LPM105/2003
ID intern unic:  340558
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 105
din  13.03.2003
privind protecţia consumatorilor*
Publicat : 21.10.2011 în Monitorul Oficial Nr. 176-181     art Nr : 513     Data intrarii in vigoare : 28.10.2003
    MODIFICAT
   
LP38 din 27.03.14, MO92-98/18.04.14 art.228
    LP318 din 27.12.12, MO49-55/08.03.13 art.152
    LP23 din 01.03.12, MO54-59/23.03.12 art.172; în vigoare 23.06.12

    Prezenta lege stabileşte bazele juridice pentru protejarea de către stat a persoanelor în calitatea lor de consumatori şi transpune Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori şi de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. L 149/22 din 11 iunie 2005.
    [Preambulul în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 1. Noţiuni utilizate
    În sensul prezentei legi, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:
    consumator - orice persoană fizică ce intenţionează să comande sau să procure ori care comandă, procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională;
    agent economic - orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care fabrică, transportă, comercializează produse ori părţi din produse, prestează servicii (execută lucrări);
producător:
    - agent economic care fabrică un produs finit, o parte componentă a unui produs sau materie primă;
    - agent economic care aplică pe produs numele său, marca comercială sau un alt semn distinctiv;
    - agent economic care recondiţionează produsul;
    - agent economic care modifică caracteristicile produsului;
    - reprezentant, înregistrat în Republica Moldova, al unui agent economic al cărui sediu se află în afara Republicii Moldova;
    - agent economic care importă produse;
    - distribuitor sau vînzător al produsului importat în cazul în care importatorul nu este cunoscut;
    - distribuitor sau vînzător al produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi identificat, dacă acesta, în termen de 30 de zile de la depunerea cererii, nu a informat persoana prejudiciată asupra identităţii importatorului;
    vînzător - orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care desfăşoară activitate comercială în relaţiile cu consumatorii;
    prestator - orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care prestează servicii;
    produs - bun destinat consumului sau utilizării individuale; sînt, de asemenea, considerate produse energia electrică, energia termică, gazele şi apa livrate pentru consum individual. În cadrul practicilor comerciale se consideră produs orice bun sau serviciu, inclusiv bunurile imobile, drepturile şi obligaţiile aferente;
    [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    serviciu - activitate, alta decît cea din care rezultă produse, desfăşurată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor;
    lucrare - ansamblu de acţiuni prin care se obţine un produs sau se modifică caracteristicile acestuia;
    produs, serviciu inofensiv (sigur) - produs, serviciu care nu prezintă risc pentru  viaţa, sănătatea, ereditatea şi bunurile consumatorilor sau mediul înconjurător;
    produs, serviciu periculos - produs, serviciu care nu poate fi definit ca inofensiv;
    produs de folosinţă îndelungată - produs tehnic complex, constituit din piese şi subansambluri, proiectat şi construit pentru a putea fi utilizat pe durata de funcţionare şi asupra căruia se pot efectua reparaţii sau activităţi de întreţinere;
    cerinţe prescrise - cerinţe stabilite în acte normative, inclusiv în documente normative de standardizare;
    durată de funcţionare - perioadă de timp, stabilită de către producător (agentul economic care fabrică un produs) în documentele normative pentru produsele de folosinţă îndelungată, în cadrul căreia produsele, altele decît cele pentru care a fost stabilit termen de valabilitate, trebuie să-şi menţină caracteristicile specifice cu condiţia respectării regulilor de transport, manipulare, depozitare, păstrare, exploatare şi consum;
    termen de valabilitate - perioadă de timp, stabilită de către agentul economic care fabrică un produs perisabil sau un produs care, în scurt timp, poate deveni periculos pentru sănătatea consumatorilor, în cadrul căreia produsul trebuie să-şi păstreze caracteristicile specifice, cu condiţia respectării regulilor de transport, manipulare, depozitare, păstrare, utilizare şi consum. Pentru produsele alimentare şi medicamente, termenul de valabilitate este data-limită de consum;
    termen de garanţie - perioadă de timp, prescrisă sau declarată, care curge de la data achiziţionării produsului, serviciului şi în cadrul căreia produsul, serviciul trebuie să-şi păstreze caracteristicile prescrise sau declarate, iar producătorul, vînzătorul, prestatorul îşi asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii pe cheltuiala sa a produsului, serviciului necorespunzător dacă deficienţele nu sînt imputabile consumatorului. Pentru producţia alcoolică, termen de garanţie constituie perioada de timp, stabilită de producător în documentele normative, care curge de la data îmbutelierii şi în cadrul căreia produsul achiziţionat trebuie să-şi păstreze caracteristicile prescrise sau declarate;
    calitate - ansamblu de caracteristici ale unui produs, serviciu, care îi conferă  aptitudinea de a satisface, conform destinaţiei, necesităţile explicite sau implicite;
    declaraţie de conformitate - declaraţie scrisă, făcută de producător, prestator sau reprezentantul oficial al acestora, prin care aceştia declară, pe propria răspundere, că produsul, serviciul este conform condiţiilor prescrise;
    clauză abuzivă - clauză contractuală care, nefiind negociată în mod individual cu consumatorul, creează, contrar cerinţelor bunei-credinţe, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor ce apar din contract;
    [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    plasare pe piaţă - acţiune de a face disponibile produsele pe piaţa Republicii Moldova, inclusiv păstrarea lor în scopul distribuirii, oferirii prin vînzare sau prin oricare altă formă de transmitere contra plată ori cu titlu gratuit;
    produs falsificat (contrafăcut) - produs, fabricat din alţi componenţi, în alte proporţii sau în alte condiţii decît cele stabilite în documentele normative, care este prezentat drept veritabil;
    produs, serviciu necorespunzător (defectuos) - produs, serviciu care nu corespunde cerinţelor prescrise sau declarate;
    viciu (deficienţă) - defect al unui produs, serviciu, care le face necorespunzătoare cerinţelor prescrise sau declarate şi care se manifestă şi poate fi constatat numai în timpul utilizării şi/sau păstrării acelui produs, serviciu;
    [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    viciu (deficienţă) ascuns - defect al calităţii unui produs, serviciu, care, existînd la momentul livrării produsului, prestării serviciului, nu a fost cunoscut de către consumator şi nici nu a putut fi depistat prin mijloace obişnuite de control;
    prejudiciu - daună materială şi/sau morală adusă consumatorului prin distrugerea, deteriorarea sau diminuarea averii, precum şi daună cauzată vieţii, sănătăţii şi eredităţii lui în urma consumului şi/sau utilizării produselor, serviciilor necorespunzătoare ori în urma refuzului sau tergiversării neîntemeiate a încheierii contractului de prestare a serviciului;
    interes economic - totalitatea cerinţelor înaintate de consumator faţă de vînzător, prestator privind remedierea sau înlocuirea gratuită ori obţinerea contravalorii produsului, serviciului necorespunzător şi privind repararea prejudiciului cauzat, precum şi alte cerinţe ce ţin de interesul material al consumatorului;
    asociaţie obştească de consumatori – asociaţie obştească care are ca scop unic apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor, fără a urmări realizarea de profit pentru membrii săi;
    [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    cod de conduită – acord sau totalitate de reguli, neimpuse prin legislaţie sau prin dispoziţii administrative,  ce definesc comportamentul comercianţilor care se angajează să le respecte în legătură cu una sau mai multe practici comerciale ori în unul sau mai multe sectoare de activitate;
    [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    [Art.1 noţiunea "contract de adeziune" exlus prin LP23 din 01.03.12, MO54-59/23.03.12 art.172; în vigoare 23.06.12]
    [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    decizie de tranzacţionare –
orice decizie pe care o ia un consumator privind oportunitatea, modalităţile şi condiţiile de achiziţionare a produsului, privind modalitatea de plată (integrală sau parţială) pentru un produs, privind păstrarea ori renunţarea la un produs sau exercitarea unui drept contractual în raport cu produsul, decizie ce poate conduce la acţiunea ori la inacţiunea consumatorului;
    [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    denaturarea substanţială a comportamentului economic al consumatorilor
folosirea unei practici comerciale ce afectează considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză, determinîndu-i astfel să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o;
    [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    diligenţă profesională
nivel de competenţă specializată şi de considerare pe care comerciantul poate să îl exercite în mod rezonabil faţă de consumatori, în conformitate cu practica comercială corectă şi/sau cu principiul general al bunei-credinţe în domeniul de activitate al comerciantului;
    [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    distribuitor
agent economic din lanţul de distribuţie, altul decît producătorul sau importatorul, care plasează produse pe piaţă şi asigură transferul titlului de proprietate asupra produsului de la producător la consumator;
    [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    invitaţie de a cumpăra –
comunicare comercială în care se menţionează caracteristicile şi preţul produsului într-un mod corespunzător mijloacelor de comunicare comercială utilizate pentru aceasta şi care îl determină pe consumator să cumpere un produs;
    [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
     influenţă nejustificată –
folosirea unei poziţii de forţă faţă de consumator, de manieră să exercite presiune asupra acestuia, chiar fără a recurge la forţa fizică sau fără a ameninţa cu aceasta, într-un mod care limitează semnificativ capacitatea consumatorului de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză;
    [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    practici comerciale (practici ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii)
orice acţiune, omisiune, comportament, declaraţie sau comunicare comercială, inclusiv publicitate şi comercializare, efectuate de un comerciant în strînsă legătură cu promovarea, vînzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor;
    [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    responsabil de codul de conduită 
orice entitate, inclusiv un comerciant sau un grup de comercianţi, responsabilă de întocmirea şi revizuirea unui cod de conduită şi/sau de supravegherea respectării acestui cod de către cei care s-au angajat să îl respecte;
    [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    executant
orice persoană fizică sau juridică, autorizată pentru activitate de întreprinzător, care efectuează lucrări în relaţiile cu consumatorii;
    [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    comerciant –
orice persoană fizică sau juridică care, în practicile comerciale ce fac obiectul prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale, de producţie sau artizanale, precum şi orice persoană care acţionează în scop comercial, în numele sau în beneficiul unui comerciant.
    [noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012]
  
  Articolul 2. Domeniul de aplicare
    (1) Prezenta lege stabileşte cerinţele generale de protecţie a consumatorilor, de asigurare a cadrului necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării complete asupra caracteristicilor esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor în cazul unor practici comerciale incorecte, participării acestora la fundamentarea şi luarea de decizii ce îi interesează în calitate de consumatori.
    (2) Prezenta lege se aplică practicilor comerciale incorecte ale comercianţilor faţă de consumatori, specificate la art. 13, înainte, în timpul şi după o tranzacţie comercială în legătură cu un produs, cu un serviciu.
    (3) Prezenta lege nu aduce atingere:
    a) dispoziţiilor legale privind aspectele de sănătate a consumatorilor şi de siguranţă a produselor;
    b) dispoziţiilor legale ce stabilesc competenţa instanţelor judecătoreşti;
    c) dispoziţiilor legale ce reglementează probarea şi marcarea  articolelor din metale preţioase;
    d) prevederilor specifice în anumite domenii privind practicile comerciale incorecte. În cazul în care astfel de prevederi există în legile speciale, acestea se aplică ca cerinţe suplimentare celor prevăzute de prezenta lege, iar în cazul în care legile speciale conţin cerinţe mai restrictive privind practicile comerciale incorecte, se aplică cerinţele legilor speciale.
    [Art.2 în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    Articolul 3. Reglementarea juridică a raporturilor în
                       domeniul protecţiei consumatorilor
    Raporturile în domeniul protecţiei consumatorilor se reglementează prin prezenta lege, Codul civil, alte legi şi acte normative în domeniul respectiv.
    Articolul 4. Acorduri internaţionale
    Dacă acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte prevăd alte norme decît cele care se conţin în legislaţia naţională cu privire la protecţia consumatorilor, se aplică normele acordurilor internaţionale.
    Articolul 5. Clauze abuzive
     În conformitate cu prevederile Legii privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, se interzice comercianţilor a include clauze abuzive în astfel de contracte.
    [Art.5 în redacţia LP23 din 01.03.12, MO54-59/23.03.12 art.172; în vigoare 23.06.12]
    [Art.5 în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    Articolul 6. Drepturile fundamentale ale consumatorilor
    Orice consumator are dreptul la:
    a) protecţia drepturilor sale de către stat;
    b) protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze viaţa, sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime;
    c) remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii produsului, serviciului ori reducerea corespunzătoare a preţului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul necorespunzător;
    d) informaţii complete, corecte şi precise privind produsele, serviciile achiziţionate;
    e) instruire în domeniul drepturilor sale;
    f) organizare în asociaţii obşteşti pentru protecţia consumatorilor;
    g) adresare în autorităţile publice şi reprezentarea în ele a intereselor sale;
    h) sesizarea asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi autorităţilor publice asupra încălcării drepturilor şi intereselor sale legitime, în calitate de consumator, şi la înaintarea de propuneri referitoare la îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor.
Capitolul II
PROTECŢIA VIEŢII, SĂNĂTĂŢII, EREDITĂŢII
ŞI SECURITĂŢII CONSUMATORULUI
    Articolul 7. Prevederi specifice privind protecţia vieţii, sănătăţii,
                        eredităţii şi securităţii consumatorului
    (1) Guvernul, prin organele administraţiei publice centrale, stabileşte norme şi reglementări specifice pentru protecţia vieţii, sănătăţii, eredităţii şi securităţii consumatorilor în următoarele cazuri:
    a) producerea, importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul, depozitarea, pregătirea pentru vînzare şi vînzarea produselor;
    b) furnizarea şi utilizarea produselor, precum şi prestarea serviciilor.
    (2) Produsele plasate pe piaţă trebuie să fie însoţite de certificate de conformitate sau de declaraţii de conformitate, de alte documente conform legii.
    (3) Se interzice producerea, depozitarea, plasarea pe piaţă şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor care nu corespund cerinţelor obligatorii stabilite în documentele normative sau care, utilizate în condiţii normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor.
    (4) Se interzice producerea, importul, plasarea pe piaţă, depozitarea, expunerea în comercializare şi comercializarea produselor falsificate (contrafăcute).
    (5) Se interzice  producerea, plasarea pe piaţă, depozitarea, expunerea în comercializare şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor cu încălcarea cerinţelor de calitate stabilite de documentele normative.
    (6) Se interzice plasarea pe piaţă, depozitarea, expunerea în comercializare şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor în lipsa certificatului de conformitate sau declaraţiei de conformitate, precum şi în lipsa documentelor de provenienţă, dacă legislaţia prevede aceasta, sau cu utilizarea ilegală a mărcii de conformitate.
    [Art.7 alin.(6) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    (7) Se interzice importul, plasarea pe piaţă şi comercializarea produselor cu termenul de valabilitate expirat.
    (8) Se interzice modificarea termenului de valabilitate indicat pe produs, pe etichetă, pe ambalaj sau în documentaţia de însoţire.
    (9) Producătorul este obligat să indice în documentaţia de însoţire a produsului, serviciului, pe etichetă, sau prin alte modalităţi, regulile de utilizare, depozitare şi transport în siguranţă a produsului, serviciului, iar vînzătorul, prestatorul trebuie să le aducă la cunoştinţa consumatorului.
    Articolul 8. Obligaţiile producătorului
    Producătorul este obligat:
    a) să plaseze pe piaţă numai produse inofensive care trebuie să fie însoţite de certificate de conformitate, de alte documente, conform legislaţiei, şi produse care corespund cerinţelor prescrise sau declarate;
    b) să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaţă sau de la consumatori produsele la care organele de control sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea cerinţelor prescrise sau declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care pot fi eliminate neconformităţile respective;
    c) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare;
    d) să răspundă pentru prejudiciul cauzat de produsul necorespunzător pe toată durata de funcţionare sau a termenului de valabilitate stabilite, cu condiţia respectării de către consumator a regulilor de transport, depozitare, păstrare, utilizare şi consum.
    Articolul 9. Obligaţiile vînzătorului
    Vînzătorul este obligat:
    a) să se asigure că produsele oferite spre comercializare sînt inofensive şi corespund cerinţelor prescrise sau declarate;
    b) să nu comercializeze produse despre care deţine informaţii că sînt periculoase sau care se consideră periculoase;
    c) să anunţe, imediat, autorităţile competente, precum şi producătorul respectiv, despre existenţa pe piaţă a oricărui produs de care are cunoştinţă că este periculos şi/sau falsificat (contrafăcut);
    d) să retragă din comercializare produsele la care organele de control sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea cerinţelor prescrise sau declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care pot fi eliminate neconformităţile respective;
    e) să asigure respectarea condiţiilor tehnice stabilite de producător pentru produs;
    f) să înmîneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul cumpărării produsului, conform unui regulament aprobat de Guvern;
   g) să deţină registrul de reclamaţii la un loc vizibil şi să înregistreze reclamaţiile consumatorilor conform unui regulament aprobat de Guvern;
    [Art.9 lit.(g) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    h) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare;
    i) să răspundă pentru prejudiciul cauzat de produsul necorespunzător, pe toată durata de funcţionare sau a termenului de valabilitate stabilite, cu condiţia respectării de către consumator a regulilor de transport, depozitare, păstrare, utilizare şi consum.
    Articolul 10. Obligaţiile prestatorului
    Prestatorul este obligat:
    a) să folosească, la prestarea serviciilor, numai produse şi proceduri inofensive care, dacă legislaţia prevede aceasta, trebuie să fie certificate;
    b) să anunţe imediat autorităţile competente, precum şi producătorul respectiv, despre existenţa oricărui produs folosit la prestarea serviciului de care are cunoştinţă că este periculos şi/sau falsificat (contrafăcut);
    c) să presteze numai servicii care nu afectează viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;
    d) să respecte cerinţele prescrise sau declarate, precum şi clauzele contractuale;
    e) să asigure, la prestarea serviciilor, respectarea condiţiilor tehnice stabilite de producător pentru produs;
    f) să înmîneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul prestării serviciului, conform unui regulament aprobat de Guvern;
    g) să asigure prestarea serviciului (în cazul în care serviciul conţine elemente vorbite sau textuale scrise) în limba moldovenească conform unui regulament aprobat de Guvern;
    h) să deţină registrul de reclamaţii la un loc vizibil şi să înregistreze pretenţiile consumatorilor conform unui regulament aprobat de Guvern;
    [Art.10 lit.(h) modificată din 1 ianuarie 2012]
    i) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare;
    j) să răspundă pentru prejudiciul cauzat de serviciul prestat necorespunzător.
    Articolul 11.  Obligaţiile agenţilor economici în cazul
                          produselor de folosinţă îndelungată
    Agenţii economici care importă şi/sau comercializează produse de folosinţă îndelungată şi piese de schimb aferente sînt obligaţi să încheie cu întreprinderile specializate în deservirea tehnică şi reparaţia produselor respective contracte pentru deservirea tehnică a produselor comercializate pe teritoriul ţării în perioada de garanţie şi postgaranţie. Întreprinderile producătoare pot efectua de sine stătător reparaţia şi deservirea produselor de folosinţă îndelungată.
Capitolul III
PROTECŢIA INTERESELOR ECONOMICE
ALE CONSUMATORILOR

    Articolul 12. Prevederi specifice privind protecţia
                         intereselor economice ale consumatorilor
    (1) Guvernul aprobă reglementări  în scopul prevenirii şi combaterii practicilor ce dăunează intereselor economice ale consumatorilor.
    (2) Agentul economic este obligat să importe şi/sau să plaseze pe piaţă numai produse, servicii care corespund cerinţelor prescrise sau declarate, să presteze servicii numai în bază de contract negociat individual cu consumatorii.
    [Art.12 alin.(2) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    (3) Vînzătorul este obligat, la cererea consumatorului, să prezinte dovezi de efectuare a controlului calităţii produsului, serviciului, dacă acestea sînt prevăzute de actele normative.
    (4) Consumatorul este în drept să pretindă vînzătorului, prestatorului remedierea sau înlocuirea gratuită ori restituirea contravalorii produsului, serviciului, precum şi despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau termenului de valabilitate, cu condiţia respectării de către consumator a instrucţiunilor de instalare, utilizare şi a regulilor de păstrare, prevăzute în documentaţia de însoţire.
    (5) Consumatorul, după expirarea termenului de garanţie, poate pretinde vînzătorului, prestatorului remedierea sau înlocuirea gratuită ori restituirea contravalorii produsului, serviciului care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost vîndute, ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata de funcţionare a acestora.
    (6) Prestatorul este obligat, la prestarea serviciilor, inclusiv a serviciilor comunale, să utilizeze mijloace de măsurare proprii, adecvate, legalizate, verificate metrologic, în modul stabilit, conform cerinţelor prescrise.
    [Art.12 alin.(6) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    (7) Vînzătorul este obligat să măsoare produsele oferite consumatorilor cu mijloace de măsurare proprii, adecvate, legalizate, verificate metrologic, în modul stabilit. Indicaţiile mijloacelor de măsurare trebuie să fie explicite şi la vederea consumatorului.
    (8) Se interzice producerea sau vînzarea materialelor de referinţă şi producerea, repararea, vînzarea, închirierea mijloacelor de măsurare fără aviz legal de activitate metrologică.
    Articolul 13.  Practici comerciale incorecte
    (1) Se interzic practicile comerciale incorecte.
    (2) O practică comercială este incorectă dacă:
    a) este contrară cerinţelor diligenţei profesionale; şi
    b) denaturează sau este susceptibilă să denatureze, în mod esenţial, comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, în cazul cînd o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori.
    (3) Practicile comerciale care pot denatura, în mod esenţial, comportamentul economic al unui anumit grup vulnerabil de consumatori, clar identificabil, trebuie evaluate din perspectiva membrului mediu al grupului. Grupul de consumatori este cu precădere vulnerabil la respectiva practică sau la produsul la care aceasta se referă din motive de infirmitate mintală sau fizică, de vîrstă sau de credulitate, comportamentul economic al acestuia putînd fi, în mod rezonabil, prevăzut de comerciant. Această prevedere nu aduce atingere practicilor publicitare obişnuite şi legitime ce constau în declaraţii exagerate sau declaraţii ce nu sînt destinate a fi luate ca atare.
    (4) Practicile comerciale incorecte sînt, în special, cele:
    a) înşelătoare, în sensul prevederilor alin. (5)–(12);
    b) agresive, în sensul prevederilor alin. (13)–(15).
    (5) Practicile comerciale înşelătoare pot fi acţiuni înşelătoare sau omisiuni înşelătoare.
    (6) O practică comercială este considerată ca fiind acţiune înşelătoare în cazul în care conţine informaţii false sau, în orice alt fel, inclusiv prin prezentarea generală, induce sau poate induce în eroare consumatorul mediu şi, în orice situaţie, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de tranzacţionare pe care nu ar fi luat-o în  altă situaţie, chiar dacă informaţia este corectă de fapt cu privire la unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
    a) existenţa sau natura produsului;
    b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, eventualele riscuri previzibile, fabricarea, compoziţia, accesoriile, asistenţa acordată după vînzare şi soluţionarea reclamaţiilor, modul şi data fabricării  sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, termenul de valabilitate, specificaţiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obţine din utilizare, rezultatele şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului;
    c) amploarea implicării comerciantului, motivaţia practicii comerciale şi natura procesului de vînzare, precum şi toate declaraţiile sau toate simbolurile care sugerează sponsorizarea sau sprijinul direct ori indirect acordat comerciantului sau produsului;
    d) preţul sau modalitatea de calcul al preţului ori existenţa unui avantaj specific în ceea ce priveşte preţul;
    e) necesitatea unui serviciu, a unei piese separate, a înlocuirii sau remedierii;
    f) natura, competenţele şi drepturile comerciantului sau ale reprezentantului său, cum ar fi: identitatea şi patrimoniul, calificările sale, statutul, autorizarea, afilierea sau legăturile sale, drepturile de proprietate intelectuală sau comercială ori recompensele şi distincţiile primite;
    g) drepturile consumatorului, inclusiv dreptul de a beneficia de remediere, de înlocuire sau de restituire a contravalorii produsului, serviciului necorespunzător, reducerea preţului ca urmare a rezilierii contractului în condiţiile art. 18.
    (7) O practică comercială este considerată, de asemenea, ca fiind acţiune înşelătoare dacă, în contextul situaţiei de fapt şi ţinînd cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, această practică determină sau este susceptibilă să determine consumatorul mediu să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o şi dacă această practică implică:
    a) orice activitate comercială privind produsul, inclusiv publicitatea comparativă, creînd o confuzie cu un alt produs, cu o altă marcă, cu numele sau cu alte semne distinctive ale unui concurent;
    b)  nerespectarea de către comerciant a obligaţiilor prevăzute în codul de conduită pe care s-a angajat să îl respecte, dacă:
    – angajamentul său nu este o aspiraţie, ci o obligaţie asumată în mod ferm şi care poate fi verificată; şi
    –  în cadrul unei practici comerciale, el indică că s-a angajat să respecte codul respectiv.
    (8) O practică comercială este considerată ca fiind omisiune înşelătoare dacă, în contextul situaţiei de fapt şi ţinînd cont de toate caracteristicile şi circumstanţele,  precum şi de limitele de spaţiu şi de timp impuse mijloacelor de comunicare utilizate pentru transmiterea informaţiei, această practică omite o informaţie esenţială necesară consumatorului mediu, ţinînd cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzacţionare în cunoştinţă de cauză şi, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine  consumatorul mediu să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
    (9) O practică comercială este considerată, de asemenea, ca fiind omisiune înşelătoare în cazul cînd, ţinînd cont de aspectele prevăzute la alin. (8), un comerciant ascunde o informaţie esenţială sau o oferă într-un mod neclar, neinteligibil, ambiguu sau în contratimp ori nu îşi declară intenţia comercială adevărată, în cazul în care aceasta nu rezultă deja din context, şi cînd, în orice situaţie, consumatorul mediu este determinat sau poate fi determinat să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
    (10) În cazul în care mijloacele de comunicare utilizate pentru transmiterea practicilor comerciale impun limite în spaţiu ori în timp, în momentul determinării practicii ca fiind sau nefiind omisiune înşelătoare se va ţine cont de aceste limite, precum şi de orice măsuri luate de către comerciant în vederea punerii informaţiei la dispoziţia consumatorului prin alte mijloace.
    (11) În cazul unei invitaţii de a cumpăra, pentru determinarea practicilor comerciale incorecte, se consideră esenţiale următoarele informaţii, dacă acestea nu rezultă deja din context:
    a) caracteristicile principale ale produsului, ţinînd cont de mijlocul de comunicare utilizat şi de produs;
    b) sediul şi celelalte date de identificare ale comerciantului şi, în cazul în care el acţionează în numele  altui comerciant, sediul şi celelalte date de identificare ale acestuia;
    c) preţul cu toate taxele incluse sau modalitatea de calcul al acestuia – în cazul cînd  preţul, în mod rezonabil, nu poate fi calculat în avans, ţinînd cont de natura produsului. De asemenea, după caz, se consideră esenţiale toate costurile adiţionale pentru transport, livrare sau taxele poştale ori, în cazul în care aceste costuri, în mod rezonabil, nu pot fi calculate în avans – precizarea că pot exista costuri adiţionale ce trebuie suportate de consumator;
    d) modalităţile de plată, de livrare, de executare şi de examinare a reclamaţiilor, în cazul în care acestea diferă de cerinţele diligenţei profesionale;
    e) menţionarea dreptului de renunţare sau de reziliere, în cazul produselor şi tranzacţiilor ce implică acest drept.
    (12) Sînt considerate ca fiind înşelătoare, în orice situaţie, următoarele practici comerciale:
    a) afirmarea de către comerciant că este parte semnatară a unui cod de conduită în cazul în care nu este;
    b) afişarea unui certificat, a unei mărci de calitate sau a unui echivalent fără a fi obţinută autorizaţia necesară;
    c) afirmarea că un cod de conduită a primit aprobarea unei entităţi publice sau a unei alte entităţi în cazul în care aprobarea nu a fost primită;
    d) afirmarea că un comerciant, inclusiv practicile sale comerciale, sau un produs al său a fost agreat, aprobat ori autorizat de o entitate publică sau privată fără un temei real sau fără a îndeplini condiţiile necesare pentru agrearea, aprobarea sau autorizarea obţinută;
    e) lansarea unei invitaţii de a cumpăra produse la un anumit preţ în cazul în care comerciantul nu dezvăluie în invitaţie existenţa unor motive rezonabile în a căror bază ar aprecia că nu va putea să furnizeze, el însuşi sau prin intermediul altui comerciant, acele produse sau produse similare la acelaşi preţ, pentru o perioadă şi într-o cantitate rezonabilă, avîndu-se în vedere produsul, amploarea publicităţii şi preţul oferit;
    f) lansarea de către comerciant a unei invitaţii de a cumpăra produse la un anumit preţ, în scopul promovării unui produs similar, pentru a recurge ulterior la una din următoarele acţiuni: să refuze prezentarea produsului ce a făcut obiectul publicităţii; să refuze preluarea comenzii privind respectivul produs sau livrarea lui într-un termen rezonabil; să prezinte un eşantion cu defecte;
    g) afirmarea falsă că un produs va fi disponibil doar pentru o perioadă foarte limitată de timp sau că va fi disponibil doar în anumite condiţii, pentru o perioadă foarte limitată, în scopul obţinerii unei decizii imediate şi lipsirii consumatorilor de alte posibilităţi sau de un termen suficient pentru a putea face o alegere în cunoştinţă de cauză;
    h) angajamentul comerciantului de a furniza un serviciu postvînzare către consumatori fără a-i informa în mod clar pe aceştia, înainte de angajarea lor în tranzacţie, referitor la limba în care furnizează serviciul în situaţia în care, înaintea încheierii tranzacţiei, comerciantul a comunicat cu consumatorul în altă limbă decît limba oficială a statului în care se prestează serviciul;
    i) afirmarea sau crearea impresiei că un produs poate fi vîndut în mod legal în situaţia în care acest lucru nu este posibil;
    j) prezentarea drepturilor oferite consumatorilor prin lege ca o caracteristică distinctă a ofertei comerciantului;
    k) utilizarea unui context editorial în mass-media în vederea promovării unui produs pentru a cărui publicitate comerciantul a plătit, fără însă ca publicitatea  să fie precizată clar fie în cuprins, fie prin imagini ori sunete uşor de identificat de către consumator (publicitate mascată);
    l) lansarea de afirmaţii nefondate cu privire la natura şi amploarea riscului pentru securitatea personală a consumatorului sau a familiei acestuia în situaţia în care consumatorul nu achiziţionează produsul;
    m) promovarea de către comerciant, cu intenţia de a induce în eroare consumatorul, a unui produs care se aseamănă cu un produs similar fabricat de un producător anume, astfel încît consumatorul să creadă că produsul este fabricat de acest producător;
    n) crearea, operarea sau promovarea unui sistem promoţional piramidal, pe care un consumator îl ia în considerare datorită posibilităţii de a primi remuneraţia doar ca urmare a introducerii unui alt consumator în sistem şi nu ca urmare a vînzării sau a consumului produselor;
    o) afirmarea de către un comerciant că îşi încetează activitatea sau că se stabileşte în altă parte în cazul cînd acest lucru nu este adevărat;
    p) afirmarea că un produs poate spori şansele de cîştig la jocurile de noroc;
    q) afirmarea neîntemeiată că produsul poate vindeca boli, disfuncţii sau malformaţii;
    r) transmiterea de informaţii inexacte cu privire la condiţiile oferite de piaţă sau cu privire la posibilitatea achiziţionării produsului cu intenţia de a determina consumatorul să cumpere produsul în condiţii mai puţin favorabile decît în condiţiile normale ale pieţei;
    s) afirmarea, în cadrul unei practici comerciale, că se va organiza un concurs sau se va oferi un premiu în scopuri promoţionale fără a acorda premiul promis sau un echivalent rezonabil;
    t) descrierea unui produs ca fiind “gratuit”, “fără costuri” sau în termeni similari în cazul în care consumatorul trebuie să suporte şi alte costuri, în afară de costurile inevitabile ce rezultă din practica comercială, inclusiv plata pentru livrarea sau ridicarea produsului;
    u) includerea în materialele publicitare a unei facturi sau a unui document similar referitor la plată, prin care consumatorului i se creează impresia că  deja a comandat produsul promovat, cînd, de fapt, el nu l-a comandat;
    v) afirmarea falsă sau crearea impresiei false că acţiunile comerciantului nu sînt legate de activităţile sale comerciale, industriale, de producţie sau artizanale ori falsa prezentare a sa în calitate de consumator;
    w) crearea impresiei false că serviciul postvînzare cu privire la un produs este disponibil într-un stat, altul decît cel în care produsul este vîndut.
    (13) O practică comercială este considerată ca fiind agresivă dacă, în contextul situaţiei de fapt şi ţinînd cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, această practică limitează sau este susceptibilă să limiteze considerabil libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu în privinţa produsului prin hărţuire, constrîngere, inclusiv prin utilizarea forţei fizice sau prin influenţă nejustificată, şi, prin urmare, practica dată îl determină sau este susceptibilă să îl determine pe consumator să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
    (14) Pentru a determina dacă o practică comercială recurge la hărţuire, constrîngere, inclusiv la forţă fizică sau la influenţă nejustificată, se ia în considerare:
    a) momentul, locul desfăşurării, natura şi/sau durata practicii comerciale;
    b) recurgerea la ameninţare, la un limbaj sau la un comportament abuziv;
    c) exploatarea de către comerciant, în cunoştinţă de cauză, a oricărui eveniment nefast sau a oricărei situaţii deosebit de grave care afectează modul de a judeca al consumatorului mediu pentru a influenţa decizia consumatorului cu privire la produs;
    d) orice obstacol oneros sau disproporţionat, neprevăzut în contract, impus de comerciant, atunci cînd consumatorul doreşte să îşi exercite drepturile contractuale, inclusiv dreptul de a rezilia contractul, de a schimba produsul ori de a se adresa unui alt comerciant;
    e) orice ameninţare cu măsuri în situaţia în care acestea nu pot fi luate în mod legal.
    (15) Sînt considerate ca fiind agresive, în orice situaţie, următoarele practici comerciale:
    a) crearea impresiei consumatorului că nu poate părăsi sediul comerciantului pînă cînd nu se încheie un contract;
    b) efectuarea de vizite personale la domiciliul consumatorului, ignorînd solicitarea acestuia de a pleca sau de a nu reveni, cu excepţia cazului în care legea permite acest lucru în vederea îndeplinirii unei obligaţii contractuale şi în măsura în care o permite;
    c) solicitarea insistentă şi nedorită prin telefon, fax, email sau prin alt mijloc de comunicare la distanţă, cu excepţia cazului în care  legea permite acest lucru în vederea îndeplinirii unei obligaţii contractuale şi în măsura în care o permite;
    d) solicitarea de la un consumator care doreşte să execute o poliţă de asigurare de a prezenta documente care, în mod rezonabil, nu pot fi considerate relevante pentru a stabili dacă pretenţia este validă sau ignorarea sistematică a corespondenţei pertinente cu scopul de a-l determina pe consumator să renunţe la exercitarea drepturilor sale contractuale;
    e) includerea într-o publicitate a unui îndemn direct adresat minorilor de a cumpăra produsele promovate ori de a convinge părinţii sau alţi adulţi să cumpere produsele promovate;
    f) solicitarea unei plăţi imediate sau ulterioare pentru returnarea ori păstrarea în condiţii sigure a produsului care a fost furnizat de comerciant, dar pe care consumatorul nu l-a solicitat;
    g) informarea explicită a consumatorului că, în cazul în care acesta nu cumpără produsul ori serviciul, comerciantul riscă să îşi piardă serviciul sau mijloacele de trai;
    h) crearea falsei impresii consumatorului că a cîştigat sau va cîştiga un premiu sau un alt beneficiu echivalent ori că va cîştiga dacă va întreprinde o anumită acţiune, cînd, în realitate, nu există nici un premiu sau un alt beneficiu echivalent, cînd intrarea în posesia premiului sau a altui beneficiu echivalent este condiţionată de plata unei sume de bani ori de suportarea unui cost de către consumator.
    [Art.13 în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    Articolul 14. Competenţe şi drept de sesizare referitor
                         la practicile comerciale incorecte
    (1) În vederea stopării şi combaterii practicilor comerciale incorecte, persoanele sau autorităţile care, potrivit legii, au un interes legitim pot:
    a) să iniţieze o acţiune în instanţă;
    b) să sesizeze Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor pentru ca aceasta fie să decidă asupra reclamaţiilor, fie să iniţieze acţiuni în instanţă împotriva comercianţilor care au săvîrşit ori sînt susceptibili să săvîrşească practici comerciale incorecte.
    (2) Comercianţii, în cazul în care nu sînt de acord cu sesizarea, trebuie să prezinte dovezi privind incorectitudinea afirmaţiilor expuse în sesizare în legătură cu practica comercială întreprinsă şi sînt obligaţi, la solicitarea instanţelor judecătoreşti sau a Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor, să le pună acestora la dispoziţie documente probatoare.
    (3) În cazul în care documentele specificate la alin. (2) nu sînt prezentate într-un termen rezonabil, dar nu mai mare de 15 zile calendaristice, şi/sau dacă sînt recunoscute insuficiente, afirmaţiile expuse în sesizare se consideră fondate.
    (4) Comercianţii concurenţi pot informa Consiliul Concurenţei în legătură cu practicile comerciale incorecte sau pot iniţia acţiuni în instanţă împotriva comercianţilor care au săvîrşit ori sînt susceptibili să săvîrşească practici comerciale incorecte.
    [Art.14 al.(4) modificat prin LP38 din 27.03.14, MO92-98/18.04.14 art.228]
    [Art.14 în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    Articolul 15. Răspunderi şi sancţiuni pentru
                          utilizarea practicilor comerciale
                          incorecte
    (1) Ţinînd cont de toate interesele implicate şi, în special, de interesul public, instanţele judecătoreşti competente sau Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor:
    a) dispun încetarea sau iniţierea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte, conform procedurilor şi atribuţiilor stabilite de Codul contravenţional;
    b) dispun interzicerea sau iniţierea procedurilor legale corespunzătoare pentru interzicerea practicilor comerciale incorecte, chiar dacă acestea nu au fost încă aplicate, dar acest lucru este iminent, conform procedurilor şi atribuţiilor stabilite de Codul contravenţional;
    c) solicită prezentarea de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului, în termen de 5 zile lucrătoare, a datelor de identificare a persoanelor fizice sau juridice implicate în realizarea publicităţii audiovizuale, considerată a fi o practică comercială incorectă, precum şi a unei copii a materialului publicitar difuzat.
    (2) În cazul în care, în vederea eliminării efectelor practicilor comerciale incorecte, s-a dispus încetarea, respectiv interzicerea acestora, iar hotărîrea/decizia organului respectiv a rămas irevocabilă, instanţa care a emis hotărîrea judecătorească definitivă, respectiv Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor, poate solicita comerciantului:
    a) publicarea hotărîrii/deciziei, integral sau parţial, în forma pe care o consideră adecvată;
    b) publicarea unui comunicat suplimentar privind măsurile de redresare.
    (3) Publicarea, în condiţiile alin. (2), se va face, în toate cazurile, într-un ziar de largă circulaţie, pe cheltuiala comerciantului.
    (4) Prezenta lege nu exclude controlul pe care responsabilii de codurile de conduită îl pot efectua conform prevederilor din codurile de conduită pe care comercianţii s-au angajat să le respecte.
    (5) Efectuarea controlului specificat la alin. (4) nu exclude şi nu limitează dreptul consumatorilor, al asociaţiilor obşteşti de consumatori sau al concurenţilor de a sesiza responsabilul de codul de conduită şi nici dreptul consumatorilor sau al asociaţiilor de a se adresa Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor ori instanţei judecătoreşti competente.
    [Art.15 în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    Articolul 16. Încheierea contractelor
    Consumatorul, la încheierea contractelor, are următoarele drepturi:
    a) de a lua liber decizii la achiziţionarea produsului, serviciului, fără a i se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte, de natură a influenţa opţiunea acestuia;
    [Art.16 lit.a) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    b) de a beneficia de o redactare clară şi precisă a clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile calitative şi condiţiile de garanţie, indicarea exactă a preţului sau tarifului, precum şi stabilirea cu exactitate a condiţiilor de credit şi a dobînzilor;
    c) de a lua cunoştinţă, în prealabil, de textul contractului pe care intenţionează să îl încheie;
    [Art.16 lit.c) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    d) de a fi exonerat de plata pentru produsele, serviciile care nu au fost solicitate;
    e) de a fi despăgubit pentru daunele cauzate de produsele, serviciile care nu corespund cerinţelor prescrise sau declarate ori clauzelor contractuale;
    f) de a i se asigura deservirea tehnică necesară şi piese de schimb pe toată durata de funcţionare a produsului, stabilită în documentele normative sau declarată de către producător ori convenită de părţi;
    g) de a plăti pentru produsele, serviciile de care beneficiază sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea preţului iniţial este posibilă numai cu acordul consumatorului.
    Articolul 17. Stabilirea duratei de funcţionare, termenului
                         de valabilitate, termenului de garanţie
    (1) Producătorul, prestatorul sînt obligaţi să stabilească o durată de funcţionare pentru produsele de folosinţă îndelungată, inclusiv pentru componentele şi accesoriile acestora care, după expirarea unei anumite perioade de timp, pot prezenta pericol pentru viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorului sau pot provoca prejudicii bunurilor acestuia sau  mediului înconjurător.
    (2) Producătorul este obligat să stabilească în documentul normativ respectiv termenul de valabilitate pentru produsele alimentare, articolele de parfumerie, cosmetice, medicamente, articolele chimice de uz casnic şi alte produse perisabile.
    (3) Producătorul, prestatorul sînt obligaţi să stabilească pentru produsul, serviciul oferit un termen de garanţie. Dacă termenul de garanţie este stabilit de producător, vînzătorul nu poate stabili un termen mai mic. Lista produselor, serviciilor pentru care este obligatorie stabilirea termenului de garanţie se aprobă de Guvern.
    (4) În cazul în care producătorul nu a stabilit un termen de garanţie pentru produsele de folosinţă îndelungată, consumatorul beneficiază de drepturile prevăzute la art. 18 alin.(1) dacă deficienţele produsului au apărut pe parcursul  a 2 ani de la data procurării lui.
    (5) Vînzătorul, producătorul sînt obligaţi să asigure posibilitatea utilizării produselor de folosinţă îndelungată pe toată durata de funcţionare, stabilită în documentul normativ.  În acest scop, ei au obligaţia să asigure reparaţia şi deservirea tehnică a lor, precum şi să asigure piese de schimb şi componente în volumul şi sortimentul necesar, pe toată durata de funcţionare, iar în cazul în care durata de funcţionare nu este prevăzută - în decurs de 10 ani de la data vînzării. Dacă data vînzării  nu poate fi determinată, durata de funcţionare  se calculează de la data fabricării.
    (6) Vînzătorul produselor de folosinţă îndelungată, în cazul încetării activităţii sale în domeniul respectiv, este obligat să  transmită persoanei fizice sau juridice care devine succesor obligaţiile sale  de asigurare a posibilităţii de utilizare a produselor de folosinţă îndelungată pe toată durata de funcţionare în perioada termenului de garanţie.
    [Art.17 alin.(6) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    Articolul 18. Remedierea, înlocuirea, restituirea
                         contravalorii produsului, serviciului
                         necorespunzător, reducerea preţului
    (1) Remedierea gratuită a deficienţelor apărute la produs, serviciu, înlocuirea gratuită sau restituirea contravalorii produsului, serviciului necorespunzător în cadrul termenului de garanţie sau termenului de valabilitate, deficienţe care nu sînt imputabile consumatorului, se face necondiţionat de către vînzător, prestator într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării reclamaţiei de către consumator sau în termenul stabilit prin contract.
    (2) Dacă vînzătorul, prestatorul refuză să satisfacă reclamaţia consumatorului conform prevederilor alin. (1), ei sînt obligaţi să dovedească vina consumatorului în ceea ce priveşte deficienţele apărute la produsul vîndut, serviciul prestat prin expertiza tehnică efectuată de o terţă parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu legislaţia, într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării pretenţiei de către consumator. În caz contrar, ei sînt obligaţi să îndeplinească cerinţele prevăzute la alin.(1).
    (3) În cazul unor vicii ascunse, apărute după expirarea termenului de garanţie, termenul stabilit la alin.(1) curge de la data finalizării expertizei tehnice efectuate de o terţă parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu  legislaţia.
    (4) În cazul produselor alimentare, farmaceutice sau cosmetice necorespunzătoare cerinţelor prescrise sau declarate, vînzătorul este obligat, la cererea şi opţiunea consumatorului, să le înlocuiască sau să restituie contravaloarea acestora.
    (5) Vînzătorul, prestatorul restituie contravaloarea produsului vîndut, serviciului prestat imediat după constatarea imposibilităţii folosirii acestora dacă deficienţa nu este imputabilă consumatorului şi dacă consumatorul a refuzat remedierea sau înlocuirea produsului, serviciului.
    (6) La restituirea  contravalorii se va lua în calcul preţul produsului la data examinării reclamaţiei - în cazul în care preţul lui s-a majorat, şi preţul la data procurării - în cazul în care preţul lui s-a micşorat.
    (7)  Reducerea preţului la produsul, serviciul necorespunzător se face la înţelegerea părţilor.
    (8) Timpul în decursul căruia produsul nu a fost utilizat din cauza remedierii deficienţelor prelungeşte, în mod corespunzător, termenul de garanţie. El curge din momentul sesizării vînzătorului pînă la aducerea produsului în stare de funcţionare corespunzătoare.
    (9) În cazul produselor electrice de uz casnic, vînzătorul este obligat, la înaintarea de către consumator a cerinţei întemeiate privind remedierea, să pună la dispoziţia acestuia gratuit, în termen de 3 zile, pe perioada remedierii, un produs similar, suportînd cheltuielile de transport.
    (10) Agentul economic are aceleaşi obligaţii pentru produsul, serviciul înlocuit ca şi pentru produsul vîndut, serviciul prestat iniţial.
    (11) Vînzătorul, prestatorul asigură toate operaţiunile şi suportă toate cheltuielile necesare repunerii în funcţiune, remedierii, înlocuirii sau restituirii contravalorii produselor, serviciilor necorespunzătoare în cadrul termenului de garanţie sau termenului de valabilitate, iar pentru vicii ascunse - în cadrul duratei de funcţionare, precum şi cheltuielile ocazionate de transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, ceea ce nu îl exonerează pe producător de răspundere în relaţia sa cu vînzătorul, prestatorul.
    [Art.18 alin.(11) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    (12) În cazul serviciilor, prevederile stabilite la alin. (1) se aplică la constatarea deficienţelor în timpul prestării sau recepţionării serviciului ori în cadrul termenului de garanţie.
    (13) Consumatorul este în drept să rezilieze contractul de prestare a serviciului de calitate corespunzătoare în orice moment, cu condiţia că achită prestatorului o parte din preţ, proporţională cu partea din serviciul prestat pînă la primirea  de către prestator a avizului de reziliere a contractului, dacă contractul nu prevede altfel.
    [Art.18 alin.(14) în vigoare pînă la 1 ianuarie 2012]
    [Art.18 alin.(14) abrogat din 1 ianuarie 2012]
    (15) În cazul refuzului de a satisface reclamaţia consumatorului prin remedierea sau înlocuirea gratuită ori restituirea contravalorii produsului, serviciului, vînzătorul, prestatorul prezintă acestuia refuzul în scris.
    [Art.18 alin.(15) în vigoare pînă la 1 ianuarie 2012]
    (15) În cazul refuzului de a satisface reclamaţia consumatorului prin remedierea sau înlocuirea gratuită ori restituirea contravalorii produsului, serviciului, vînzătorul, prestatorul prezintă acestuia refuzul în scris. Neprezentarea refuzului în termenul stabilit de lege se consideră refuz tacit.
    [Art.18 alin.(15) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    (16) Regulile de înlocuire a produselor nealimentare, precum şi lista produselor care nu pot fi înlocuite, se aprobă de Guvern.
    Articolul 19. Înlocuirea produsului de calitate
                         corespunzătoare
    (1) Consumatorul este în drept să ceară vînzătorului, în termen de 14 zile, înlocuirea unui produs nealimentar de calitate corespunzătoare cu un produs similar celui procurat dacă acest produs nu-i convine ca formă, gabarite, model, mărime, culoare sau dacă nu-l poate utiliza conform destinaţiei din alte cauze.
    (2) Dacă produsul necesar pentru înlocuire lipseşte, consumatorul are dreptul să rezilieze contractul, iar vînzătorul este obligat să-i restituie contravaloarea produsului.
    (3) Cererea consumatorului de a i se înlocui produsul sau de a i se restitui contravaloarea lui urmează să fie executată dacă produsul nu este utilizat, nu şi-a pierdut calităţile de consum şi dacă există probe că a fost cumpărat de la vînzătorul respectiv.
    Articolul 20. Repararea prejudiciului
    (1)  Consumatorul este în drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat de produsele, serviciile necorespunzătoare indiferent de faptul dacă s-a aflat sau nu în relaţii contractuale cu vînzătorul, prestatorul.
    (2) Prejudiciul se repară de către vînzător, prestator şi în cazul în care livrarea produsului, prestarea serviciului se fac în mod gratuit sau la preţ redus ori dacă produsul a fost comercializat ca piese de schimb sau distribuit sub altă formă.
    (3) Prejudiciul (inclusiv moral) se repară de către vînzător, prestator dacă a fost cauzat pe parcursul:
    a) termenului de valabilitate - la produsele pentru care se stabileşte acest termen;
    b) duratei de funcţionare - la produsele de folosinţă îndelungată;
    c) a 2 ani - la produsele pentru care nu este prevăzută stabilirea termenului de valabilitate sau duratei de funcţionare.
    (4) Prejudiciul moral cauzat consumatorului de către producător, vînzător, prestator prin încălcarea drepturilor lui prevăzute de prezenta lege, precum şi de alte acte normative, se repară în mărimea stabilită de instanţa judecătorească.
    (5) Prejudiciul moral se repară indiferent de repararea prejudiciului material cauzat consumatorului.
    (6) Pentru repararea prejudiciului cauzat consumatorului, acesta  trebuie să facă dovada prejudiciului.
Capitolul IV
PREVEDERI SPECIFICE  PRIVIND PRESTAREA
SERVICIILOR (EXECUTAREA LUCRĂRILOR)
    Articolul 21. Obligaţiile prestatorului (executantului) la
                          prestarea serviciului (executarea lucrării)
    (1) Prestatorul (executantul) este obligat să asigure prestarea serviciului (executarea lucrării) în termenele şi condiţiile stabilite în reglementările specifice în domeniu sau stipulate în contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării).
    (2) Dacă prestatorul (executantul) nu a început la timp prestarea serviciului (executarea lucrării) sau dacă, în timpul prestării serviciului (executării lucrării), a devenit clar că serviciul (lucrarea) nu va fi îndeplinit în termenul stabilit, sau dacă  termenul de prestare a serviciului (executare a lucrării) a expirat, consumatorul este în drept, opţional:
    a) să fixeze prestatorului (executantului) un nou termen, în cadrul căruia el trebuie să înceapă şi să finalizeze prestarea serviciului (executarea lucrării), şi să ceară reducerea preţului pentru serviciu (lucrare);
    b) să rezilieze contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării) şi să revendice repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea termenelor de începere şi/sau finalizare a prestării serviciului (executării lucrării).
    (3) Termenele noi de prestare a serviciului (executare a lucrării) stabilite de consumator se stipulează în contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării).
    (4) Reclamaţiile consumatorului privind nerespectarea termenelor de prestare a serviciului (executare a lucrării) nu vor fi satisfăcute dacă prestatorul (executantul) va face dovada că tergiversarea s-a produs din motive de forţă majoră.
    (5) În momentul finalizării lucrării, prestatorul (executantul) întocmeşte un act de finalizare a lucrărilor, ce urmează a fi semnat de consumator cu sau fără rezerve.
    [Art.21 alin.(5) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    (6) Prestarea serviciilor de întreţinere şi reparaţie a elementelor constructive ale blocurilor locative constituie obligaţia gestionarilor blocurilor respective şi se efectuează conform tarifelor stabilite în modul corespunzător.
    [Art.21 alin.(6) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
  
  Articolul 22. Prestarea serviciului (executarea lucrării)
                          din materialul prestatorului (executantului)
    (1) Prestatorul (executantul) este obligat să presteze serviciul (să execute lucrarea), conform contractului, din materialele şi cu mijloacele proprii dacă consumatorul nu cere prestarea (executarea) lui din materialul său.
    (2) Prestatorul (executantul) răspunde pentru calitatea materialului său.
    (3) Materialul prestatorului (executantului), uneltele, mijloacele tehnice şi altele asemenea, necesare pentru prestarea serviciului (executarea lucrării), sînt transportate la locul de prestare a serviciului (executare a lucrării) de către prestator (executant).
    Articolul 23. Prestarea serviciului (executarea lucrării)
                         din materialul (cu obiectul) consumatorului
    (1) Dacă serviciul se prestează (lucrarea se execută) integral sau parţial din materialul (cu obiectul) consumatorului, prestatorul (executantul) răspunde pentru integritatea acestui material (obiect) şi pentru utilizarea lui corectă.
    (2) Prestatorul (executantul) este obligat să prevină consumatorul că materialul (obiectul) transmis de acesta conţine defecte sau este necalitativ, fapt ce se consemnează în contract, precum şi să prezinte un raport asupra utilizării materialului (obiectului) şi să-i restituie partea rămasă.
    (3) În cazul pierderii (deteriorării) totale sau parţiale a materialului (obiectului) preluat de la consumator, prestatorul (executantul) este obligat, cu acordul consumatorului, să-l înlocuiască, în termen de 10 zile, cu un material (obiect) similar de aceeaşi calitate, iar dacă acesta lipseşte - să restituie consumatorului costul dublu al materialului (obiectului), precum şi cheltuielile suportate.
    (4) Necunoaşterea de către prestator (executant) a proprietăţilor specifice ale materialului (obiectului) nu îl exonerează de răspundere.
    (5) Costul materialului (obiectului) predat prestatorului (executantului) se stabileşte de către consumator şi se consemnează în contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării) sau într-un alt document (chitanţă, comandă).
    (6) Prestatorul (executantul) nu răspunde de pierderea (deteriorarea) totală sau parţială a materialului (obiectului) preluat de la consumator dacă acesta a fost prevenit în scris referitor la proprietăţile specifice ale materialului (obiectului), care pot determina pierderea (deteriorarea) lui totală sau parţială.
    (7) Prestatorul (executantul) este obligat să informeze la timp consumatorul asupra circumstanţelor care pot influenţa calitatea serviciului prestat (lucrării executate).
    (8) Prestatorul (executantul) este în drept să rezilieze contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării) şi să ceară compensarea integrală a cheltuielilor suportate dacă consumatorul, deşi a fost informat la timp şi în modul corespunzător, nu va înlocui într-un termen rezonabil materialul cu defecte sau necalitativ, nu va modifica indicaţiile privind modul de prestare a serviciului (executare a lucrării) sau nu va înlătura alte circumstanţe care pot reduce calitatea serviciului prestat (lucrării executate).
Capitolul V
INFORMAREA CONSUMATORILOR
    Articolul 24. Dreptul consumatorilor la informare
    Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor produselor şi serviciilor oferite de către agenţii economici astfel încît să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplină securitate.
    Articolul 25. Obligaţiile agenţilor economici privind
                          informarea consumatorilor
    (1) Informarea consumatorilor despre produsele, serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare şi prin indicarea caracteristicilor acestora, care se înscriu la vedere şi explicit pe produs, etichetă, ambalaj sau în cartea tehnică, în instrucţiunile de exploatare ori în altă documentaţie de însoţire a produsului, serviciului, după caz, în funcţie de destinaţia acestora. Textul informaţiei va fi lizibil, imprimat cu litere şi caractere distincte pentru consumator.
    [Art.25 alin.(1) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    (2) Se interzice importul şi plasarea pe piaţă a produselor, prestarea serviciilor în lipsa informaţiei complete, veridice şi corecte în limba moldovenească sau în limbile moldovenească şi rusă.
    (3) Producătorul (ambalatorul) trebuie să prezinte informaţii despre denumirea produsului, denumirea şi marca producătorului (sau denumirea importatorului), să indice adresa acestuia (numărul de telefon, după caz), masa/volumul, principalele caracteristici calitative, compoziţia, aditivii folosiţi, eventualele riscuri, modul de utilizare, de manipulare, de depozitare, de conservare sau de păstrare, contraindicaţiile, precum şi valoarea energetică la produsele alimentare preambalate, ţara producătoare, termenul de garanţie, durata de funcţionare, termenul de valabilitate şi data fabricării, în conformitate cu reglementările tehnice şi standardele naţionale în vigoare.
    (4) Produsele de folosinţă îndelungată trebuie să fie însoţite de certificatul de garanţie, precum şi de cartea tehnică ori de instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, elaborate de către producătorul nemijlocit.
    (5) Vînzătorii şi prestatorii de servicii trebuie să informeze consumatorii despre preţul de vînzare al produsului şi preţul pe unitatea de măsură a produsului (cînd este aplicabil) sau despre tariful serviciului prestat, să ofere toate informaţiile specificate la alin. (3), să ofere date despre evaluarea conformităţii şi, după caz,  documentele tehnice care trebuie să însoţească produsul ori serviciul.
    [Art.25 alin.(5) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
  
  (6) Toate informaţiile, inclusiv cele verbale, referitoare la produsele, serviciile oferite consumatorilor, documentaţia de însoţire, precum şi contractele încheiate, trebuie să fie prezentate în limba moldovenească sau în limba moldovenească şi în una din limbile de circulaţie internaţională.
    (7) Informaţiile referitoare la serviciile prestate trebuie să cuprindă, conform reglementărilor în vigoare, categoria calitativă respectivă a serviciului, termenul de prestare, termenul de garanţie, tarifele, eventualele riscuri şi declaraţia de conformitate sau certificatul de conformitate.
    (8) Agenţii economici sînt obligaţi să demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, modul de utilizare şi funcţionalitatea produselor de folosinţă îndelungată ce urmează a fi vîndute.
    (9) Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a unor afirmaţii şi caracteristici care nu sînt conforme parametrilor reali ce caracterizează produsele, serviciile.
    (10) Preţurile şi tarifele trebuie indicate la vedere într-o formă clară şi explicită. Regulamentul privind modul de indicare a preţurilor oferite consumatorilor se aprobă de Guvern.
    [Art.25 alin.(10) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    (11) Vînzătorul, prestatorul sînt obligaţi să comercializeze produse şi să presteze servicii numai în locuri şi în spaţii autorizate, conform reglementărilor legale.
    (12) Vînzătorul, prestatorul sînt obligaţi să afişeze la vedere adresa şi numărul de telefon al autorităţii abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor, informaţia privind termenul de garanţie la produsele, serviciile oferite, precum şi informaţia despre obligativitatea prezenţei bonului de casă sau a unui alt document, care confirmă faptul cumpărării produsului, prestării serviciului, la examinarea reclamaţiei. Formatul şi structura unificate ale panoului informativ al consumatorului se stabilesc de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi se plasează pe pagina web a acesteia.
    [Art.25 alin.(12) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
  
  (13) Vînzătorul, prestatorul, inclusiv în cazul în care desfăşoară activitate comercială în afara localului autorizat, sînt obligaţi să afişeze la vedere denumirea lor, autorizaţia de funcţionare, licenţa dacă obligativitatea acesteia este prevăzută de legislaţie, precum şi să afişeze programul de lucru şi să îl respecte.
    Articolul 26. Instruirea  în domeniul protecţiei consumatorilor
    (1) Instruirea în domeniul protecţiei consumatorilor se asigură prin instituirea unor sisteme de informare a consumatorilor privind drepturile lor, prin realizarea măsurilor necesare pentru protecţia acestor drepturi, prin organizarea de seminare, editarea de publicaţii cu tematică respectivă şi prin alte acţiuni întreprinse de organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor şi de structurile neguvernamentale, precum şi prin mass-media şi alte organe interesate.
    (2) Instruirea (educarea) consumatorilor face parte din programa de învăţămînt.
    [Art.26 alin.(2) noţiunea în vigoare din 1 ianuarie 2012, alineatul unic devine alineatul (1)]
Capitolul VI
ORGANELE ABILITATE CU FUNCŢII DE PROTECŢIE
A CONSUMATORILOR
    Articolul 27. Autorităţile administraţiei publice centrale
                         cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor
    [Titlul art.27 în vigoare din 1 ianuarie 2012]
   
(1) Protecţia drepturilor consumatorilor de către stat se realizează prin elaborarea şi promovarea la nivel de stat a politicii în domeniul protecţiei drepturilor consumatorilor, elaborarea şi aprobarea legilor şi altor acte normative în domeniu, prin organizarea şi exercitarea controlului şi supravegherii de stat asupra respectării legislaţiei în domeniu, precum şi a cerinţelor prescrise sau declarate referitoare la produse, servicii.
    (2) Organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de elaborarea politicii de stat în domeniul protecţiei consumatorilor este Ministerul Economiei, care are următoarele atribuţii principale în domeniul protecţiei consumatorilor:
    a) coordonează şi promovează politica statului în domeniul protecţiei consumatorilor;
    b) asigură dezvoltarea cadrului legislativ în domeniul protecţiei consumatorilor, inclusiv prin transpunerea directivelor europene relevante în legislaţia naţională;
    c) coordonează activitatea organelor administraţiei publice abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor specificate la art. 28;
    d) coordonează activităţile de informare şi de educare a cetăţenilor în ceea ce priveşte drepturile pe care le au în calitate de consumatori;
    e) organizează activitatea Consiliului Coordonator în domeniul Protecţiei Consumatorilor, organ consultativ care întruneşte reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, ai asociaţiilor obşteşti de consumatori;
    f) reprezintă Republica Moldova în organismele internaţionale de protecţie a consumatorilor.
    [Art.27 alin.(2) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
  
  (3) Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor are următoarele atribuţii principale:
    a) implementează politica în domeniul protecţiei consumatorilor în comun cu organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, cu autorităţile administraţiei publice locale cu atribuţii în domeniu şi cu asociaţiile obşteşti de consumatori;
    b) examinează şi înaintează propuneri la proiecte de acte legislative sau de alte acte normative în domeniul protecţiei consumatorilor referitor la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportarea, importul şi comercializarea produselor, referitor la prestarea serviciilor, astfel încît acestea să nu pună în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor, să nu afecteze drepturile şi interesele lor legitime, precum şi referitor la regulile de desfăşurare a activităţilor de comerţ;
    c) participă, în colaborare cu organizaţii şi instituţii din ţară şi din străinătate, la realizarea programelor interne şi internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor în limita competenţelor ce îi revin conform legii;
    d) organizează activităţi de informare, consiliere şi educare a consumatorilor în ceea ce priveşte drepturile lor legitime;
    e) colaborează cu asociaţiile obşteşti de consumatori în vederea informării consumatorilor asupra drepturilor  lor legitime şi a modalităţii de apărare a acestora;
    f) informează consumatorii asupra produselor şi serviciilor ce prezintă riscuri pentru sănătatea şi securitatea lor, precum şi asupra practicilor comerciale incorecte  care le pot afecta interesele economice;
    g) efectuează controlul respectării prevederilor legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor, reglementărilor tehnice şi altor acte normative ce stabilesc cerinţe obligatorii privind securitatea produselor şi a serviciilor, controlul corespunderii produselor şi serviciilor plasate pe piaţă cerinţelor prescrise şi/sau declarate, cu excepţia controalelor privind respectarea regulilor sanitaro-igienice şi sanitar-veterinare de către producătorii de produse alimentare;
    h) efectuează prelevări de probe la produsele plasate pe piaţă pentru analize şi încercări de laborator în laboratoare acreditate;
    i) efectuează controlul metrologic legal, inclusiv supravegherea metrologică a respectării de către persoanele juridice şi/sau fizice a prevederilor actelor legislative şi altor acte normative în domeniul metrologiei legale;
  
  j) prezintă periodic rapoarte şi sinteze Ministerului Economiei şi autorităţilor administraţiei publice centrale interesate referitor la activitatea proprie în domeniul protecţiei consumatorilor şi referitor la rezultatele supravegherii pieţei;
    k) constată contravenţii, examinează cauze contravenţionale şi aplică sancţiuni în conformitate cu prevederile Codului contravenţional;
    l)  emite decizii de remediere, înlocuire, restituire a contravalorii produsului, serviciului necorespunzător, de reducere a preţului acestora, conform art. 18, ce urmează a fi executate în termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data recepţionării de către agentul economic;
    m)  emite decizii de încetare a practicilor comerciale incorecte;
    n)  emite decizii de interzicere a practicilor comerciale incorecte, chiar dacă acestea nu au fost aplicate, dar acest lucru este iminent;
    o) solicită informaţii privind măsurile întreprinse de către agenţii economici în vederea remedierii neajunsurilor depistate;
    p) sesizează autoritatea de licenţiere şi/sau autorităţile administraţiei publice locale în cazul constatării cazurilor de comercializare a produselor falsificate (contrafăcute) şi/sau periculoase ori în cazul altor încălcări, în scopul suspendării sau retragerii licenţei, autorizaţiei de amplasare şi funcţionare ori a certificatului de clasificare;
    q) sesizează organismele de evaluare a conformităţii, în baza constatărilor proprii, sesizărilor consumatorilor sau sesizărilor asociaţiilor obşteşti de consumatori, în ceea ce priveşte neconformitatea produselor şi serviciilor plasate pe piaţă, însoţite de certificate de conformitate;
    r) examinează reclamaţiile consumatorilor în vederea protejării drepturilor legitime ale acestora;
    s) realizează protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor prin mijloacele prevăzute de lege;
    t) acordă persoanelor fizice şi juridice consultanţă de specialitate în domeniul protecţiei consumatorilor;
    u) îndeplineşte alte sarcini stabilite prin lege în domeniul său de activitate.
    [Art.27(22) alin.(3) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
   
(4) Regulamentul Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi Regulamentul privind modul de efectuare a activităţilor de supraveghere a pieţei se aprobă de Guvern.
    [Art.27 alin.(4) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
 
   (5) Pentru coordonarea activităţii de protecţie a consumatorilor se creează, prin hotărîre de Guvern, Consiliul Coordonator în domeniul Protecţiei Consumatorilor, care:
    a) contribuie la promovarea politicii statului în domeniul protecţiei consumatorilor;
    b) participă la elaborarea programelor naţionale de protecţie a consumatorilor pe termen scurt şi pe termen lung;
    c) coordonează activităţile desfăşurate în domeniul protecţiei consumatorilor de către autorităţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor;
    d) participă la procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;
    e) coordonează activitatea de implementare şi realizare a prevederilor legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor;
    f) coordonează activităţile de examinare şi soluţionare a petiţiilor consumatorilor care depăşesc competenţa unui singur organ sau care abordează probleme cu caracter general, ce pot avea un impact negativ asupra societăţii, cu implicarea specialiştilor din diferite domenii.
    [Art.27 alin.(5) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
  
  Articolul 28. Alte organe ale administraţiei publice abilitate
                          cu funcţii de protecţie a consumatorilor
    Organe ale administraţiei publice abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor, de asemenea, sînt:
    a) în domeniul protecţiei vieţii şi sănătăţii consumatorilor - Ministerul Sănătăţii;
    b) în domeniul transportului interurban şi internaţional - organul de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul transporturilor;
    c) în domeniul construcţiilor - organul administraţiei publice centrale specializat în domeniul construcţiilor;
    d) în domeniul turismului - Agenţia Turismului;
    e) în domeniul energeticii - organul de stat abilitat cu funcţii de reglementări în energetică;
    f) în domeniul telecomunicaţiilor - organul de stat abilitat cu funcţii de reglementări în telecomunicaţii;
    g) în domeniul asigurărilor - organul de stat abilitat cu funcţii de supraveghere a asigurărilor;
    h) în domeniul serviciilor bancare - Banca Naţională;
    i) în domeniul produselor alimentare, la toate etapele lanţului alimentar – Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.
    [Art.28 lit.i) introdusă prin LP318 din 27.12.12, MO49-55/08.03.13 art.152]
    Articolul 29. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice
                          locale privind protecţia consumatorilor
    În scopul protecţiei consumatorilor, autorităţile administraţiei publice locale, în raza unităţii teritorial-administrative respective, în conformitate cu legislaţia, au obligaţia:
    a) să informeze consumatorii şi  să le acorde consultaţii, să examineze, în limita competenţei lor, reclamaţiile acestora referitor la:
    - transportul local;
    - serviciile comunale;
    - activităţile pentru care, conform legislaţiei, ele acordă autorizaţii şi licenţe;
    b) să readreseze reclamaţiile către organul abilitat cu funcţii de protecţie a consumatorilor în domeniul respectiv în cazul în care obiectul reclamaţiei depăşeşte limita competenţei lor;
    c) să informeze neîntîrziat autorităţile competente despre cazurile de constatare a produselor, serviciilor falsificate (contrafăcute) sau periculoase, precum şi despre alte cazuri de necorespundere cerinţelor prescrise sau declarate;
    d) să retragă, în mod obligatoriu, la sesizarea organelor indicate la art.27 şi 28, autorizaţia sau licenţa, eliberată de către autorităţile administraţiei publice locale agentului economic, în cazul depistării de produse, servicii falsificate (contrafăcute) sau periculoase;
    e) să contribuie prin  mijloace posibile la înfiinţarea şi funcţionarea asociaţiilor obşteşti de consumatori.
    Articolul 30 . Asociaţiile obşteşti de consumatori
    [Titlul art.30 în vigoare din 1 ianuarie 2012]
   
(1) Cetăţenii sînt în drept de a se organiza benevol în asociaţii obşteşti de consumatori, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia.
    (2) Asociaţiile obşteşti de consumatori au dreptul:
    a) să înainteze în instanţe judecătoreşti acţiuni pentru protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor, fără achitarea taxei de stat;
    [Art.30  alin.(2) lit.a) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
  
  b) să adreseze, atît organelor de control, cît şi organelor procuraturii, propuneri privind tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de producerea şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor care nu corespund cerinţelor prescrise sau declarate, precum şi de nerespectarea drepturilor consumatorilor, prevăzute de legislaţie;
    c) să informeze, în baza reclamaţiilor primite de la consumatori, organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor despre produsele, serviciile necorespunzătoare;
    d) să solicite instanţei de contencios administrativ competente anularea în tot sau în parte a actelor, emise de autorităţile publice, care lezează drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor şi care contravin legislaţiei;
    e) să organizeze, în modul stabilit de lege, efectuarea expertizei produselor, serviciilor în ceea ce priveşte conformitatea lor cerinţelor prescrise sau declarate;
    [Art.30 alin.(2) lit.e) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
  
  f) să înainteze agenţilor economici şi organelor abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor propuneri privind îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor şi interzicerea comercializării produselor necorespunzătoare;
    g) să sesizeze organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor referitor la produsele, serviciile necorespunzătoare sau care pun în pericol viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor, referitor la clauze abuzive în contracte şi practicile incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii;
    [Art.30 alin.(2) lit.g) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
   
h) să primească de la organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor informaţii şi răspunsuri referitor la propunerile şi sesizările înaintate;
    i) să organizeze chestionarea consumatorilor în scopul elucidării opiniei publice despre calitatea produselor comercializate şi preţurile lor;
    j) să informeze consumatorii, prin intermediul mass-media, despre calitatea produselor, serviciilor, încălcarea drepturilor şi intereselor lor legitime, despre rezultatele consultării opiniei publice;
    k) să întreţină relaţii de colaborare internaţională în domeniul protecţiei consumatorilor;
    l) să înainteze autorităţilor administraţiei publice propuneri pentru modificarea legislaţiei în vigoare în domeniul protecţiei consumatorilor;
    m) să efectueze activităţi de informare şi de consiliere în domeniul protecţiei consumatorilor;
    [Art.30 alin.(2) lit.m) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
  
  n) să reprezinte interesele consumatorilor în procedura de mediere la soluţionarea litigiilor dintre consumator şi vînzător/prestator.
    [Art.30 alin.(2) lit.n) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    (
3) Programele, proiectele şi activităţile de informare a consumatorilor propuse de asociaţiile obşteşti de consumatori de utilitate publică pot fi finanţate de stat, conform legii, în cazul în care asociaţiile respective:
    a) acţionează exclusiv în numele şi în interesul consumatorilor;
    b) sînt economic independente de producători, importatori, distribuitori şi vînzători.
    [Art.30 alin.(3) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
   
(4) Procedura finanţării prevăzută la alin. (3) se stabileşte şi se aprobă de Ministerul Economiei, care monitorizează utilizarea mijloacelor financiare alocate pentru scopuri de informare a consumatorilor. Criteriile pentru determinarea volumului de finanţare sînt:
    a) volumul şi numărul de publicaţii diseminate în scopul protecţiei consumatorilor;
    b) periodicitatea campaniilor informaţionale desfăşurate pentru consumatori;
    c) numărul de acţiuni înaintate în instanţele judecătoreşti în scopul protecţiei consumatorilor;
    d) deţinerea unui birou de consultanţă sau a unei linii telefonice directe pentru consultarea consumatorilor din cel puţin o treime de unităţi administrative teritoriale.
    [Art.30 alin.(4) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
Capitolul VII
ACŢIUNI PRIVIND PROTECŢIA DREPTURILOR
CONSUMATORILOR
    Articolul 31. Acţiuni privind protecţia drepturilor
                          consumatorilor
    (1) Acţiunile privind protecţia drepturilor consumatorilor pot fi depuse la instanţa judecătorească de către consumatorii înşişi sau reprezentanţii acestora, de către autorităţile administraţiei publice abilitate sau de către asociaţiile obşteşti de consumatori.
    [Art.31 alin.(1) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
    (2) Acţiunile privind protecţia drepturilor consumatorilor  se depun la instanţa judecătorească în conformitate cu termenele prevăzute de legislaţie. Consumatorii sînt scutiţi de taxa de stat în acţiunile privind protecţia drepturilor sale.
    [Art.31 alin.(2) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
  
  (3) Organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor pot reprezenta interesele consumatorilor în instanţa de judecată în scopul protecţiei drepturilor consumatorilor.
    (4) Vînzătorul, prestatorul vor fi exoneraţi de răspundere pentru neîndeplinirea obligaţiilor lor sau pentru îndeplinirea lor neconformă, sau pentru cauzarea prejudiciului dacă vor face dovada că aceste fapte s-au produs din motive de forţă majoră.
    (5) Pentru soluţionarea litigiilor ce ţin de protecţia drepturilor consumatorilor, consumatorii şi agenţii economici pot iniţia benevol procedura de mediere ca o modalitate alternativă de soluţionare.
    [Art.31 alin.(5) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
 
    (6) Procedura de mediere, în cazul soluţionării litigiilor ce ţin de protecţia drepturilor consumatorilor, este reglementată de lege.
    [Art.31 alin.(6) în vigoare din 1 ianuarie 2012]
  
  Articolul 32. Responsabilitatea vînzătorului, prestatorului
                          pentru încălcarea termenelor stabilite
    (1) Pentru încălcarea termenelor prevăzute la art.18 alin.(1), vînzătorul, prestatorul achită consumatorului pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depăşită o penalitate în mărime de 5% din preţul produsului, serviciului în vigoare la data examinării reclamaţiei consumatorului.
    (2) În cazul încălcării termenelor stabilite, conform art. 21, de începere şi finalizare a prestării serviciului (executării lucrării) sau termenelor noi fixate de consumator, prestatorul (executantul) achită consumatorului pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depăşită o penalitate în mărime de 10% din preţul serviciului (lucrării).
    (3) Prin contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării) se poate stabili o penalitate mai mare.
    (4) Plata penalităţilor şi repararea prejudiciului nu exonerează vînzătorul, prestatorul (executantul) de îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin faţă de consumator.
    (5) Pretenţiile consumatorului privind repararea prejudiciului şi achitarea penalităţilor, prevăzute de prezenta lege sau de contract, se soluţionează de vînzător, prestator pe cale amiabilă sau pe cale judiciară, conform legislaţiei.
    (6)  La efectuarea controlului de către organul abilitat, în baza reclamaţiei consumatorului, vînzătorul, prestatorul suportă cheltuielile aferente, inclusiv pentru expertize şi încercări (testări), dacă acestea confirmă necorespunderea produsului, serviciului cerinţelor prescrise sau declarate.
    Articolul 33. Răspunderea pentru încălcarea prevederilor
                          prezentei legi
   
  (1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere conform legislaţiei în vigoare.
    (2) Examinarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale pentru nerespectarea prezentei legi se efectuează conform procedurilor şi atribuţiilor stabilite de Codul contravenţional.
    [Art.33 alin.(2) în vigoare din 1 ianuarie 2012, alineatul unic devine alineatul (1)]
Capitolul VIII
DISPOZIŢII  FINALE
    Articolul 34
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 4 luni de la data publicării.
    (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.1453-XII din 25 mai 1993 privind protecţia consumatorilor.
    Articolul 35
    Guvernul, în termen de 2 luni:
    a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege;
    b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                     Eugenia OSTAPCIUC

    Nr.105-XV. Chişinău, 13 martie 2003.