzire a Spitalului Clinic Republican şi Institutului Oncologic.
    130. Pînă în anul 2020 se prevede modernizarea şi extinderea CET-1, CET-2, CET-Nord prin  instalarea utilajului eficient  cu ciclu combinat.
    B. Reţelele sistemelor centralizate de transport şi distribuţie a energiei termice
    131. Pentru încadrarea în normativele cerinţelor ecologice va fi implementat procedeul de certificare şi monitorizare a reţelelor termice şi vor fi elaborate recomandări de îmbunătăţire a indicilor de eficienţă energetică. Înlocuirea reţelelor existente cu conducte preizolate, modernizarea punctelor termice şi utilizarea sistemelor automatizate de reglare a regimului termic, nemijlocit la consumatori, va asigura diminuarea pierderilor de energie termică la nivel de cca 10 %.
    132. Majorarea eficienţei energetice a sistemelor de încălzire se va baza pe următoarea consecutivitate de acţiuni şi măsuri:
instalarea  contoarelor şi regulatoarelor de calorifer;
    utilizarea schemei de livrare a agentului termic cu două conducte şi cu montarea termoregulatoarelor cu element termostatic;
    automatizarea sistemelor de încălzire a clădirilor  ( prima etapă) şi după finalizarea ei, implementarea procedeului de reglare cantitativă a regimului de livrare a energiei termice la sursa de furnizare (centrala termică);
    la descentralizarea sistemului de încălzire se va utiliza reglarea cantitativă  la sursele de furnizare a energiei, iar consumatorii individuali vor putea regla atît  fluxul, cît şi temperatura energiei termice la punctele termice individuale;
    la centralele termice locale şi la unele centralizate se vor instala rezervoare-tampoane pentru facilitarea reglării curbei de sarcină termică;
implementarea sistemelor de distribuţie a energiei termice după schema orizontală în blocurile cu multe  etaje atît pentru clădirile noi construite, cît şi pentru cele reconstruite sau  reparate.
    133. Modernizarea magistralelor  de conducte  şi a reţelelor de distribuţie inter - şi intra-cartiere se va face prin intervenţii locale  după depistarea  porţiunilor cu cele mai intensive pierderi de energie termică, prin substituirea lor cu conducte preizolate. Termenul de răscumpărare a porţiunilor schimbate cu conducte performante va constitui cca 1-2 ani. Implementarea tehnologiilor performante de exploatare se va efectua în scopul micşorării vitezei de coroziune a conductelor din metale feroase şi a pierderilor de căldură condiţionate de majorarea umidităţii termoizolaţiei conductelor din reţelele de transport şi distribuţie a agentului termic.
    134. Utilizarea tehnologiilor performante de construire a reţelelor de transport şi distribuire a agentului termic în sistemele centralizate de livrare a energiei termice şi optimizarea schemei de furnizare a energiei de la sursele de energie termică vor permite majorarea eficienţei economice şi eficienţei energetice şi a duratei lor de viaţă.
    4.2.3. Măsuri de asigurare  a procesului de eficientizare a sectorului termoenergetic
    135. Utilizarea procedurilor transparente şi controlabile în relaţiile dintre producător, transportator, distribuitor şi consumator a energiei termice va asigura îndeplinirea clauzelor contractuale de către toţi participanţii la procesul de livrare şi consum a energiei termice.
    136. Toate sistemele publice existente de alimentare cu energie termică au trecut în subordinea primăriilor respective, care vor stabili de sine stătător variante optime de asigurare cu energie termică a consumatorilor, formei de organizare a unităţilor de prestare a serviciilor de energie termică. Vor fi formulate criterii clare de selectare a celor mai potrivite din punct de vedere tehnic şi economic surse de furnizare a energiei termice pe termen lung. Consumatorii vor putea alege modalitatea de aprovizionare unde acest lucru este, practic, posibil.
    137. Dreptul de reglementare a activităţilor de stabilire a tarifelor la energia termică va fi transferat de la autorităţile administraţiei publice locale la ANRE. Această reglementare va fi exercitată în baza politicii şi metodologiei naţionale de tarifare ce încurajează eficienţa, investiţiile şi fiabilitatea alimentării cu energie. Se va reexamina cadrul legislativ şi normativ, în scopul majorării responsabilităţii de achitare a consumatorilor pentru energia consumată. În acest context, un rol prioritar se va acorda lucrărilor privind asigurarea contorizării maxime a energiei consumate.
    138. Pentru sporirea eficienţei utilizării resurselor energetice primare se va promova modernizarea  centralelor termice existente în centrale electrice cu termoficare pe baza principiului “cost-beneficiu”. Concomitent, se vor crea condiţiile necesare pentru utilizarea pe larg a surselor regenerabile de energie pentru alimentarea cu energie termică a consumatorilor. Măsurile de ordin legislativ, instituţional, managerial, economic, tehnic şi de altă natură ce urmează a fi întreprinse în sectorul termoenergetic sînt prezentate în anexa nr.1.
    4.3. Sectorul gaze naturale
    139. Sectorul gaze naturale include gazoductele magistrale strategice şi reţelele locale de distribuire a gazelor. Alimentarea cu gaze naturale a ţării este posibilă din două direcţii:
    a) prin gazoductele magistrale Ananiev-Cernăuţi-Bogorodceni (ACB), Rîbniţa-Chişinău (RC) şi derivaţia Olişcani-Saharna (OS), cu interconectare la gazoductele magistrale internaţionale Progres, Soiuz, Urengoi-Pomarî-Ujgorod şi rezervorul natural subteran Bogorodceni;
    b) prin gazoductul Odesa-Chişinău, interconectat la gazoductele internaţionale de tranzit Razdelinaia–Ismail (RI), Şebelinka-Dnepropetrovsk-Krivoi Rog-Ismail (ŞDCRI) şi Ananiev-Tiraspol-Ismail (ATI).
    Odată cu punerea în funcţiune a gazoductului Tocuz-Căinari-Mereni (TCM) în 2007, va apărea o posibilitate suplimentară de aprovizionare cu gaze pentru asigurarea securităţii alimentării cu gaze naturale a ţării. Această conductă a fost finanţată din bugetul de stat (65%)  şi de S.A. „Moldovagaz” (35%).
    140. Localităţile care nu vor fi conectate la gazoductele sistemului de gaze naturale vor beneficia de gaze lichefiate, piaţa cărora este liberalizată. Gazele petroliere lichefiate (GPL) sînt importate din Ucraina, Federaţia Rusă, România, Kazahstan şi Belarus de către întreprinderile private, care deţin o vastă reţea de distribuţie a GPL şi staţii de stocare a acestora, cu o capacitate de cca 4450 tone.
    4.3.1. Obiective specifice
    141. Pentru sectorul de gaze naturale se desemnează următoarele obiective specifice:
    gazificarea integrală a majorităţii localităţilor din ţară în conformitate cu Programul naţional de gazificare a Republicii Moldova, prin extinderea reţelelor existente, cu suportul financiar de la bugetul de stat;
    asigurarea calităţii şi fiabilităţii aprovizionării consumatorilor cu gaze naturale;
    asigurarea tranzitului gazelor naturale pe teritoriul ţării în alte state europene;
    construcţia staţiilor de compresoare pentru injectarea gazelor cu acţionări electrice automatizate reglabile;
    construcţia de noi ramificări şi gazoducte magistrale în teritoriul ţării;
    formarea unei pieţe interne competitive a gazelor naturale în concordanţă cu principiile şi standardele Tratatului Comunităţii Energetice, conform planurilor prevăzute în acest tratat pentru reformarea sectorului prin accesul la gazoducte şi noi surse de furnizare a gazelor naturale din exterior;
    armonizarea Legii cu privire la gaze la Directiva UE 2003/55/EC în domeniul gazelor naturale; fiind adoptată în 1998, Legea în vigoare rămîne în urma acquis-ului UE în domeniul gazelor naturale.
    4.3.2. Măsuri de atingere a obiectivelor în sectorul gaze naturale
    142. Dezvoltarea sectorului gaze este determinată de  Programul Naţional de gazificare al Republicii Moldova şi de Programul Naţional „Satul Moldovenesc”. Realizarea programelor respective a condus la o creştere a numărului de sate gazificate, de la 22 localităţi în  2000 la 727 în 2006. În perspectivă, pînă în anul 2010, se prevede gazificarea integrală a ţării.
    143. În plan strategic se vor întreprinde măsuri în vederea construcţiei de noi conducte magistrale de gaze pentru securizarea alimentării cu gaze. Se va studia problema privind stocarea gazelor naturale atît pe teritoriul ţării, cît şi în ţările vecine, pentru a acoperi vîrfurile zilnice şi sezoniere  de consum.
  144. Pentru majorarea eficienţei funcţionării sectorului gaze este necesar de revăzut, la fiecare 3 ani, Programul Naţional de gazificare al Republicii Moldova, completîndu-l cu cercetarea şi evaluarea amplasamentelor perspective de gaze naturale din zona localităţilor Goteşti, Baurci, Aluatu, Manta, precum şi a orizonturilor la adîncimea de 1-3 km. Cercetarea va include zăcăminte de petrol şi condensat. Statul va menţine proprietatea asupra resurselor de gaze şi petrol, urmărind explorarea acestora prin acorduri de concesiune.
    145. În vederea realizării măsurilor prevăzute în Programul Naţional de gazificare al Republicii Moldova este necesară construcţia unor gazoducte magistrale, cu o lungime de 186 km, gazoducte-branşamente de presiune înaltă, cu o lungime de 365 km, 6265 km gazoducte între localităţile rurale, 20 staţii de distribuire şi 7 staţii de compresoare a gazelor. La extinderea reţelei staţiilor de distribuţie se va examina posibilitatea montării turboinstalaţiilor de tip lent pentru a produce energie electrică prin utilizarea energiei suprapresiunii gazului extras din gazoductele magistrale de presiune înaltă. Volumul total de investiţii pentru gazificarea integrală a  republicii constituie circa 2 mlrd lei (120 mil. euro). Pe termen scurt este prevăzută construcţia următoarelor gazoducte:
    Tocuz-Căinari-Mereni, cu o lungime de 72 km şi un cost estimativ de cca 20 mil. euro, care în prezent se află în faza de finalizare; şi Bălţi-Ungheni, cu o lungime de 95 km şi un cost estimativ de 43 mil. euro.
    146. Ţinînd cont de sporirea cererii la gazele naturale în mai multe localităţi ale ţării şi lipsa posibilităţii financiare a statului pentru acoperirea acesteia, pînă în anul 2010, dezvoltarea reţelelor de gaze respective se va efectua cu participarea capitalului privat, avînd în vedere şi asigurarea disponibilităţii resurselor energetice pentru consumatorii rezidenţiali.
   147. În scopul evitării monopolului şi sporirii eficienţei sectorului se vor întreprinde măsuri în vederea formării unei pieţe competitive a gazelor naturale, unde consumatorii vor avea dreptul de a-şi alege de sine stătător furnizorii acestui tip de combustibil. Se recunoaşte dificultatea atingerii la acest moment a unei pieţe pe deplin competitive, reieşind din opţiunile curente ale Republicii Moldova de furnizare a gazelor naturale şi situaţia geopolitică. În acest sens, vor fi întreprinse măsuri îndreptate spre continuarea implementării acquis-ului comunitar în domeniul gazelor naturale, în particular acele prevederi care se referă la separarea activităţilor şi conturilor între transport, dispecerizare, furnizare şi distribuţie, precum şi a celor referitoare la accesul la reţelele de transport şi distribuţie. Pentru asigurarea securităţii energetice a ţării şi competitivităţii reale a pieţei vor fi întreprinse masuri îndreptate spre noi surse de aprovizionare cu gaze naturale, inclusiv din Asia Mijlocie şi Orientul Apropiat, prin racordarea la gazoductul de perspectivă Nabucco, precum şi utilizarea Terminalului Giurgiuleşti pentru importul gazului lichefiat.
    148. În vederea sporirii eficienţei funcţionării sistemului de gaze vor continua lucrările privind contorizarea tuturor consumatorilor, utilizînd mijloace moderne de evidenţă. În acelaşi timp se va asigura, în comun cu Ucraina, menţinerea sistemelor de evidenţă gaze la nivel înalt, conform standardelor şi cerinţelor europene de precizie la hotarele ţării, pe gazoductele de tranzit şi branşamentele intersistemice. Acţiunile concrete pentru realizarea obiectivelor în sectorul gaze sînt prezentate în anexa nr.1. Conductele existente şi cele planificate sînt indicate în anexa nr.5.
   149. Pînă în anul 2010 legislaţia naţională va fi ajustată la prevederile-cadru ale următoarelor acte legislative ale UE în domeniul gazelor naturale (a se vedea, de asemenea, anexa nr.2):
    Directiva 2003/55/EC din 26 iunie 2003 privind reglementările comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale;
    Regulamentul (EC) Nr. 1228/2003 din 26 iunie 2003 privind condiţiile de acces la reţelele de transport a gazelor naturale;
    Directiva 2004/67/EC din 26 aprilie 2004 privind măsurile de asigurare a securităţii furnizării gazelor naturale.
   150. De asemenea, ca şi în cazul legii energiei electrice au fost iniţiate lucrări îndreptate spre armonizarea legislaţiei naţionale primare cu Directiva 2003/55/EC în domeniul gazelor  naturale şi este posibil ca proiectul legii care va substitui sau  modifica Legea în vigoare, să fie elaborat pînă la sfîrşitul anului 2007.
    4.4. Sectorul combustibilului lichid şi solid
    151. Necesarul de combustibil tradiţional  lichid  şi solid  este acoperit în mare măsură din surse de import, cu excepţia lemnelor şi deşeurilor lemnoase din silvicultură şi sectorul agrar.
    152. Piaţa internă a produselor petroliere este liberalizată totalmente şi asigurată integral de către agenţi economici privaţi, titulari de licenţă la importul şi comercializarea acestor produse. În prezent consumul anual pe ţară este de circa 600 mii tone produse petroliere (motorină, benzină). Cei mai mari importatori sînt: Lukoil Moldova, Petrom Moldova, Tirex-Petrol, Rom-Petrol şi Valexchim, care  acoperă circa 80 % din piaţa produselor petroliere. Capacitatea ţării de stocare a produselor petroliere constituie 600 000 tone.
    4.4.1. Obiective specifice
    153. Eficientizarea funcţionării acestui segment al pieţei resurselor energetice necesită atingerea următoarelor obiective specifice:
    promovarea unei concurenţe mai mari între furnizorii de produse petroliere şi cărbune;
    majorarea fiabilităţii şi calităţii aprovizionării consumatorilor cu combustibil  lichid şi solid;
    cercetarea şi evaluarea zăcămintelor proprii de petrol şi cărbune cu estimarea perspectivelor de exploatare în baza criteriului cost-beneficiu;
    evaluarea eficienţei economice şi impactului ecologic al construcţiei conductelor de petrol şi al uzinelor de rafinare în Republica Moldova.
    4.4.2. Măsuri de atingere a obiectivelor specifice ale sectorului de combustibil lichid şi solid
    154. Securizarea alimentării consumatorilor cu combustibil lichid şi solid de calitate înaltă şi la preţuri rezonabile se va baza pe mecanismul promovării concurenţei. În plan strategic, se preconizează îndeplinirea unui complex de lucrări pentru crearea infrastructurii de asigurare a Republicii Moldova cu produse petroliere. În cadrul Proiectului Coridorului de petrol  Euro-Asiatic, în comun cu  Ucraina, se va examina dezvoltarea pe durată medie a direcţiilor de transportare a petrolului pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv construcţia conductei de petrol de la magistrala Odesa- Brodî (Ucraina) şi extinderea acestei conducte spre teritoriul Rom‘niei.
    155. Se va examina problema privind construcţia unei rafinării de petrol în apropierea or. Otaci (în or. Soroca sau or. Rezina), precum şi finalizarea construcţiei Terminalului petrolier de la Giurgiuleşti cu reţelele aferente şi întărirea treptată a capacităţii operaţionale a acestui obiect. Accesul din două direcţii la sursele de petrol va soluţiona integral problema asigurării ţării cu produse petroliere. Realizarea acestor proiecte este posibilă cu eforturi comune la nivel interstatal, precum şi prin cooperarea structurilor locale interesate cu organizaţiile internaţionale specializate în cadrul acestor programe, cum ar fi Programul INOGATE, cu implicarea organizaţiilor financiare internaţionale (BERD, Banca Mondială şi FMI).
    156. Diversificarea surselor şi căilor de import a produselor petroliere şi a cărbunelui, alături de valorificarea surselor regenerabile de energie, se prezintă ca politică pe termen lung în scopul asigurării  securităţii  energetice a ţării. În cadrul conceptului de diversificare a  surselor energetice, cărbunele poate fi privit ca o alternativă  a gazelor naturale, în scopul îmbunătăţirii mixului de resurse energetice, dacă se asigură aplicarea tehnologiilor cărbunelui curat şi activitatea dată se dovedeşte a fi economic viabilă. Ca opţiune acceptabilă de  furnizare se prezintă importul cărbunelui din Ucraina, precum şi din România şi/sau Polonia, ţări aflate în vecinătate cu Republica Moldova. Va continua prospectarea propriilor resurse energetice, precum şi exploatarea surselor identificate ce se dovedesc a fi competitive pe piaţa energiei, cu atragerea investiţiilor private în acest domeniu. Acţiunile de dezvoltare a sistemului de aprovizionare cu combustibil lichid şi solid, pînă în anul 2020, sînt prezentate în anexa nr.1 la prezenta Strategie.
    157. Pînă în 2009 vor fi analizate prevederile UE privind menţinerea stocurilor minime de petrol şi produse petroliere (cum ar fi Directiva 68/414/EEC care impune o  obligaţie asupra statelor-membre de a menţine stocuri minime de petrol şi/sau produse petroliere şmodificată prin Directiva 98/93/ECî) şi va fi elaborată o politică naţională realistă privind securitatea furnizării de petrol şi produse petroliere. Îndeplinirea cerinţelor ce ţin de stocurile minime nu va fi dificilă în mod deosebit în Moldova, date fiind capacităţile extinse de stocare care există în ţară.
    4.5. Sursele de energie regenerabilă
    158. Situaţia curentă, sarcinile majore şi modalităţile de valorificare a surselor de energie regenerabilă pe termen mediu sînt stipulate în proiectul Programului naţional de valorificare a surselor de energie regenerabilă pînă în anul 2010. A fost stabilit obiectivul majorării cotei SER în bilanţul energetic al ţării pînă la 6% în 2010 şi 20 % în 2020.
    159. Creşterea utilizării SER va aduce şi beneficii ecologice. Dacă vor fi atinse obiectivele menţionate mai sus, acestea vor contribui la reducerea anuală a emisiilor de CO2 cu  167-210 mii tone echivalent CO2. O parte substanţială a acestei reduceri poate fi transformată în beneficii monetare prin proiecte MDC  şi/sau comercializarea REC prin mecanismul SCE.
    160. Programul menţionat mai sus  preconizează valorificarea potenţialului energetic al biomasei (producerea  biocombustibilului din cereale, sorg zaharat şi culturile tehnice uleioase - rapiţa, floarea-soarelui, seminţe de struguri din industria de vinificare etc.), energiei solare, prin conversia în energie electrică şi termică, eoliene, energiei hidraulice şi în viitor a surselor noi de energie. În particular, utilizarea biomasei atît a culturilor energetice, cît şi a deşeurilor agricole, forestiere şi urbane, ca materie primă pentru producerea biocombustibilului lichid şi solid, este tratată ca o soluţie avantajoasă pentru micşorarea dependenţei ţării de importul resurselor energetice.
    4.5.1. Obiective specifice
    161. Atingerea scopului atît al Programului, cît şi al prezentei Strategii se prevede prin următoarele obiective specifice:
    elaborarea şi perfecţionarea legislaţiei privind valorificarea surselor regenerabile de energie, cu formarea unui cadru legal naţional, transparent şi eficient care să includă stimulentele aprobate de practica internaţională;
    dezvoltarea potenţialului ştiinţific, tehnic, economic, informaţional, financiar şi de producţie;
    identificarea şi înlăturarea barierelor ce împiedică implementarea SER;
    elaborarea unui mecanism eficient şi permanent de realizare a prezentei Strategii, care include cercetări şi elaborări ştiinţifice, estimarea potenţialului regenerabililor, lansarea proiectelor-pilot şi includerea acestui potenţial în ciclul economic;
    crearea condiţiilor de dezvoltare stabilă a energeticii în baza SER şi majorarea volumului utilizării SER în economia naţională;
    ridicarea nivelului de pregătire profesională a specialiştilor în domeniul respectiv;
    sporirea conştientizării publice a actualităţii problemei utilizării SER pentru dezvoltarea durabilă a ţării;
    instituirea unui fond naţional de promovare a energiei regenerabile;
    asigurarea unui cadru juridic necesar pentru  utilizarea în transport şi agricultură a biocombustibilului şi amestecurilor de biocombustibil, luînd în considerare obiectivele şi sarcinile relevante ale UE;
    utilizarea biocombustibilului lichid (etanolului şi biodieselului) şi solid obţinut din surse regenerabile  pentru diminuarea  importului de resurse energetice.
    4.5.2. Măsuri de atingere a obiectivelor specifice în domeniul surselor de energie regenerabilă
    162. Legislaţia naţională urmează să transpună Directiva 2001/77/EC privind  promovarea energiei electrice produsă din surse de energie regenerabilă pe piaţa internă a energiei electrice şi Directiva 2003/30/EC privind promovarea utilizării biocombustibililor şi altor combustibili regenerabili pentru transport. Transpunerea deplină este planificată după cum indică anexa nr.2 la prezenta Strategie.
    163. Cercetarea şi valorificarea surselor noi de energie, cu asimilarea potenţialului lor pentru dezvoltarea energeticii, este o prioritate a politicii de stat. O atenţie deosebită se va acorda valorificării energiei obţinută din biomasă, conversiei energiei solare şi a vîntului, utilizării potenţialului hidroenergetic disponibil şi a surselor de căldură cu potenţial termic redus. Ţinînd cont de vectorul cercetărilor pe  plan  internaţional, se vor lua măsuri privind dezvoltarea cercetărilor în domeniul energeticii hidrogenului şi valorificarea rezultatelor acestor cercetări pentru soluţionarea problemei privind asigurarea cu energie curată şi majorarea eficienţei energetice. În acest context va continua construcţia surselor noi de energie termică în cadrul Proiectului ”Energia Renovabilă din Deşeuri Agricole”. Va fi construită o mini hidrocentrală cu o capacitate de 1,2 MW pe rîul Răut, în apropierea satului Trebujeni, raionul Orhei, finanţată din creditul Guvernului Poloniei.
5. ALTE ASPECTE LEGATE DE STRATEGIA ENERGETICĂ
    5.1. Educaţia şi instruirea tehnică a cadrelor în sectorul energetic
   164. Procesul de educaţie şi pregătire a cadrelor de profil ingineresc, precum şi reciclarea cadrelor ce activează în domeniul energeticii se caracterizează printr-o diminuare a nivelului de şcolarizare, specializare inadecvată, metode de instruire depăşite, deficitul de material informaţional şi lipsa unui sistem adecvat de difuzare a informaţiei privind progresele tehnologice, inovaţiile etc. Mai mult decît atît lipsesc cadre didactice calificate, mai ales de vîrstă tînără, condiţie necesară pentru a asigura continuitatea educaţiei inginereşti în ţară. Asemenea educaţie este de o importanţă crucială pentru domeniul energetic.
    165. Progresul tehnologic rapid şi accelerarea vitezei de acumulare a cunoştinţelor în lume, în general, face ca problema pregătirii profesionale şi reciclării continue a cadrelor să fie una  de semnificaţie naţională. Îmbunătăţirea educaţiei tehnice în sectorul energetic reprezintă o condiţie premergătoare pentru dezvoltarea durabilă a sectorului şi a economiei în baza îmbunătăţirii eficienţei energetice, utilizării energiei regenerabile, tehnologiilor eficiente din punctul de vedere al costurilor şi care respectă mediul înconjurător şi alte direcţii stabilite de prezenta Strategie.
    166. În vederea îmbunătăţirii educaţiei tehnice în domeniul energetic sînt stabilite următoarele obiective:
    orientarea politicii de pregătire a cadrelor pe principiile economiei de piaţă;
    conştientizarea populaţiei privind problemele şi importanţa energiei;
    asigurarea unui nivel profesional înalt a personalului ingineresc instruit, asigurînd calificările necesare pentru integrarea naturală în cîmpul muncii pe plan naţional şi internaţional.
    167. Se va păstră şi pe viitor aportul statului în pregătirea cadrelor de diferite niveluri de calificare pentru energetică prin organizarea procesului de învăţămînt în componenţa universităţilor, colegiilor şi şcolilor de pregătire profesională. Cheltuielile  pentru pregătirea continuă profesională a specialiştilor, antrenaţi în activitatea sistemului energetic va fi suportată de către  aceste întreprinderi.  Pregătirea continuă va fi în formă de cursuri pe lîngă universităţi la facultăţile de profil, la centrele republicane ramurale şi interramurale de reciclare a specialiştilor cu periodicitatea de 5 ani. Avansarea profesională va fi posibilă numai prin confirmarea documentară a nivelului educaţiei profesionale continue în bază de concurs sau ca urmare a atestării în cadrul ramurii şi întreprinderii.
    168. Va fi implementat sistemul de pregătire a cadrelor după structura Procesului de la Bologna, la care a aderat Republica Moldova. În acest context instruirea va fi dezvoltată prin reţeaua de bacalaureat, masterat şi doctorat. Specialităţile vor îngloba în programele sale discipline de importanţă majoră în noile condiţii de funcţionare a ramurii (economie, management, marketing, politici energetice, conservarea energiei, limbi moderne etc.).
    169. Vor fi introduse practici de reciclare a specialiştilor şi cercetătorilor în domeniul energeticii în centrele internaţionale de profil din ţări dezvoltate, cu renume în domeniul educaţiei energetice. Reciclarea specialiştilor din sectorul real al economiei este asigurată şi finanţată de agenţii economici ce activează în sectorul energiei, iar cheltuielile pentru reciclarea specialiştilor din sfera bugetară le suportă bugetul, alte fonduri legitime, precum şi din granturi naţionale şi internaţionale.
    170. Se va institui o reţea de centre informaţional-metodice zonale pentru informare şi asigurare cu materiale metodico-didactice şi de propagare a ultimelor rezultate avansate în producerea, transportul, distribuţia şi consumul de energie şi resurse energetice. În această activitate vor fi antrenate centrele şi poligoanele de demonstrare a eficienţei energetice şi a eficienţei utilizării surselor regenerabile de energie şi de protecţie a mediului. În cadrul acestor centre vor fi instituite baze de date informaţionale şi statistice în domeniul energeticii, cu acces la reţeaua Internet, cu liber acces la informaţie pentru persoanele juridice şi fizice. Aceste centre vor fi susţinute de către stat şi organismele internaţionale şi regionale. Totodată, centrele regionale se vor încadra ca componente funcţionale în reţelele internaţionale de monitorizare a climei în regiunea transfrontalieră Ucraina - Republica Moldova – România, pentru a obţine suportul financiar al Uniunii Europene.
     5.2. Stimularea cercetării şi dezvoltării
   171. Dezvoltarea şi distribuirea noilor tehnologii energetice sînt esenţiale pentru securitatea alimentarii cu energie, dezvoltării durabile şi asigurării competitivităţii industriale. Cercetarea şi dezvoltarea în sectorul energetic ar putea ajuta la atingerea acestor obiective, inclusiv eficientizarea şi utilizarea surselor de energie regenerabilă. Provocările de viitor necesită eforturi suplimentare legislative, organizatorico-tehnice şi educaţionale coordonate prin iniţiative de cercetare-dezvoltare. Promovarea cercetării necesită un angajament pe termen lung din partea statului. Un obiectiv prioritar îl reprezintă crearea condiţiilor pentru asigurarea capacităţii instituţiilor naţionale de cercetare de a realiza studii înalt competitive.
    172. Cercetarea  poate oferi şi oportunităţi comerciale. Eficienţa energetică şi tehnologiile cu nivel scăzut al emisiilor de carbon constituie o piaţă internaţională care se dezvoltă rapid. Aceasta se referă la o gamă largă de tehnologii: tehnologii de energie regenerabilă; dezvoltarea biocombustibililor economic viabili pentru transporturi; noi purtători de energie, cum ar fi hidrogenul şi utilizarea celulelor combustibile etc. Un domeniu de cercetare la fel de important este aplicarea optimă şi creativă a tehnologiilor existente în structura sistemului energetic, spre exemplu, dezvoltarea reţelelor energetice locale bazate pe surse energetice regenerabile şi încadrarea lor în reţelele centralizate electrice şi termice; majorarea ponderii de tranzit a sistemului electroenergetic; căile de modernizare şi majorare a eficienţei energetice; protecţia mediului; dezvoltarea sistemelor de gazoducte şi conducte petroliere; estimarea  posibilităţilor de formare a stocurilor de gaze naturale şi petrol pe teritoriul ţării etc. Este necesar de efectuat cercetări în domeniul consumului de energie pentru diferite scopuri (de exemplu, sectorul locativ, transportul, agricultura, agro-industria,  industria, construcţii) astfel, încît să se elaboreze recomandări specifice de majorare a eficienţei energetice.
    173. Este importantă ajustarea cercetării energetice din Republica Moldova la platformele tehnologice europene şi incorporarea la reţelele europene de difuzare a rezultatelor cercetării şi asigurarea noilor cunoştinţe. În acest sens se va acorda prioritate participării la proiecte de cercetare comună în domeniul energeticii Republica Moldova - Uniunea Europeană, pentru a dezvolta o viziune comună privind modalitatea de transformare a sistemului energetic în corespundere cu cerinţele UE. Această cooperare va contribui la depăşirea barierelor de intrare pe piaţa noilor tehnologii avansate energoefective şi care nu afectează mediul. Participarea la Programul Energia Inteligentă (eng.Intelligent Energy European Programme) va furniza, de asemenea, instrumentele şi mecanismele necesare pentru a depăşi barierele nontehnice, în scopul adoptării unor tehnologii energetice noi şi eficiente.
    174. Pe lîngă cercetarea ştiinţifică se prevede efectuarea pînă în anul 2020 a unui şir de studii şi cercetări necesare soluţionării problemelor de restructurare şi dezvoltare a complexului energetic. Statul va sprijini, în primul rînd, cercetările şi studiile care privesc realizarea conceptului dezvoltării ramurii şi elaborarea de acte de politică energetică în scopul majorării eficienţei energetice şi economice a sectorului energetic. În acest sens va fi urmărită, în mod activ, angajarea asistenţei instituţiilor şi programelor internaţionale.
    175. Acţiunile ce urmează a fi realizate în acest scop, pînă în anul 2020 în domeniile educaţiei, cercetării şi dezvoltării în sectorul energetic sînt prezentate în anexa nr.1 la prezenta Strategie.
    5.3. Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale
   176. Dezvoltarea informaţională în domeniul energeticii se va efectua conform cerinţelor Strategiei Naţionale de Edificare a Societăţii Informaţionale – „Moldova electronică”. Măsurile ce urmează a fi implementate în acest domeniu pe perioada de pînă în anul 2020 sînt corelate cu acţiunile de realizare a strategiei nominalizate şi prevăzute în Planul de acţiuni pentru realizarea  Strategiei Energetice (anexa nr.1).
    177. Suplimentar la dezvoltarea tehnologică există o nevoie stringentă de îmbunătăţire a procesului de organizare şi sistematizare a colectării de informaţii, astfel, încît să fie posibilă monitorizarea eficientă a tuturor activităţilor în domeniul energetic al Guvernului (MII) şi/sau al Autorităţii de reglementare (ANRE). O astfel de monitorizare este esenţială pentru elaborarea balanţelor energetice, prognozelor energetice credibile, şi acţiunilor de corectare la momentul oportun, precum şi pentru un proces decizional informat. Se va urmări angajarea asistenţei tehnice din partea organizaţiilor internaţionale relevante la acest subiect.
6. DISPOZIŢII  FINALE
    178. Prezenta Strategie articulează realităţile şi obiectivele în sectorul energetic al Republicii Moldova şi conturează acţiunile şi măsurile generale îndreptate spre implementarea acestor obiective.
    179. Principala caracteristică a sectorului energetic al Republicii Moldova este dependenţa totală a acestuia de resursele energetice importate, ceea ce reprezintă aproape totalitatea energiei consumate în ţară. Gazele naturale importate din Federaţia Rusă  domină livrările de energie primară din ţară, în timp ce în prezent sînt necesare importuri considerabile de energie electrică.
    180. Ca rezultat, principala direcţie a prezentei strategii energetice este de a consolida securitatea aprovizionării cu energie şi a asigura livrarea de energie calitativă şi disponibilă pentru toţi consumatorii. Principalele obiective strategice în atingerea acestui scop sînt:
    diversificarea surselor de energie primară a ţării, a furnizorilor şi căilor de furnizare;
    majorarea eficienţei energetice;
    dezvoltarea resurselor energetice locale, cu accent pe surse de energie regenerabilă.
    181. Primul din obiectivele mai sus menţionate implică, printre altele, integrarea sistemului energetic al ţării la cel european. În plus, atingerea tuturor obiectivelor strategice necesită atragerea investiţiilor atît din partea IFI, cît şi a entităţilor private în sectorul energetic al ţării. Pentru a atinge aceste scopuri statul trebuie să creeze un climat stabil, juridic, regulatoriu şi economic avantajos pentru investiţiile private şi în corespundere cu normele şi condiţiile europene.
    182. În acest context aderarea la Tratatul Comunităţii Energetice şi la UCTE, în calitate de membru cu drepturi depline, reprezintă un angajament strategic pentru Republica Moldova. Pentru a adera la aceste organisme trebuie satisfăcute o serie de cerinţe  tehnice, juridice şi organizaţionale la care Republica Moldova s-a angajat în mod similar. Cea mai importantă cerinţă se referă la transpunerea întregului acquis comunitar în domeniul energetic în legislaţia naţională a Republicii Moldova care este un proces continuu.
    183. Prezenta Strategie include şi un plan de acţiuni şi investiţii în sectorul  energetic pînă în anul 2020 (anexa nr.1), ceea ce, de asemenea, accentuează necesităţile  investiţionale şi cele de asistenţă tehnică necesare pentru implementarea acesteia.

Anexa nr.1
la Strategia energetică a Republicii
Moldova pînă în anul 2020

PLANUL DE ACŢIUNI PENTRU IMPLEMENTAREA
STRATEGIEI ENERGETICE A REPUBLICII MOLDOVA
PÎNĂ ÎN ANUL 2020

    anexa nr.1
    [Anexa nr.1 modificată prin HG485 din 12.08.09, MO124-126/14.08.09 art.536]


Anexa nr.2
la Strategia energetică  a Republicii
Moldova pînă în anul 2020
LEGISLAŢIA DE BAZĂ A UE CARE URMEAZĂ A FI
IMPLEMENTATĂ

    anexa nr. 2

Anexa nr.3
la Strategia energetică  a Republicii
Moldova pînă în anul 2020
Balanţa Energetică a Republicii Moldova pentru anul 2005, malul
drept al Nistrului
În mii tone echivalent petrol (mii tep) în baza
valorii nete calorice

    anexa nr.3

Anexa nr.4
la Strategia energetică  a Republicii
Moldova pînă în anul 2020



Anexa nr.5
la Strategia energetică  a Republicii
Moldova pînă în anul 2020