În numele Republicii Moldova,

    Curtea Constituţională în componenţa:

    Pavel BARBALAT          - preşedinte

    Nicolae CHISEEV         - judecător-raportor

    Mihai COTOROBAI         - judecător-raportor

    Constantin LOZOVANU   - judecător-raportor

    Gheorghe SUSARENCO    - judecător-raportor

    Ion VASILATI            - judecător-raportor

    cu participarea grefierului Aliona Balaban, deputaţilor în Parlament Anatol    Ciobanu    şi   Vasile   Nedelciuc,    autorii    sesizărilor, reprezentantului Parlamentului Ion Creangă, şef al sectorului relaţii cu autorităţile  publice  în Direcţia juridică a Aparatului  Parlamentului, reprezentanţilor  Preşedintelui  Republicii Moldova dl  Mihai  Petrachi, şeful  cabinetului Preşedintelui Republicii Moldova, consilier principal al  Preşedintelui,  şi  dna  Raisa Grecu, şef al  Serviciului  acte  ale Preşedintelui  Republicii  Moldova, în prezenţa dlui Vladimir  Solonari, deputat   în  Parlament,  şi  dnei  Olga  Poalelungi,  viceministru   al justiţiei,   reprezentantul   Guvernului,  conducîndu-se  după   art.135 alin.(1)  lit.b)  din  Constituţie, art.4 alin.(1) lit.b), art.  16  din Legea  cu  privire  la  Curtea Constituţională, a  examinat  în  şedinţă plenară  deschisă dosarul privind interpretarea art.75, art.141 alin.(2) şi art.143 din Constituţie.

    Temei pentru  examinarea dosarului au servit sesizările  deputaţilor Anatol Ciobanu şi Vasile Nedelciuc, depuse la 27 mai 1999 şi, respectiv, 6 septembrie 1999, în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la   Curtea  Constituţională,  art.38  şi  39  din  Codul   jurisdicţiei constituţionale.

    Prin deciziile  Curţii  Constituţionale  din  27 iulie  1999  şi  22 septembrie  1999  sesizările au fost acceptate spre examinare,  conexate într-un singur dosar şi înscrise în ordinea de zi.

    În procesul examinării  prealabile  au  fost  solicitate  puncte  de vedere  Parlamentului,  Preşedintelui  Republicii  Moldova,  Guvernului, Ministerului Justiţiei.

    Analizînd materialele  dosarului şi audiind informaţia prezentată de judecătorii-raportori,  argumentele  autorilor sesizărilor  şi  opiniile expuse de participanţii la proces,

    Curtea Constituţională

a  c o n s t a t a t:

    1. În sesizările  lor deputaţii Anatol Ciobanu şi Vasile  Nedelciuc, invocînd  art.75  şi  art.143 din  Constituţie,  solicită  interpretarea art.143 alin.(1) din Constituţie, în sensul dacă la iniţierea procedurii de  revizuire  a  Constituţiei  prin referendum  de  către  Preşedintele Republicii  Moldova  e  necesar să se respecte termenul de  6  luni  din momentul  iniţierii şi pînă în momentul desfăşurării referendumului.  În afară  de  aceasta,  deputatul  Anatol  Ciobanu  solicită  interpretarea art.141 alin.(2) din Constituţie, în sensul dacă Preşedintele Republicii Moldova   dispune,  în  baza  Constituţiei,  de  dreptul  de  a  declara referendum   sau  are  numai  prerogativa  de  a-l  iniţia,  urmînd   ca Parlamentul  să  hotărască  asupra desfăşurării lui,  precum  şi  asupra alocării resurselor financiare necesare pentru referendum.

    În şedinţa plenară  deputatul  Vasile  Nedelciuc a  extins  obiectul sesizării,  cerînd  Curţii să se pronunţe şi asupra faptului dacă  poate sau   nu  Preşedintele  Republicii  Moldova  să  solicite,  prin  decret prezidenţial,  aprobarea  prin referendum a proiectelor de lege  privind modificarea Constituţiei.

    2. Pentru examinarea  obiectului sesizărilor, Curtea Constituţională consideră necesar să opereze cu următoarele prevederi ale Constituţiei:

    - art.1 alin.(1)  şi (3), care stipulează că Republica Moldova  este un  stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil, stat de drept şi democratic,  în  care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile  lui, libera  dezvoltare  a  personalităţii umane,  dreptatea  şi  pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate;

    - art.2, care   stipulează   că  suveranitatea  naţională   aparţine poporului  Republicii  Moldova,  care o exercită în mod direct  şi  prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie, şi că nici  o  persoană particulară nu poate exercita puterea de stat în  nume propriu,  iar  uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă  crimă împotriva poporului;

    - art.5 alin.(1), care stabileşte că democraţia în Republica Moldova se  exercită în condiţiile pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura şi cu totalitarismul;

    - art.7, conform căruia Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă.  Nici  o  lege  şi  nici un alt  act  juridic  care  contravine prevederilor Constituţiei nu au putere juridică;

    - art.60 alin(1),   care  stabileşte  că  Parlamentul  este  organul reprezentativ  suprem  al poporului şi unica autoritate  legislativă  în Republica Moldova;

    - art.66 lit.a)  şi  b),  care stipulează că  adoptarea  legilor  şi declararea referendumurilor sînt atribuţii de bază ale Parlamentului;

    - art.72 alin.(1)  şi (2), care statuează că Parlamentul adoptă legi constituţionale, care sînt cele de revizuire a Constituţiei;

    - art.75 alin.(1),  care prevede că cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului sînt supuse referendumului;

    - art.77 alin.(2),   care  stabileşte  că  Preşedintele   Republicii Moldova   este  garantul  suveranităţii,  independenţei  naţionale,   al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării;

    - art.88 lit.f),  care statuează că Preşedintele Republicii  Moldova poate  cere  poporului  să-şi exprime, prin  referendum,  voinţa  asupra problemelor de interes naţional;

    - art.135 alin.(1)  lit.b)  şi  d), care  prevede  că  interpretarea Constituţiei  şi  confirmarea rezultatelor referendumurilor  republicane sînt în exclusivitate atribuţii ale Curţii Constituţionale;

    - art.141 alin. (1) lit.c) şi alin.(2), care prevede că Preşedintele Republicii  Moldova poate iniţia revizuirea Constituţiei, iar proiectele de  legi constituţionale vor fi prezentate Parlamentului numai cu avizul Curţii Constituţionale, adoptat cu votul a cel puţin 4 judecători;

    - art.142 alin.   1)   şi   2)  care  stipulează   că   dispoziţiile constituţionale  privind  caracterul suveran, independent şi  unitar  al statului,  precum  şi  cele referitoare la  neutralitatea  permanentă  a statului pot fi revizuite numai prin referendum şi că nici o revizuire a Constituţiei  nu  poate  fi  făcută, dacă  are  ca  rezultat  suprimarea drepturilor   şi   libertăţilor  fundamentale  ale  cetăţenilor  sau   a garanţiilor acestora;

    - art.143 alin.(1),  care  prevede că Parlamentul este în  drept  să adopte  o  lege cu privire la modificarea Constituţiei după cel puţin  6 luni de la data prezentării iniţiativei corespunzătoare.

    3. În opinia  Curţii Constituţionale, revizuirea Constituţiei constă în  modificarea acesteia prin reformularea, abrogarea anumitor norme sau prin adăugarea unui text nou.

    Curtea Constituţională  consideră  că, în calitatea sa de  aşezămînt scris  şi  sistematic,  de lege supremă în  sistemul  juridic  normativ, Constituţia  Republicii  Moldova  este relativ rigidă, în sensul  că  ea admite  revizuirea, dar numai pentru un sistem tehnic prestabilit vizînd iniţiativa  de  revizuire  (art.141), limitele revizuirii  (art.142)  şi procedura acesteia (art.143).

    Curtea Constituţională  reţine  că modificarea unor  dispoziţii  ale Constituţiei,  eludînd prevederile art.141, 142 şi 143 din  Constituţie, ar  constitui de fapt o revizuire implicită a ei, indiferent de motivele invocate  şi  de  procedeul  utilizat,  ceea ce  ar  fi  o  încălcare  a Constituţiei.

    4. Art.141 alin.(1)  din  Constituţie  prevede expres  şi  limitativ subiecţii cu drept de iniţiativă de revizuire a legii supreme.

    Art.141 alin.(2)  din  Constituţie  prevede că  proiectele  de  legi constituţionale vor fi prezentate Parlamentului numai împreună cu avizul Curţii  Constituţionale  adoptat cu votul a cel puţin 4 judecători.  Din analiza acestei norme constituţionale Curtea Constituţională conchide că legiuitorul  constituant  a  prevăzut atît subiecţii,  care  pot  iniţia revizuirea  Constituţiei,  cît şi unicul organ,  Parlamentul  Republicii Moldova, care poate realiza această revizuire.

    Art.142 din Constituţie  fixează limitele revizuirii sale în  raport cu  două  criterii:  obiectul revizuirii şi circumstanţele  în  care  se solicită  revizuirea. În baza primului criteriu, revizuirea poate fi, pe de  o  parte, apriori considerată inadmisibilă, întrucît ea ar  avea  ca rezultat  compromiterea  valorilor  democratice  ale  statului  (nici  o revizuire   nu  poate  fi  făcută,  dacă  are  ca  rezultat   suprimarea drepturilor   şi   libertăţilor  fundamentale  ale  cetăţenilor  sau   a garanţiilor  acestora  -  art.142  alin.(2),  iar,  pe  de  altă  parte, revizuirea   poate   fi  făcută  numai  cu  aprobarea  ulterioară   prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor Republicii Moldova înscrişi în   listele   electorale  (dispoziţiile  privind  caracterul   suveran, independent  şi  unitar  al  statului, precum  şi  cele  referitoare  la neutralitatea  permanentă a statului - art.142 alin.(1). Potrivit  celui de-al  doilea  criteriu,  revizuirea este considerată  inadmisibilă  din motive  de  inoportunitate (Constituţia nu poate fi revizuită pe  durata stării de urgenţă, de asediu şi de război - art.142 alin.(3).

    Procedura de  revizuire a Constituţiei este stabilită clar şi precis de art.143 din Constituţie, aceasta fiind o condiţie a bunei funcţionări a instituţiilor constituţionale.

    Astfel, procedura de revizuire stabileşte:

    a) organul care propune modificarea;

    b) organul care votează propunerea pentru modificare;

    c) numărul de   voturi  necesare  pentru  adoptarea  propunerii   de revizuire.

    Din analiza art.143  din  Constituţie  rezultă că  Parlamentul  este organul abilitat să revizuiască Constituţia fără nici o altă învestitură specială,   el   fiind  abilitat  în  acest  sens  prin  însuşi   textul Constituţiei.  Unicele  deosebiri  între dezbaterea  şi  adoptarea  unui proiect  de  lege  sau a unei propuneri de revizuire a  Constituţiei  şi dezbaterea şi adoptarea altor legi rămîn:

    a) cererea unei  majorităţi calificate de cel puţin două treimi  din deputaţi, şi

    b) adoptarea  legii cu privire la modificarea Constituţiei după  cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei corespunzătoare.

    5. Curtea Constituţională  menţionează  că procedura de revizuire  a Constituţiei   îmbină  tehnicile  specifice  democraţiei  reprezentative (Parlamentul) cu cele ale democraţiei directe (referendumul).

    Referendumul,  care  este întotdeauna posterior adoptării  de  către Parlament  a proiectului de lege sau a propunerii de revizuire, are,  în baza  dispoziţiilor art.142 alin.(1) din Constituţie, semnificaţia  unei condiţii suspensive şi obligatorii în raport cu decizia Parlamentului.

    Potrivit art.75  din  Constituţie, cele mai importante probleme  ale societăţii şi ale statului sînt supuse referendumului, care este de fapt mijlocul   prin   care  poporul  îşi  exercită  nemijlocit  voinţa   sa. Referendumul  poate  privi  fie  un proiect de lege,  atunci  cînd  este declarat de către Parlament în baza art.66 lit.b) din Constituţie, fie o problemă  de  interes naţional, pentru care se cere  exprimarea  opiniei alegătorilor,  atunci  cînd  este  iniţiat  de  Preşedintele  Republicii Moldova  în  baza  artibuţiilor  sale prevăzute  de  art.88  lit.f)  din Constituţie.

    Curtea Constituţională   consideră   că  prin  textul   art.88   din Constituţie, care stipulează dreptul Preşedintelui Republicii Moldova de a   cere  poporului  să-şi  exprime,  prin  referendum,  voinţa   asupra problemelor  de  interes  naţional, legiuitorul constituant  a  prevăzut posibilitatea   adresării  Preşedintelui  către  electorat  doar  pentru probleme  majore, cu care ar putea fi confruntată naţiunea la un  anumit moment,  dar nu şi în legătură cu aprobarea sau respingerea unei legi de modificare a Constituţiei.

    Curtea Constituţională  constată că dispoziţiile art.75 alin.(2) din Constituţie,  conform  cărora hotărîrile adoptate potrivit  rezultatelor referendumului  republican  au  putere juridică  supremă,  nu  afectează procedura  de  revizuire  a Constituţiei, stabilită de  art.141-143  din Constituţie,  şi nu prevăd posibilitatea modificării unor dispoziţii ale Constituţiei  aprobate de Parlament prin orice altă modalitate decît cea prevăzută de aceste articole.

    6. Referitor  la  chestiunea  abordată de autorul  sesizării  Anatol Ciobanu   privind   alocarea  resurselor  financiare   necesare   pentru desfăşurarea referendumului, Curtea Constituţională relevă că ea ţine de competenţa  Parlamentului,  care,  în baza art.72  alin.(3)  lit.b)  din Constituţie,  adoptă  legi ce reglementează organizarea şi  desfăşurarea referendumului,  or,  alocarea resurselor financiare este un element  al organizării şi desfăşurării referendumului.

    Pentru motivele  expuse, conducîndu-se după art.135 alin.(1)  lit.b) şi art. 140 din Constituţie, art.26 alin.(1) şi (2), art.27 din Legea cu privire   la  Curtea  Constituţională,  art.66,  69  şi  70  din   Codul jurisdicţiei constituţionale,

    Curtea Constituţională

H O T Ă R Ă Ş T E:

    1. Constituţia  Republicii Moldova poate fi revizuită numai de către Parlament, direct sau prin declararea de către acesta a unui referendum, în  condiţiile  respectării  procedurii prevăzute de art.  66  lit.  b), dispoziţiilor art. 75, 141, 142 şi 143 din Constituţie.

    2. Dispoziţiile Constituţiei privind caracterul suveran, independent şi  unitar  al  statului, precum şi cele  referitoare  la  neutralitatea permanentă  a  statului  pot fi revizuite de către  Parlament  numai  cu aprobarea   lor   ulterioară  prin  referendum,  cu  votul   majorităţii cetăţenilor Republicii Moldova înscrişi în listele electorale.

    3. În baza art.141  alin.(1)  lit.c) din  Constituţie,  Preşedintele Republicii Moldova poate iniţia procedura de revizuire a Constituţiei în Parlament,  prezentînd acestuia proiectele de legi constituţionale numai împreună  cu avizul Curţii Constituţionale, adoptat cu votul a cel puţin 4 judecători.

    4. Alocarea resurselor   financiare  necesare  pentru   desfăşurarea referendumului o hotărăşte Parlamentul.

    5. Prezenta hotărîre  intră  în  vigoare  la  data  adoptării,  este definitivă,  nu  poate fi supusă nici unei căi de atac şi se publică  în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova".

    PREŞEDINTELE

    CURŢII CONSTITUŢIONALE                          Pavel BARBALAT

    Chişinău, 3 noiembrie 1999.

    Nr. 57.