Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară.
    Art. 1. – Se aprobă Strategia de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada 2018–2020 şi Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a societății civile pentru perioada 2018–2020, cuprinse în anexele nr. 1 și nr. 2.
    Art. 2. – Guvernul, în cooperare cu organizaţiile societății civile, va prezenta anual Parlamentului, pînă la data de 31 martie, un raport privind implementarea strategiei și realizarea planului de acţiuni, indicate la art. 1.
    Art. 3. – Monitorizarea și evaluarea implementării Strategiei de dezvoltare a societății civile pentru perioada 2018–2020 se vor realiza prin intermediul instrumentelor prevăzute de către aceasta.
    Art. 4. – Comisia protecție socială, sănătate și familie exercită controlul asupra implementării prezentei legi.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                                     Andrian CANDU

    Nr. 51. Chișinău, 23 martie 2018.


    Lista abrevierilor
    AAP – Academia de Administrare Publică
    ABRM – Asociația Bibliotecarilor din Republica Moldova
    ANOFM – Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
    APC – administraţia publică centrală
    APL – administraţia publică locală
    AS – antreprenoriatul social
    CAP – Platforma pentru Cetățenie Activă și Parteneriat pentru Drepturile Omului
    CALM – Congresul Autorităților Locale din Moldova
    CCIGAV – Comisia de certificare a instituțiilor gazdă a activității de voluntariat
    CNP – Consiliul Național pentru Participare
    CNTM – Consiliul Național al Tineretului din Moldova
    CNVM – Centrul Național de Voluntariat din Moldova
    CRRM – Consiliul Rectorilor din Republica Moldova
    Coaliția Voluntariat (CV) – Coaliția pentru Promovarea Legii și Activităților de Voluntariat
    FAM – Fundația pentru Dezvoltare din Republica Moldova
    FHI 360 – Family Health International 360
    HAI – HelpAge International
    IFC – Institutul de Formare Continuă
    MEI – Ministerul Economiei și Infrastructurii
    MADRM - Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului
    MECC – Ministerul Educației, Culturii și Cercetării
    MSMPS – Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale
    ONG – organizaţie neguvernamentală
    OSC – organizaţiile societăţii civile
    SCSC – structura responsabilă de cooperarea cu societatea civilă din cadrul Cancelariei de Stat
    Strategia 2012–2015 – Strategia de dezvoltare a societății civile pentru perioada 2012–2015
    Dezvoltarea societăţii civile are o importanţă majoră pentru fortificarea valorilor supreme ale oricărei ţări, dar şi pentru încurajarea implicării populației în dezvoltarea comunităților. Dezvoltarea sectorului asociativ în Republica Moldova reafirmă respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, inclusiv a dreptului la libera asociere, libertatea întrunirilor şi libertatea exprimării. Prin activităţile sale, populația contribuie la dezvoltarea amplă a comunităților, la ridicarea standardelor de viață şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.
    Contribuţia respectivă a sectorului asociativ la promovarea şi edificarea unei societăţi democratice implică cooperarea intensă cu instituţiile statului. Inițiativele comune contribuie semnificativ la progrese în diverse domenii sociale pentru a răspunde adecvat problemelor existente. Organizaţiile societăţii civile (OSC), ca parte integrantă a sistemului social, reprezintă o formă de exprimare a iniţiativelor cetăţeneşti, facilitînd astfel participarea activă a populației în administrarea treburilor publice. Susţinerea societăţii civile este o modalitate de stimulare a coeziunii sociale şi de creare a capitalului social durabil. De asemenea, OSC posedă un potenţial economic înalt, prin rolul de angajator, contribuind în acest sens la diminuarea şomajului. Prin urmare, parte a interesului național al Republicii Moldova este susținerea dezvoltării sectorului asociativ, adoptarea politicilor şi a unui cadru normativ favorabile activităţii sectorului respectiv – subiect important în promovarea democraţiei şi a valorilor democratice, partener esențial în identificarea şi redresarea problemelor din diverse domenii sociale.
    Strategia de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada 2018–2020 (în continuare – Strategie) reflectă angajamentul Republicii Moldova de a consolida în mod sistematic condiţiile pentru dezvoltarea dinamică a societății civile. Fiind edificată pe principiile încrederii reciproce, parteneriatului, transparenţei, participării, nonpartizanatului politic, Strategia continuă eforturile demarate în cadrul realizării strategiilor precedente de dezvoltare a societăţii civile (pentru perioadele 2009–2011 și 2012–2015) și se axează pe aceleași priorități.
    Strategia a fost elaborată în mod participativ de către un grup de lucru intersectorial (divizat în trei subgrupuri de lucru, corespondente celor trei obiective generale ale Strategiei) constituit prin Dispoziția DDP/C-1 nr. 9 din 25 noiembrie 2016 a Președintelui Parlamentului Republicii Moldova și format din reprezentanții societății civile, ai Guvernului și ai Parlamentului, cu susţinerea Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), oferită în cadrul Programului „Parteneriate pentru o societate civila durabila în Moldova (MPSCS)” implementat de FHI 360 și Centrul European pentru Drept Necomercial (ECNL).​
    Dat fiind faptul că nu există o definiție general acceptată pentru termenul de „organizații ale societății civile”, în sensul prezentei Strategii este utilizată definiţia dată de Organizaţia Naţiunilor Unite: „Entităţi nonprofit, grupuri voluntare de cetăţeni, organizate la nivel local, naţional şi internaţional pentru a scoate în evidenţă probleme de interes public. Totalmente orientate spre şi create de persoane cu interese comune, acestea realizează diverse servicii şi funcţii umanitare, reprezintă nevoile cetăţenilor în faţa structurilor guvernamentale, monitorizează implementarea politicilor şi a programelor şi susţin participarea sectorului civil la nivel comunitar.” ^[1]
    1.1. Cadrul general retrospectiv. Strategia reafirmă prioritățile și continuă eforturile demarate în cadrul Strategiei de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada 2012–2015, aprobată de Parlament prin Legea nr. 205/2012.
    Evaluarea finală a implementării strategiei menționate a confirmat relevanța priorităților stabilite de aceasta, deși formal nu avusese loc o evaluare ex-ante, iar documentul respectiv se baza pe constatările, concluziile și recomandările mai multor studii realizate, care vizau domeniile de intervenție ale strategiei menționate.^[2]
    Implementarea Strategiei 2012–2015 a avut loc într-un context politic instabil, cu frecvente schimbări ale guvernelor, implicit și a ministerelor, și nefavorabil continuității și performanței. Evaluarea finală a stabilit că Strategia 2012–2015 a fost una extrem de ambițioasă, dar că a fost înregistrat un progres destul de mic confirmat de realizările procesului de implementare în cele trei domenii prioritare ale strategiei menționate. Concluzia generală a evaluării finale este că majoritatea angajamentelor asumate în cadrul Strategiei 2012–2015 nu au fost realizate. Astfel, nivelul implementării acțiunilor prevăzute de strategia menționată era de 27%; 9% dintre acțiuni aveau un grad avansat de realizare, iar 64% nu au fost realizate, inclusiv 52% dintre acțiunile nerealizate nici nu fuseseră demarate. Astfel, rezultatele implementării angajamentelor stipulate în strategia respectivă și în planul de acțiuni aferent erau sub nivelul așteptărilor și modeste în comparație cu rezultatele preconizate.
    Factorii care au afectat implementarea Strategiei 2012–2015 au fost atît de ordin politic, contextual, financiar, cît și de management și coordonare dintre subiecții implicați.^[3] Printre factorii determinanţi respectivi menționăm deficiențele în dezvoltarea sectorului asociativ din Republica Moldova, numărul relativ mic de OSC existente raportat la 1000 de locuitori, rata mică a OSC active și nivelul redus de participare a OSC la procesul decizional. Alți factori ar fi insuficiența resurselor financiare și viabilitatea financiară scăzută a OSC, precum și nivelul redus al spiritului civic şi al voluntariatului. Descrierea factorilor respectivi este prezentată în secţiunile corespunzătoare.
    Strategia de dezvoltare a societății civile pentru perioada 2018–2020 ține cont de lacunele anterioare, de experiența acumulată și urmărește realizarea angajamentelor restante din documentul precedent, cu examinarea repetată a intervențiilor și complementarea acestora cu noi activități și acțiuni necesare, dar în limita priorităților stabilite de obiectivele generale și cele specifice ale Strategiei 2012–2015. De asemenea s-a pus accent pe monitorizarea și evaluarea performanțelor, completarea indicatorilor de progres atît din punct de vedere cantitativ, cît și calitativ.
    În perioada elaborării Strategiei, contextul politic al Republicii Moldova era unul relativ stabil, în timp ce aspectele socioeconomice rămîneau a fi în continuare precare, ceea ce afectează capacitatea autorităților publice de a susține financiar implementarea angajamentelor prevăzute de Strategie. Tendința autorilor Strategiei este de a sensibiliza și de a implica într-o măsură mai mare partenerii de dezvoltare în susținerea implementării angajamentelor asumate, implicare ce va contribui la sporirea eficacității Strategiei. Impactul redus al Strategiei 2012–2015 la nivel local va fi parțial remediat prin includerea în noua Strategie a reprezentanților autorităților publice locale și prin planificarea unor acțiuni și rezultate la nivel local, precum și prin includerea indicatorilor de progres geografici și de reprezentativitate. Deficiențele privind monitorizarea și raportarea implementării Strategiei 2012–2015 vor fi diminuate prin crearea unui mecanism de control parlamentar pentru monitorizare, precum și prin instituirea evaluării intermediare de rînd cu cea finală.
    1.2. Societatea civilă din Republica Moldova: date generale. Actualmente, excluzînd fundațiile, instituțiile private și publice și organizațiile religioase, la Ministerul Justiției sînt înregistrate circa 7950 de asociații obștești republicane. Numărul asociațiilor obștești locale este necunoscut din cauza că autoritățile publice locale nu prezintă informațiile corespunzătoare Ministerului Justiției, astfel încît, nici la nivel de societate și nici la nivel de autorități, nu se cunoaște numărul real total al organizațiilor societății civile din Republica Moldova. Majoritatea OSC înregistrate (circa 65%) sînt localizate în municipiul Chişinău, deși această unitate teritorial-administrativă reprezintă doar aproximativ 25% din populaţia totală a țării. Conform estimărilor neoficiale, în regiunea transnistreană a Republicii Moldova sînt înregistrate circa 2500 de asociații obștești.^[4] În Republica Moldova se atestă un număr de 1,9 de OSC la 1000 de locuitori, ceea ce reprezintă un progres comparativ cu Ucraina (1,2) şi Federația Rusă (1,6). Însă acest număr este considerabil mai mic în comparaţie cu unele țări din Europa de Est, precum România (2,9), Macedonia (5,6), Ungaria (6,6) sau Croaţia (9,6).^[5]
    Conform estimărilor unor studii, doar circa 25% din numărul total al OSC sînt suficient de active şi dezvoltă diferite proiecte şi iniţiative,^[6] iar printre cauze se numără atît insuficiența finanţărilor din interiorul ţării, cît şi lipsa unor mecanisme de generare a veniturilor prin prestarea serviciilor.
    La ora actuală, sectorul asociativ din Republica Moldova este prezent în diferite sfere de activitate, principalele fiind domeniul educației și trainingului (50%), al serviciilor sociale (40,8%), al dezvoltării comunitare (36,9%), al participării civice (26,2%), al sănătății și al tineretului (19,2% fiecare), al culturii (16,9%).^[7]
    Cadrul normativ cu privire la sectorul asociativ recunoaşte trei forme distincte de organizare: asociaţii obşteşti, fundaţii şi instituţii private. Legislaţia de bază include Legea nr. 837/1996 cu privire la asociaţiile obşteşti, Legea nr. 581/1999 cu privire la fundaţii și Codul civil nr. 1107/2002. Majoritatea OSC sînt înregistrate ca asociaţii obşteşti. Legea cu privire la asociaţiile obşteşti a fost modificată conform Codului civil şi stabilește norme permisive pentru OSC la obţinerea statutului de utilitate publică.
    Totuși, cadrul normativ privind OSC a înregistrat, în anul 2015, și unele schimbări negative, în special din cauza modificărilor Codului fiscal și a eșecului privind instituirea „Ghișeului unic” pentru înregistrarea OSC, acțiune care, în general, este favorabilă OSC la nivel național, dar care, la nivel local, prezintă carențe. De exemplu, multe dintre autoritățile administrației publice locale de nivelul întîi nu dețin o bază de date a OSC înregistrate, precum și reprezentanții acestora dispun de cunoștințe limitate privind atribuirea organizațiilor societății civile a numărului unic de înregistrare. „Ghișeul unic” pentru înregistrarea OSC, care urma să fie funcțional din 2014, nu a fost instituit. În luna iunie a anului 2015 a fost modificată procedura de acordare a statutului de utilitate publică pentru OSC și, pe lîngă opțiunile „acceptare” și „respingere”, Comisia de certificare dispune și de opțiunea de „amînare”, acordîndu-le OSC 30 de zile pentru a-și ajusta pachetul de documente.^[8] De asemenea, începînd cu 2015, Comisia respectivă publică pe pagina web oficială a Ministerului Justiției deciziile luate, cu toate acestea link-ul Lista actualizată a organizațiilor necomerciale care au obținut statut de utilitate publică este inactiv. ^[9]
    În procesul de cooperare, reprezentanţii OSC şi ai autorităţilor publice împărtăşesc aceleaşi valori şi se conduc de următoarele principii.
    Activism civic şi implicare. Prin activism civic, în sensul prezentei Strategii, se înțelege participarea din proprie iniţiativă a populației la viaţa publică şi în procesul de soluţionare a problemelor comunităţii, lucru care reprezintă o componentă esenţială a unei societăţi democratice. Autorităţile publice susţin activismul civic prin crearea unui cadru normativ favorabil, prin informarea opiniei publice despre activitățile autorităților respective, prin implicarea OSC în procesul de planificare şi de implementare a deciziilor autorităților publice.
    Încredere. O societate deschisă şi democratică se bazează pe interacţiunea onestă între subiecții din toate sectoarele – public, privat și asociativ. Deşi OSC şi autorităţile publice au sarcini diferite, obiectivul comun de a îmbunătăţi vieţile oamenilor poate fi atins în mod satisfăcător doar dacă se cooperează pe bază de încredere, ceea ce implică transparență, respect şi încredere reciprocă.
    Parteneriat. Parteneriatele dintre OSC şi autorităţile publice permit implicarea activă şi stabilirea responsabilităţilor astfel încît problemele societății să fie soluţionate cît mai eficient. Funcţionarea instituţiilor publice în mod transparent creează şi cultivă o mai mare încredere a cetăţenilor şi reconfirmă legitimitatea instituțiilor respective. Autorităţile publice înţeleg importanţa implicării OSC în soluţionarea problemelor comunităţilor locale, contribuind la dezvoltarea mecanismelor de colaborare existente.
    Responsabilitate, transparenţă şi răspundere. Acţionînd în interes public, atît OSC, cît şi autorităţile publice manifestă deschidere, responsabilitate şi răspundere pentru activităţile desfăşurate şi pentru utilizarea resurselor.
    Independenţa politică a iniţiativelor civice. OSC promovează principiul nonpartizanatului politic, care presupune nealinierea la vreo ideologie sau politică de partid, păstrarea unei atitudini civice responsabile, susținerea pluralității opțiunilor politice şi ideologice, libertatea şi independența la stabilirea scopurilor, la luarea deciziilor şi în desfăşurarea activităţilor.
    Dezvoltarea durabilă şi echilibrată. În activitatea lor şi în cadrul cooperării, OSC şi autorităţile publice pornesc de la principiul dezvoltării durabile şi echilibrate.
    Egalitatea de oportunități. Autoritățile publice au ca scop asigurarea oportunităților egale pentru toţi cetățenii pentru realizarea drepturilor și libertăților fundamentale. Prin modul de a fi, OSC comunică necesitățile şi interesele diferitor grupuri sociale, în mod particular ale celor defavorizate şi marginalizate, precum populația săracă, femeile, populația de etnie romă, persoanele cu dizabilități şi alte grupuri sociale. Coeziunea socială, ca prioritate a Strategiei, poate fi atinsă doar dacă sînt respectate principiile egalităţii şi nediscriminării.
    3.1. Participarea societăţii civile la procesul decizional. Una dintre problemele majore este detașarea și pasivitatea cetăţenilor faţă de administrarea treburilor publice.
    În acest context, societatea civilă constituie un element important al procesului democratic prin oferirea unei căi alternative cetățenilor, alături de cea propusă de partidele politice şi de cea a lobby-ului, de direcționare a diverselor opinii şi de asigurare a diferitor interese în procesul de luare a deciziilor. Participarea scăzută a societăţii civile la procesul decizional are la bază o serie de factori, inclusiv carenţele de ordin legislativ privind asigurarea transparenţei decizionale, practicile instituţionale defectuoase la nivelul administraţiei publice centrale (APC) şi al administraţiei publice locale (APL), capacitatea redusă a OSC de a participa la procesul de luare a deciziilor, deficienţele sistemului educaţional privind educația pentru cetăţenia democratică, nivelul scăzut de dezvoltare socioeconomică etc.
    În Republica Moldova există un cadru normativ consacrat transparenţei decizionale, însă unele prevederi ale acestuia sînt interpretabile. Legea nr. 239/2008 privind transparenţa în procesul decizional nu prevede în mod expres publicarea proiectelor de decizii, inclusiv a anunţului despre iniţierea elaborării acestora, pe paginile web oficiale ale autorităţilor APC, fapt care creează confuzii la aplicarea prevederilor respective. Termenul-limită de cel mult 15 zile lucrătoare stabilit pentru prezentarea recomandărilor asupra proiectelor de decizii oferă autorităţilor APC posibilitatea de a fixa termene nejustificat de scurte şi, astfel, de a limita participarea părţilor interesate la procesul decizional.
    Deşi au fost înregistrate progrese semnificative în domeniul sporirii transparenței decizionale, precum elaborarea studiilor tematice privind carenţele din domeniul transparenţei decizionale, modificarea cadrului normativ corespunzător, ajustarea instrucțiunilor metodologice de calcul al indicatorilor pentru rapoartele autorităţilor publice privind transparenţa decizională, elaborarea curriculumurilor de instruire în domeniul transparenţei decizionale etc.,^[10] există angajamente asumate, dar neonorate, cum ar fi instruirea comună în domeniul transparenței decizionale, stimularea performerilor în domeniul transparenței decizionale, crearea unei platforme pentru publicarea proiectelor de decizii ale autorităților APL etc.^[11]
    Deficiențele în aplicarea legislaţiei privind transparenţa decizională sînt cauzate și de faptul că nu toate autorităţile publice s-au conformat prevederilor legislaţiei. Conform unor rapoarte independente, o parte din paginile web oficiale ale autorităţilor APC nu aveau create rubrici speciale dedicate transparenţei decizionale. De asemenea, doar unele autorităţi ale APC au plasat pe paginile web oficiale regulile interne privind procedura de informare, consultare şi participare la procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor. În multe cazuri, pe paginile web oficiale ale autorităţilor APC nu este plasată informaţia privind numele şi datele de contact ale persoanei responsabile de consultarea publicului cu privire la procesul decizional. Nu toate proiectele de decizii sînt făcute publice, multe dintre acestea fiind postate fără indicarea datei şi a termenului-limită de prezentare a comentariilor. Majoritatea autorităţilor APC nu postează pe paginile web oficiale sinteza recomandărilor primite şi a deciziilor luate cu privire la comentariile părţilor interesate. Rămîne o practică frecventă adoptarea în regim de urgență a proiectelor în cadrul şedinţelor de Guvern, fără informarea şi consultarea prealabilă a părţilor interesate.^[12] La nivel local există un registru al actelor autorităților APL în care sînt plasate doar deciziile adoptate (www.actelocale.md), dar nu şi proiectele de decizii, fapt care ar facilita participarea OSC şi a constituenţilor acestora la procesul decizional. Totodată, nu toate autoritățile APL își publică deciziile pe pagina web menționată.
    O altă cauză care determină diminuarea capacităţii OSC de implicare în procesul decizional este lipsa suportului la nivel naţional pentru asociaţiile obștești care monitorizează implementarea politicilor publice şi care contribuie la identificarea acţiunilor de optimizare a politicilor respective. Deşi în ţările occidentale există numeroase practici eficiente privind susţinerea din resurse bugetare a OSC care desfăşoară activităţi şi programe de monitorizare a calităţii guvernării („watchdog”), în Republica Moldova, din diverse motive, practicile respective încă nu au fost implementate. Aplicarea unor astfel de mecanisme ar contribui semnificativ la creşterea participării OSC la procesele de luare a deciziilor şi de monitorizare a implementării politicilor publice.
    Dezvoltarea cooperării cu societatea civilă este o activitate complexă, care implică o abordare intersectorială şi interinstituţională. Actualmente, în Republica Moldova nu există o structură responsabilă de cooperarea cu societatea civilă, deși crearea acesteia a fost planificată în Strategia 2012–2015. Remarcăm faptul că asemenea structuri există şi funcționează în mai multe state europene, precum România, Franţa, Marea Britanie, Ungaria, Macedonia, Slovacia, Cehia, Croaţia.^[13] Deşi au fost realizate cîteva acțiuni concrete pentru a asigura un dialog permanent între autorităţile publice şi societatea civilă, menținerea și intensificarea cooperării respective rămîn a fi problematice.
    Prin Hotărîrea Guvernului nr. 11/2010 a fost creat Consiliul Naţional pentru Participare (CNP) ca organ consultativ al Guvernului în procesul de elaborare a politicilor, dar nu și în procesul de monitorizare a implementării acestora. De la crearea sa, CNP a fost suficient de activ în consultările publice cu Guvernul, contribuind la implicarea societății civile în procesul decizional în pofida anumitor deficiențe, a capacităților insuficiente și a unor contestări din partea reprezentanților societății civile. Mandatul CNP a expirat la sfîrșitul anului 2014, iar noua componență a consiliului respectiv include 26 de reprezentanți ai OSC, selectați în luna februarie a anului 2017 în urma unui concurs public organizat de către Cancelaria de Stat.
    În perioada inactivității CNP a fost afectat dialogul Guvernului cu societatea civilă, deși consultările publice au avut loc segmentat, prin alte platforme tematice, precum Consiliul Naţional al ONG din Republica Moldova (Consiliul ONG), Alianţa ONG Active în Domeniul Protecţiei Sociale a Copilului şi Familiei, Alianţa Organizaţiilor pentru Persoanele cu Dizabilităţi, Platforma pentru Cetățenie Activă și Parteneriat pentru Drepturile Omului, Platforma de Susținere a Antreprenoriatului Social, Coaliţia pentru Promovarea Legii şi Activităţilor de Voluntariat, Reţeaua ONG ce activează în domeniul HIV/SIDA, ITS și narcomaniei, Alianţa Anticorupţie, Forul Organizațiilor de Femei din Republica Moldova, Coaliția împotriva Violenței Domestice etc.
    Unele reţele au o experienţă semnificativă de colaborare cu ministerele de resort. De exemplu, Coaliţia pentru promovarea legii şi activităţilor de voluntariat și Consiliul Naţional al Tineretului din Moldova au iniţiat politici de durată în parteneriat cu Ministerul Tineretului şi Sportului și Ministerul Educaţiei; Platforma de susținere a antreprenoriatului social – cu Ministerul Economiei etc.
    3.2. Viabilitatea financiară a OSC. În Republica Moldova au fost înregistrate progrese reduse în elaborarea și implementarea mecanismelor financiare şi fiscale favorabile OSC. Asigurarea viabilității financiare reprezintă un element esenţial în dezvoltarea sectorului asociativ din țară, iar realizările în acest sens din ultimii ani sînt, deși vizibile, insuficiente pentru consolidarea sustenabilității OSC, fiind confirmate atît de rezoluțiile forumurilor organizațiilor neguvernamentale din Republica Moldova, cît și de alte studii. ^[14]
    Conform Indexului sustenabilității organizațiilor societății civile 2015 – Republica Moldova, viabilitatea financiară a OSC s-a îmbunătățit în anul 2015. Pe lîngă granturile externe, surse importante de venit pentru OSC au devenit și banii din bugetul public, donațiile, veniturile din activitatea economică și cotizațiile de membru.^[15] Conform altui studiu, realizat în 2015 la inițiativa Centrului Naţional de Asistenţă şi Informare a ONG-urilor din Moldova CONTACT, 83% din veniturile OSC proveneau din granturi externe.^[16] Cercetările relevă faptul că printre cei mai importanți donatori externi sînt Uniunea Europeană, USAID, Guvernul Suediei/Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare şi Cooperare Internaţională, Biroul de Cooperare al Elveției, agențiile ONU, ambasadele SUA, Austriei, Marii Britanii, Germaniei și a Slovaciei, care dețin un rol important în finanțarea organizațiilor societății civile. Alte organizații finanțatoare, prezente în Republica Moldova, sînt Fundația Soros–Moldova, Fundația Est-Europeană, SOIR, HEKS etc. ^[17]
    În comparaţie cu situaţia din ţările din regiune, Republica Moldova este ţara în care OSC au cea mai mare dependență de sursele de finanţare din exterior. Astfel, conform unor studii privind durabilitatea financiară a OSC în mai multe ţări europene, inclusiv România, Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia, marea majoritate (43%) a resurselor financiare ale OSC se formează în urma generării veniturilor proprii, inclusiv din cotizaţii de membru, activităţi economice, servicii contra plată, venitul generat de investiţii. În ţările menţionate, suportul sectorului public se poziţionează, de asemenea, ca o sursă semnificativă de venit şi constituie circa 35%. Această sursă de venit este urmată de filantropia privată (22%), inclusiv facilităţile fiscale pentru agenţii economici privaţi, facilităţile fiscale individuale, contribuţia voluntarilor.^[18]
    Sursele interne de autofinanţare sînt dezvoltate insuficient, iar valoarea celor existente este nesemnificativă. În principiu, organizaţiile necomerciale pot desfăşura activităţi economice auxiliare prevăzute de statutele acestora. Această prevedere însă nu este aplicată în practică din diverse motive, inclusiv datorită faptului că OSC nu cunosc modalităţi practice de aplicare, dar şi, uneori, din cauza reticenţei autorităţilor publice.
    Studiile recente arată ca autoritățile publice, în limita resurselor disponibile, depun eforturi pentru susținerea sectorului asociativ, iar finanțele publice devin treptat o sursă importantă pentru inițiativele OSC. Astfel, în 2015, Ministerul Tineretului și Sportului a oferit finanțare atît pentru OSC de tineret, cît și pentru 8 consilii raionale de tineret. De asemenea, Ministerul Economiei și Ministerul Mediului au oferit granturi mici pentru OSC.
    În ceea ce privește donațiile, acestea s-au redus. În conformitate cu indicele comportamentului filantropic, în anul 2015 doar 17% dintre respondenții din Republica Moldova au declarat că au făcut acte de caritate, în scădere cu 4% față de 2014. 76% dintre instituțiile și persoanele fizice care au făcut donații în anul 2015 le-au direcționat către biserici și mănăstiri, în timp ce doar 7% și-au direcționat donațiile către OSC.^[19]
    Pe parcursul implementării Strategiei de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada 2012–2015, obiectivul general Promovarea și consolidarea durabilității financiare a societății civile s-a dovedit a fi cel mai sensibil și s-a confruntat cu cele mai mari rezistențe din partea autorităților publice centrale, fapt pentru care realizarea angajamentelor este modestă (19%). Realizările respective țin de introducerea în Codul fiscal a desemnării procentuale („legea cu privire la 2%”) și elaborarea mecanismului aferent de implementare;^[20] elaborarea standardelor de contabilitate pentru organizațiile necomerciale și operarea modificărilor corespunzătoare în Codul fiscal; realizarea studiului de politici privind mecanismele specifice de redirecţionare a unei părţi din impozit și a studiului privind oportunităţile de contractare a serviciilor şi lucrărilor publice de către OSC; operarea modificărilor în legislație privind contractarea directă a serviciilor şi lucrărilor publice de către OSC.
    Angajamentele nerealizate țin de reglementarea antreprenoriatului social în Republica Moldova; introducerea unei perioade de graţie pentru OSC pentru conformarea activității standardelor de contabilitate, fără a fi supuse sancțiunilor; dezvoltarea capacităţilor autorităţilor publice care implementează contractarea socială; promovarea bunelor practici în contractarea socială; asigurarea accesului OSC la fondurile şi programele de finanţare publică; crearea unor fonduri specializate şi/sau a Fondului naţional de susţinere a societăţii civile etc.
    Experienţa altor țări demonstrează că sînt necesare mai multe mecanisme şi instrumente de stimulare a durabilităţii financiare a societăţii civile pentru instituirea unui climat favorabil în acest sens. Astfel, pentru asigurarea viabilităţii financiare ale OSC este necesară punerea în aplicare a trei seturi de mecanisme:
    a) finanţarea publică directă şi indirectă – facilităţi/scutiri fiscale, granturi, subsidii bugetare, granturi pentru anumite scopuri de utilitate publică, contracte pentru prestarea unor servicii sociale;
    b) filantropia privată – facilităţi fiscale pentru donatori, inclusiv prin deducerea donaţiilor; redirecţionarea unui procent din impozitul pe venit al contribuabililor;
    c) generarea de venituri – instituirea unui mediu favorabil pentru desfăşurarea activităţilor economice; facilitarea fiscală a activităţilor de antreprenoriat social etc.
    Dezvoltarea mecanismelor respective reprezintă prioritatea Strategiei de dezvoltare a societății civile pentru perioada 2018–2020.
    3.3. Spiritul civic şi voluntariatul. Gradul de dezvoltare a spiritului civic și a voluntariatului constituie niște indici importanți ai oricărei societăți, iar societatea moldoveneasca nu este o excepție în acest sens. Nivelul modest al spiritului civic și al voluntariatului în Republica Moldova are mai multe cauze. Astfel, prima cauză a spiritului civic redus constă în stimularea insuficientă a voluntariatului și în lipsa infrastructurii de voluntariat, precum centrele de voluntariat, reţelele de instituţii gazdă şi reţelele de agenți economici care să asigure realizarea tuturor tipurilor de voluntariat. Situaţia respectivă se datorează lipsei de resurse şi de viziune a subiecților implicaţi (autorităţile publice, societatea civilă şi agenții economici), precum şi faptului că autorităţile publice nu iniţiază parteneriate reale pentru dezvoltarea voluntariatului.
    A doua cauză rezidă în accesul insuficient al copiilor şi al tinerilor la servicii de educaţie nonformală de calitate, precum şi la oportunităţi de participare la viaţa socială. Educaţia sistematică pentru cetăţenia democratică activă, care influențează gradul de informare a persoanelor, formarea opiniei publice şi adoptarea unor valori democratice implică cooperarea între instituţiile de învăţămînt, societatea civilă şi mass-media. Actualmente, există mai multe lacune în programele sistemului de învăţămînt din Republica Moldova în ceea ce priveşte promovarea valorilor, atitudinilor, cunoştinţelor şi abilităţilor necesare pentru participarea activă a populației în procesele democratice, la nivel politic şi social.
    Atitudinea faţă de voluntariat este un alt aspect important, deoarece societatea moldovenească nu apreciază suficient importanţa activităţilor de interes public neremunerate. Motivele pentru care populația nu se implică în acţiuni de voluntariat sînt multiple și ţin, pe de o parte, de aspectele materiale, valorile și cultura socială, insuficienţa informaţiei, iar, pe de altă parte, de implicarea pasivă a autorităților publice, în special a ministerelor de resort, în implementarea prevederilor Legii voluntariatului nr. 121/2010, precum și neajustarea cadrului normativ conex legii respective. Tinerii din localităţile rurale, grupurile etnice minoritare şi tinerii cu dizabilități sînt frecvent excluși de la participarea în activităţile educaţiei nonformale, deoarece nu dispun de informaţie, de acces la infrastructură, precum transportul, sau de contacte cu instituţiile care oferă asemenea activităţi şi servicii. Insuficiența informării şi implicării în activităţi de voluntariat face ca autorităţile publice şi, de multe ori, societatea civilă să nu conştientizeze cu adevărat importanţa dezvoltării culturii participative și a voluntariatului, deși voluntariatul generează beneficii atît pentru voluntari, cît și pentru societate și țară.^[21]
    Realizările privind implementarea Strategiei 2012–2015 referitoare la obiectivul general Dezvoltarea spiritului civic activ și a voluntariatului reprezintă doar 26% din angajamentele asumate – o cifră modestă în comparație cu aspirațiile inițiale. Totuși, au fost înregistrate și unele rezultate palpabile, se atestă un progres clar în reglementarea și recunoașterea juridică a activității de voluntariat în Republica Moldova și în aplicarea prevederilor respective: acreditarea instituțiilor gazdă; documentarea statutului de voluntar, recunoașterea vechimii în muncă în calitate de voluntar etc.
    Angajamentele restante la acest capitol, care se regăsesc în actuala Strategie, țin de crearea Centrului Național de Voluntariat din Moldova; elaborarea mecanismelor şi a formularelor statistice de raportare financiară privind activitatea de voluntariat pentru instituțiile gazdă; rambursarea cheltuielilor aferente activităţilor de voluntariat; promovarea educaţiei în spiritul voluntariatului; interconectarea bazei de date de pe pagina www.cnv.md cu baza de date națională privind ocuparea forţei de muncă a ANOFM; instituirea unui sistem eficient de recunoaştere și promovare a educaţiei nonformale etc.
    Strategia este elaborată în scopul creării unui cadru normativ comun și al conjugării eforturilor colective, necesare pentru dezvoltarea societăţii civile în Republica Moldova, pentru stimularea coeziunii sociale şi pentru valorificarea potențialului uman, în baza principiilor menționate în secțiunea a 2-a.
    Strategia urmărește realizarea a trei obiective generale:
    1) consolidarea cadrului normativ și a celui instituțional privind participarea societăţii civile la elaborarea şi monitorizarea implementării politicilor publice;
    2) promovarea şi consolidarea sustenabilității financiare a societăţii civile;
    3) dezvoltarea spiritului civic activ şi a voluntariatului.
    Ca urmare a implementării Strategiei sînt preconizate următoarele rezultate:
    1) edificarea unui sistem eficient de participare a OSC la procesul decizional;
    2) instituirea unor mecanisme funcționale pentru asigurarea viabilităţii financiare a OSC;
    3) creșterea semnificativă a participării populației în activităţile de voluntariat şi în procesele de dezvoltare a comunităților.
    Obiectivul general 1. Consolidarea cadrului normativ și a celui instituțional privind participarea societăţii civile la elaborarea şi monitorizarea implementării politicilor publice. Realizarea acestui obiectiv presupune îndeplinirea a trei obiective specifice.
    Primul obiectiv specific vizează dezvoltarea mecanismului instituţional de colaborare între autoritățile publice şi societatea civilă în procesele de elaborare, monitorizare şi evaluare a politicilor publice. Urmînd bunele practici din ţările occidentale, va fi instituită, la nivel de Guvern, o structură responsabilă de cooperarea cu societatea civilă. Va fi consolidată cooperarea dintre Parlament şi societatea civilă.
    Al doilea obiectiv specific ţine de consolidarea capacităţilor de participare a autorităţilor publice şi OSC în procesul de elaborare şi monitorizare a implementării politicilor publice. Vor fi desfăşurate activităţi comune de instruire şi programe de stimulare a participării OSC în procesul decizional.
    Al treilea obiectiv specific țintește îmbunătăţirea cadrului normativ în domeniul transparenţei decizionale. De asemenea vor fi îmbunătăţite mecanismele existente şi vor fi create noi instrumente pentru garantarea transparenţei activităţii, la toate nivelurile, atît a puterii legislative, cît şi a celei executive. Politicile conexe vor fi coroborate cu dezideratul participării societății civile la procesele politice din ţară. Vor fi create şi valorificate mecanisme consolidate pentru participarea OSC la procesul de luare a deciziilor.
    Obiectivul specific 1.1. Dezvoltarea mecanismelor instituționale de colaborare între autoritățile publice şi societatea civilă. Realizarea acestui obiectiv specific este imperativă pentru sporirea participării OSC la procesele decizionale. Crearea unei structuri responsabile de cooperarea cu societatea civilă va eficientiza și fortifica colaborarea dintre Guvern şi OSC. De asemenea, actualizarea Concepţiei privind cooperarea dintre Parlament şi societatea civilă, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr. 373/2005, va consolida cooperarea dintre autoritatea legislativă şi OSC.
    Activităţile-cheie:
    1.1.1. Instituirea, la nivel de Guvern, a unei structuri responsabile de cooperarea cu societatea civilă.
    1.1.2. Consolidarea mecanismului de cooperare dintre Parlament şi societatea civilă.
    Rezultatele preconizate:
    1.1.1. Structura responsabilă de cooperarea cu societatea civilă este instituită şi asigură eficient cooperarea cu OSC.
    1.1.2. Mecanismul de cooperare dintre Parlament şi societatea civilă este consolidat, iar conlucrarea este periodic monitorizată, evaluată și eficientizată în baza constatărilor și recomandărilor.
    Obiectivul specific 1.2. Consolidarea capacității de colaborare între funcţionarii publici şi reprezentanții OSC în procesul de elaborare, monitorizare și evaluare a implementării politicilor publice. Participarea societăţii civile la procesele decizionale depinde, în mare măsură, de disponibilitatea și capacitatea autorităţilor publice de a asigura cooperarea în acest domeniu, dar și de voința și spiritul civic al societății civile. Sporirea competenței reprezentanților autorităţilor publice şi ai OSC în domeniul transparenţei decizionale, ca urmare a instruirilor tematice comune, va fortifica cooperarea dintre instituţiile statului şi societatea civilă şi va contribui la sporirea participării OSC în procesul decizional.
    Activitățile-cheie:
    1.2.1. Dezvoltarea competenței resurselor umane din cadrul autorităților publice şi a reprezentanților OSC pentru asigurarea transparenţei decizionale la toate nivelurile.
    1.2.2. Organizarea evenimentelor de promovare a participării OSC la procesele decizionale şi de stimulare a autorităţilor publice privind susținerea participării respective.
    Rezultatele preconizate:
    1.2.1. Resursele umane din cadrul autorităților publice centrale și locale și reprezentanții OSC și-au sporit competența în domeniul transparenței decizionale, ca urmare a instruirilor comune.
    1.2.2. OSC participă activ la procesele decizionale inițiate de către autoritățile publice de toate nivelurile, ca urmare a evenimentelor de promovare și stimulare.
    Obiectivul specific 1.3. Îmbunătățirea mecanismelor existente şi crearea unor noi instrumente pentru garantarea transparenței activității autorităților publice de toate nivelurile, de la Parlament şi Guvern pînă la consiliile raionale/locale şi primari. Acest obiectiv este complementar inițiativelor precedente și urmărește realizarea unui set de măsuri care să asigure participarea OSC la administrarea treburilor publice atît la nivel central, cît şi local. Eliminarea carenţelor din legislația privind asigurarea transparenţei decizionale, coroborarea politicilor conexe cu dezideratul transparenţei decizionale sînt importante pentru asigurarea participării plenare a OSC la procesul decizional. Actualizarea şi utilizarea informaţiei relevante pentru părţile interesate, concomitent cu utilizarea metodelor novatoare de promovare a participării, reprezintă forța motrică a participării OSC la procesele decizionale.
    Activitățile-cheie:
    1.3.1. Modificarea legislaţiei de bază şi a celei conexe pentru asigurarea transparenţei în procesul decizional.
    1.3.2. Crearea, la nivel naţional, a unor mecanisme eficiente de promovare a participării OSC la procesul decizional, inclusiv prin asigurarea accesului la proiectele de decizii și sintezele recomandărilor.
    1.3.3. Crearea și consolidarea, la nivel local, a mecanismelor care să permită accesarea informaţiei și implicarea populației în procesul decizional.
    Rezultatele preconizate:
    1.3.1. Procesul decizional este unul transparent, ca urmare a modificării legislației.
    1.3.2. Participarea OSC la procesul decizional a sporit ca urmare a creării și promovării unor mecanisme eficiente de implicare în procesul decizional.
    1.3.3. Participarea cetățenilor la procesul decizional la nivel local a sporit ca urmare a asigurării accesului la informaţie şi a dezvoltării/diversificării mecanismelor de implicare a populației în procesul respectiv.
    Obiectivul general 2. Promovarea şi consolidarea sustenabilității financiare a societății civile. Acest obiectiv general va fi atins prin realizarea a patru obiective specifice.
    Primul obiectiv specific ţine de stimularea populației şi a sectorului privat privind susținerea societății civile. Sînt planificate perfecționarea mecanismului de redirecționare a 2% din venitul persoanelor fizice și asigurarea funcționării acestuia; eficientizarea mecanismului de deducere a donaţiilor; reglementarea și stimularea dezvoltării antreprenoriatului social.
    Cel de-al doilea obiectiv specific prevede că autoritățile publice vor consolida accesul şi participarea societăţii civile la implementarea politicilor publice prin intermediul contractării sociale, ajustării mecanismului de contractare directă a serviciilor şi lucrărilor publice de către OSC, consolidării capacităților și promovării bunelor practici în domeniul contractării sociale.
    Al treilea obiectiv specific urmărește crearea mecanismelor pentru susţinerea OSC de către stat. Principalele deziderate ale acestui obiectiv sînt asigurarea accesului OSC la fondurile şi programele de finanţare publică; modificarea politicii bugetar-fiscale în vederea instituirii mecanismelor de plată/scutire de TVA pentru OSC cu statut de utilitate publică la procurarea de bunuri şi servicii; dezvoltarea mecanismelor de stimulare a implicării OSC și a populației în asigurarea respectării legislației și identificării încălcărilor acesteia.
    Al patrulea obiectiv specific vizează modificarea și completarea legislației fiscale aplicate organizațiilor societății civile din Republica Moldova.
    Obiectivul specific 2.1. Stimularea populației şi a sectorului privat privind susţinerea societăţii civile. Acest obiectiv specific este unul dintre elementele-cheie ale Strategiei, deoarece nu doar consolidează durabilitatea financiară a societăţii civile, ci și contribuie la dezvoltarea unei culturi și responsabilități publice sociale. Realizarea activităţilor prevăzute de acest obiectiv va contribui semnificativ la implementarea politicilor de sporire a durabilităţii financiare a OSC și va impulsiona cooperarea intersectorială. Prin instituirea filantropiei procentuale este creat un mecanism important de colectare a fondurilor și de generare a veniturilor pentru OSC.
    Activitățile-cheie:
    2.1.1. Perfecționarea mecanismului de redirecționare a 2% din venitul persoanelor fizice și asigurarea funcționării acestuia.
    2.1.2. Eficientizarea mecanismului de sponsorizare, filantropie și de deducere a donaţiilor.
    2.1.3. Reglementarea și stimularea dezvoltării antreprenoriatului social.
    Rezultatele preconizate:
    2.1.1. Mecanismul de redirecționare a 2% din venitul persoanelor fizice a fost perfecționat și este funcțional.
    2.1.2. Mecanismul de deducere a donațiilor este eficientizat și se aplică.
    2.1.3. Antreprenoriatul social în Republica Moldova este reglementat și contribuie la consolidarea durabilității financiare a OSC.
    Obiectivul specific 2.2. Sporirea accesului la contractarea socială şi a participării societăţii civile la implementarea politicilor publice prin intermediul contractării sociale. Prin acest obiectiv specific, care este complementar obiectivului specific precedent, se dorește asigurarea accesului OSC la contractarea socială. Mecanismul de contractare directă a serviciilor şi lucrărilor publice va fi ajustat, precum și se va asigura eficientizarea acestuia prin identificarea bunelor practici în domeniu şi prin dezvoltarea capacităţilor autorităţilor publice care implementează contractarea socială.
    Activităţile-cheie:
    2.2.1. Ajustarea mecanismului de contractare directă a serviciilor şi lucrărilor publice de către OSC.
    2.2.2. Instruirea și promovarea bunelor practici în domeniul contractării sociale.
    Rezultatele preconizate:
    2.2.1. Mecanismul de contractare socială directă a serviciilor sociale și lucrărilor publice a fost ajustat și este funcțional.
    2.2.2. Grupurile-țintă sînt instruite în domeniul aplicării mecanismului contractării sociale, iar bunele practici sînt identificate și promovate.
    Obiectivul specific 2.3. Crearea mecanismelor pentru susţinerea OSC de către stat. Acest obiectiv specific reprezintă chintesența durabilității financiare a societăţii civile. Realizarea acestui obiectiv presupune consolidarea accesului la fonduri publice şi programe de finanţare publică; modificarea politicii bugetar-fiscale, în cazul achizițiilor efectuate de către OSC cu statut de utilitate publică; dezvoltarea mecanismelor de stimulare a implicării OSC și a populației în asigurarea respectării legislației și identificării încălcărilor acesteia. În acest sens, au importanță informarea și instruirea grupurilor-țintă cu privire la standardele naţionale de contabilitate ajustate şi cu privire la publicarea rapoartelor financiare care reflectă veniturile, cheltuielile și fluxul mijloacelor financiare ale OSC. Pentru aducerea în spaţiul legal a OSC care, din diverse considerente, nu s-au conformat rigorilor privind raportarea financiară, este necesară introducerea unei perioade de graţiere.
    Activităţile-cheie:
    2.3.1. Asigurarea accesului OSC la fondurile publice şi programele de finanţare publică prin extinderea şi/sau îmbunătăţirea mecanismelor existente şi prin identificarea unor instrumente suplimentare.
    2.3.2. Dezvoltarea mecanismelor de stimulare a implicării OSC și a populației în asigurarea respectării legislației și identificării încălcărilor.
    2.3.3. Informarea și instruirea reprezentanților OSC privind standardele de contabilitate și regimul fiscal aplicat.
    Rezultatele preconizate:
    2.3.1. OSC au acces la fondurile publice şi programele de finanţare publică, ca urmare a ajustării și extinderii mecanismelor corespunzătoare.
    2.3.2. Mecanismele de stimulare a implicării OSC și a populației în asigurarea respectării legislației și identificării încălcărilor sînt dezvoltate.
    2.3.3. OSC sînt informate și instruite cu privire la standardele de contabilitate ajustate.
    Obiectivul specific 2.4. Perfecționarea legislației fiscale aplicate organizațiilor societății civile. Cadrul normativ fiscal al Republicii Moldova trebuie să fie unul coerent, relevant și să reflecte contextul și specificul activității organizațiilor societăţii civile. În special, aspectele fiscale, precum impozitul pe venit și taxa pe valoarea adăugată aplicate organizațiilor necomerciale, necesită o reglementare adecvată pentru a nu reprezenta impedimente în dezvoltarea OSC.
    Activităţile-cheie:
    2.4.1. Perfecționarea și unificarea într-un capitol separat al Codului fiscal a reglementărilor privind impozitul pe venit aplicat organizațiilor necomerciale.
    2.4.2. Perfecționarea legislației fiscale privind TVA în raport cu OSC cu statut de utilitate publică.
    Rezultatele preconizate:
    2.4.1. Reglementările privind impozitul pe venit aplicat organizațiilor necomerciale sînt elaborate și aprobate, precum și sînt introduse în Codul fiscal.
    2.4.2. Reglementările privind regimul special al TVA aplicat organizațiilor necomerciale sînt elaborate și aprobate.
    Obiectivul general 3. Dezvoltarea spiritului civic activ şi a voluntariatului. Acest obiectiv va fi realizat prin intermediul a trei obiective specifice.
    Primul obiectiv specific ţine de continuarea ajustării cadrului normativ de bază şi a celui conex din Republica Moldova conform recomandărilor corespunzătore europene, precum și de ajustarea acestora la prevederile Legii voluntariatului nr. 121/2010 și ale Regulamentului de aplicare a Legii voluntariatului nr. 121 din 18 iunie 2010, aprobat prin Hotarîrea Guvernului nr. 158/2012.
    Al doilea obiectiv specific presupune continuarea stimulării voluntariatului prin intermediul dezvoltării principalelor structuri naţionale de voluntariat și creării infrastructurii necesare. Voluntariatul contribuie la promovarea democraţiei şi a egalităţii şanselor; la punerea în practică a valorilor europene privind solidaritatea; la creşterea responsabilităţii civice, a participării şi a interacţiunii în societate; la promovarea schimbării şi a prosperării; la dezvoltarea unei societăţi unitare prin integrarea și includerea socială, generarea încrederii şi a solidarității; la creşterea conexiunilor sociale şi a coeziunii sociale; la dezvoltarea capitalului social; la creşterea bunăstării şi reducerea sărăciei etc.
    Al treilea obiectiv specific ține de promovarea educaţiei civice şi a educaţiei nonformale care sînt esenţiale pentru dezvoltarea unei societăți active, capabilă să se asocieze pentru promovarea interesului public. Educaţia nonformală contribuie semnificativ la dezvoltarea spiritului civic și la promovarea coeziunii sociale, a toleranţei, precum și la dezvoltarea culturii capitalului social.
    Obiectivul specific 3.1. Ajustarea cadrului normativ de bază şi a celui conex conform recomandărilor europene, precum și ajustarea acestora la prevederile Legii voluntariatului nr. 121/2010 și ale Regulamentului de aplicare a Legii voluntariatului nr. 121 din 18 iunie 2010, aprobat prin Hotarîrea Guvernului nr. 158/2012.
    Modificarea cadrului normativ şi a celui instituţional în corespundere cu standardele europene în domeniul voluntariatului reprezintă o condiţie esenţială pentru consolidarea spiritului civic. Aceasta va conduce la realizarea drepturilor voluntarilor şi la valorificarea beneficiilor pe care le poate aduce voluntariatul formal. Totodată, sînt necesare mecanisme de stimulare a diverselor forme de voluntariat, inclusiv a voluntariatului neformal organizat.
    Activitățile-cheie:
    3.1.1. Ajustarea cadrului normativ de bază la standardele europene din domeniul voluntariatului.
    3.1.2. Crearea mecanismelor necesare și ajustarea cadrului normativ conex conform recomandărilor europene, precum și la prevederile Legii voluntariatului nr. 121/2010 şi ale Regulamentului de aplicare a Legii voluntariatului nr. 121 din 18 iunie 2010, aprobat prin Hotarîrea Guvernului nr. 158/2012.
    Rezultatele preconizate:
    3.1.1. Cadrul normativ de bază este modificat și ajustat la standardele europene din domeniul voluntariatului.
    3.1.2. Actele normative ale ministerelor de resort asigură un cadru juridic favorabil desfășurării diverselor forme de voluntariat.
    Obiectivul specific 3.2. Promovarea voluntariatului prin intermediul unor structuri naţionale ale infrastructurii de voluntariat. Acest obiectiv este indispensabil dezvoltării voluntariatului. Crearea unor structuri naţionale ale infrastructurii de voluntariat face posibilă extinderea practicilor de voluntariat la nivel regional şi local. Campaniile naţionale de sensibilizare a populației şi promovare a potențialelor beneficii ale voluntariatului vor impulsiona dezvoltarea voluntariatului, iar valorificarea curriculumului în domeniul voluntariatului pentru studenţi şi coordonatorii de voluntari va asigura un cadru de dezvoltare durabil.
    Activităţile-cheie:
    3.2.1. Crearea unor structuri naționale de dezvoltare a voluntariatului şi sporirea numărului acestora.
    3.2.2. Promovarea la diferite niveluri de învățămînt a instruirii în domeniul managementului voluntarilor.
    3.2.3. Crearea bazei naţionale de date privind voluntariatul.
    3.2.4. Promovarea potenţialelor beneficii ale voluntariatului.
    Rezultatele preconizate:
    3.2.1. Sînt create structuri naționale ale infrastructurii de voluntariat, iar numărul acestora este în creștere.
    3.2.2. Programele pentru mai multe niveluri de învățămînt promovează voluntariatul și managementul voluntarilor.
    3.2.3. Baza naţională de date privind voluntariatul este creată și este funcţională.
    3.2.4. Autorităţile publice promovează activ voluntariatul şi beneficiile aferente acestei activităţi.
    Obiectivul specific 3.3. Promovarea spiritului civic și a educației civice. Autorităţile publice centrale şi OSC vor promova activ educaţia nonformală. Instituirea unor mecanisme de validare a educaţiei nonformale va contribui la creşterea eficienţei acesteia, iar prin susţinerea iniţiativelor OSC în domeniul educaţiei nonformale şi prin asigurarea accesibilităţii informaţiei vor fi asigurate oportunităţi de instruire, inclusiv pentru persoanele cu oportunități reduse.
    Activităţile-cheie:
    3.3.1. Evaluarea curriculumului la disciplina școlară „Educația civică” și instruirea cadrelor didactice.
    3.3.2. Elaborarea conceptului de dezvoltare a educației nonformale.
    3.3.3. Promovarea educaţiei civice nonformale, inclusiv în rîndul persoanelor cu oportunități reduse.
    3.3.4. Informarea privind inițiativa civică și educarea spiritului civic la nivel comunitar.
    3.3.5. Crearea și consolidarea programelor de educație interculturală.
    Rezultatele preconizate:
    3.3.1. Curriculumul școlar este ajustat din perspectiva educației pentru cetăţenia democratică, a transparenţei decizionale și a accesului la informaţie, iar cadrele didactice sînt instruite.
    3.3.2. Conceptul de dezvoltare a educației nonformale este elaborat.
    3.3.3. Educaţia civică nonformală este promovată, inclusiv în rîndul persoanelor cu oportunități reduse.
    3.3.4. Populația este informată privind democrația participativă și inițiativa civică, ca urmare a campaniilor de informare și a activităților reprezentanților APL și bibliotecarilor instruiți.
    3.3.5. Programele de educație interculturală sînt create și realizate în centrele de tineret, în centrele de creație și în biblioteci.
    În procesul implementării Strategiei de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada 2018–2020 se va efectua monitorizarea periodică a realizării acţiunilor, pentru ca, după caz, să fie operate modificările necesare, precum şi vor fi realizate evaluarea intermediară și cea finală a rezultatelor înregistrate.
    Procesul de implementare a Strategiei şi, în special, a Planului de acţiuni aferent va fi coordonat de către Cancelaria de Stat prin intermediul structurii responsabile de cooperarea cu societatea civilă. Ministerele vizate în Strategie vor prezenta structurii responsabile de cooperarea cu societatea civilă rapoarte, în baza cărora Cancelaria de Stat va prezenta Parlamentului anual, pînă la data de 31 martie, rapoarte privind executarea prevederilor Strategiei şi ale Planului de acţiuni aferent.
    Monitorizarea și evaluarea implementării Strategiei se vor realiza prin intermediul a trei instrumente, prin prisma rezultatelor obținute și în baza indicatorilor de progres.^[22]
    Primul instrument va fi Comitetul de monitorizare a implementării Strategiei, care urmează a fi creat prin dispoziția Președintelui Parlamentului și care va fi constituit din 12 membri (3 persoane fiind desemnate de OSC, 3 persoane – de Guvern, 3 persoane – de Parlament și 3 persoane – de partenerii de dezvoltare). Membrii respectivi nu trebuie să fie implicați în implementarea Strategiei, iar posedarea anumitor competențe în domeniul monitorizării este dezirabilă.
    Criteriile de eligibilitate a reprezentanților Guvernului, ai Parlamentului și ai partenerilor de dezvoltare, precum și procedura desemnării acestora vor fi stabilite autonom, de către instituțiile respective. Reprezentanții OSC în cadrul Comitetului de monitorizare a implementării Strategiei sînt aleși, în mod transparent, în cadrul Forumului organizațiilor neguvernamentale din Republica Moldova (Forumul ONG) și activează ca experți independenți. Anunțul despre organizarea Forumului ONG va fi făcut public, inclusiv plasat pe paginile web a Consiliului ONG și a CNP, cu cel puțin 45 de zile înainte de data evenimentului. În cadrul Forumului ONG sînt aleși 3 membri în comitetul respectiv, precum și 3 membri supleanți. Candidații la funcțiile de membru al Comitetului de monitorizare a implementării Strategiei din partea OSC prezintă Consiliului ONG un curriculum vitae și o scrisoare de motivație cu cel puțin 3 zile înainte de data organizării Forumului ONG. Primele 3 persoane care au acumulat cele mai multe voturi în cadrul Forumului ONG sînt desemnate în calitate de membri, iar următoarele 3 persoane, în ordine descrescîndă – în calitate de membri supleanți.
    Durata mandatului membrilor Comitetului de monitorizare a implementării Strategiei corespunde perioadei de implementare a Strategiei.
    Comitetul de monitorizare a implementării Strategiei este în drept să solicite de la autoritățile publice informații despre realizarea prevederilor Strategiei, iar acestea au obligația să ofere informația respectivă. Comitetul respectiv elaborează anual un raport privind monitorizarea implementării Strategiei, în baza informațiilor prezentate de către autoritățile publice și societatea civilă, precum și în baza altor surse de informare. Raportul anual privind monitorizarea Strategiei este publicat pe paginile web a Cancelariei de Stat, a Consiliului ONG, a CNP și a altor entități.
    Comitetul de monitorizare a implementării Strategiei se întrunește ori de cîte ori este necesar, însă nu mai rar de două ori pe an (în lunile iunie și decembrie), elaborează Planul de monitorizare a implementării Strategiei, template-uri și instrucțiuni metodologice pentru raportare, care servesc drept temei la întocmirea rapoartelor anuale ale instituțiilor responsabile și ale OSC privind implementarea Strategiei. Secretariatul Comitetului de monitorizare a implementării Strategiei este asigurat de către subdiviziunea responsabilă de cooperarea cu societatea civilă din cadrul Cancelariei de Stat.
    Al doilea instrument presupune organizarea audierilor şi dezbaterilor publice, în cadrul cărora vor fi formulate concluzii şi recomandări, care, la rîndul lor, vor fi examinate în ședințele comisiilor parlamentare. După audierea Comitetului de monitorizare a implementării Strategiei şi a reprezentanților instituţiilor responsabile de realizarea Planului de acţiuni, comisiile parlamentare vor adopta avize pe marginea dezbaterilor respective.
    Anual, Parlamentul organizează conferințe cu participarea societății civile pentru a examina progresele și deficiențele în implementarea Strategiei, acesta fiind al treilea instrument al monitorizării implementării Strategiei. La conferințe sînt invitați reprezentanții societății civile, ai Guvernului, ai ministerelor, ai sectorului privat, precum și mass-media.
    În perioada mai–iunie 2019 se va realiza evaluarea intermediară a implementării Strategiei, iar în perioada decembrie 2020 – ianuarie 2021 – evaluarea finală.
    Implementarea Strategiei presupune o serie de cheltuieli financiare, necesare pentru atingerea obiectivelor propuse.
    În scopul realizării prevederilor Strategiei a fost elaborat Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a societății civile pentru perioada 2018–2020, care conține referiri atît la resursele financiare, cît şi la resursele umane necesare.
    Sursele de finanțare a acțiunilor prevăzute de Strategie sînt următoarele:
    – bugetul de stat, în limita mijloacelor alocate/aprobate pentru instituţiile implicate;
    – proiectele şi programele de asistenţă tehnică şi financiară externe;
    – sponsorizările şi alte surse, acceptate în condiţiile legii.

    Note
    ^[1] http://www.ngo.bham.ac.uk/Definingfurther.htm
    ^[2] Gheorghe Caraseni. Raportul de evaluare finală: Implementarea Strategiei de dezvoltare a societății civile în Republica Moldova (2012–2015), iunie 2016.
    ^[3] Ibidem.
    ^[4] Indexul sustenabilității organizațiilor societății civile – 2015, Republica Moldova. CICO, iunie 2016.
    ^[5] NGO Sustainability Index. [Online]:
    http://transition.usaid.gov/locations/europe_eurasia/dem_gov/ngoindex/reports/2011/2010complete_document
    ^[6] Gheorghe Caraseni. Raportul „Transparenţa şi durabilitatea financiară
    a organizaţiilor neguvernamentale din Moldova”. Centrul CONTACT, 2011, p. 6.
    [Online]: http://www.fhi360.md/files/Raportul_Studiu_de_Transparenta_si_durabilitatea_ONG_Final.pdf
    ^[7] Indexul sustenabilității organizațiilor societății civile – 2015, Republica Moldova. CICO, iunie 2016.
    ^[8] Ibidem.
    ^[9] Pagina web a Ministerului Justiției: http:// www. justice. gov.md/pageview. php?l= ro&idc=675.
    ^[10] Gheorghe Caraseni. Raportul de evaluare finală „Implementarea Strategiei de dezvoltare a societății civile în Republica Moldova (2012–2015)”, iunie 2016.
    ^[11] Ibidem.
    ^[12] Raport final de monitorizare a respectării transparenţei decizionale. ADEPT, 2011. [Online]: http://www.e-democracy.md/files/final-report-transparency-2011.pdf
    ^[13] European Practices on Implementation of Policy Documents and Liaison Offices that Support Civil Society Development. [Online]:
    http://www.icnl.org/research/resources/ngogovcoop/paperpol.pdf. ECNL, ICNL 2011
    ^[14] Indexul sustenabilității organizațiilor societății civile – 2015, Republica Moldova. CICO, iunie 2016. // Raportul „Colectare de fonduri de către organizațiile societății civile din Republica Moldova din surse autohtone: oportunități și perspective”, Centrul CONTACT, 2015. // Gheorghe Caraseni. Raportul de evaluare finală „Implementarea Strategiei de dezvoltare a societății civile în Republica Moldova (2012–2015)”, iunie 2016.
    ^[15] Indexul sustenabilității organizațiilor societății civile – 2015, Republica Moldova. CICO, iunie 2016.
    ^[16] Raportul „Colectare de fonduri de către organizațiile societății civile din Republica Moldova din surse autohtone: oportunități și perspective”. Centrul CONTACT, 2015.
    ^[17] Indexul sustenabilității organizațiilor societății civile – 2015, Republica Moldova. CICO, iunie 2016.
    ^[18] Laws and Other Mechanisms for Promoting NGO Financial Stability, ICNL, 2005.
    ^[19] Ibidem.
    ^[20] Elaborat în 2016, după finalizarea termenului Strategiei 2012–2015.
    ^[21] Studiul „Infrastructura voluntariatului corporativ în Republica Moldova: potenţial şi cale de urmat”. TDV, 2012. [Online]: http://tdvmoldova.wordpress.com/biblioteca-virtuala/.
    ^[22] Atît în cadrul monitorizării, cît și al evaluărilor intermediare și finale ale implementării Strategiei, indici relevanți vor fi și constatările „Indexului sustenabilității organizațiilor societății civile în Republica Moldova”, realizat anual cu suportul USAID.

    anexa nr.2