CPM985/2002*
ID intern unic:  331268
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
COD Nr. 985
din  18.04.2002
CODUL PENAL
al Republicii Moldova*
Publicat : 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72-74     art Nr : 195
    MODIFICAT
   
LP173 din 25.07.14, MO231-237/08.08.14 art.531; în vigoare 08.11.14
    LP56 din 04.04.14, MO86/05.04.14 art.207
   
LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14
    LP318 din 20.12.13, MO17-23/24.01.14 art.48
   
LP315 din 20.12.13, MO17-23/24.01.14 art.42
   
LP324 din 23.12.13, MO320-321/31.12.13 art.871; în vigoare 01.01.14
    LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794
   
HCC18 din 23.08.13, MO182-185/23.08.13 art.27; în vigoare 04.07.13
    LP145 din 14.06.13, MO161-166/26.07.13 art.516; în vigoare 26.10.13
   
LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423
   
LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359
   
LP53 din 29.03.13, MO97-103/03.05.13 art.320
    LP40 din 21.03.13, MO91/20.04.13 art.280
    LP38 din 21.03.13, MO75-81/12.04.13 art.233
   
LP43 din 22.03.13, MO82/12.04.13 art.256
   
LP20 din 01.03.13, MO64-68/29.03.13 art.199
   
LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare 05.03.13
    LP306 din 26.12.12, MO27-30/08.02.13 art.104
    LP290 din 21.12.12, MO27-30/08.02.13 art.102
    LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855
   
LP213 din 12.10.12, MO234-236/09.11.21 art.748
    LP128 din 08.06.12, MO143-148/13.07.12 art.473
    LP134 din 14.06.12, MO135-141/06.07.12 art.449
    LP34 din 24.05.12, MO126-129/22.06.12 art.405; în vigoare 01.07.12
    LP77 din 12.04.12, MO103/29.05.12 art.347
    LP78 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.334
    LP73 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.332
    LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330
    LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77
    LP262 din 19.12.11, MO21-24/27.01.12 art.54
    LP181 din 19.12.11, MO1-6/06.01.12 art.4; în vigoare 01.03.12
    LP206 din 21.10.11, MO197-202/18.11.11 art.571
    LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363
    LP66 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.299
    LP65 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.297
    LP216 din 17.09.10, MO191-193/01.10.10 art.634
    LP173 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.553
    LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551
    LP108 din 04.06.10, MO117-118/09.07.10 art.363
   
LP82 din 07.05.10, MO87-90/04.06.10 art.252
    LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35

    NOTĂ:
   
În cuprinsul codului, sintagmele „răspundere administrativă” şi „sancţiune administrativă” se substituie, respectiv, prin sintagmele „răspundere contravenţională” şi „sancţiune contravenţională” prin LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35


   
_________________________________
    Republicat în temeiul articolului III lit. c) al Legii nr. 277-XVI din 18 decembrie 2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 41- 44, art.120.
    Modificările şi completările operate prin Legea nr. 277-XVI din 18 decembrie 2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 41-44, art. 120, vor intra în vigoare la data de 24 mai 2009.

    Parlamentul adoptă prezentul cod.
PARTEA GENERALĂ
Capitolul I
CODUL PENAL
ŞI PRINCIPIILE APLICĂRII LUI
    Articolul 1. Legea penală a Republicii Moldova
   
(1) Prezentul cod este unica lege penală a Republicii Moldova.
    (2) Codul penal este actul legislativ care cuprinde norme de drept ce stabilesc principiile şi dispoziţiile generale şi speciale ale dreptului penal, determină faptele ce constituie infracţiuni şi prevede pedepsele ce se aplică infractorilor.
    (3) Prezentul cod se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova şi ale actelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Dacă există neconcordanţe cu actele internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului, au prioritate şi se aplică direct reglementările internaţionale.
   
Articolul 2. Scopul legii penale
    (1) Legea penală apără, împotriva infracţiunilor, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, mediul înconjurător, orînduirea constituţională, suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, pacea şi securitatea omenirii, precum şi întreaga ordine de drept.
    (2) Legea penală are, de asemenea, drept scop prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni.
    Articolul 3. Principiul legalităţii
    (1) Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni nici supus unei pedepse penale, decît în baza unei hotărîri a instanţei de judecată şi în strictă conformitate cu legea penală.
    (2) Interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicarea prin analogie a legii penale sînt interzise.
    Articolul 4. Principiul umanismului
    (1) Întreaga reglementare juridică are menirea să apere, în mod prioritar, persoana ca valoare supremă a societăţii, drepturile şi libertăţile acesteia.
    (2) Legea penală nu urmăreşte scopul de a cauza suferinţe fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.
    Articolul 5. Principiul democratismului
    (1) Persoanele care au săvîrşit infracţiuni sînt egale în faţa legii şi sînt supuse răspunderii penale fără deosebire de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.
    (2) Apărarea drepturilor şi intereselor unei persoane nu poate fi realizată prin încălcarea drepturilor şi intereselor altei persoane sau a unei colectivităţi.
    Articolul 6. Principiul caracterului personal
                       al răspunderii penale
    (1) Persoana este supusă răspunderii penale şi pedepsei penale numai pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie.
    (2) Răspunderii penale şi pedepsei penale este supusă numai persoana care a săvîrşit cu intenţie sau din imprudenţă o faptă prevăzută de legea penală.
    Articolul 7. Principiul individualizării răspunderii
                       penale şi pedepsei penale
    (1) La aplicarea legii penale se ţine cont de caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvîrşite, de persoana celui vinovat şi de circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.
    (2) Nimeni nu poate fi supus de două ori urmăririi penale şi pedepsei penale pentru una şi aceeaşi faptă.
    Articolul 8. Acţiunea legii penale în timp
    Caracterul infracţional al faptei şi pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvîrşirii faptei.
    Articolul 9. Timpul săvîrşirii faptei
    Timpul săvîrşirii faptei se consideră timpul cînd a fost săvîrşită acţiunea (inacţiunea) prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor.
    Articolul 10. Efectul retroactiv al legii penale
    (1) Legea penală care înlătură caracterul infracţional al faptei, care uşurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situaţia persoanei ce a comis infracţiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvîrşit faptele respective pînă la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.
    (2) Legea penală care înăspreşte pedeapsa sau înrăutăţeşte situaţia persoanei vinovate de săvîrşirea unei infracţiuni nu are efect retroactiv.
    Articolul 101. Aplicarea legii penale mai favorabile
                           în cazul pedepselor definitive
    (1) Dacă, după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare şi pînă la executarea completă a pedepsei privative de libertate, a muncii neremunerate în folosul comunităţii sau a amenzii, a intervenit o lege care prevede unul din aceste tipuri de pedeapsă, dar cu un maxim mai mic, sancţiunea aplicată se reduce la acest maxim dacă depăşeşte maximul prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvîrşită.
    (2) Dacă, după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare la detenţiune pe viaţă şi pînă la executarea ei, a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul pedepsei închisorii, prevăzută de legea nouă pentru acea infracţiune.
    (3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai pedeapsa muncii neremunerate în folosul comunităţii sau a amenzii, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu munca neremunerată în folosul comunităţii, dacă nu sînt interdicţii pentru aplicarea acesteia, fără a se putea depăşi maximul prevăzut de legea nouă. Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai pedeapsa amenzii, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amendă, fără a se depăşi maximul prevăzut în legea nouă. Ţinîndu-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, executarea pedepsei muncii neremunerate în folosul comunităţii sau, după caz, a amenzii poate fi înlăturată în întregime sau în parte.
    (4) Pedepsele complementare, măsurile de siguranţă neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă mai favorabilă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de această lege.
    (5) Dacă o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ţine seama, în cazul pedepselor executate pînă la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alin.(1)–(4).
    (6) Dacă fapta pentru care persoana execută pedeapsa nu se mai consideră infracţiune în conformitate cu prevederile legii noi, ci constituie o contravenţie, sancţiunea contravenţională nu se mai aplică, indiferent de categoria şi mărimea sancţiunii prevăzute.
    (7) În cazul în care, în temeiul efectului retroactiv al legii penale, se impune recalificarea faptei stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă, instanţa de judecată, soluţionînd chestiunea privind executarea hotărîrii respective, va recalifica fapta şi va aplica pedeapsa prin fixarea maximului sancţiunii prevăzute de legea penală mai favorabilă condamnatului, dacă pedeapsa stabilită prin hotărîrea irevocabilă este mai mare decît maximul prevăzut de legea penală nouă, sau va menţine pedeapsa stabilită prin hotărîrea irevocabilă.
    [Art.101 al.(7) introdus prin LP82 din 07.05.10, MO87-90/04.06.10 art.252]
  
 
Articolul 11. Aplicarea legii penale în spaţiu
    (1) Toate persoanele care au săvîrşit infracţiuni pe teritoriul Republicii Moldova urmează a fi trase la răspundere penală în conformitate cu prezentul cod.
    (2) Cetăţenii Republicii Moldova şi apatrizii cu domiciliu permanent pe teritoriul Republicii Moldova care au săvîrşit infracţiuni în afara teritoriului ţării sînt pasibili de răspundere penală în conformitate cu prezentul cod.
    (3) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu domiciliază permanent pe teritoriul Republicii Moldova şi au săvîrşit infracţiuni în afara teritoriului ţării poartă răspundere penală în conformitate cu prezentul cod şi sînt traşi la răspundere penală pe teritoriul Republicii Moldova dacă infracţiunile săvîrşite sînt îndreptate împotriva intereselor Republicii Moldova, împotriva drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului Republicii Moldova, împotriva păcii şi securităţii omenirii sau constituie infracţiuni de război, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, dacă aceştia nu au fost condamnaţi în statul străin.
    (4) Sub incidenţa legii penale nu cad infracţiunile săvîrşite de reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaţionale, nu sînt supuse jurisdicţiei penale a Republicii Moldova.
    (5) Infracţiunile comise în apele teritoriale şi în spaţiul aerian al Republicii Moldova se consideră săvîrşite pe teritoriul Republicii Moldova. Persoana care a săvîrşit o infracţiune pe o navă maritimă sau aeriană, înregistrată într-un port sau aeroport al Republicii Moldova şi aflată în afara spaţiului acvatic sau aerian al Republicii Moldova, poate fi supusă răspunderii penale în conformitate cu prezentul cod dacă în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte nu se dispune altfel.
    (6) În baza prezentului cod sînt supuse răspunderii penale şi persoanele care au săvîrşit infracţiuni la bordul unei nave militare maritime sau aeriene aparţinînd Republicii Moldova, indiferent de locul ei de aflare.
    (7) Pedepsele şi antecedentele penale pentru infracţiunile comise în afara teritoriului Republicii Moldova sînt luate în considerare, conform prezentului cod, la individualizarea pedepsei pentru o nouă infracţiune săvîrşită de aceeaşi persoană pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi la soluţionarea chestiunilor privind amnistia în condiţii de reciprocitate în temeiul hotărîrii instanţei de judecată.
    Articolul 12. Locul săvîrşirii faptei
   
(1) Locul săvîrşirii faptei se consideră locul unde a fost săvîrşită acţiunea (inacţiunea) prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor.
    (2) Locul săvîrşirii infracţiunii transnaţionale se consideră atare dacă:
    a) infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova şi pe teritoriul a încă, cel puţin, unui alt stat;
    b) infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova, dar o parte substanţială a organizării şi controlului acesteia a avut loc într-un alt stat, şi invers;
    c) infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova, cu implicarea unui grup criminal organizat sau a unei organizaţii (asociaţii) criminale care desfăşoară activitate infracţională în mai mult de un stat, şi invers;
    d) infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova, dar are consecinţe grave într-un alt stat, şi invers.
    Articolul 13. Extrădarea
    (1) Cetăţenii Republicii Moldova şi persoanele cărora li s-a acordat azil politic în Republica Moldova, în caz de săvîrşire a unei infracţiuni în străinătate, nu pot fi extrădaţi şi sînt supuşi răspunderii penale conform prezentului cod.
    (2) Cetăţenii străini şi apatrizii care au săvîrşit infracţiuni în afara teritoriului Republicii Moldova, dar se află pe teritoriul ţării pot fi extrădaţi numai în baza unui tratat internaţional la care Republica Moldova este parte sau în condiţii de reciprocitate în temeiul hotărîrii instanţei de judecată
, doar dacă nu există motive serioase de a crede că aceştia riscă să fie supuşi pedepsei cu moartea, torturii sau altor tratamente inumane sau degradante.
   
[Art.13 al.(2) modificat prin LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
Capitolul II
INFRACŢIUNEA
    Articolul 14. Noţiunea de infracţiune
    (1) Infracţiunea este o faptă (acţiune sau inacţiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvîrşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală.
    (2) Nu constituie infracţiune acţiunea sau inacţiunea care, deşi, formal, conţine semnele unei fapte prevăzute de prezentul cod, dar, fiind lipsită de importanţă, nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracţiuni.
    Articolul 15. Gradul prejudiciabil al infracţiunii
    Gradul prejudiciabil al infracţiunii se determină conform semnelor ce caracterizează elementele infracţiunii: obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă.
    Articolul 16. Clasificarea infracţiunilor
    (1) În funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil, infracţiunile prevăzute de prezentul cod sînt clasificate în următoarele categorii: uşoare, mai puţin grave, grave, deosebit de grave şi excepţional de grave.
   
(2) Infracţiuni uşoare se consideră faptele pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de pînă la 2 ani inclusiv.
    (3) Infracţiuni mai puţin grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 5 ani inclusiv.
    (4) Infracţiuni grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 12 ani inclusiv.
    (5) Infracţiuni deosebit de grave se consideră infracţiunile săvîrşite cu intenţie pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce depăşeşte 12 ani.
    (6) Infracţiuni excepţional de grave se consideră infracţiunile săvîrşite cu intenţie pentru care legea penală prevede detenţiune pe viaţă.
    Articolul 17. Infracţiunea săvîrşită cu intenţie
    Se consideră că infracţiunea a fost săvîrşită cu intenţie dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea, în mod conştient, survenirea acestor urmări.
    Articolul 18. Infracţiunea săvîrşită din imprudenţă
    Se consideră că infracţiunea a fost săvîrşită din imprudenţă dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar considera în mod uşuratic că ele vor putea fi evitate ori nu îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deşi trebuia şi putea să le prevadă.
    Articolul 19. Infracţiunea săvîrşită cu două
                          forme de vinovăţie
    Dacă, drept rezultat al săvîrşirii cu intenţie a infracţiunii, se produc urmări mai grave care, conform legii, atrag înăsprirea pedepsei penale şi care nu erau cuprinse de intenţia făptuitorului, răspunderea penală pentru atare urmări survine numai dacă persoana a prevăzut urmările prejudiciabile, dar considera în mod uşuratic că ele vor putea fi evitate sau dacă persoana nu a prevăzut posibilitatea survenirii acestor urmări, deşi trebuia şi putea să le prevadă. În consecinţă, infracţiunea se consideră intenţionată.
    Articolul 20. Fapta săvîrşită fără vinovăţie
                         (cazul fortuit)
    Fapta se consideră săvîrşită fără vinovăţie dacă persoana care a comis-o nu îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile şi, conform circumstanţelor cauzei, nici nu trebuia sau nu putea să le prevadă.
    Articolul 21. Subiectul infracţiunii
    (1) Sînt pasibile de răspundere penală persoanele fizice responsabile care, în momentul săvîrşirii infracţiunii, au împlinit vîrsta de 16 ani.
   
(2) Persoanele fizice care au vîrsta între 14 şi 16 ani sînt pasibile de răspundere penală numai pentru săvîrşirea infracţiunilor prevăzute la art.145, 147, 151, 152 alin.(2), art.164, 166 alin.(2) şi (3), art.171, 172, 175, 186-188,
189 alin. (2)–(6), art. 190 alin. (2)–(5), art. 192 alin. (2)–(4), art. 1921 alin. (2) şi (3), 196 alin.(4), art.197 alin.(2), art.212 alin.(3), art.217 alin.(4) lit.b), art.2171 alin.(3) şi alin.(4) lit.b) şi d), art.2173 alin.(3) lit.a) şi b), art.2174, art.2176 alin.(2), art.260, 268, 270, 271, art.275, 280, 281, 283-286, 287 alin.(2) şi (3), art.288 alin.(2), art.290 alin.(2), art.292 alin.(2), 317 alin.(2), art.342.
   
[Art.21 al.(2) modificat prin LP134 din 14.06.12, MO135-141/06.07.12 art.449]
    (3) Persoana juridică, cu excepţia autorităţilor publice, este pasibilă de răspundere penală pentru o faptă prevăzută de legea penală dacă există una din următoarele condiţii:
    a) persoana juridică este vinovată de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a dispoziţiilor directe ale legii, ce stabilesc îndatoriri sau interdicţii pentru efectuarea unei anumite activităţi;
    b) persoana juridică este vinovată de efectuarea unei activităţi ce nu corespunde actelor de constituire sau scopurilor declarate;
    c) fapta care cauzează sau creează pericolul cauzării de daune în proporţii considerabile persoanei, societăţii sau statului a fost săvîrşită în interesul acestei persoane juridice sau a fost admisă, sancţionată, aprobată, utilizată de organul sau persoana împuternicită cu funcţii de conducere a persoanei juridice respective.
    (4) Persoanele juridice, cu excepţia autorităţilor publice, răspund penal pentru infracţiunile pentru săvîrşirea cărora este prevăzută sancţiune pentru persoanele juridice în partea specială din prezentul cod.   
    (5) Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea persoanei fizice pentru infracţiunea săvîrşită.
    Articolul 22. Responsabilitatea
    Responsabilitatea este starea psihologică a persoanei care are capacitatea de a înţelege caracterul prejudiciabil al faptei, precum şi capacitatea de a-şi manifesta voinţa şi a-şi dirija acţiunile.
    Articolul 23. Iresponsabilitatea
    (1) Nu este pasibilă de răspundere penală persoana care, în timpul săvîrşirii unei fapte prejudiciabile, se afla în stare de iresponsabilitate, adică nu putea să-şi dea seama de acţiunile ori inacţiunile sale sau nu putea să le dirijeze din cauza unei boli psihice cronice, a unei tulburări psihice temporare sau a altei stări patologice. Faţă de o asemenea persoană, în baza hotărîrii instanţei de judecată, pot fi aplicate măsuri de constrîngere cu caracter medical, prevăzute de prezentul cod.
    (2) Nu este pasibilă de pedeapsă persoana care, deşi a săvîrşit infracţiunea în stare de responsabilitate, înainte de pronunţarea sentinţei de către instanţa de judecată s-a îmbolnăvit de o boală psihică care a lipsit-o de posibilitatea de a-şi da seama de acţiunile ori inacţiunile sale sau de a le dirija. Faţă de o asemenea persoană, în baza hotărîrii instanţei de judecată, pot fi aplicate măsuri de constrîngere cu caracter medical, iar după însănătoşire – ea poate fi supusă pedepsei.
    Articolul 231. Responsabilitatea redusă
    (1) Persoana care a săvîrşit o infracţiune ca urmare a unei tulburări psihice, constatată prin expertiza medicală efectuată în modul stabilit, din cauza căreia nu-şi putea da seama pe deplin de caracterul şi legalitatea faptelor sale sau nu le putea dirija pe deplin este pasibilă de responsabilitate penală redusă.
    (2) Instanţa de judecată, la stabilirea pedepsei sau a măsurilor de siguranţă, ţine cont de tulburarea psihică existentă, care însă nu exclude răspunderea penală.
    Articolul 24. Răspunderea pentru infracţiunea
                         săvîrşită în stare de ebrietate
    Persoana care a săvîrşit o infracţiune în stare de ebrietate, produsă de alcool sau de alte substanţe, nu este liberată de răspundere penală. Cauzele ebrietăţii, gradul şi influenţa ei asupra săvîrşirii infracţiunii se iau în considerare la stabilirea pedepsei.
    Articolul 25. Etapele activităţii infracţionale
    (1) Infracţiunea se consideră consumată dacă fapta săvîrşită întruneşte toate semnele constitutive ale componenţei de infracţiune.
    (2) Se consideră infracţiune neconsumată pregătirea de infracţiune şi tentativa de infracţiune.
    (3) Răspunderea pentru pregătirea de infracţiune şi pentru tentativă de infracţiune se stabileşte, conform articolului corespunzător din Partea specială a prezentului cod, ca şi pentru infracţiunea consumată, cu trimitere la art.26 şi 27, respectîndu-se prevederile art.81.
    Articolul 26. Pregătirea de infracţiune
    (1) Se consideră pregătire de infracţiune înţelegerea prealabilă de a săvîrşi o infracţiune, procurarea, fabricarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor, sau crearea intenţionată, pe altă cale, de condiţii pentru săvîrşirea ei dacă, din cauze independente de voinţa făptuitorului, infracţiunea nu şi-a produs efectul.
    (2) Răspunderii penale şi pedepsei penale sînt supuse numai persoanele care au săvîrşit pregătirea unei infracţiuni mai puţin grave, grave, deosebit de grave sau excepţional de grave.
    Articolul 27. Tentativa de infracţiune
    Se consideră tentativă de infracţiune acţiunea sau inacţiunea intenţionată îndreptată nemijlocit spre săvîrşirea unei infracţiuni dacă, din cauze independente de voinţa făptuitorului, aceasta nu şi-a produs efectul.
    Articolul 28. Infracţiunea unică
    Infracţiunea unică reprezintă o acţiune (inacţiune) sau un sistem de acţiuni (inacţiuni) care se califică conform dispoziţiei unei singure norme a legii penale.
    Articolul 29. Infracţiunea continuă
    (1) Se consideră infracţiune continuă fapta care se caracterizează prin săvîrşirea neîntreruptă, timp nedeterminat, a activităţii infracţionale. În cazul infracţiunii continue nu există pluralitate de infracţiuni.
    (2) Infracţiunea continuă se consumă din momentul încetării activităţii infracţionale sau datorită survenirii unor evenimente care împiedică această activitate.
    Articolul 30. Infracţiunea prelungită
    (1) Se consideră infracţiune prelungită fapta săvîrşită cu intenţie unică, caracterizată prin două sau mai multe acţiuni infracţionale identice, comise cu un singur scop, alcătuind în ansamblu o infracţiune.
    (2) Infracţiunea prelungită se consumă din momentul săvîrşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni infracţionale.
    Articolul 32. Pluralitatea de infracţiuni
    Pluralitatea de infracţiuni constituie, după caz, concurs de infracţiuni sau recidivă.
    Articolul 33. Concursul de infracţiuni
    (1) Se consideră concurs de infracţiuni săvîrşirea de către o persoană a două sau mai multor infracţiuni dacă persoana nu a fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele şi dacă nu a expirat termenul de prescripţie de tragere la răspundere penală, cu excepţia cazurilor cînd săvîrşirea a două sau mai multor infracţiuni este prevăzută în articolele părţii speciale a prezentului cod în calitate de circumstanţă care agravează pedeapsa.
    (2) Concursul de infracţiuni poate fi real şi ideal.
    (3) Concursul real există atunci cînd persoana, prin două sau mai multe acţiuni (inacţiuni), săvîrşeşte două sau mai multe infracţiuni.
    (4) Concursul ideal există atunci cînd persoana săvîrşeşte o acţiune (inacţiune) care întruneşte elemente a mai multor infracţiuni.
    Articolul 34. Recidiva
    (1) Se consideră recidivă comiterea cu intenţie a uneia sau mai multor infracţiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracţiune săvîrşită cu intenţie.
    (2) Recidiva se consideră periculoasă:
    a) dacă persoana anterior condamnată de două ori la închisoare pentru infracţiuni intenţionate a săvîrşit din nou cu intenţie o infracţiune;
    b) dacă persoana anterior condamnată pentru o infracţiune intenţionată gravă sau deosebit de gravă a săvîrşit din nou cu intenţie o infracţiune gravă sau deosebit de gravă.
    (3) Recidiva se consideră deosebit de periculoasă:
    a) dacă persoana anterior condamnată de trei sau mai multe ori la închisoare pentru infracţiuni intenţionate a săvîrşit din nou cu intenţie o infracţiune;
    b) dacă persoana anterior condamnată pentru o infracţiune excepţional de gravă a săvîrşit din nou o infracţiune deosebit de gravă sau excepţional de gravă.
    (4) La stabilirea stării de recidivă în cazurile prevăzute la alin.(1)-(3) se ţine cont şi de hotărîrile definitive de condamnare pronunţate în străinătate, recunoscute de instanţa de judecată a Republicii Moldova.
    (5) La stabilirea stării de recidivă nu se ţine cont de antecedentele penale:
    a) pentru infracţiunile săvîrşite în timpul minoratului;
    b) pentru infracţiunile săvîrşite din imprudenţă;
    c) pentru faptele care nu constituie infracţiuni conform prezentului cod;
    d) stinse sau în caz de reabilitare, în conformitate cu prevederile art.111 şi 112;
    e) dacă persoana a fost condamnată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Capitolul III
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL
PENAL AL FAPTEI
    Articolul 35. Cauzele care înlătură caracterul
                          penal al faptei
    Se consideră cauze care înlătură caracterul penal al faptei:
    a) legitima apărare;
    b) reţinerea infractorului;
    c) starea de extremă necesitate;
    d) constrîngerea fizică sau psihică;
    e) riscul întemeiat;
    f) executarea ordinului sau dispoziţiei superiorului.
    Articolul 36. Legitima apărare
    (1) Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, săvîrşită în stare de legitimă apărare.
    (2) Este în stare de legitimă apărare persoana care săvîrşeşte fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material şi real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.
    (3) Este în legitimă apărare şi persoana care săvîrşeşte fapta, prevăzută la alin.(2), pentru a împiedica pătrunderea, însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe, într-un spaţiu de locuit sau într-o altă încăpere.
    Articolul 37. Reţinerea infractorului
    Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, săvîrşită în scopul reţinerii persoanei care a comis o infracţiune şi al predării ei organelor de drept.
    Articolul 38. Starea de extremă necesitate
    (1) Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, săvîrşită în stare de extremă necesitate.
    (2) Este în stare de extremă necesitate persoana care săvîrşeşte fapta pentru a salva viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altei persoane ori un interes public de la un pericol iminent care nu poate fi înlăturat altfel.
    (3) Nu este în stare de extremă necesitate persoana care, în momentul săvîrşirii faptei, îşi dă seama că provoacă urmări vădit mai grave decît cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
    Articolul 39. Constrîngerea fizică sau psihică
    (1) Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege ca rezultat al constrîngerii fizice sau psihice, dacă în urma acestei constrîngeri persoana nu putea să-şi dirijeze acţiunile.
    (2) Răspunderea penală pentru cauzarea de daune intereselor ocrotite de legea penală prin constrîngere psihică sau fizică, în urma căreia persoana menţine posibilitatea de a-şi dirija acţiunile, se stabileşte în condiţiile art.38.
    Articolul 40. Riscul întemeiat
    (1) Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege în cazul riscului întemeiat pentru realizarea scopurilor socialmente utile.
    (2) Riscul se consideră întemeiat dacă scopul socialmente util urmărit nu a putut fi realizat fără un anumit risc şi dacă persoana care l-a admis a luat măsurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune intereselor ocrotite de lege.
    (3) Riscul nu poate fi considerat întemeiat dacă era cu bună-ştiinţă îmbinat cu pericolul pentru viaţa persoanei sau cu pericolul provocării unui dezastru ecologic ori social.
   Articolul 401. Executarea ordinului sau dispoziţiei
                          superiorului
    (1) Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, săvîrşită de o persoană în vederea executării unui ordin sau dispoziţii a superiorului, care sînt obligatorii pentru aceasta, dacă ordinul sau dispoziţia nu sînt vădit ilegale şi dacă persoana care le-a executat nu a ştiut că ordinul sau dispoziţia sînt ilegale. Răspunderii penale pentru fapta săvîrşită este supusă persoana care a emis ordinul sau dispoziţia ilegală.
    (2) Persoana care a comis intenţionat infracţiune în vederea executării ordinului sau dispoziţiei vădit ilegale ale superiorului răspunde penal în temeiuri generale. Neexecutarea ordinului sau dispoziţiei vădit ilegale exclude răspunderea penală.
    (3) În scopurile prezentului articol, ordinul sau dispoziţia superiorului de a comite genocid sau o infracţiune împotriva umanităţii sînt vădit ilegale.
Capitolul IV
PARTICIPAŢIA
    Articolul 41. Participaţia
    Se consideră participaţie cooperarea cu intenţie a două sau mai multor persoane la săvîrşirea unei infracţiuni intenţionate.
    Articolul 42. Participanţii
    (1) Participanţii sînt persoanele care contribuie la săvîrşirea unei infracţiuni în calitate de autor, organizator, instigator sau complice.
    (2) Se consideră autor persoana care săvîrşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, precum şi persoana care a săvîrşit infracţiunea prin intermediul persoanelor care nu sînt pasibile de răspundere penală din cauza vîrstei, iresponsabilităţii sau din alte cauze prevăzute de prezentul cod.
    (3) Se consideră organizator persoana care a organizat săvîrşirea unei infracţiuni sau a dirijat realizarea ei, precum şi persoana care a creat un grup criminal organizat sau o organizaţie criminală ori a dirijat activitatea acestora.
    (4) Se consideră instigator persoana care, prin orice metode, determină o altă persoană să săvîrşească o infracţiune.
    (5) Se consideră complice persoana care a contribuit la săvîrşirea infracţiunii prin sfaturi, indicaţii, prestare de informaţii, acordare de mijloace sau instrumente ori înlăturare de obstacole, precum şi persoana care a promis dinainte că îl va favoriza pe infractor, va tăinui mijloacele sau instrumentele de săvîrşire a infracţiunii, urmele acesteia sau obiectele dobîndite pe cale criminală ori persoana care a promis din timp că va procura sau va vinde atare obiecte.
    (6) Participanţii trebuie să întrunească semnele subiectului infracţiunii.
    Articolul 43. Formele participaţiei
    În funcţie de gradul de coordonare a acţiunilor participanţilor se deosebesc următoarele forme de participaţie:
    a) participaţie simplă;
    b) participaţie complexă;
    c) grup criminal organizat;
    d) organizaţie (asociaţie) criminală.
    Articolul 44. Participaţia simplă
    Infracţiunea se consideră săvîrşită cu participaţie simplă dacă la săvîrşirea ei au participat în comun, în calitate de coautori, două sau mai multe persoane, fiecare realizînd latura obiectivă a infracţiunii.
    Articolul 45. Participaţia complexă
    (1) Infracţiunea se consideră săvîrşită cu participaţie complexă dacă la săvîrşirea ei participanţii au contribuit în calitate de autor, organizator, instigator sau complice.
    (2) Latura obiectivă a infracţiunii cu participaţie complexă poate fi realizată:
    a) de un singur autor;
    b) de doi sau mai mulţi autori.
    Articolul 46. Grupul criminal organizat
    Grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracţiuni.
    Articolul 47. Organizaţia (asociaţia) criminală
    (1) Se consideră organizaţie (asociaţie) criminală o reuniune de grupuri criminale organizate într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziune, între membrii organizaţiei şi structurile ei, a funcţiilor de administrare, asigurare şi executare a intenţiilor criminale ale organizaţiei în scopul de a influenţa activitatea economică şi de altă natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla, în alte forme, în vederea obţinerii de avantaje şi realizării de interese economice, financiare sau politice.
    (2) Infracţiunea se consideră săvîrşită de o organizaţie criminală dacă a fost comisă de un membru al acesteia în interesul ei sau de o persoană care nu este membru al organizaţiei respective, la însărcinarea acesteia.
    (3) Organizator sau conducător al organizaţiei criminale se consideră persoana care a creat organizaţia criminală sau o dirijează.
    (4) Organizatorul şi conducătorul organizaţiei criminale poartă răspundere pentru toate infracţiunile săvîrşite de această organizaţie.
    (5) Membrul organizaţiei criminale poartă răspundere penală numai pentru infracţiunile la a căror pregătire sau săvîrşire a participat.
    (6) Membrul organizaţiei criminale poate fi liberat de răspundere penală în cazul în care a declarat benevol despre existenţa organizaţiei criminale şi a ajutat la descoperirea infracţiunilor săvîrşite de ea ori a contribuit la demascarea organizatorilor, a conducătorilor sau a membrilor organizaţiei respective.
    Articolul 48. Exces de autor
    Se consideră exces de autor săvîrşirea de către autor a unor acţiuni infracţionale care nu au fost cuprinse de intenţia celorlalţi participanţi. Pentru excesul de autor, ceilalţi participanţi nu sînt pasibili de răspundere penală.
    Articolul 49. Favorizarea
    Favorizarea infractorului, precum şi tăinuirea mijloacelor sau instrumentelor de săvîrşire a infracţiunii, a urmelor acesteia sau a obiectelor dobîndite pe cale criminală atrag răspunderea penală, în condiţiile art.323, numai în cazul în care nu au fost promise din timp.
Capitolul V
RĂSPUNDEREA PENALĂ
    Articolul 50. Răspunderea penală
    Se consideră răspundere penală condamnarea publică, în numele legii, a faptelor infracţionale şi a persoanelor care le-au săvîrşit, condamnare ce poate fi precedată de măsurile de constrîngere prevăzute de lege.
    Articolul 51. Temeiul răspunderii penale
    (1) Temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvîrşită, iar componenţa infracţiunii, stipulată în legea penală, reprezintă temeiul juridic al răspunderii penale.
    (2) Răspunderii penale este supusă numai persoana vinovată de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de legea penală.
    Articolul 52. Componenţa infracţiunii
    (1) Se consideră componenţă a infracţiunii totalitatea semnelor obiective şi subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept infracţiune concretă.
    (2) Componenţa infracţiunii reprezintă baza juridică pentru calificarea infracţiunii potrivit unui articol concret din prezentul cod.
Capitolul VI
LIBERAREA DE RĂSPUNDERE PENALĂ
    Articolul 53. Liberarea de răspundere penală
   
Persoana care a săvîrşit o faptă ce conţine semnele componenţei de infracţiune poate fi liberată de răspundere penală de către procuror în cadrul urmăriri penale şi de către instanţa de judecată la judecarea cauzei în cazurile:
    a) minorilor;
    b) tragerii la răspundere contravenţională;
    c) renunţării de bună voie la săvîrşirea infracţiunii;
    d) căinţei active;
    e) schimbării situaţiei;
    f) liberării condiţionate;
    g) prescripţiei de tragere la răspundere penală.
    Articolul 54. Liberarea de răspundere penală
                         a minorilor
    (1) Persoana în vîrstă de pînă la 18 ani care a săvîrşit pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală în conformitate cu prevederile procedurii penale dacă s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.
    (2) Persoanelor liberate de răspundere penală, în conformitate cu alin.(1), li se pot aplica măsurile de constrîngere cu caracter educativ, prevăzute la art.104.
    Articolul 55. Liberarea de răspundere penală cu
                         tragerea la răspundere contravenţională
    (1) Persoana care a săvîrşit pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă
, cu excepţia infracţiunii prevăzute la art. 326, poate fi liberată de răspundere penală şi trasă la răspundere contravenţională în cazurile în care şi-a recunoscut vina, a reparat  prejudiciul cauzat prin infracţiune şi s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.
   
[Art.55 al.(1) modificat prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    (2) Persoanelor liberate de răspundere penală în conformitate cu alin.(1) li se pot aplica următoarele sancţiuni contravenţionale:
    a) amendă în mărime de pînă la 150 unităţi convenţionale;
    b) arest contravenţional de pînă la 30 de zile.
    [Art.55 al.(2), lit.b) modificată prin LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]
    Articolul 56. Liberarea de răspundere penală
                         în legătură cu renunţarea de bună
                         voie la săvîrşirea infracţiunii
    (1) Se consideră renunţare de bună voie la săvîrşirea infracţiunii încetarea de către persoană a pregătirii infracţiunii sau încetarea acţiunilor (inacţiunilor) îndreptate nemijlocit spre săvîrşirea infracţiunii, dacă persoana era conştientă de posibilitatea consumării infracţiunii.
    (2) Persoana nu poate fi supusă răspunderii penale pentru infracţiune dacă ea, benevol şi definitiv, a renunţat la ducerea pînă la capăt a acesteia.
    (3) Persoana care a renunţat de bună voie la ducerea infracţiunii pînă la capăt este supusă răspunderii penale numai în cazul în care fapta săvîrşită conţine o altă infracţiune consumată.
    (4) Organizatorul şi instigatorul infracţiunii nu se supun răspunderii penale dacă aceste persoane, printr-o înştiinţare la timp a organelor de drept sau prin alte măsuri întreprinse, au preîntîmpinat ducerea de către autor a infracţiunii pînă la capăt. Complicele infracţiunii nu se supune răspunderii penale dacă a întreprins toate măsurile ce depindeau de el pentru a preîntîmpina comiterea infracţiunii.
    Articolul 57. Liberarea de răspundere penală
                         în legătură cu căinţa activă
    (1) Persoana care pentru prima oară a săvîrşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală dacă ea, după săvîrşirea infracţiunii, s-a autodenunţat de bună voie, a contribuit activ la descoperirea acesteia, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau, în alt mod, a reparat prejudiciul pricinuit de infracţiune.
    (2) Persoana care, în condiţiile alin.(1), a săvîrşit o infracţiune de altă categorie poate fi liberată de răspundere penală numai în cazurile prevăzute la articolele corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod.
    Articolul 58. Liberarea de răspundere penală
                         în legătură cu schimbarea situaţiei
    Persoana care pentru prima oară a săvîrşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală dacă, datorită schimbării situaţiei, se va stabili că persoana sau fapta săvîrşită nu mai prezintă pericol social.
    Articolul 59. Liberarea condiţionată de răspundere
                         penală
    În privinţa persoanei puse sub învinuire pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, care îşi recunoaşte vinovăţia şi nu prezintă pericol social, urmărirea penală poate fi suspendată condiţionat, cu liberarea ulterioară de răspundere penală în conformitate cu procedura penală, dacă corectarea acestei persoane este posibilă fără aplicarea unei pedepse penale.
    Articolul 60. Prescripţia tragerii la răspundere penală
    (1) Persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvîrşirii infracţiunii au expirat următoarele termene:
    a) 2 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni uşoare;
    b) 5 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni mai puţin grave;
    c) 15 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni grave;
    d) 20 de ani de la săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de grave;
    e) 25 de ani de la săvîrşirea unei infracţiuni excepţional de grave.
    (2) Prescripţia curge din ziua săvîrşirii infracţiunii şi pînă la data rămînerii definitive a hotărîrii instanţei de judecată.
    (3) În cazul săvîrşirii de către persoană a unei noi infracţiuni, prescripţia se calculează pentru fiecare infracţiune separat.
    (4) Prescripţia se va întrerupe dacă, pînă la expirarea termenelor prevăzute la alin.(1), persoana va săvîrşi o infracţiune pentru care, conform prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 2 ani. Calcularea prescripţiei în acest caz începe din momentul săvîrşirii unei infracţiuni noi.
    (5) Curgerea prescripţiei se suspendă dacă persoana care a săvîrşit infracţiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripţiei se reia din momentul reţinerii persoanei sau din momentul autodenunţării. Însă persoana nu poate fi trasă la răspundere penală dacă de la data săvîrşirii infracţiunii au trecut 25 de ani şi prescripţia nu a fost întreruptă prin săvîrşirea unei noi infracţiuni.
    (6) Aplicarea prescripţiei faţă de persoana care a săvîrşit o infracţiune excepţional de gravă se decide de către instanţa de judecată. Dacă instanţa nu va găsi posibilă aplicarea prescripţiei şi liberarea de răspundere penală, detenţiunea pe viaţă se va înlocui cu închisoare pe 30 de ani.
    (7) Termenele prescripţiei de tragere la răspundere penală se reduc pe jumătate pentru persoanele care la data săvîrşirii infracţiunii erau minori.
    (8) Prescripţia nu se aplică persoanelor care au săvîrşit infracţiuni contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni de război
, infracţiuni de tortură, tratament inuman sau degradant sau alte infracţiuni prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, indiferent de data la care au fost săvîrşite.
    [Art.60 al.(8) modificat prin LP56 din 04.04.14, MO86/05.04.14 art.207]
    [Art.60 al.(8) modificat prin LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
Capitolul VII
PEDEAPSA PENALĂ
    Articolul 61. Noţiunea şi scopul pedepsei penale
    (1) Pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului ce se aplică de instanţele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvîrşit infracţiuni, cauzînd anumite lipsuri şi restricţii drepturilor lor.
    (2) Pedeapsa are drept scop restabilirea echităţii sociale, corectarea condamnatului, precum şi prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni atît din partea condamnaţilor, cît şi a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.
    Articolul 62. Categoriile pedepselor aplicate
                          persoanelor fizice
    (1) Persoanelor fizice care au săvîrşit infracţiuni li se pot aplica următoarele pedepse:
    a) amendă;
    b) privare de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate;
    c) retragere a gradului militar sau special, a unui titlu special, a gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat;
   [Art.62 al.(1), lit.c) modificată prin LP65 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.297]
   
d) munca neremunerată în folosul comunităţii;
    f) închisoare;
    g) detenţiune pe viaţă.
    (2) Închisoarea şi detenţiunea pe viaţă se aplică numai în calitate de pedepse principale.
    (3) Muncă neremunerată în folosul comunităţii poate fi aplicată ca pedeapsă principală sau în cazul condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei - în calitate de obligaţie pentru perioada termenului de probă.
    (4) Amenda, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate se aplică atît ca pedepse principale, cît şi ca pedepse complementare.
    (5) Retragerea gradului militar sau special, a unui titlu special, a gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat se aplică numai în calitate de pedeapsă complementară.
    [Art.62 al.(5) modificat prin LP65 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.297]
    Articolul 63. Categoriile pedepselor aplicate
                         persoanelor juridice
    (1) Persoanelor juridice li se pot aplica următoarele pedepse:
    a) amendă;
    b) privare de dreptul de a exercita o anumită activitate;
    c) lichidare.
    (2) Amenda se aplică în calitate de pedeapsă principală.
    (3) Privarea persoanei juridice de dreptul de a exercita o anumită activitate şi lichidarea acesteia se aplică atît ca pedepse principale, cît şi ca pedepse complementare.
     Articolul 64. Amenda
    (1) Amenda este o sancţiune pecuniară ce se aplică de instanţa de judecată în cazurile şi în limitele prevăzute de prezentul cod.
    (2) Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. Unitatea convenţională de amendă este egală cu 20 de lei.
   
(3) Mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabileşte în limitele de la 150 la 1000 unităţi convenţionale, iar pentru infracţiunile săvîrşite din interes material – pînă la 10000 unităţi convenţionale, luîndu-se ca bază mărimea unităţii convenţionale la momentul săvîrşirii infracţiunii. Mărimea amenzii se stabileşte în funcţie de gravitatea infracţiunii săvîrşite şi de situaţia materială a celui vinovat şi a familiei sale. Luînd în considerare circumstanţele cauzei, instanţa de judecată poate dispune achitarea amenzii în rate timp de pînă la 5 ani.
    [Art.64 al.(3) în redacţia LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    (4) În cazurile prevăzute la art.21 alin. (3), mărimea amenzii pentru persoanele juridice se stabileşte în limitele de la 500 la 20000 unităţi convenţionale, în funcţie de caracterul şi gravitatea infracţiunii săvîrşite, de mărimea daunei cauzate, luîndu-se în considerare situaţia economico-financiară a persoanei juridice. În caz de eschivare cu rea-voinţă a persoanei juridice de la achitarea amenzii fixate, instanţa de judecată poate să înlocuiască suma neachitată a amenzii cu urmărirea patrimoniului.
   
[Art.64 al.(4) modificat prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    (5) În caz de eschivare cu rea-voinţă a condamnatului de la achitarea amenzii stabilite ca pedeapsă principală sau complementară, instanţa de judecată poate să înlocuiască suma neachitată a amenzii cu închisoare în limitele termenelor pedepsei maximale, prevăzute de articolul respectiv al Părţii speciale a prezentului cod. Suma amenzii se înlocuieşte cu închisoare, calculîndu-se o lună de închisoare pentru 50 unităţi convenţionale.
   
[Art.64 al.(5) modificat prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    (6) Amenda în calitate de pedeapsă complementară poate fi aplicată numai în cazurile în care ea este prevăzută ca atare pentru infracţiunea corespunzătoare.
    (7) În cazul în care condamnatul nu este în stare să plătească amenda stabilită ca pedeapsă principală sau complementară, instanţa de judecată poate, potrivit prevederilor art.67, să înlocuiască suma neachitată a amenzii cu muncă neremunerată în folosul comunităţii, calculîndu-se 60 de ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii pentru 50 unităţi convenţionale de amendă.
    Articolul 65. Privarea de dreptul de a ocupa anumite
                         funcţii sau de a exercita o anumită activitate
    (1) Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate constă în interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul la săvîrşirea infracţiunii.
    (2) Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate poate fi stabilită de instanţa de judecată pe un termen de la 1 la 5 ani
, iar în cazurile expres prevăzute în Partea specială a prezentului cod – pe un termen de la un an la 15 ani.
   
[Art.65 al.(2) modificat prin LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
    (3) Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate poate fi aplicată ca pedeapsă complementară şi în cazurile cînd nu este prevăzută în calitate de pedeapsă pentru infracţiunile din Partea specială a prezentului cod, dacă, ţinînd cont de caracterul infracţiunii săvîrşite de cel vinovat în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în timpul exercitării unei anumite activităţi, instanţa de judecată va considera imposibilă păstrarea de către acesta a dreptului de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate.
    (4) La aplicarea pedepsei privative de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate în calitate de pedeapsă complementară la amendă sau muncă neremunerată în folosul comunităţii, termenul ei se calculează de la data rămînerii definitive a hotărîrii, iar la aplicarea ei în calitate de pedeapsă complementară la închisoare, termenul ei se calculează din momentul executării pedepsei principale.
    Articolul 66.  Retragerea gradului militar sau special,
                          a
unui titlu special, a gradului de calificare
                          (clasificare) şi a distincţiilor de stat
    În caz de condamnare pentru o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă, instanţa de judecată, ţinînd cont de circumstanţele săvîrşirii infracţiunii, poate retrage condamnatului gradul militar sau special, titlul special, gradul de calificare (clasificare) şi distincţiile de stat.
    [Art.66 modificat prin LP65 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.297]
    Articolul 67. Munca neremunerată în folosul
                          comunităţii
    (1) Munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea condamnatului, în afara timpului serviciului de bază sau de studii, la muncă, determinată de autorităţile administraţiei publice locale.
    (11) În cazul militarilor în termen şi militarilor cu termen redus, munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea condamnaţilor în timpul liber de şedinţe, stabilite în conformitate cu cerinţele regulamentelor militare, la muncă, determinată de comandantul unităţii militare.
    (2) Munca neremunerată în folosul comunităţii se stabileşte pe un termen de la 60 la 240 de ore şi este executată de la 2 la 4 ore pe zi.
    (3) În caz de eschivare cu rea-voinţă a condamnatului de la munca neremunerată în folosul comunităţii, ea se înlocuieşte cu închisoare, calculîndu-se o zi de închisoare pentru 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii. În acest caz, termenul închisorii poate fi mai mic de 6 luni.
    (4) Munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi aplicată persoanelor recunoscute ca invalizi de gradele I şi II, militarilor prin contract, femeilor gravide, femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani, persoanelor care nu au atins vîrsta de 16 ani şi persoanelor care au atins vîrsta de pensionare.
    (5) Munca neremunerată în folosul comunităţii va fi prestată timp de cel mult 18 luni, timp care se calculează de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti.
    (6) Militarii în termen şi militarii cu termen redus condamnaţi la muncă neremunerată în folosul comunităţii execută această pedeapsă în unitatea militară.
    Articolul 70. Închisoarea
    (1) Închisoarea constă în privarea de libertate a persoanei vinovate de săvîrşirea unei infracţiuni prin izolarea impusă a acesteia de mediul normal de viaţă şi plasarea ei, în baza hotărîrii instanţei de judecată, pe un anumit termen, într-un penitenciar.
    (2) Închisoarea se stabileşte pe un termen de la 3 luni la 20 de ani.
    (3) La stabilirea pedepsei închisorii pentru persoana care, la data săvîrşirii infracţiunii, nu a atins vîrsta de 18 ani, termenul închisorii se stabileşte din maximul pedepsei, prevăzute de legea penală pentru infracţiunea săvîrşită, reduse la jumătate.
    (4) La stabilirea pedepsei definitive în caz de concurs de infracţiuni, pedeapsa închisorii nu poate depăşi 25 de ani pentru adulţi şi 12 ani şi 6 luni pentru minori, iar în caz de cumul de sentinţe - de 30 ani pentru adulţi şi 15 ani pentru minori.
    (5) În cazul înlocuirii pedepsei detenţiunii pe viaţă cu o pedeapsă mai blîndă, cu titlu de graţiere, se aplică închisoarea pe un termen de 30 de ani. 
    Articolul 71. Detenţiunea pe viaţă
    (1) Detenţiunea pe viaţă constă în privarea de libertate a condamnatului pentru tot restul vieţii.
    (2) Detenţiunea pe viaţă se stabileşte numai pentru infracţiunile excepţional de grave.
    (3) Detenţiunea pe viaţă nu poate fi aplicată femeilor şi minorilor.
    Articolul 72. Categoriile penitenciarelor  în care
                         se execută pedeapsa cu închisoare
    (1) Pedeapsa  cu închisoare se execută în următoarele penitenciare:
    a) de tip deschis;
    b) de tip semiînchis;
    c) de tip închis.
    (2) În penitenciare de tip deschis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni săvîrşite din imprudenţă.
    (3) În penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave, săvîrşite cu intenţie.
    (4) În penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi persoanele care au săvîrşit infracţiuni ce constituie recidivă.
    (5) Persoanele care nu au atins vîrsta de 18 ani execută pedeapsa cu închisoare în penitenciare pentru minori, ţinîndu-se cont de personalitatea condamnatului, antecedentele penale şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvîrşite.
     (6) Femeile condamnate execută pedeapsa închisorii în penitenciare pentru femei.
    (7) Schimbarea categoriei penitenciarului se efectuează de către instanţa de judecată în corespundere cu legislaţia.
    Articolul 73. Privarea unei persoane juridice de dreptul
                         de a exercita o anumită activitate
    (1) Privarea unei persoane juridice de dreptul de a exercita o anumită activitate constă în stabilirea interdicţiei de a încheia anumite tranzacţii, de a emite acţiuni sau alte titluri de valoare, de a primi subvenţii, înlesniri şi alte avantaje de la stat sau de a exercita alte activităţi.
    (2) Privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate poate fi limitată la un anumit teritoriu sau la o anumită perioadă a anului şi se stabileşte pe un termen de pînă la 5 ani sau pe un termen nelimitat.
    Articolul 74. Lichidarea persoanei juridice
    (1) Lichidarea persoanei juridice constă în dizolvarea acesteia, cu survenirea consecinţelor prevăzute de legislaţia civilă.
    (2) Lichidarea persoanei juridice se stabileşte în cazul în care instanţa de judecată constată că gravitatea infracţiunii săvîrşite face imposibilă păstrarea unei atare persoane juridice şi prelungirea activităţii ei.
Capitolul VIII
INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
    Articolul 75. Criteriile generale de individualizare
                         a pedepsei
   
(1) Persoanei recunoscute vinovate de săvîrşirea unei infracţiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod şi în strictă conformitate cu dispoziţiile Părţii generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei şi termenului pedepsei, instanţa de judecată ţine cont de gravitatea infracţiunii săvîrşite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influenţa pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului, precum şi de condiţiile de viaţă ale familiei acestuia.
    (2) O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrşirea infracţiunii, se stabileşte numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menţionate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
    (3) Pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, pedeapsa se aplică minorului numai dacă se apreciază că luarea măsurii cu caracter educativ nu este suficientă pentru corectarea minorului.
    Articolul 76. Circumstanţele atenuante
    (1) La stabilirea pedepsei se consideră circumstanţe atenuante:
    a) săvîrşirea pentru prima dată a unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave;
    b) săvîrşirea infracţiunii de către un minor;
    c) săvîrşirea infracţiunii ca urmare a unui concurs de împrejurări grele de ordin personal sau familial;
    d) săvîrşirea faptei de o persoană cu responsabilitate redusă;
    e) prevenirea de către vinovat a urmărilor prejudiciabile ale infracţiunii săvîrşite, repararea benevolă a pagubei pricinuite sau înlăturarea daunei cauzate;
    f) autodenunţarea, contribuirea activă la descoperirea infracţiunii sau la identificarea infractorilor ori recunoaşterea vinovăţiei;
    g) ilegalitatea sau imoralitatea acţiunilor victimei, dacă ele au provocat infracţiunea;
    h) săvîrşirea infracţiunii ca rezultat al constrîngerii fizice sau psihice, ce nu înlătură caracterul penal al faptei, sau dată fiind dependenţa materială, de serviciu sau de altă natură;
    i) săvîrşirea infracţiunii de către o persoană în stare de ebrietate, provocată de consumarea involuntară sau forţată a substanţelor menţionate la art.24 sau de consumarea de aceste substanţe fără a fi conştientă de efectul lor;
    j) săvîrşirea infracţiunii cu depăşirea limitelor legale ale legitimei apărări, reţinerii infractorului, stării de extremă necesitate, riscului întemeiat sau ca rezultat al executării ordinului sau dispoziţiei superiorului;
    k) afectarea gravă, prin infracţiunea săvîrşită, a făptuitorului acesteia sau greutatea poverii pedepsei, aplicată pentru el, din cauza vîrstei înaintate a acestuia, stării sănătăţii lui sau altor circumstanţe;
    l) expirarea, de la momentul comiterii infracţiunii, a cel puţin 2/3 din termenul de prescripţie pentru tragerea la răspundere penală, prevăzut pentru această infracţiune, sau depăşirea termenului rezonabil pentru examinarea cazului, ţinîndu-se cont de natura faptei, dacă tergiversarea nu a fost provocată de făptuitor.
    (2) Instanţa de judecată poate considera drept circumstanţe atenuante şi alte circumstanţe, neprevăzute la alin.(1).
    (3) La stabilirea pedepsei, instanţa de judecată nu consideră drept atenuantă circumstanţa care este prevăzută de lege ca element constitutiv al infracţiunii.
    Articolul 77. Circumstanţele agravante
    (1) La stabilirea pedepsei se consideră circumstanţe agravante:
    a) săvîrşirea infracţiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracţiune similară sau pentru alte fapte care au relevanţă pentru cauză;
    b) provocarea prin infracţiune a unor urmări grave;
    c) săvîrşirea infracţiunii prin orice formă de participaţie;
    d) săvîrşirea infracţiunii din motive de ură socială, naţională, rasială sau religioasă;
    e) săvîrşirea infracţiunii cu bună ştiinţă împotriva unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor;
    f) săvîrşirea infracţiunii asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;
    g) săvîrşirea infracţiunii prin intermediul minorilor, persoanelor aflate în dificultate, persoanelor retardate mintal sau dependente de făptuitor;
    h) săvîrşirea infracţiunii prin acte de o deosebită cruzime sau prin batjocorirea victimei;
    i) săvîrşirea infracţiunii prin mijloace care prezintă un pericol social sporit;
    j) săvîrşirea infracţiunii de către o persoană în stare de ebrietate, provocată de consumarea substanţelor menţionate la art.24. Instanţa de judecată este în drept, în funcţie de caracterul infracţiunii, să nu considere aceasta ca o circumstanţă agravantă;
    k) săvîrşirea infracţiunii cu folosirea armei, a muniţiilor, a substanţelor explozive ori a dispozitivelor ce le imită, a mijloacelor tehnice special pregătite, a substanţelor nocive şi radioactive, a preparatelor medicamentoase şi a altor preparate chimico-farmacologice, precum şi cu aplicarea constrîngerii fizice sau psihice;
    m) săvîrşirea infracţiunii profitînd de starea excepţională, de calamităţile naturale, precum şi de dezordini de masă;
    n) săvîrşirea infracţiunii cu folosirea încrederii acordate.
    (2) Dacă circumstanţele menţionate la alin.(1) sînt prevăzute la articolele corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod în calitate de semne ale acestor componenţe de infracţiuni, ele nu pot fi concomitent considerate drept circumstanţe agravante.
    Articolul 78. Efectele circumstanţelor atenuante
                         şi agravante
    (1) În cazul în care instanţa de judecată constată circumstanţe atenuante la săvîrşirea infracţiunii, pedeapsa principală se reduce sau se schimbă după cum urmează:
    a) dacă minimul pedepsei cu închisoare prevăzut la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod este mai mic de 10 ani, pedeapsa poate fi redusă pînă la acest minim;
    b) dacă se aplică amenda, aceasta se poate coborî pînă la limita de jos;
    c) dacă pentru infracţiunea săvîrşită se prevede detenţiune pe viaţă, aceasta se înlocuieşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani.
    (2) În cazul în care instanţa de judecată constată circumstanţe atenuante la săvîrşirea infracţiunii, pedeapsa complementară, prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită, poate fi înlăturată.
    (3) În cazul în care există circumstanţe agravante se poate aplica pedeapsa maximă prevăzută la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod.
    (4) În caz de concurs al circumstanţelor agravante şi celor atenuante, coborîrea pedepsei pînă la minimul sau ridicarea ei pînă la maximul prevăzut la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod nu este obligatorie.
    (5) Dacă există circumstanţe atenuante excepţionale, pedeapsa poate fi aplicată conform prevederilor art.79.
    Articolul 79. Aplicarea pedepsei mai blînde
                         decît cea prevăzută de lege
    (1) Ţinînd cont de circumstanţele excepţionale ale cauzei, legate de scopul şi motivele faptei, de rolul vinovatului în săvîrşirea infracţiunii, de comportarea lui în timpul şi după consumarea infracţiunii, de alte circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei, precum şi de contribuirea activă a participantului unei infracţiuni săvîrşite în grup la descoperirea acesteia, instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracţiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvîrşit infracţiunea se consideră circumstanţă excepţională.
    (3) În cazul condamnării persoanelor adulte pentru comiterea infracţiunilor deosebit de grave, instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de legea penală, dar constituind cel puţin două treimi din minimul pedepsei prevăzute de prezentul cod pentru infracţiunea săvîrşită.
    (4) Prevederile alin.(1) nu se aplică persoanelor adulte în cazul aplicării pedepsei detenţiunii pe viaţă
, în cazul recidivei de infracţiuni sau al săvîrşirii de infracţiuni prevăzute la art. 1661 alin. (2)–(4).
   
[Art.79 al.(4) modificat prin LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
    Articolul 80. Aplicarea pedepsei în cazul încheierii
                         acordului de recunoaştere a vinovăţiei
    În cazul în care persoana pusă sub învinuire încheie un acord de recunoaştere a vinovăţiei, iar instanţa de judecată acceptă acest acord, pedeapsa pentru infracţiunea imputată se reduce cu o treime din pedeapsa maximă prevăzută pentru această infracţiune.
    Articolul 81. Aplicarea pedepsei pentru infracţiunea
                          neconsumată
    (1) La aplicarea pedepsei pentru infracţiunea neconsumată se ţine cont de circumstanţele în virtutea cărora infracţiunea nu a fost dusă pînă la capăt.
    (2) Mărimea pedepsei pentru pregătirea de infracţiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăşi jumătate din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod pentru infracţiunea consumată.
    (3) Mărimea pedepsei pentru tentativă de infracţiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăşi trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod pentru infracţiunea consumată.
    (4) Pentru pregătirea de infracţiune şi tentativa de infracţiune detenţiunea pe viaţă nu se aplică.
    Articolul 82. Aplicarea pedepsei pentru recidivă
                         de infracţiuni
    (1) La aplicarea pedepsei pentru recidivă, recidivă periculoasă şi recidivă deosebit de periculoasă de infracţiuni se ţine cont de numărul, caracterul, gravitatea şi urmările infracţiunilor săvîrşite anterior, de circumstanţele în virtutea cărora pedeapsa anterioară a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului, precum şi de caracterul, gravitatea şi urmările infracţiunii noi.
    (2) Mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică de jumătate, pentru recidivă periculoasă este de cel puţin două treimi, iar pentru recidivă deosebit de periculoasă – de cel puţin trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod.
    Articolul 83. Aplicarea pedepsei pentru participaţie
    Organizatorul, instigatorul şi complicele la o infracţiune, prevăzută de legea penală, săvîrşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ţine cont de contribuţia fiecăruia la săvîrşirea infracţiunii, precum şi de prevederile art.75.
    Articolul 84. Aplicarea pedepsei în cazul unui
                         concurs de infracţiuni
    (1) Dacă o persoană este declarată vinovată de săvîrşirea a două sau mai multor infracţiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanţa de judecată, pronunţînd pedeapsa pentru fiecare infracţiune aparte, stabileşte pedeapsa definitivă pentru concurs de infracţiuni prin cumul, total sau parţial, al pedepselor aplicate, dar pe un termen nu mai mare de 25 de ani de închisoare, iar în privinţa persoanelor care nu au atins vîrsta de 18 ani - pe un termen nu mai mare de 12 ani şi 6 luni. În cazul în care persoana este declarată vinovată de săvîrşirea a două sau mai multor infracţiuni uşoare şi/sau mai puţin grave, pedeapsa definitivă poate fi stabilită şi prin absorbirea pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai aspră.
   
[Art.84 al.(1) modificat prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    (2) La pedeapsa principală aplicată în cazul unui concurs de infracţiuni poate fi adăugată oricare din pedepsele complementare prevăzute la articolele corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod, care stabilesc răspunderea pentru infracţiunile de a căror săvîrşire persoana a fost declarată vinovată. Pedeapsa complementară definitivă stabilită prin cumul, total sau parţial, al pedepselor complementare aplicate nu poate depăşi termenul sau mărimea maximă prevăzută de Partea generală a prezentului cod pentru această categorie de pedepse.
    (3) Dacă pentru infracţiunile care intră în concurs sînt stabilite pedepse principale de diferite categorii, a căror cumulare nu este prevăzută de art.87, şi instanţa de judecată nu va găsi temeiuri pentru absorbirea unei pedepse de către alta, ele se execută de sine stătător.
    (4) Conform prevederilor alin.(1)-(3) se stabileşte pedeapsa şi în cazul în care, după pronunţarea sentinţei, se constată că persoana condamnată este vinovată şi de comiterea unei alte infracţiuni săvîrşite înainte de pronunţarea sentinţei în prima cauză. În acest caz, în termenul pedepsei se include durata pedepsei executate, complet sau parţial, în baza primei sentinţe.
    (5) În cazul unui concurs de infracţiuni, cînd s-a stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori alte categorii de pedepse, se aplică ca pedeapsă definitivă detenţiunea pe viaţă.
    Articolul 85. Aplicarea pedepsei în cazul unui
                         cumul de sentinţe
    (1) Dacă, după pronunţarea sentinţei, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvîrşit o nouă infracţiune, instanţa de judecată adaugă, în întregime sau parţial, la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa anterioară. În acest caz, pedeapsa definitivă nu poate depăşi termenul de 30 de ani de închisoare, iar în privinţa persoanelor care nu au atins vîrsta de 18 ani - termenul de 15 ani.
    (2) Cumularea pedepselor complementare în cazul unui cumul de sentinţe se efectuează în condiţiile art.84 alin.(2).
    (3) Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentinţe trebuie să fie mai mare decît pedeapsa stabilită pentru săvîrşirea unei noi infracţiuni şi decît partea neexecutată a pedepsei pronunţate prin sentinţa anterioară a instanţei de judecată.
    (4) La cumularea pedepselor, dacă prin una din sentinţe este stabilită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pedeapsa definitivă va fi detenţiunea pe viaţă.
    Articolul 86. Aplicarea pedepsei în cazul executării
                         hotărîrii unui stat străin
    (1) La executarea hotărîrii unui stat străin, instanţa de judecată înlocuieşte sancţiunea privativă de libertate pronunţată în statul străin cu o sancţiune prevăzută de propria lege penală pentru aceeaşi faptă, fără a agrava situaţia penală a condamnatului stabilită prin hotărîrea statului străin. Dacă legea statului străin prevede o sancţiune mai mică decît minimul prevăzut în legea internă, instanţa de judecată nu va fi legată de acest minim şi va aplica o sancţiune corespunzătoare sancţiunii pronunţate în statul străin.
    (2) Orice parte a sancţiunii pronunţate în statul străin şi orice perioadă de detenţie provizorie executate de condamnat se deduc integral prin hotărîrea instanţei de judecată privind recunoaşterea hotărîrii statului străin.
    (3) La executarea hotărîrii statului străin privind aplicarea amenzii sau confiscarea unei sume de bani, instanţa de judecată va stabili cuantumul acesteia în
monedă naţională, aplicînd cursul oficial al leului moldovenesc valabil la momentul pronunţării hotărîrii privind recunoaşterea hotărîrii statului străin, fără a depăşi maximul sancţiunii fixat de către statul străin pentru o astfel de faptă.
   
[Art.86 al.(3) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
    (4) Amenzile şi confiscările de bunuri rezultate din executarea hotărîrilor unui stat străin revin Republicii Moldova, fără a fi prejudiciate drepturile statelor terţe.
    Articolul 87. Modul determinării termenului pedepsei
                         definitive în cazul cumulării diferitelor
                         pedepse
    (1) La cumularea diferitelor pedepse principale aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni sau al unui cumul de sentinţe, unei zile de închisoare îi corespund 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii.
    (2) Celelalte pedepse cumulate cu închisoarea se execută de sine stătător.
    Articolul 88. Calcularea termenelor pedepsei
                         şi computarea arestului preventiv
    (1) Termenele de privare de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate şi de închisoare se calculează în luni şi ani, iar cele de muncă neremunerată în folosul comunităţii - în ore.
    (2) La computarea sau cumularea pedepselor menţionate la alin.(1), cu excepţia muncii neremunerate în folosul comunităţii, precum şi la înlocuirea pedepsei, se admite calcularea acestora în zile.
    (3) Timpul aflării persoanei sub arest preventiv pînă la judecarea cauzei se include în termenul închisorii, calculîndu-se o zi pentru o zi, iar în termenul muncii neremunerate în folosul comunităţii – calculîndu-se o zi de arest preventiv pentru 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii.
    (4) Durata arestului preventiv şi cea a executării pedepsei cu închisoare, aplicate prin hotărîre a instanţei de judecată, pentru infracţiunea săvîrşită în străinătate se includ în termenul pedepsei, în cazul extrădării persoanei în condiţiile legii, calculîndu-se o zi pentru o zi.
    (5) Condamnatului care s-a aflat sub arest preventiv pînă la numirea cauzei spre judecare, la stabilirea în calitate de pedeapsă principală a amenzii, a privării de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, instanţa de judecată, ţinînd cont de termenul aflării sub arest preventiv, îi atenuează pedeapsa stabilită sau îl liberează complet de executarea acesteia.
    (6) Timpul în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, urmează un tratament spitalicesc se include în durata executării pedepsei, cu excepţia cazului în care şi-a provocat singur boala, fapt ce s-a constatat în cursul executării pedepsei. În durata executării pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunităţii nu se include timpul în care condamnatul lipseşte de la locul de muncă.
Capitolul IX
LIBERAREA DE PEDEAPSA PENALĂ
    Articolul 89. Noţiunea şi categoriile liberării
                         de pedeapsa penală
   
(1) Prin liberare de pedeapsa penală se înţelege eliberarea persoanei care a săvîrşit o infracţiune de la executarea reală, parţială sau totală, a pedepsei penale pronunţate prin hotărîre a instanţei de judecată.
    (2) Liberarea de pedeapsa penală se efectuează prin:
    a) condamnarea cu suspendare condiţionată a executării pedepsei;
    b) liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen;
    c) înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă;
    d) liberarea de pedeapsă a minorilor;
    e) liberarea de pedeapsă datorită schimbării situaţiei;
    f) liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave;
    g) amînarea executării pedepsei pentru femei gravide şi femei care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani.
    Articolul 90. Condamnarea cu suspendarea
                         condiţionată a executării pedepsei
    (1) Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracţiunile săvîrşite cu intenţie şi de cel mult 7 ani pentru infracţiunile săvîrşite din imprudenţă, instanţa de judecată, ţinînd cont de circumstanţele cauzei şi de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este raţional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiţionată a executării pedepsei şi termenul de probă. În acest caz, instanţa de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvîrşi o nouă infracţiune şi, prin comportare exemplară şi muncă cinstită, va îndreptăţi încrederea ce i s-a acordat. Controlul asupra comportării celor condamnaţi cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei îl exercită organele competente, iar asupra comportării militarilor – comandamentul militar respectiv.
    (2) Termenul de probă se stabileşte de instanţa de judecată în limitele de la 1 an la 5 ani.
    (4) Persoanelor care au săvîrşit infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi în cazul recidivei, condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu se aplică.
    (5) În caz de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pot fi stabilite pedepse complementare.
    (6) Aplicînd condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, instanţa de judecată îl poate obliga pe condamnat:
    a) să nu-şi schimbe domiciliul fără consimţămîntul organului competent;
    b) să nu frecventeze anumite locuri;
    c) să urmeze un tratament în caz de alcoolism, narcomanie, toxicomanie sau de boală venerică;
    c1) să participe la un program special de tratament sau de consiliere în vederea reducerii comportamentului violent;
    [Art.90 al.(6), lit.c1) introdusă prin LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]
   
d) să acorde o susţinere materială familiei victimei;
    e) să repare daunele cauzate în termenul stabilit de instanţă.
    (7) În decursul termenului de probă, instanţa de judecată, la propunerea organului care exercită controlul asupra comportării celui condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, poate anula, în întregime sau parţial, obligaţiile stabilite anterior condamnatului ori adăuga altele noi.
    (8) Dacă, după expirarea a cel puţin jumătate din termenul de probă, condamnatul cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei a avut o comportare corectă şi exemplară, a reparat integral dauna, instanţa de judecată, la propunerea organului care exercită controlul asupra comportării celui condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, poate pronunţa o încheiere cu privire la anularea condamnării şi stingerea antecedentelor penale.
    (9) În cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în decursul termenului de probă, încalcă în mod sistematic obligaţiile stabilite sau ordinea publică, fiind supus răspunderii administrative, sau, pînă la expirarea termenului de probă, nu a executat cu rea-voinţă obligaţia de a repara dauna cauzată instanţa de judecată, la propunerea organului care exercită controlul asupra comportării celor condamnaţi cu suspendarea executării pedepsei, poate pronunţa o încheiere cu privire la anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi la trimiterea condamnatului pentru a executa pedeapsa stabilită prin hotărîrea instanţei de judecată.
    (10) În cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei săvîrşeşte în termenul de probă o nouă infracţiune intenţionată, instanţa de judecată îi stabileşte o pedeapsă în condiţiile art.85.
    (11) În cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei săvîrşeşte în termenul de probă o infracţiune din imprudenţă sau o infracţiune intenţionată mai puţin gravă, problema anulării sau menţinerii condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei se soluţionează de către instanţa de judecată.
    Articolul 91. Liberarea condiţionată de pedeapsă
                         înainte de termen
    (1) Persoanelor care execută pedeapsa cu închisoare, care au reparat integral daunele cauzate de infracţiunea pentru care sînt condamnate, care au participat la executarea şi care nu au refuzat executarea, în conformitate cu prevederile art.253 din Codul de executare, a muncilor remunerate sau neremunerate de îngrijire sau amenajare a penitenciarului şi a teritoriului, de îmbunătăţire a condiţiilor de trai şi medico-sanitare de detenţie li se poate aplica liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen dacă instanţa de judecată va considera posibilă corectarea condamnatului fără executarea deplină a pedepsei. Totodată, persoana poate fi liberată, în întregime sau parţial, şi de pedeapsa complementară.
    (2) Aplicînd liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen, instanţa de judecată îl poate obliga pe condamnat să îndeplinească obligaţiile prevăzute la art.90 alin.(6) în termenul de pedeapsă rămas neexecutat.
    (3) Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen se aplică condamnaţilor de către instanţa de judecată de la locul de executare a pedepsei, în baza propunerii organului care exercită controlul asupra executării pedepsei.
    (4) Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen poate fi aplicată dacă condamnatul, care la momentul săvîrşirii infracţiunii a atins vîrsta de 18 ani, a executat efectiv:
    a) cel puţin jumătate din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave;
    b) cel puţin două treimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni grave;
    c) cel puţin trei pătrimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave, precum şi din pedeapsa aplicată persoanei anterior liberate condiţionat de pedeapsă înainte de termen, dacă liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen a fost anulată în condiţiile alin.(8).
    (5) Persoana care execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen dacă instanţa de judecată va considera că nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei şi dacă această persoană a executat efectiv cel puţin 30 de ani de închisoare.
    (6) Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen poate fi aplicată minorilor dacă aceştia au executat efectiv:
    a) cel puţin o treime din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave;
    b) cel puţin jumătate din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni grave;
    c) cel puţin două treimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave.
    (7) Controlul asupra comportării celor liberaţi condiţionat de pedeapsă înainte de termen îl exercită organele competente, iar asupra comportării militarilor – comandamentul militar respectiv.
    (8) Dacă, în termenul de pedeapsă rămas neexecutat:
    a) condamnatul încalcă ordinea publică, pentru care fapt i-a fost aplicată o sancţiune contravenţională, sau se eschivează cu premeditare de la îndeplinirea obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată la aplicarea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen, instanţa de judecată, la propunerea organului indicat la alin.(7), poate pronunţa o încheiere cu privire la anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen şi la trimiterea condamnatului pentru a executa termenul de pedeapsă neexecutat;
    b) condamnatul săvîrşeşte din imprudenţă o nouă infracţiune, anularea sau menţinerea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen se decide de instanţa de judecată;
    c) condamnatul săvîrşeşte cu intenţie o nouă infracţiune, instanţa de judecată îi stabileşte pedeapsa în condiţiile art.85. În acelaşi mod se aplică pedeapsa şi în cazul săvîrşirii unei noi infracţiuni din imprudenţă dacă instanţa de judecată anulează liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen.
    Articolul 92. Înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă
                         cu o pedeapsă mai blîndă
    (1) În privinţa persoanelor care execută pedeapsa cu închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, instanţa de judecată, ţinînd cont de comportarea lor în timpul executării pedepsei, poate pronunţa o încheiere cu privire la înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă. Totodată, persoana poate fi liberată, în întregime sau parţial, de la pedeapsa complementară.
    (2) Înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blîndă poate fi aplicată numai după ce condamnatul a executat efectiv cel puţin o treime din termenul de pedeapsă.
    (3) La înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blîndă, instanţa de judecată poate alege orice pedeapsă mai blîndă, din cele specificate la art.62, în limitele prevăzute pentru fiecare categorie de pedepse.
    Articolul 93. Liberarea de pedeapsă a minorilor
    (1) Minorii condamnaţi pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare, mai puţin grave sau grave pot fi liberaţi de pedeapsă de către instanţa de judecată dacă se va constata că scopurile pedepsei pot fi atinse prin internarea lor într-o instituţie specială de învăţămînt şi de reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare, precum şi prin aplicarea altor măsuri de constrîngere cu caracter educativ, prevăzute la art.104.
    (2) Internarea minorilor într-o instituţie specială de învăţămînt şi de reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare se stabileşte de către instanţa de judecată pe un termen de pînă la atingerea majoratului. Prelungirea termenului de aflare a persoanei în aceste instituţii după atingerea vîrstei de 18 ani este permisă numai pînă la absolvirea unei şcoli de cultură generală sau de meserii.
    Articolul 94. Liberarea de pedeapsă datorită
                         schimbării situaţiei
    Persoana care a săvîrşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de pedeapsă dacă se va constata că, la data judecării cauzei, datorită schimbării situaţiei, fapta săvîrşită şi-a pierdut caracterul prejudiciabil şi, în virtutea comportării ireproşabile după săvîrşirea infracţiunii, persoana respectivă poate fi corectată fără executarea pedepsei.
    Articolul 95. Liberarea de la executarea pedepsei
                         a persoanelor grav bolnave
    (1) Persoana care, în timpul executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o boală psihică, ce o lipseşte de posibilitatea de a-şi da seama de acţiunile sale sau de a le dirija, este liberată de executarea pedepsei. Acestei persoane instanţa de judecată îi poate aplica măsuri de constrîngere cu caracter medical.
    (2) Persoana care,
pînă la pronunţarea sentinţei sau în timpul executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o boală gravă, alta decît cea specificată la alin.(1), ce împiedică executarea pedepsei, poate fi liberată de executarea pedepsei de către instanţa de judecată.
    [Art.95 al.(2) modificat prin LP213 din 12.10.12, MO234-236/09.11.21 art.748]
    (4) Persoanele menţionate la alin.(1) şi (2), în cazul însănătoşirii lor, pot fi supuse pedepsei dacă nu au expirat termenele prescripţiei prevăzute la art.60 şi 97.
    Articolul 96. Amînarea executării pedepsei pentru
                          femei gravide şi femei care au copii
                          în vîrstă de pînă la 8 ani
    (1) Femeilor condamnate gravide şi celor care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani, cu excepţia celor condamnate la închisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru infracţiuni grave, deosebit de grave şi excepţional de grave împotriva persoanei, instanţa de judecată le poate amîna executarea pedepsei pînă la atingerea de către copil a vîrstei de 8 ani.
    (2) În cazul în care vreuna din persoanele condamnate, menţionate la alin.(1), a renunţat la copil sau continuă să se eschiveze de la educarea lui după avertismentul făcut de organul care exercită controlul asupra comportamentului condamnatei faţă de care executarea pedepsei a fost amînată, instanţa de judecată, la propunerea organului nominalizat, poate să anuleze amînarea executării pedepsei şi să trimită condamnata pentru executarea pedepsei la locul stabilit în hotărîrea judecătorească.
    (3) La atingerea de către copil a vîrstei de 8 ani, instanţa de judecată:
    a) liberează condamnata de executarea părţii neexecutate a pedepsei;
    b) înlocuieşte partea neexecutată a pedepsei cu o pedeapsă mai blîndă;
    c) trimite condamnata în instituţia corespunzătoare pentru executarea părţii neexecutate a pedepsei.
    (4) Dacă în perioada amînării executării pedepsei condamnata săvîrşeşte o nouă infracţiune, instanţa de judecată îi stabileşte o pedeapsă în condiţiile art.85.
    Articolul 961. Dispunerea internării forţate  într-o
                            instituţie ftiziopneumologică
    Dacă persoana în privinţa căreia se examinează chestiunea privind liberarea de pedeapsă conform art.91-96 este bolnavă de tuberculoză, instanţa de judecată poate dispune, în baza demersului administraţiei instituţiei penitenciare, internarea ei forţată într-o instituţie ftiziopneumologică.
    Articolul 97.  Prescripţia executării sentinţei
                          de condamnare
    (1) Sentinţa de condamnare nu se pune în executare dacă acest lucru nu a fost făcut în următoarele termene, calculate din ziua în care aceasta a rămas definitivă:
    a) 2 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune uşoară;
    b) 6 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune mai puţin gravă;
    c) 10 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune gravă;
    d) 15 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune deosebit de gravă;
    e) 20 de ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune excepţional de gravă.
    (2) Termenele de prescripţie a executării pedepsei se reduc pe jumătate pentru persoanele care, la data săvîrşirii infracţiunii, erau minori.
    (3) Curgerea prescripţiei se întrerupe dacă persoana se sustrage de la executarea pedepsei sau dacă, pînă la expirarea termenelor prevăzute la alin.(1) şi (2), săvîrşeşte cu intenţie o nouă infracţiune. În cazul eschivării de la executarea pedepsei, curgerea termenului de prescripţie începe din momentul prezentării persoanei pentru executarea pedepsei sau din momentul reţinerii acesteia, iar în caz de comitere a unei noi infracţiuni – din momentul săvîrşirii ei.
    (4) Prescripţia nu înlătură executarea pedepselor principale stabilite pentru infracţiunile contra păcii şi securităţii omenirii sau pentru infracţiunile de război, prevăzute la art.135-137, 139 şi 143.
Capitolul X
MĂSURILE DE SIGURANŢĂ
    Articolul 98. Scopul şi tipurile măsurilor de siguranţă
    (1) Măsurile de siguranţă au drept scop înlăturarea unui pericol şi preîntîmpinarea săvîrşirii faptelor prevăzute de legea penală.
    (2) Măsuri de siguranţă sînt:
    a) măsurile de constrîngere cu caracter medical;
    b) măsurile de constrîngere cu caracter educativ;
   
[Art.98 al.(2), lit b1) abrogată prin LP315 din 20.12.13, MO17-23/24.01.14 art.42]
    [Art.98 al.(2), lit b1) declarată neconstituţională prin HCC18 din 23.08.13, MO182-185/23.08.13 art.27; în vigoare 04.07.13]
    [Art.98 al.(2), lit.b1) introdusă prin LP34 din 24.05.12, MO126-129/22.06.12 art.405; în vigoare 01.07.12]
    c) expulzarea;
    d) confiscarea specială;
   
e) confiscarea extinsă.
    [Art.98 al.(2), lit.e) introdusă prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    Articolul 99. Aplicarea măsurilor de constrîngere
                         cu caracter medical
   
Persoanelor care au săvîrşit fapte prevăzute de legea penală în stare de iresponsabilitate sau care au săvîrşit asemenea fapte în stare de responsabilitate, de responsabilitate redusă, dar, pînă la pronunţarea sentinţei sau în timpul executării pedepsei, s-au îmbolnăvit de o boală psihică, din care cauză ele sînt incapabile să-şi dea seama de acţiunile lor sau să le dirijeze, instanţa de judecată poate să le aplice următoarele măsuri de constrîngere cu caracter medical, care se înfăptuiesc de către instituţiile curative ale organelor de ocrotire a sănătăţii:
    a) internarea într-o instituţie psihiatrică cu supraveghere obişnuită;
    b) internarea într-o instituţie psihiatrică cu supraveghere riguroasă.
    Articolul 100. Internarea într-o instituţie psihiatrică
    (1) Internarea într-o instituţie psihiatrică cu supraveghere obişnuită poate fi aplicată de către instanţa de judecată unui alienat care, din cauza stării psihice şi a caracterului faptei prejudiciabile săvîrşite, are nevoie de îngrijire spitalicească şi de tratament în condiţii de supraveghere obişnuită.
    (2) Internarea într-o instituţie psihiatrică cu supraveghere riguroasă poate fi aplicată de către instanţa de judecată unui alienat care, din cauza stării psihice şi a caracterului faptei prejudiciabile săvîrşite, prezintă un pericol deosebit pentru societate şi are nevoie de îngrijire spitalicească şi de tratament în condiţii de supraveghere riguroasă.
    (3) Persoanele internate în instituţii psihiatrice cu supraveghere riguroasă sînt deţinute în condiţii ce exclud posibilitatea săvîrşirii de către ele a unei noi fapte prejudiciabile.
    Articolul 101. Stabilirea, schimbarea, prelungirea şi
                           încetarea aplicării măsurilor de constrîngere
                           cu caracter medical alienaţilor
    (1) Instanţa de judecată, considerînd că este necesar de a aplica o măsură de constrîngere cu caracter medical, alege forma acesteia în funcţie de boala mintală a persoanei, de caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei săvîrşite. Persoana supusă tratamentului forţat sau reprezentantul acesteia are dreptul de a cere unei instituţii medicale independente avizul asupra stării de sănătate a persoanei căreia i se aplică măsuri de constrîngere cu caracter medical.
    (2) Instanţa de judecată, în temeiul avizului instituţiei medicale, dispune încetarea aplicării măsurilor de constrîngere cu caracter medical în cazul însănătoşirii persoanei sau al unei astfel de schimbări a caracterului bolii care exclude necesitatea aplicării acestor măsuri.
    (3) Schimbarea măsurii de constrîngere cu caracter medical sau prelungirea termenului de aplicare a ei se face, de asemenea, de instanţa de judecată, atît din oficiu, cît şi la cererea persoanei respective sau a reprezentantului acesteia, în baza unui control, efectuat cel puţin o dată la 6 luni, privind necesitatea aplicării acestei măsuri.
    (4) Dacă instanţa de judecată nu va găsi necesară aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical unui alienat, precum şi în cazul încetării aplicării unor astfel de măsuri, ea îl poate încredinţa spre îngrijire rudelor sau tutorilor, dar sub o supraveghere medicală obligatorie.
    Articolul 102. Deducerea duratei de aplicare a măsurilor
                           de constrîngere cu caracter medical
    (1) Persoanei care, după săvîrşirea infracţiunii sau în timpul executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o boală psihică, din care cauză ea este incapabilă să-şi dea seama de acţiunile sale sau să le dirijeze, instanţa de judecată îi poate aplica pedeapsa după însănătoşire dacă nu a expirat termenul de prescripţie sau dacă nu există alte motive pentru liberarea ei de răspundere penală şi de pedeapsă.
    (2) În caz de aplicare a pedepsei după însănătoşire, durata de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter medical se deduce din termenul pedepsei.
    Articolul 103.  Aplicarea măsurilor de constrîngere
                            cu caracter medical alcoolicilor şi
                            narcomanilor sau punerea lor sub
                            curatelă
    (1) În caz de săvîrşire a infracţiunii de către un alcoolic sau un narcoman, dacă există avizul medical corespunzător, instanţa de judecată, din oficiu ori la cererea colectivului de muncă sau a organului de ocrotire a sănătăţii, concomitent cu pedeapsa pentru infracţiunea săvîrşită, poate să aplice acestei persoane tratamentul medical forţat.
    (2) Persoanele menţionate la alin.(1), condamnate la pedepse neprivative de libertate, vor fi supuse unui tratament forţat în instituţiile medicale cu regim special.
    (3) Dacă persoanele menţionate la alin.(1) au fost condamnate la pedeapsa cu închisoare, în timpul executării pedepsei ele vor fi supuse unui tratament medical forţat, iar după eliberare din locurile de deţinere, dacă este necesară continuarea unui astfel de tratament, ele vor fi tratate în instituţii medicale cu regim special.
    (4) Încetarea tratamentului medical forţat este dispusă de către instanţa de judecată, la propunerea instituţiei medicale în care se tratează persoana respectivă.
    (5) Dacă infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană care abuzează de alcool şi prin aceasta îşi pune familia într-o situaţie materială grea, instanţa de judecată, concomitent cu aplicarea pedepsei neprivative de libertate pentru infracţiunea săvîrşită, este în drept, la cererea colectivului de muncă sau a rudelor apropiate ale persoanei în cauză, să o pună sub curatelă.
    Articolul 104. Aplicarea măsurilor de constrîngere
                           cu caracter educativ
    (1) Persoanelor liberate de răspundere penală în conformitate cu art.54, le pot fi aplicate următoarele măsuri de constrîngere cu caracter educativ:
    a) avertismentul;
    b) încredinţarea minorului pentru supraveghere părinţilor, persoanelor care îi înlocuiesc sau organelor specializate de stat;
    c) obligarea minorului să repare daunele cauzate. La aplicarea acestei măsuri se ia în considerare starea materială a minorului;
    d) obligarea minorului de a urma un curs de tratament medical de reabilitare psihologică;
    e) internarea minorului,de către instanţa de judecată, într-o instituţie specială de învăţămînt şi de reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare.
    (2) Enumerarea de la alin.(1) are un caracter exhaustiv.
    (3) Minorului îi pot fi aplicate concomitent cîteva măsuri de constrîngere cu caracter educativ.
    (4) În cazul eschivării sistematice de la măsurile de constrîngere cu caracter educativ de către minor, instanţa de judecată, la propunerea organelor de stat specializate, anulează măsurile aplicate şi decide trimiterea cauzei penale procurorului sau stabileşte pedeapsa conform legii în baza căreia persoana a fost condamnată, după caz.
    
[Art.1041 abrogat prin LP315 din 20.12.13, MO17-23/24.01.14 art.42]
    [Art.1041 declarat neconstituţional prin HCC18 din 23.08.13, MO182-185/23.08.13 art.27; în vigoare 04.07.13]
    [Art.1041 introdus prin LP34 din 24.05.12, MO126-129/22.06.12 art.405; în vigoare 01.07.12]
    Articolul 105. Expulzarea
    (1) Cetăţenilor străini şi apatrizilor care au fost condamnaţi pentru săvîrşirea unor infracţiuni li se poate interzice rămînerea pe teritoriul ţării.
    (2) În cazul în care expulzarea însoţeşte pedeapsa cu închisoare, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei.
    (3) La luarea deciziei privind expulzarea persoanelor prevăzute la alin.(1) se va ţine cont de dreptul la respectarea vieţii private a acestora.
    Articolul 106. Confiscarea specială
    (1) Confiscarea specială constă în trecerea, forţată şi gratuită, în proprietatea statului a bunurilor
(inclusiv a valorilor valutare) utilizate la săvîrşirea infracţiunilor sau rezultate din infracţiuni. În cazul în care bunurile utilizate la săvîrşirea infracţiunilor sau rezultate din infracţiuni nu mai există, sau nu se găsesc se confiscă contravaloarea acestora.
   
[Art.106 al.(1) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
    (2) Sînt supuse confiscării speciale bunurile:
    a) rezultate din fapta prevăzută de prezentul cod, precum şi orice venituri de la aceste bunuri, cu excepţia bunurilor şi veniturilor care urmează a fi restituite proprietarului legal;
    b) folosite sau destinate pentru săvîrşirea unei infracţiuni, dacă sînt ale infractorului;
    c) date pentru a determina săvîrşirea unei infracţiuni sau pentru a-l răsplăti pe infractor;
    d) dobîndite prin săvîrşirea infracţiunii, dacă nu urmează a fi restituite persoanei vătămate sau nu sînt destinate pentru despăgubirea acesteia;
    e) deţinute contrar dispoziţiilor legale;
    f) convertite sau transformate, parţial sau integral, din bunurile rezultate din infracţiuni şi din veniturile de la aceste bunuri;
    g) folosite sau destinate pentru finanţarea terorismului.
    (21) Dacă bunurile rezultate sau dobîndite prin săvîrşirea infracţiunii şi veniturile de la aceste bunuri au fost comasate cu bunurile dobîndite legal, se confiscă acea partea din bunuri sau contravaloarea acestora care corespunde valorii bunurilor rezultate sau dobîndite prin săvîrşirea infracţiunii şi a veniturilor de la aceste bunuri.
    (3) Confiscarea specială se aplică persoanelor care au comis fapte prevăzute de prezentul cod. Pot fi supuse confiscării speciale şi bunurile menţionate la alin.(2), dar care aparţin altor persoane şi care le-au acceptat ştiind despre dobîndirea ilegală a acestor bunuri.
    (4) Confiscarea specială se poate aplica chiar dacă făptuitorului nu i se stabileşte o pedeapsă penală.
    (5) Confiscarea specială nu se aplică în cazul infracţiunilor săvîrşite prin intermediul unui organ de presă sau al oricărui alt mijloc de informare în masă.
   
Articolul 1061. Confiscarea extinsă
    (1) Sînt supuse confiscării şi alte bunuri decît cele menţionate la art. 106 în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute la articolele 158, 165, 206, 2081, 2082, 217–2174, 218–220, 236–240, 243, 248–253, 256, 2603, 2604, 279, 280, 283, 284, 290, 292, 302, 324–329, 3302, 332–3351 şi dacă fapta a fost comisă din interes material.
    (2) Confiscarea extinsă se dispune dacă sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
    a) valoarea bunurilor dobîndite de persoana condamnată timp de 5 ani înainte şi după săvîrşirea infracţiunii, pînă la data adoptării sentinţei, depăşeşte substanţial veniturile dobîndite licit de aceasta;
    b) instanţa de judecată constată, în baza probelor prezentate în dosar, că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute la alin. (1).
    (3) La aplicarea prevederilor alin. (2) se va lua în considerare şi valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată sau de o persoană terţă unui membru de familie, persoanelor juridice asupra cărora persoana condamnată deţine controlul sau altor persoane care ştiau ori trebuiau să ştie despre dobîndirea ilicită a bunurilor.
    (4) La stabilirea diferenţei dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobîndite se va ţine cont de valoarea bunurilor la data dobîndirii lor şi de cheltuielile făcute de persoana condamnată, inclusiv de persoanele prevăzute la alin. (3).
    (5)  Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc sau au fost comasate cu bunurile dobîndite licit, în locul lor se confiscă bani şi bunuri care acoperă valoarea acestora.
    (6) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, inclusiv bunurile în care au fost transformate sau convertite bunurile provenite din activităţile infracţionale, precum şi veniturile sau foloasele obţinute din aceste bunuri.
    (7) Confiscarea nu poate depăşi valoarea bunurilor dobîndite în perioada prevăzută la alin. (2) lit. a), care excedează nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.
    [Art.1061 introdus prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
Capitolul XI
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ
SAU CONSECINŢELE CONDAMNĂRII
    Articolul 107. Amnistia
    (1) Amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei.
    (2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate.
   
(3) Amnistia nu se aplică în cazul săvîrşirii de infracţiuni prevăzute la art. 1661 alin. (2)–(4), precum şi persoanelor care au săvîrşit asupra minorilor infracţiuni prevăzute la art. 171–1751, 201, 206, 208, 2081 şi 2082.
   
[Art.107 al.(3) modificat prin LP43 din 22.03.13, MO82/12.04.13 art.256]
    [Art.107 al.(3) introdus prin LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
    Articolul 108. Graţierea
    (1) Graţierea este actul prin care persoana condamnată este liberată, în tot sau în parte, de pedeapsa stabilită ori pedeapsa stabilită este comutată.
    (2) Graţierea se acordă de către Preşedintele Republicii Moldova în mod individual.
    (3) Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare, cu excepţia cazului în care se dispune altfel prin actul de graţiere.
    (4) Graţierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate.
   
(5) Graţierea nu se aplică persoanelor care au săvîrşit asupra minorilor infracţiuni prevăzute la art. 171–1751, 201, 206, 208, 2081 şi 2082.
    [Art.108 al.(5) modificat prin LP43 din 22.03.13, MO82/12.04.13 art.256]
    Articolul 109. Împăcarea
    (1) Împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă, iar în cazul minorilor, şi pentru o infracţiune gravă infracţiuni prevăzute la capitolele II – VI din Partea specială, precum şi în cazurile prevăzute de procedura penală.
    (2) Împăcarea este personală şi produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale şi pînă la retragerea completului de judecată pentru deliberare.
    (3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face de reprezentanţii lor legali. Cei cu capacitate de exerciţiu restrînsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.
   
(4) Împăcarea nu se aplică în cazul persoanelor care au săvîrşit asupra minorilor infracţiuni prevăzute la art. 171–1751, 201, 206, 208, 2081 şi 2082.
    [Art.109 al.(5) modificat prin LP43 din 22.03.13, MO82/12.04.13 art.256]
    Articolul 110. Noţiunea de antecedente penale
    Antecedentele penale reprezintă o stare juridică a persoanei, ce apare din momentul rămînerii definitive a sentinţei de condamnare, generînd consecinţe de drept nefavorabile pentru condamnat pînă la momentul stingerii antecedentelor penale sau reabilitării.
    Articolul 111. Stingerea antecedentelor penale
    (1) Se consideră ca neavînd antecedente penale persoanele:
    a) liberate de pedeapsă penală;
    b) liberate, potrivit actului de amnistie, de răspunderea penală;
    c) liberate, potrivit actului de amnistie sau graţiere, de executarea pedepsei pronunţate prin sentinţa de condamnare;
    d) condamnate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei dacă, în termenul de probă, condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu a fost anulată;
    e) condamnate la o pedeapsă mai blîndă decît închisoarea – după executarea pedepsei;
    g) condamnate la închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave – dacă au expirat 2 ani după executarea pedepsei;
    h) condamnate la închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni grave – dacă au expirat 6 ani după executarea pedepsei;
    i) condamnate la închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de grave – dacă au expirat 8 ani după executarea pedepsei;
    j) condamnate la închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni excepţional de grave – dacă au expirat 10 ani după executarea pedepsei.
    (2) Dacă condamnatul, în modul stabilit de lege, a fost liberat înainte de termen de executarea pedepsei sau partea neexecutată a pedepsei i-a fost înlocuită cu o pedeapsă mai blîndă, termenul stingerii antecedentelor penale se calculează pornindu-se de la termenul real al pedepsei executate, din momentul liberării de executarea pedepsei principale şi complementare.
    (3) Stingerea antecedentelor penale anulează toate incapacităţile şi decăderile din drepturi legate de antecedentele penale.
    Articolul 112. Reabilitarea judecătorească
    (1) Dacă persoana care a executat pedeapsa penală a dat dovadă de o comportare ireproşabilă, la cererea sa, instanţa de judecată poate anula antecedentele penale pînă la expirarea termenelor de stingere a acestora. Drept condiţii pentru primirea cererii de reabilitare judecătorească pot fi:
    a) condamnatul nu a comis o nouă infracţiune;
    b) a expirat cel puţin jumătate din termenul prevăzut la art.111 alin.(1) şi (2);
    c) condamnatul a avut o comportare ireproşabilă;
    d) condamnatul a achitat integral despăgubirile civile, la plata cărora a fost obligat prin hotărîre judecătorească, precum şi cheltuielile de judecată;
    e) condamnatul îşi are asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, a atins vîrstă de pensionare sau este incapabil de muncă.
    (2) Reabilitarea anulează toate incapacităţile şi decăderile din drepturi legate de antecedentele penale.
    (3) În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o nouă cerere decît după un an.
    (4) Anularea reabilitării judecătoreşti se efectuează în cazul în care, după acordarea ei, s-a descoperit că cel reabilitat a mai avut o condamnare care, dacă ar fi fost cunoscută, conducea la respingerea cererii de reabilitare.
Capitolul XII
CALIFICAREA INFRACŢIUNII
    Articolul 113. Noţiunea de calificare a infracţiunii
    (1) Se consideră calificare a infracţiunii determinarea şi constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrşite şi semnele componenţei infracţiunii, prevăzute de norma penală.
    (2) Calificarea oficială a infracţiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează urmărirea penală şi de către judecători.
    Articolul 114. Calificarea infracţiunilor în cazul
                           unui concurs de infracţiuni
    Calificarea infracţiunilor în cazul unui concurs de infracţiuni, determinat la art.33, se efectuează cu invocarea tuturor articolelor sau alineatelor unui singur articol din legea penală care prevăd faptele prejudiciabile săvîrşite.
    Articolul 115. Calificarea infracţiunilor în cazul
                            concurenţei normelor penale
    (1) Concurenţa normelor penale presupune săvîrşirea de către o persoană sau de către un grup de persoane a unei fapte prejudiciabile, cuprinse în întregime de dispoziţiile a două sau mai multor norme penale şi constituind o singură infracţiune.
    (2) Alegerea uneia din normele concurente care reflectă cel mai exact natura juridică a faptei prejudiciabile comise se efectuează în condiţiile art.116-118.
    Articolul 116. Calificarea infracţiunilor în cazul
                           concurenţei dintre normele gene-
                           rale şi cele speciale
    (1) Normă generală se consideră norma penală care prevede două sau mai multe fapte prejudiciabile, iar normă specială – norma penală care prevede numai cazurile particulare ale acestor fapte.
    (2) În cazul concurenţei dintre norma generală şi cea specială, se aplică numai norma specială.
    Articolul 117. Calificarea infracţiunilor în cazul
                            concurenţei dintre două norme
                            speciale
    Concurenţa dintre două norme speciale are următoarele varietăţi:
    a) dintre componenţa de infracţiune cu circumstanţe atenuante şi alta cu circumstanţe agravante – infracţiunea se califică în baza celei cu circumstanţe atenuante;
    b) dintre două componenţe de infracţiuni cu circumstanţe atenuante – infracţiunea se califică în baza normei penale care prevede pedeapsa mai blîndă;
    c) dintre două componenţe de infracţiuni cu circumstanţe agravante – infracţiunea se califică în baza normei penale care prevede o pedeapsă mai aspră.
    Articolul 118.  Calificarea infracţiunilor în cazul
                            concurenţei dintre o parte şi un întreg
    (1) Concurenţa dintre o parte şi un întreg reprezintă existenţa a două sau mai multor norme penale, una din ele cuprinzînd fapta prejudiciabilă în întregime, iar celelalte – numai unele părţi ale ei.
    (2) Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o parte şi un întreg se efectuează în baza normei care cuprinde în întregime toate semnele faptei prejudiciabile săvîrşite.
Capitolul XIII
ÎNŢELESUL UNOR TERMENI
SAU EXPRESII ÎN PREZENTUL COD
    Articolul 119. Dispoziţii generale
    Ori de cîte ori legea penală foloseşte un termen sau o expresie dintre cele definite în prezentul capitol, înţelesul lor este cel prevăzut la articolele ce urmează.
    Articolul 120. Teritoriul
    Prin teritoriul Republicii Moldova şi teritoriul ţării se înţelege întinderea de pămînt şi apele cuprinse între frontierele Republicii Moldova, cu subsolul şi spaţiul ei aerian.
    Articolul 121. Secretul de stat
    Prin secret de stat se înţeleg informaţiile definite astfel prin Legea nr. 245-XVI din 27 noiembrie 2008 cu privire la secretul de stat.
    [Art.121 în redacţia LP66 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.299]
    Articolul 122. Persoana care se bucură de
                            protecţie internaţională
    Prin persoană care se bucură de protecţie internaţională se înţelege:
    a) şeful statului străin, inclusiv fiecare membru al organului colegial care exercită funcţiile şefului de stat conform constituţiei statului respectiv, fie şeful guvernului, fie ministrul de externe al statului străin, precum şi membrii familiilor lor care îi însoţesc;
    b) oricare reprezentant ori persoană cu funcţie de răspundere a statului străin sau oricare persoană cu funcţie de răspundere ori alt agent al organizaţiei internaţionale interguvernamentale care, conform dreptului internaţional, are dreptul la protecţie specială contra oricărui atac asupra persoanei, libertăţii şi demnităţii sale, precum şi membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei.
    Articolul 123.
Persoana cu funcţie de răspundere,
                           persoana publică  şi persoana cu funcţie
                           de demnitate publică

    [Art.123 titlul în redacţia LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
    (1) Prin persoană cu funcţie de răspundere se înţelege persoana căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori într-o subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice.
   
(2) Prin persoană publică se înţelege: funcţionarul public, inclusiv funcţionarul public cu statut special (colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor apărării, securităţii naţionale şi ordinii publice, altă persoană care deţine grade speciale sau militare); angajatul autorităţilor publice autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane juridice de drept public; angajatul din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică; persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activităţi de interes public.
    [Art.123 al.(2) în redacţia LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
   
(3) Prin persoană cu funcţie de demnitate publică se înţelege: persoana al cărei mod de numire sau de alegere este reglementat de Constituţia Republicii Moldova sau care este învestită în funcţie, prin numire sau prin alegere, de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova sau Guvern, în condiţiile legii; persoana căreia persoana cu funcţie de demnitate publică i-a delegat împuternicirile sale.
    [Art.123 al.(3) modificat prin LP318 din 20.12.13, MO17-23/24.01.14 art.48]
    [Art.123 al.(3) introdus prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
   
Articolul 1231. Persoana publică străină şi funcţionarul
                             internaţional

    (1) Prin persoană publică străină se înţelege: orice persoană, numită sau aleasă, care deţine un mandat legislativ, executiv, administrativ sau judiciar al unui stat străin; persoana care exercită o funcţie publică pentru un stat străin, inclusiv pentru un organ public sau o întreprindere publică străină; persoana care exercită funcţia de jurat în cadrul sistemului judiciar al unui stat străin.
    (2) Prin funcţionar internaţional se înţelege: funcţionarul unei organizaţii publice internaţionale ori supranaţionale sau orice persoană autorizată de o astfel de organizaţie să acţioneze în numele ei; membrul unei adunări parlamentare a unei organizaţii internaţionale ori supranaţionale; orice persoană care exercită funcţii judiciare în cadrul unei curţi internaţionale, inclusiv persoana cu atribuţii de grefă.
    [Art.1231 introdus prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
    Articolul 124. Persoana care gestionează o organizaţie
                           comercială, obştească sau altă organizaţie
                           nestatală
    Prin persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală se înţelege persoana căreia, în organizaţia indicată sau într-o subdiviziune a acesteia, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor sau acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice.
    Articolul 125. Desfăşurarea ilegală a activităţii
                           de întreprinzător
    Prin desfăşurare ilegală a activităţii de întreprinzător se înţelege:
    a) desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără înregistrarea (reînregistrarea) la organele autorizate;
    b) desfăşurarea unor genuri de activitate interzise de legislaţie;
    c) desfăşurarea activităţii de întreprinzător prin intermediul filialelor, reprezentanţelor, sucursalelor, secţiilor, magazinelor, depozitelor, unităţilor comerciale şi altor unităţi neînregistrate în modul stabilit de legislaţie;
    d) desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără utilizarea mărcilor comerciale şi de fabrică şi fără indicarea în documente a codurilor fiscale, în cazul cînd folosirea sau indicarea lor este prevăzută de legislaţie, ori desfăşurarea acestei activităţi cu utilizarea unor coduri fiscale străine sau plastografiate.
    Articolul 126. Proporţii deosebit de mari, proporţii
                           mari, daune considerabile şi daune
                           esenţiale
    (1) Se consideră proporţii deosebit de mari, proporţii mari valoarea bunurilor sustrase, dobîndite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care, la momentul săvîrşirii infracţiunii, depăşeşte 5.000 şi, respectiv 2.500 unităţi convenţionale de amendă.
    (2) Caracterul considerabil sau esenţial al daunei cauzate se stabileşte luîndu-se în considerare valoarea, cantitatea şi însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială şi venitul acesteia, existenţa persoanelor întreţinute, alte circumstanţe care influenţează esenţial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor şi intereselor ocrotite de lege – gradul lezării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
    Articolul 127. Timpul de război
    Prin timp de război se înţelege intervalul de la data declarării mobilizării sau a începerii operaţiilor de război pînă la data trecerii armatei la starea de pace.
   
Articolul 1271. Persoana protejată de dreptul
                             internaţional umanitar
    Prin persoană protejată de dreptul internaţional umanitar se înţelege:
    a) într-un conflict armat cu caracter internaţional: orice persoană protejată în sensul Convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 privind protecţia victimelor de război şi al Protocolului adiţional I din 8 iunie 1977 privind protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale, în special bolnavii, răniţii, naufragiaţii, prizonierii de război şi persoanele civile;
    b) într-un conflict armat fără caracter internaţional: orice  persoană protejată în sensul art. 3 comun al Convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 şi în sensul Protocolului adiţional II din 8 iunie 1977 privind protecţia victimelor conflictelor armate fără caracter internaţional (bolnavii, răniţii, naufragiaţii, persoanele care nu participă direct la operaţiunile militare şi care se găsesc sub puterea părţii inamice);
    c) întru-un conflict armat cu sau fără caracter internaţional: membrii forţelor armate şi combatanţii părţii inamice care au depus armele sau care, din orice altă cauză, nu se mai pot apăra şi care nu se află sub puterea părţii inamice.
    [Art.1271 introdus prin LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
    Articolul 128. Infracţiuni militare
    (1) Prin infracţiuni militare se înţeleg infracţiunile, prevăzute de prezentul cod, contra modului stabilit de îndeplinire a serviciului militar, săvîrşite de persoanele care îndeplinesc serviciul militar prin contract, în termen, cu termen redus sau ca rezervişti concentraţi ori mobilizaţi.
    (2) Militarii care au săvîrşit infracţiuni sînt traşi la răspundere penală în conformitate cu prevederile părţilor generală şi specială ale prezentului cod.
    Articolul 129. Armele
    (1) Prin arme se înţeleg instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţii legale.
    (2) Sînt asimilate armelor orice alte obiecte ce ar putea fi folosite ca arme sau care au fost întrebuinţate pentru atac.
   
Articolul 130. Mercenar
    Prin mercenar se înţelege persoana special recrutată, în ţară sau în străinătate, pentru a lupta într-un conflict armat, care ia parte la operaţiunile militare în vederea obţinerii unui avantaj personal sau a unei remunerări promise de către o parte la conflict sau în numele acesteia, care nu este nici cetăţean al părţii la conflict, nici rezident pe teritoriul controlat de o parte la conflict, nu este membru al forţelor armate ale unei părţi la conflict şi nu a fost trimisă de către un stat, altul decît partea la conflict, în misiune oficială ca membru al forţelor armate ale statului respectiv.
    [Art.130 în redacţia LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
    Articolul 131. Fapta săvîrşită în public
    Prin faptă săvîrşită în public se înţelege fapta comisă:
    a) într-un loc care, prin natura sau destinaţia lui, este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvîrşirii faptei în acel loc nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul îşi dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului;
    b) în orice alt loc accesibil publicului dacă în momentul săvîrşirii faptei erau de faţă două sau mai multe persoane;
    c) într-un loc inaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută, dacă aceasta s-a produs faţă de două sau mai multe persoane;
    d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate cu caracter familial, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante;
    e) prin orice mijloace recurgînd la care făptuitorul îşi dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului.
    Articolul 132. Mijloacele de transport
    Prin mijloace de transport se înţeleg toate tipurile de automobile, tractoare şi alte tipuri de maşini autopropulsate, tramvaiele şi troleibuzele, precum şi motocicletele şi alte mijloace de transport mecanice.
    Articolul 133. Valori culturale
    Prin valori culturale cu caracter religios sau laic se înţeleg valorile indicate în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură din 14 noiembrie 1970 privind măsurile îndreptate spre interzicerea şi prevenirea introducerii, scoaterii şi transmiterii ilicite a dreptului de proprietate asupra valorilor culturale.
    Articolul 1331. Membru de familie
    Prin membru de familie se înţelege:
    a) în condiţia conlocuirii: persoanele aflate în relaţii de căsătorie, de concubinaj, persoanele divorţate, persoanele aflate în relaţii de tutelă şi curatelă, rudele lor pe linie dreaptă sau colaterală, soţii rudelor;
    b) în condiţia locuirii separate: persoanele aflate în relaţii de căsătorie, copiii lor, inclusiv cei adoptivi, cei născuţi în afara căsătoriei, cei aflaţi sub curatelă.
    [Art.1331 introdus prin LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]
    Articolul 134. Rudenia
    (1) Prin rudenie se înţelege legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. În primul caz, rudenia este în linie dreaptă, iar în al doilea caz – în linie colaterală.
    (2) Gradul de rudenie se stabileşte prin numărul de naşteri.
    (3) Rudele unuia dintre soţi sînt afinii celuilalt soţ. Linia şi gradul de afinitate sînt asimilate liniei şi gradului de rudenie.
    (4) Rude apropiate sînt părinţii, copiii, înfietorii, copiii înfiaţi, fraţii şi surorile, bunicii şi nepoţii lor.
    Articolul 1341. Substanţe narcotice, psihotrope
                             şi precursori
    (1) Prin substanţă narcotică sau psihotropă se înţelege substanţa de origine naturală sau sintetică şi preparatul conţinînd o astfel de substanţă, care provoacă dereglări psihice şi dependenţă fizică la consumul lor abuziv.
    (2) Prin analog al substanţei narcotice sau psihotrope se înţelege substanţa care, conform componenţei sale şi efectului pe care îl produce, se asimilează cu substanţa narcotică sau psihotropă.
    (3) Prin precursor se înţelege substanţa de origine naturală sau sintetică utilizată ca materie primă la producerea de substanţe narcotice sau psihotrope.
    (4) Listele substanţelor narcotice, psihotrope şi precursorilor se aprobă de Guvern.
    (5) În cazul sustragerii, însuşirii, extorcării sau altor acţiuni ilegale cu substanţe narcotice, psihotrope, cu analoage ale acestora şi cu plantele care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, proporţiile mici, mari sau deosebit de mari se determină conform cantităţilor mici, mari sau deosebit de mari ale substanţelor narcotice, psihotrope şi ale plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope.
    Articolul 1342. Aeronavă aflată în zbor şi aeronavă
                             aflată în exploatare
    (1) O aeronavă se consideră a fi în zbor din momentul în care, fiind terminată îmbarcarea, toate uşile exterioare ale acelei nave au fost închise şi pînă în momentul în care una dintre aceste uşi este deschisă în vederea debarcării. În caz de aterizare forţată, se consideră că zborul continuă pînă în momentul cînd autorităţile competente iau în primire aeronava, precum şi persoanele şi bunurile de la bord.
    (2) O aeronavă se consideră a fi în exploatare din momentul în care personalul de la sol sau echipajul începe să o pregătească în vederea efectuării unui anumit zbor şi pînă la expirarea unui termen de 24 de ore după orice aterizare. Perioada de exploatare cuprinde, în orice caz, întreaga durată de aflare a aeronavei în zbor.
    Articolul 1343. Platformă fixă
    Prin platformă fixă se înţelege o insulă artificială, o instalaţie sau o lucrare ataşată permanent de fundul mării în vederea explorării şi exploatării resurselor sau pentru alte scopuri economice.
    Articolul 1344. Dispozitiv exploziv sau alt dispozitiv
                             cu efect letal
    Prin dispozitiv exploziv sau alt dispozitiv cu efect letal se înţelege:
    a) arma sau dispozitivul exploziv sau incendiar destinat sau capabil să cauzeze moartea, vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori daune materiale esenţiale;
    b) arma sau dispozitivul destinat sau capabil să cauzeze moartea, vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori daune materiale esenţiale prin eliberarea, diseminarea sau acţiunea substanţelor chimice toxice, a agenţilor biologici ori a toxinelor sau a altor substanţe analoage, a radiaţiei sau a substanţelor radioactive.
    Articolul 1345. Obiect de stat sau guvernamental
    Prin obiect de stat sau guvernamental se înţelege obiectul permanent ori temporar sau mijlocul de transport care este utilizat sau ocupat de reprezentanţii statului, membrii Guvernului, ai organului legislativ sau judiciar, fie de persoane cu funcţie de răspundere ori funcţionari ai unei autorităţi publice sau ai oricărui alt organ ori instituţii publice, fie de funcţionari sau persoane cu funcţie de răspundere ale unei organizaţii interguvernamentale, în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
    Articolul 1346. Obiect de infrastructură
    Prin obiect de infrastructură se înţelege orice obiect aflat în proprietate publică sau privată care oferă sau distribuie servicii populaţiei, cum ar fi: canalizare, asigurarea cu apă, cu energie, cu combustibil sau telecomunicaţii.
    Articolul 1347. Loc de utilizare publică
    Prin loc de utilizare publică se înţeleg părţile clădirii, ale terenului, ale străzii, ale canalului navigabil ori ale unui alt loc care sînt accesibile sau deschise publicului permanent, periodic sau ocazional şi care includ orice loc comercial, de afaceri, cultural, istoric, educaţional, religios, de stat, de divertisment, de recreaţie sau oricare alt loc similar accesibil sau deschis publicului.
    Articolul 1348. Material nuclear
    (1) Prin material nuclear se înţelege: plutoniu, cu excepţia plutoniului a cărui concentraţie izotopică în plutoniu 238 depăşeşte 80%; uraniu 233; uraniul îmbogăţit în uraniu 235 sau 233; uraniul care conţine amestecul de izotopi care se găsesc în natură altfel decît sub formă de minereu sau de reziduu de minereu; orice material conţinînd unu sau mai multe din elementele menţionate la prezentul alineat.
    (2) Prin uraniu îmbogăţit în uraniu 235 sau uraniu 233 se înţelege uraniul care conţine fie uraniu 235, fie uraniu 233, fie aceşti doi izotopi într-o astfel de cantitate încît raportul dintre suma acestor doi izotopi şi izotopul 238 să fie superior raportului dintre izotopul 235 şi izotopul 238 din uraniul natural.
    Articolul 1349. Instalaţie nucleară
    Prin instalaţie nucleară se înţelege:
    a) instalaţia, incluzînd clădirile şi echipamentul aferente, în care se produce, se prelucrează, se utilizează, se manipulează, se stochează intermediar sau se depozitează definitiv material nuclear şi care, dacă este avariată ori dacă se produc intervenţii asupra acesteia, poate duce la eliberarea unor cantităţi semnificative de radiaţii sau material radioactiv;
    b) orice reactor nuclear, inclusiv reactoarele instalate pe mijloace de transport aerian, maritim, auto sau feroviar ori pe obiecte spaţiale pentru a fi utilizate ca sursă de energie în scopul propulsiei unor astfel de mijloace de transport ori obiecte spaţiale sau pentru orice alte scopuri;
    c) orice edificiu sau orice tip de transport utilizat pentru producerea, stocarea, prelucrarea sau transportarea materialului radioactiv.
    Articolul 13410. Dispozitiv radioactiv
    Prin dispozitiv radioactiv se înţelege:
    a) orice dispozitiv exploziv nuclear;
    b) orice dispozitiv de dispersie a materialului radioactiv sau de emitere a radiaţiei care, datorită proprietăţilor radiologice, poate cauza moartea, vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori daune esenţiale proprietăţii sau mediului.
    Articolul 13411. Infracţiune cu caracter terorist
    Prin infracţiune cu caracter terorist se înţelege una din infracţiunile prevăzute la art. 1401, 142, 275, 278, 2781, 2791, 2792, 280, 284 alin. (2), art. 2891, 292 alin. (11) şi alin. (2) în partea ce vizează faptele prevăzute la alin. (11), art. 295, 2951, 2952, 342 şi 343.
   
[Art.13411 modificat prin LP134 din 14.06.12, MO135-141/06.07.12 art.449]
    Articolul 13412. Starea de ebrietate
    (1) Prin stare de ebrietate se înţelege starea de dereglare psihofuncţională a organismului survenită în urma consumului de alcool, de substanţe narcotice, psihotrope şi/sau de alte substanţe cu efecte similare.
 
   (2) Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad minim se înţelege starea persoanei care are concentraţia de alcool în sînge de la 0,3 pînă la 1,0 g/l sau concentraţia vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,15 pînă la 0,5 mg/l.
    [Art.13412 al.(2) modificat prin LP145 din 14.06.13, MO161-166/26.07.13 art.516; în vigoare 26.10.13]
   
(3) Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat se înţelege starea persoanei care are concentraţia de alcool în sînge de la 1,0 g/l şi mai mult sau concentraţia vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,5 mg/l şi mai mult.
   
[Art.13412 al.(3) modificat prin LP145 din 14.06.13, MO161-166/26.07.13 art.516; în vigoare 26.10.13]
PARTEA SPECIALĂ
Capitolul I
INFRACŢIUNI CONTRA PĂCII ŞI SECURITĂŢII OMENIRII,
INFRACŢIUNI DE RĂZBOI
   
Articolul 135. Genocidul
    Săvîrşirea, cu intenţia de a distruge, în întregime sau în parte, un grup naţional, etnic, rasial sau religios, a uneia dintre următoarele fapte:
    a) omorul membrilor grupului;
    b) vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii membrilor grupului;
    c) supunerea grupului la condiţii de existenţă de natură să ducă la distrugerea fizică, totală sau parţială, a acestuia;
    d) impunerea de măsuri vizînd împiedicarea naşterilor în cadrul grupului;
    e) transferul forţat de copii aparţinînd unui grup în alt grup,
    se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
    [Art.135 în redacţia LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
   
Articolul 1351. Infracţiuni împotriva umanităţii
    (1) Săvîrşirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic lansat împotriva unei populaţii civile şi în cunoştinţă de acest atac, a uneia dintre următoarele fapte:
    a) supunerea la sclavie sau traficul de fiinţe umane;
    b) deportarea sau transferarea forţată, cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional, a unor persoane aflate în mod legal pe teritoriul unde a fost lansat atacul;
    c) arestarea sau altă formă de privare de libertate fizică cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional;
    d) torturarea unei persoane aflate sub paza făptuitorului sau asupra căreia acesta exercită controlul în orice alt mod, cauzîndu-i vătămări grave integrităţii corporale sau sănătăţii, dureri sau suferinţe psihice, ce depăşesc consecinţele sancţiunilor admise de dreptul internaţional;
    e) violul, exploatarea sexuală, constrîngerea la prostituţie, detenţia ilegală a unei femei rămase gravidă în mod forţat, în scopul modificării compoziţiei etnice a unei populaţii, sterilizarea forţată sau orice altă formă de violenţă sexuală;
    f) persecutarea unui grup sau a unei colectivităţi determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrîngerea exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, naţional, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcţie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul internaţional;
    g) provocarea dispariţiei forţate a unei persoane, în scopul de a o sustrage de sub protecţia legii, prin răpire, arestare sau deţinere, la ordinul unui stat sau organizaţii politice ori cu autorizarea, sprijinul sau permisiunea acestora, urmate de refuzul de a admite că această persoană este privată de libertate sau de a furniza informaţii reale privind soarta care îi este rezervată ori locul unde se află, de îndată ce aceste informaţii au fost solicitate;
    h)  aplicarea practicilor de apartheid;
    i) alte fapte inumane cu caracter similar ce cauzează cu intenţie suferinţe fizice sau psihice grave ori vătămări grave integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei,
    se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani.
    (2) Săvîrşirea, în condiţiile indicate la alin. (1), a uneia dintre următoarele fapte:
    a) omorul uneia sau mai multor persoane;
    b) supunerea unei populaţii sau părţi a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau în parte, la condiţii de viaţă menite să determine distrugerea fizică a acesteia,
    se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
    [Art.1351 introdus prin LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
    Articolul 136. Ecocidul
    Distrugerea intenţionată în masă a florei sau a faunei, intoxicarea atmosferei ori a resurselor acvatice, precum şi săvîrşirea altor acţiuni ce pot provoca sau au provocat o catastrofă ecologică,
    se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani.
   
Articolul 137. Infracţiuni de război împotriva
                           
persoanelor
    (1) Săvîrşirea, în cadrul unui conflict armat cu caracter internaţional, a uneia dintre următoarele fapte:
    a) constrîngerea, prin violenţă sau ameninţare, a uneia sau mai multor persoane prevăzute la art. 1271 lit. a) la înrolare în forţele armate inamice;
    b) constrîngerea cetăţenilor părţii inamice să ia parte la operaţiunile militare îndreptate împotriva ţării lor, chiar dacă ei erau înrolaţi în forţele armate ale acestei părţi inamice înainte de începerea conflictului armat;
    c) menţinerea ilegală în detenţie sau întîrzierea nejustificată a repatrierii uneia sau mai multor persoane prevăzute la art. 1271 lit. a);
    d) transferarea, în mod direct sau indirect, de către un agent al părţii ocupante, a unei părţi a populaţiei civile căreia el îi aparţine, în teritoriul ocupat, deportarea sau transferarea de către acesta în interiorul sau în afara teritoriului ocupat a întregii populaţii civile din acest teritoriu sau a unei părţi a acesteia,
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.
    (2) Expunerea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, a unei persoane protejate de dreptul internaţional umanitar la un pericol de moarte sau de vătămare gravă a sănătăţii prin:
    a) efectuarea experienţelor de orice fel, care nu sînt determinate de un tratament medical, terapeutic, spitalicesc, cu privire la care persoana nu a consimţit în mod voluntar, expres şi prealabil şi care nu sînt efectuate în interesul acesteia;
    b) prelevarea de ţesuturi sau organe în scopul transplantului, cu excepţia prelevării de sînge sau piele efectuate în scop terapeutic în conformitate cu principiile medicale general recunoscute şi cu consimţămîntul voluntar, expres şi prealabil al persoanei;
    c) supunerea la metode de tratament nerecunoscute medical, fară ca acestea să fie necesare pentru sănătatea persoanei şi fără ca ea să fi consimţit în mod voluntar, expres şi prealabil,
    se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 12 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani.
    (3) Săvîrşirea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, împotriva uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul internaţional umanitar a uneia dintre următoarele fapte:
    a) cauzarea cu intenţie de suferinţe fizice sau psihice grave ori vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    b) aplicarea torturii sau supunerea la tratamente inumane ori degradante, precum şi mutilarea;
    c) violul, exploatarea sexuală, constrîngerea la prostituţie, detenţia ilegală a unei femei rămase gravidă în mod forţat, în scopul modificării compoziţiei etnice a unei populaţii, sterilizarea forţată sau orice altă acţiune violentă cu caracter sexual;
    d) luarea de ostatici;
    e) deportarea sau transferarea forţată, cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional, a unor persoane aflate în mod legal pe teritoriul unde are loc conflictul armat;
    f) recrutarea şi încorporarea copiilor care nu au împlinit vîrsta de 18 ani în forţele armate naţionale, precum şi determinarea acestora, prin orice mijloace, să participe activ la operaţiuni militare;
    g) privarea de dreptul de a fi judecată de către o instanţă legal constituită şi imparţială, pronunţarea condamnării sau executarea acesteia fară respectarea unei proceduri legale şi imparţiale, care să ofere garanţiile impuse de dreptul internaţional,
    se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani.
    (4) Săvîrşirea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, a omorului uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul internaţional umanitar
    se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
    [Art.137 în redacţia LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
   
Articolul 1371. Infracţiuni de război împotriva
                             proprietăţii şi altor drepturi
    (1) Săvîrşirea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, a uneia dintre următoarele fapte:
    a) distrugerea, însuşirea sau confiscarea de bunuri ale părţii inamice, cu încălcarea dreptului internaţional şi fără ca aceasta să fie justificată de necesităţile militare;
    b)  jefuirea unei localităţi, inclusiv a celei luate cu asalt,
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.
    (2) Declararea, în cadrul unui conflict armat cu caracter internaţional, ca fiind stinse, suspendate sau inadmisibile în justiţie drepturile şi acţiunile unuia sau mai multor cetăţeni ai părţii inamice
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
    (3) Jefuirea pe cîmpul de luptă a morţilor sau a răniţilor săvîrşită în cadrul unui conflict armat cu sau fară caracter internaţional
    se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani.
    [Art.1371 introdus prin LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
    Articolul 1372. Utilizarea de mijloace interzise
                             de purtare a războiului
    Utilizarea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, a:
    a) otrăvii sau armelor otrăvitoare;
    b) gazelor asfixiante, toxice sau asimilate şi a oricăror lichide, materii sau procedee similare;
    c) armelor, proiectilelor, materialelor de natură să cauzeze suferinţe fizice inutile;
    d) gloanţelor care se dilată sau se aplatizează cu uşurinţă în corpul uman, cum sînt gloanţele al căror înveliş dur nu acoperă în întregime mijlocul sau sînt perforate de tăieturi,
    se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani.
    [Art.1372 introdus prin LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
    Articolul 1373. Utilizarea de metode interzise
                             de purtare a războiului
    (1) Rănirea unei persoane prevăzute la art. 1271 lit. c) sau rănirea prin recurgere la perfidie a unui membru al forţelor armate inamice sau a unui combatant al forţelor inamice, săvîrşită în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional,
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 8 ani.
    (2) Declararea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, că nu va fi îndurare pentru învinşi
    se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani.
    (3) Declanşarea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, a unui atac:
    a) împotriva populaţiei civile sau a unor civili care nu participă direct la ostilităti;
    b) împotriva bunurilor cu caracter civil protejate de dreptul internaţional umanitar, în special clădiri consacrate cultului religios, învăţămîntului, artei, ştiinţei sau acţiunilor caritabile, împotriva monumentelor istorice, spitalelor şi locurilor unde bolnavii sau răniţii sînt adunaţi, precum şi împotriva localităţilor, locuinţelor sau construcţiilor care nu sînt apărate şi care nu sînt folosite ca obiective militare;
    c) împotriva personalului misiunii de ajutor umanitar sau de menţinere a păcii, împotriva instalaţiilor, materialului, unităţilor sau vehiculelor folosite în cadrul acesteia conform Cartei Naţiunilor Unite, cu condiţia ca acestea să aibă dreptul la protecţia pe care dreptul internaţional umanitar o garantează civililor şi bunurilor cu caracter civil;
    d) împotriva clădirilor, materialului, unităţilor şi mijloacelor de transport sanitar şi a personalului care utilizează semnele distinctive prevăzute de Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949;
    e) ştiind că acesta va cauza pierderi de vieţi omeneşti în rîndul populaţiei civile, răniri ale persoanelor civile, pagube bunurilor cu caracter civil sau daune extinse, de durată şi grave, mediului înconjurător, care ar fi vădit disproporţionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret şi direct aşteptat,
    se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani.
    (4) Utilizarea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, a:
    a) unor metode de luptă de natură să cauzeze suferinţe fizice inutile;
    b) înfometării intenţionate a civililor prin privarea acestora de bunurile indispensabile supravieţuirii sau a împiedicării intenţionate a acestora de a primi ajutoare, contrar dreptului internaţional umanitar;
    c) unei persoane protejate de dreptul internaţional umanitar pentru a evita ca anumite puncte, zone sau forţe militare să devină ţintă a operaţiunilor militare ale părţii inamice
    se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani.
    (5) Omorul uneia sau mai multor persoane prevăzute la art. 1271 lit. c), săvîrşit prin recurgere la perfidie în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional
    se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
    [Art.1373 introdus prin LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
    Articolul 1374. Utilizarea fără drept a semnelor
                             distinctive de drept internaţional
                             umanitar
    Utilizarea fără drept a semnelor distinctive prevăzute de Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949, a pavilionului parlamentar, a drapelului, a insignelor militare sau a uniformei inamicului sau ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca mijloc de protecţie în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, dacă aceasta a provocat:
    a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii uneia sau mai multor persoane;
    b) decesul uneia sau mai multor persoane,
    se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani.
    [Art.1374 introdus prin LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
    Articolul 138. Darea sau executarea unui ordin
                            vădit ilegal. Neexercitarea sau
                            exercitarea necorespunzătoare
                            a controlului cuvenit
    (1) Executarea unui ordin vădit ilegal orientat spre săvîrşirea infracţiunilor prevăzute la art. 135–1374
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
    (2) Darea, de către superiorul ierarhic sau de către persoana care deţine comandamentul forţelor armate, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, a unui ordin vădit ilegal orientat spre săvîrşirea infracţiunilor prevăzute la art. 135–1374
    se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani.
    (3) Neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a controlului cuvenit de către un şef militar sau de persoana care deţine comandamentul forţelor armate, care a condus la săvîrşirea infracţiunilor prevăzute la art. 135–1374
    se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani.
    [Art.138 în redacţia LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
    Articolul 139. Planificarea, pregătirea, declanşarea
                           sau ducerea războiului
    (1) Planificarea, pregătirea sau declanşarea războiului
    se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani.
    (2) Ducerea războiului
    se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
    Articolul 140. Propaganda războiului
    (1) Propaganda războiului, răspîndirea de informaţii tendenţioase ori inventate, instigatoare la război sau orice alte acţiuni orientate spre declanşarea unui război, săvîrşite verbal, în scris, prin intermediul radioului, televiziunii, cinematografului sau prin alte mijloace,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    (2) Săvîrşirea acţiunilor prevăzute la alin.(1) de o persoană
cu funcţie de demnitate publică
    [Art.140 al.(2) modificat prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
    se pedepseşte cu amendă de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    Articolul 1401. Utilizarea, dezvoltarea, producerea, dobîndirea
                             în alt mod, prelucrarea, deţinerea, stocarea sau
                             conservarea, transferarea directă sau indirectă,
                             păstrarea, transportarea armelor de distrugere
                             în masă
    (1) Utilizarea, dezvoltarea, producerea, dobîndirea în alt mod, prelucrarea, deţinerea, stocarea sau conservarea, transferarea directă sau indirectă, păstrarea, transportarea armelor chimice, armelor biologice, armelor nucleare, dispozitivelor explozive nucleare ori a altor arme de distrugere în masă cu încălcarea prevederilor legislaţiei naţionale sau ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 3.000 la 5.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 8 la 12 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5.000 la .8000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani sau cu lichidarea acesteia.
    (2) Aceleaşi acţiuni:
    b) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
    c) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de
    o organizaţie criminală;
    d) soldate cu cauzarea de daune în proporţii deosebit de mari;
    e) soldate cu decesul persoanei
    se pedepsesc cu închisoare de la 16 la 20 de ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 8.000 la 10.000 unităţi convenţionale cu lichidarea acesteia.
    (3) Proiectarea, producerea, dobîndirea în alt mod, deţinerea, păstrarea, transferarea sau transportarea echipamentului, a materialului, a softului sau a tehnologiei aferente care contribuie esenţial la proiectarea, producerea sau livrarea armelor de distrugere în masă cunoscînd că acest echipament, material, soft sau tehnologie sînt destinate acestui scop
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (4) Proiectarea, producerea, dobîndirea în alt mod, deţinerea, păstrarea, transferarea sau transportarea materiei prime, a materialului fisionabil special, a echipamentului sau a materialului proiectat sau preparat pentru prelucrarea, utilizarea sau producerea materialului fisionabil special cunoscînd că această materie, acest material sau echipament este destinat pentru a fi utilizat în activitatea de explozii nucleare sau în altă activitate nucleară care contravine tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 4000 la 7000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 141. Activitatea mercenarilor
    (1) Participarea mercenarului într-un conflict armat, la acţiuni militare sau la alte acţiuni violente orientate spre răsturnarea sau subminarea orînduirii constituţionale ori violarea integrităţii teritoriale a statului
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
    (2) Angajarea, instruirea, finanţarea sau altă asigurare a mercenarilor, precum şi folosirea lor într-un conflict armat, în acţiuni militare sau în alte acţiuni violente orientate spre răsturnarea sau subminarea orînduirii constituţionale ori violarea integrităţii teritoriale a statului,
    se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.
    Articolul 142. Atacul asupra persoanei care beneficiază
                           de protecţie internaţională
    (1) Săvîrşirea unui act de violenţă asupra oficiului, locuinţei sau mijlocului de transport al persoanei care beneficiază de protecţie internaţională, dacă acest act poate periclita viaţa, sănătatea sau libertatea persoanei în cauză,
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
    (2) Răpirea sau săvîrşirea unui alt atac asupra persoanei care beneficiază de protecţie internaţională sau asupra libertăţii acesteia
    se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani.
    (3) Omorul persoanei care beneficiază de protecţie internaţională
    se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
    (4) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvîrşite în scopul provocării războiului sau conflictului internaţional,
    se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani sau cu detenţiune pe viaţă.
    (5) Ameninţarea cu săvîrşirea unei acţiuni prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4), dacă a existat pericolul realizării acestei ameninţări,
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
   
[Art.143 abrogat prin LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
    Articolul 144. Clonarea
    Crearea fiinţelor umane prin clonare
    se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani.
Capitolul II
INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII
ŞI SĂNĂTĂŢII PERSOANEI
    Articolul 145. Omorul intenţionat
    (1) Omorul unei persoane
    se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani.
   
[Art.145 al.(1) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (2) Omorul săvîrşit:
    a) cu premeditare;
    b) din interes material;
    d) în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;
    e) cu bună ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor;
    f) cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic;
    g) asupra a două sau mai multor persoane;
    h) asupra unui reprezentant al autorităţii publice ori a unui militar, ori a rudelor apropiate ale acestora, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea de către reprezentantul autorităţii publice sau militar a obligaţiilor de serviciu;
    i) de două sau mai multe persoane;
    j) cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice;
    k) cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvîrşirea ei;
    l) din motive de ură socială, naţională, rasială sau religioasă;
    m) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;
    n) cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei;
    o) de către o persoană care anterior a săvîrşit un omor intenţionat prevăzut la alin.(1);
    p) la comandă
    se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
   
[Art.145 al.(2) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    Articolul 146. Omorul săvîrşit în stare de afect
    Omorul săvîrşit în stare de afect survenită în mod subit, provocată de acte de violenţă sau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei,
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
    Articolul 147. Pruncuciderea
    Omorul copilului nou-născut, săvîrşit în timpul naşterii sau imediat după naştere de către mama care se afla într-o stare de tulburare fizică sau psihică, cu diminuarea discernămîntului, cauzată de naştere,
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
    Articolul 148. Lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei
                           (eutanasia)
    Lipsirea de viaţă a persoanei în legătură cu o maladie incurabilă sau cu caracterul insuportabil al suferinţelor fizice, dacă a existat dorinţa victimei sau, în cazul minorilor, a rudelor acestora,
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 6 ani.
    Articolul 149. Lipsirea de viaţă din imprudenţă
    (1) Lipsirea de viaţă din imprudenţă
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (2) Lipsirea de viaţă din imprudenţă a două sau mai multor persoane
    se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani.
    Articolul 150. Determinarea la sinucidere
    (1) Determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere prin persecutare, clevetire, jignire sau înjosire sistematică a demnităţii victimei de către cel vinovat
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 4 ani.
    (2) Determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere:
    b) a unui minor;
    c) a unei persoane care se află într-o dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de cel vinovat;
    d) prin comportare plină de cruzime;
    se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani.
    Articolul 151. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii
                            corporale sau a sănătăţii
    (1) Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care este periculoasă pentru viaţă ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia, o boală psihică sau o altă vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă, ori care a condus la întreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente,
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
   
[Art.151 al.(1), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    b) cu bună ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor;
    c) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;
    d) de două sau mai multe persoane;
   
e) cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice;
    [Art.151 al.(2), lit.e) în redacţia LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
    f) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;
    g) din interes material;
    i) din motive de ură socială, naţională, rasială sau religioasă;
    j) asupra a două sau a mai multor persoane;
    k) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    l) cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei;
    m) la comandă
    se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 12 ani.
   
[Art.151 al.(2), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (4) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care au provocat decesul victimei,
    se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 15 ani.
   
[Art.151 al.(4), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    Articolul 152. Vătămarea intenţionată medie a integrităţii
                            corporale sau a sănătăţii
    (1) Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care nu este periculoasă pentru viaţă şi nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătăţii, fie de o pierdere considerabilă şi stabilă a mai puţin de o treime din capacitatea de muncă,
    se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
   
[Art.152 al.(1) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    b) asupra a două sau mai multor persoane;
    c1) cu bună ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor;
    d) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;
    e) de două sau mai multe persoane;
   
f) cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice;
    [Art.152 al.(2), lit.f) în redacţia LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
    g) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;
    h) din interes material;
    j) din motive de ură socială, naţională, rasială sau religioasă;
    k) la comandă
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 7 ani.
   
[Art.152 al.(2), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    Articolul 155.  Ameninţarea cu omor ori cu vătămarea
                            gravă a integrităţii corporale sau a
                            sănătăţii
    Ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, dacă a existat pericolul realizării acestei ameninţări,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 1 la 3 ani.
   
[Art.155 sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    Articolul 156. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii
                           corporale sau a sănătăţii în stare de afect
    Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii în stare de afect survenită în mod subit, provocată de acte de violenţă, de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    Articolul 157. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii
                           corporale sau a sănătăţii cauzată din
                           imprudenţă
    Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii cauzată din imprudenţă
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
   
Articolul 158. Traficul de organe, ţesuturi
                            şi celule umane
    (1) Prelevarea ilicită de ţesuturi şi/sau celule umane prin extragerea acestora din corpul persoanei vii sau decedate de către persoane neautorizate şi/sau în instituţii neautorizate în acest sens conform legislaţiei sau fără respectarea prevederilor legale ce se referă la consimţămîntul persoanei la donarea acestora, sau în scopul obţinerii unor venituri din aceasta, precum şi vinderea, procurarea, sustragerea, utilizarea, păstrarea, deţinerea, transmiterea, primirea, importarea, exportarea sau transportarea ilegală a acestora
    se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 5 ani cu privarea de dreptul de  a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 1000 la 3000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite cu organe umane sau părţi ale acestora
    se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 12 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 3000 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvîrşite:
    a) de către o persoană care anterior a săvîrşit o faptă prevăzută la alin. (1) sau  (2);
    b) prin constrîngere fizică sau psihică;
    c) asupra a două sau mai multor persoane;
    d) asupra unei femei gravide sau a unui copil;
    e) de două sau mai multe persoane;
    f) de o persoană publică, de o persoană cu funcţie de răspundere, de o persoană cu funcţie de demnitate publică, de o persoană publică străină sau de un funcţionar internaţional,
    se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 5000 la 7000 de  unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (4) Acţiunile prevăzute la alin. (1), (2) sau (3):
    a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    b) soldate cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, cu decesul persoanei sau sinuciderea acesteia,
    se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 7000 la 9000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    [Art.158 în redacţia LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    Articolul 159. Provocarea ilegală a avortului
    (1) Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, săvîrşită:
    a) în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
    b) de către o persoană care nu are studii medicale superioare speciale;
    c) în cazul sarcinii ce depăşeşte 12 săptămîni, în lipsa indicaţiilor medicale, stabilite de Ministerul Sănătăţii;
    d) în cazul contraindicaţiilor medicale pentru efectuarea unei asemenea operaţii;
    e) în condiţii antisanitare
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune:
    b) care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    c) care a provocat din imprudenţă decesul victimei
    se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 6 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    Articolul 160. Efectuarea ilegală a sterilizării
                           chirurgicale
    (1) Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale de către medic
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 200 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    a) în unităţi medico-sanitare nespecializate;
    b) de către o persoană fără studii medicale superioare speciale
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care:
    b) au cauzat din imprudenţă o dereglare îndelungată a sănătăţii ori o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    c) au provocat din imprudenţă decesul pacientului,
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 6 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    Articolul 161. Efectuarea fecundării artificiale sau a
                            implantării embrionului fără consimţămîntul
                            pacientei

    Efectuarea de către medic a fecundării artificiale sau a implantării embrionului fără consimţămîntul scris al pacientei
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
    Articolul 162. Neacordarea de ajutor unui bolnav
    (1) Neacordarea de ajutor, fără motive întemeiate, unui bolnav de către o persoană care, în virtutea legii sau a regulilor speciale, era obligată să îl acorde
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore.
    (2) Aceeaşi faptă care a provocat din imprudenţă:
    a) o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    b) decesul bolnavului
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
    Articolul 163. Lăsarea în primejdie
    (1) Lăsarea, cu bună-ştiinţă, fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă pentru viaţă şi este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vîrstei fragede sau înaintate, a bolii sau a neputinţei, dacă cel vinovat ştia despre primejdie şi a avut posibilitatea de a acorda ajutor părţii vătămate fie că el însuşi a pus-o într-o situaţie periculoasă pentru viaţă,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 200 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Aceeaşi faptă care a provocat din imprudenţă:
    a) o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    b) decesul victimei
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 4 ani.
Capitolul III
INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII,
CINSTEI ŞI DEMNITĂŢII PERSOANEI
    Articolul 164. Răpirea unei persoane
    (1) Răpirea unei persoane
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 ani.
   
[Art.164 al.(1) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    b) asupra a două sau mai multor persoane;
    c) cu bună-ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor;
    e) de două sau mai multe persoane;
    f) din interes material;
    g) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă
    se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 10 ani.
   
[Art.164 al.(2) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care:
    a) au fost săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    b) au cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul victimei,
    se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 13 ani.
   
[Art.164 al.(3) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    Articolul 1641. Răpirea minorului de către rudele
                             apropiate
    Răpirea minorului de către rudele apropiate
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 6 luni.
    Articolul 165. Traficul de fiinţe umane
    (1) Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane, cu sau fără consimţămîntul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială sau necomercială, prin muncă sau servicii forţate, pentru cerşetorie, în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, de folosire în conflicte armate sau în activităţi criminale, de prelevare a organelor
, ţesuturilor şi/sau celulelor, precum şi de folosire a femeii în calitate de mamă-surogat, săvîrşită prin:
   
[Art.165 al.(1), dispoziţia modificată prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    a) ameninţare cu aplicarea sau aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea persoanei, inclusiv prin răpire, prin confiscare a documentelor şi prin servitute, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil, precum şi prin ameninţare cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor persoane  atît fizice, cît şi juridice;
    b) înşelăciune;
    c) abuz de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare sau primire a unor plăţi sau beneficii pentru a obţine consimţămîntul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane,  

    se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
   
[Art.165 al.(1), sancţiunea modificată prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    a) de către o persoană care anterior a săvîrşit o faptă prevăzută la alin.(1);
    b) asupra a două sau mai multor persoane;
    c) asupra unei femei gravide;
    d) de două sau mai multe persoane;
   
e) de o persoană publică, de o persoană cu funcţie de răspundere, de o persoană cu funcţie de demnitate publică, de o persoană publică străină sau de  un funcţionar internaţional;
    [Art.165 al.(2), lit.e) în redacţia LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    [Art.165 al.(2), lit.e) modificată prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
    f) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa, sănătatea fizică sau psihică a persoanei;
    g)
cu deosebită cruzime pentru a asigura subordonarea persoanei ori prin folosirea violului, dependenţei fizice, a armei,
    se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 7000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
   
[Art.165 al.(2), lit.g) modificată prin LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):
    a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
   
a1) însoţite de contaminarea cu o boală venerică sau cu maladia SIDA;
    [Art.165 al.(3), lit.a1) introdusă prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    b) soldate cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o boală psihică a persoanei, cu decesul ori sinuciderea acesteia,
    se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 7000 la 9000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (4) Victima traficului de fiinţe umane este absolvită de răspundere penală pentru infracţiunile săvîrşite de ea în legătură cu această calitate procesuală.
   
Articolul 1651. Utilizarea rezultatelor muncii sau
                             serviciilor unei persoane care
este
                             victimă a traficului
de fiinţe umane
    (1) Utilizarea  produselor şi/sau serviciilor care constituie rezultatul exploatării în infracţiunile de trafic de fiinţe umane sau trafic de copii, prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victima acestor infracţiuni, dacă această faptă nu întruneşte elementele traficului de fiinţe umane sau  ale traficului de copii,
    se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 1000 la 3000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Persoana care a săvîrşit fapta prevăzută la alin. (1) este liberată de răspundere penală în cazul în care a declarat benevol despre comiterea de către alte persoane a infracţiunilor de trafic de fiinţe umane sau trafic de copii, a ajutat la descoperirea infracţiunilor respective sau a contribuit activ la cercetarea acestor cazuri.
    [Art.1651 introdus prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    Articolul 166. Privaţiunea ilegală de libertate
    (1) Privaţiunea ilegală de libertate a unei persoane, dacă acţiunea nu este legată cu răpirea acesteia,
    se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    b) asupra a două sau mai multor persoane;
    c) cu bună-ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor;
    d) de două sau mai multe persoane;
    e) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei;
    f) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
   
[Art.166 al.(2), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), dacă au provocat din imprudenţă vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul victimei,
    se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 12 ani.
   
[Art.166 al.(3), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    Articolul 1661. Tortura, tratamentul inuman
                             sau degradant
    (1) Cauzarea intenţionată a unei dureri sau a suferinţei fizice ori psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant, de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice, sau de către orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau cu consimţămîntul expres ori tacit al unei asemenea persoane
    se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani sau cu amendă în mărime de la 800 la 1000 de unităţi convenţionale, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani.
    (2) Acţiunile prevăzute la alin. (1):
    a) săvîrşite cu bună ştiinţă asupra unui minor sau asupra unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor;
    b) săvîrşite asupra a 2 sau a mai multor persoane;
    c) săvîrşite de 2 sau de mai multe persoane;
    d) săvîrşite prin folosirea armei, instrumentelor speciale sau a altor obiecte adaptate acestui scop;
    e) săvîrşite de o persoană cu funcţie de răspundere sau de o persoană cu funcţie de demnitate publică;
    f) care din imprudenţă au cauzat o vătămare gravă sau medie integrităţii corporale sau sănătăţii;
    g) care din imprudenţă au cauzat decesul persoanei sau sinuciderea acesteia
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani sau cu amendă în mărime de la 800 la 1000 de unităţi convenţionale, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.
    (3) Tortura, adică orice faptă intenţionată prin care se provoacă unei persoane o durere sau suferinţe fizice sau psihice puternice cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a exercita presiune asupra ei sau asupra unei terţe persoane, sau din orice alt motiv, bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci cînd o asemenea durere sau suferinţă este provocată de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice, sau de către orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau cu consimţămîntul expres sau tacit al unei asemenea persoane
    se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 8 la 12 ani.
    (4) Acţiunile prevăzute la alin. (3):
    a) săvîrşite cu bună ştiinţă asupra unui minor sau asupra unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor;
    b) săvîrşite asupra a 2 sau a mai multor persoane;
    c) săvîrşite de 2 sau de mai multe persoane;
    d) săvîrşite prin folosirea armei, instrumentelor speciale sau a altor obiecte adaptate acestui scop;
    e) săvîrşite de o persoană cu funcţie de răspundere sau de o persoană cu funcţie de demnitate publică;
    f) care din imprudenţă au cauzat o vătămare gravă sau medie integrităţii corporale sau sănătăţii;
    g) care din imprudenţă au cauzat decesul persoanei sau sinuciderea acesteia
    se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.
    [Art.1661 introdusă prin LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
    Articolul 167. Sclavia şi condiţiile similare sclaviei
     Punerea sau ţinerea unei persoane în condiţii în care o altă persoană exercită stăpînire asupra acesteia sau determinarea ei, prin utilizarea înşelăciunii, constrîngerii, violenţei sau ameninţării cu violenţă, să se angajeze sau să rămînă în raport de concubinaj sau căsătorie
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
   
Articolul 168. Munca forţată
    (1) Obţinerea muncii de la o persoană împotriva voinţei ei, prin constrîngere sau înşelăciune, dacă această acţiune nu întruneşte elementele traficului de fiinţe umane sau ale traficului de copii,
    se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    a) asupra a două sau mai multor persoane;
    b) asupra unui copil cu capacitate de muncă sau a unei femei gravide;
    c) de două sau mai multe persoane;
    d) de o persoană publică, de o persoană cu funcţie de răspundere, de o persoană cu funcţie de demnitate publică, de o persoană publică străină sau de un funcţionar internaţional
    se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 1000 la 2500 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2):
    a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    b) soldate cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori cu decesul victimei,
    se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 1500 la 3000 de unităţi convenţionale cu lichidarea persoanei juridice.
    [Art.168 în redacţia LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    Articolul 169. Internarea ilegală într-o instituţie
                           psihiatrică
    (1) Internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică a unei persoane vădit sănătoase din punct de vedere psihic
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune care a cauzat din imprudenţă:
    a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    b) decesul victimei
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani.
Capitolul IV
INFRACŢIUNILE PRIVIND VIAŢA SEXUALĂ
    Articolul 171. Violul
    (1) Violul, adică raportul sexual săvîrşit prin constrîngere fizică sau psihică a persoanei sau profitînd de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa,
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani.
    (2) Violul:
    a) săvîrşit de către o persoană care anterior a săvîrşit un viol prevăzut la alin.(1);
    b) săvîrşit cu bună-ştiinţă asupra unui minor;
    b1) săvîrşit cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide;
    b2) săvîrşit asupra unui membru de familie
    [Art.171 al.(2), lit.b2) introdusă prin LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]
    c) săvîrşit de două sau mai multe persoane;
    e) însoţit de contaminarea intenţionată cu o boală venerică;
   
f)  săvîrşit cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice
    [Art.171 al.(2), lit.f) în redacţia LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani.
    (3) Violul:
    a) persoanei care se afla în grija, sub ocrotirea, protecţia, la educarea sau tratamentul făptuitorului;
    b) unei persoane minore în vîrstă de pînă la 14 ani;
    c) însoţit de contaminarea intenţionată cu maladia SIDA;
    d) care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    e) care a provocat din imprudenţă decesul victimei;
    f) soldat cu alte urmări grave
    se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
    Articolul 172. Acţiuni violente cu caracter sexual
    (1) Homosexualitatea sau satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvîrşite prin constrîngere fizică sau psihică a persoanei ori profitînd de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa,
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 5 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni:
    a) săvîrşite de o persoană care anterior a săvîrşit o faptă prevăzută la alin.(1);
    b) săvîrşite cu bună-ştiinţă asupra unui minor;
    b1) cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide;
    b2) săvîrşite asupra unui membru de familie;
    [Art.172 al.(2), lit.b2) introdusă prin LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]
  
  c) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
    d) însoţite de contaminarea intenţionată cu o boală venerică;
   
g)  săvîrşite cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice
    [Art.172 al.(2), lit.g) în redacţia LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
    se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 12 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care:
    a) au fost săvîrşite asupra unei persoane despre care se ştia cu certitudine că nu a atins vîrsta de 14 ani;
    a1) au fost săvîrşite asupra persoanei care se află în îngrijirea, ocrotirea, protecţia, educarea sau în tratamentul făptuitorului;
    b) au cauzat contaminarea intenţionată cu maladia SIDA;
    c) au cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    d) au provocat din imprudenţă decesul victimei;
    e) au provocat alte urmări grave,
    se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
    Articolul 173. Hărţuirea sexuală
    Hărţuirea sexuală, adică manifestarea unui comportament fizic, verbal sau nonverbal, care lezează demnitatea persoanei ori creează o atmosferă neplăcută, ostilă, degradantă, umilitoare
, discriminatorie sau insultătoare cu scopul de a determina o persoană la raporturi sexuale ori la alte acţiuni cu caracter sexual nedorite, săvîrşite prin ameninţare, constrîngere, şantaj,
   
[Art.173 dispoziţia modificată prin LP306 din 26.12.12, MO27-30/08.02.13 art.104]
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 140 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    [Art.173 în redacţia LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]
    Articolul 174. Raportul sexual cu o persoană care nu a
                            împlinit vîrsta de 16 ani
    (1)
Raportul sexual altul decît violul, actele de penetrare vaginală, anală sau bucală şi altele, comise asupra unei persoane despre care se ştia cu certitudine că nu a împlinit vîrsta de 16 ani, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani.
  
  [Art.174 al.(1) în redacţia LP73 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.332]
   
(2) Persoana care a săvîrşit fapta prevăzută la alin.(1) nu este pasibilă de răspundere penală dacă este la nivel apropiat cu victima în ceea ce priveşte vîrsta şi dezvoltarea fizică şi psihică.
    Articolul 175. Acţiuni perverse
   
Acţiunile perverse săvîrşite faţă de o persoană despre care se ştia cu certitudine că nu a împlinit vîrsta de 16 ani, constînd în exhibare, atingeri  indecente, discuţii cu caracter obscen sau cinic purtate cu victima referitor la raporturile sexuale, determinarea victimei să participe ori să asiste la spectacole pornografice, punerea la dispoziţia victimei a materialelor cu caracter pornografic, precum şi în alte acţiuni cu caracter sexual,
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani.
   
[Art.175 în redacţia LP73 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.332]
   
Articolul 1751. Acostarea copiilor în scopuri sexuale
    Propunerea, inclusiv prin intermediul tehnologiilor de informare şi de comunicare, a unei întîlniri cu un copil în scopul săvîrşirii împotriva acestuia a oricărei infracţiuni cu caracter sexual, dacă propunerea a fost urmată de fapte materiale care conduc la o astfel de întîlnire, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
    [Art.1751 introdus prin LP73 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.332]
Capitolul V
INFRACŢIUNI CONTRA DREPTURILOR
POLITICE, DE MUNCĂ ŞI ALTOR DREPTURI
CONSTITUŢIONALE ALE CETĂŢENILOR
   
Articolul 176. Încălcarea egalităţii în drepturi
                           a cetăţenilor
    (1) Orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă în drepturi şi în libertăţi a persoanei sau a unui grup de persoane, orice susţinere a comportamentului discriminatoriu în sfera politică, economică, socială, culturală şi în alte sfere ale vieţii, bazată pe criteriu de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex, vîrstă, dizabilitate, opinie, apartenenţă politică sau pe orice alt criteriu:
    a) săvîrşită de o persoană cu funcţie de răspundere;
    b) care a cauzat daune în proporţii mari;
    c) săvîrşită prin amplasarea de mesaje şi simboluri discriminatorii în locurile publice;
    d) săvîrşită în baza a două sau mai multe criterii;
    e) săvîrşită de două sau de mai multe persoane,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    (2) Promovarea ori susţinerea acţiunilor specificate la alin. (1), săvîrşită prin intermediul mijloacelor de informare în masă,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 600 la 800 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 160 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 3 ani.
    (3) Acţiunile specificate la alin. (1) şi (2) care au provocat din imprudenţă decesul persoanei ori sinuciderea acesteia
    se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.
   
[Art.176 în redacţia LP306 din 26.12.12, MO27-30/08.02.13 art.104]
    Articolul 177. Încălcarea inviolabilităţii vieţii
                        
   personale
    (1) Culegerea ilegală sau răspîndirea cu bună-ştiinţă a informaţiilor, ocrotite de lege, despre viaţa personală ce constituie secret personal sau familial al altei persoane fără consimţămîntul ei
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.
    (11) Culegerea ilegală a informaţiilor menţionate la alin.(1), fără consimţămîntul persoanei, cu utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru obţinerea ascunsă a informaţiei,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore.
    (2) Răspîndirea informaţiilor menţionate la alin.(1):
    a) într-un discurs public, prin mass-media;
    b) prin folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 1 an, sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale.
    Articolul 178. Violarea dreptului la secretul
                            corespondenţei
    (1) Violarea dreptului la secretul scrisorilor, telegramelor, coletelor şi altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi înştiinţărilor telegrafice, cu încălcarea legislaţiei,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 200 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    a) cu folosirea situaţiei de serviciu;
    b) prin utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru obţinerea ascunsă a informaţiei;
    c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale
    se pedepseşte cu amendă de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
    Articolul 179. Violarea de domiciliu
    (1) Pătrunderea sau rămînerea ilegală în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţămîntul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei, precum şi percheziţiile şi cercetările ilegale,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 140 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    a) cu folosirea situaţiei de serviciu;
    b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală,
    se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 5 ani.
    Articolul 180. Încălcarea intenţionată a legislaţiei
                           privind accesul la informaţie
    Încălcarea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a procedurii legale de asigurare şi de realizare a dreptului de acces la informaţie, încălcare ce a cauzat daune în proporţii considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei care a solicitat informaţii referitoare la ocrotirea sănătăţii populaţiei, la securitatea publică, la protecţia mediului,
    se pedepseşte cu amendă de la 150 la 300 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
   
Articolul 1801. Împiedicarea intenţionată a activităţii
                             mass-media  sau intimidarea pentru critică
    (1) Împiedicarea intenţionată a activităţii mass-media  sau a jurnalistului, precum şi intimidarea mass-media sau a jurnalistului pentru critică
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 150 la 300 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice pe un termen de pînă la 2 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite cu folosirea situaţiei de serviciu
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 500 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice pe un termen de pînă la 4 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2):
    a) săvîrşite cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei;
    b) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
    c) însoţite de sustragerea sau deteriorarea materialelor sau echipamentului jurnalistului în scopul împiedicării activităţii jurnalistice,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 400 la 1000 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice pe un termen de pînă la 5 ani.
    [Art.1801 introdus prin LP40 din 21.03.13, MO91/20.04.13 art.280]
    Articolul 1802. Cenzura
    (1) Denaturarea nejustificată a materialului jurnalistic sau interdicţia nejustificată de a răspîndi anumite informaţii, impusă de către conducerea mass-media publice,
    se pedepseşte cu amendă de la 300 la 500 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    (2) Indicaţia funcţionarului public sau a persoanei care exercită funcţie de demnitate publică cu privire la activitatea editorială dată mass-media sau angajaţilor mass-media, precum şi orice altă formă de împiedicare a tirajării sau răspîndirii informaţiei
    se pedepsesc cu amendă de la 300 la 1000 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    [Art.1802 introdus prin LP40 din 21.03.13, MO91/20.04.13 art.280]
    Articolul 181. Împiedicarea exercitării libere a dreptului
                            electoral sau a activităţii organelor electorale
    Împiedicarea prin orice mijloace a exercitării libere a dreptului electoral sau împiedicarea activităţii organelor electorale:
    a) săvîrşită prin blocarea sau atacarea localurilor secţiilor de votare prin orice mijloc şi în orice formă;
    b) săvîrşită prin sustragerea urnelor de vot sau a documentelor electorale;
    c) săvîrşită cu periclitarea vieţii persoanei;
    d) însoţită de vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    e) soldată cu alte urmări grave,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
   
Articolul 1811. Coruperea alegătorilor
    (1) Oferirea sau darea de bani, bunuri, servicii ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să îşi exercite drepturile sale electorale într-un anumit mod în cadrul alegerilor parlamentare, locale ori în cadrul referendumului
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la un an la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (2) În categoria bunurilor prevăzute la alin. (1) sînt incluse şi băuturile alcoolice, produsele din tutun şi produsele alimentare.
    (3) Nu intră în categoria bunurilor prevăzute la alin. (1) materiale şi obiecte de agitaţie electorală, achitate din fondul electoral, ce poartă numele şi prenumele candidatului, respectiv denumirea partidului politic, semne sau simboluri ale concurenţilor electorali, precum: afişe, pliante, cărţi poştale, calendare, caiete, ilustrate, pixuri, brichete, cutii de chibrituri, insigne, ecusoane, CD-uri, DVD-uri, suporturi de stocare USB, fanioane, steaguri, cărţi, pungi, tricouri, chipiuri, eşarfe, fulare, a căror valoare pentru o unitate nu depăşeşte două unităţi convenţionale.
    [Art.1811 în redacţia LP53 din 29.03.13, MO97-103/03.05.13 art.320]
    [Art.1811 introdus prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
   
Articolul 182. Falsificarea rezultatelor votării
    (1) Votarea unei persoane: fără a avea acest drept, fie de două sau mai multe ori, fie prin introducerea în urnă a mai multor buletine de vot decît are dreptul, fie prin utilizarea unui act de identitate fals sau a unui buletin de vot fals
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Falsificarea, prin orice mijloace, a rezultatelor votării
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

[Art.182 în redacţia LP216 din 17.09.10, MO191-193/01.10.10 art.634]

   
Articolul 183. Încălcarea regulilor de protecţie
                           a muncii
    (1) Încălcarea de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală a tehnicii securităţii, a igienei industriale sau a altor reguli de protecţie a muncii, dacă această încălcare a provocat accidente cu oameni sau alte urmări grave,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune care a provocat din imprudenţă decesul unei persoane
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
    Articolul 184. Violarea dreptului la libertatea
                            întrunirilor
    (1) Violarea dreptului la libertatea întrunirilor prin împiedicarea ilegală a desfăşurării mitingului, demonstraţiei, manifestaţiei, procesiunii sau oricărei alte întruniri ori a participării cetăţenilor la acestea fie prin constrîngerea lor la participare:
    a) săvîrşită de o persoană cu funcţie de răspundere;
    b) săvîrşită de două sau mai multe persoane;
    c) însoţită de violenţă nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune:
    a) săvîrşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte care au servit drept armă ori au fost special adaptate pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    b) însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate;
    c) soldată cu cauzarea de daune în proporţii mari;
    d) soldată cu alte urmări grave
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
    Articolul 185. Atentarea la persoană şi la drepturile
                           cetăţenilor sub formă de propovăduire
                           a credinţelor religioase şi de îndeplinire
                           a riturilor religioase
    Organizarea, conducerea sau participarea activă la un grup a cărui activitate, desfăşurată sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor religioase, este însoţită fie de cauzarea de daune sănătăţii cetăţenilor, fie de alte atentate la persoană sau la drepturile acesteia, fie de instigarea cetăţenilor la refuzul de a îndeplini obligaţiile cetăţeneşti
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
    Articolul 1851. Încălcarea dreptului de autor
                             şi a drepturilor conexe
   (1) Încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe, dacă este în proporţii mari, săvîrşită prin:
    a) reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe în cadrul desfăşurării activităţii de întreprinzător tangenţiale activităţii intelectuale în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe, în special în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei, în scopul comercializării sau oferirii spre comercializare, importului, exportului, precum şi stocarea, transportul exemplarelor de opere sau de fonograme în scopurile menţionate, sau orice altă formă de valorificare a obiectelor dreptului de autor sau ale drepturilor conexe în scopul obţinerii profitului, fără acordul titularului de drepturi;
    b) închirierea, schimbul sau altă formă de punere la dispoziţia terţilor cu titlu gratuit sau oneros, precum şi depozitarea în scopurile menţionate sau altă valorificare a exemplarelor de opere sau de fonograme, în orice mod şi sub orice formă, fără marcaj de control şi fără a deţine, în momentul controlului, contractele de autor încheiate cu titularii de drepturi;
    c) comercializarea sau oferirea spre comercializare, închirierea, importul sau depozitarea de echipamente tehnice sau de componente ale acestora destinate pentru facilitarea accesului la emisiunile organizaţiilor de difuziune ce comunică condiţionat prin eter, cablu, satelit în regim interactiv, inclusiv prin Internet;
    d) indicarea pe exemplarele de opere sau de fonograme a unei informaţii false despre apartenenţa şi limitele exercitării dreptului de autor şi a drepturilor conexe, precum şi a unei alte informaţii care-l poate induce în eroare pe beneficiar;
    e) aplicarea necorespunzătoare a marcajelor de control, altele decît cele pentru suporturile materiale specificate în anexele la cererea de eliberare a marcajelor de control, pe exemplarele de operă ori de fonograme valorificate fără consimţămîntul titularului de drepturi;
    f) modificarea, înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a simbolurilor şi semnelor de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, indicate de titularul drepturilor respective; înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a informaţiei privind administrarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe; înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a mijloacelor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe;
    g) însuşirea paternităţii ori constrîngerea la copaternitate
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 800 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
    (2) Marcarea, comercializarea, importarea, exportarea, transportarea sau depozitarea ilegală a marcajelor de control, falsificarea acestora, care au cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 6000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2), săvîrşite:
    a) de două sau de mai multe persoane;
    b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    c) prin constrîngere fizică sau psihică;
    d) în proporţii deosebit de mari,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 4000 la 5000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 8000 la 10 000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.

   [Art.1851 în redacţia LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
   
Articolul 1852. Încălcarea dreptului asupra obiectelor
                             de proprietate industrială
    (1) Răspîndirea informaţiilor privind invenţia, modelul de utilitate, desenul sau modelul industrial, soiul de plantă, topografia circuitului integrat fără consimţămîntul autorului (creatorului) sau al succesorului său în drepturi, pînă la publicarea oficială a datelor din cererea de înregistrare, de către o persoană căreia aceste informaţii i-au fost încredinţate sau i-au devenit cunoscute în alt mod, precum şi însuşirea frauduloasă de către un terţ a calităţii de autor al invenţiei, al modelului de utilitate, al desenului sau al modelului industrial, al soiului de plantă, al topografiei circuitului integrat sau constrîngerea la coautorat , care au cauzat daune în proporţii mari,

    [Art.1852 al.(1) modificat prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
    se pedepsesc cu amendă de la 800 la 1.000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.
    [Art.1852 al.(1), sancţiunea modificată prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
  
  (2) Utilizarea fără consimţămîntul titularului a mărcii protejate sau a unui semn care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului, aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje, precum şi utilizarea lui în calitate de ambalaj în cazul mărcilor tridimensionale, oferirea produselor sub acest semn spre comercializare sau comercializarea ori stocarea lor în acest scop, sau, după caz, oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn, importul sau exportul produselor sub acest semn, utilizarea semnului în publicitate, multiplicarea, stocarea sau comercializarea semnului în scopurile menţionate, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari,
    [Art.1852al.(2) în redacţia LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
   
se pedepsesc cu amendă de la 800 la 1.000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3.500 la 5.000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
    [Art.1852 al.(2), sancţiunea modificată prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
  
  (21) Utilizarea comercială directă sau indirectă a unei denumiri de origine/indicaţii geografice înregistrate pentru produsele neacoperite de înregistrare în măsura în care aceste produse sînt comparabile cu cele înregistrate sub această denumire sau în măsura în care această utilizare permite de a profita de reputaţia denumirii protejate, precum şi uzurparea, imitarea sau evocarea asociaţiilor legate de o denumire de origine/indicaţie geografică înregistrată, chiar dacă originea adevărată a produsului este indicată sau dacă denumirea protejată este folosită în traducere ori este însoţită de o expresie, cum ar fi „de genul”, „de tipul”, „de stilul”, „imitaţie” ori de alte expresii similare, indicarea falsă sau înşelătoare cu privire la provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, care figurează pe produs sau pe ambalajul acestuia, în publicitate, precum şi utilizarea în calitate de ambalaj a unui recipient de natură să creeze o impresie eronată în privinţa originii produsului, desfăşurarea unor practici susceptibile să-l inducă în eroare pe consumator în ceea ce priveşte originea adevărată a produsului, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepsesc cu amendă de la 800 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3500 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

    [Art.1852 al.(21) introdus prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
   
(22) Orice practică susceptibilă să-l inducă în eroare pe consumator referitor la o denumire a specialităţii tradiţionale garantate, orice imitare a unei denumiri înregistrate şi rezervate conform legislaţiei cu privire la protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate, orice folosire în comerţ a denumirilor de produse care ar putea fi confundate cu denumirile specialităţilor tradiţionale garantate înregistrate cu rezervarea denumirii conform legislaţiei cu privire la protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate, orice uzurpare abuzivă sau înşelătoare a menţiunii „Specialitate tradiţională garantată” şi a simbolului naţional asociat acesteia, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepsesc cu amendă de la 800 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3500 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

    [Art.1852 al.(22) introdus prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
  
  (23) Utilizarea ilegală în sensul alin. (21) a unei denumiri de origine/indicaţii geografice neînregistrate, protejate în baza acordurilor bilaterale la care Republica Moldova este parte, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, săvîrşite în proporţii mari,
    se pedepsesc cu amendă de la 800 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3500 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

    [Art.1852 al.(23) introdus prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
   
(3) Fabricarea, importul, exportul, transportarea, oferirea spre vînzare, vînzarea, alt mod de punere în circulaţie economică sau stocarea în aceste scopuri a produsului, folosirea de procedee, ceea ce constituie invenţii sau modele de utilitate ori include obiectul invenţiei sau al modelului de utilitate protejate, pentru care, în conformitate cu legislaţia, este necesară autorizare din partea titularului, efectuate fără această autorizare, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepsesc cu amendă de la 800 la 1.000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3.500 la 5.000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

    [Art.1852 al.(3) sancţiune modificată prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
   
(4) Fabricarea, importul, exportul, oferirea spre vînzare, vînzarea, alt mod de punere în circulaţie economică sau stocarea în aceste scopuri a produsului obţinut prin aplicarea desenului sau modelului industrial protejate, dacă acest produs, integral sau într-o măsură substanţială, este o copie a desenului sau a modelului industrial protejate, pentru care, în conformitate cu legislaţia, este necesară autorizare din partea titularului, efectuate fără această autorizare, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepsesc cu amendă de la 800 la 1.000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3.500 la 5.000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

    [Art.1852 al.(4) sancţiune modificată prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
    (5) Producerea, reproducerea, condiţionarea în scop de înmulţire, oferirea spre vînzare, vînzarea sau alte forme de comercializare, importul, exportul sau stocarea în aceste scopuri a materialului soiului de plantă pentru care, în conformitate cu legislaţia, este necesară autorizare din partea titularului, efectuate fără această autorizare, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepsesc cu amendă de la 800 la 1.000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3.500 la 5.000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

    [Art.1852 al.(5) sancţiune modificată prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
   
(6) Reproducerea topografiei circuitului integrat sau a unei părţi a acesteia, importul, exportul, oferirea spre vînzare, vînzarea sau distribuirea în orice alt mod în scopuri comerciale a topografiei circuitului integrat pentru care, în conformitate cu legislaţia, este necesară autorizare din partea titularului, efectuate fără această autorizare, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepsesc cu amendă de la 800 la 1.000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3.500 la 5.000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

    [Art.1852 al.(6) sancţiune modificată prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
 
   (7) Acţiunile de la alin.(1), (2), 21), (22), (23), (3), (4), (5) şi (6) săvîrşite:
    [Art.1852 al.(7) dispoziţie modificată prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
 
   b) de două sau mai multe persoane;
    c) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    d) prin constrîngere fizică sau psihică;
    e) în proporţii deosebit de mari
    se pedepsesc cu amendă de la 3.000 la 5.000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 7.000 la 10.000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani sau cu lichidarea ei.
    Articolul 1853. Declaraţiile intenţionat false în documentele
                             de înregistrare ce ţin de protecţia proprietăţii
                             intelectuale
    Declaraţiile intenţionat false, operarea intenţionată cu înscrieri false în documentele ce ţin de protecţia proprietăţii intelectuale, precum şi falsificarea documentelor necesare eliberării titlului de protecţie, perfectarea intenţionată a documentelor falsificate sau prezentarea intenţionată de documente cu date care subminează autoritatea solicitantului de protecţie a obiectului de proprietate intelectuală
    se pedepsesc cu amendă de la 800 la 1.000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3.500 la 5.000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
Capitolul VI
INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMONIULUI
    Articolul 186. Furtul
    (1) Furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Furtul săvîrşit:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă;
    d) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 1000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 4 ani.
    (3) Furtul săvîrşit:
    a) în timpul unei calamităţi;
    b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală
    se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale.
    (4) Acţiunile prevăzute la alin. (1),(2) sau (3)săvîrşite în proporţii mari
    se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.
    (5) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
    se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 12 ani.
    Articolul 187. Jaful
    (1) Jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
   
[Art.187 al.(1), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (2) Jaful săvîrşit:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
    d) prin pătrunderea în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă;
    e) cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe;
    f) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale.
   
[Art.187 al.(2), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (3) Jaful săvîrşit:
    a) în timpul unei calamităţi;
    b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală
    se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 10 ani.
   
[Art.187 al.(3), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3) săvîrşite în proporţii mari
    se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 12 ani.
   
[Art.187 al.(4), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (5) Acţiunile prevăzute la alin. (1), (2) sau (3) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
    se pedepsesc cu închisoare de 12 la 15 ani.
   
[Art.187 al.(5), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    Articolul 188. Tîlhăria
    (1) Tîlhăria, adică atacul săvîrşit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoţit de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe,
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 8 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 600 la 1000 unităţi convenţionale.
   
[Art.188 al.(1), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (2) Tîlhăria săvîrşită:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
    d) prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă;
    e) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă;
    f) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile
    se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 10 ani.
   
[Art.188 al.(2), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (3) Tîlhăria săvîrşită:
    a) în timpul unei calamităţi;
    b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    c) cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
   
d) cu deosebită cruzime
    [Art.188 al.(3), lit.d) în redacţia LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
    se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 12 ani.
   
[Art.188 al.(3), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (4) Acţiunile prevăzute la alin. (1), (2) sau (3) săvîrşite în proporţii mari
    se pedepsesc cu închisoare de la 11 la 14 ani.
   
[Art.188 al.(4), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (5) Acţiunile prevăzute la alin. (1), (2) sau (3) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
    se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 15 ani.
   
[Art.188 al.(5), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    Articolul 189. Şantajul
    (1) Şantajul, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deţinătorului ori dreptul asupra acestora sau de a săvîrşi alte acţiuni cu caracter patrimonial, ameninţînd cu violenţă persoana, rudele sau apropiaţii acesteia, cu răspîndirea unor ştiri defăimătoare despre ele, cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, deţinătorului ori cu răpirea proprietarului, posesorului, deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani.
   
[Art.189 al.(1), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (2) Şantajul săvîrşit:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate;
    d) prin ameninţare cu moartea;
    e) cu deteriorarea ori distrugerea bunurilor
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 7 ani cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale.
   
[Art.189 al.(2), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):
    a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    b) săvîrşite cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armă;
    c) însoţite de violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate;
   
d) săvîrşite cu deosebită cruzime;
    [Art.189 al.(3), lit.d) în redacţia LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
    e) urmate de dobîndirea bunurilor cerute;
    f) soldate cu alte urmări grave,
    se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 10 ani cu amendă în mărime de la 1500 la 2000 unităţi convenţionale.
   
[Art.189 al.(3) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), însoţite de răpirea proprietarului, posesorului sau deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora,
    se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 13 ani.
   
[Art.189 al.(4) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (5) Acţiunile prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4) săvîrşite în proporţii mari
    se pedepsesc cu închisoare de la 11 la 13 ani.
   
[Art.189 al.(5) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (6) Acţiunile prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
    se pedepsesc cu închisoare de la 13 la 15 ani.
   
[Art.189 al.(6) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    Articolul 190. Escrocheria
    (1) Escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înşelăciune sau abuz de încredere,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (2) Escrocheria săvîrşită:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile;
    d) cu folosirea situaţiei de serviciu
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
    (3) Escrocheria săvîrşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală
    se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 8 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale.
    (4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3) săvîrşite în proporţii mari
    se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    (5) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
    se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    Articolul 191. Delapidarea averii străine
    (1) Delapidarea averii străine, adică însuşirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredinţate în administrarea vinovatului,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
    (2) Delapidarea averii străine, săvîrşită:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile;
    d) cu folosirea situaţiei de serviciu,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală,
    se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 8 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    (4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3) săvîrşite în proporţii mari
    se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 12 ani.
    (5) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
    se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani.
    Articolul 192. Pungăşia
    (1) Pungăşia, adică acţiunea în scopul sustragerii bunurilor altei persoane din buzunare, genţi sau din alte obiecte prezente la persoană,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Pungăşia săvîrşită:
    b) de două sau mai multe persoane,
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 4 ani cu amendă în mărime de la 200 la 1.000 unităţi convenţionale.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2) săvîrşite în proporţii mari
    se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 7 ani.
    (4) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
    se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 10 ani.
    Articolul 1921. Răpirea mijlocului de transport
    (1) Răpirea mijlocului de transport fără scop de însuşire
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune:
    a) săvîrşită de două sau mai multe persoane;
    b) însoţită de violenţă nepericuloasă pentru viaţa sau sănătatea victimei sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe;
    c) săvîrşită prin pătrundere în garaj, în alte încăperi sau spaţii îngrădite ori păzite
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani.
   
[Art.1921 al.(2), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2) însoţite de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea victimei sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe
    se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 7 ani.
   
[Art.1921 al.(3), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    Articolul 1922.  Răpirea mijlocului de transport cu tracţiune
                              animală, precum şi a animalelor de tracţiune
    Răpirea mijlocului de transport cu tracţiune animală, precum şi a animalelor de tracţiune, fără scop de însuşire, urmată:
    a) de distrugerea de bunuri;
    b) de îmbolnăvirea gravă sau pieirea animalelor răpite,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.
    Articolul 193. Tulburarea de posesie
    Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării violenţei ori prin distrugerea sau strămutarea semnelor de hotar
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 1000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 1 la 2 ani.
    Articolul 194. Însuşirea sau utilizarea ilicită a energiei
                           electrice, termice sau a gazelor naturale
    (1) Însuşirea energiei electrice, termice sau a gazelor naturale ori utilizarea ilicită a acestora evitînd sistemele de evidenţă instalate în modul stabilit sau prin acestea, dar deteriorate de consumator, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.
    (2) Aceleaşi acţiuni care au cauzat daune în proporţii deosebit de mari
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1500 la 3000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de 240 de ore.
    Articolul 196. Cauzarea de daune materiale prin înşelăciune
                            sau abuz de încredere
    (1) Cauzarea de daune materiale în proporţii mari proprietarului prin înşelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însuşire,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 200 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    b) de două sau mai multe persoane
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (4) Cauzarea de daune materiale în proporţii deosebit de mari prin înşelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însuşire,
     se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    Articolul 197. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată
                           a bunurilor
    (1) Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 1000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de 240 de ore.
    (2) Aceleaşi acţiuni:
    a) săvîrşite prin incendiere, explozie sau prin o altă modalitate periculoasă;
    b) săvîrşite din motive de ură socială, naţională, rasială sau religioasă;
    c) săvîrşite asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către aceasta a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;
    d) care au provocat din imprudenţă decesul persoanei
    se pedepsesc cu închisoare de pînă la 6 ani.
    Articolul 199. Dobîndirea sau comercializarea bunurilor
                           despre care se ştie că au fost obţinute pe
                           cale criminală
    (1) Dobîndirea sau comercializarea, fără o promisiune prealabilă, a bunurilor despre care se ştie că au fost obţinute pe cale criminală
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    a) de două sau mai multe persoane;
    b) sub formă de îndeletnicire;
    c) în proporţii mari
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau la alin.(2) lit.a) şi b), săvîrşite în proporţii deosebit de mari,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
Capitolul VII
INFRACŢIUNI CONTRA FAMILIEI
ŞI MINORILOR
    Articolul 201. Incestul
    (1) Raportul sexual între rude pe linie dreaptă pînă la gradul trei inclusiv, precum şi între rude pe linie colaterală (fraţi, surori),
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
    (2) Persoanele prevăzute la alin.(1) nu sînt pasibile de răspundere penală dacă, la momentul săvîrşirii faptei, nu au împlinit vîrsta de 18 ani şi diferenţa de vîrstă între ei nu este mai mare de 2 ani.
    Articolul 2011. Violenţa în familie
    (1) Violenţa în familie, adică acţiunea sau inacţiunea intenţionată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferinţă fizică, soldată cu vătămarea uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii, suferinţă psihică ori prejudiciu material sau moral,
    se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune:
    a) săvîrşită asupra a doi sau mai multor membri ai familiei;
    b) care a provocat vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii
    se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
    (3) Aceeaşi acţiune care:
    a) a cauzat vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    b) a determinat la sinucidere sau la tentativă de sinucidere;
    c) a provocat decesul victimei
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani.

    [Art.2011 introdus prin LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]
  
  Articolul 204. Divulgarea secretului adopţiei
    Divulgarea secretului adopţiei contrar voinţei adoptatorului, săvîrşită de o persoană obligată să păstreze faptul adopţiei ca un secret profesional sau de serviciu,
   se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 6 luni, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 2 ani.
    Articolul 205. Abuzul părinţilor şi altor persoane
                           la adopţia copiilor
    (1) Primirea de către părinte, tutore (curator) sau alt reprezentant legal al copilului, de către altă persoană a unei recompense sub orice formă pentru consimţămîntul la adopţie sau în alte scopuri legate de adopţie
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (2) Intermedierea, facilitarea sau încurajarea adopţiei unui copil în scop de profit, beneficiu material sau alt beneficiu
    se pedepseşte cu amendă de la 200 la 400 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 2000 la 4000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (3) Exercitarea sub orice formă a constrîngerii asupra părintelui, tutorelui (curatorului) copilului în scopul obţinerii consimţămîntului pentru adopţie sau prezentării de date neveridice pentru încuviinţarea adopţiei, instituirea tutelei (curatelei), plasamentul copilului într-o instituţie rezidenţială, într-o familie sau casă de copii de tip familial
    se pedepseşte cu amendă de la 250 la 400 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 2.500 la 5.000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (4) Acţiunile prevăzute la alineatele (1)-(3), săvîrşite:
    b) în privinţa a doi sau mai mulţi copii;
    c) de o persoană
cu funcţie de demnitate publică;

   
[Art.205 al.(4), lit.c) modificată prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
  
  d) de două sau mai multe persoane;
    e) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală,
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3.000 la 6.000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 206. Traficul de copii
    (1) Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil, precum şi darea sau primirea unor plăţi ori beneficii pentru obţinerea consimţămîntului unei persoane care deţine controlul asupra copilului, în scopul:
    a) exploatării sexuale, comerciale şi necomerciale, în prostituţie sau în industria pornografică;
    b) exploatării prin muncă sau servicii forţate;
    b1) practicării cerşetoriei sau în alte scopuri josnice;
    c) exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, inclusiv în cazul adopţiei ilegale;
    d) folosirii în conflicte armate;
    e) folosirii în activitate criminală;
    f) prelevării organelor
, ţesuturilor şi/sau celulelor umane;
   
[Art.206 al.(1), lit.f) modificată prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    [Art.206 al.(1), lit.g) abrogată prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    h) vînzării sau cumpărării,
    se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 12 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
   
[Art.206 al.(1), sancţiunea modificată prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    (2) Aceleaşi acţiuni însoţite:
    a) de violenţă fizică
şi/sau psihică, de aplicare a armei de foc sau de ameninţare cu aplicarea acesteia;
   
[Art.206 al.(2), lit.a) modificată prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    b) de abuz şi/sau violenţă sexuală;
   
[Art.206 al.(2), lit.b) modificată prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    c) de profitare de abuz de autoritate sau de situaţia de vulnerabilitate a copilului, de ameninţare cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei copilului sau altor persoane;
    f) de prelevare a organelor
, ţesuturilor şi/sau celulelor umane.
   
[Art.206 al.(2), lit.f) modificată prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 7000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):
    a) săvîrşite de o persoană care anterior a săvîrşit aceleaşi acţiuni;
    b) săvîrşite asupra a doi sau mai multor copii;
   
b1) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
    [Art.206 al.(3), lit.b1) introdusă prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    c) săvîrşite de o persoană publică, de o persoană cu funcţie de răspundere, de o persoană cu funcţie de demnitate publică, de o persoană publică străină sau de un funcţionar internaţional;
    [Art.206 al.(3), lit.c) în redacţia LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    [Art.206 al.(3), lit.c) modificată prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
  
  d) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
   
d1) însoţite de contaminarea copilului cu o boală venerică sau cu maladia SIDA;
    [Art.206 al.(3), lit.d1) introdusă prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    e) soldate cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o boală psihică a copilului, cu decesul sau sinuciderea acestuia;
   
e1) săvîrşite asupra copilului care se află în îngrijirea, sub ocrotirea, sub protecţia, la educarea sau la tratamentul făptuitorului;
    [Art.206 al.(3), lit.e1) introdusă prin LP73 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.332]
    f) săvîrşite asupra unui copil în vîrstă de pînă la 14 ani
    se pedepsesc cu închisoare de la 15 la 20 de ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani sau cu detenţiune pe viaţă, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 7000 la 9000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (4) Victima traficului de copii este absolvită de răspundere penală pentru infracţiunile săvîrşite de ea în legătură cu această calitate procesuală.
    Articolul 207. Scoaterea ilegală a copiilor din ţară
    Scoaterea copilului din ţară în baza unor acte false sau pe altă cale ilegală, precum şi abandonarea lui în străinătate în scopuri altele decît cele indicate la art.206,
    se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani.
    Articolul 208. Atragerea minorilor la activitate criminală
                           sau determinarea lor la săvîrşirea unor
                           fapte imorale
    (1) Atragerea minorilor la activitatea criminală sau instigarea lor la săvîrşirea infracţiunilor, precum şi determinarea minorilor la săvîrşirea unor fapte imorale (cerşetorie, jocuri de noroc, desfrîu etc.), săvîrşite de o persoană care a atins vîrsta de 18 ani,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite de părinţi sau de alţi ocrotitori legali ai copilului, precum şi de pedagogii acestuia
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 6 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    a) cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei;
    b) prin atragerea minorilor într-un grup criminal organizat sau într-o organizaţie criminală;
    c) prin atragerea minorului la săvîrşirea unei infracţiuni cu caracter terorist,
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani.
    Articolul 2081. Pornografia infantilă
    Producerea, distribuirea, difuzarea, importarea, exportarea, oferirea, vinderea, procurarea, schimbarea, folosirea sau deţinerea de imagini sau alte reprezentări ale unui sau mai mulţi copii implicaţi în activităţi sexuale explicite, reale sau simulate, ori de imagini sau alte reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă, inclusiv în formă electronică,

   
[Art.2081 dispoziţia modificată prin LP73 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.332]
 
   se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 2.000 la 4.000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
   
Articolul 2082. Recurgerea la prostituţia practicată
                              de un copil
    Beneficierea, contra oricăror avantaje materiale, de serviciile sexuale prestate de către o persoană despre care se ştia cu certitudine că nu a împlinit vîrsta de 18 ani se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
    [Art.2082 introdus prin LP73 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.332]
  
  Articolul 209. Atragerea minorilor la consumul ilegal
                           de droguri, medicamente şi alte substanţe
                           cu efect narcotizant
    (1) Atragerea de către o persoană care a atins vîrsta de 18 ani a minorilor la consumul ilegal de droguri, medicamente sau alte substanţe cu efect narcotizant
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    b) cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 6 ani.
Capitolul VIII
INFRACŢIUNI CONTRA SĂNĂTĂŢII PUBLICE
ŞI CONVIEŢUIRII SOCIALE
    Articolul 211. Transmiterea unei boli venerice
    (1) Persoana care, ştiind că suferă de o boală venerică, o transmite altei persoane
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    b) asupra a două sau mai multor persoane;
    c) cu bună-ştiinţă asupra unui minor
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    Articolul 212. Contaminarea cu maladia SIDA
    (1) Punerea intenţionată a altei persoane în pericol de contaminare cu maladia SIDA
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 1 an.
    (2) Contaminarea cu maladia SIDA de către o persoană care ştia că suferă de această boală
    se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
    (3) Acţiunea prevăzută la alin.(2), săvîrşită:
    a) asupra a două sau mai multor persoane;
    b) cu bună-ştiinţă asupra unui minor,
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani.
    (4) Contaminarea cu maladia SIDA ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către un lucrător medical a obligaţiilor sale profesionale
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
    (5) Persoana care a săvîrşit acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2) nu este pasibilă de răspundere penală dacă a comunicat din timp persoanei puse în pericol de a fi contaminată despre existenţa la primul a maladiei SIDA sau dacă persoana pusă în pericol de a fi contaminată ştia despre existenţa acestei maladii, dar benevol a săvîrşit acţiuni ce au constituit pericol de contaminare.
    Articolul 213. Încălcarea din neglijenţă a regulilor
                           şi metodelor de acordare a asistenţei
                           medicale
    Încălcarea din neglijenţă de către medic sau de către un alt lucrător medical a regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medicale, dacă aceasta a cauzat:
    a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    b) decesul pacientului,
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
   
Articolul 2131.  Publicitatea în scopul obţinerii ilegale
                              de organe, ţesuturi şi celule umane
                              sau privind donarea ilicită a acestora
    Publicitatea în scopul obţinerii ilegale de organe, ţesuturi şi/sau celule umane, precum şi publicitatea sau mediatizarea unor anunţuri privind donarea ilicită de organe, ţesuturi şi/sau celule umane
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 100 la 300 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240  de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 300 la 600 de unităţi convenţionale.
    [Art.2131 introdus prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    Articolul 214. Practicarea ilegală a medicinei
                           sau a activităţii farmaceutice
    (1) Practicarea medicinei ca profesie sau a activităţii farmaceutice de către o persoană care nu are licenţă sau altă autorizaţie, dacă aceasta a cauzat din imprudenţă o vătămare a sănătăţii,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni care au cauzat din imprudenţă decesul victimei
    se pedepsesc cu închisoare de pînă la 3 ani.
    Articolul 2141. Producerea sau comercializarea
                             medicamentelor contrafăcute
    (1) Producerea sau comercializarea medicamentelor contrafăcute
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni dacă au provocat din imprudenţă vătămarea gravă sau medie a sănătăţii ori decesul persoanei
    se pedepsesc cu închisoare de pînă la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani sau cu lichidarea întreprinderii.
    Articolul 215. Răspîndirea bolilor epidemice
    (1) Nerespectarea măsurilor de prevenire sau combatere a bolilor epidemice, dacă aceasta a provocat răspîndirea unei asemenea boli,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 1 an, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 2.000 unităţi convenţionale cu (sau fără) lichidarea persoanei juridice.
    (2) Aceleaşi fapte soldate din imprudenţă cu vătămarea gravă sau medie a sănătăţii sau cu decesul persoanei
    se pedepsesc cu închisoare de pînă la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale cu lichidarea întreprinderii.
    Articolul 216.  Producerea, transportarea, păstrarea,
                            comercializarea, oferirea cu
titlu oneros
                            sau gratuit a produselor
(mărfurilor),
                            prestarea serviciilor,
periculoase pentru
                            viaţa sau sănătatea
consumatorilor

   
[Art.216 titlul modificat prin LP115 din 26.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
   
(1) Producerea, transportarea, păstrarea, comercializarea, oferirea cu titlu oneros sau gratuit a produselor (mărfurilor), prestarea serviciilor, periculoase pentru viaţa sau sănătatea consumatorilor, săvîrşite în proporţii mari,
    [Art.216 al.(1), dispoziţia modificată prin LP115 din 26.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
 
   se pedepsesc cu amendă în mărime de la 600 la 800 unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 5.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 2 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (2) Aceleaşi acţiuni:
    b) dacă au provocat din imprudenţă vătămarea gravă sau medie a sănătăţii ori decesul persoanei;
    c) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 800 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5.000 la 8.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):
    b) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    c) dacă au provocat decesul a două sau mai multe persoane,
     se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1.000 la 1.500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 8.000 la 10.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 217. Circulaţia ilegală a substanţelor narcotice,
                            psihotrope sau a analoagelor lor fără
                            scop de înstrăinare
    (1) Semănatul sau cultivarea ilegală a plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, prelucrarea sau utilizarea a astfel de plante, săvîrşite în proporţii mari şi fără scop de înstrăinare,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 100 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (2) Producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, săvîrşite în proporţii mari şi fără scop de înstrăinare,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 400 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 150 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    b) de două sau mai multe persoane;
    b1) de o persoană care a împlinit vîrsta de 18 ani cu atragerea minorilor;
    c) cu utilizarea substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, a căror circulaţie în scopuri medicinale este interzisă;
    d) cu folosirea situaţiei de serviciu;
    e) pe teritoriul instituţiilor de învăţămînt, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora,
    se pedepsesc cu închisoare de pînă la 4 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), săvîrşite:
    b) în proporţii deosebit de mari,
    se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (5) Persoana care a săvîrşit acţiunile prevăzute la art.217 sau 2171 este liberată de răspundere penală dacă a contribuit activ la descoperirea sau contracararea infracţiunii ce ţine de circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor, după caz, prin autodenunţare, predare benevolă a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, indicare a sursei de procurare a acestor substanţe, la divulgarea persoanelor care au contribuit la săvîrşirea infracţiunii, la indicarea mijloacelor băneşti, a bunurilor sau a veniturilor rezultate din infracţiune. Nu poate fi considerată predare benevolă a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor ridicarea acestora la reţinerea persoanei, precum şi la efectuarea acţiunilor de urmărire penală pentru depistarea şi ridicarea lor.
    Articolul 2171. Circulaţia ilegală a substanţelor narcotice,
                             psihotrope sau a analoagelor lor în scop
                             de înstrăinare
    (1) Semănatul sau cultivarea de plante care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, prelucrarea sau utilizarea a astfel de plante fără autorizaţie, săvîrşite în scop de înstrăinare,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 600 la 900 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (2) Producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea sau alte operaţiuni ilegale cu substanţele narcotice, psihotrope sau cu analoagele lor, săvîrşite în scop de înstrăinare, ori înstrăinarea ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor,
    se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    a) de o persoană care anterior a săvîrşit aceleaşi acţiuni;
    b) de două sau mai multe persoane;
    b1) de o persoană care a împlinit vîrsta de 18 ani cu atragerea minorilor;
    c) cu utilizarea substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, a căror circulaţie în scopuri medicinale este interzisă;
    d) cu folosirea situaţiei de serviciu;
    e) pe teritoriul instituţiilor de învăţămînt, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora;
    f) în proporţii mari,
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), săvîrşite:
    b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală ori în favoarea acestora;
    d) în proporţii deosebit de mari,
    se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 de ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 8000 la 10000 unităţi convenţionale cu lichidarea acesteia.
    Articolul 2172. Circulaţia ilegală a precursorilor
                             în scopul producerii sau prelucrării
                             substanţelor narcotice, psihotrope
                             sau a analoagelor lor
    Producerea, prepararea, prelucrarea, experimentarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, înstrăinarea sau efectuarea oricăror alte operaţiuni cu precursori în scopul producerii sau prelucrării substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 800 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 7000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 2173. Circulaţia ilegală a materialelor şi
                             utilajelor destinate producerii  sau
                             prelucrării substanţelor narcotice,
                             psihotrope sau a analoagelor lor
    (1) Producerea, fabricarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transmiterea, transportarea sau înstrăinarea materialelor ori a utilajelor destinate producerii, preparării sau prelucrării substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor ori cultivării plantelor care conţin aceste substanţe
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 150 la 300 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) cu folosirea situaţiei de serviciu
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă de la 2000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală ori în favoarea acestora;
    b) pe teritoriul instituţiilor de învăţămînt, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora,
    se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 2174. Sustragerea sau extorcarea
                             substanţelor narcotice sau
                             psihotrope

    (1) Sustragerea sau extorcarea substanţelor narcotice sau psihotrope
    se pedepseşte cu amendă în mărime
de la 500 la 2000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 3 la 5 ani.
   
[Art.2174 al.(1), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) cu folosirea situaţiei de serviciu;
    d) prin pătrundere în încăpere, într-un alt loc pentru depozitare sau în locuinţă;
    e) cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe;
    f) în proporţii mari,
    se pedepsesc cu închisoare
de la 5 la 10 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale.
   
[Art.2174 al.(2), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală ori în favoarea acestora;
    b) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe;
    c) în proporţii deosebit de mari,
    se pedepsesc cu închisoare
de la 10 la 15 ani cu aplicarea unei amenzi în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale.
    [Art.2174 al.(3), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    Articolul 2175. Consumul ilegal public sau organizarea
                             consumului ilegal de substanţe narcotice,
                             psihotrope sau analoage ale acestora
    (1) Consumul ilegal de substanţe narcotice, psihotrope sau analoage ale acestora, săvîrşit în mod public sau pe teritoriul instituţiilor de învăţămînt, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.
    (2) Organizarea consumului ilegal de substanţe narcotice sau psihotrope
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
    Articolul 2176.  Introducerea ilegală intenţionată în
                              organismul altei persoane, împotriva
                              voinţei acesteia, a substanţelor narcotice,
                              psihotrope sau a analoagelor acestora
    (1) Introducerea ilegală intenţionată, indiferent de mod, în organismul altei persoane, împotriva voinţei acesteia, a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor acestora
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    b) faţă de două sau mai multe persoane;
    c) cu bună ştiinţă faţă de un minor sau de o femeie gravidă ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor;
    e) cu substanţe narcotice sau psihotrope a căror circulaţie în scopuri medicinale este interzisă
    se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
    Articolul 218.  Prescrierea ilegală sau încălcarea
                             regulilor de circulaţie a substanţelor
                             narcotice sau psihotrope
    (1) Prescrierea fără necesitate a preparatelor narcotice sau psihotrope
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Falsificarea reţetei sau a altor documente care permit obţinerea preparatelor şi substanţelor narcotice sau psihotrope
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3.000 la 5.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) cu scopul de a obţine preparatele ori substanţele narcotice sau psihotrope în proporţii deosebit de mari,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5.000 la 10.000 unităţi convenţionale cu lichidarea persoanei juridice.
    (4) Încălcarea regulilor stabilite de producere, preparare, prelucrare, procurare, păstrare, evidenţă, eliberare, înstrăinare, distribuire, transportare, expediere, utilizare, import, export, nimicire a substanţelor narcotice sau psihotrope ori a materialelor sau utilajelor destinate producerii sau prelucrării substanţelor narcotice sau psihotrope, de cultivare a plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, care a cauzat pierderea lor, săvîrşită de către persoana în obligaţiile căreia intră respectarea regulilor menţionate,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (5) Acţiunile prevăzute la alin.(4), săvîrşite din interes material sau care au cauzat din imprudenţă vătămarea sănătăţii persoanei sau au avut alte urmări grave,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 600 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 219.  Organizarea ori întreţinerea speluncilor
                            pentru consumul substanţelor narcotice
                            sau psihotrope
    (1) Organizarea ori întreţinerea speluncilor pentru consumul substanţelor narcotice sau psihotrope, precum şi punerea la dispoziţie a localurilor în aceste scopuri,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 4 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani.
    Articolul 220. Proxenetismul
    (1) Îndemnul sau determinarea la prostituţie ori înlesnirea practicării prostituţiei, ori tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o altă persoană
, dacă fapta nu întruneşte elementele traficului de fiinţe umane,
    [Art.220 al.(1), dispoziţia modificată prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
   
[Art.220 al.(1), sancţiunea modificată prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    a) asupra a două sau mai multor  persoane;
    b) asupra unei femei gravide;
    c) de două sau mai multe persoane;
    d) de o persoană publică, de o persoană cu funcţie de răspundere, de o persoană cu funcţie de demnitate publică, de o persoană publică străină sau de un funcţionar internaţional
    se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 7 ani.
    [Art.220 al.(2) în redacţia LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
   
(3) Aceleaşi acţiuni săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală
    se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.
    [Art.220 al.(3) introdus prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    Articolul 221. Distrugerea sau deteriorarea
                           intenţionată a monumentelor
                           de istorie şi cultură
    Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a monumentelor de istorie şi cultură sau a obiectelor naturii, luate sub ocrotirea statului,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 3.000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3.000 la 5.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    Articolul 222. Profanarea mormintelor
    (1) Profanarea prin orice mijloace a unui mormînt, a unui monument, a unei urne funerare sau a unui cadavru, precum şi însuşirea obiectelor ce se află în mormînt sau pe el,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    a) de două sau mai multe persoane;
    b) din motive de ură socială, naţională, rasială ori religioasă
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 400 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
Capitolul IX
INFRACŢIUNI ECOLOGICE
    Articolul 223. Încălcarea cerinţelor securităţii
                           ecologice
    Încălcarea cerinţelor securităţii ecologice la proiectarea, amplasarea, construcţia sau punerea în exploatare, precum şi la exploatarea construcţiilor industriale, agricole, ştiinţifice sau a altor obiective de către persoanele responsabile de respectarea lor, dacă aceasta a provocat:
    a) mărirea esenţială a nivelului radiaţiei;
    b) daune sănătăţii populaţiei;
    c) pieirea în masă a animalelor;
    d) alte urmări grave,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 224. Încălcarea regulilor de circulaţie a
                           substanţelor, materialelor şi deşeurilor
                           radioactive, bacteriologice sau toxice
    (1) Încălcarea regulilor stabilite ce ţin de fabri­carea, importul, exportul, îngroparea, păstrarea, tran portarea sau utilizarea substanţelor, materialelor şi deşeurilor radioactive, bacteriologice sau toxice, precum şi a pesticidelor, erbicidelor sau a altor substanţe chimice, dacă aceasta creează pericolul cauzării de daune esenţiale sănătăţii populaţiei sau mediului,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Aceleaşi acţiuni:
    b) săvîrşite în zona situaţiei ecologice excepţionale sau în zona unei calamităţi naturale;
    c) soldate cu impurificarea, otrăvirea sau infectarea mediului;
    d) soldate cu pieirea în masă a animalelor
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3.000 la 5.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1), care au provocat din imprudenţă:
    a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor;
    b) decesul persoanei,
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5.000 la 10.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), soldate cu decesul a două sau mai multor persoane,
    se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5.000 la 10.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 225. Tăinuirea de date sau prezentarea
                            intenţionată de date neautentice
                            despre poluarea mediului
    (1) Tăinuirea datelor sau prezentarea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală, precum şi de către o persoană juridică, a datelor neautentice despre avariile cu poluare excesivă a mediului, cu poluare radioactivă, chimică, bacteriologică sau cu alte urmări periculoase pentru viaţa sau sănătatea populaţiei, precum şi despre starea sănătăţii populaţiei afectate de poluarea mediului, dacă aceasta a provocat din imprudenţă:
    a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor;
    b) pieirea în masă a animalelor;
    c) decesul persoanei;
    d) alte urmări grave,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Aceleaşi acţiuni soldate cu decesul a două sau   mai multor persoane
    se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3.000 la 6.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 226. Neîndeplinirea obligaţiilor de lichidare
                           a consecinţelor încălcărilor ecologice
    (1) Eschivarea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală, precum şi de către o persoană juridică, a obligaţiilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice, dacă aceasta a provocat din imprudenţă:
    a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor;
    b) pieirea în masă a animalelor;
    c) decesul persoanei;
    d) alte urmări grave,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Aceleaşi acţiuni soldate cu decesul a două sau mai multor persoane
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3.000 la 6.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 227. Poluarea solului
    (1) Impurificarea, otrăvirea, infectarea sau altă poluare a solului cu produse nocive ale activităţii economice ori de altă natură ca urmare a încălcării regulilor de manipulare cu substanţe nocive, îngrăşăminte minerale, stimulenţi de creştere a plantelor şi cu alte substanţe chimice sau biologice în timpul transportării, utilizării sau păstrării lor, dacă aceasta a cauzat daune:
    a) sănătăţii populaţiei;
    b) mediului;
    c) producţiei agricole,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Aceleaşi acţiuni:
    a) săvîrşite în zona situaţiei ecologice excepţionale sau în zona unei calamităţi naturale;
    b) urmate de decesul persoanei din imprudenţă
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3.000 la 6.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 228. Încălcarea cerinţelor de protecţie
                           a subsolului
    Încălcarea cerinţelor de protecţie a zăcămintelor minerale sau a altor resurse ale subsolului, construcţia neautorizată sau amplasarea deşeurilor toxice pe terenurile cu zăcăminte minerale, precum şi deversarea nesancţionată a substanţelor nocive în subsol, dacă aceasta a provocat:
    a) prăbuşiri sau alunecări de proporţii ale terenului;
    b) poluarea apelor subterane, creînd pericol pentru sănătatea populaţiei;
    c) decesul persoanei din imprudenţă;
    d) alte urmări grave,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    Articolul 229. Poluarea apei
    Infectarea sau altă impurificare a apelor de suprafaţă ori subterane cu ape uzate sau cu alte deşeuri ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor industriale, agricole, comunale şi de altă natură, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile regnului animal sau vegetal, resurselor piscicole, silviculturii, agriculturii sau   sănătăţii populaţiei ori a provocat decesul persoanei,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    Articolul 230. Poluarea aerului
    Poluarea aerului cu depăşirea normelor stabilite, ca urmare a emisiei în atmosferă a poluanţilor sau a încălcării regulilor de exploatare, sau a neutilizării utilajului, aparatajului, instalaţiilor de purificare şi control al emisiilor în atmosferă, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile mediului, regnului animal sau vegetal, sănătăţii populaţiei ori a provocat decesul persoanei,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    Articolul 231. Tăierea ilegală a vegetaţiei
                           forestiere
    Tăierea ilegală a arborilor şi arbuştilor din fondul silvic sau din fondul ariilor naturale protejate de stat, săvîrşită:
    a) de persoane responsabile de protecţia şi paza vegetaţiei forestiere;
    b) în proporţii ce depăşesc 500 de unităţi convenţionale,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    Articolul 232. Distrugerea sau deteriorarea
                           masivelor forestiere
    (1) Distrugerea sau deteriorarea în proporţii mari a masivelor forestiere în urma folosirii imprudente a focului sau a unor surse de pericol sporit
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Distrugerea sau deteriorarea intenţionată în proporţii ce depăşesc 500 de unităţi convenţionale a masivelor forestiere prin incendiere
    se pedepseşte cu amendă de la 300 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3.000 la 6.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 233. Vînatul ilegal
    Vînatul fără autorizaţia corespunzătoare fie în perioada interzisă, fie în locurile interzise, fie cu unelte şi metode nepermise (braconajul), fie cu folosirea situaţiei de serviciu, dacă acesta a cauzat daune ce depăşesc 200 de unităţi convenţionale,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    Articolul 234. Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul,
                           vînatul sau cu alte exploatări ale apelor
    Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vînatul sau cu alte exploatări ale apelor, cu utilizarea substanţelor explozive şi otrăvitoare sau a altor mijloace de nimicire în masă a faunei, dacă aceasta a cauzat daune ce depăşesc 200 de unităţi convenţionale,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    Articolul 235. Încălcarea regimului de administrare
                           şi protecţie a fondului ariilor naturale
                           protejate de stat
    Încălcarea regimului de administrare şi protecţie a fondului ariilor naturale protejate de stat, dacă aceasta creează pericolul cauzării de daune în proporţii mari sau a cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
Capitolul X
INFRACŢIUNI ECONOMICE
    Articolul 236. Fabricarea sau punerea în circulaţie
                           a
semnelor băneşti false sau a titlurilor
                           de valoare
false
   
[Art.236 titlul modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
    (1) Fabricarea în scopul punerii în circulaţie sau punerea în circulaţie a semnelor băneşti (bancnotelor şi monedelor metalice, inclusiv a celor jubiliare şi comemorative, emise de Banca Naţională a Moldovei sau de organul autorizat al unui stat străin sau al unei uniuni monetare de state străine), a valorilor mobiliare de stat sau a altor titluri de valoare false, utilizate pentru efectuarea plăţilor,
   
[Art.236 al.(1) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    c) în proporţii deosebit de mari,
    se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3.000 la 6.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 237. Fabricarea sau punerea în circulaţie
                           a cardurilor sau a altor
instrumente
                           de
plată false
   
[Art.237titlul modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
    (1) Fabricarea în scopul punerii în circulaţie sau punerea în circulaţie a cardurilor sau a altor instrumente de plată false, care nu reprezintă semne băneşti sau titluri de valoare, dar care confirmă, stabilesc sau acordă drepturi sau obligaţii patrimoniale,
   
[Art.237 al.(1) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    b) de un funcţionar ori alt salariat în exerciţiul funcţiunii;
    c) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    d) în proporţii deosebit de mari
    se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 8 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3.000 la 6.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 238. Dobîndirea creditului prin înşelăciune
    Prezentarea cu bună-ştiinţă a unor informaţii false în scopul obţinerii unui credit sau majorării sumei acestuia, sau obţinerii unui credit în condiţii avantajoase, dacă prin aceasta au fost cauzate instituţiei financiare daune în mărime mai mare sau egală cu 500 unităţi convenţionale,

    [Art.238 dispoziţia modificată prin LP108 din 04.06.10, MO117-118/09.07.10 art.363]
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.500 la 3.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    [Art.238 sancţiunea modificată prin LP108 din 04.06.10, MO117-118/09.07.10 art.363]
  
  Articolul 239. Încălcarea regulilor de creditare
    (1) Acordarea unui credit cu încălcarea intenţionată a regulilor de creditare, dacă prin aceasta au fost cauzate instituţiei financiare daune în mărime mai mare sau egală cu 500 unităţi convenţionale,

    [Art.239 al.(1) modificat prin LP108 din 04.06.10, MO117-118/09.07.10 art.363]
 
   se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    [Art.239 sancţiunea modificată prin LP108 din 04.06.10, MO117-118/09.07.10 art.363]
   
(2) Aceeaşi acţiune care:
    a) a cauzat instituţiei financiare daune în proporţii deosebit de mari;
    b) a condus la insolvabilitatea instituţiei financiare
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3.000 la 6.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 240. Utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor
                           din împrumuturile interne sau externe
                           garantate de stat
    (1) Utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau externe garantate de stat, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepseşte cu amendă in mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Aceeaşi acţiune:
    b) săvîrşită de două sau mai multe persoane;
    c) soldată cu daune în proporţii deosebit de mari
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3.000 la 6.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 241. Practicarea ilegală a activităţii
                            de întreprinzător
    (1) Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător, soldată cu obţinerea unui profit în proporţii mari,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 200 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) cu folosirea situaţiei de serviciu;
    f) cu obţinerea unui profit în proporţii deosebit de mari
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3.000 la 6.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
   
Articolul 2411. Practicarea ilegală a activităţii financiare
    (1) Practicarea activităţii financiare fără înregistrare şi fără autorizare în modul prevăzut  de legislaţie
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la  150 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune care a cauzat daune în proporţii deosebit de mari
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 pînă la 6 ani.
    [Art.2411 introdus prin LP128 din 08.06.12, MO143-148/13.07.12 art.473]
    Articolul 242. Pseudoactivitatea de întreprinzător
    Pseudoactivitatea de întreprinzător, adică crearea de întreprinderi fără intenţia de a desfăşura activitatea de întreprinzător sau bancară pentru acoperirea genurilor activităţii de întreprinzător ilicite, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
   
Articolul 2421. Manipularea unui eveniment
    (1) Încurajarea, influenţarea sau instruirea unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat să întreprindă acţiuni care ar produce un efect viciat asupra evenimentului respectiv, cu scopul de a obţine bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, care nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană,
    se pedepseşte cu amendă de la 2000 la 4000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă de la 5000 la 8000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite de către un antrenor, un agent al sportivului, un membru al juriului, un proprietar de club sportiv sau de o persoană care face parte din conducerea unei organizaţii sportive
    se pedepsesc cu amendă de la 3000 la 5000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 4 la 7 ani.
    [Art.2421 introdus prin LP38 din  21.03.13,MO75-81/12.04.13 art.233]
    Articolul 2422. Pariurile aranjate
    (1) Parierea pe un eveniment sportiv sau pe un alt eveniment de pariat fie informarea altor persoane despre existenţa unei înţelegeri în privinţa trucării acelui eveniment în intenţia de a le determina să participe la pariul respectiv, săvîrşită de către o persoană care cunoaşte cu certitudine despre existenţa unei înţelegeri privind trucarea acelui eveniment,
    se pedepseşte cu amendă de la 2000 la 4000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă de la 5000 la 7000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Acţiunile prevăzute la alin. (1):
    a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    b) care au cauzat daune în proporţii deosebit de mari, se pedepsesc cu amendă de la 3000 la 5000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă de la 8000 la 10000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    [Art.2422 introdus prin LP38 din  21.03.13,MO75-81/12.04.13 art.233]
    Articolul 243. Spălarea banilor
    (1) Spălarea banilor săvîrşită prin:
    a) convertirea sau transferul bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite, în scopul de a tăinui sau de a deghiza originea ilicită a bunurilor sau de a ajuta orice persoană, implicată în comiterea infracţiunii principale, de a se sustrage de la consecinţele juridice ale acestor acţiuni;
    b) tăinuirea sau deghizarea naturii, originii, amplasării, dispunerii, transmiterii, deplasării proprietăţii reale a bunurilor ori a drepturilor aferente de către o persoană care ştie sau trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite;
    c) achiziţionarea, deţinerea sau utilizarea bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite;
    d) participarea la orice asociere, înţelegere, complicitate prin acordarea de asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea comiterii acţiunilor prevăzute la lit.a)-c)
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 7.000 la 10.000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) cu folosirea situaţiei de serviciu
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 2000 la 5000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 4 la 7 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    b) în proporţii deosebit de mari,
    se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.
    (4) Acţiuni ilicite constituie şi faptele comise în afara teritoriului ţării dacă acestea conţin elementele constitutive ale unei infracţiuni în statul în care au fost comise şi pot constitui elementele constitutive ale unei infracţiuni comise pe teritoriul Republicii Moldova.
    Articolul 244. Evaziunea fiscală a întreprinderilor,
                           instituţiilor şi organizaţiilor
   
(1) Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor fie prin includerea în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date  denaturate privind veniturile sau cheltuielile, a unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori care au la bază operaţiuni ce nu au existat, fie prin tăinuirea unor  obiecte impozabile, dacă suma impozitului care trebuia să fie plătit depăşeşte 1500 unităţi convenţionale,
    se pedepseşte cu amendă în mărime  de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

    [Art.244 al.(1) în redacţia LP262 din 19.12.11, MO21-24/27.01.12 art.54]
  
  (2) Aceeaşi  acţiune:
    b) care a condus la neachitarea impozitului în proporţii deosebit de mari
  
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.

    [Art.244 al.(2) sancţiunea în redacţia LP262 din 19.12.11, MO21-24/27.01.12 art.54]
   
Articolul 2441. Evaziunea fiscală a persoanelor fizice
    (1) Evaziunea fiscală a persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător prin eschivarea de la prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit sau prin includerea în declaraţie a unor date denaturate, dacă suma impozitului pe venit care trebuia să fie achitat depăşeşte 2500 de unităţi convenţionale,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an.
    (2) Aceeaşi acţiune care a condus la neachitarea impozitului în proporţii deosebit de mari
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

    [Art.2441 introdus prin LP206 din 21.10.11, MO197-202/18.11.11 art.571]
 
   Articolul 245. Abuzurile la emiterea titlurilor de valoare
    (1) Includerea în prospectul emisiei sau în alte documente, în temeiul cărora se înregistrează emisia titlurilor de valoare, a informaţiilor neautentice sau care pot induce în eroare, aprobarea cu bună-ştiinţă a prospectului emisiei care conţine informaţii neautentice sau care pot induce în eroare, precum şi aprobarea rezultatelor emisiei vădit neautentice, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Aceleaşi acţiuni:
    b) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
    c) care au cauzat daune în proporţii deosebit de mari
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3.000 la 6.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 2451. Abuzurile în activitatea participanţilor
                             la piaţa valorilor mobiliare
    (1) Activitatea participanţilor la piaţa valorilor mobiliare în scopul limitării circulaţiei libere a valorilor mobiliare pe piaţă, săvîrşirii unor acţiuni de înşelăciune sau efectuarea tranzacţiilor cu valori mobiliare de către insideri în interes personal ori în interesul unor terţe persoane, beneficiind de informaţia de insider, implicarea în aceste acţiuni a altor participanţi la piaţa valorilor mobiliare, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii sau de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică  se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (2) Aceleaşi acţiuni:
    b) care au cauzat daune în proporţii deosebit de mari
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 6 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii sau de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 2452. Încălcarea legislaţiei la efectuarea
                             înscrierilor în registrul deţinătorilor
                             de  valori mobiliare
    (1) Includerea intenţionată în registrul deţinătorilor de valori mobiliare a informaţiilor neautentice, denaturate, false, urmată de transferul dreptului de proprietate către o altă persoană, dacă această acţiune a cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită din imprudenţă, care a cauzat daune în proporţii deosebit de mari,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (3) Acţiunea descrisă la alin.(1):
    b) care a cauzat daune în proporţii deosebit de mari,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 6 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 246. Limitarea concurenţei libere
    Limitarea concurenţei libere prin încheierea unui acord ilegal care prevede diviziunea pieţei, limitarea accesului la piaţă, cu înlăturarea altor agenţi economici, majorarea sau menţinerea preţurilor unice, dacă prin aceasta a fost obţinut un profit în proporţii deosebit de mari sau au fost cauzate daune în proporţii deosebit de mari unei terţe persoane,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    Articolul 2461. Concurenţa neloială
    Orice act de concurenţă neloială, inclusiv:
    a) crearea, prin orice mijloace, de confuzie cu întreprinderea, cu produsele sau cu activitatea industrială sau comercială a unui concurent;
    b) răspîndirea, în procesul comerţului, de afirmaţii false, care discreditează întreprinderea, produsele sau activitatea de întreprinzător a unui concurent;
    c) inducerea în eroare a consumatorului referitor la natura, la modul de fabricare, la caracteristicile, la aptitudinea de întrebuinţare sau la cantitatea mărfurilor concurentului;
    d) folosirea denumirii de firmă sau a mărcii comerciale într-o manieră care să producă confuzie cu cele folosite legitim de un alt agent economic;
    e) compararea în scopuri publicitare a mărfurilor produse sau comercializate ale unui agent economic cu mărfurile unor alţi agenţi economici
    se pedepsesc cu amendă de la 1000 la 2000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 1 an, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3.500 la 5.000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
    Articolul 2462. Falsificarea şi contrafacerea
                              produselor
    (1) Falsificarea produselor, adică fabricarea lor în scop de comercializare fără documente de însoţire, provenienţă, calitate şi conformitate, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestei acţiuni, săvîrşite în proporţii mari,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 1 an, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3500 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
    (2) Contrafacerea produselor, adică acţiunile specificate la alin. (1) cu referire la produsele care constituie sau includ un obiect de proprietate intelectuală protejat, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestei acţiuni, săvîrşite în proporţii mari,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 1 an, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3500 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.

    [Art.2462 introdus prin LP115 din 26.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
   
Articolul 247. Constrîngerea de a încheia o tranzacţie
                           sau de a refuza încheierea ei
    (1) Constrîngerea de a încheia o tranzacţie sau de a refuza încheierea ei, însoţită de ameninţări cu aplicarea violenţei, cu nimicirea sau deteriorarea bunurilor, precum şi cu răspîndirea unor informaţii care ar cauza daune considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei sau rudelor ei apropiate, în lipsa semnelor de şantaj,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    b) cu aplicarea violenţei, cu nimicirea sau cu deteriorarea bunurilor;
    c) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
    Articolul 248. Contrabanda
    (1) Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor şi a altor valori în proporţii mari, eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanţelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive şi explozive, precum şi a deşeurilor nocive şi a produselor cu destinaţie dublă, eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3.000 la 5.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (3) Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a armamentului, a dispozitivelor explozive, a muniţiilor, eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 4 la 6 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5.000 la 10.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (4) Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a valorilor culturale, eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, precum şi nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din ţară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie,
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5.000 la 10.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (5) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2), (3) sau (4), săvîrşite:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) de o persoană cu funcţie de răspundere, cu folosirea situaţiei de serviciu;
    d) în proporţii deosebit de mari,
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5.000 la 10.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 249. Eschivarea de la achitarea
                            plăţilor vamale
    (1) Eschivarea de la achitarea plăţilor vamale în proporţii mari
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    b) de două sau mai multe persoane
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 1500 la 2000 unităţi convenţionale.
    (3) Eschivarea de la achitarea plăţilor vamale în proporţii deosebit de mari se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 2000 la 5000 unităţi convenţionale.
    Articolul 250. Transportarea, păstrarea sau
                           comercializarea mărfurilor supuse
                           accizelor, fără marcarea lor cu timbre
                           de control sau timbre de acciz

    (1) Transportarea, păstrarea sau comercializarea mărfurilor supuse accizelor fără marcarea lor cu timbre de control sau timbre de acciz de modelul stabilit, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Aceleaşi acţiuni însoţite de:
    a) marcarea cu alte timbre decît cele de modelul stabilit;
    b) cauzarea de daune în proporţii deosebit de mari
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 1500 unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3.000 la 6.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
   
Articolul 2501. Fabricarea ilegală a semnelor de
                             marcare de stat, punerea
în circulaţie
                             şi utilizarea acestora

    (1) Falsificarea semnelor de marcare de stat, punerea în circulaţie şi utilizarea acestora, precum şi fabricarea, comercializarea articolelor din metale preţioase şi pietre preţioase cu marcaj fals
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 7000 la 10000 unităţi convenţionale sau cu privarea de a exercita o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    b) în proporţii deosebit de mari
    se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.
    [Art.2501 introdus prin LP324 din 23.12.13, MO320-321/31.12.13 art.871; în vigoare 01.01.14]
    Articolul 251. Însuşirea, înstrăinarea, substituirea
                           sau tăinuirea bunurilor, sechestrate
                           sau confiscate
   
Articolul 251. Însuşirea, înstrăinarea în cazurile
                            nepermise de lege, tăinuirea bunurilor
                            gajate, luate în leasing, sechestrate
                            sau confiscate

    [Art.251 titlul modificat prin LP173 din 25.07.14, MO231-237/08.08.14 art.531; în vigoare 08.11.14]
    Însuşirea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor, sechestrate sau confiscate ori utilizarea lor în alte scopuri, săvîrşită de o persoană căreia i-au fost încredinţate aceste bunuri sau care era obligată, conform legii, să asigure integritatea lor,
   
Însuşirea, înstrăinarea în cazurile nepermise de lege, tăinuirea bunurilor gajate, luate în leasing, sechestrate sau confiscate ori utilizarea lor în alte scopuri, săvîrşită de o persoană căreia i-au fost încredinţate aceste bunuri sau care era obligată, conform legii, să asigure integritatea lor,
    [Art.251 dispoziția modificată prin LP173 din 25.07.14, MO231-237/08.08.14 art.531; în vigoare 08.11.14]
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 1.500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    Articolul 252. Insolvabilitatea intenţionată
    (1) Insolvabilitatea intenţionată care a cauzat creditorului daune în proporţii mari
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    a) de două sau mai multe persoane;
    b) cu cauzarea de daune în proporţii deosebit de mari
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    Articolul 253. Insolvabilitatea fictivă
    (1) Insolvabilitatea fictivă care a cauzat creditorului daune în proporţii mari,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    a) de două sau mai multe persoane;
    b) cu cauzarea de daune în proporţii deosebit de mari
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 4 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    Articolul 255. Înşelarea clienţilor
    (1) Depăşirea preţurilor cu amănuntul stabilite, precum şi a preţurilor şi tarifelor pentru serviciile sociale şi comunale prestate populaţiei, înşelarea la socoteală sau altă inducere în eroare a clienţilor, săvîrşite în proporţii mari,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) în proporţii deosebit de mari
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    Articolul 256. Primirea unei remuneraţii ilicite pentru
                            îndeplinirea lucrărilor legate de deservirea
                            populaţiei
    (1) Primirea, prin extorcare, de către un
salariat dintr-o întreprindere, instituţie sau organizaţie, a unei remuneraţii
sau a altor avantaje patrimoniale pentru îndeplinirea unor lucrări sau pentru prestarea unor servicii în sfera comerţului, alimentaţiei publice, transportului, deservirii sociale, comunale, medicale sau de altă natură, lucrări şi servicii ce ţin de obligaţiile de serviciu ale acestui salariat,
   
[Art.256 al.(1), dispoziţia modificată prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    [Art.256 al.(1) modificat prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
 
   se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore.
   
[Art.256 al.(1), sancţiunea modificată prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) în proporţii mari
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 1000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    [Art.256 al.(2), sancţiunea modificată prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    Articolul 257. Executarea necalitativă a construcţiilor
    (1) Darea în folosinţă a caselor de locuit, a obiectivelor industriale, a construcţiilor în domeniul transporturilor şi energeticii, a altor construcţii în stare necalitativă, neterminate sau necorespunzînd condiţiilor proiectului de către conducătorii organizaţiilor de construcţie, conducătorii de şantier şi persoanele cu funcţie de răspundere care exercită controlul calităţii în construcţii
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Continuarea de către persoanele responsabile a lucrărilor executate necorespunzător şi oprite prin acte de control, în cazul în care aceasta poate afecta rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 200 unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3.000 la 5.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (3) Proiectarea, verificarea, expertizarea, realizarea de către persoanele responsabile a unui complex urbanistic ori a unei construcţii sau executarea de modificări ale acestora fără respectarea prevederilor documentelor normative privind siguranţa, rezistenţa şi stabilitatea, dacă aceasta a avut drept urmare:
    a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei ori pierderea de către aceasta a capacităţii de muncă;
    b) distrugerea totală sau parţială a construcţiei;
    c) distrugerea sau defectarea unor instalaţii sau utilaje importante;
    d) daune în proporţii mari,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5.000 la 10.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (4) Acţiunile prevăzute la alin.(3), care au provocat decesul persoanei,
    se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5.000 la 10.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
   
Articolul 258. Încălcarea regulilor de exploatare,
                           reparaţii şi modificare a locuinţelor
                           dintr-un bloc de locuit
    Încălcarea de către proprietari, sau locatari a regulilor de exploatare, reparaţie şi modificare a locuinţelor dintr-un bloc de locuit, precum şi a comunicaţiilor lor interne, fapt care cauzează daune deosebit de mari integrităţii structurale a blocului de locuit sau a locuinţelor altor proprietari sau locatari ori înrăutăţeşte condiţiile locative ale acestora,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale.
Capitolul XI
INFRACŢIUNI INFORMATICE ŞI INFRACŢIUNI
 ÎN DOMENIUL TELECOMUNICAŢIILOR
    Articolul 259. Accesul ilegal la informaţia computerizată
    (1) Accesul ilegal la informaţia computerizată, adică la informaţia din calculatoare, de pe suporţii materiali de informaţie, din sistemul sau reţeaua informatică, al unei persoane care nu este autorizată în temeiul legii sau al unui contract, depăşeşte limitele autorizării ori nu are permisiunea persoanei competente să folosească, să administreze sau să controleze un sistem informatic ori să desfăşoare cercetări ştiinţifice sau să efectueze orice altă operaţiune într-un sistem informatic, dacă este însoţit de distrugerea, deteriorarea, modificarea, blocarea sau copierea informaţiei, de dereglarea funcţionării calculatoarelor, a sistemului sau a reţelei informatice şi dacă a cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) cu violarea sistemelor de protecţie;
    d) cu conectarea la canalele de telecomunicaţii;
    e) cu folosirea unor mijloace tehnice speciale;
    f) cu utilizarea ilegală a calculatorului, sistemului sau reţelei informatice, în scopul săvîrşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin.(1), la art.2601–2603, 2605 şi 2606;
    g) în privinţa informaţiei protejată de lege;
    h) în proporţii deosebit de mari
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 260. Producerea, importul, comercializarea sau
                           punerea ilegală la dispoziţie a mijloacelor
                           tehnice sau produselor program
   
Producerea, importul, comercializarea sau punerea la dispoziţie, sub orice altă formă, în mod ilegal, a mijloacelor tehnice sau produselor program, concepute sau adaptate, în scopul săvîrşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art.237, 259, 2601–2603, 2605 şi 2606
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.
    Articolul 2601. Înterceptarea ilegală a unei transmisii
                             de date informatice
    Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice (inclusiv a unei emisii electronice) care nu sînt publice şi care sînt destinate unui sistem informatic, provin dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem informatic
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.
    Articolul 2602. Alterarea integrităţii datelor informatice
                             ţinute într-un sistem informatic
    Modificarea, ştergerea sau deteriorarea intenţionată a datelor informatice ţinute într-un sistem informatic ori restricţionarea ilegală a accesului la aceste date, transferul neautorizat de date informatice dintr-un sistem informatic, dintr-un mijloc de stocare, dobîndirea, comercializarea sau punerea la dispoziţie, sub orice formă, a datelor informatice cu acces limitat, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
    Articolul 2603. Perturbarea funcţionării sistemului informatic
    (1) Perturbarea funcţionării unui sistem informatic prin introducerea, transmiterea, modificarea, ştergerea sau deteriorarea datelor informatice sau prin restricţionarea accesului la aceste date, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 700 la 1000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.
    (2) Aceeaşi acţiune:
    a) săvîrşită din interes material;
    b) săvîrşită de două sau mai multe persoane;
    c) săvîrşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    d) care a cauzat daune în proporţii deosebit de mari
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 700 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale sau cu lichidarea întreprinderii.
    Articolul 2604. Producerea, importul, comerciali zarea
                             sau punerea ilegală la dispoziţie a parolelor,
                             codurilor de acces sau a datelor similare
    (1) Producerea, importul, comercializarea sau punerea la dispoziţie, sub orice altă formă, în mod ilegal, a unei parole, a unui cod de acces sau a unor date similare care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic în scopul săvîrşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art.237, 259, 260–2603, 2605 şi 2606, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Aceleaşi acţiuni:
    a) săvîrşite din interes material;
    b) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
    c) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    d) care au cauzat daune în proporţii deosebit de mari
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 1500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.
    Articolul 2605. Falsul informatic
    Introducerea, modificarea sau ştergerea ilegală a datelor informatice ori restricţionarea ilegală a accesului la aceste date, rezultînd date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 1500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
    Articolul 2606. Frauda informatică
    (1) Introducerea, modificarea sau ştergerea datelor informatice, restricţionarea accesului la aceste date ori împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 1500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni:
    a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    b) care au cauzat daune în proporţii deosebit de mari
    se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 9 ani.
    Articolul 261. Încălcarea regulilor de securitate
                           a sistemului informatic
    Încălcarea regulilor de colectare, prelucrare, păstrare, difuzare, repartizare a informaţiei ori a regulilor de protecţie a sistemului informatic, prevăzute în conformitate cu statutul informaţiei sau gradul ei de protecţie, dacă această acţiune a contribuit la însuşirea, denaturarea sau la distrugerea informaţiei ori a provocat alte urmări grave,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    Articolul 2611. Accesul neautorizat la reţelele şi
                             serviciile de telecomunicaţii
    (1) Accesul neautorizat la reţelele şi/sau serviciile de telecomunicaţii cu utilizarea reţelelor şi/sau serviciilor de telecomunicaţii ale altor operatori, dacă acesta a cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 1 an, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    (2) Aceeaşi acţiune:
    b) săvîrşită de două sau mai multe persoane;
    c) săvîrşită cu violarea sistemelor de protecţie;
    d) săvîrşită cu folosirea mijloacelor tehnice speciale;
    e) care a cauzat daune în proporţii deosebit de mari
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3.000 la 6.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
Capitolul XII
INFRACŢIUNI ÎN DOMENIUL
TRANSPORTURILOR
    Articolul 262. Încălcarea regulilor de zbor
    Intrarea, ieşirea sau tranzitarea aeriană a teritoriului Republicii Moldova fără autorizaţia stabilită, nerespectarea căilor aeriene indicate în autorizaţie, a locurilor de aterizare, a punctelor de intrare, a înălţimii de zbor fără autorizarea organelor respective sau altă încălcare a regulilor referitoare la executarea zborurilor în spaţiul aerian al Republicii Moldova
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    Articolul 263. Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei
                           sau de exploatare a transportului feroviar,
                           naval sau aerian
    (1) Încălcarea de către un lucrător al transportului feroviar, naval sau aerian a regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a transportului, încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori daune materiale în proporţii mari,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 4 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune care a provocat:
    a) decesul unei persoane;
    b) alte urmări grave
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 5 ani.
    Articolul 264.  Încălcarea regulilor de securitate a
                            circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor
                            de transport de către persoana care
                            conduce mijlocul de transport
    (1) Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită în stare de ebrietate
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 600 la 1000 unităţi convenţionale, sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 4 ani, în toate cazurile cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani.
    (3) Acţiunea prevăzută la alin.(1), care a provocat:
    a)  vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    b) decesul unei persoane,
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 4 ani.
    (4) Acţiunea prevăzută la alin.(3), săvîrşită în stare de ebrietate,
    se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 8 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 4 la 5 ani.
    (5) Acţiunea prevăzută la alin.(1), care a cauzat decesul a două sau mai multor persoane,
    se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 10 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 5 ani.
    (6) Acţiunea prevăzută la alin.(5), săvîrşită în stare de ebrietate,
    se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.
    Articolul 2641. Conducerea mijlocului de transport
                              în stare de ebrietate alcoolică cu grad
                             avansat sau în stare de ebrietate produsă
                             de alte substanţe
    (1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe narcotice, psihotrope şi/sau de alte substanţe cu efecte similare
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani.
    (2) Predarea cu bună ştiinţă a conducerii mijlocului de transport către o persoană care se află în stare de ebrietate, dacă această acţiune a provocat urmările indicate la art.264,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 450 la 550 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani.
    (3) Refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 650 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani.
    (4) Acţiunile prevăzute la alin.(1)–(3), săvîrşite de către o persoană care nu deţine permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 700 la 800 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an.
    Articolul 265. Punerea în exploatare a mijloacelor
                           de transport cu defecte tehnice vădite
    Punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite sau altă încălcare gravă a regulilor de exploatare a acestora, ce asigură securitatea circulaţiei, săvîrşită de către o persoană responsabilă pentru starea tehnică sau pentru exploatarea mijloacelor de transport, precum şi încălcarea de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală a regimului de lucru al şoferilor sau mecanizatorilor, dacă aceste acţiuni au provocat urmările indicate la art.264,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa funcţii de răspundere legate de asigurarea stării tehnice sau a exploatării mijloacelor de transport pe un termen de la 2 la 5 ani.
    Articolul 266. Părăsirea locului accidentului rutier
    Părăsirea locului accidentului rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport şi care a încălcat regulile de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art.264 alin.(3) şi (5),
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    Articolul 267. Repararea necalitativă a căilor de
                           comunicaţie, a mijloacelor de transport
                           feroviar, naval sau aerian ori punerea lor
                           în exploatare cu defecte tehnice
    Repararea necalitativă a căilor de comunicaţie, a instalaţiilor de pe ele, a mijloacelor de telecomunicaţii sau de semnalizare ori a mijloacelor de transport feroviar, naval, aerian, precum şi punerea lor în exploatare cu defecte tehnice, sau încălcarea gravă a regulilor de exploatare a acestora, acţiuni săvîrşite de o persoană responsabilă pentru starea tehnică sau pentru exploatarea lor, dacă au provocat urmările indicate la art.263,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 7 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    Articolul 268. Deteriorarea sau distrugerea
                           intenţionată a căilor de comunicaţie
                           şi a mijloacelor de transport
    Deteriorarea sau distrugerea intenţionată a căilor de comunicaţie, a instalaţiilor de pe ele, a mijloacelor de telecomunicaţii sau de semnalizare ori a altor utilaje pentru transporturi, precum şi a mijloacelor de transport, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art.263 sau art. 264 alin.(5),
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 7 ani.
    Articolul 269. Încălcarea regulilor privind menţinerea
                            ordinii şi securitatea circulaţiei
    Încălcarea de către pasager, pieton sau alt participant la trafic a regulilor privind menţinerea ordinii şi securitatea circulaţiei, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art.264,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
    Articolul 270. Oprirea samavolnică, fără necesitate,
                           a trenului
    Oprirea samavolnică, fără necesitate, a trenului prin decuplarea conductei generale a frînei sau printr-un alt mijloc, dacă aceasta a provocat:
    a) accidente cu oameni;
    b) deraierea sau deteriorarea materialului rulant;
    c) alte urmări grave,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 7 ani.
    Articolul 271. Blocarea intenţionată a arterelor
                           de transport
   
Blocarea intenţionată a arterelor de transport prin crearea de obstacole, prin stabilirea de posturi sau prin alte mijloace, dacă aceasta a provocat:
    a) accidente cu oameni;
    b) alte urmări grave,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani.
    Articolul 272. Constrîngerea lucrătorului din transportul
                            feroviar, naval, aerian sau auto de a nu-şi
                            îndeplini obligaţiile de serviciu
    (1) Constrîngerea lucrătorului din transportul feroviar, naval, aerian sau auto de a nu-şi îndeplini obligaţiile de serviciu prin ameninţare cu moartea, cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, cu distrugerea averii lui sau a rudelor lui apropiate, dacă a existat pericolul realizării unei astfel de ameninţări,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 200 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 140 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    b) de două sau mai multe persoane
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    Articolul 275. Deturnarea sau capturarea unei garnituri
                           de tren, a unei nave aeriene, maritime sau
                           fluviale
    (1) Deturnarea, capturarea sau exercitarea ilegală a controlului asupra unei garnituri de tren, a unei nave aeriene, maritime sau fluviale ori ocuparea gării, aeroportului, portului sau altei întreprinderi, instituţii, organizaţii de transport, precum şi acapararea încărcăturilor, fără scop de însuşire,
    se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni:
    a) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
    b) însoţite de violenţă sau de ameninţare cu aplicarea ei ori de o altă formă de intimidare;
    b1) săvîrşite asupra unei aeronave aflate în zbor;
    c) soldate cu avarierea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene, maritime sau fluviale;
    d) soldate cu alte urmări grave
    se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care au provocat:
    a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    b) decesul unei persoane,
    se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani.
    Articolul 276. Falsificarea elementelor de
                            identificare ale autovehiculelor
    (1) Falsificarea seriei, a numărului de identificare ale şasiului, caroseriei sau motorului auto prin ştergere, înlocuire sau modificare
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) cu folosirea situaţiei de serviciu
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
Capitolul XIII
INFRACŢIUNI CONTRA SECURITĂŢII
PUBLICE ŞI A ORDINII PUBLICE
    Articolul 278. Actul terorist
   
(1) Actul terorist, adică provocarea unei explozii, a unui incendiu sau săvîrşirea altei fapte care creează pericolul de a cauza moartea ori vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, daune esenţiale proprietăţii sau mediului ori alte urmări grave, dacă această faptă este săvîrşită în scopul de a intimida populaţia ori o parte din ea, de a atrage atenţia societăţii asupra ideilor politice, religioase ori de altă natură ale făptuitorului sau de a sili statul, organizaţia internaţională, persoana juridică sau fizică să săvîrşească sau să se abţină de la săvîrşirea vreunei acţiuni, precum şi ameninţarea de a săvîrşi astfel de fapte în aceleaşi scopuri,
    se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani.
    (2) Aceeaşi faptă săvîrşită:
    b) de un grup criminal organizat;
    c) cu aplicarea armelor de foc sau a substanţelor explozive;
    d) cu vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    e) cu cauzarea de daune materiale în proporţii deosebit de mari
    se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani.
    (3) Faptele prevăzute la alin.(1) sau (2):
    a) săvîrşite de o organizaţie criminală;
    b) soldate cu decesul unei persoane din imprudenţă
    se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani.
    (4) Actul terorist săvîrşit prin omorul unei sau mai multor persoane în scopurile prevăzute la alin. (1)
    se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
    (5) Persoanei care a comis actul de terorism, altor participanţi li se pot aplica pedepse penale minime, prevăzute la prezentul articol, dacă ei au preîntîmpinat autorităţile despre faptele respective şi prin aceasta au contribuit la evitarea morţii oamenilor, a vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii, a altor urmări grave sau la demascarea altor făptuitori.
    (6) Persoana care a participat la pregătirea actului de terorism se liberează de răspundere penală dacă ea, prin anunţarea la timp a autorităţilor sau prin alt mijloc, a contribuit la preîntîmpinarea realizării actului de terorism şi dacă acţiunile ei nu conţin o altă componenţă de infracţiune.
    Articolul 2781. Livrarea, plasarea, punerea în funcţiune
                             sau detonarea unui dispozitiv exploziv
                             ori a altui dispozitiv cu efect letal
    (1) Livrarea, plasarea, punerea în funcţiune sau detonarea unui dispozitiv exploziv ori a altui dispozitiv cu efect letal într-un loc de utilizare publică, în cadrul unui obiect de stat sau guvernamental, al unui obiect de infrastructură sau al sistemului de transport public sau săvîrşirea acestor acţiuni împotriva locului sau obiectelor menţionate cu scopul de a cauza:
    a) moartea ori vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    b) daune esenţiale acestui loc, obiect sau sistem
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    a) cu vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    b) cu cauzarea de daune în proporţii mari sau deosebit de mari
    se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) lit. b), care au provocat din imprudenţă decesul unei persoane,
    se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 12 de ani.
    (4) Acţiunile prevăzute la alin. (1), (2) sau (3), săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală,
    se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 18 de ani.
    (5) Acţiunile prevăzute la alin. (1), însoţite de omor intenţionat,
     se pedepsesc cu închisoare de la 16 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
    Articolul 279. Finanţarea terorismului
    (1) Finanţarea terorismului, adică punerea la dispoziţie sau colectarea intenţionată de către orice persoană, prin orice metodă, direct sau indirect, a bunurilor de orice natură dobîndite prin orice mijloc, sau prestarea unor servicii financiare în scopul utilizării acestor bunuri ori servicii sau cunoscînd că vor fi utilizate, în întregime sau parţial:
    a) la organizarea, pregătirea ori comiterea unei infracţiuni cu caracter terorist;
    b) de către un grup criminal organizat, o organizaţie criminală sau de o persoană aparte care comite ori întreprinde tentative de comitere a unei infracţiuni cu caracter terorist sau care organizează, dirijează, se asociază, se înţelege în prealabil, instigă sau participă în calitate de complice la comiterea acestei infracţiuni,
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 7000 la 10000 unităţi convenţionale cu lichidarea persoanei juridice.
    (2) Infracţiunea de finanţare a terorismului se consideră consumată indiferent de faptul dacă infracţiunea cu caracter terorist a fost comisă, dacă bunurile au fost utilizate la comiterea acestei infracţiuni de către grupul, organizaţia ori persoana menţionată la alin. (1) lit. b) sau dacă acţiunile au fost săvîrşite pe teritoriul ori în afara teritoriului Republicii Moldova.
    (3) Prin bunuri se înţeleg mijloacele financiare, orice categorie de valori (active) corporale sau incorporale, mobile sau imobile, tangibile sau intangibile, precum şi acte sau alte instrumente juridice în orice formă, inclusiv în formă electronică ori digitală, care atestă un titlu ori un drept, inclusiv orice cotă (interes) cu privire la aceste valori (active).
    Articolul 2791. Recrutarea, instruirea sau acordarea
                             altui suport în scop terorist
    (1) Recrutarea în scop terorist, adică solicitarea adresată unei persoane de a comite sau de a participa la pregătirea ori comiterea unei infracţiuni cu caracter terorist, sau de a se asocia la o organizaţie sau un grup, cu intenţia sau cunoscînd că această solicitare este făcută în scopul de a contribui la comiterea unei sau mai multor infracţiuni cu caracter terorist,
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 3000 la 7000 unităţi convenţionale cu lichidarea persoanei juridice.
    (2) Instruirea în scop terorist, adică furnizarea de instrucţiuni cu privire la fabricarea sau utilizarea dispozitivelor ori substanţelor explozive, a armelor de distrugere în masă, a dispozitivelor ori materialelor radioactive, a armelor de foc ori a altor arme sau substanţe nocive ori periculoase sau cu privire la alte metode ori tehnici specifice, cu intenţia sau cunoscînd că această furnizare este făcută în scopul de a contribui la comiterea unei sau mai multor infracţiuni cu caracter terorist,
    se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 9 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 5000 la 8000 unităţi convenţionale cu lichidarea persoanei juridice.
    (3) Procurarea, păstrarea, producerea, transportarea sau furnizarea de arme, muniţii, alte dispozitive sau mijloace distructive, arme biologice, substanţe nocive ori periculoase, înlesnirea trecerii frontierei de stat, găzduirea, facilitarea pătrunderii în zone cu acces limitat, culegerea, deţinerea în scopul transmiterii ori punerea la dispoziţie de date despre obiective-ţintă, precum şi acordarea altui suport, sub orice formă, cu intenţia sau cunoscînd că aceste acţiuni sînt săvîrşite în scopul de a contribui la comiterea unei sau mai multor infracţiuni cu caracter terorist,
    se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 7000 la 10000 unităţi convenţionale cu lichidarea persoanei juridice.
    (4) Acţiunile prevăzute la alin. (1), (2) sau (3), săvîrşite cu folosirea situaţiei de serviciu,
    se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani.
    Articolul 2792. Instigarea în scop terorist sau
                             justificarea publică a terorismului
    (1) Instigarea în scop terorist, adică distribuirea sau punerea în alt mod la dispoziţia publicului a unui mesaj cu intenţia de a instiga sau cunoscînd că un astfel de mesaj poate instiga la comiterea unei infracţiuni cu caracter terorist,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (2) Justificarea publică a terorismului, adică distribuirea sau punerea în alt mod la dispoziţia publicului a unui mesaj despre recunoaşterea unei ideologii sau practici de comitere a infracţiunilor cu caracter terorist ca fiind justă, care necesită a fi susţinută sau este demnă de urmat,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 140 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 4 ani, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 800 la 2000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvîrşite:
    a) prin intermediul unui mijloc de informare în masă;
    b) cu folosirea situaţiei de serviciu,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 280. Luarea de ostatici
    (1) Luarea sau reţinerea persoanei în calitate de ostatic şi ameninţarea cu omor, cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii ori cu reţinerea în continuare a persoanei în această calitate cu scopul de a sili statul, organizaţia internaţională, persoana juridică sau fizică ori un grup de persoane să săvîrşească sau să se abţină de la săvîrşirea vreunei acţiuni în calitate de condiţie pentru eliberarea ostaticului
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
    (2) Luarea de ostatici săvîrşită:
    b) asupra a două sau mai multor persoane;
    c) cu bună ştiinţă în privinţa unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor;
    e) din interes material;
    f) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei,
    se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 de ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale.
    (3) Luarea de ostatici săvîrşită:
    a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    b) cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    c) cu provocarea decesului victimei din imprudenţă;
    d) cu provocarea altor urmări grave
    se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 de ani.
    Articolul 281. Comunicarea mincinoasă cu bună-ştiinţă
                           despre actul de terorism

    Comunicarea mincinoasă cu bună-ştiinţă despre pregătirea unor explozii, incendieri sau a altor acţiuni care periclitează viaţa oamenilor, cauzează daune materiale în proporţii mari sau provoacă alte urmări grave
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    Articolul 282. Organizarea unei formaţiuni paramilitare
                           ilegale sau participarea
la ea
    (1) Organizarea sau conducerea unei formaţiuni paramilitare neprevăzute de legislaţia Republicii Moldova, precum şi participarea la o astfel de formaţiune,
     se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.
    (2) Persoana care, în mod benevol, s-a retras dintr-o formaţiune paramilitară ilegală şi a predat arma se liberează de răspundere penală dacă acţiunile ei nu conţin o altă componenţă de infracţiune.
    Articolul 283. Banditismul
    Organizarea unor bande armate în scopul atacării persoanelor juridice sau fizice, precum şi participarea la asemenea bande sau la atacurile săvîrşite de ele,
    se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani.
    Articolul 284. Crearea sau conducerea unei
                           organizaţii criminale

    (1) Crearea sau conducerea unei organizaţii criminale, adică întemeierea unei astfel de organizaţii şi organizarea activităţii ei, fie căutarea şi angajarea de membri în organizaţia criminală, fie ţinerea de adunări ale membrilor ei, fie crearea de fonduri băneşti şi de altă natură pentru susţinerea lor financiară şi a activităţii criminale a organizaţiei, fie înzestrarea organizaţiei criminale cu arme şi instrumente pentru săvîrşirea de infracţiuni, fie organizarea culegerii de informaţii despre potenţialele victime şi despre activitatea organelor de drept, fie coordonarea planurilor şi acţiunilor criminale cu alte organizaţii şi grupuri criminale sau infractori aparte din ţară şi din străinătate,
    se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 de ani.
    (2) Crearea sau conducerea unei organizaţii criminale sau a unui grup criminal organizat cu scopul de a comite una sau mai multe infracţiuni cu caracter terorist
    se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
    [Art.284 al.(2), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    Articolul 285. Dezordini în masă
    (1) Organizarea sau conducerea unor dezordini în masă, însoţite de aplicarea violenţei împotriva persoanelor, de pogromuri, incendieri, distrugeri de bunuri, de aplicarea armei de foc sau a altor obiecte utilizate în calitate de armă, precum şi de opunere de rezistenţă violentă sau armată reprezentanţilor autorităţilor,
    se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 8 ani.
    (2) Participarea activă la săvîrşirea acţiunilor prevăzute la alin.(1)
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
    (3) Chemările la nesupunere violentă activă cerinţelor legitime ale reprezentanţilor autorităţilor şi la dezordini în masă, precum şi la săvîrşirea actelor de violenţă împotriva persoanelor,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    Articolul 286. Acţiunile care dezorganizează
                           activitatea penitenciarelor
    Persoanele care, executînd pedeapsa cu închisoare, îi terorizează pe condamnaţii porniţi pe calea corectării fie săvîrşesc atacuri violente asupra administraţiei, fie organizează în aceste scopuri grupuri criminale sau participă activ la asemenea grupuri
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 de ani.
    Articolul 287. Huliganismul
    (1) Huliganismul, adică acţiunile intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică, însoţite de aplicarea violenţei asupra persoanelor sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe, de opunerea de rezistenţă violentă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum şi acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    a) de o persoană care anterior a săvîrşit un act de huliganism;
    b) de două sau mai multe persoane
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
    (3) Huliganismul agravat, adică acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), dacă au fost săvîrşite cu aplicarea sau cu încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii,
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
    Articolul 288. Vandalismul
    (1) Vandalismul, adică pîngărirea edificiilor sau a altor încăperi, precum şi nimicirea bunurilor în transportul public sau în alte locuri publice,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 140 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) asupra bunurilor care au valoare istorică, culturală sau religioasă
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    Articolul 289. Pirateria
    (1) Jefuirea săvîrşită în scopuri personale de către echipajul sau pasagerii unei nave împotriva persoanelor sau bunurilor care se găsesc pe această navă ori împotriva altei nave, dacă navele se află în marea liberă sau într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat,
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune:
    b) săvîrşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    c)săvîrşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de arme;
    d) soldată cu decesul persoanei din imprudenţă;
    e) soldată cu alte urmări deosebit de grave,
    se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 de ani.
    Articolul 2891. Infracţiuni contra securităţii aeronautice
                             şi contra securităţii aeroporturilor
    (1) Faptele ce pot periclita securitatea aeronautică şi securitatea aeroporturilor, adică:
    a) săvîrşirea unui act de violenţă asupra unei persoane aflate la bordul unei aeronave aflate în zbor, dacă acest act poate periclita securitatea navei;
    b) săvîrşirea unui act de violenţă asupra unei persoane într-un aeroport care deserveşte aviaţia civilă, dacă acest act poate periclita securitatea aeroportului;
    c) distrugerea unei aeronave aflate în exploatare sau cauzarea de daune acestei nave care o scot din funcţiune ori care pot periclita securitatea aeronavei în timpul zborului;
    d) plasarea sau o altă faptă ce a condus la plasarea pe bordul unei aeronave aflate în exploatare, prin orice metodă, a unui dispozitiv ori a unei substanţe capabile să distrugă această aeronavă sau să-i cauzeze daune care o scot din funcţiune ori care pot periclita securitatea aeronavei în timpul zborului;
    e) distrugerea sau deteriorarea instalaţiei ori a serviciului de navigaţie aeriană, sau perturbarea funcţionării lor, dacă aceste acţiuni pot periclita securitatea unei nave aeriene aflate în zbor;
    f) distrugerea sau deteriorarea instalaţiei ori a edificiului unui aeroport care deserveşte aviaţia civilă sau a unei aeronave situate în aeroport şi care nu se află în exploatare, sau perturbarea funcţionării serviciului aeroportului, dacă aceste acţiuni pot periclita securitatea aeroportului;
    g) comunicarea unei informaţii cunoscînd că este falsă, dacă prin aceasta se creează pericol pentru securitatea unei aeronave aflate în zbor,
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani.
    (2) Aceleaşi fapte care au provocat din imprudenţă:
    a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    b) decesul unei persoane;
    c) alte urmări grave
    se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani.
    (3) Faptele prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală,
    se pedepsesc cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
    Articolul 2892. Infracţiuni contra securităţii
                             transportului naval
    (1) Faptele ce pot periclita securitatea transportului naval, adică:
    a) săvîrşirea unui act de violenţă asupra unei persoane aflate la bordul unei nave maritime sau fluviale, dacă acest act poate periclita navigaţia în siguranţă a navei;
    b) distrugerea unei nave maritime sau fluviale ori cauzarea de daune acestei nave sau încărcăturii ei care pot periclita navigaţia în siguranţă a navei;
    c) plasarea sau o altă faptă ce a condus la plasarea pe bordul unei nave maritime sau fluviale, prin orice metodă, a unui dispozitiv ori a unei substanţe capabile să distrugă nava sau să cauzeze acesteia ori încărcăturii ei daune care pot periclita navigaţia în siguranţă a navei;
    d) distrugerea sau deteriorarea instalaţiei ori a serviciului de navigaţie, sau perturbarea funcţionării lor, dacă aceste acţiuni pot periclita navigaţia în siguranţă a navei maritime sau fluviale;
    e) comunicarea unei informaţii cunoscînd că este falsă, dacă prin aceasta se creează pericol pentru navigaţia în siguranţă a navei maritime sau fluviale,
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani.
    (2) Aceleaşi fapte care au provocat din imprudenţă:
    a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    b) decesul unei persoane;
    c) alte urmări grave
    se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani.
    (3) Faptele prevăzute la alin. (1) sau (2), săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală,
    se pedepsesc cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
    Articolul 2893. Infracţiuni contra securităţii
                              platformelor fixe
    (1) Faptele ce periclitează securitatea platformelor fixe, adică:
    a) capturarea sau exercitarea ilegală a controlului asupra unei platforme fixe însoţită de violenţă, de ameninţarea cu aplicarea ei sau de o altă formă de intimidare;
    b) săvîrşirea unui act de violenţă asupra unei persoane aflate pe o platformă fixă, dacă acest act poate periclita securitatea platformei;
    c) distrugerea unei platforme fixe sau cauzarea de daune acestei platforme care pot periclita securitatea platformei;
    d) plasarea sau o altă faptă care a condus la plasarea pe o platformă fixă, prin orice metodă, a unui dispozitiv ori a unei substanţe capabile să distrugă această platformă sau să pericliteze securitatea ei,
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani.
    (2) Aceleaşi fapte care au provocat din imprudenţă:
    a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    b) decesul unei persoane;
    c) alte urmări grave
    se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani.
    (3) Faptele prevăzute la alin. (1) sau (2), săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală,
    se pedepsesc cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
    Articolul 290. Purtarea, păstrarea, procurarea,
                           fabricarea, repararea sau comer-
                           cializarea ilegală a armelor şi
                           muniţiilor, sustragerea lor
    (1) Purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea armelor de foc, precum şi sustragerea lor, cu excepţia armei de vînătoare cu ţeavă lisă, sau a muniţiilor fără autorizaţia corespunzătoare
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    b) de două sau mai multe persoane
    se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.
    (3) Persoana care a predat de bună voie arma de foc sau muniţiile pe care le deţinea fără autorizaţia corespunzătoare este liberată de răspundere penală.
    Articolul 291. Păstrarea neglijentă a armelor
                           de foc şi a muniţiilor
    Păstrarea neglijentă a armelor de foc şi a muniţiilor, precum şi transmiterea acestora altor persoane,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    Articolul 292. Fabricarea, procurarea, prelucrarea,
                           păstrarea, transportarea, folosirea sau
                           neutralizarea substanţelor explozive
                           ori a materialelor radioactive
    (1) Fabricarea, procurarea, prelucrarea, păstrarea, transportarea, folosirea sau neutralizarea substanţelor explozive sau materialelor radioactive fără autorizaţia corespunzătoare sau orice altă operaţie ilegală privind circulaţia acestora
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (11) Aceleaşi fapte săvîrşite cu materialul nuclear, dacă acestea creează pericolul de a cauza moartea ori vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, daune esenţiale proprietăţii sau mediului,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 600 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (2) Faptele prevăzute la alin. (1) sau (11), care au provocat din imprudenţă:
    a) decesul unei persoane;
    b) alte urmări grave,
    se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 7000 la 10000 unităţi convenţionale cu lichidarea persoanei juridice.
    Articolul 293. Încălcarea regulilor de evidenţă,
                           păstrare, transportare şi folosire
                           a substanţelor uşor inflamabile
                           sau corozive
    Încălcarea regulilor de evidenţă, păstrare, transportare şi folosire a substanţelor uşor inflamabile sau corozive, precum şi expedierea ilegală prin poştă sau bagaj a acestor substanţe,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    Articolul 295. Sustragerea materialelor sau
                           a dispozitivelor radioactive ori
                           a instalaţiilor nucleare, amenin-
                           ţarea de a sustrage sau cererea
                           de a transmite aceste materiale,
                           dispozitive sau instalaţii
    (1) Sustragerea materialului sau a dispozitivului radioactiv ori a instalaţiei nucleare
    se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 8 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    (2) Cererea de a transmite material sau dispozitiv radioactiv ori o instalaţie nucleară însoţită de ameninţarea cu aplicarea violenţei sau de altă formă de intimidare
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvîrşite:
    a) de două sau mai multe persoane;
    b) cu folosirea situaţiei de serviciu;
    c) cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei,
    se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 12 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    (4) Atacul săvîrşit asupra unei persoane în scopul sustragerii materialului sau a dispozitivului radioactiv ori a instalaţiei nucleare, însoţit de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe,
    se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani.
    (5) Acţiunile prevăzute la alin. (4), săvîrşite:
    a) de două sau mai multe persoane;
    b) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă;
    c) cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii,
    se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 17 ani.
    (6) Acţiunile prevăzute la alin. (1), (2), (3), (4) sau (5), săvîrşite:
    a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală ori în favoarea acestora;
    b) în proporţii mari sau deosebit de mari,
    se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani.
    (7) Ameninţarea de a sustrage material sau dispozitiv radioactiv ori o instalaţie nucleară cu scopul de a sili statul, organizaţia internaţională, persoana juridică sau fizică să săvîrşească sau să se abţină de la săvîrşirea vreunei acţiuni
    se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.
    Articolul 2951. Deţinerea, confecţionarea sau
                             utilizarea materialelor sau a
                             dispozitivelor radioactive ori
                             a instalaţiilor nucleare
    (1) Deţinerea materialului radioactiv, confecţionarea sau deţinerea unui dispozitiv radioactiv cu scopul de a cauza moartea ori vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, daune esenţiale proprietăţii sau mediului
    se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    (2) Utilizarea prin orice metodă a materialului sau a dispozitivului radioactiv ori a instalaţiei nucleare, însoţită de eliberarea sau de pericolul eliberării materialului radioactiv, săvîrşită cu scopul:
    a) de a cauza moartea ori vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, daune esenţiale proprietăţii sau mediului;
    b) de a sili statul, organizaţia internaţională, persoana juridică sau fizică să săvîrşească sau să se abţină de la săvîrşirea vreunei acţiuni,
    se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani.
    (3) Ameninţarea de a săvîrşi o faptă prevăzută la alin. (2)
    se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.
    Articolul 2952. Atacul asupra unei instalaţii nucleare
    (1) Săvîrşirea unei acţiuni îndreptate împotriva unei instalaţii nucleare sau care perturbă funcţionarea unei instalaţii nucleare
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    a) de două sau mai multe persoane;
    b) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei;
    c) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă
    se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2):
    a) însoţite de expunerea la radiaţie ori de eliberarea de substanţe radioactive;
    b) soldate cu alte urmări grave,
    se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani.
    (4) Ameninţarea de a săvîrşi o acţiune prevăzută la alin. (1)
   se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
    (5) Ameninţarea de a săvîrşi o acţiune prevăzută la alin. (1) cu scopul de a sili statul, organizaţia internaţională, persoana juridică sau fizică să săvîrşească sau să se abţină de la săvîrşirea vreunei acţiuni
    se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.
    Articolul 296. Încălcarea regulilor de protecţie
                           contra incendiilor
    Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor de stat de supraveghere antiincendiară, precum şi încălcarea cu rea-voinţă a regulilor de protecţie contra incendiilor, dacă acestea au provocat urmări grave,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    Articolul 297. Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor
                           de stat de supraveghere
în domeniul
                           protecţiei civile

    Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor de stat de supraveghere în domeniul protecţiei civile, precum şi încălcarea cu rea-voinţă a normelor şi regulilor în domeniul protecţiei civile, dacă acestea au provocat:
    a) decesul unei persoane;
    b) alte urmări grave,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
    Articolul 298. Încălcarea regulilor de exploatare
                           a obiectivelor energetice
    Încălcarea regulilor de exploatare a staţiilor de producere, a liniilor de transportare şi distribuire a energiei electrice şi termice, a conductelor de transportare a combustibilului, dacă aceasta a provocat:
    a) decesul unei persoane;
    b) alte urmări grave,
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
    Articolul 300. Încălcarea regulilor la efectuarea
                           exploatărilor miniere sau a lucrărilor
                           de construcţie miniere
    Încălcarea regulilor de securitate, de construcţie, sanitare sau de protecţie contra incendiilor la efectuarea exploatărilor miniere sau a lucrărilor de construcţie miniere, precum şi încălcarea regulilor de exploatare a mecanismelor de construcţie, dacă acestea au provocat:
    a) decesul unei persoane;
    b) alte urmări grave,
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.
    Articolul 301. Încălcarea regulilor de securitate
                           în întreprinderile sau secţiile supuse
                           pericolului exploziei

    Încălcarea disciplinei tehnice şi de producţie sau a regulilor ce asigură securitatea de producţie în întreprinderile sau secţiile supuse pericolului exploziei, dacă aceasta a provocat:
    a) decesul unei persoane;
    b) alte urmări grave,
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.
    Articolul 3011. Producerea, comercializarea sau
                             procurarea în scop de comerciali-
                             zarea mijloacelor tehnice speciale
                             destinate  pentru obţinerea ascunsă
                             a informaţiei, săvîrşite ilegal
    Producerea, comercializarea sau procurarea în scop de comercializare a mijloacelor tehnice speciale destinate pentru obţinerea ascunsă a informaţiei, săvîrşite ilegal,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 3 ani.
    Articolul 302. Organizarea cerşetoriei
    (1) Organizarea cerşetoriei cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul foloase materiale injuste, dacă fapta nu întruneşte elementele traficului de fiinţe umane,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 1000 la 2500 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    a) asupra a două sau mai multor persoane;
    b) de două sau mai multe persoane
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 2500 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 2500 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    [Art.302 în redacţia LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
Capitolul XIV
INFRACŢIUNI CONTRA JUSTIŢIEI
    Articolul 303. Amestecul în înfăptuirea justiţiei
                           şi în urmărirea penală
    (1) Amestecul, sub orice formă, în judecarea cauzelor de către instanţele de judecată naţionale sau internaţionale cu scopul de a împiedica examinarea multilaterală, deplină şi obiectivă a cauzei concrete sau de a obţine pronunţarea unei hotărîri judecătoreşti ilegale
    [Art.303 al.(1) modificat prin LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Amestecul, sub orice formă, în activitatea organelor de urmărire penală sau a personalului instanţelor de judecată internaţionale cu scopul de a împiedica cercetarea rapidă, completă şi obiectivă a cauzei penale
    [Art.303 al.(2) modificat prin LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 350 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite cu folosirea situaţiei de serviciu,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 400 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 4 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
    Articolul 306. Tragerea cu bună-ştiinţă la răspundere
                            penală a unei persoane nevinovate
    (1) Tragerea cu bună-ştiinţă la răspundere penală a unei persoane nevinovate de cel care efectuează urmărirea penală
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune:
    a) urmărind învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;
    c) soldată cu urmări grave
    se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    Articolul 307.  Pronunţarea unei sentinţe, decizii,
                            încheieri sau hotărîri contrare legii
    (1) Pronunţarea cu bună-ştiinţă de către judecător a unei hotărîri, sentinţe, decizii sau încheieri contrare legii
    se pedepseşte cu amendă în sumă de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune:
    a) legată de învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;
    c) soldată cu urmări grave
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    Articolul 308. Reţinerea sau arestarea ilegală
    (1) Reţinerea ilegală cu bună-ştiinţă de către persoana care efectuează urmărirea penală
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 2 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    (2) Arestarea ilegală cu bună-ştiinţă de către judecător
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    (4) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care au provocat urmări grave,
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    Articolul 309. Constrîngerea de a face declaraţii
    Constrîngerea persoanei, prin ameninţare sau prin alte acte ilegale, de a face declaraţii, de a încheia acord de recunoaştere a vinovăţiei, constrîngerea, în acelaşi mod, a expertului de a face concluzia sau a traducătorului, sau a interpretului de a face o traducere sau interpretare incorectă de către persoana care constată infracţiunea, ofiţerul de urmărire penală, procuror sau de către judecător, dacă aceasta nu constituie tortură, tratament inuman sau degradant,
    se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani sau cu amendă în mărime de la 800 la 1000 de unităţi convenţionale, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 5 ani.
    [Art.309 în redacţia LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
    [Art.3091 abrogat prin LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
    [Art.3091 modificat prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
    Articolul 310. Falsificarea probelor
    (1) Falsificarea probelor în procesul civil de către un participant la proces sau de către reprezentantul acestuia
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 800 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    (2) Falsificarea probelor în procesul penal de către persoana care efectuează urmărirea penală, procuror sau de către apărătorul admis în procesul penal
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    Articolul 311. Denunţarea falsă
     (1) Denunţarea cu bună ştiinţă falsă  în scopul de a-l învinui pe cineva de săvîrşirea unei infracţiuni, făcută unui organ sau unei persoane cu funcţie de răspundere, care sînt în drept de a porni urmărirea penală,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune:
    a) legată de învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;
    b) săvîrşită din interes material;
    c) însoţită de crearea artificială a probelor acuzatoare
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
    Articolul 312. Declaraţia mincinoasă, concluzia
                           falsă sau traducerea incorectă
    (1) Prezentarea, cu bună-ştiinţă, a declaraţiei mincinoase de către martor sau partea vătămată, a concluziei false de către specialist sau expert, a traducerii sau a interpretării incorecte de către traducător sau interpret, dacă această acţiune a fost săvîrşită în cadrul urmăririi penale sau judecării cauzei, în instanţa de judecată naţională ori internaţională
    [Art.312 al.(1), dispoziţia modificată prin LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 2 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni:
    a) legate de învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;
    b) săvîrşite din interes material;
    c) însoţite de crearea artificială a probelor acuzatoare
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
    Articolul 313. Refuzul sau eschivarea martorului ori
                           a părţii vătămate de a face declaraţii

    Refuzul sau eschivarea martorului ori a părţii vătămate de a face declaraţii în cadrul urmăririi penale sau al cercetării judecătoreşti
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale.
    Articolul 314. Determinarea la depunerea de
                            declaraţii mincinoase, la formularea
                            de concluzii false sau la efectuarea
                            de traduceri incorecte
     [Art.314 titlul în redacţia LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
   
(1) Determinarea, prin constrîngere sau prin promisiune, prin oferire sau dare de bunuri, servicii ori de alte avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale, a martorului sau a părţii vătămate la depunerea de declaraţii mincinoase, a expertului la formularea de concluzii sau declaraţii false, a interpretului sau a traducătorului la efectuarea de interpretări sau traduceri incorecte, precum şi la eschivarea de la depunerea declaraţiilor, de la formularea concluziilor sau declaraţiilor, de la efectuarea interpretărilor sau traducerilor, în cadrul urmăririi penale ori judecării cauzei în instanţa de judecată naţională sau internaţională
    [Art.314 al.(1), dispoziţia modificată prin LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    [Art.314 al.(1) în redacţia LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
  
  (2) Aceeaşi acţiune:
    a) săvîrşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
    Articolul 315. Divulgarea datelor urmăririi penale
    (1) Divulgarea datelor urmăririi penale contrar interdicţiei persoanelor care efectuează urmărirea penală
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.
    (2) Divulgarea intenţionată a datelor urmăririi penale de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către persoana abilitată cu controlul asupra desfăşurării urmăririi penale, dacă această acţiune a cauzat daune morale sau materiale bănuitului, învinuitului, martorului, părţii vătămate sau reprezentanţilor acestora ori dacă l-a făcut pe vinovat să se eschiveze de la răspundere,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
    Articolul 316. Divulgarea datelor privind măsurile
                            de asigurare a securităţii aplicate faţă
                            de judecător, executorul judecătoresc,
                            participantul la procesul penal sau
                            angajatul organului abilitat
                            cu protecţia martorilor
    (1) Divulgarea datelor privind măsurile de asigurare a securităţii aplicate faţă de judecător, executorul judecătoresc, participantul la procesul penal sau angajatul organului abilitat cu protecţia martorilor, precum şi faţă de rudele apropiate ale acestora,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Aceeaşi faptă:
    a) săvîrşită de către o persoană căreia aceste date i-au fost încredinţate în virtutea atribuţiilor de serviciu;
    b) soldată cu urmări grave
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    [Art.316 în redacţia LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    Articolul 317. Evadarea din locurile de deţinere
    (1) Evadarea din locurile de deţinere, săvîrşită de persoana care execută pedeapsa cu închisoare, precum şi de persoana care se află sub arest preventiv,
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune:
    b) săvîrşită de două sau mai multe persoane;
    c) însoţită de aplicarea violenţei;
    d) săvîrşită cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de arme
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 6 ani.
    (3) Nu constituie infracţiune, în sensul prezentului articol, evadarea din locurile de detenţie a persoanei în privinţa căreia la momentul evadării nu exista sau a încetat temeiul legal al detenţiei.
    Articolul 318. Înlesnirea evadării
    (1) Înlesnirea prin orice mijloace a evadării
    se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    (2) Înlesnirea evadării de o persoană cu funcţie de răspundere
    se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    Articolul 319. Eschivarea de la executarea
                           pedepsei cu închisoare
    Eschivarea de la executarea pedepsei a condamnatului căruia i s-a permis să plece pe scurtă durată din locurile de deţinere
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 2 ani.
    Articolul 320. Neexecutarea hotărîrii instanţei
                           de judecată
    (1) Neexecutarea intenţionată sau eschivarea de la executare a hotărîrii instanţei de judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancţiunii contravenţionale,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 300 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Neexecutarea intenţionată sau eschivarea de la executare de către o persoană cu funcţie de răspundere a hotărîrii instanţei de judecată, precum şi împiedicarea executării ei, dacă aceste fapte au fost comise după aplicarea sancţiunii contravenţionale,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 500 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în toate cazurile cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    [Art.320  în redacţia LP173 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.553]
   
Articolul 321. Nesupunerea prin violenţă cerinţelor
                            administraţiei penitenciarului

    Nesupunerea prin violenţă cerinţelor legitime ale administraţiei penitenciarului, săvîrşită de o persoană care execută pedeapsa în penitenciar,
   
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
    Articolul 322. Transmiterea ilegală a unor obiecte
                           interzise persoanelor deţinute în
                           penitenciare
    (1) Transmiterea tăinuită de la control sau încercarea de a transmite prin orice mijloace persoanelor deţinute în penitenciare a băuturilor alcoolice, a drogurilor, medicamentelor sau a altor substanţe cu efect narcotizant, precum şi a altor obiecte, a căror transmitere este interzisă, dacă această acţiune a fost săvîrşită în mod sistematic sau în proporţii mari,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite cu folosirea situaţiei de serviciu
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    Articolul 323. Favorizarea infracţiunii
    (1) Favorizarea dinainte nepromisă a infracţiunii grave, deosebit de grave sau excepţional de grave
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (2) Nu sînt pasibili de răspundere penală pentru favorizarea infracţiunii soţul (soţia) şi rudele apropiate ale persoanei care a săvîrşit infracţiunea.
Capitolul XV
INFRACŢIUNI CONTRA BUNEI DESFĂŞURĂRI
A ACTIVITĂŢII ÎN SFERA PUBLICĂ
    [Capitolul XV titlul în redacţia LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
    Articolul 324. Corupere pasivă
    (1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.
    [Art.324 al.(1), sancţiunea în redacţia LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    [Art.324 al.(1) în redacţia LP78 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.334]
    [Art.324 al.(1) modificat prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
 
  (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    a1) de un funcţionar internaţional;
    [Art.324 al.(2), lit.a1) introdusă prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
  
  b) de două sau mai multe persoane;
    c) cu extorcare de bunuri sau servicii enumerate la alin.(1);
    d) în proporţii mari
    se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 7 la 10 ani.
    [Art.324 al.(2), sancţiunea în redacţia LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    a) de o persoană cu funcţie de demnitate publică;
    [Art.324 al.(3), lit.a) modificată prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
  
  b) în proporţii deosebit de mari;
    c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,
    se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani cu amendă în mărime de la 8000 la 10000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.
    [Art.324 al.(3) sancţiunea în redacţia LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
   
(4) Acţiunile prevăzute la alin. (1), săvîrşite în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    [Art.324 al.(4) introdus prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    Articolul 325. Coruperea activă
   
(1) Promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 6 ani cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    [Art.325 al.(1), sancţiunea în redacţia LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    [Art.325 al.(1) în redacţia LP78 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.334]
 
   (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) în proporţii mari
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 10000 la 14000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    [Art.325 al.(2), sancţiunea în redacţia LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    [Art.325 al.(2), sancţiunea modificată prin LP78 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.334]
   
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    a) în proporţii deosebit de mari;
    a1) în privinţa unei persoane cu funcţie de demnitate publică sau a unui funcţionar internaţional;
    [Art.325 al.(3), lit.a1) introdusă prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
    b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,
    se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 12 ani cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 14000 la 18000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    [Art.325 al.(3), sancţiunea în redacţia LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    [Art.325 al.(3), sancţiunea modificată prin LP78 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.334]
  
  (4) Persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la art.324 este liberată de răspundere penală dacă ele i-au fost extorcate sau dacă persoana s-a autodenunţat neştiind că organele de urmărire penală sînt la curent cu infracţiunea pe care a săvîrşit-o.
    Articolul 326. Traficul de influenţă
   (1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană care are influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional, pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întîrzie sau să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvîrşite,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    [Art.326 al.(1), sancţiunea modificată prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    [Art.326 al.(1), sancţiunea modificată prin LP78 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.334]
    [Art.326 al.(1) în redacţia LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
  
  (11) Promisiunea, oferirea sau darea unei persoane, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alin. (1), pentru aceasta sau pentru o altă persoană, cînd respectiva persoană are sau susţine că are o influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional, în scopul indicat la alin. (1),
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la  5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    [Art.326 al.(11), sancţiunea modificată prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    [Art.326 al.(11) introdus prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
   (2) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (11):
    b) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
    c) săvîrşite cu primirea de bunuri sau avantaje în proporţii mari;
    d) urmate de influenţa promisă sau de obţinerea rezultatului urmărit
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 3000 la 4000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    [Art.326 al.(2), sancţiunea modificată prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    [Art.326 al.(2), sancţiunea modificată prin LP78 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.334]
    [Art.326 al.(2) în redacţia LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
   
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (11) sau (2), săvîrşite:
    [Art.326 al.(3) modificat prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
   
a) cu primirea de bunuri sau avantaje în proporţii deosebit de mari;
    b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 7000 la 12000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    [Art.326 al.(3), sancţiunea în redacţia LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    [Art.326 al.(3), sancţiunea modificată prin LP78 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.334]
  
  (4) Persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la alin. (1) este liberată de răspundere penală dacă ele i-au fost extorcate sau dacă persoana s-a autodenunţat neştiind că organele de urmărire penală sînt la curent cu infracţiunea pe care a săvîrşit-o.
    [Art.326 al.(4) introdus prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
   
Articolul 327. Abuzul de putere sau abuzul
                           de serviciu
    (1) Folosirea intenţionată de către o persoană publică a situaţiei de serviciu, în interes material ori în alte interese personale, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,
    [Art.327 al.(1) modificat prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
  
  se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    [Art.327 al.(1), sancţiunea modificată prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    [Art.327 al.(1), sancţiunea modificată prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
  
  (2) Aceeaşi acţiune:
    b) săvîrşită de o persoană cu funcţie de demnitate publică;
    [Art.327 al.(2), lit.b) modificată prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
 
   c) soldată cu urmări grave
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.
    [Art.327 al.(2), sancţiunea modificată prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    (3) Abuzul de putere sau abuzul de serviciu, săvîrşit în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.
    [Art.327 al.(3), sancţiunea modificată prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    Articolul 328. Excesul de putere sau depăşirea
                           atribuţiilor de serviciu
    (1) Săvîrşirea de către o persoană publică a unor acţiuni care depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,
    [Art.328 al.(1) modificat prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
   
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    [Art.328 al.(1), sancţiunea modificată prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    [Art.328 sancţiunea modificată prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
    (2) Aceleaşi acţiuni însoţite:
    [Art.328 al.(2), lit.a) abrogată prin LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
    b) de aplicarea armei;
    [Art.328 al.(2), lit.c) abrogată prin LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
   
se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.
    [Art.328 al.(2), sancţiunea modificată prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):
    b) săvîrşite de o persoană cu funcţie de demnitate publică;
    [Art.328 al.(3), lit.b) modificată prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
   
c) săvîrşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale;
    d) soldate cu urmări grave,
    se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.
    [Art.328 al.(3), sancţiunea modificată prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    Articolul 329. Neglijenţa în serviciu
    (1) Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană publică a obligaţiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau neconştiincioase faţă de ele, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,
    [Art.329 al.(1) modificat prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
  
  se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    [Art.329 al.(1), sancţiunea modificată prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    (2) Aceleaşi acţiuni care au provocat:
    a) decesul unei persoane;
    b) alte urmări grave
    se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.
    [Art.329 al.(2), sancţiunea în redacţia LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
     [Art.330 abrogat prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
  
 
Articolul 3301. Încălcarea regimului de confidenţia
                             litate a informaţiilor din declaraţiile
                             cu privire la venituri şi proprietate
    [Art.3301 titlul în redacţia LP181 din 19.12.11, MO1-6/06.01.12 art.4; în vigoare 01.03.12]

    [Art.3301 al.(1) abrogat prin LP181 din 19.12.11, MO1-6/06.01.12 art.4; în vigoare 01.03.12]
    [Art.3301 al.(2) abrogat prin LP181 din 19.12.11, MO1-6/06.01.12 art.4; în vigoare 01.03.12]
   
(3) Divulgarea sau publicarea intenţionată a informaţiilor din declaraţiile cu privire la venituri şi proprietate de către persoanele cărora aceste informaţii le-au devenit cunoscute în procesul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu sau al exercitării controlului
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 300 unităţi convenţionale, cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
    Articolul 3302. Îmbogăţirea ilicită
    (1) Deţinerea de către o persoană cu funcţie de răspundere sau de către o persoană publică, personal sau prin intermediul unor terţi, a bunurilor în cazul în care valoarea acestora depăşeşte substanţial mijloacele dobîndite şi s-a constatat, în baza probelor, că acestea nu aveau cum să fie obţinute licit
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite de o persoană cu funcţie de demnitate publică
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 8000 la 10000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 7 la 15 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.
    [Art.3302 introdus prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
     Articolul 332. Falsul în acte publice
    (1) Înscrierea de către o persoană publică, în documentele oficiale a unor date vădit false, precum şi falsificarea unor astfel de documente, dacă aceste acţiuni au fost săvîrşite din interes material sau din alte interese personale,
    [Art.332 al.(1) modificat prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
 
  
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    [Art.332 al.(1), sancţiunea modificată prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    b) de o persoană cu funcţie de demnitate publică;
    [Art.332 al.(2), lit.b) modificată prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
 
 
  c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.
    [Art.332 al.(2), sancţiunea modificată prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
Capitolul XVI
INFRACŢIUNI DE CORUPŢIE ÎN SECTORUL PRIVAT
    [Capitolului XVI titlul în redacţia LP78 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.334]
    Articolul 333. Luarea de mită
    (1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către un arbitru ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un litigiu, de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească ori o altă organizaţie nestatală sau de către o persoană care lucrează pentru o astfel de organizaţie, de către un participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea unor oferte ori promisiuni din partea acestora pentru a îndeplini sau nu, pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni fiind în exerciţiul funcţiei sale sau contrar acesteia fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat,
    [Art.333 al.(1), dispoziţia în redacţia LP38 din  21.03.13,MO75-81/12.04.13 art.233]
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    [Art.333 al.(1), sancţiunea modificată prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    [Art.333 al.(1) în redacţia LP78 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.334]
 
  
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) cu extorcarea mitei;
    d) în proporţii mari
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 7 ani.
    [Art.333 al.(2), sancţiunea modificată prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    a) în proporţii deosebit de mari;
    b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 10 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 7 ani.
    [Art.333 al.(3), sancţiunea în redacţia LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    [Art.333 al.(3), sancţiunea modificată prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
   
(4) Acţiunile prevăzute la alin. (1), săvîrşite în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1500 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
    [Art.333 al.(4) introdus prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    Articolul 334. Darea de mită
    (1) Promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unui arbitru ales sau numit să soluţioneze prin arbitraj un litigiu, unei persoane care gestionează o organizaţie comercială, obştească ori o altă organizaţie nestatală sau unei persoane care lucrează pentru o astfel de organizaţie, unui participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu, pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni fiind în exerciţiul funcţiei sale sau contrar acesteia fie în cadrul unui eveniment sportiv sau al unui eveniment de pariat,
    [Art.334 al.(1), dispoziţia în redacţia LP38 din  21.03.13,MO75-81/12.04.13 art.233]
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 8000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    [Art.334 al.(1), sancţiunea modificată prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    [Art.334 al.(1) în redacţia LP78 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.334]
  
  (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    b) de două sau mai multe persoane;
    c) în proporţii mari
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 8000 la 12000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
    [Art.334 al.(2), sancţiunea modificată prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    [Art.334 al.(2), sancţiunea modificată prin LP78 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.334]
 
  
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    a) în proporţii deosebit de mari;
    b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 12000 la 14000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
    [Art.334 al.(3), sancţiunea în redacţia LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    [Art.334 al.(3), sancţiunea modificată prin LP78 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.334]
  
 
(4) Persoana care a dat mită este liberată de răspundere penală dacă mita i-a fost extorcată sau dacă persoana s-a autodenunţat neştiind că organele de urmărire penală sînt la curent cu infracţiunea săvîrşită de ea.
    Articolul 335. Abuzul de serviciu
    (1) Folosirea intenţionată de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală ori care lucrează pentru o astfel de organizaţie a situaţiei de serviciu, în interes material ori în alte interese personale, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,
    [Art.335 al.(1), dispoziţia modificată prin LP78 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.334]
 
 
  se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    [Art.335 al.(1), sancţiunea modificată prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    [Art.335 al.(1), sancţiunea modificată prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
   
(11) Acţiunile prevăzute la alin. (1), soldate cu urmări grave,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    [Art.335 al.(11) introdus prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
     [Art.335 al.(2) abrogat prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
 
  
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1), săvîrşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.
    [Art.335 al.(3) în redacţia LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
    [Art.335 modificat prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
    Articolul 3351. Falsul în documente contabile
    (1) Întocmirea sau utilizarea unei facturi sau a oricărui alt document sau înscris contabil care conţine informaţii false, precum şi omisiunea cu rea-voinţă a contabilizării unei plăţi, săvîrşite în scopul disimulării sau tăinuirii unor acte de corupţie, dacă fapta nu constituie complicitate,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 1000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în toate cazurile cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2500 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale
    se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 1500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    [Art.3351 introdus prin LP77 din 12.04.12, MO103/29.05.12 art.347]
Capitolul XVII
INFRACŢIUNI CONTRA AUTORITĂŢILOR
PUBLICE ŞI A SECURITĂŢII DE STAT
    Articolul 337. Trădarea de Patrie
    (1) Trădarea de Patrie, adică fapta săvîrşită intenţionat de un cetăţean al Republicii Moldova în dauna suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau a securităţii de stat şi a capacităţii de apărare a Republicii Moldova, prin trecerea de partea duşmanului, spionaj, divulgare a secretului de stat unui stat străin, unei organizaţii străine sau reprezentanţilor lor, precum şi acordarea de ajutor unui stat străin la înfăptuirea activităţii duşmănoase împotriva Republicii Moldova,
    se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani.
    (2) Este liberat de răspundere penală cetăţeanul Republicii Moldova, racolat de serviciul de spionaj străin pentru înfăptuirea unei activităţi duşmănoase împotriva Republicii Moldova, dacă el nu a săvîrşit nici un fel de acţiuni pentru realizarea însărcinării criminale primite şi a declarat de bună voie autorităţilor despre legătura sa cu serviciul de spionaj străin.
    Articolul 338. Spionajul
    Transmiterea, precum şi sustragerea sau culegerea de informaţii ce constituie secret de stat în scopul transmiterii lor unui stat străin, unei organizaţii străine sau agenturii lor, precum şi transmiterea sau culegerea, din însărcinarea serviciului de spionaj străin, a altor informaţii pentru a fi folosite în dauna intereselor Republicii Moldova, dacă spionajul este săvîrşit de un cetăţean străin sau de un apatrid,
    se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani.
    Articolul 339. Uzurparea puterii de stat
    (1) Acţiunile săvîrşite în scopul uzurpării sau menţinerii forţate a puterii de stat cu încălcarea prevederilor Constituţiei Republicii Moldova
    se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 de ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni care au provocat:
    a) schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţionale a Republicii Moldova;
    b) decesul unei persoane;
    c) alte urmări grave
    se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani.
    Articolul 340. Rebeliunea armată
    Organizarea sau conducerea unei rebeliuni armate, precum şi participarea la ea, în scopul răsturnării sau schimbării prin violenţă a orînduirii constituţionale ori în scopul violării integrităţii teritoriale a Republicii Moldova
    se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani.
    Articolul 341. Chemările la răsturnarea sau schimbarea
                            prin violenţă a orînduirii constituţionale
                            a Republicii Moldova
    (1) Chemările publice la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţionale ori la violarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, precum şi difuzarea prin diferite forme, în acest scop, de materiale cu asemenea chemări,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    b) de două sau mai multe persoane
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 4 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite din însărcinarea unei organizaţii străine sau a reprezentanţilor ei,
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani.
    Articolul 342. Atentarea la viaţa Preşedintelui
                           Republicii Moldova, a Preşedintelui
                           Parlamentului sau a Prim-ministrului
    Atentarea la viaţa Preşedintelui Republicii Moldova, a Preşedintelui Parlamentului sau a Prim-ministrului, săvîrşită în scopul sistării activităţii lor de stat sau a altei activităţi politice ori din răzbunare pentru asemenea activitate,
    se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
    Articolul 343. Diversiunea
    Săvîrşirea, în scopul slăbirii bazei economice şi a capacităţii de apărare a ţării, a unor explozii, incendieri sau a altor acţiuni îndreptate spre exterminarea în masă a oamenilor, spre vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii mai multor persoane, spre distrugerea sau deteriorarea întreprinderilor, clădirilor, căilor şi mijloacelor de comunicaţie, a mijloacelor de telecomunicaţii ori a altor bunuri de stat sau obşteşti, precum şi provocarea, în aceleaşi scopuri, a unor otrăviri sau răspîndirea unor epidemii sau epizootii,
    se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani.
    Articolul 344. Divulgarea secretului de stat
    (1) Divulgarea informaţiilor ce constituie secret de stat de către o persoană căreia aceste informaţii i-au fost încredinţate sau i-au devenit cunoscute în legătură cu serviciul sau munca sa, dacă nu constituie trădare de Patrie sau spionaj,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 4 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune soldată cu urmări grave
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    Articolul 345. Pierderea documentelor ce conţin
                           secrete de stat
    Pierderea documentelor ce conţin secrete de stat, precum şi a obiectelor datele despre care constituie secret de stat, de către o persoană căreia aceste documente sau obiecte i-au fost încredinţate, dacă pierderea a fost un rezultat al încălcării regulilor stabilite de păstrare a documentelor sau obiectelor menţionate şi a cauzat urmări grave,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    Articolul 346. Acţiunile intenţionate îndreptate spre
                           aţîţarea vrajbei, diferenţierii sau dezbinării
                           naţionale, etnice, rasiale sau religioase
    [Art.346 titlul modificat prin LP306 din 26.12.12, MO27-30/08.02.13 art.104]
   
Acţiunile intenţionate, îndemnurile publice, inclusiv prin intermediul mass-media, scrise şi electronice, îndreptate spre aţîţarea vrajbei, diferenţierii sau dezbinării naţionale, etnice, rasiale sau religioase, spre înjosirea onoarei şi demnităţii naţionale, precum şi limitarea, directă sau indirectă, a drepturilor ori stabilirea de avantaje, directe sau indirecte, cetăţenilor în funcţie de apartenenţa lor naţională, etnică, rasială sau religioasă,
    [Art.346 dispoziţia modificată prin LP306 din 26.12.12, MO27-30/08.02.13 art.104]
   
se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 250 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    Articolul 347. Profanarea simbolurilor de stat
    [Art.347 titlul modificat prin LP290 din 21.12.12, MO27-30/08.02.13 art.102]
   
(1) Profanarea simbolurilor de stat (drapel, stemă, imn) ale Republicii Moldova sau ale altui stat arborate, utilizate sau intonate public
    [Art.347 al.(1) modificat prin LP290 din 21.12.12, MO27-30/08.02.13 art.102]
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    b) de două sau mai multe persoane
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 220 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite de persoana cu funcţie de răspundere responsabilă pentru respectarea modului de utilizare a simbolurilor de stat,
    [Art.347 al.(1) modificat prin LP290 din 21.12.12, MO27-30/08.02.13 art.102]
  
  se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 800 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în toate cazurile cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    Articolul 349. Ameninţarea sau violenţa săvîrşită
                           asupra unei persoane cu funcţie de
                           răspundere sau a unei persoane care
                           îşi îndeplineşte datoria obştească
    (1) Ameninţarea cu moartea, cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, fie cu nimicirea bunurilor persoanei cu funcţie de răspundere, rudelor ei apropiate, în scopul sistării activităţii ei de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care ameninţă sau al altei persoane, precum şi aceeaşi ameninţare împotriva persoanei care îşi îndeplineşte datoria obştească sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracţiuni sau a unei fapte antisociale
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 180 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (11) Aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate faţă de persoana cu funcţie de răspundere ori a rudelor ei apropiate, fie nimicirea bunurilor acestora în scopul sistării activităţii lor de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică violenţa sau al altei persoane, precum şi aceleaşi acţiuni aplicate împotriva persoanei care îşi îndeplineşte datoria obştească sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracţiuni sau a unei fapte antisociale
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţii convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (2) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (11) însoţite de:
    a) aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanelor menţionate la alin.(1);
    b) distrugerea bunurilor prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;
    c) daune materiale în proporţii mari;
    d) alte urmări grave
    se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 8 ani.
    Articolul 351. Uzurparea de calităţi oficiale
    (1) Uzurparea de calităţi oficiale, însoţită de săvîrşirea pe această bază a altei infracţiuni,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită de două sau mai multe persoane
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 4 ani.
    Articolul 352. Samavolnicia
    (1) Samavolnicia, adică exercitarea unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar şi prin încălcarea ordinii stabilite, dacă s-au cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore.
    (2) Aceeaşi acţiune:
    c) însoţită de ameninţare cu moartea ori cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    d) însoţită de aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate;
    e) însoţită de nimicirea bunurilor
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani.
    [Art.352 al.(2) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):
    b) însoţite de aplicarea violenţei periculoase pentru viaţă sau sănătate;
    c) săvîrşite cu aplicarea armei;
    d) soldate cu daune în proporţii deosebit de mari;
    e) soldate cu alte urmări grave,
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani.
    Articolul 3521. Falsul în declaraţii
    Declaraţia necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ competent în vederea producerii unor consecinţe juridice, pentru sine sau pentru o terţă persoană, atunci cînd, potrivit legii sau împrejurărilor, declaraţia serveşte pentru producerea acestor consecinţe,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 1 an cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    [Art.3521 sancţiunea modificată prin LP181 din 19.12.11, MO1-6/06.01.12 art.4; în vigoare 01.03.12]
   
Articolul 353. Eschivarea de la serviciul militar
                            în termen, de la serviciul militar
                            cu termen redus sau de la serviciul
                            militar ca rezervişti concentraţi sau
                            mobilizaţi
    Eschivarea de la serviciul militar în termen, de la serviciul militar cu termen redus sau de la serviciul militar ca rezervişti concentraţi sau mobilizaţi prin automutilare, simularea unei boli, falsificarea documentelor sau prin altă înşelăciune
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 150 de ore.
    Articolul 354. Eschivarea de la mobilizare
    Eschivarea pe timp de război de la mobilizare în rîndurile Forţelor Armate
    se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.
    Articolul 355. Eschivarea sau refuzul de a
                           îndeplini obligaţiile serviciului
                           de alternativă
    Eschivarea sau refuzul persoanei care îndeplineşte serviciul de alternativă de a executa obligaţiile ce îi revin în cadrul acestui serviciu prin automutilare, simularea unei boli, falsificarea documentelor sau prin altă înşelăciune
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 150 de ore.
    Articolul 356. Eschivarea pe timp de război
                           de la îndeplinirea prestaţiilor
    Eschivarea pe timp de război de la mobilizarea la muncă sau de la îndeplinirea altor prestaţii
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
    Articolul 357. Organizarea sau conducerea unei
                           greve ilegale, precum şi împiedicarea
                           activităţii întreprinderii,instituţiei ori
                           organizaţiei în condiţiile stării de urgenţă,
                           de asediu şi de război
    Organizarea sau conducerea unei greve ilegale, precum şi împiedicarea activităţii întreprinderii, instituţiei ori organizaţiei în condiţiile stării de urgenţă, de asediu şi de război,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore.
    Articolul 359. Cumpărarea sau vînzarea
                            documentelor oficiale
    Cumpărarea sau vînzarea documentelor oficiale care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 200 unităţi convenţionale.
    Articolul 360. Luarea, sustragerea, tăinuirea,
                          degradarea sau distrugerea
                          documentelor, imprimatelor,
                          ştampilelor sau sigiliilor
    (1) Luarea, sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea documentelor, imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor aparţinînd întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate sau forma juridică de organizare, dacă această faptă a fost săvîrşită din interes material sau din alte motive josnice,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (2) Luarea, sustragerea, tăinuirea, degradarea, distrugerea sau păstrarea buletinelor de identitate sau a altor documente importante ale persoanelor fizice, cu intenţia de a limita libertatea persoanei, inclusiv libertatea de circulaţie, sau de a o lipsi de aceasta,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
    Articolul 361. Confecţionarea, deţinerea, vînzarea
                           sau folosirea documentelor oficiale,
                           a imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor
                           false
    (1) Confecţionarea, deţinerea, vînzarea sau folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii, confecţionarea sau vînzarea imprimatelor, ştampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituţii, organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni:
    b) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
    c) săvîrşite referitor la un document de importanţă deosebită;
    d) soldate cu daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
    Articolul 362. Trecerea ilegală a frontierei
                           de stat
    (1) Trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova prin eludarea sau sustragerea de la controlul efectuat la trecerea acesteia,
    [Art.362 al.(1) modificat prin LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare 05.03.13]
  
  se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin. (1):
    a) însoţite de violenţă;
    b) săvîrşite cu aplicarea armei,
    se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 8 ani.
    [Art.362 al.(3) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
    (4) Acţiunea prezentului articol nu se extinde asupra cetăţenilor străini veniţi în Republica Moldova, fără paşaportul stabilit sau fără autorizaţie, pentru a se folosi de dreptul de azil acordat de Constituţia Republicii Moldova, precum şi asupra persoanelor care sînt victime ale traficului de fiinţe umane.
    Articolul 3621. Organizarea migraţiei ilegale
    (1) Organizarea, în scopul obţinerii, direct sau indirect, a unui folos financiar sau material, a intrării, şederii, tranzitării ilegale a teritoriului statului sau a ieşirii de pe acest teritoriu a persoanei care nu este nici cetăţean, nici rezident al acestui stat
    se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 500 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    b) asupra a două sau mai multor persoane;
    c) de două sau mai multe persoane;
    d) de o persoană publică, de o persoană cu funcţie de răspundere, de o persoană cu funcţie de demnitate publică, de o persoană publică străină sau de un funcţionar internaţional.
    [Art.3621al.(2), lit.d) introdusă prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 800 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2):
    a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
    b) soldate cu daune în proporţii deosebit de mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 800 la 1000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 5 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
    (4) Victima migraţiei ilegale este absolvită de răspundere penală pentru faptul intrării, şederii, tranzitării ilegale a teritoriului statului sau al ieşirii de pe acest teritoriu, precum şi pentru faptele de deţinere şi folosire a documentelor oficiale false în scopul organizării migraţiei sale ilegale.
    [Art.3621al.(4) introdus prin LP20 din 01.03.13, MO64-68/29.03.13 art.199]
   
Articolul 363. Folosirea ilegală a însemnelor
                           Crucii Roşii
    Folosirea emblemei Crucii Roşii şi a denumirii “Crucea Roşie” de către persoane care nu sînt împuternicite cu acest drept, precum şi a însemnelor care pot fi confundate cu emblema Crucii Roşii, dacă această acţiune a avut urmări grave,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de 150 unităţi convenţionale sau cu muncă neremnerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.
Capitolul XVIII
INFRACŢIUNI MILITARE
    Articolul 364. Neexecutarea intenţionată
                           a ordinului
    (1) Neexecutarea intenţionată a ordinului şefului dat în modul stabilit, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor de serviciu,
    se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 60 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune:
    a) săvîrşită de două sau mai multe persoane;
    b) soldată cu urmări grave
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    a) pe timp de război;
    b) în condiţii de luptă,
    se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.
    (4) Neexecutarea ordinului din neglijenţă sau din lipsă de conştiinciozitate:
    a) soldată cu urmări grave;
    b) pe timp de război;
    c) în condiţii de luptă
    se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 60 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    [Art.364 al.(6) abrogat prin LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
    Articolul 365. Opunerea de rezistenţă şefului
                            sau constrîngerea acestuia la
                            încălcarea obligaţiilor de serviciu
    (1) Opunerea de rezistenţă şefului, unei alte persoane care îndeplineşte obligaţiile legate de serviciul militar sau constrîngerea lor la încălcarea acestor obligaţii, însoţite de aplicarea violenţei,
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni:
    a) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
    b) săvîrşite cu aplicarea armei;
    c) soldate cu urmări grave
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):
    b) săvîrşite pe timp de război;
    c) săvîrşite în condiţii de luptă,
    se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 13 ani.
    Articolul 366. Insultarea militarului
    Insulta adusă şefului de către subaltern, precum şi subalternului de către şef, în timpul îndeplinirii obligaţiilor legate de serviciul militar,
    se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 60 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 6 luni.
    Articolul 367. Ameninţarea militarului
    (1) Ameninţarea militarului de către şef sau subaltern cu moartea, cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii ori cu bătaia în timpul îndeplinirii obligaţiilor legate de serviciul militar
    se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 60 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    a) pe timp de război;
    b) în condiţii de luptă
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani.
    Articolul 368. Acte de violenţă săvîrşite asupra
                           militarului
    (1) Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori lovirea subalternului de către şef, precum şi a şefului de către subaltern în timpul cînd aceştia îndeplinesc obligaţiile legate de serviciul militar
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni:
    a) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
    b) săvîrşite cu aplicarea armei;
    c) soldate cu urmări grave;
    d) săvîrşite pe timp de război;
    e) săvîrşite în condiţii de luptă
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani.
    Articolul 369. Încălcarea regulilor statutare
                           cu privire la relaţiile dintre militari
                           dacă între ei nu există raporturi
                           de subordonare
    (1) Încălcarea regulilor statutare cu privire la relaţiile dintre militari, în timpul îndeplinirii serviciului militar, dacă între ei nu există raporturi de subordonare şi dacă această încălcare s-a manifestat prin acte de violenţă,
     se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 60 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune:
    b) săvîrşită asupra a două sau mai multor persoane;
    c) soldată cu vătămarea uşoară sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):
    a) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
    b) săvîrşite cu aplicarea armei;
    c) soldate cu urmări grave,
    se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 8 ani.
    Articolul 370. Abuzul de putere, excesul de putere
                           sau inacţiunea la exercitarea puterii
    (1) Abuzul de putere sau de serviciu, excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu de către şef sau de către o persoană cu funcţie de răspundere, inacţiunea la exercitarea puterii, dacă acestea au cauzat victimei sau intereselor de serviciu daune în proporţii considerabile,
    se pedepsesc cu amendă în mărime de 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni soldate cu urmări grave
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    a) pe timp de război;
    b) în condiţii de luptă,
    se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 12 ani.
    Articolul 371. Dezertarea
    (1) Dezertarea, adică părăsirea unităţii militare, centrului de instrucţie sau locului de serviciu în scopul eschivării de la serviciul militar, de la concentrare sau mobilizare, precum şi neprezentarea din acelaşi motiv la serviciu ori la concentrare sau mobilizare în cazurile permisiei din unitatea militară sau din centrul de instrucţie, repartizării, transferării, întoarcerii din misiune, din concediu sau din instituţia curativă, săvîrşită de către un militar sau rezervist,
    se pedepseşte cu amendă în mărime de 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    a) cu armă;
    b) de două sau mai multe persoane,
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    a) pe timp de război;
    b) în condiţii de luptă,
    se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 12 ani.
    (5) Militarul care pentru prima dată a dezertat în condiţiile alin.(1) se liberează de răspundere penală dacă dezertarea a fost săvîrşită în urma unui concurs de împrejurări grele.
    Articolul 372. Eschivarea de la serviciul militar
    (1) Eschivarea militarului sau a rezervistului de la îndeplinirea obligaţiilor serviciului militar sau de la concentrare ori mobilizare prin automutilare sau prin simularea unei boli, prin falsificarea documentelor sau prin altă înşelăciune
    se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 60 la 240 de ore.
    (2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
    a) pe timp de război;
    b) în condiţii de luptă
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
    Articolul 373. Încălcarea regulilor de mînuire
                           a armei, de manipulare a substan-
                           ţelor şi obiectelor ce prezintă
                           un pericol sporit pentru cei din jur
    (1) Încălcarea regulilor de mînuire a armei, de manipulare a muniţiilor, a substanţelor explozive, radioactive şi a altor substanţe şi obiecte ce prezintă un pericol sporit pentru cei din jur, dacă aceasta a cauzat vătămarea uşoară sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii,
    se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 60 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune care a provocat din imprudenţă:
    a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    b) decesul unei persoane;
    c) alte urmări grave
    se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
    (3) Aceeaşi acţiune care a provocat din imprudenţă decesul a două sau mai multor persoane
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani.
    Articolul 374. Încălcarea regulilor statutare cu
                           privire la serviciul de gardă
    (1) Încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul de gardă, a ordinelor şi dispoziţiilor emise în vederea modificării şi completării acestor reguli, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile,
    se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 60 la 240 de ore.
    (2) Aceeaşi acţiune care a provocat urmări grave
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    a) pe timp de război;
    b) în condiţii de luptă,
    se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 10 ani.
    Articolul 375. Încălcarea regulilor cu privire
                           la serviciul de alarmă (de luptă)
                           al trupelor militare
    (1) Încălcarea regulilor cu privire la serviciul de alarmă (de luptă) pentru descoperirea şi respingerea la timp a unui atac prin surprindere asupra Republicii Moldova sau pentru apărarea şi asigurarea securităţii Republicii Moldova, dacă aceasta a cauzat sau putea să cauzeze daune intereselor securităţii statului,
    se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 60 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune care a provocat urmări grave
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    a) pe timp de război;
    b) în condiţii de luptă,
    se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 12 de ani.
    Articolul 376. Încălcarea regulilor statutare
                           cu privire la serviciul intern
    (1) Încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul intern de o persoană care face parte din personalul de zi al unităţii militare, cu excepţia gărzii şi a cartului, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile,
    se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 60 la 240 de ore.
    (2) Aceeaşi acţiune soldată cu daune în proporţii considerabile, a căror prevenire intră în obligaţiile persoanei indicate la alin.(1),
    se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    a) pe timp de război;
    b) în condiţii de luptă,
    se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani.
    Articolul 377. Încălcarea regulilor cu privire la
                           menţinerea ordinii publice şi la
                           asigurarea securităţii publice
    (1) Încălcarea regulilor cu privire la menţinerea ordinii de către o persoană din unitatea militară pentru menţinerea ordinii publice şi asigurarea securităţii publice, însoţită de încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului sau de aplicarea violenţei asupra lui,
    se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 60 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune soldată cu urmări grave
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
    Articolul 378. Atitudinea neglijentă faţă
                           de serviciul militar
    (1) Atitudinea neglijentă a şefului sau a unei alte persoane cu funcţie de răspundere faţă de serviciul militar, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune soldată cu urmări grave
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    a) pe timp de război;
    b) în condiţii de luptă,
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani.
    Articolul 379. Distrugerea sau deteriorarea
                           intenţionată a patrimoniului militar
    (1) Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a armamentului, muniţiilor, mijloacelor de locomoţie, tehnicii militare sau a unui alt patrimoniu militar
    se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 60 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune soldată cu urmări grave
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
    (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
    a) pe timp de război;
    b) în condiţii de luptă,
    se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 12 de ani.
    Articolul 380. Distrugerea sau deteriorarea din
                            imprudenţă a patrimoniului militar
    (1) Distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă a patrimoniului militar în proporţii mari
    se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 60 la 240 de oresau cu închisoare de pînă la 2 ani.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    a) pe timp de război;
    b) în condiţii de luptă
    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani.
    Articolul 381. Risipirea sau pierderea
                           patrimoniului militar
    (1) Comercializarea, gajarea sau darea în folosinţă de către un militar a echipamentului care i-a fost eliberat pentru folosinţă personală, precum şi pierderea sau deteriorarea acestor obiecte în urma încălcării regulilor de păstrare,
    se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 60 la 240 de ore.
    (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    a) pe timp de război;
    b) în condiţii de luptă
    se pedepsesc cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (3) Pierderea sau deteriorarea, în urma încălcării regulilor de păstrare, a armelor, muniţiilor, a mijloacelor de locomoţie, a obiectelor de aprovizionare tehnică sau a unui alt patrimoniu militar, încredinţat spre a fi folosit în timpul serviciului,
    se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 60 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
    (4) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
    a) pe timp de război;
    b) în condiţii de luptă
    se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.
    Articolul 382. Încălcarea regulilor de conducere
                           sau de exploatare a maşinilor
    (1) Încălcarea regulilor de conducere sau de exploatare a maşinilor de luptă, speciale sau de transport, dacă aceasta a provocat o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori daune în proporţii mari,
    se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 60 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de pînă la 2 ani.
    (2) Aceeaşi acţiune care a provocat:
    a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
    b) decesul unei persoane
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de pînă la 5 ani.
    (3) Aceeaşi acţiune care a provocat decesul mai multor persoane
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de pînă la 5 ani.
    Articolul 383. Încălcarea regulilor de zbor
                           sau ale pregătirii de zbor
    Încălcarea regulilor de zbor sau ale pregătirii de zbor, dacă aceasta a provocat o catastrofă sau alte urmări grave,
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
    Articolul 384. Încălcarea regulilor de navigaţie
    Încălcarea regulilor de navigaţie, dacă aceasta a provocat:
    a) scufundarea sau deteriorarea serioasă a navei;
    b) decesul unei persoane;
    c) alte urmări grave,
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
    Articolul 385. Predarea sau lăsarea mijloacelor
                           de război inamicului
    Predarea de către şef a forţelor militare ce i-au fost încredinţate, precum şi lăsarea, nejustificată de situaţia de luptă, a fortificaţiilor, a tehnicii de luptă şi altor mijloace de război inamicului,
    se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani.
    Articolul 386. Părăsirea samavolnică a cîmpului
                           de luptă sau refuzul de a acţiona
                           cu arma
    Părăsirea samavolnică a cîmpului de luptă în timpul luptei sau refuzul de a acţiona cu arma în timpul luptei
    se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani.
    Articolul 387. Predarea de bună voie în prizonierat
    Predarea de bună voie în prizonierat
    se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani.
    Articolul 388. Acţiunile criminale ale militarilor
                           aflaţi în prizonierat
    (1) Participarea benevolă a militarului aflat în prizonierat la lucrările de importanţă militară sau la alte lucrări despre care se ştie că pot cauza daune Republicii Moldova sau statelor aliate cu ea, dacă aceasta nu constituie trădare de Patrie,
    se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 de ani.
    (2) Actele de violenţă săvîrşite asupra altor prizonieri de război sau comportarea plină de cruzime faţă de ei din partea unui prizonier de război care se află în situaţia de superior
    se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani.
    (3) Săvîrşirea de un militar aflat în prizonierat a unor acţiuni în dauna altor prizonieri de război din interes material sau pentru a-şi asigura o comportare indulgentă din partea inamicului
    se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
   [Art.389-393 abrogate prin LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                          Eugenia OSTAPCIUC

    Nr. 985-XV. Chişinău, 18 aprilie 2002.