CODCIVA/1964
ID intern unic:  286216
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
CODUL Nr. CIVIL
din  26.12.1964
CODUL CIVIL
Publicat : 26.12.1964 în B.Of. Nr. 000     Promulgat : 26.12.1964     Data intrarii in vigoare : 26.12.1964
ABROGAT PRIN LP1107/06.06.02, MO082/22.06.02 art.661 la data 12.06.03
Modificat
ART.95. ABROGAT PRIN LP1396/17.10.02, MO149/07.11.02 art.1158
LEGEA REPUBLICII MOLDOVA
CODUL CIVIL
din  26.12.64
TITLUL ÎNTÎI
DISPOZIŢII GENERALE
CAPITOLUL ÎNTÎI
DISPOZIŢII DE BAZĂ
    Articolul 1. Sarcinile Codului civil al RSS Moldoveneşti
    Codul civil al    Republicii   Sovetice   Socialiste    Moldoveneşti reglementează   raporturile   patrimoniale  şi   raporturile   personale nepatrimoniale, legate de ele, în scopul creării bazei tehnico-materiale a comunismului şi satisfacerii tot mai depline a cerinţelor materiale şi spirituale  ale cetăţenilor. În cazurile prevăzute de lege prezentul Cod reglementează, de asemenea şi alte raporturi personale nepatrimoniale.
    Baza raporturilor  patrimoniale în societatea sovetică o  constituie sistemul   economic   socialist   şi  proprietatea   socialistă   asupra mijloacelor  de  producţie.  Viaţa  economică a  RSS  Moldoveneşti  este determinată  şi dirijată de planurile de stat de dezvoltare economică şi socială.
[Partea 2 art.1 modificată prin Ucazul din 05.07.84]
    Articolul 2. Raporturile reglementate de Codul civil al RSS
                      Moldoveneşti
    Codul civil al RSS Moldoveneşti reglementează raporturile, prevăzute în articolul 1 al prezentului Cod:
    ale organizaţiilor  de  stat, cooperatiste şi ale altor  organizaţii obşteşti între ele;
    ale cetăţenilor  cu  organizaţiile de stat, cooperatiste şi cu  alte organizaţii obşteşti;
    ale cetăţenilor între ei.
    Participanţi  la  raporturile,  reglementate de  prezentul  Cod,  în cazurile   prevăzute   de  legislaţia  Uniunii  RSS,  pot  fi  şi   alte organizaţii.
    Prevederile prezentului  Cod nu se aplică raporturilor patrimoniale, bazate  pe  subordonarea  administrativă a uneia dintre  părţi  faţă  de cealaltă, precum şi raporturilor fiscale şi bugetare.
    Raporturile familiale,  de  muncă,  funciare, miniere,  în  domeniul apelor, al silviculturii, precum şi raporturile din cadrul colhozurilor, decurgînd  din statutul lor, sînt reglementate respectiv, de  legislaţia familiei,  a  muncii,  funciară, de legislaţia cu privire la  subsol,  a apelor, silvică şi de legislaţia colhoznică.
[Partea 4 art.2 modificată prin Ucazul din 05.07.84]
    Articolul 3. Legislaţia civilă a Uniunii RSS şi RSS Moldoveneşti
    În conformitate  cu  Bazele  legislaţiei civile a Uniunii RSS  şi  a republicilor  unionale prezentul Cod şi alte acte de legislaţie civilă a RSS   Moldoveneşti   reglementează  atît  raporturile  patrimoniale   şi personale  nepatrimoniale, prevăzute de Baze, cît şi cele neprevăzute de ele.
    Legislaţia civilă  a  Uniunii RSS reglementează, în conformitate  cu Bazele  legislaţiei  civile  a Uniunii RSS şi a  republicilor  unionale, raporturile  dintre organizaţiile socialiste din domeniul livrărilor  de producţie  şi  al  construcţiilor  capitale,  raporturile  din  domeniul achiziţiilor de  stat de produse agricole de la colhozuri, sovhozuri  şi alte  gospodării,  raporturile  organizaţiilor  de  transport  feroviar, maritim,  fluvial,  aerian,   prin conducte, de telecomunicaţii  şi  ale instituţiilor de credit cu clientela şi raporturile lor unele cu altele, raporturile  din  domeniul  asigurărilor de stat, raporturile  care  iau naştere   în  legătură  cu  descoperirile,  invenţiile,  propunerile  de
raţionalizare,   prototipurile  industriale  şi  în  legătură  cu   alte realizări  ale  ştiinţii şi tehnicii, precum şi alte raporturi, a  căror reglementare,   este   dată  de  Constituţia  Uniunii  RSS,  de   Bazele legislaţiei civile a Uniunii RSS şi a republicilor unionale şi alte acte legislative  ale  Uniunii  RSS  în competenţa Uniunii RSS.  În  ceia  ce
priveşte  aceste  raporturi  legislaţia  RSS  Moldoveneşti  soluţionează chestiunile,  date în competenţa RSS Moldoveneşti de legislaţia  Uniunii RSS.
[Partea 2 art.3 modificată prin Ucazul din 05.07.84]
    Raporturile privind  comerţul exterior şi alte feluri de  activitate economică externă sînt determinate de legislaţia specială a Uniunii RSS, care  reglementează  comerţul  exterior  şi alte  feluri  de  activitate economică  externă, şi de legislaţia civilă generală a Uniunii RSS şi  a RSS Moldoveneşti.
[Partea 3 art.3 modificată prin Ucazul din 05.07.84]
    Articolul 4. Temeiurile naşterii drepturilor şi obligaţiilor civile
    Drepturile şi   obligaţiile  civile  iau  naştere  din   temeiurile, prevăzute  de  legislaţia Uniaunii RSS şi a RSS Moldoveneşti, precum  şi din  actele cetăţenilor şi organizaţiilor, care, deşi nu sînt  prevăzute de  lege,  generează,  în  virtutea principiilor  generale  şi  sensului legislaţiei civile, drepturi şi obligaţii civile.
    În conformitate  cu  aceasta, drepturile şi obligaţiile  civile  iau naştere:
  1) din convenţiile  prevăzute  de lege, precum şi  din  convenţiile, care, deşi neprevăzute de lege, nu sînt contrare ei;
    2) din acte administrative,  inclusiv  cele de planificare -  pentru organizaţiile de stat, cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti;
    3) ca urmare    a   unor   descoperiri,   invenţii,   propuneri   de raţionalizare, a creării de opere ştiinţifice, literare şi de artă;
    4) ca urmare  a  cauzării de daune unei alte persoane, precum şi  ca urmare  a  dobîndirii  sau reţinerii unor bunuri, fără  just  temei,  în paguba unei alte persoane;
    5) ca urmare a unor acte ale cetăţenilor şi organizaţiilor;
    6) ca urmare  a unor evenimente, de care legea leagă survenirea unor efecte juridice civile.
    Articolul 5. Exercitarea drepturilor civile şi
                      îndeplinirea obligaţiilor
    Drepturile civile sînt ocrotite de lege, cu excepţia cazurilor, cînd sînt  exercitate contrar menirii, pe care o au în societatea  socialistă în perioada construirii comunismului.
    În timpul exercitării   drepturilor  şi  îndeplinirii   obligaţiilor cetăţenii   şi  organizaţiile  trebuie  să  respecte  legile,   regulile convenţuirii  socialiste  şi  principiile  morale  ale  societăţii  care construieşte comunismul.
    Articolul 6. Apărarea drepturilor civile
    Apărarea drepturilor  civile  se  înfăptuieşte,  potrivit  regulilor stabilite de instanţa judecătorească competentă sau arbitrii aleşi: prin recunoaşterea  acestor  drepturi; prin restabilirea situaţiei  existente înainte de încălcarea dreptului şi prin curmarea actelor care încalcă un drept;  prin  obligarea persoanei respective de a executa  obligaţia  în natură;   prin  încetarea  sau  modificarea  raportului  juridic;   prin obligarea  persoanei,  care  a  încălcat un drept, de  a  plăti  daunele cauzate,  iar în cazurile prevăzute de lege sau contract - clauza penală (amenda,  penalităţile  de  întîrziere), precum şi  prin  alte  mijloace prevăzute de lege.
[Alin.1 art.6 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]
    Apărarea drepturilor  civile, în cazurile şi în formele stabilite de legislaţia Uniunii RSS şi RSS Moldoveneşti, se înfăptuieşte, de asemenea de organizaţiile sindicale şi de alte organizaţii obşteşti.
[Alin.2 art.6 modificat prin Legea nr.141-XIII din 07.06.94]
    În cazurile special prevăzute de lege apărarea drepturilor civile se înfăptuieşte pe cale administrativă.
    Pînă la intentarea  acţiunii,  ce izvorăşte din  raporturile  dintre organizaţii,  urmează  să  fie prezentată în  mod  obligator  pretenţia. Excepţia la această regulă se stabileşte prin legislaţia Uniunii RSS.
[Partea 4 art.6 introdusă prin Ucazul din 23.05.74]
    Articolul 7. Apărarea onoarei şi demnităţii
    Orice persoană  fizică  sau  juridică este în drept  să  ceară  prin judecată  dezminţirea  informaţiilor care lezează onoarea şi  demnitatea ei,  dacă  cel care a răspîndit asemenea informaţii nu dovedeşte că  ele corespund realităţii.
    În cazul în care   asemenea  informaţii  au  fost  răspîndite   prin intermediul  unui  mijloc  de informare în masă,  instanţa  de  judecată obligă  redacţia  acestuia să publice, în termen de 15 zile de  la  data intrării  în vigoare a hotărîrii instanţei de judecată, o dezminţire  la aceeaşi  rubrică,  pe  aceeaşi pagină, în acelaşi program sau  ciclu  de emisiuni.
    În cazul în care  astfel de informaţii sînt expuse într-un  document emis  de o instituţie, instanţa de judecată obligă instituţia respectivă să înlocuiască acest document.
[Art.7 în redacţia Legii nr.564-XIV din 29.07.99]
[Art.7 în redacţia Legii nr.71 din 22.04.94]
[Art.7 în redacţia Legii nr.639 din 10.07.91]
[Partea 2 art.7 modificată prin Ucazul din 05.07.84]
    Articolul 7/1. Repararea prejudiciului moral
    Prejudiciul moral,  cauzat  unei persoane în urma  răspîndirii  unor informaţii  care  nu  corespund realităţii şi care  lezează  onoarea  şi demnitatea  acesteia,  se  repară  în  folosul  reclamantului  de  către persoana fizică sau juridică care a răspîndit aceste informaţii.
    Mărimea compensaţiei se stabileşte de către instanţa de judecată, în fiecare  caz  aparte,  de  la şaptezeci şi cinci pînă la  două  sute  de salarii  minime,  în cazul în care informaţiile au fost răspîndite de  o persoană  juridică,  şi de la zece pînă la o sută de salarii minime,  în cazul în care acestea au fost răspîndite de o persoană fizică.
    Publicarea operativă   a   scuzelor  sau  a   dezminţirilor   pentru informaţia  specificată  la alineatul 1 al prezentului articol, pînă  la pronunţarea  hotărîrii  instanţei de judecată, constituie  temei  pentru micşorarea mărimii compensaţiei sau pentru exonerarea de plată a ei.
[Art.7/1 în redacţia Legii nr.564-XIV din 29.07.99]
[Alin.2 art.7/1 modificat prin Legea nr.71 din 22.04.94]
[Art.7/1 introdus prin Legea nr.639 din 10.07.91]
    Articolul 8. Aplicarea în RSS Moldovenească a legislaţiei
                      civile a altor republici unionale
    Legislaţia civilă  a  altor  republici  unionale se  aplică  în  RSS Moldovenească, precum urmează:
    1) în raporturile,  izvorîte  din dreptul de proprietate, se  aplică legea locului de aflare a bunurilor;
    2) în materie  de convenţii, capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu se stabilesc după legea locului de încheiere a convenţiei;
    3) în ce priveşte  forma  convenţiilor  se aplică legea  locului  de încheiere  a lor; această lege se aplică şi la obligaţiile care se  nasc din convenţie, dacă legea sau învoiala părţilor nu prevede altfel;
    4) în obligaţiile  ce iau naştere din cauzarea unei daune se  aplică legea locului de judecare a litigiului, iar la cererea părţii vătămate - legea locului de cauzare a daunei;
    5) în domeniul raporturilor succesorale se aplică legea locului unde s-a deschis succesiunea;
    6) chestiunile  privind  prescripţia se soluţionează pe  baza  legii republicii   unionale,   a  cărei  legislaţie   reglementează   raportul respectiv.
CAPITOLUL AL DOILEA
PERSOANELE
A. CETĂŢENII
    Articolul 9. Capacitatea de folosinţă a cetăţenilor
    Capacitatea de  a  avea  drepturi şi obligaţii  civile  (capacitatea civilă  de  folosinţă) este recunoscută în mod egal tuturor  cetăţenilor RSS Moldoveneşti şi ai celorlalte republici unionale.
    Capacitatea de  folosinţă  începe  de la  naşterea  cetăţeanului  şi încetează odată cu moartea acestuia.
    Articolul 10. Conţinutul capacităţii de folosinţă a cetăţenilor     În conformitate  cu legea, cetăţenii pot avea bunuri în  proprietate personală,  pot  avea dreptul de folosinţă asupra locuinţelor  şi  altor bunuri,  pot  moşteni  şi  testa  bunuri,  îşi  pot  alege  ocupaţia  şi domiciliul,  pot  avea  drepturi de autor asupra  operelor  ştiinţifice, literare   şi   de   artă,  asupra   descoperirilor,   propunerilor   de raţionalizare,  prototipurilor  industriale,  precum  şi  alte  drepturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale.
[Art.10 modificată prin Ucazul din 05.07.84]
    Articolul 11. Capacitatea de exerciţiu a cetăţenilor
    Capacitatea deplină  a  cetăţeanului  de a dobîndi prin actele  sale drepturi civile şi de a-şi asuma obligaţii civile (capacitatea civilă de exerciţiu)  ia  naştere  din momentul majoratului,  adică  din  momentul împlinirii vîrstei de optsprezece ani.
    Dacă legea admite   încheierea  căsătoriei  înainte  de   împlinirea vîrstei  de  optsprezece  ani, cetăţeanul, care n-a împlinit  vîrsta  de optsprezece   ani,  dobîndeşte  capacitatea  deplină  de  exerciţiu  din momentul încheierii căsătoriei.
    Articolul 12. Inadmisibilitatea limitării capacităţii de folosinţă
                        şi capacităţii de exerciţiu a cetăţenilor
    Nimeni nu poate  fi  limitat  în  capacitatea de  folosinţă  sau  în capacitatea de exerciţiu decît în cazurile şi în modul prevăzut de lege.
    Convenţiile,  care au drept scop limitarea capacităţii de  folosinţă sau a capacităţii de exerciţiu, sînt nule.
    Articolul 13. Capacitatea de exerciţiu a minorilor între
                        cincisprezece şi optsprezece ani
    Minorii între  cincisprezece şi optsprezece ani încheie convenţii cu consimţămîntul părinţilor, înfietorilor sau curatorilor.
    Ei au, însă, dreptul de a dispune singuri de salariul (cîştigul) sau de  stipendia lor, de a exercuta drepturile de autor  şi  de  inventator asupra   operelor,   invenţiilor,  propunerilor  de   raţionalizare   şi prototipurilor industriale şi descoperirilor lor, precum şi de a încheia mici convenţii ce ţin de viaţa de toate zilele.
[Partea 2 art.13 modificată prin Ucazul din 05.07.84]
    Dacă are motive  suficiente, organul de tutelă şi curatelă poate din proprie iniţiativă ori la cererea părinţilor, înfietorilor, curatorilor, organizaţiilor obşteşti sau a altor persoane interesate să-l limiteze pe minorul  între  cinsprezece şi optsprezece ani în dreptul de  a  dispune singur de salariul (cîştigul) său ori de stipendia sa sau să-l lipsească de acest drept.
    Dreptul minorilor  între  cinsprezece şi optsprezece ani de  a  face depuneri  la  instituţiile  de  credit  şi de  a  dispune  de  ele  este reglementat de legislaţia Uniunii RSS.
    Articolul 14. Capacitatea de exerciţiu a minorilor, care n-au
                        împlinit vîrsta de cinsprezece ani
    Pentru minorii,  care  n-au  împlinit vîrsta de  cincisprezece  ani, convenţiile le încheie în numele lor părinţii, înfietorii sau tutorii.
    Minorii, care  n-au împlinit vîrsta de cincisprezece ani, au dreptul să încheie singuri mici convenţii ce ţin de viaţa de toate zilele.
    Dreptul minorilor,  care n-au împlinit vîrsta de cincisprezece  ani, de a face depuneri la instituţiile de credit şi de a dispune de ele este reglementat de legislaţia Uniunii RSS.
    Articolul 15. Limitarea capacităţii de exerciţiu a cetăţenilor,
                       care abuzează de băuturi spirtoase sau de
                       substanţe narcotice
    Persoana, care   în  urma  abuzului  de  băuturi  spirtoase  sau  de substanţe  narcotice  crează  familiei sale o situaţie  materială  grea, poate fi limitată de instanţa judecătorească în capacitatea de exerciţiu şi asupra ei se instituie o curatelă.
[Alin.1 art.15 în redacţia Ucazului nr.616-XI din 29.11.85]
    Această persoană nu poate să încheie convenţii, prin care să dispună de  bunuri,  precum  şi să primescă salariu, pensie sau alte  feluri  de venituri  şi să dispună de  ele decît cu  consimţămîntul curatorului, cu excepţia micilor convenţii, ce ţin de viaţa de toate zilele.
[Alin.2 art.15 în redacţia Ucazului nr.616-XI din 29.11.85]
    Dacă cetăţeanul încetează  să  abuzeze de băuturi spirtoase  sau  de substanţe   narcotice,   instanţa  anulează  limitarea  capacităţii   de exerciţiu. Pe baza hotărîrii instanţei judecătoreşti curatela instituită se desfiinţează.
    Articolul 16. Lipsirea cetăţeanului de capacitatea de exerciţiu
    Cetăţeanul, care   din  cauza  alienaţiei  mintale  sau  debilităţii mintale  nu este în stare să înţeleagă însemnătatea actelor sale sau  să le   dirijeze,   poate   fi  declarat  incapabil   de   către   instanţa judecătorească  în  modul prevăzut de Codul de procedură civilă  al  RSS Moldoveneşti. În acest caz se instituie o tutelă.
    În numele persoanei,  care se află în stare de alienaţie mintală sau debilitate  mintală şi care a fost declarată incapabilă, convenţiile  le încheie tutorele ei.
    Dacă cetăţeanul declarat  incapabil s-a însănătoşit sau dacă  starea sănătăţii  sale  s-a  îmbunătăţit simţitor, instanţa  judecătorească  îl declară  capabil.  Pe  baza hotărîrii  instanţei  judecătoreşti,  tutela instituită se desfiinţează.
    Articolul 17. Domiciliul
    Domiciliul este   locul,  unde  un cetăţean  îşi  are  locuinţa   sa statornică sau principală.
    Minorii, care   n-au  împlinit  vîrsta  de  cincisprezece  ani,  sau cetăţenii,  aflaţi  sub  tutelă,  îşi  au  domiciliul  la  părinţii,  la înfietorii sau tutorii lor.
    Articolul 18. Declararea absenţei fără veste
    Un cetăţean poate fi  declarat  pe cale judecătorească  absent  fără veste,  dacă în curs de un an la domiciliul său permanent nu s-au primit ştiri despre locul unde se află.
    Dacă nu este  cu  putinţă  de a se stabili data  primirii  ultimelor ştiri   despre  cetăţeanul absent,  începutul  absenţei  fără  veste  se consideră  prima zi a lunii ce urmează aceleia, în care au fost  primite ultimele ştiri despre el, iar dacă nu se va putea stabili această lună - ziua de întîi ianuarie a anului următor.
    Procedura declarării   absenţei  fără  veste  a  unui  cetăţean este stabilită  de  capitolul  28  al  Codului de  procedură  civilă  al  RSS Moldoveneşti.
    Articolul 19. Protecţia bunurilor celui absent fără veste
    Asupra bunurilor   cetăţeanului   declarat  absent  fără  veste   se instituie pe baza unei hotărîri a instanţei judecătoreşti, o tutelă. Din aceste  bunuri se acordă mijloace de întreţinere celor, pe care absentul era  obligat  după lege să-i întreţină  şi se plătesc  datoriile  pentru alte obligaţii ale lui.
    La cererea persoanelor  interesate  organul  de tutelă  şi  curatelă poate  numi  un  tutore pentru protecţia bunurilor  cetăţeanului absent, precum  şi  pentru  administrarea  bunurilor lui, chiar  şi  înainte  de expiratea  unui an de la data primirii ultimelor ştiri despre locul unde se află el.
    Articolul 20. Anularea hotărîrii de declarare a absenţei fără
                       veste a unui cetăţean
    Dacă cetăţeanul declarat absent fără veste se prezintă sau dacă sînt ştiri  despre  locul  unde  se  află,  instanţa  anulează  hotărîrea  de declarare  a  absenţei  fără veste. Pe baza hotărîrii  instanţei  tutela bunurilor acestui cetăţean se desfiinţează.
    Articolul 21. Declararea morţii unui cetăţean
    Un cetăţean poate  fi declarat mort pe cale judecătorească, dacă  la domiciliul  său permanent în curs de trei ani lipsesc ştiri despre locul unde  se  află,  iar  dacă el a dispărut fără veste  în  împrejurări  ce prezentau  o  primejdie de moarte sau care dau temei a presupune,  că  a murit în urma unui anumit accident, - în curs de şase luni.
    Militarul sau  un  alt cetăţean, dispărut fără veste în legătură  cu operaţii  de război, poate fi declarat mort pe cale judecătorească numai după ce au trecut doi ani din ziua terminării operaţiilor de război.
    Drept dată a  morţii cetăţeanului declarat mort este socotită  ziua, în  care  hotărîrea instanţei de declarare a morţii a rămas  definitivă. Dacă  un  cetăţean,  dispărut fără veste în împrejurări ce  prezentau  o primejdie  de moarte sau care dau temei a presupune, că a murit în  urma unui anumit accident, a fost declarat mort, instanţa poate să declare ca dată a morţii acestui cetăţean ziua morţii lui prezumate.
    Procedura declarării   morţii   unui  cetăţean  este  prevăzută   de capitolul 28 al Codului de procedură civilă al RSS Moldoveneşti.
    Articolul 22. Efectele prezentării cetăţeanului declarat mort
    Dacă cetăţeanul  declarat  mort  se prezintă ori sînt  ştiri  despre locul   unde  se  află  el,  instanţa judecătorească  anulează hotărîrea respectivă.
    Indiferent de   timpul  prezentării  sale,  cetăţeanul  poate   cere oricărei  persoane  restituirea bunurilor care s-au păstrat şi  care  au trecut  cu titlu gratuit la această persoană, după ce cetăţeanul a  fost declarat mort.
    Persoanele, la care bunurile cetăţeanului declarat mort au trecut pe baza  unor  convenţii cu titlu oneros, sînt datoare să restituie  aceste bunuri,  iar în lipsă de bunuri să plătească valoarea lor în bani,  dacă se va face dovadă, că atunci, cînd le-au dobîndit, aceste persoane ştiau că cetăţeanul declarat mort este în viaţă.
    Dacă bunurile cetăţeanului declarat mort au trecut pe baza dreptului de  succesiune  la stat şi au fost vîndute, după anularea  hotărîrii  de declarare  a  morţii cetăţeanului i se restituie suma, realizată  de  pe urma vînzării bunurilor.
B. PERSOANELE JURIDICE
    Articolul 23. Noţiunea de persoană juridică
    Sînt recunoscute  ca persoane juridice organizaţiile, care dispun de un   patrimoniu  distinct,  pot  dobîndi  în  numele  propriu   drepturi patrimoniale  şi  drepturi personale nepatrimoniale şi pot  să-şi  asume obligaţii,să figureze ca reclamanţi şi pîrîţi în instanţă judecătorească competentă şi în faţa arbitrilor aleşi.
[Art.23 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]
    Articolul 24. Categoriile de persoane juridice
    Sînt persoane juridice:
    întreprinderile   de   stat  şi  alte  organizaţii  de  stat,   care funcţionează   pe  bază  de  hozrasciot,  dispun  de  mijloace  fixe  şi circulante atribuite lor şi au un bilanţ independent;
    instituţiile  şi  alte organizaţii de stat, care sînt finanţate  din bugetul   de  stat,  au  un  plan  financiar  independent  şi  ai  căror conducători  se  bucură  de  drepturile de  ordonatori  de  credite  (cu exepţiile stabilite de lege);
    organizaţiile de stat, finanţate din alte izvoare şi care au un plan financiar independent şi un bilanţ independent;
    colhozurile,   organizaţiile  intercolhoznice  şi  alte  organizaţii cooperatiste şi asociaţiile lor, alte organizaţii obşteşti, precum şi în cazurile  prevăzute  de  legislaţia Uniunii RSS şi a  RSS  Moldoveneşti, întreprinderile şi instituţiile acestor organizaţii şi ale uniunilor lor care au un patrimoniu distinct şi un bilanţ independent;
    organizaţiile  de  stat-colhoznice  şi  alte  organizaţii  de  stat- cooperatiste;
    alte organizaţii în cazurile, prevăzute de legislaţia Uniunii RSS.
[Partea 7 art.24 completată prin Ucazul din 05.07.84]
    În cazurile,   prevăzute   de  legislaţia  Uniunii  RSS  şi  a   RSS Moldoveneşti,  instituţiile  şi  alte organizaţii de  stat,  arătate  în prezentul articol şi care sînt finanţate din bugetul de stat, acţionează respectiv, în numele Uniunii RSS sau al RSS Moldoveneşti.
Articolul 24.Categoriile de persoane juridice
Persoane juridice pot fi organizaţiile care au drept scop de bază al activităţii lor obţinerea de profit (organizaţii comerciale) sau care nu au drept scop principal obţinerea de profit şi nu distribuie profitul obţinut între participanţi (organizaţii necomerciale).
Persoanele  juridice care sînt organizaţii comerciale pot fi constituite în formă de cooperative de producţie, societăţi cu răspundere limitată, societăţi pe acţiuni, întreprinderi de stat şi municipale.
Persoanele juridice care sînt organizaţii necomerciale pot fi constituite în formă de cooperative de consum, asociaţii obşteşti şi religioase, fundaţii, societăţi, uniuni, în alte forme prevăzute de legislaţie.
Organizaţiile necomerciale pot exercita activitate de întreprinzător numai în cazurile prevăzute de statutele lor.
    [Art.24 în redacţia L1187/27.07.2000, MO166/31.12.2000]
    Articolul 25. Înfiinţarea persoanei juridice
    Persoanele juridice  se înfiinţează în modul stabilit de  legislaţia Uniunii  RSS şi a RSS Moldoveneşti, iar organizaţiile obşteşti, al căror mod  de  înfiinţare  nu e reglementat de lege, - în  modul  prevăzut  de statutele (regulamentele) lor.
    Articolul 26. Denumirea persoanei juridice
    Persoana juridică îşi are denumirea ei.
    Drepturile şi   obligaţiile  organizaţiilor  economice,  legate   de folosirea  denumirii firmei, a mărcii fabricii şi a semnelor de mărfuri, se determină de legislaţia Uniunii RSS.
    Articolul 27. Sediul persoanei juridice
    Sediul persoanei juridice este sediul organului său permanent.
    Articolul 28. Statutul (regulamentul) persoanei juridice
    Persoana juridică funcţionează pe bază de statut (regulament).
    Instituţiile  şi alte organizaţii de stat, finanţate din bugetul  de stat,  iar  în  cazurile prevăzute de legislaţia Uniunii RSS  şi  a  RSS Moldoveneşti   şi  alte organizaţii pot funcţiona pe baza regulamentului general privind organizaţiile de categoria respectivă.
    Articolul 29. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice
    Persoana juridică  are  capacitatea  civilă  de  folosinţă  potrivit scopului activităţii ei.
    Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice ia naştere în momentul aprobării  statutului  sau  regulamentului  ei, iar  în  cazurile,  cînd urmează   să   funcţioneze  pe  baza  regulamentului   general   privind organizaţiile  de  categoria  respectivă, - din momentul  publicării  de către  organul  competent a hotărîrii de înfiinţare a ei. Dacă  statutul urmează  să  fie  înregistrat,  capacitatea  de  folosinţă  a  persoanei juridice ia naştere din momentul înregistrării.
    Articolul 30. Organele persoanei juridice
    Persoana juridică  dobîndeşte drepturi civile şi îşi asumă obligaţii civile  prin  organele  sale, care acţionează  în  limitele  drepturilor prevăzute prin lege sau statut (regulament).
    Procedura numirii  sau  alegerii  organelor  persoanei  juridice  se stabileşte prin lege, statut (regulament).
    Articolul 31. Filialele şi reprezentanţele persoanei juridice
    Persoana juridică   poate  să  deschidă  filiale  şi   reprezentanţe potrivit prevederilor legislaţiei Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.
    Conducătorul  filialei  sau reprezentanţei acţionează pe  baza  unei procuri, primite de la persoana juridică respectivă.
    Articolul 32. Răspunderea persoanei juridice pentru obligaţiile sale
    Persoana juridică răspunde în virtutea obligaţiilor sale cu bunurile ce-i  aparţin (ce i s-au atribuit) şi care, potrivit legislaţiei Uniunii RSS şi prezentului Cod (articolele 95,98, 101) pot fi urmărite.
[Art.32 modificat prin Ucazul din 05.07.84]
    Articolul 33. Delimitarea răspunderii statului şi a
                        organizaţiilor de stat
    Statul nu răspunde  pentru obligaţiile organizaţiilor de stat,  care sînt  persoane  juridice,  iar  aceste  organizaţii  nu  răspund  pentru obligaţiile statului.
    Condiţiile şi modalitatea de alocare a mijloacelor pentru acoperirea datoriei  instituţiilor  şi a altor organizaţii de stat,  finanţate  din bugetul de stat,dacă aceasta datorie nu poate fi acoperită din fondurile prevăzute  în  planul lor financiar, se stabilesc de legislaţia  Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.
    Articolul 34. Delimitarea răspunderii organizaţiei de stat şi a
                        întreprinderii subordonate ei, a organizaţiei
                        cooperatiste sau a unei alte organizaţii
                        obşteşti şi a întreprinderii ei
    Ogranizaţia de  stat  nu răspunde pentru obligaţiile  întreprinderii subordonate  ei, care este persoană juridică, iar această  întreprindere nu răspunde pentru obligaţiile organizaţiei, căreia îi este subordonată.
    Organizaţia cooperatistă   sau  o  altă  organizaţie  obştească   nu răspunde  pentru  obligaţiile  întreprinderii  ei,  care  este  persoană juridică,  iar  această întreprindere  nu  răspunde  pentru  obligaţiile organizaţiei arătate mai sus.
    Excepţii de la  aceste  reguli  se admit în  cazurile  prevăzute  de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.
    Articolul 35. Delimitarea răspunderii uniunii cooperatiste şi a
                        organizaţiilor cooperatiste ce fac parte din ea
    Uniunea cooperatistă  nu răspunde pentru obligaţiile  organizaţiilor cooperatiste  ce fac parte dintr-însa, după cum nici acestea din urmă nu răspund  pentru  obligaţiile uniunii cooperatiste, din care  fac  parte, dacă răspunderea nu este prevăzută de lege sau statut.
    Articolul 36. Delimitarea răspunderii organizaţiei cooperatiste
                        şi a unei alte organizaţii obşteşti şi a membrilor ei
    Organizaţia cooperatistă   sau  o  altă  organizaţie  obştească   nu răspunde pentru obligaţiile membrilor săi.
    Membrii organizaţiei   cooperatiste  sau  a  unei  alte  organizaţii obşteşti nu răspund pentru obligaţiile ei, dacă pentru anumite categorii de organizaţii cooperatiste legea sau statutul lor nu prevede altfel.
    Partea socială  a unui membru al organizaţiei cooperatiste nu  poate fi  urmărită,  cu excepţia cazurilor, cînd debitorul iese din componenţa organizaţiei cooperatiste.
    Articolul 37. Delimitarea răspunderii organizaţiei intercolhoznice,
                        de stat-colhoznice sau a unei alte organizaţii de        
                        stat-cooperatiste şi a participanţilor ei
    Organizaţiile    intercolhoznice,   de   stat-colhoznice   şi   alte organizaţii   de   stat-cooperatiste  nu  răspund   pentru   obligaţiile participanţilor lor.
    Colhozurile participante la o organizaţie intercolhoznică, precum şi participanţii  la o organizaţie de stat-colhoznică sau altă  organizaţie de  stat-cooperatistă nu răspund pentru obligaţiile acesteia. Pierderile organizaţiei  pot fi împărţite între participanţii ei în conformitate cu statutul (regulamentul) respectiv.
    Articolul 38. Încetarea existenţei persoanelor juridice
    Persoana juridică   îşi  încetează  existenţa  prin  lichidare   sau reorganizare (fuziune, divizare sau absorbţie).
    Procedura lichidării   şi  reorganizării  persoanelor  juridice   se stabileşte  prin  legislaţia Uniunii RSS şi prin  hotărîrile  Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.
    Articolul 39. Succesiunea în drepturi la reorganizarea
                        persoanelor juridice
    În caz de fuziune  sau  divizare a persoanelor juridice  patrimoniul (drepturile  şi  obligaţiile) trece la noile persoane juridice  care  au luat naştere.
    Dacă o persoană juridică este absorbită de o altă persoană juridică, patrimoniul ei (drepturile şi obligaţiile) trece la aceasta din urmă.
    Patrimoniul (drepturile  şi  obligaţiile)  trece din  ziua  semnării bilanţului  de  transmitere,  dacă  legea sau hotărîrea  cu  privire  la reorganizare nu prevede altfel.
    Articolul 40. Încetarea existenţei organizaţiilor de stat,
                       care sînt persoane juridice
    O organizaţie  de  stat, care este persoană juridică, îşi  încetează existenţa prin actul organului, care a decis înfiinţarea ei.
    Articolul 41. Încetarea existenţei organizaţiilor de
                       stat-cooperatiste,a celor cooperatiste şi a
                       altor organizaţii obşteşti, care sînt persoane juridice
[Titlul art.41 modificat prin Ucazul din 05.07.84]
    Organizaţiile   cooperatiste,  precum  şi  organizaţiile  de   stat-colhoznice  şi alte organizaţii de stat-cooperatiste, care sînt persoane juridice,  îşi  încetează existenţa pentru temeiurile prevăzute de  lege sau statutul (regulamentul) respectiv.
    Organizaţiile  obşteşti, care sînt persoane juridice, îşi  încetează existenţa pentru temeiurile prevăzute de statutele (regulamentele) lor.
    Fuziunea, divizarea  şi absorbţia organizaţiilor de stat-colhoznice, a  altor  organizaţii  de  stat-cooperatiste, cooperatiste  şi  a  altor organizaţii  obşteşti,  care sînt persoane juridice, se admit  numai  pe baza  hotărîrii adunărilor generale ale membrilor (participanţilor)  lor sau a adunărilor împuterniciţilor.
    Articolul 42. Folosirea  bunurilor,  rămase  după  lichidarea
                        organizaziei de stat-cooperatiste, cooperatiste
                        şi a altei organizaţii obşteşti
[Titlul art.42 modificat prin Ucazul din 05.07.84]
    Bunurile, rămase după satisfacerea pretenţiilor tuturor creditorilor organizaţiei   cooperatiste  sau  ai  unei  alte  organizaţii   obşteşti lichidate,   sînt  folosite,  dacă  legea  nu  prevede  altfel,   pentru restituirea  părţii  sociale  şi  a altor vărsăminte  ce  urmează  a  fi restituite.   Partea  rămasă  a  bunurilor  se  transmite   organizaţiei cooperatiste sau unei alte organizaţii obşteşti ierarhic superioare, iar în   lipsa  acesteia  -  organului  de  stat  respectiv,  pentru   nevoi general-cooperatiste sau obşteşti.
    Bunurile, rămase după satisfacerea pretenţiilor tuturor creditorilor organizaţiei  lichidate - intercolhoznice, de stat-colhoznice sau  altei organizaţii  de stat-cooperatiste - se repartizează între  participanţii ei, proporţional cu vărsămintele lor.
CAPITOLUL AL TREILEA
CONVENŢIILE
    Articolul 43. Noţiunea de convenţie şi categoriile convenţiilor
    Se consideră  convenţii actele săvîrşite de cetăţeni sau organizaţii în scopul de a naşte, modifica sau stinge drepturi sau obligaţii civile.
    Convenţiile pot  fi  unilaterale  şi  bilaterale  sau  multilaterale (contracte).
    Articolul 44. Forma convenţiilor
    Convenţiile pot  fi  încheiate verbal sau în scris (în formă  simplă sau notarială).
    Convenţia, pentru  care  legea  nu stabileşte o  anumită  formă,  se consideră  încheiată şi în cazul cînd comportarea persoanei arată  vădit voinţa ei de a încheia convenţia.
    Tăcerea se consideră ca o exprimare a voinţei de a încheia convenţia în   cazurile,   prevăzute   de  legislaţia  Uniunii  RSS  sau   a   RSS Moldoveneşti.
    Articolul 45. Convenţiile verbale
    Convenţiile,  care  se  execută  chiar la  încheierea  lor,  pot  fi încheiate  verbal, dacă legislaţia Uniunii RSS sau a RSS Moldoveneşti nu prevede altfel.
    Cînd convenţiile  dintre  organizaţii sau dintre organizaţie  şi  un cetăţean  se  încheie  verbal,  organizaţia,  care  a  plătit   valoarea mărfurilor  sau serviciilor, tebuie să primească de la cealaltă parte un document, care să ateste primirea banilor şi temeiul primirii lor.
    Articolul 46. Convenţiile în scris
    Trebuie să fie încheiate în scris:
    1) convenţiile  organizaţiilor  de stat, cooperatiste şi  ale  altor organizaţii obşteşti între ele şi cu cetăţeni, cu excepţia convenţiilor, arătate  în  articolul  45  al prezentului Cod,  şi  unor  categorii  de convenţii,  pentru  care legislaţia Uniunii RSS sau a  RSS  Moldoveneşti prevede altfel;
    2) convenţiile dintre cetăţeni pe o sumă mai mare de o sută de ruble cu  excepţia convenţiilor arătate în articolul 45 din prezentul Cod,  şi a  altor  convenţii,  arătate  în  legislaţia  Uniunii  RSS  sau  a  RSS Moldoveneşti;
    3) alte convenţii  între  cetăţeni  cu privire la  care  legea  cere respectarea formei scrise.
    Convenţiile în  scris  trebuie să fie semnate de persoanele care  le încheie.
    Dacă din cauza  unui  defect  fizic,  a bolii  sau  din  alte  cauze cetăţeanul  nu  poate semna cu propria-i mînă convenţia, atunc, pe  baza împuternicirii  lui,  poate  semna convenţia un alt cetăţean.  Semnătura acestuia  trebuie  să fie certificată de organizaţia, unde lucrează  sau învaţă  cetăţeanul,  care  încheie  convenţia,  ori  de  organizaţia  de exploatare  a locuinţelor de la locul lui de trai, ori de  administraţia instituţiei   curativo-profilactice  staţionare,  unde  el  se  află  la tratament, ori de organul notarial sau de către persoanele cu funcţii de răspundere,  cărora li s-a acordat dreptul de a încheia acte  notariale, arătîndu-se  cauza,  în  virtutea căreia cel care încheia convenţia  n-a
putut s-o semneze cu propria-i mînă.
[Partea 3 art.46 modificată prin Ucazul din 05.07.84]
    Articolul 47. Efectele nerespectării formei convenţiei
    Nerespectarea  formei  cerute  de lege atrage  nulitatea  convenţiei numai în cazul cînd acest efect este expres prevăzut de lege.
    Nerespectarea formei convenţiilor în domeniul comerţului exterior şi a dispoziţiilor în ce priveşte semnarea lor (articolul 599 din prezentul Cod) atrage nulitatea convenţiei.
    Articolul 48. Efectele nerespectării cerinţei de a
                        întocmi un simplu înscris
    Nerespectarea   cerinţelor  legii  privind  întocmirea  unui  simplu înscris  decade părţile contractante din dreptul, ca, în caz de litijiu, să  ceară, în dovedirea existenţei  convenţiei, proba cu martori, iar în cazurile,  expres  prevăzute  de lege, atrage nulitatea  convenţiei,  cu efectele prevăzute de partea a doua a articolului 50 din prezentul Cod.
    Articolul 49. Obligativitatea formei notariale şi
                        efectele nerespectării ei
    Autentificarea  notarială  a convenţiilor este obligatorie numai  în cazurile  prevăzute  de  lege. Nerespectarea în aceste cazuri  a  formei notariale atrage nulitatea convenţiei, cu efectele prevăzute de partea a doua a articolului 50 din prezentul Cod.
    Dacă una din  părţi a executat în întregime sau în parte  convenţia, pentru  care  se  cere autentificarea notarială, iar cealaltă  parte  se sustrage  de la perfectarea notarială a acesteia, instanţa are  dreptul, la  cererea părţii care a executat convenţia, s-o declare valabilă, dacă ea  nu  conţine  nimic  contrar  legii.  În  cazul  acesta  nu  se  cere
perfectarea notarială ulterioară a convenţiei.
    Articolul 50. Nulitatea convenţiei, care nu corespunde
                        prevederilor legii
    Este nulă convenţia  care nu corespunde prevederilor legii, inclusiv convenţia   care  lezează  drepturile  personale  sau  patrimoniale  ale minorilor.
[Partea 1 art.50 în redacţia Legii nr.391-XII din 05.12.90]
    În cazul unei   convenţii  nule  fiecare  parte  este  obligată   să restituie  celeilalte părţi tot ce a primit în baza convenţiei, iar cînd nu  este  posibil  de  a restitui în natură  cele  primite,  urmează  să plătească  valoarea  lor în bani, dacă legea nu prevede alte efecte  ale nulităţii convenţiei.
    Articolul 51. Nulitatea convenţiei încheiate cu un scop
                        contrar intereselor statutului şi societăţii
    În cazul cînd  convenţia  a fost încheiată cu un scop vădit  contrar intereselor  statului  socialist  şi ale societăţii şi ambele  părţi  au acţionat  cu  rea  credinţă, dacă convenţia a fost executată  de  ambele părţi, - tot ce au primit ele în baza acesteia se va face venit la stat; dacă însă convenţia a fost executată de o singură parte, se urmăreşte şi se  face venit la stat tot ce a primit cealaltă parte şi tot ce urma  să deie primei  părţi în schimbul celor primite; în caz dacă numai una  din părţi  a acţionat cu rea credinţă, tot ce a primit ea în baza convenţiei trebuie  să  fie restituit celeilalte părţi, iar cele primite de aceasta din  urmă  sau  ceia  ce i se cuvenea în  schimbul  celor  executate  se
urmăresc şi se fac venit la stat.
    Articolul 52. Nulitatea convenţiilor persoanei juridice,
                        care contravin scopurilor ei
    Convenţia încheiată   de  o  persoană  juridică  contrar  scopurilor prevăzute de statutul sau de regulamentul ei sau în regulamentul general privind organizaţiile de categoria respectivă este nulă.
    Faţă de aceste  convenţii se aplică, respectiv, regulile,  prevăzute de  partea  a doua al articolului 50 sau de articolul 51  din  prezentul Cod.
    Articolul 53. Nulitatea convenţiei încheiate de un minor
                        care n-a împlinit vîrsta de cincisprezece ani
    Convenţia încheiată   de  un  minor  care  n-a  împlinit  vîrsta  de cincisprezece  ani, cu excepţia convenţiilor prevăzute de partea a  doua şi partea a treia ale articolului 14 din prezentul Cod, este nulă.
    Fiecare din părţile  care a participat la o asemenea convenţie  este obligată  să  restituie celeilalte părţi, în natură, tot ce a primit  în baza convenţiei,iar în cazul, cînd aceasta nu este posibil, să plătească în bani valoarea celor primite.
    Partea care are  capacitatea  de exerciţiu este obligată,  pe  lîngă aceasta,  să restituie celeilalte părţi cheltuielile făcute de  aceasta, să-i   compenseze  daunele  suferite  prin  pierderea  sau  deteriorarea bunurilor,  dacă  ştia  sau trebuia să ştie, că cealaltă  parte  nu  are capacitate de exerciţiu.
    Articolul 54. Nulitatea convenţiei încheiate de un
                       cetăţean declarat incapabil
    Convenţia încheiată  de  un  cetăţean,  care  din  cauza  alienaţiei mintale  sau  debilităţii mintale a fost declarat incapabil, este  nulă. Faţă de asemenea convenţii se aplică regulile, prevăzute de articolul 53 din prezentul Cod.
    Articolul 55. Nulitatea convenţiei fictive şi a convenţiei simulate
    Convenţia încheiată  numai  de  formă, fără intenţia  de  a  produce efecte juridice (convenţie fictivă), este nulă.
    Dacă o convenţie  a  fost  încheiată cu scopul de a ascunde  o  altă convenţie  (convenţie  simulată), ce aplică prevederile  referitoare  la convenţia, pe care părţile intenţionau într-adevăr s-o încheie.
    Articolul 56. Nulitatea convenţiei încheiate de un minor
                        între cincisprezece şi optsprezece ani
    Convenţia încheiată  de un minor între cincisprezece şi  optsprezece ani  fără  consimţămîntul părinţilor (înfietorilor) sau  al  curatorului poate  fi  declarată nulă de către instanţa judecătorească în urma  unei acţiuni a părinţilor (înfietorilor) sau a curatorului.
    Dacă o asemenea   convenţie   a  fost  declarată  nulă,  se   aplică dispoziţiile prevăzute de articolul 53 din prezentul Cod.
    Dispoziţiile  acestui  articol  nu  se  extind  asupra  convenţiilor încheiate   de   minori  între  cincisprezece  şi  optsprezece  ani   în conformitate  cu partea a doua şi partea a patra ale articolului 13  din prezentul Cod.
    Articolul 57. Nulitatea convenţiei încheiate de un cetăţean cu
                        capacitate de exerciţiu restrînsă din cauza abuzului
                        de băuturi spirtoase sau de substanţe narcotice
    Dacă un cetăţean, avînd capacitatea de exerciţiu restrînsă din cauza abuzului  de  băuturi  spirtoase sau de substanţe narcotice,  încheie  o convenţie,  prin  care  dispune de bunurile  sale,  fără  consimţămîntul curatorului,  această  convenţie poate fi declarată nulă de instanţă  în urma unei acţiuni a curatorului.
    În cazurile cînd  o  asemenea  convenţie a fost declarată  nulă,  se aplică  dispoziţiile  prevăzute  de partea a doua a articolului  53  din prezentul Cod.
    Dispoziţiile articolului de faţă nu se aplică convenţiilor prevăzute de partea a doua a articolului 15 din prezentul  Cod.
    Articolul 58. Nulitatea convenţiei încheiate de un cetăţean, care nu
                        este în stare să înţeleagă însemnătatea faptelor sale
    Convenţia încheiată  de  un cetăţean care, deşi are  capacitatea  de exerciţiu,  se  află  în  momentul încheierii ei într-o  stare  ce  nu-i permite   să  înţeleagă însemnătatea faptelor sale sau să  le  dirijeze, poate  fi  declarată nulă de către instanţa judecătorească în urma  unei acţiuni a acestui cetăţean.
     Dacă o asemenea convenţie a fost declarată nulă, fiecare parte este obligată  se  restituie celeilalte părţi, în natură, tot ce a primit  în baza  convenţiei,  iar  în  cazul, cînd aceasta nu este  posibil,  -  să plătească în bani valoarea celor primite.
    Dacă în momentul  încheierii convenţiei partea nu putea să înţeleagă însemnătatea  faptelor  sale  sau să le dirijeze,  cealaltă  parte  este obligată  să-i restituie cheltuielile făcute de ea, să-i repare  daunele suferite  prin  pierderea  sau  deteriorarea bunurilor,  dacă  ştia  sau trebuia să ştie despre această stare a cetăţeanului, care a încheiat  cu dînsa convenţia.
    Articolul 59. Nulitatea convenţiei încheiate datorită unei erori
    Convenţia încheiată  datorită  unei  erori, care are  o  însemnătate esenţială,  poate fi declarată nulă în urma unei acţiuni făcute de către partea care a acţionat sub înrîurirea erorii.
    Dacă o asemenea  convenţie a fost declarată nulă, fiecare parte este obligată  să  restituie celeilalte părţi, în natură, tot ce a primit  în baza  convenţiei,  iar  în  cazul, cînd aceasta nu este  posibil,  -  să plătească  în bani valoarea celor primite. Pe lîngă aceasta, partea,  în urma  acţiunii  căreia convenţia a fost declarată nulă, are  dreptul  să ceară  celeilalte părţi restituirea cheltuielilor şi repararea  daunelor în legătură cu perderea sau deteriorarea bunurilor sale, dacă va dovedi, că eroarea a provenit din culpa celeilalte părţi; dacă, însă, aceasta nu se va dovedi, partea, în urma acţiunii căreia convenţia a fost declarată nulă,  este obligată să restituie celeilalte părţi cheltuielile  făcute, precum  şi  să-i  repare daunele suferite în legătură  cu pierderea  sau deteriorarea bunurilor.
    Articolul 60. Nulitatea convenţiei încheiate prin înşelăciune,
                        violenţă, ameninţare, în urma unei învoieli dolosive
                        între reprezentantul unei părţi şi cealaltă parte sau
                        în urma unui concurs de împrejurări grele
    Convenţia încheiată  prin înşelăciune, violenţă, amenunţare, în urma unei învoeli dolosive între reprezentantul unei părţi şi cealaltă parte, precum  şi convenţia, pe care cetăţeanul a fost nevoit s-o  încheie  din cauza   unui  concurs  de  împrejurări  grele,  în  condiţii  extrem  de neavantajoase pentru el, poate fi declarată nulă în urma acţiunii părţii
vătămate,  sau în urma acţiunii organizaţiei de stat, cooperatiste sau a unei alte organizaţii obşteşti.
    Dacă convenţia  a  fost  declarată nulă pentru unul  din  temeiurile arătate  mai  sus, părţii vătămate i se restituie, în natură,  de  către cealaltă  parte, tot ce a primit în baza convenţiei, iar în cazul,  cînd aceasta  nu este posibil, i se plăteşte în bani valoarea celor  primite. Bunurile  primite  în  baza convenţiei de către partea  vătămată  de  la cealaltă  parte,  precum şi ceia ce ea avea să primească în  compensarea celor predate celeilalte părţi se fac venit la stat.
    Dacă nu există posibilitatea de a preda statului bunurile în natură, se urmăreşte valoarea lor în bani.
    Pe lîngă aceasta,  părţii vătămate i se restituie de către  cealaltă parte  cheltuielile şi i se repară daunele în legătură cu pierderea  sau deteriorarea bunurilor.
    Articolul 61. Momentul din care convenţia este considerată nulă
    Convenţia declarată  nulă se consideră nulă din momentul  încheierii ei. Dacă însă din conţinutul convenţiei rezultă, că ea poate fi încetată numai  pe  viitor, convenţia declarată nulă nu va produce efecte  pentru viitor.
    Articolul 62. Efectele nulităţii unei părţi din convenţie
    Nulitatea unei  părţi  din convenţie nu atrage nulitatea  celorlalte părţi ale ei, dacă se poate presupune, că convenţia ar fi fost încheiată chiar dacă n-ar fi cuprins partea nulă a ei.
    Articolul 63. Convenţiile încheiate sub condiţie
    Convenţia este  încheiată  sub  condiţie  suspensivă,  dacă  părţile stipulează  naşterea  unor  drepturi şi obligaţii în  dependenţă  de  un eveniment, despre care nu se ştie, dacă se va produce sau nu.
    Convenţia este  considerată încheiată sub condiţie rezolutorie, dacă părţile stipulează încetarea unor drepturi şi obligaţii în dependenţă de un eveniment, despre care nu se ştie, dacă se va produce sau nu.
    Dacă partea,  căreia îndeplinirea condiţiei nu-i este convenabilă, a împedicat cu rea credinţă realizarea acesteia, condiţia este considerată ca îndeplinită.
    Dacă partea,  căreia  îndeplinirea condiţiei îi este convinabilă,  a contribuit  cu  rea  credinţă  la  realizarea  acesteia,  condiţia  este considerată ca neîndeplinită.
CAPITOLUL AL PATRULEA
REPREZENTAREA ŞI PROCURA
    Articolul 64. Reprezentarea
    Convenţia, încheiată  de  o persoană (reprezentant) în  numele  unei alte  persoane (reprezentat) în virtutea unei împuterniciri, bazate pe o procură,  lege sau act administrativ, crează în mod nemijlocit, modifică sau  face  să  înceteze  drepturile  şi  obligaţiile  civile  ale  celui reprezentat.
    Împuternicirea  poate  să rezulte de asemenea din împrejurările,  în care  acţionează  reprezentantul  (vînzător în  comerţul  cu  amănuntul, casier ş.a.m.d.).
    Reprezentantul   nu   poate   să   încheie   convenţii   în   numele  reprezentantului  nici cu el personal, nici cu o altă persoană, al cărei reprezentant este tot el.
    Nu se admite  încheierea  prin reprezentant a unei  convenţii,  care prin  caracterul  său  poate fi încheiată numai personal, nici  a  altor convenţii prevăzute de lege.
    Articolul 65. Efectele încheierii unei convenţii de o persoană
                        care nu are împuternicire sau care şi-a depăşit
                        împuternicirea
    Convenţia încheiată  în numele unei alte persoane de o persoană care nu are împuternicire pentru aceasta sau care şi-a depăşit împuternicirea crează,  modifică sau face să înceteze drepturile şi obligaţiile  civile pentru  reprezentat,  numai  dacă  această  convenţie  a  fost  ulterior încuviinţată de către reprezentat.
    Încuviinţarea  ulterioară a convenţiei de către reprezentat face  ca ea să fie valabilă din momentul încheierii ei.
    Articolul 66. Procura
    Procura este   o   împuternicire  dată  în  scris  de   o   persoană (reprezentat)  unei alte persoane (reprezentant) pentru reprezentare  în faţa unor terţe persoane.
    Procura dată  unei  persoane  juridice şi procura  din  partea  unei persoane  juridice  pot fi date numai pentru încheierea unor  convenţii, care  nu  sînt  în  contradicţie cu statutul (regulamentul)  ei  sau  cu regulamentul general privitor la organizaţiile de această categorie.
    Articolul 67. Forma procurii
    Procura în vederea  încheierii  de  convenţii, pentru care  se  cere forma  notarială,  precum  şi  în vederea efectuării  de  acte  faţă  de organizaţii  de  stat, cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti să  fie autentificată  pe  cale  notarială, cu excepţia cazurilor  prevăzute  de prezentul  Cod,  precum  şi a cazurilor, cînd prin  reguli  speciale  se
admite o altă formă de procură.
    Sînt asimilate cu procuri autentificate pe cale notarialpă:
    procurile militarilor   şi  altor  persoane,  care  se  află  pentru tratament  la  spitale militare, sanatorii şi alte  instituţii  curative militare,  -  certificată  de  şefii,  locţiitorii  lor  în  chestiunile medicale,  medicii  superiori  şi medicii de gardă  ai  acestor  spitale militare, sanatorii şi ai altor instituţii curative militare;
    procurile militarilor,  iar  la punctele de dizlocare a  unităţilor, formaţiilor,  instituţiilor  militare  şi  aşezămintelor  de  învăţămînt militar,  unde nu există birouri notariale de stat şi alte organe,  care îndeplinesc   acte  notariale,  precum  şi  procurile  muncitorilor   şi slujbaşilor,  ale  membrilor familiilor lor şi ale membrilor  familiilor militarilor,   certificate  de  comandanţii  (şefii)  acestor   unităţi, formaţii, instituţii şi aşezăminte de învăţămînt;
    procurile persoanelor,  aflate în locurile de deţinere,- certificate de şefii locurilor de deţinere.
[Partea 2 art.67 modificată prin Ucazul din 04.09.75]
    Procura pentru  primirea salariului sau a altor sume de bani, legate de  raporturile  de  muncă, pentru primirea onorarului de  autor  şi  de inventator,  a  pensiilor, ajutoarelor şi stipendiilor, a unor  sume  de bani  din  casele  de  economii din muncă ale statului,  cît  şi  pentru primirea  corespondenţei, inclusiv a unei sume de bani sau a unui colet, poate  fi  certificată  şi de organizaţia, în care lucrează  sau  învaţă reprezentantul,  sau de organizaţia de exploatare a locuinţelor la locul lui  de  trai,  sau de administraţia  instituţiei  curativo-profilactice staţionare, în care se află la tratament.
[Partea 3 art.67 modificată prin Ucazul din 05.07.84]
    Articolul 68. Procurile organizaţiilor de stat, cooperatiste
                        şi ale altor organizaţii obşteşti
    Procura din partea  organizaţiei  de stat trebuie să fie semnată  de conducătorul ei şi să poarte sigiliul acestei organizaţii.
    Procura din partea  organizaţiei cooperatiste sau a unei organizaţii obşteşti  trebuie  să  fie semnată de  persoanele  împuternicite  pentru aceasta  prin statutul (regulamentul) ei, şi să poarte cigiliul  acestei organizaţii.
    Procura din partea  organizaţiei  de stat, cooperatiste sau  a  unei alte  organizaţii  obşteşti pentru primirea sau eliberarea unor sume  de bani   sau  altor  valori  materiale  trebuie  să  fie  semnată  şi   de contabilul-şef (superior) al acestei organizaţii.
    Condiţiile eliberării  şi  forma procurilor pentru  efectuarea  unor operaţii  la  bancă  şi  pentru încheierea  unor  convenţii în  domeniul comerţului exterior ce determină de reguli speciale.
    Articolul 69. Termenul procurii
    Termenul de valabilitate  al  procurii nu poate să fie mai  mare  de trei ani. Dacă în procură nu se arată termenul, ea este valabilă în curs de un an din ziua cînd a fost făcută.
    Procura în care nu se arată data cînd a fost întocmită este nulă.
    Procura autentificată  de  notar, destinată pentru  săvîrşirea  unor acte  în străinătate, care nu cuprinde indicaţii cu privire la  termenul acţiunii ei, îşi păstrează puterea pînă la anularea ei de către persoana care a eliberat procura.
[Alin.3 art.69 modificat prin Legea nr.126 din 30.07.98]
[Partea 3 art.69 introdusă prin Ucazul din 04.09.75]
    Articolul 70. Procura de substituire
    Persoana căreia  i s-a dat o procură trebuie să săvîrşească personal actele,  pentru care a fost împuternicită. Ea poate să deie o procură de substituire   unei  alte  persoane  pentru  săvîrşirea  lor,  dacă  este împuternicită  să  facă acest lucru prin procura primită sau  dacă  este silită  de împrejurări să facă aceasta pentru apărarea intereselor celui
care a dat procura.
    Procura, prin  care împuternicirile se transmit unei alte  persoane, trebuie să fie autentificată la notar.
    Termenul de valabilitate  al  procurii  de substituire nu  poate  să depăşească  termenul  de valabilitate al procurii iniţiale,  în  temeiul căreia a fost dată.
    Cel care a transmis  împuternicirile sale unei alte persoane trebuie să  facă  cunoscut  aceasta  reprezentantului şi  să-i  comunice  datele necesare   cu   privire   la  persoana,  căreia  i-au   fost   transmise împuternicirile.  Neîndeplinirea acestei obligaţii pune pe seama aceluia care  a  transmis  împuternicirile răspunderea pentru  actele  persoanei căreia i-a transmis împuternicirile, ca şi cum ar fi actele lui proprii.
    Articolul 71. Încetarea procurii
    Valabilitatea procurii încetează prin:
    1) expirarea termenului procurii;
    2) anularea procurii de către persoana care a dat-o;
   3) renunţarea persoanei căreia i s-a dat procura;
    4) încetarea  existenţei persoanei juridice din partea căreia a fost dată procura;
    5) încetarea  existenţei  persoanei  juridice căreia  i-a  fost dată procura ;
    6) moartea cetăţeanului care a dat procura sau cînd acesta e declarat incapabil,  sau  cu  capacitate de exerciţiu restrînsă sau  absent  fără veste;
    7) moartea cetăţeanului căruia i s-a dat procura sau cînd  acesta  e declarat  incapabil, sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă sau absent fără veste.
    Persoana care  a  dat  procura  poate  oricînd  să  anuleze  procura iniţială  sau procura de substituire, iar acela căruia i s-a dat procura -  să renunţe la ea. Orice învoială de renunţare la aceste drepturi este nulă.
    Articolul 72. Încunoştinţarea despre anularea sau încetarea procurii
    Persoana care  a dat procura este obligată să încunoştiinţeze despre anularea  ei  persoana  căreia  i s-a dat  procura,  precum  şi  terţele persoane  cunoscute,  faţă  de  care urma să fie  reprezentată  în  baza procurii.  Aceiaşi  obligaţie o au succesorii în drepturi  ai  persoanei care  a dat procura, în cazurile cînd aceasta încetează pentru  vre-unul din  temeiurile  prevăzute  în punctele 4 şi 6 ale  articolului  71  din prezentul Cod.
    Articolul 73. Efectele încetării procurii
    Drepturile şi  obligaţiile, născute în urma actelor persoanei căreia i  s-a dat procura, înainte ca aceasta să fi aflat sau să fi trebuit  să afle despre încetarea ei, sînt valabile pentru cel care a dat procura şi succesorii  lui în drepturi faţă de cei de-al treilea. Această regulă nu se  aplică,  dacă  cel de-al treilea a ştiut sau trebuiea  să  ştie,  că procura nu mai este valabilă.
    După încetarea  valabilităţii procurii persoana căreia i-a fost dată procura ori succesorii ei în drepturi sînt obligaţi să restituie imediat procura.
    Odată cu încetarea  procurii  îşi pierde valabilitatea  transmiterea împuternicirilor  în baza acestei procuri către o altă persoană (procura de substituire).
CAPITOLUL AL CINCILEA
PRESCRIPŢIA
    Articolul 74. Termenele generale ale prescripţiei
    Termenul general  pentru  apărarea  printr-o acţiune  a  drepturilor încălcate  ale  unei  persoane (prescripţia) este de trei  ani,  iar  în litigiile  dintre  organizaţiile de stat, colhozuri şi alte  organizaţii cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti - de un an.
    Articolul 75. Termenele de prescripţie mai scurte
    Termenele de  prescripţie  mai  scurte se  stabilesc  de  legislaţia Uniunii  RSS  -  pentru  valorificarea anumitor  drepturi,  născute  din raporturi,  a căror reglementare este dată în competenţa Uniunii RSS, de prezentul Cod - pentru valorificarea altor drepturi.
    Termenul de prescripţie  mai scurt, avînd o durată de şase luni,  se aplică, în special, următoarele acţiuni:
    1) prin care    se   pretinde   plata   clauzei   penale   (amenzii, penalităţilor de întîrziere);
    2) privitoare la viciile lucrurilor vîndute;
    3) izvorîte din livrarea unei producţii de calitate necorespunzătoare sau a unor produse în garnituri necomplete;
    4) privitoare la viciile lucrării, executate în baza contractului de deservire curentă a cetăţenilor (alineatul al treilea al articolului 374 din prezentul Cod).
    Faţă de acţiunile   privitoare la viciile lucrării efectuate în baza contractului de antrepriză se aplică termenele de prescripţie, prevăzute de articolul 371 din prezentul Cod.
    Faţă de acţiunile   privitoare  la  vînzarea  unei  cote-părţi   din propietatea  comună, cînd se încalcă dreptul de cumpărare  preferenţial, se  aplică termenul de prescripţie mai scurt, arătat în partea a patra a articolului 118 al prezentului Cod.
    Acţiunilor legate   de   transportul  mărfurilor,   călătorilor   şi bagajelor  li se aplică termenele de prescripţie mai scurte, arătate  în articolul  389  din  prezentul  Cod,  iar  acţiunilor  ce  izvorăsc  din raporturile  organelor  de telecomunicaţii cu clientela -  termenele  de prescripţie  mai scurte, arătate în Statutul telecomunicaţiilor  Uniunii
RSS.
    Articolul 76. Nulitatea învoielii cu privire la schimbarea
                        termenelor prescripţiei
    Părţile nu au   voie   să   schimbe  printr-o   învoială   termenele prescripţiei şi modul de calculare a lor.
    Articolul 77. Judecarea acţiunii, independent de expirarea
                        termenelor prescripţiei
    Instanţa judecătorească  competentă sau arbitrii aleşi primesc  spre examinare  cererea  de  apărare  a dreptului  încălcat,  independent  de expirarea termenului prescripţiei.
[Art.77 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]
    Articolul 78. Obligativitatea aplicării prescripţiei
    Instanţa judecătorească   competentă   sau  arbitrii  aleşi   aplică prescripţia independent de cererea părţilor.
[Art.78 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]
    Articolul 79. Momentul de la care începe să curgă
                        termenul de prescripţie
    Prescripţia începe  să curgă din ziua în care s-a născut dreptul  la acţiune;  dreptul la acţiune se naşte din ziua cînd persoana a aflat sau trebuia  să afle, că i-a fost încălcat un drept. Excepţii de la  această regulă,  precum  şi  temeiurile  suspendării  şi  întreruperii  cursului prescripţiei  se stabilesc prin legislaţia Uniunii RSS şi prin prezentul
Cod.
    Articolul 80. Termenul de prescripţie în caz de schimbare
                        a persoanelor din obligaţie
    Schimbarea persoanelor din obligaţie nu atraje schimbarea termenului de prescripţie.
    Articolul 81. Suspendarea cursului prescripţiei
    Cursul prescripţiei se suspendă:
    1) dacă intentarea  acţiunii  a  fost  împedicată  de  un  eveniment extraordinar şi de neînlăturat în împrejurările date (forţă majoră);
    2) în virtutea  unei amînări a executării obligaţiilor  (moratoriu), stabilită prin legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti;
    3) dacă reclamantul sau pîrîtul se află în rîndurile Forţelor Armate ale Uniunii RSS, trecute pe picior de război.
   Cursul prescripţiei  se  suspendă,  dacă  împrejurările  arătate  în articolul  de faţă au apărut sau au continuat să existe în ultimele şase luni ale termenului de prescripţie,iar dacă acest termen este mai mic de şase luni - înăuntrul termenului de prescripţie.
    Termenul continuă  să  curgă din ziua cînd a  încetat  împrejurarea, care a servit ca temei pentru suspendarea prescripţiei. Totodată, partea ce  a  rămas din termenul prescripţiei se prelungeşte la şase luni,  iar dacă  termenul  de  prescripţie a fost mai mic de şase luni  -  pînă  la termenul de prescripţie corespunzător.
    Articolul 82. Întreruperea cursului prescripţiei
    Curgerea termenului de prescripţie se întrerupe prin intentarea unei acţiuni după procedura stabilită.
    În litigiile,  în  care una sau ambele părţi sînt  cetăţeni,  cursul prescripţiei  se întrerupe şi prin săvîrşirea de către persoana obligată a unor acte, care sînt o dovadă a recunoaşterii datoriei.
    După întrerupere  termenul  de prescripţie începe să curgă din  nou; timpul  ce s-a scurs pînă la întrerupere nu se ia în seamă la calcularea noului termen de prescripţie.
    Dacă instanţa n-a dat curs acţiunii, termenul de prescripţie, care a început  să  curgă  înainte de intentarea acţiunii,  continuă  să  curgă potrivit regulilor generale.
    Dacă instanţa  n-a dat curs acţiunii intentate în cadrul unui proces penal,  termenul  de  prescripţie, care a început să  curgă  înainte  de intentarea  acţiunii, continuă să curgă din ziua cînd a rămas definitivă sentinţa penală, în care nu s-a dat curs acţiunii civile.
    Articolul 83. Efectele împlinirii termenului de prescripţie
    Împlinirea termenului  de prescripţie înainte de intentarea acţiunii constituie un temei pentru respingerea acţiunii.
    Dacă instanţa judecătorească competentă sau arbitrii aleşi constată, că  este  întemeiat motivul, pentru care termenul de prescripţie a  fost depăşit, dreptul încălcat va fi apărat.
[Alin.2 art.83 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]
    Articolul 84. Suspendarea, întreruperea şi restabilirea
                        termenelor de prescripţie mai scurte
    Regulile privitoare   la  suspendarea,  întreruperea  termenelor  de prescripţie  şi restabilirea lor se aplică şi termenelor de  prescripţie mai scurte, dacă legea nu prevede altfel.
    Articolul 85. Executarea obligaţiei de către debitor după
                        împlinirea termenului de prescripţie
    În cazul executării  obligaţiei  de  către debitor  după  împlinirea termenului  de  prescripţie,  el  nu are  dreptul  să  ceară  înapoierea prestaţiei,  chiar  dacă  în momentul executării nu  ştia,  că  termenul prescripţiei era împlinit.
    Efectele împlinirii  termenului de prescripţie în cererile ce decurg din  raporturile dintre organizaţiile de stat şi din raporturile lor  cu organizaţiile   cooperatiste  (cu  excepţia  colhozurilor)  şi  cu  alte organizaţii obşteşti sînt reglementate de legislaţia Uniunii RSS.
    Articolul 86. Cererile cărora nu li se aplică prescripţia
    Prescripţia nu se aplică:
    1) cererilor   ce   decurg  din  încălcarea  drepturilor   personale nepatrimoniale, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;
    2) cererilor   organizaţiilor  de  stat  privitoare  la  restituirea bunurilor  de stat, care se află în posesiunea nelegitimă a colhozurilor şi a altor organizaţii cooperatiste, celorlalte organizaţii obşteşti sau a catăţenilor;
    3) cererilor  depunătorilor privitoare la eliberarea sumelor  depuse la  casele  de  economii din muncă ale statului şi la Banca  de  Stat  a Uniunii RSS;
    4) altor cereri - în cazurile, stabilite de legislaţia Uniunii RSS.
    Articolul 87. Aplicarea prescripţiei în acţiunile
                        privitoare la cereri accesorii
    Odată cu împlinirea  termenului de prescripţie cu privire la cererea principală,  se consideră împlinit şi termenul de prescripţie cu privire la cererile accesorii (clauza penală, garanţia ş.a.m.d.).
    Articolul 88. Calcularea termenelor
    Calcularea termenelor  de prescripţie şi a altor termene,  stabilite prin  prezentul Cod, se face potrivit cu regulile prevăzute de capitolul al nouălea din Codul de procedură civilă al RSS Moldoveneşti.
TITLUL AL DOILEA
DREPTUL DE PROPRIETATE
CAPITOLUL AL ŞASELEA
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 89. Drepturile proprietarului
    Proprietarul  se bucură de dreptul de posesiune, de folosinţă şi  de dispoziţie asupra bunurilor, în limitele determinate de lege.
    Articolul 90. Proprietatea socialistă şi proprietatea personală
    Proprietatea  socialistă  o  constituie:  proprietatea  de  stat  (a întregului  popor);  proprietatea  cooperatist-colhoznică;  proprietatea organizaţiilor sindicale şi a altor organizaţii obşteşti.
    Statul ocroteşte  proprietatea socialistă şi crează condiţii  pentru sporirea ei.
    Nimeni nu are  dreptul  să  folosească  proprietatea  socilaistă  în scopul înavuţirii persoanle şi în alte scopuri de acaparare.
    Proprietatea   personală  serveşte  drept  unul  din  mijloacele  de satisfacere a cerinţelor cetăţenilor.
[Art.90 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 90/1. Administrarea operativă a bunurilor
    Bunurile, date  în seama organizaţiilor de stat, intercolhoznice, de stat-colhoznice  şi  altor organizaţii de stat-cooperatiste, se află  în administrarea   operativă  a  acestor  organizaţii,  care  în  limitele, stabilite  de  lege,  în conformitate cu ţelurile  activităţii  lor,  cu sarcinile  de  plan  şi cu destinaţia bunurilor,  exzercită  dreptul  de
posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunurilor.
[Art.90/1 introdus prin Ucazul 05.07.84]
CAPITOLUL AL ŞAPTELEA
PROPRIETATEA DE STAT
    Articolul 91. Conţinutul dreptului de proprietate de stat
    Proprietatea  de stat este un bun comun al întregului popor sovietic forma de bază a proprietăţii socialiste.
    Statul este proprietarul unic al tuturor bunurilor de stat.
[Art.91 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 92. Obiectele dreptului de proprietate de stat
    Pămîntul, subsolul,  apele  şi  pădurile  se  află  în  proprietatea exclusivă a statului şi se dau numai în folosinţă.
    Statului în aparţin  principalele mijloace de producţie în industrie în  construcţii  şi  în  agricultură,  mijloacele  de  transport  şi  de telecomunicaţii, băncile, bunurile întreprinderilor comerciale, comunale şi  celorlalte  întreprinderi, organizate de stat, fondul  principal  de locuinţe al oraşelor, precum şi alte bunuri necesare pentru îndeplinirea
sarcinilor statului.
[Art.92 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 93. Dispoziţia asupra bunurilor de stat, care
                        fac parte din mijloacele fixe
   Modul în care  clădirile, instalaţiile, utilajele şi alte bunuri, ce fac parte din mijloacele fixe ale organizaţiilor de stat, li se transmit altor   organizaţii   de  stat,  precum  şi   colhozurilor,   celorlalte organizaţii  cooperatiste şi altor organizaţii obşteşti este stabilit de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.
[Partea 1 art.93 modificată prin Ucazul 05.07.84]
[Partea 2 art.93 abrogată prin Ucazul nr.2411-XI din 30.12.87]
[Partea 2 art.93 modificată prin Ucazul 05.07.84]
    Bunurile de stat  arătate în articolul de faţă nu pot fi înstrăinate cetăţenilor,  cu excepţia acelor bunuri, a căror vînzare către  cetăţeni este admisă de legislaţia Uniunii RSS şi RSS Moldoveneşti.
    Articolul 94. Drepturile organizaţiilor de stat de a
                        dispune de mijloacele circulante şi de producţie
    Organizaţiile  de  stat  dispun de materie  primă,  de  combustibil, materiale, semifabricate, mijloace  băneşti şi alte mijloace circulante, precum  şi  de producţia finită, în conformitate cu  destinaţia  acestor mijloace şi cu planurile aprobate.
    Articolul 941 Atribuţiile instituţiei
    Se consideră  instituţie organizaţia înfiinţată de către  proprietar pentru  desfăşurarea  funcţiilor  de administrare,  socio-culturale,  de învăţămînt şi alte funcţii cu caracter necomercial şi finanţată integral sau parţial de acesta.
    Instituţia, referitor  la  bunurile  atribuite  ei,  desfăşoară,  în limitele  stabilite  de lege, în corespundere cu  scopurile  activităţii sale, cu sarcinile proprietarului şi cu destinaţia bunurilor, drepturile de posesie, folosinţă şi dispunere.
    Proprietarul  bunurilor  atribuite  instituţiei  este  în  drept  să retragă  bunurile excedente neutilizate sau folosite contrar destinaţiei şi să dispună de ele la latitudinea sa.
    Instituţia nu este în drept să alieneze sau să dispună în alt mod de bunurile  atribuite  ei,  precum  şi de bunurile  procurate  din  contul mijloacelor defalcate ei conform devizului.
    În cazul în care,  conform  documentelor de constituire,  instituţia are  dreptul  de a desfăşura activităţi care aduc  venituri,  veniturile obţinute  în  urma  unor asemenea activităţi şi bunurile  procurate  din contul  acestor  venituri  se transmit la dispoziţia instituţiei  şi  se socot la balanţă separată.
    Instituţia răspunde  pentru  obligaţiile sale cu mijloacele  băneşti disponibile,  îar în cazul insuficienţei lor, de obligaţiile instituţiei răspunde subvenţional proprietarul patrimoniului.
[Art.94/1 introdus prin Legea nr.1554 din 25.02.98]
ART.95. ABROGAT PRIN LP1396/17.10.02, MO149/07.11.02 art.1158
Articolul 95. Urmărirea bunurilor proprietate publică a
   statului
Bunurile proprietate publică a statului din sectoarele strategice ale economiei (energetică, telecomunicaţii,
transporturi), care fac parte componentă din procesul tehnologic continuu, precum şi resursele naturale,
nu pot fi urmărite pe baza pretenţiilor creditorilor.
[Art.95 inclus prin L1367/10.11.2000, MO146/17.11.2000]
[Art.95 exclus prin Legea nr.1554 din 25.02.98]
[Alin.1 art.95 completat prin Legea nr.1465 din 29.01.98]
[Partea 1 art.95 modificată prin Ucazul 05.07.84]
[Art.95 inclus prin L1367/10.11.2000, MO146/17.11.2000 se declară
neconstituţional prin HCC11/15.02.2001, MO25-26/01.03.2001]
APITOLUL AL OPTULEA
PROPRIETATEA COLHOZURILOR, A CELORLALTE
ORGANIZAŢII COOPERATISTE ŞI A UNIUNILOR LOR
    Articolul 96. Conţinutul dreptului de proprietate al
                        colhozurilor, al celorlalte organizaţii
                        cooperatiste şi al uniunilor lor
    Colhozurile, celelalte organizaţii cooperatiste, uniunile lor posedă se  folosesc  şi dispun de bunurile ce le aparţin în baza  dreptului  de proprietate, potrivit statutelor (regulamentelor) lor.
    Dreptul de dispoziţie  asupra bunurilor ce constituie proprietate  a colhozurilor,  a  celorlalte organizaţii cooperatiste, a  uniunilor  lor aparţine exclusiv proprietarilor acestor bunuri.
    Articolul 97. Obiectele dreptului de proprietate al colhozurilor şi
                       altor organizaţii cooperatiste, al uniunilor lor
    Proprietatea  colhozurilor  şi a altor organizaţii  cooperatiste,  a asociaţiilor  lor  o  constituie mijloacele de  producţie  şi  celelalte bunuri,  care  le  sînt  necesare  pentru  îndeplinirea  sarcinilor  lor statutare.
[Art.97 modificat prin Ucazul 05.07.84]
[Art.98 exclus prin Legea nr.1554 din 25.02.98]
[Partea 1 art.98 modificată prin Ucazul 05.07.84]
CAPITOLUL AL NOUĂLEA
PROPRIETATEA ORGANIZAŢIILOR SINDICALE
ŞI A CELORLALTE ORGANIZAŢII OBŞTEŞTI
    Articolul 99. Conţinutul dreptului de proprietate al organizaţiilor            
                        sindicale şi al celorlalte organizaţii obşteşti
    Organizaţiile sindicale şi celelalte organizaţii obşteşti posedă, se folosesc  şi  dispun  de  bunurile ce le aparţin în  baza  dreptului  de proprietate, potrivit statutelor (regulamentelor) lor.
    Dreptul de dispoziţie  asupra bunurilor, ce constituie proprietate a organizaţiilor  sindicale şi a celorlalte organizaţii obşteşti, aparţine exclusiv proprietarilor acestor bunuri.
    Articolul 100. Obiectele dreptului de proprietate al organizaţiilor            
                          sindicale şi al celorlalte organizaţii obşteşti
    Proprietatea  organizaţiilor  sindicale şi a celorlalte  organizaţii obşteşti   o   constituie  bunurile,  care  le  sînt   necesare   pentru îndeplinirea sarcinilor lor statutare.
[Art.100 modificat prin Ucazul 05.07.84]
[Art.101 exclus prin Legea nr.1554 din 25.02.98]
[Partea 1 art.101 modificată prin Ucazul 05.07.84]
CAPITOLUL AL ZECELEA
PROPRIETATEA PERSONALĂ
    Articolul 102. Obiectele dreptului de proprietate
                          personală al cetăţenilor
    Baza proprietăţii  personale  a cetăţenilor o constituie  veniturile provenite din muncă.
    În proprietatea  personală  se pot afla obiectele  de  întrebuinţare curentă,  de consum personal, de confort şi cele din gospodăria  casnică auxiliară, casa de locuit şi economiile provenite din muncă.
    Proprietatea  personală a cetăţenilor şi dreptul de a o moşteni sînt ocrotite de stat.
    Bunurile ce se  află  în  proprieteatea personală a  cetăţenilor  nu trebuie să servească pentru obţinerea de venituri neprovenite din muncă, nu trebuie să fie folosite în dauna intereselor societăţii.
[Art.102 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 103. Dreptul de proprietate personală
                          asupra casei de locuit
    În proprietatea  personală  a cetăţeanului se poate afla  o  singură casă de locuit (sau o porţiune a ei).
[Partea 1 art.103 modificată prin Ucazul 05.07.84]
    Soţii şi copii  lor  minori care locuiesc împreună pot avea numai  o singură  casă  de locuit, ce aparţine cu titlu de proprietate  personală unuia dintre ei sau se află în proprietatea lor comună.
[Partea 2 art.103 modificată prin Ucazul 05.07.84]
    Dreptul de proprietate  al  unuia  sau al cîtorva  dintre  cetăţenii arătaţi  în partea a doua din prezentul articol asupra unei porţiuni  de casă,  nu-i  lipseşte pe ceilalţi de dreptul de a avea în proprietate  o altă  porţiune (porţiuni) din aceiaşi casă. Dar într-o casă cu mai multe apartamente,  aparţinînd  unui  colectiv de beneficiari  individuali  ai
construcţiei  de  locuinţe, soţii care locuiesc împreună şi  copiii  lor minori nu pot avea decît un singur apartament.
    Articolul 104. Mărimea suprafeţei unei case de locuit
                          proprietate personală a unui cetăţean
    Numărul de etaje  şi mărimea maximă a suprafeţei unei case de locuit sau a unei porţiuni (unor porţiuni) a ei, care aparţine unui cetăţean cu titlu  de  proprietate personală, se stabilesc în ordinea instituită  de Consiliul de Miniştri al RSS Moldoveneşti.
[Art.104 în redacţia Decretului nr.3314-XI din 15.06.89]
[Partea 1 art.104 modificată prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 105. Încetarea dreptului de proprietate personală
                         asupra caselor de locuit, cînd proprietarul are
                         mai mult de o casă
    Dacă se va întîmpla,  ca la un moment dat cetăţeanul sau soţii  care locuiesc împreună şi copiii lor minori să aibă în proprietate personală, în  virtutea temeiurilor admise de lege, mai mult decît o casă de locuit proprietarul  are dreptul să-şi lase în proprietate, la alegere, oricare din  aceste  case. Cealaltă casă (case) el trebuie în curs de un an  s-o
vîndă, s-o doneze sau s-o înstrăineze în alt mod.
    Dacă în curs  de un an din ziua  cînd  a  luat  naştere dreptul  de proprietate  asupra casei a doua (caselor), proprietarul nu se va folosi de  dreptul  de a înstrăina sub orice formă casa de prisos, aceasta  din urmă,  în  baza  hotărîrii comitetului executiv al  Sovietului  raional, orăşenesc,  raional din oraş de deputaţi ai norodului, va fi vîndută  pe cale silită, în conformitate cu regulile stabilite de Codul de procedură civilă  al RSS Moldoveneşti pentru executarea hotărîrilor judecătoreşti. Sumele  realizate  din vînzare, după acoperirea cheltuielilor legate  de vînzarea silită, se predau fostului proprietar.
    În cazurile,  cînd  vînzarea silită a casei n-a avut loc  din  cauza lipsei  de cumpărători, casa, în baza hotărîrii comitetului executiv  al Sovietului raional, orăşenesc, raional din oraş de deputaţi ai norodului trece cu titlu gratuit în proprietatea statului.
    Prevederile acestui articol se aplică, corespunzător, şi în cazurile cînd  se  va  întîmpla, ca la un moment dat cetăţeanul  sau  soţii  care locuiesc împreună şi copiii lor minori să aibă în proprietate personală, în virtutea temeiurilor admise de lege:
    1) pe lîngă o casă, o porţiune (porţiuni) a unei alte case;
    2) o porţiune  (porţiuni) de casă, care va depăşi mărimea  prevăzută de articolul 104 din prezentul Cod;
    3) porţiuni de diferite case;
    4) mai mult de  un apartament într-o casă cu mai multe  apartamente, aparţinînd  unui colectiv de beneficiari individuali ai construcţiei  de locuinţe.
    Articolul 106. Stingerea dreptului de proprietate personală asupra
                          unei case de locuit, cînd persoana respectivă are o      
                          încăpere de locuit într-o casă a fondului de stat
                          sau obştesc de locuinţe ori într-o casă a unei              
                          cooperative de construire a locuinţelor, a unei              
                          cooperative de locuinţe
    Dacă cetăţeanului, care are cu titlu de proprietate personală o casă de  locuit (o parte de casă), i s-a acordat o încăpere de locuit  într-o casă  a fondului de stat sau obştesc de locuinţe (cu excepţia  cazurilor de acordare a locuinţelor de serviciu sau a căminelor) ori într-o casă a unei  cooperative  de  construire a locuinţelor a  unei  cooperative  de locuinţe,   proprietarul  casei  (părţii  de  casă)  este  obligat   s-o înstrăineze  în  decurs de un an din ziua în care i s-a dat  ordinul  de repartiţie  a  încăperii  de  locuit. Regula aceasta  nu  se  aplică  în cazurile,  cînd  în  conformitate cu legislaţia Uniunii  RSS  cetăţeanul foloseşte  casa de locuit, ce-i aparţine într-un centru populat  sătesc, pentru domicilierea sezonieră sau temporară.
    Dacă se va constata, că chiriaşul încăperii de locuit dintr-o casă a fondului  de  stat  sau  obştesc de locuinţe  (cu  excepţia  chiriaşului locuinţei de serviciu), membrul cooperativei de construire a locuinţelor cooperative  de locuinţe ori soţul sau copiii lor minori, care  locuiesc împreună  cu  ei,  au  în  temeiurile,  admise  de  lege,  cu  titlu  de proprietate personală o casă de locuit (parte de casă) în acelaşi centru populat, atunci proprietarul casei (părţii de casă) este în drept, ca la aprecierea  lui să-şi lase casa de locuit (partea de casă) ori încăperea de locuit din casa fondului de stat sau obştesc de locuinţe sau din casa cooperativei.  În ultimul caz proprietarul este obligat, ca în decurs de un  an din ziua apariţiei dreptului de proprietate asupra casei  (părţii de casă) s-o înstrăineze.
    În caz de neîndeplinire  a  dispoziţiilor prezentului  articol  apar urmările,  prevăzute de părţile a doua şi a treia a articolului 105  din prezentul Cod.
[Art.106 în redacţia Ucazului nr.3022-XI din 06.10.88]
[Art.106 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 107. Trecerea pe cale silită în proprietatea
                          statului a bunurilor, folosite pentru obţinerea
                          unor venituri neprovenite din muncă
    Dacă casa de  locuit,  vila  (porţiunea de casă, de vilă)  sau  alte bunuri ce se află în proprietatea unui cetăţean sînt folosite sistematic de  proprietar  pentru  obţinerea  de venituri  neprovenite  din  muncă, această  casă,  vilă (porţiune de casă, de vilă) sau alte bunuri vor  fi trecute   pe   cale  silită  cu  titlu  gratuit,  pe  baza   hotărîrilor
judecătoreşti  în  urma  acţiunii  intentate de  comitetul  executiv  al Sovietului local de deputaţi ai norodului, iar monumentele de istorie şi cultură  -  în  urma  acţiunii  intentate de  organele  de  stat  pentru ocrotirea  monumentelor. Casa (vila) sau porţiunea de casă (vilă), luată de  la cetăţean pe baza hotărîrii instanţei judecătoreşti, urmează a  fi transmisă  în  fondul  Sovietului local de deputaţi  ai  norodului,  iar monumentele de istorie şi cultură - în proprietatea statului.
[Art.107 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 108. Efectele construirii fără autorizaţie a unei case
                         de locuit, a altor clădiri sau a unei anexe
    Cetăţeanul care  a  construit o casă de locuit sau o porţiune a  ei, precum  şi  cel ce a zidit orice fel de anexă, de construcţie  suprapusă sau  care a efectuat o reconstrucţie, fără a avea autorizaţia  stabilită ori  un  proiect  aprobat  în modul cuvenit, sau care  a  încălcet  grav normele şi regulile de bază privitoare la construcţie, nu are dreptul de
a  dispune  de această casă sau de porţiunea ei (s-o vîndă, s-o  doneze, s-o închirieze ş.a.m.d.).
    În urma acţiunii  intentate  de  comitetul  executiv  al  Sovietului raional,  orăşenesc  de  deputaţi  ai norodului o asemenea  casă  sau  o porţiune  a ei pot fi luate cu titlu gratuit de instanţa  judecătorească şi  trecute în fondul Sovietului local de deputaţi ai norodului sau,  pe baza  unei  hotărîri  a  comitetului  executiv  al  Sovietului  raional,
orăşenesc  de  deputaţi  ai norodului, pot fi demolate de  către  însuşi cetăţeanul,  care a efectuat construcţia fără autorizaţie ori pe  contul lui.
    Pe baza unei  hotărîri a comitetului executiv al Sovietului raional, orăşenesc  de  deputaţi ai norodului alte clădiri sau anexe,  construite fără  autorizaţie,  se  demolează de către cetăţeanul, care  a  efectuat construcţia neautorizată sau pe contul lui.
    Materialele de  construcţie,  obţinute  în urma demolării  casei  de locuit  sau  a  potrţiunii  ei,  a altor clădiri  sau  anexe,  rămîn  în proprietatea cetăţeanului, care a efectuat construcţia făfă autorizaţie.
[Art.108 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 109. Privarea de dreptul de folosire a casei de locuit
    Luînd de la cetăţean o  clădire în temeiul prevederilor cuprinse  în articolele  107 şi 108 din prezentul Cod, instanţa judecătorească  poate priva  de  dreptul de folosire a casei (vilei) pe cetăţeanul, care  şi-a cumpărat  sau  şi-a  zidit o casă, o vilă şi alte  clădiri  pe  venituri neprovenite  din  muncă sau care a folosit casa (vila) ori porţiunea  de casă  (de vilă), ce-i aparţine cu titlu de proprietate personală, pentru  obţinerea  unor  venituri  neprovenite din muncă, sau  care  a  efectuat construcţia  fără  autorizaţie,  precum  şi pe  membrii  familiei,  care locuiec împreună cu dînsul.
    În cazul cînd  persoanele, private de dreptul de folosire a casei de locuit (a porţiunii de casă), n-au o altă încăpere de locuit bună pentru domiciliere  permanentă,  ea se acordă după normele existente  de  către organizaţia,  căreia i s-a transmis casa (porţiunea de casă).  Încăperea de  locuit,  ce  se acordă, trebuie să se afle pe  teritoriul  centrului
populat   respectiv  şi  să  corespundă  normelor  sanitare  şi  tehnice stabilite.
[Art.109 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 1091. Înstrăinarea casei de locuit, situate
                           într-o localitate sătească
    Casa de locuit, situată într-o localitate sătească (sau o porţiune a ei),  poate  fi  înstrăinată cetăţeanului numai cu condiţia, dacă  i  se acordă,  în modul stabilit, spre folosire un lot de pămînt pe lîngă casă cu excepţia cazurilor cînd casa se vinde în vederea demolării.
[Art.109/1 introdus prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 110. Numărul maxim de vite pe care un cetăţean
                          le poate avea în proprietate personală
    Numărul maxim  de  vite,  pe  care  un cetăţean  le  poate  avea  în proprietate personală, se stabileşte de legislaţia RSS Moldoveneşti.
    Articolul 111. Proprietatea personală a unui membru al
                          gospodăriei de colhoznic
    Veniturile personale  şi  economiile  provenite din muncă  ale  unui membru  al gospodăriei de colhoznic, precum şi bunurile, dobîndite de el cu mijloacele lui personale sau primite prin succesiune sau prin donaţie şi   nepredate   în  proprietatea  gospodăriei,  formează   proprietatea personală a acestui membru al gospodăriei de colhoznic.
    Cetăţeanul, care  este membru al gospodăriei de colhoznic, nu  poate avea  în proprietate personală bunuri, care, în conformitate cu statutul colhozului, pot aparţine numai gospodăriei de colhoznic.
    Articolul 112. Bunurile cetăţenilor care nu pot fi urmărite
    Lista bunurilor  cetăţenilor,  care  nu  pot  fi  urmărite  în  baza pretenţiilor creditorilor, se stabileşte de Codul de procedură civilă al RSS Moldoveneşti.
    Articolul 113. Proprietatea cetăţenilor, care se ocupă cu
                          activitatea individuală în cîmpul muncii
    Faţă de proprietatea  cetăţenilor,  care  se  ocupă  cu  activitatea individuală în cîmpul muncii, bazată pe munca personală a cetăţenilor şi membrilor   familiilor  lor,  se  aplică  dispoziţiile  prezentului  Cod referitoare  la  proprietatea personală şi legislaţia, ce  reglementează acrtivitatea sus-arătată.
[Art.113 modificat prin Ucazul 05.07.84]
CAPITOLUL AL UNSREZECELEA
PROPRIETATEA COMUNĂ
    Articolul 114. Noţiunea de proprietate comună
    Bunurile pot  aparţine cu titlu de propietate comună la două sau mai multe   colhozuri  ori  altor  organizaţii  cooperatiste  şi  celorlalte organizaţii obşteşti, sau statului şi unuia ori mai multor colhozuri sau altor  organizaţii cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti,  sau la doi ori mai mulţi cetăţeni.
    Există proprietate   comună   în  cote  definite   (proprietate   pe cote-părţi) sau fără cote definite (proprietate în devălmăşie).
    Articolul 115. Posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra
                          proprietăţii comune pe cote-părţi
    Posesia, folosinţa  şi  dispoziţia  asupra  proprietăţii  comune  pe cote-părţi  se  exercită cu consimţămîntul tuturor coproprietarilor.  În caz  de  neînţelejere, modurile de posesie, folosinţă şi  dispoziţie  se stabilesc  de  instanţa judecătorească, în urma acţiunii  oricăruia  din coproprietari.
    Organizaţiia  intercolhoznică,  organizaţia de  stat-colhoznică  sau altă organizaţie de stat-cooperatistă înfăptuieşte, în cadrul conducerii operative  şi  în conformitate cu statutul (regulamentul)  ei,  posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor ce i-au fost atribuite şi  care aparaţin  cu drept de proprietate comună membrilor acestei organizaţii - colhozurilor,  altor organizaţii cooperatiste, statului şi  colhozurilor sau statului şi altor organizaţii cooperatiste.
    Articolul 116. Participarea la veniturile şi cheltuielile
                          legate de bunurile comune
    În limita cotei sale fiecare coproprietar al unei proprietăţi comune pe cote-părţi are dreptul la veniturile, pe care le aduc bunurile comune răspunde   în  faţa  terţelor  persoane  pentru  obligaţiile  legate  de bunurile  comune  şi  este obligat să participe  la  plata  impozitelor, taxelor şi altor plăţi, precum şi la cheltuielile pentru întreţinerea şi păstrarea bunurilor comune.
    Articolul 117. Dreptul coproprietarului unei proprietăţi
                          comune pe cote-părţi la înstrăinarea cotei
    Fiecare coproprietar  al  unei proprietăţi comune pe cote-părţi  are dreptul  de a înstrăina, cu titlu oneros sau gratuit, unei alte persoane cota  sa  din  bunul comun, dacă legea sau  statutul  (regulamentul)  nu prevăd altfel.
    Articolul 188. Dreptul de cumpărare preferenţial
    La vînzarea unei cote-părţi din proprietatea comună către o persoană străină  ceilalţi coproprietari ai proprietăţii comune pe cote-părţi  au un  drept preferenţial de a cumpăra cota la preţul, cu care ea se vinde, şi  în  aceleaşi condiţii, cu excepţia cazului de vînzare  la  licitaţie publică.
   Dreptul preferenţial  de  a  cumpăra  o  casă  de  locuit  poate  fi înfăptuit,  dacă  el nu contravine articolelor 103 şi 104 din  prezentul Cod.
    Vînzătorul cotei-părţi  din  proprietatea  comună  este  obligat  să înştiinţeze în scris pe ceilalţi coproprietari ai proprietăţii comune pe cote-părţi,  că  intenţionează să vîndă cota sa unei  persoane  străine, arătînd   preţul  şi  celelalte  condiţii  de  vînzare.  Dacă   ceilalţi coproprietari  ai  proprietăţii comune pe cote-părţi vor  renunţa  să-şi
exercite  dreptul de cumpărare preferenţial sau nu-şi vor exercita acest drept  în curs de o lună din ziua înştiinţării, cînd e vorba de o  casă, şi  în  curs de zece zile, cînd e vorba de alte bunuri,  vînzătorul  are dreptul  să-şi  vîndă  cota-parte oricărei alte  persoane.  Dacă  cîţiva proprietari  ai unei proprietăţi comune pe cote-părţi îşi vor  manifesta dorinţa  de  a  dobîndi  cota din proprietatea  comună,  vînzătorul  are dreptul de a-l alege pe cumpărător.
    Cînd cota-parte  se  vinde fără respectarea dreptului  de  cumpărare preferenţial,  oricare coproprietar al proprietăţii comune pe cote-părţi poate  să  intenteze  în  curs  de  trei  luni  o  acţiune  la  instanţa judecătorească,  cerînd  să i se atribuie drepturile şi  obligaţiile  de cumpărător.
    Articolul 119. Separarea cotei din bunurile comune
    Fiecare din coproprietarii  unei  proprietăţi comune  pe  cote-părţi oare dreptul se ceară separarea cotei sale din bunurile comune.
    În cazul cînd nu s-a ajuns la un acord cu privire la modul separării în  urma  acţiunii  oricărui coproprietar, bunurile vor fi împărţite  în natură,  dacă  aceasta e posibil fără a se aduce daune  disproporţionate destinaţiei  lor  economice.  În caz contrar  coproprietarul  care  cere separarea va primi o compensaţie bănească.
    Separarea cotei-părţi  din proprietatea comună pe cote-părţi  asupra unei   case  de  locuit  trebuie  să  fie  autentificată  de  notar   şi înregistrată  la  comitetul executiv al Sovietului local de deputaţi  ai norodului.
    Articolul 120. Urmărirea cotei-părţi din proprietatea comună
    Creditorul coproprietarului  unei  proprietăţi comune pe  cote-părţi are  dreptul de a intenta o acţiune, cerînd separarea cotei  debitorului său, pentru a o putea urmări.
    Articolul 121. Încetarea dreptului de proprietate comună pe
                          cote-părţi al statului şi cetăţenilor, al
                         organizaţiilor cooperatiste, altor organizaţii          
                         obşteşti şi cetăţenilor
    Dreptul de proprietate   comună   pe  cote-părţi  al   statului   şi cetăţenilor  sau  al  organizaţiei cooperatiste,  al  altor  organizaţii obşteşti  şi cetăţenilor trebuie să înceteze în curs de un an,  calculat din ziua cînd a luat naştere proprietatea comună, prin:
    1) împărţirea  bunurilor  în  natură, dacă  această  împărţire  este posibilă;
    2) răscumpărarea  de  către stat, de către organizaţia  cooperatistă sau o altă organizaţie obştească a cotelor-părţi ce aparţin cetăţenilor;
    3) vînzarea către  cetăţeni  a  cotei-părţi  ce  aparţine  statului, organizaţiei cooperatiste sau altei organizaţii obşteşti;
    4) vînzarea tuturor  bunurilor, urmărind ca ulterior suma  realizată să  fie  repartizată între coproprietarii proprietăţii comune,  potrivit cotelor lor.
    Alegerea unuia din mijloacele susarătate se face prin învoiala între cetăţean  şi  organul  de  stat, organizaţia  cooperatistă  sau  o  altă organizaţie  obştească respectivă, iar în lipsa unei asemenea învoieli - de către instanţa judecătorească.
    Dreptul de proprietate   comună   pe  cote-părţi  al   statului   şi cetăţenilor  asupra bunurilor, care prezintă o deosebită valoare,  poate înceta,  în  fiecare  caz în parte, pe baza unei hotărîri  a  Sovietului Miniştrilor  al  RSS  Moldoveneşti prin răscumpărarea de  către  stat  a cotelor-părţi ce aparţin cetăţenilor.
    Cînd organul   de   stat,  organizaţia  cooperatistă  sau   o   altă organizaţie  obştească  îşi  vinde cota-parte  din  proprietatea  comună asupra  unei case de locuit, dreptul preferenţial de cumpărare  aparţine cetăţenilor,  care  locuiesc  în această porţiune a casei  ca  locatari, respectîndu-se  prevederile părţilor a treia şi a patra ale  articolului
118  din  prezentul  Cod, iar dacă ei renunţă la acest  drept  sau  nu-l exercită  -  celorlalţi  coproprietari ai proprietăţii comune  pe  cote-părţi.
    Articolul 122. Modul de folosire a casei de locuit care se
                         află în proprietate comună pe cote-părţi
    Coproprietarii  pe cote-părţi ai unei case de locuit au dreptul de a stabili  de  comun acord, în ce mod să fie folosite încăperile  separate ale acestei case (apartamente, camere), mod care poate să corespundă sau să nu corespundă cotelor lor.
    Această învoială,  dacă este autentificată de notar şi  înregistrată la comitetul executiv al Sovietului local de deputaţi ai norodului, este obligatoare  şi  pentru persoana, care va dobîndi ulterior o  cotă-parte din proprietatea comună asupra acestei case.
    Articolul 123. Efectele construirii unei anexe sau
                          reconstruirii unei case, ce se află
                          în proprietate comună pe cote-părţi
    Dacă coproprietarul  pe cote-părţi al unei case de locuit, procedînd cu consimţămîntul celorlalţi coproprietari şi în modul stabilit, va mări pe  cont  propriu dimensiunile casei, efectuînd  o  construcţie-anexă, o construcţie    suprapusă   sau   o   reconstrucţie,   cotele-părţi   ale coproprietarilor  casei  urmează a fi schimbate în modul  corespunzător. Odată  cu aceasta poate fi schimbat modul de folosire a încăperilor  din casă.
[Art.123 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 124. Proprietatea gospodăriei de colhoznic
    Bunurile gospodăriei  de colhoznic aparţin membrilor ei cu drept  de proprietate în devălmăşie (articolul 114 din prezentul Cod).
    Gospodăria de  colhoznic  poate  avea în  proprietate  o  gospodărie auxiliară pe lotul de lîngă casă, pe care îl are în folosinţă, o casă de locuit,  vite  productive, păsări şi inventar agricol  mărunt,  potrivit statutului colhozului.
    În afară de aceasta,  gospodăriei de colhoznic îi aparţin veniturile din muncă ale membrilor ei, provenite din participarea lor la gospodăria obştească   a  colhozului,  sau  alte  bunuri  predate  de  aceştea   în proprietatea  gospodăriei de colhoznic, precum şi obiectele de uz casnic şi de consum personal, dobîndite cu mijloace comune.
    Articolul 125. Posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra
                          bunurilor gospodăriei de colhoznic
    Posesia, dispoziţia şi folosinţa   asupra bunurilor  gospodăriei  de colhoznic se înfăptuiesc cu consimţămîntul tuturor membrilor ei.
    Litigiile cu  privire  la posesia, folosinţa sau  dispoziţia  asupra bunurilor gospodăriei se soluţionează de instanţa judecătorească în urma acţiunii  intentate  de oricare membru al ei, care a împlinit vîrsta  de şaispreze ani.
    Membrii gospodăriei  în vîrstă de cincisprezece pînă la  şaisprezece ani intentează aceste acţiuni cu consimţămîntul părinţilor, înfietorilor sau  curatorilor lor, iar acţiunile în interesul membrilor  gospodăriei, care  n-au împlinit vîrsta de cincisprezece ani, le intentează părinţii, înfietorii sau tutorii lor.
    Articolul 126. Răspunderea gosposăriei de colhoznic pentru
                          obligaţiile membrilor ei
    Gospodăria de colhoznic răspunde cu bunurile sale pentru convenţiile încheiate  de capul gospodăriei, dacă din împrejurările cauzei nu reiese că convenţia a fost încheiată în interesul personal al acestuia.
    Ceilalţi membrii  ai  gospodăriei răspund pentru obligaţiile lor  cu bunurile  personale  şi cu cota lor din bunurile gospodăriei,  dacă  din împrejurările  cauzei  nu  reiese,  că convenţia  a  fost  încheiată  în interesul gospodăriei.
    Urmărirea pentru  acoperirea  daunei  cauzate  printr-o  infracţiune săvîrşită  de  unul  din  membrii  gospodăriei  de  colhoznic  poate  fi îndreptată  împotriva  bunurilor gospodăriei, dacă instanţa  va  stabili prin  sentinţa  pronunţată, că aceste bunuri au fost dobîndite cu  banii rezultaţi  din săvîrşirea infracţiunii sau că ele şi-au sporit  valoarea în urma folosirii acestor bani.
    Lista bunurilor gospodăriei de colhoznic, care nu pot fi urmărite în baza  pretenţiilor  creditorilor,  se stabileşte de Codul  de  procedură civilă al RSS Moldoveneşti.
    Articolul 127. Stabilirea cotei-părţi din bunurile gospodăriei
                          de colhoznic
    Cota-parte ce  revine  unui membru al gospodăriei de  colhoznic  din bunurile ei, va fi stabilită în următoarele cazuri:
    1) cînd el ese  din componenţa gospodăriei de colhoznic fără a forma o nouă gospodărie (separare);
    2) cînd dintr-o singură gospodărie de colhoznic se formează două sau mai multe gospodării (împărţire);
    3) cînd membrul   gospodăriei  de  colhoznic  este  urmărit   pentru obligaţiile sale personale.
    Cota-parte a  oricărui  membru al gospodăriei se stabileşte pe  baza principiului, potrivit căruia toţi membrii gospodăriei, inclusiv minorii şi cei incapabili de muncă, au cote-părţi egale.
    Cota-parte a unui membru capabil de muncă al gospodăriei în bunurile ei  poate fi micşorată, dacă el a fost puţin timp membru al  gospodăriei sau  a participat foarte puţin prin munca sau mijloacele sale la ducerea gospodăriei.
    Articolul 128. Separarea de gospodăria de colhoznic
    Dacă unul sau  cîţiva  membri  ai gospodăriei de  colhoznic  es  din componenţa ei, separarea cotei-părţi în natură se face în aşa fel, încît gospodăria să nu fie lipsită de clădirile, vitele şi inventarul agricol, necesar pentru a duce gospodăria auxiliară.
    Dacă nu se va  putea separa în natură cota-parte din bunurile ce  se cuvin membrului gospodăriei, valoarea lor se va plăti în bani.
    Dreptul de a cere separarea bunurilor în cazul eşirii din componenţa gospodăriei  îl  are  orice  membru al ei, care  a  împlinit  vîrsta  de şaisprezece  ani. Membrii gospodăriei în vîrstă de cincisprezece pînă la şaisprezece  ani pot cere separarea numai cu consimţămîntul  părinţilor, înfietorilor  sau  curatorilor lor. În interesul membrilor   gospodăriei, care  n-au  împlinit  vîrsta de cincisprezece ani,  pot  cere  separarea bunurilor părinţii, înfietorii sau tutorii lor.
    Articolul 129. Împărţirea gospodăriei de colhoznic
    În cazul împărţirii  gospodăriei de colhoznic bunurile ei se  împart între  gospodăriile  nou  formate,  corespunzător  cu  cotele-părţi  ale membrilor  lor şi ţinîndu-se seama de nevoile gospodăreşti ale  fiecărei gospodării.
    Dreptul de a  cere împărţirea gospodăriei de colhoznic îl are  orice membru major al ei, care este membru al colhozului.
    Împărţirea bunurilor,  care au aparţinut gospodăriei de colhoznic şi care  s-au păstrat după încetarea existenţei ei, se face în conformitate cu prevederile articolelor 127 şi 130 din prezentul Cod.
    Articolul 130. Pierderea dreptului la cota-parte din bunurile
                          gospodăriei de colhoznic
    Membrul capabil  de muncă al gospodăriei de colhoznic pierde dreptul la  cota-parte  din  bunurile gospodăriei, dacă trei ani la rînd  el  nu participă  prin munca şi mijloacele sale la ducerea gospodăriei  comune. Această  regulă  nu se aplică, dacă membrul gospodăriei nu participă  la ducerea gospodăriei din cauză că a făcut serviciul militar în termen sau a studiat la o instituţie de învăţămînt sau a fost bolnav.
    Articolul 131. Proprietatea   gospodăriei  cetăţenilor, care  
                          se ocupă cu activitatea individuală în cîmpul
                          muncii din agricultură
    În proprietatea   gospodăriei   cetăţenilor,   care  se   ocupă   cu activitatea  individuală  în  cîmpul muncii din agricultură,  bazată  pe munca  individuală  a  membrilor gospodăriei, se pot afla, în  afară  de bunurile  indicate în articolul 124 din prezentul Cod, vite de muncă  şi inventar  agricol  necesar  pentru lucrarea lotului de  pămînt,  dat  în folosinţă gospodăriei.
    Bunurile gospodăriei  cetăţenilor,  care  se  ocupă  cu  activitatea individuală  în  cîmpul  muncii din agricultură,  menţionate  în  partea întîia a prezentului articol, le aparţin cu titlu de coproprietate.
    În ceia ce priveşte  coproprietatea gospodăriei cetăţenilor, care se ocupă  cu  activitatea individuală în cîmpul muncii din agricultură,  se aplică dispoziţiile articoleleor 125-130 din prezentul Cod.
    În proprietatea  personală  a  unor  membri  aparte  ai  gospodăriei cetăţenilor,  care se ocupă cu activitatea individuală în cîmpul  muncii din  agricultură, nu se pot afla bunurile, menţionate în partea întîia a prezentului articol.
[Art.131 modificat prin Ucazul 05.07.84]
CAPITOLUL AL DOISPREZECELEA
NAŞTEREA ŞI ÎNCETAREA DREPTULUI
DE PROPRIETATE
    Articolul 132. Momentul naşterii dreptului de proprietate
                          al celui ce dobîndeşte bunuri în temeiul
                          unui contract
    Dreptul de proprietate  (dreptul de administrare operativă) se naşte la   dobînditorul  de  bază  de  contract  al  bunurilor  din   momentul transmiterii obiectului, dacă legea sau contractul nu prevede altceva.
[Partea 1 art.132 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Dacă contractul de înstrăinare a lucrului trebuie să fie înregistrat dreptul de proprietate ia naştere din momentul înregistrării.
    Articolul 133. Predarea lucrurilor
    Se consideră  predare  înmînarea lucrurilor  făcută  dobînditorului, precum şi depunerea lucrurilor, înstrăinate fără obligaţia de a le aduce la  destinaţie,  la organizaţia de transporturi, pentru a  fi  expediate dobînditorului,  sau  la poştă, pentru a fi trimise  acestuia.  Predarea conosamentului  sau a unui alt document de dispoziţie asupra  lucrurilor
este echivalentă cu predarea lucrurilor.
    Articolul 134. Obiectele ce se dobîndesc pe baza unor
                         autorizaţii  speciale
    Lista obiectelor,   care  prin  însemnătatea  lor  pentru   economia naţională,  din considerente de securitate de stat sau din alte  motive, pot  fi dobîndite numai pe baza unor autorizaţii speciale (arme, aparate de  zbor,  otrăvuri  cu  acţiune puternică ş.a.),  şi  modul  eliberării acestor  autorizaţii  sînt reglementate prin legislaţia Uniunii  RSS  şi
prin hotărîrile Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.
    Valutele: valută   străină  (bilete  de  bancă,  bilete  de  tezaur, monede);  documente  de plată (cecuri, poliţe, acreditive şi altele)  şi hîrtii  de  valoare (acţiuni, obligaţii şi altele), în  valută  străină; documente  de  plată  de bancă în ruble (cecuri  şi  altele),  procurate pentru  valută  străină cu dreptul de a le transforma într-o  astfel  de valută;  metale  preţioase  - aur, argint, platină şi metale  din  grupa platinei  (paladiu,  iridiu, rodiu, ruteniu şi osmiu) în orice formă  şi stare  şi petre preţioase naturale în stare neprelucrată sau  prelucrată (diamante,  briliante,  rubine, smaralde, safire, precum şi  perle),  cu excepţia  articolelor de giuvaergerie şi alte articole de uz casnic  din aceste  metale  şi petre, precum şi spărturi de aceste articole, pot  fi procurate numai în modul şi în limitele, prevăzute de legislaţia Uniunii RSS.
[Partea 2 art.134 modificat prin Ucazul 19.05.77]
    Articolul 135. Riscul peirii fortuite
    Riscul peirii   fortuite  sau  deteriorării  fortuite  a  lucrurilor înstrăinate  trece  la  dobînditor  odată  cu  dobîndirea  dreptului  de proprietate, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
    Dacă persoana  care a înstrăinat lucrul a întîrziat să-l predeie sau dobînditorul  a  întîrziat să-l primească, riscul pieirii  fortuite  sau deteriorării fortuite a lucrului revine părţii care este în întîrziere.
    Articolul 136. Bunuri principale şi bunuri accesorii
    Accesoriul, adică  un bun menit să servească bunul principal şi care este  legat  de  el  prin destinaţie economică  comună,  urmează  soarta bunului principal, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
    Articolul 137. Dreptul de proprietate asupra fructelor
                          şi veniturilor
    Fructele, prăsila,  veniturile  pe  care  le  aduce  lucrul  aparţin proprietarului   acestuia,   dacă  legea  sau  contractul  încheiat   de proprietar cu o altă persoană nu prevede altfel.
    Articolul 138. Întreţinerea negospodărească a casei
    Dacă un cetăţean  nu  întreţine  gospodăreşte  casa  ce-i  aparţine, lăsînd-o  să  se  ruineze,  comitetul executiv al  Sovietului  local  de deputaţi  ai  norodului  poate  să-i fixeze un  termen  potrivit  pentru reparaţia  casei.  Dacă  cetăţeanul, fără motive întemeiate, nu va  face reparaţiile necesare, instanţa judecătorească va putea, în urma acţiunii
intentate  de  comitetul  executiv al Sovietului local  de  deputaţi  ai norodului,  să  treacă cu titlu gratuit casa rău întreţinută  în  fondul Sovietului local de deputaţi ai norodului.
    Articolul 139. Efectele întereţinerii negospodăreşti şi ale
                          neasigurării integrităţii monumentelor de
                          istorie şi cultură
    Dacă un cetăţean  nu întreţine gospodăreşte monumentul de istorie şi cultură,  ce-i aparţine, organele de stat pentru ocrotirea  monumentelor îi   fac  proprietatului  o  notificare,  ca  să  înceteze  întreţinerea negospodărească  a  bunului. Dacă proprietarul nu va  îndeplini  această cerere,  atunc  în  urma unei acţiuni itentate  de  organele   menţionate instanţa  judecătorească  poate ridica acest bun. În  cazul  necesităţii urgente  de  a  asigura  ocrotirea monumentelor de  istorie  şi  cultură acţiunea  pentru  ridicarea  monumentului  poate  fi  intentată  fără  o notificare.
    Dacă un cetăţean  nu asigură integritatea monumentului de istorie şi cultură, ce-i aparţine, în legătură cu imposibilitatea creării regimului necesar pentru întreţinerea monumentului, un astfel de monument poate fi răscumpărat  de  stat.  Dacă cetăţeanul nu-şi va  da  consimţămîntul  la răscumpărarea monumentului, atunc în urma acţiunii intentate de organele de  stat  pentru ocrotiraea monumentelor instanţa  judecătorească  poate ridica acest monument.
    Monumentele de  istorie  şi  cultură ridicate  trec  în  patrimoniul statului.  Cosul  monumentului ridicat i se plăteşte  proprietarului  în suma,  stabilită prin convenţie între părţi, iar în cazul unui litigiu - de instanţa judecătorească.
[Art.139 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 140. Bunurile fără stăpîn
    Bunurile, care  nu  au  proprietar sau al căror proprietar  nu  este cunoscut  (bunuri  fără stăpîn), trec în proprietatea statului  pe  baza hotărîrii  instanţei  judecătoreşti,  pronunţate  la  cererea  organului financiar.  Cererea se depune la trecerea unui an din ziua înregistrării acestor bunuri.
    Bunurile fără stăpîn, care au aparţinut unei gospodării de colhoznic trec  în  proprietatea colhozului, pe teritoriul căruia se  află  aceste bunuri, pe baza hotărîrii instanţei judecătoreşti, pronunţate la cererea colhozului. Cererea se depune la trecerea unui an din ziua cînd Sovietul sătesc de deputaţi ai norodului a înregistrat aceste bunuri.
    Procedura de identificare şi de înregistrare a bunurilor fără stăpîn se stabileşte de Ministerul finanţelor al RSS Moldoveneşti.
    Articolul 141. Lucrurile găsite
    Cel care găseşte un lucru pierdut este obligat să înştiinţeze îndată persoana  care a pierdut acest lucru şi să il restituie sau să anunţe şi să  predeie lucrul găsit miliţiei sau comitetului executiv al Sovietului sătesc  de  deputaţi ai norodului, iar dacă lucrul a fost  găsit  într-o instituţie,   întreprindere   sau   într-un  vehicul  -   să-l   predeie administraţiei organizaţiei respective.
    Articolul 142. Păstrarea lucrurilor găsite
    Dacă în curs de două săptămîni administraţia organizaţiei, căreia ia fost  predat lucrul găsit, nu va identifica persoana care l-a pierdut ea îl  va  preda miliţiei sau comitetului executiv al Sovietului sătesc  de deputaţi   ai  norodului.  Organele  întreprinderilor  de   transporturi păstrează  şi  vînd  lucrurile  găsite, care le-au  fost  predate,  după regulile în vigoare în sistemul transporturilor.
    Miliţia sau comitetul  executiv al Sovietului sătesc de deputaţi  ai norodului  are  obligaţia  să păstreze în curs de  şase  luni  lucrurile găsite,  care  i-au  fost predate. Dacă înăuntrul acestui termen  va  fi identificată   persoana,  care  a  pierdut  lucrul,  aceasta  îi  va  fi restituit.  Dacă ea nu va fi identificată în termenul susarătat,  lucrul trece cu titlu gratuit în proprietatea statului.
    Articolul 143. Compensarea cheltuielilor făcute
                          pentru păstrarea lucrului găsit
    Cel care a găsit  un  lucru  şi  l-a restituit  persoanei  care  l-a pierdut  sau  care  a  predat lucrul organelor  respective  potrivit  cu regulile  stabilite  are  dreptul  să primească de la  persoana  care  a pierdut  lucrul, iar în cazul cînd lucrul trece în proprietatea statului -  de  la  administraţia de stat respectivă  compensarea  cheltuielilor, legate de păstrarea şi predarea lucrului.
    Articolul 144. Vite lăsate fără supraveghere
    Cel care a reţinut  vite lăsate fără supraveghere sau vite de pripas este  obligat  să  comunice  de îndată proprietarului  vitelor  şi  să-i restituie  vitele  sau să comunice în termen de trei zile  miliţiei  sau comitetului executiv al Sovietului sătesc de deputaţi ai norodului, că a reţinut vite lăsate fără supraveghere sau vite de pripas.
    Miliţia sau comitetul  executiv al Sovietului sătesc de deputaţi  ai norodului  ia  măsuri  pentru a-l găsi pe proprietarul vitelor,  iar  pe timpul  căutării predă vitele, cu respectarea regulilor veterinare, spre întreţinere   şi  folosinţă  celui  mai  apropiat  sovhoz  sau   colhoz. Conducătorii acestora nu au dreptul de a refuza primirea vitelor.
    În cazul găsirii  proprietarului, dacă e vorba de vite de muncă  sau vite  cornute  mari (şi tineretul lor) în curs de şase luni, iar dacă  e vorba de vite cornute mici (şi tineretul lor) - în curs de două luni din ziua   predării   vitelor  la  sovhoz  sau  colhoz,  ele  se   restituie proprietarului,   care   este  obligat  să  compenseze  sovhozului   sau colhozului cheltuielile pentru întreţinerea lor, scăzînd foloasele trase de acesta.
    Dacă proprietarul  vitelor  nu va fi găsit în termenele  arătate  în partea  a  treia din prezentul articol, el pierde dreptul de proprietate asupra  acestor vite. În asemenea cazuri vitele, întreţinute în  colhoz, trec   cu   titlu  gratuit  în  proprietatea  colhozului,  iar   vitele, întreţinute  în  sovhoz, - în proprietatea statului, devenind un bun  al acestui sovhoz.
    Articolul 145. Comoara
    Comoara, adică  banii sau obiectele de valoare, îngropate în  pămînt sau  ascunse într-un alt mod şi al căror proprietar nu poate fi stabilit sau  care  în  virtutea  legii a pierdut dreptul asupra  lor,  trece  în proprietatea  statului  şi  trebuie să fie predată de  persoana  care  a descoperit-o organelor financiare.
    Persoanei care  a descoperit şi a predat organelor financiare monede de  aur  sau de argint, valută sovietică sau străină, pietre  preţioase, perle,  metale  preţioase  în lingouri, obiecte sau bucăţi, i  se  dă  o recompensă  în  proporţie  de  douăzeci  şi cinci  la  sută  din  costul obiectelor  de  valoare predate, cu excepţia cazurilor, cînd  efectuarea săpăturilor  sau  căutarea  acestor obiecte de valoare  întra  în  sfera îndatoririlor de serviciu ale acestei persoane.
    Articolul 146. Rechiziţia şi confiscarea
    Trecerea către  stat de la proprietar a unui bun în interes de  stat sau   obştesc, plătindu-i-se   proprietarului   valoarea   acestui   bun (rechiziţia),  precum  şi trecerea fără plată către stat a unui bun,  ca sancţiune pentru săvîrşirea unei fapte ilicite (confiscarea) sînt admise numai  în cazurile şi după procedura prevăzute de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.
    Articolul 1461. Compensarea către cetăţean a costului casei,
                           ce-i aparţine cu titlu de proprietate personală,
                           fiind demolată în legătură cu retragerea
                           lotului de pămînt
    În cazul demolării  casei de locuit, ce-i aparţine  cetăţeanului  cu titlu  de  proprietate personală, în legătură cu retragerea  lotului  de pămînt  pentru nevoi de stat sau obşteşti, cetăţeanul menţionat primeşte o  compensaţie, ale cărei forme, mărimi şi modalitate sînt stabilite  de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.
[Art.146/1 introdus prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 147. Ridicarea metalelor şi a pietrelor preţioase
    Metale şi pietrele preţioase, ce constituie devize şi care  au  fost ridicate  pe  baza  unei  decizii a organelor  de  cercetare  penală,  a anchetatorului,  procurorului  sau a instanţei judecătoreşti,  în  cazul condamnării proprietarilor fără confiscarea averii, ori pronunţării unei sentinţe  de  achitare, ori casării procesului li se  restituie  acestor proprietari  în  natură sau li se plătete costul lor în conformitate  cu legislaţia Uniunii RSS.
[Art.147 modificat prin Ucazul 05.07.84]
CAPITOLUL AL TREISPREZECELEA
APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE
    Articolul 148. Revendicarea de către proprietar a bunurilor
                          aflate în posesia nelegitimă a altuia
    Proprietarul este în drept a-şi revendica bunurile aflate în posesia nelegitimă a altuia.
    Articolul 149. Revendicarea de către proprietar a bunurilor
                          aflate în posesia unui dobînditor de bună
                          credinţă
    Dacă un bun a  fost dobîndit cu plată de la o persoană care n-a avut dreptul  să-l  înstrăineze, fapt de care dobînditorul n-avea şi nici  nu era   obligat   să  aibă  cunoştinţă  (dobînditor  de  bună   credinţă), proprietarul  este  în  drept să-l revendice de la dobînditor  numai  în cazul,  cînd  bunul a fost pierdut de proprietar sau de către  persoana, căreia bunul i-a fost încredinţat de proprietar în posesie, sau dacă i-a fost  furat  unuia ori altuia, sau a eşit din posesia lor pe altă  cale, fără voia lor.
    Nu pot fi revendicate  bunurile  pentru motivele arătate  în  partea întîia  a  prezentului articol, dacă aceste bunuri au fost vîndute  după procedura stabilită pentru executarea hotărîrilor judecătoreşti.
    Dacă bunurile  au fost dobîndite cu titlu gratuit de la o  persoană, care  nu  avusese dreptul să le înstrăineze, proprietarul este în  drept să-şi revendice bunurile în toate cazurile.
    Articolul 150. Revendicarea bunurilor statului, cooperatiste
                   şi a altor bunuri obşteşti, înstrăinate în mod
                   ilegal    
    Bunurile statului, precum şi bunurile colhozurilor şi ale celorlalte
organizaţii  cooperatiste şi ale altor organizaţii obşteşti, înstrăinate
în  mod  ilegal, indiferent de felul în care s-a făcut aceasta,  pot  fi
revendicate de organizaţiile respective de la orice dobînditor.
[Art.150 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 151. Inadmisibilitatea revendicării banilor
                          şi a hîrtiilor de valoare de la un
                         dobînditor de bună credinţă
    Banii, precum   şi  hîrtiile  de  valoare  la  purtător  nu  pot  fi revendicate de la un dobînditor de bună credinţă.
    Articolul 152. Socotelile la restituirea lucrurilor din
                          posesia nelegitimă
    Revendecîndu-şi   bunurile   din   posesia  nelegitimă   a   altuia, proprietarul  este în drept de asemenea să ceară persoanei care ştia sau trebuia  să  ştie,  că  posesia  lor este  nelejitimă  (posesor  de  rea credinţă),  restituirea sau compensarea tuturor veniturilor, pe care lea obţinut  sau  trebuia să le obţină în tot timpul posesiunii; iar  de  la
posesorul  de bună credinţă - toate veniturile pe care le-a obţinut  sau trebuia  să le obţină din momentul, cînd a aflat sau trebuia să afle, că  posesiunea  este  nelegitimă  sau a primit o citaţie  în  urma  acţiunii intentate de proprietar, prin care i s-a cerut restituirea bunurilor.
    Posesorul - atît  de  bună  credinţă, cît şi de rea credinţă,  -  la rîndul   său,   are   dreptul  să   ceară   proprietarului   compensarea cheltuielilor necesare făcute de el în legătură cu bunurile din momentul în care proprietarului i se cuvin venituri de la aceste bunuri.
    Posesorul de bună credinţă este în drept să-şi reţină îmbunătăţirile făcute,  dacă ele pot fi despărţite fără a se vătăma lucrul. Dacă aceste îmbunătăţiri  nu  pot  fi  despărţite, posesorul de  bună  credinţă  are dreptul   să  ceară  compensarea  cheltuielilor  făcute  pentru   aceste îmbunătăţiri,  dar  nu  mai  mult de suma, cu  care  a  sporit  valoarea lucrului.
    Articolul 153. Apărarea drepturilor proprietarului
                          împotriva încălcărilor, care nu sînt
                          legate de pierderea posesiei
    Proprietarul  poate  să ceară înlăturarea oricăror  încălcări  aduse drepturilor sale chiar şi în cazul, cînd aceste încălcări nu sînt legate de pierderea posesiei.
    Articolul 154. Apărarea drepturilor posesorului, care nu
                         este proprietar
    Drepturile, prevăzute  în  articolele 148-153 din prezentul Cod,  le are  şi  persoana,  care,  deşi nu este proprietar,  deţine  în  posesie bunurile în baza legii sau a unui contract.
            
TITLUL AL TREILEA
DREPTURI OBLIGAŢIILOR
A. DISPOZIŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢII
CAPITOLUL AL PAISPREZECELEA
NAŞTEREA OBLIGAŢIILOR
    Articolul 155. Noţiunea de obligaţie şi temeiurile naşterii ei
    În virtutea unei  obligaţii o persoană (debitorul) este datoare  să îndeplinească în favoarea unei alte persoane (creditorul) un anumit act bunăoară:  să  transmită un bun, să execute o lucrare, să  plătească  o sumă  de  bani  ş.a.m.d.,  sau să se abţină de  la  anumite  acte,  iar creditorul are drept să ceară debitorului îndeplinirea obligaţiei.
    Obligaţiile se  nasc din contract sau din alte temeiuri,  prevăzute de articolul 4 din prezentul Cod.
    Articolul 156. Conţinutul obligaţiilor, care se nasc din
                          acte de planificare
    Conţinutul obligaţiei,  care  se naşte nemijlocit dintr-un  act  de planificare a economiei naţionale este determinat de acest act.
    Conţinutul contractului,  încheiat  pe baza unei comenzi  de  stat, trebuie să corespundă acestei comenzi.
[Partea 2 art.156 modificată prin Ucazul nr.2411-XI din 30.12.87]
    Articolul 157. Încheierea contractului
    Contractul se  consideră încheiat, cînd părţile au căzut de  acord, în  forma  cerută  pentru  cazurile respective,  cu  privire  la  toate punctele esenţiale ale lui.
    Sînt esenţiale   acele  puncte  ale  contractului,  care  au   fost declarate  ca  atare prin lege sau sînt necesare pentru contractele  de categoria  respectivă,  precum  şi  toate punctele  asupra  cărora,  la cererea uneia din părţi, trebuie realizată o învoială.
    Contractul poate   fi  încheiat  prin  primirea  spre  executare  a comenzii,  iar între organizaţiile socialiste, în cazurile prevăzute de lege, - prin primirea spre executare a comenzii sau a bonului de lucru.
    Articolul 158. Forma contractului
    Dacă părţile s-au învoit să încheie contractul într-o anumite formă el  se  consideră  încheiat  din  momentul în  care  i  s-a  dat  forma convenită,  chiar  dacă după lege pentru acest fel de contracte  nu  se cere o asemenea formă.
    Dacă potrivit legii sau învoielii între părţi contractul trebuie să fie  încheiat în scris, el poate fi încheiat atît prin întocmirea  unui singur  înscris, semnat de părţi, cît şi printr-un schimb de  scrisori, telegrame, telefonograme ş.a.m.d., semnate de partea, care le-a trimis.
    Articolul 159. Încheierea unui contract în urma propunerii
                          făcute cu arătarea termenului pentru răspuns
    Cînd propunerea  de  a  încheia un contract s-a făcut  cu  arătarea termenului  pentru  răspuns,  contractul se  consideră  încheiat,  dacă înăuntrul  acestui termen persoana care a făcut propunerea a primit  de la cealaltă parte răspuns, că acceptă propunerea.
    Articolul 160. Încheierea unui contract în urma
                          propunerii făcute fără arătarea
                          termenului pentru răspuns
    Cînd propunerea  de  a  încheia un contract se  face  verbal,  fără fixarea  unui termen pentru răspuns, contractul se consideră  încheiat, dacă cealaltă parte declară imediat persoanei care i-a făcut propunerea că acceptă aceată propunere.
    Dacă această  propunere s-a făcut în scris, contractul se consideră încheiat,  în cazul cînd răspunsul cu privire la acceptarea  propunerii s-a primit într-un răstim, ce se cere obişnuit pentru acest lucru.
    Articolul 161. Răspunsul primit cu întîrziere privitor
                          la consimţămîntul de a încheia contractul
    Dacă din răspunsul  primit cu întîrziere privitor la consimţămîntul de a încheia contractul se vede, că răspunsul a fost trimis la timp, el se  consideră  întîrziat,  numai în cazul cînd persoana  care  a  făcut propunerea  va  înştiinţa imediat cealaltă parte, că răspunsul  a  fost primit  cu  întîrziere. În cazul acesta răspunsul primit cu  întîrziere este considerat ca o nouă propunere de a încheia contractul.
    Articolul 162. Răspunsul cu privire la consimţămîntul de a
                          încheia contractul pe baza unor alte condiţii
    Răspunsul cu  privire la consimţămîntul de a încheia contractul  pe baza  unor alte condiţii decît acelea care au fost propuse se consideră ca respingere a propunerii şi totodată ca o nouă propunere.
    Dacă la încheierea  unui  contract  între  organizaţiile  de  stat, cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti apar divergenţe, care urmează să  fie soluţionate de instanţa judecătorească, organul de arbitraj sau de arbitri aleşi, prevederile prezentului articol nu se aplică.
[Partea 2 art.162 modificată prin Ucazul 07.12.72]
[Art.163 exclus prin Legea nr.1322 din 25.09.97]
[Art.163 modificat prin Ucazul nr.2411-XI din 30.12.87]
[Partea 1 art.163 modificată prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 164. Contractul în folosul unei terţe persoane
    Pot cere executarea  contractului  în folosul unei  terţe  persoane atît  persoana  care a încheiat contractul, cît şi terţa  persoană,  în folosul  căreia este stipulată executarea, dacă legea sau contractul nu prevede altfel şi dacă aceasta nu rezultă din conţinutul obligaţiei.
    Cînd terţa persoană  renunţă  la  dreptul ce-i  acordă  contractul, persoana  care  a încheiat contractul poate să folosească acest  drept, dacă acasta nu este în contradicţie cu legea, contractul sau conţinutul obligaţiei.
CAPITOLUL AL CINCISPREZECELA
GARANTAREA EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR
    Articolul 165. Mijloacele garantării obligaţiilor
    Executarea obligaţiilor  poate  fi  garantată, potrivit  legii  sau contractului, prin stabilirea unei clauze penale (amendă, penalităţi de întîrziere),  gaj  şi fidejusiune. Afară de aceasta, obligaţiile  între cetăţeni  sau cu participarea lor pot fi garantate printr-o arvună, iar obligaţiile între organizaţiile socialiste - prin garanţie.
    Articolul 166. Clauza penală
    Clauza penală  (amenda,  penalităţile de întîrziere)  constituie  o sumă  de bani, determinată de lege sau de contract, pe care debitorul e obligat   s-o   plătească   creditorului  pentru   neîndeplinirea   sau îndeplinirea  necorespunzătoare a unei obligaţii, în special, cînd este îndeplinită cu întîrziere.
    Clauza penală   (amenda,  penalităţile  de  întîrziere)  poate   fi stipulată  sub forma unei sume fixe sau sub forma unei cote procentuale din valoarea obligaţiei principale.
    Prin clauză penală  (amendă,  penalităţi  de întîrziere)  se  poate garanta numai o creanţă valabilă.
    Creditorul nu  are dreptul să ceară plata clauzei penale  (amenzii, penalităţilor  de  întîrziere),  dacă debitorul  nu  poartă  răspundere pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei.
    Articolul 167. Forma învoielii cu privire la clauza penală
    Învoiala cu privire  la  clauza  penală  (amendă,  penalităţile  de întîrziere) trebuie să fie făcută în scris.
    Nerespectarea  formei scrise duce la nulitatea învoielii cu privire la clauza penală (amendă, penalităţile de întîrziere).
    Articolul 168. Gajul
    În virtutea gajului,  creditorul (creditorul gajist) are dreptul, în cazul   în  care  debitorul  (debitorul  gajist)  nu  execută  obligaţia garantată  prin gaj, să i se satisfacă revendicarea, cu preferinţă  faţă de  ceilalţi  creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor  sau  a drepturilor patrimoniale date în gaj.
    Gajul se află  în  legătură  cu  obligaţia  garantată  prin  gaj  şi reprezintă,  suplimentar  la  obligaţia principală, un raport  de  drept accesoriu care este condiţionat în timp de durata obligaţiei principale, dacă legea sau contractul de gaj nu prevede altfel.
    Dacă contractul  nu  prevede altfel, gajul garantează  obligaţia  în volumul  existent  la  momentul satisfacerii  revendicării,  în  special dobînzile,  penalităţile, compensarea pierderilor cauzate de întîrzierea executării,  precum  şi  compensarea cheltuielilor  creditorului  gajist necesare pentru întreţinerea bunurilor date în gaj şi a cheltuielilor de
urmărire.
    Obligaţia ce   decurge  din  contractul  de  gaj  este   considerată obligaţie   garantată  prin  gaj,  dacă  acest  fapt  este  stipulat  în contractul în cauză.
    În cazul executării parţiale a obligaţiei faţă de creditorul gajist, valoarea  părţii  respective  a  gajului nu scade,  dacă  contractul  nu prevede altfel.
    Ipoteca şi ipoteca de întreprinzător sînt un gaj indivizibil.
    Relaţiile de  drept  privind  gajul,  în  măsura  în  care  nu  sînt reglementate  de prezentul cod, se reglementează de Legea cu privire  la gaj şi de alte acte normative.
[Art.168 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]
    Articolul 169. Părţile la contractul de gaj
    Creditorul gajist  este o persoană fizică sau juridică,  obligaţiile faţă de care sînt garantate prin gaj.
    Debitorul gajist  este  o persoană fizică sau juridică -  proprietar sau  un  alt posesor şi uzufructuar legal al bunurilor  sau  drepturilor patrimoniale date în gaj - care are dreptul să înstrăineze aceste bunuri sau drepturi patrimoniale.
    Debitor gajist poate fi atît debitorul, cît şi o terţă persoană.
[Art.169 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]
    Articolul 170. Obiectul gajului
    Obiect al gajului   (bun  gajat)  poate  fi  orice  bun  sau   drept patrimonial,  inclusiv  un  obiect  sau mai  multe  obiecte,  hîrtii  de valoare,  cu  excepţia  bunurilor  retrase din  circuitul  civil  pentru consumul populaţiei ori care, conform legii, nu pot fi urmărite.
    Nu pot fi obiect   al  gajului  obligaţiile  legate  nemijlocit   de persoana    debitorului    gajist   (pensiile   alimentare,    repararea prejudiciului  cauzat vieţii sau sănătăţii etc.), precum şi drepturile a căror cesiune este interzisă de lege.
    În contract poate  fi prevăzută extinderea gajului asupra  bunurilor şi drepturilor patrimoniale care pot fi dobîndite în viitor.
    Bunurile şi drepturile  patrimoniale care, conform legii, nu pot  fi transmise separat nu pot fi grevate cu gaj separat.
    Bunurile şi drepturile  patrimoniale  care  se află  în  proprietate comună   (mixtă)   pot  fi  date  în  gaj  numai  cu   acordul   tuturor proprietarilor.
    Dacă unul dintre proprietari dă în gaj cota sa aflată în proprietate în diviziune, acordul celorlalţi proprietari nu se cere.
    În cazul gajării bunurilor aflate în proprietatea unei întreprinderi sau  organizaţii, asupra gajului se decide în conformitate cu actele  de constituire a acesteia.
    Dreptul de gaj  se extinde asupra accesoriilor obiectului  principal al bunurilor gajate, dacă contractul nu prevede altfel.
    Asupra venitului  şi  producţiei obţinute din  utilizarea  bunurilor gajate dreptul de gaj se extinde numai în cazurile prevăzute de contract.
[Art.170 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]
    Articolul 171. Tipurile de gaj
    Există două tipuri de gaj: gaj înregistrat şi amanet.
    În cazul gajului  înregistrat, obiectul gajului rămîne în posesiunea debitorului gajist sau a unui terţ care acţionează în numele debitorului gajist.
    În cazul amanetului,  obiectul  gajului se transmite  în  posesiunea creditorului   gajist  sau  a  unui  terţ  care  acţionează  în   numele creditorului  gajist.  Conform contractului dintre creditorul gajist  şi debitorul  gajist,  obiectul gajului, încuiat şi sigilat  de  creditorul gajist,  poate  fi lăsat la debitorul gajist. Un obiect stabilit în  mod individual poate fi lăsat la debitorul gajist după ce va fi marcat cu un semn care confirmă amanetul.
    După natura relaţiilor  de drept, la categoria de gaj înregistrat se raportă:
    1) ipoteca -  gajarea pămîntului, clădirilor, construcţiilor,  altor bunuri imobile legate nemijlocit de pămînt, împreună cu terenul aferent, necesar funcţionalităţii obiectului gajat, sau cu dreptul de folosinţă a acestui teren;
    2) ipoteca de întreprinzător - gajul întreprinderii, care se extinde asupra   întregului   patrimoniu  al  întreprinderii,  inclusiv   asupra fondurilor  fixe  şi circulante, altor bunuri şi  drepturi  patrimoniale reflectate  în  bilanţul independent al întreprinderii, dacă  legea  sau contractul nu prevede altfel;
    3) gajul mărfurilor care se află în circuitul civil sau în proces de prelucrare;
    4) gajul bunurilor  şi  drepturilor patrimoniale pe  care  debitorul gajist le va dobîndi în viitor.
[Art.171 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]
    Articolul 172. Contractul de gaj
    Contractul de  gaj se încheie în scris. Bunurile în valoare de  pînă la 10 salarii minime pot fi gajate prin înţelegere orală.
    În contractul  de  gaj  se indică numele  şi  prenumele  (denumirea) părţilor,   domiciliul  (sediul)  lor,  tipul  gajului,   nomenclatorul, estimarea  bunurilor  gajate şi locul aflării lor,  obligaţia  garantată prin  gaj, volumul şi termenul de executare a obligaţiei, permiterea sau interzicerea gajului următor, alte condiţii.
    În cazul gajării   de  bunuri  sau  drepturi  patrimoniale  a  căror înstrăinare necesită autentificare notarială, contractul de gaj urmează, de  asemenea,  să fie autentificat notarial. Contractul de  ipotecă  (de ipotecă de întreprinzător) se autentifică notarial în mod obligatoriu.
    Orice modificare  sau completare a contractului de gaj se efectuează în forma prevăzută pentru încheierea contractului.
[Art.172 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]
    Articolul 173. Apariţia gajului
    Gajul apare în virtutea contractului.
    Gajul înregistrat  apare din momentul înregistrării contractului  de gaj.
    În cazul amanetului,   gajul   apare   din   momentul   transmiterii obiectului gajului, dacă contractul de gaj nu prevede altfel.
[Art.173 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]
    Articolul 174. Dreptul de a folosi şi de a dispune
                          de obiectul gajului
    Debitorul gajist  are dreptul să folosească obiectul gajului conform destinaţiei  acestuia,  precum şi să obţină prin intermediul lui  venit, dacă  contractul  nu prevede altfel, iar din esenţa gajului  nu  rezultă  altceva.
    Debitorul gajist  este în drept, cu acordul creditorului gajist,  să dea  obiectul  gajului în locaţiune sau în folosinţă gratuită unei  alte persoane  sau să dispună de el în alt mod, dacă legea sau contractul  de gaj nu prevede altfel.
    Acordul ce limitează  dreptul  debitorului  gajist de  a  lăsa  prin testament bunurile gajate se consideră nul.
    Creditorul gajist,   cu   excepţia  lombardului,  are   dreptul   să folosească  obiectul  gajului numai în cazurile prevăzute  de  contract, urmînd  să  prezinte debitorului gajist dare de seamă  despre  folosirea lui.  Creditorul  gajist  poate fi obligat prin contract să  obţină  din obiectul  gajului  venit pentru a stinge obligaţia principală  garantată
prin gaj.
    Debitorul gajist  sau  creditorul gajist, în funcţie de faptul  care dintre  ei deţine bunurile gajate, este obligat să le păstreze şi să  le întreţină,  respectînd  dreptul  de  folosinţă a  acestora.  Dacă  apare pericolul  pierderii  sau deteriorării bunurilor gajate, partea care  le deţine  este  obligată să informeze imediat cealaltă parte,  iar  partea
care nu deţine bunurile are dreptul să le examineze.
    Lombardul-creditor  gajist  este obligat să asigure pe cont  propriu bunurile  primite  în  gaj  în cuantumul valorii  lor  depline,  conform estimărilor făcute, cu acordul părţilor, la primirea bunurilor în gaj.
[Art.174 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]
[Partea 2 art.174 modificată prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 175. Înlocuirea şi restabilirea obiectului gajului
    Înlocuirea obiectului  gajului  se  admite cu  acordul  creditorului gajist, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
    În cazul în care  bunul gajat a fost pierdut sau deteriorat sau dacă dreptul  de proprietate asupra lui ori dreptul de gestiune asupra lui  a fost suspendat în temeiurile prevăzute de lege, debitorul gajist trebuie să-l  restabilească într-un termen acceptabil sau să-l înlocuiască cu un bun echivalent, dacă contractul nu prevede altfel.
[Art.175 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]
    Articolul 176. Autorizaţia de înstrăinare a bunurilor
                          gajate libere de gaj
    Creditorul gajist  poate să acorde debitorului gajist o  autorizaţie de înstrăinare a obiectului gajului liber de gaj. Această prevedere  nu se extinde asupra cazurilor de amanet. O astfel de înstrăinare  trebuie să fie  cu titlu oneros şi făcută în modul stabilit  pentru  înlocuirea obiectului gajului.
    Acordarea autorizaţiei  de înstrăinare a obiectului gajului liber de gaj poate fi prevăzută în contractul de gaj. În acest caz, persoana care încheie o tranzacţie cu debitorul gajist procură bunurile grevate de gaj libere de gaj.
    În cazul gajării  de  mărfuri  care se află în circuit civil  şi  în proces de prelucrare, debitorul gajist poate înstrăina unele mărfuri din rezervele  sale  de mărfuri grevate de gaj prin vînzarea lor  în  cadrul unei activităţi comerciale obişnuite.
    Acţiunea autorizaţiei  de înstrăinare a obiectului gajului liber  de gaj  se  suspendă  odată  cu înmînarea avizului de  executare  silită  a obligaţiei  garantate  prin  gaj,  pînă la momentul  în  care  procedura executării silite a acestei obligaţii nu poate fi continuată.
    Autorizaţia de  înstrăinare a obiectului gajului liber de gaj devine nulă odată cu transformarea gajului înregistrat în amanet.
[Art.176 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]
[Alin.1 art.176 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]
[Partea 3 art.176 modificată prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 177. Procurarea de către terţ a bunurilor grevate de gaj
    Orice terţ dobîndeşte   dreptul  de  proprietate  asupra   bunurilor grevate  de  gaj ori dreptul de gestiune a lor, ţinînd cont de  gaj,  cu excepţia  cazurilor  prevăzute la articolul 176 din prezentul cod şi  la prezentul articol.
    Bunurile grevate  de gaj se consideră libere de gaj în cazul în care achizitorul  consideră cu bună credinţă că nu există gaj şi că nu există circumstanţe  în  a  căror virtute ar trebui să  ştie  despre  existenţa gajului.
    Achizitor de bună credinţă se consideră:
    1) persoana care procură:
    - bunuri grevate de gaj sub formă de mărfuri care se află în circuit civil şi în proces de prelucrare;
    - bunuri sau drepturi patrimoniale, cu excepţia bunurilor imobile şi drepturilor  asupra  bunurilor  imobile a căror  comercializare  a  fost anunţată în mijloacele de informare publică;
    - documente de  plată,  conosamente,  acţiuni, titluri  de  creanţă, contracte  care sînt cotate la o bursă autoritară sau cu care se fac, de regulă, tranzacţii la bursă;
    2) persoana considerată ca atare de către instanţa judecătorească şi în alte cazuri prevăzute de lege.
[Art.177 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]
[Art.177 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]
    Articolul 178. Gajul următor şi consecutivitatea executării
                          creanţelor creditorilor gajişti
    Darea în gajul  următor  a bunurilor gajate se admite dacă  nu  este interzisă prin contractele de gaj încheiate anterior.
    Debitorul gajist  este obligat să prezinte fiecărui creditor gajist, următor  şi precedent, datele tuturor cazurilor de gajare a bunurilor şi a  drepturilor patrimoniale. Nerespectarea acestei obligaţii atrage după sine  nulitatea  tranzacţiilor  următorului gaj  şi  răspunderea  pentru prejudiciul cauzat creditorilor gajişti.
    Consecutivitatea  executării  creanţelor la cîteva drepturi  de  gaj asupra unora şi aceloraşi bunuri sau drepturi patrimoniale se stabileşte ţinîndu-se  cont  de  consecutivitatea  apariţiei  drepturilor  de  gaj. Creanţele următorului creditor gajist se execută după executarea deplină a creanţelor precedentului creditor gajist.
    Consecutivitatea  executării  creanţelor  poate fi  modificată  dacă creditorii  gajişti  care dispun de dreptul preferenţial de executare  a creanţelor la unul şi acelaşi obiect al gajului consimt.
[Art.178 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]
    Articolul 179. Particularităţile gajării mărfurilor care
                         se află în circuit civil şi în proces de prelucrare
    În cazul gajării  mărfurilor  care  se află în circuit civil  şi  în proces  de  prelucrare,  debitorul  gajist este  în  drept  să  modifice componenţa  şi  forma  naturală  a  obiectului  gajului  (stocurilor  de mărfuri,  materiei  prime,  materialelor,  semifabricatelor,  produselor finite  etc.)  astfel încît valoarea lor totală să nu se reducă faţă  de
valoarea indicată în contractul de gaj.
    Reducerea valorii mărfurilor gajate care se află în circuit civil şi în  proces  de prelucrare se admite proporţional cu partea  executată  a obligaţiei garantate prin gaj, dacă contractul nu prevede altfel.
    Mărfurile care  se află în circuit civil şi în proces de prelucrare, înstrăinate  de  debitorul gajist, încetează a fi obiect al gajului  din momentul  trecerii lor în proprietatea persoanei care le-a procurat, iar mărfurile  procurate de debitorul gajist, indicate în contractul de gaj, devin obiect al gajului din momentul în care debitorul gajist dobîndeşte dreptul de proprietate asupra lor.
[Art.179 în redacţia Legii nr.1465 din 29.01.98]
[Art.179 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 1791. Particularităţile gajării hîrtiilor de valoare
    Hîrtiile de valoare  pot  fi gajate în temeiul contractului de  gaj. Gajarea  hîrtiilor  de  valoare prin andosament  se  efectuează  conform legislaţiei.
    Certificatele la dobînzi, dividende şi la alte venituri, obţinute în temeiul  dreptului  exprimat în hîrtia de valoare, constituie obiect  al gajului în cazul în care contractul nu prevede altfel.
[Art.179/1 introdus prin Legea nr.1465 din 29.01.98]
    Articolul 1792. Urmărirea bunurilor grevate de gaj
    Dacă la expirarea  termenului  de executare a  obligaţiei  garantate prin  gaj  debitorul  gajist  nu  a  executat  sau  a  încălcat  această obligaţie, creditorul gajist obţine dreptul de a urmări obiectul gajului la  momentul  expirării termenului, dacă legea sau contractul de gaj  nu prevede  că  acest  drept  apare mai tîrziu  sau  dacă,  conform  legii, urmărirea obiectului gajului nu poate avea loc mai înainte.
    Bunurile grevate  de gaj sînt urmărite din valoarea bunurilor gajate în  conformitate  cu  hotărîrea instanţei judecătoreşti  dacă  debitorul gajist  şi creditorul gajist nu au avut o altă înţelegere încheiată după apariţia  dreptului  de  satisfacere a obligaţiei  garantate  prin  gaj. Debitorul  gajist şi creditorul gajist pot conveni asupra modalităţii de
comercializare a bunurilor gajate.
    Obiectul gajului  poate  fi urmărit numai prin  hotărîrea  instanţei judecătoreşti în cazul în care:
    1) pentru încheierea  contractului de gaj a fost necesar acordul sau autorizaţia unei alte persoane sau a unei alte autorităţi;
    2) obiectul gajului   îl  constituie  bunuri  de  valoare  istorică, artistică sau culturală;
    3) debitorul  gajist  lipseşte  şi  locul aflării lui  nu  poate  fi identificat.
    Prin derogare  de  la  dispoziţiile  alineatului  2  al  prezentului articol şi ale articolului 1793, executarea creanţelor creditorilor din valoarea  bunurilor  gajate  ale  persoanei  căreia  i-a  fost  deschisă procedura  falimentară se efectuează în modul stabilit de legislaţia  cu privire la faliment.
[Art.179/2 introdus prin Legea nr.1465 din 29.01.98]
    Articolul 1793. Distribuirea mijloacelor obţinute din
                            comercializarea obiectului gajului
    Chestiunea distribuirii  mijloacelor  obţinute  din  comercializarea obiectului gajului o hotărăşte instanţa judecătorească în modul stabilit la alineatul 4 al prezentului articol.
    În cazul în care  mijloacele  obţinute nu satisfac toate  creanţele, creditorul  gajist  este  în drept să obţină mijloacele lipsă  din  alte bunuri  ale  debitorului ce pot fi urmărite conform legislaţiei, fără  a beneficia în acest caz de privilegiul ce rezultă din dreptul de gaj.
    Dacă mijloacele  obţinute  din  comercializarea  obiectului  gajului depăşesc  valoarea obligaţiilor creditorului gajist garantate prin  gaj, diferenţa se plăteşte debitorului gajist.
    Mijloacele obţinute  din comercializarea obiectului gajului  trebuie să fie distribuite fără întîrziere în următoarea succesiune:
    1) cheltuielile legate de comercializarea bunurilor gajate, inclusiv cheltuielile de judecată şi remunerarea gestionarului întreprinderii (în cazul ipotecii de întreprinzător);
    2) creanţele  creditorului gajist (sau creditorilor gajişti, conform succesiunii de executare a creanţelor lor);
    3) plăţile către alte persoane care au dreptul să primească mijloace din comercializarea obiectului gajului.
[Art.179/3 introdus prin Legea nr.1465 din 29.01.98]
    Articolul 1794. Executarea înainte de termen a obligaţiei garantate
                             prin gaj şi urmărirea obiectului gajului
    Creditorul gajist  este  în  drept să ceară  executarea  înainte  de termen a obligaţiei garantate prin gaj dacă:
    1) obiectul gajului  nu  se  află în posesiunea  debitorului  gajist contrar condiţiilor contractului de gaj sau în cazul încetării dreptului de   proprietate  asupra  obiectului  dat  în  gaj  conform  temeiurilor prevăzute de legislaţie;
    2) debitorul  gajist  încalcă  regulile de  înlocuire  a  obiectului gajului;
    3) creditorul gajist nu respectă obligaţia principală garantată prin gaj.
    Creditorul gajist  este  în  drept să ceară  executarea  înainte  de termen  a obligaţiei garantate prin gaj, iar în cazul neexecutării  unei astfel  de creanţe, să pună sub urmărire obiectul gajului dacă debitorul gajist:
    1) a încălcat regulile gajului următor;
    2) nu a respectat obligaţiile prevăzute la articolul 174 alineatul 5 din prezentul cod;
    3) a înstrăinat  obiectul gajului încălcînd prevederile  articolului 178 alineatele 3 şi 4 din prezentul cod.
[Art.179/4 introdus prin Legea nr.1465 din 29.01.98]
    Articolul 1795. Stingerea dreptului de gaj
    Dreptul de gaj se stinge în cazurile:
    1) stingerii obligaţiei garantate prin gaj;
    2) expirării termenului gajului;
    3) distrugerii bunurilor gajate;
    4) comercializării silite a bunurilor gajate;
    5) în alte cazuri prevăzute de lege.
[Art.179/5 introdus prin Legea nr.1465 din 29.01.98]
    Articolul 180. Fidejusiunea
    Prin contractul  de  fidejusiune  fidejusorul  se  obligă  faţă  de creditorul  unei  terţe persoane să răspundă în întrejime sau în  parte pentru executarea de către aceasta din urmă a obligaţiei sale.
    Fidejusiunea poate garanta numai o creanţă valabilă.
    Contractul de  fidejusiune trebuie să fie încheiat în formă scrisă. Nerespectarea   formei   scrise   atraje  nulitatea   contractului   de fidejusiune.
    Articolul 181. Răspunderea fidejusorului
    În cazul neexecutării  obligaţiei debitorul şi fudejusorul  răspund în   faţa  creditorului  ca  debitori  solidari,  dacă  contractul   de fudejusiune nu prevede altfel.
    Fidejusorul răspunde în aceiaşi măsură ca şi debitorul, în special, pentru  plata  dobînzilor,  pentru  repararea  daunelor,  pentru  plata clauzei penale, dacă contractul de fidejusiune nu prevede altfel.
    Articolul 182. Drepturile şi obligaţiile fidejusorului în cazul
                          intentării unei acţiuni împotriva lui
    Dacă se intentează  o acţiune împotriva fidejusorului, acesta  este obligat să-l întroducă în cauză pe debitor.
    În caz contrar  debitorul are dreptul să pună în acţiunea de regres a  fidejusorului  toate  excepţiile,  pe  care  le-ar  fi  putut  opune creditorului.
    Fidejusorul are  dreptul  să  opună în acţiunea creditorului  toate excepţiile,  pe  care  le-ar fi putut opune debitorul.  Fidejusorul  nu pierde  dreptul  la  aceste  excepţii nici în cazul  cînd  debitorul  a renunţat la ele sau şi-a recunoscut obligaţia.
    Dacă creditorul  va  renunţa la dreptul lui de a fi  îndestulat  cu preferinţă  sau  la  garantarea obligaţiei stabilită  în  folosul  lui, fidejusorul  este  eliberat de obligaţia sa, întrucît creditorul ar  fi avut  posibilitatea  să-şi  îndestuleze  creanţa,  folosind  drepturile arătate mai sus.
    Articolul 183. Drepturile fidejusorului care a executat obligaţia
    Asupra fidejusorului   care   a  executat  obligaţia   trec   toate drepturile creditorului din această obligaţie.
    După ce fidejusorul va îndeplini obligaţia, creditorul este obligat să-i  remită  documentele, care atestă creanţa  împotriva  debitorului, precum şi să-i predeie drepturile care garantează această creanţă.
    Articolul 184. Înştiinţarea fidejusorului despre executarea
                         obligaţiei de către debitor
    Debitorul care a executat obligaţia garantată prin fidejusiune este obligat  să  înştiinţeze de îndată despre aceasta pe fidejusor. În  caz contrar  fidejusorul, care a executat obligaţia, îşi menţine dreptul de a  intenta  o acţiune de regres împotriva debitorului. În cazul  acesta debitorul   are  dreptul  să-l  urmărească  pe  creditor  numai  pentru
restituirea celor primite fără temei.
    Articolul 185. Garanţia prin fidejusiune dată de mai multe
                          persoane
    Persoanele care  au  dat împreună o garanţie prin fidejusiune  sînt solidar  obligate  faţă de creditor, dacă contractul de fidejusiune  nu prevede altfel.
    Fiecare din fidejusori are dreptul de a intenta o acţiune de regres împotriva debitorului, în limitele sumei plătite de el.
    Articolul 186. Încetarea fidejusiunii
    Fidejusiunea încetează odată cu încetarea obligaţiei garantate prin ea.
    Fidejusiunea încetează de asemenea, dacă creditorul în curs de trei luni  de  la  împlinirea  termenului de executare a  obligaţiei  nu  va intenta   o  acţiune  fidejusorului.  Dacă  termenul  de  executare   a obligaţiei  nu este arătat sau dacă executarea poate fi cerută în orice moment,  atunci, dacă lipseşte o altă învoială, obligaţia fidejusorului încetează  la  expirarea  unui an din ziua încheierii  contractului  de fidejusiune.
    Articolul 187. Arvuna
    Arvuna este o  sumă  de bani, plătită în contul  plăţilor  datorate potrivit  contractului  de  unul din contractanţi celuilalt,  pentru  a confirma încheierea contractului şi a-i garanta executarea.
    Contractul de  arvună,  indiferent de suma arvunei, trebuie să  fie încheiat în formă scrisă.
    Dacă pentru neexecutarea  contractului  răspunde partea care a  dat arvuna,  aceasta  rămîne  celeilalte părţi.  Dacă  pentru  neexecutarea contractului  răspunde partea care a primit arvuna, ea este obligată să lătească celeilalte părţi dublul arvunei.
    Pe lîngă aceasta,   partea   care  răspunde   pentru   neexecutarea contractului  este obligată să repare daunele cauzate celeilalte părţi, care n-au fost acoperite prin plata arvunei, dacă contractul nu prevede altfel.
    Articolul 188. Garanţia
    Garanţia este  obligaţia, prevăzută prin lege sau prin contract, pe care  şi-o  ia o organizaţie socialistă de a plăti dastoria  unei  alte organizaţii,  în  întregime  sau în parte, în  cazul  neexecutării  sau executării necorespunzătoare a obligaţiei.
    Garanţia, stipulată prin contract, trebuie dată în formă scrisă.
    În cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiei asigurate  prin garanţie, răspunderea materială a organizaţiei  garante este complimentară la răspunderea debitorului.
    Articolulo 189. Extinderea asupra garanţiei a regulilor cu
                            privire la fidejusiune
    Dispoziţiile  articolelor  180, 182, 184, 186 şi 188 din  prezentul Cod se extind asupra garanţiilor, date de organizaţie pentru garantarea plăţii  unei  sume  de  bani  datorate  de  o  altă  organizaţie,  dacă legislaţia Uniunii RSS şi RSS Moldoveneşti nu prevede altfel.
CAPITOLUL AL ŞAISPREZECELEA
EXECUTAREA OBLIGAŢIILOR
    Articolul 190. Condiţiile generale ale executării
                          obligaţiilor
    Obligaţiile trebuie  să fie executate în modul corespunzător şi  la termenul  stabilit,  în conformitate cu prevederile legii,  actului  de planificare,  contractului,  iar în lipsa unor asemenea prevederi -  în conformitate cu regulile aplicate de obicei în această materie.
    Articolul 191. Inadmisibilitatea refuzului unilateral
                         de a executa obligaţia
    Cu excepţia cazurilor  prevăzute  de  lege  nu  se  admite  refuzul unilateral  de  a executa obligaţia şi nici modificarea  unilaterală  a condiţiilor contractului.
    Articolul 192. Executarea obligaţiei în rate
    Creditorul are dreptul să nu accepte executarea obligaţiei în rate, dacă nu este prevăzut altfel prin lege, prin actul de planificare, prin contract sau dacă aceasta nu decurge din sensul obligaţiei.
    Articolul 193. Trecerea executării obligaţiei
                         asupra unei terţe persoane
    Executarea obligaţiei ce rezultă dintr-un contract poate fi trecută în  întrejime sau în parte, asupra unei terţe persoane, dacă aceasta  e prevăzut  prin  regulile  stabilite, precum şi dacă  terţa  persoană  e legată  de una din părţi prin subordonare administrativă sau  printr-un contract corespunzător.
    Dacă din lege,  contract  sau  din sensul obligaţiei nu  reiese  că debitorul  este  dator  să  execute obligaţia  personal,  creditorul  e obligat să accepte executarea propusă de terţa persoană pentru debitor.
    Articolul 194. Nestipularea termenului executării obligaţiei
    Dacă termenul  executării  obligaţiei  nu este  stipulat  sau  dacă executarea  poate fi cerută în orice moment, creditorul are dreptul  să ceară  executarea,  iar  debitorul are dreptul  să  execute  obligaţiea oricînd.
    Debitorul este  obligat  să execute această obligaţie în termen  de şapte  zile  din momentul formulării de către creditor a cererii  sale, dacă îndatorirea de a executa imediat nu rezultă din lege, contract sau din sensul obligaţiei.
    Articolul 195. Executarea obligaţiei înainte de termen
    Debitorul are  dreptul să execute obligaţia înainte de termen, dacă din lege, contract sau din sensul obligaţiei nu rezultă altfel.
    Executarea obligaţiei înainte de termen între organizaţiile de stat cooperstiste  şi alte organizaţii obşteşti, se admite în cazurile, cînd aceasta  e  prevăzut de lege sau contract, precum şi cu  consimţămîntul creditorului.
    Articolul 196. Amînarea sau eşalonarea executării obligaţiei
    Instanţa judecătorească  competentă sau arbitrii aleşi, dacă  există motive  suficiente,  au  dreptul  să  acorde  debitorului  amînarea  sau eşalonarea executării obligaţiei.
[Art.196 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]
    Articolul 197. Locul executării obligaţiei
    Obligaţia trebuie  să fie executată la locul, care este stabilit de lege,  de  contract sau de actul de planificare, în baza căruia a  luat naştere obligaţia, sau la locul care rezultă din conţinutul obligaţiei.
    Dacă locul executării  nu este specificat şi nu rezultă din  sensul obligaţiei, ea trebuie să fie executată precum urmează:
    1) obligaţia de a preda o clădire - la locul unde se află clădirea;
    2) obligaţia  bănească  (cu  excepţia  obligaţiilor  organizaţiilor socialiste)   -  la  domiciliul  creditorului  din  momentul   naşterii obligaţiei.  Dacă  pînă la data executării obligaţiei  creditorul  şi-a schimbat  domiciliul şi a înştiinţat despre aceasta la timp pe debitor, acesta din urmă e obligat s-o execute la noul domiciliu al creditorului
urmînd   ca  toate  cheltuielile,  legate  de  schimbarea  locului   de executare, să cadă în sarcina creditorului;
    3) toate celelalte   obligaţii  -  la  domiciliul  debitorului  din momentul  naşterii  obligaţiei,  iar  dacă debitorul  este  o  persoană juridică - la sediul ei.
    Articolul 198. Valuta obligaţiilor băneşti
    Obligaţiile băneşti  trebuie să fie exprimate şi plătite în  valută sovietică.
    Exprimarea şi plata obligaţiilor băneşti în valută străină se admit numai în cazurile şi în modul prevăzute de legislaţia Uniunii RSS.
    Articolul 199. Dobînzile
    Este interzisă  plătirea  dobînzilor pentru obligaţii  băneşti  sau pentru alte obligaţii, cu excepţia operaţiilor instituţiilor de credit, a  obligaţiilor  din  domeniul comerţului exterior şi  în  alte  cazuri arătate de lege.
    Articolul 200. Executarea obligaţiilor reciproce din contract
    Obligaţiile reciproce   din  contract  trebuie  să  fie   executate simultan,  dacă din lege, contract sau din sensul obligaţiei nu rezultă altfel.
    Articolul 201. Executarea obligaţiei alternative
    Debitorului, care este obligat să îndeplinească un act din două sau mai multe acte, îi aparţine dreptul de alegere, dacă din lege, contract sau din sensul obligaţiei nu rezultă altfel.
    Articolul 202. Executarea obligaţiei în caz de  pluralitate
                         de creditori sau de debitori
    În caz de pluralitate   de  creditori  sau  de  debitori  ai   unei obligaţii fiecare creditor are dreptul să ceară executarea, iar fiecare debitor  este  obligat să execute obligaţia în părţi egale cu  ceilalţi debitori, dacă din lege sau din contract nu rezultă altfel.
    La o obligaţie  care  se  naşte din contracte pe  cote-părţi  între organizaţiile  socialiste dreptul creditorului de a cere executarea  şi obligaţia debitorului de a executa obligaţia sînt determinate de cotele prevăzute în contract.
    Articolul 203. Obligaţiile solidare
    Obligaţia solidară  sau  creanţa solidară se naşte, dacă aceasta  e prevăzut  de contract sau e stabilit de lege, în special dacă  obiectul obligaţiei este indivizibil.
    Articolul 204. Dreptul creditorului în cazul unei obligaţii
                         solidare a debitorilor
    În cazul unei  obligaţii  solidare  a  debitorilor  creditorul  are dreptul  să pretindă executarea atît tuturor debitorilor la un loc, cît şi fiecăruia din ei în parte, să pretindă executarea obligaţiei atît în întrejime, cît şi parţial.
    Creditorul care  n-a  fost îndestulat pe deplin de către  unul  din debitorii  solidari, are dreptul să ceară celorlalţi debitori  solidari să execute ceia ce n-a primit.
    Debitorii solidari  rămîn  obligaţi,  pînă  cînd  obligaţia  va  fi executată în întrejime.
    Articolul 205. Excepţiile opuse de către debitorii solidari
                         creditorului
    În cazul unei  obligaţii solidare debitorul nu are dreptul să opună creditorului   excepţii,  bazate  pe  raporturile  altor  debitori   cu creditorul, la care nu participă debitorul respectiv.
    Articolul 206. Executarea unei obligaţii solidare de către
                         unul din debitori
    Executarea unei  obligaţii solidare în întrejime de către unul  din debitori  eliberează pe ceilalţi debitori de executarea obligaţiei faţă de creditor.
    Debitorul care  a  executat  o obligaţie solidară  are  dreptul  să intenteze o acţiune de regres împotriva fiecăruia din ceilalţi debitori în  părţi  egale, scăzîndu-se partea lui, dacă legea sau contractul  nu prevede  altfel.  Partea  neplătită  de  unul  din  debitorii  solidari debitorului,  care a executat obligaţia solidară, cade în măsură  egală
în  sarcina  aceluia care n-a plătit şi în sarcina celorlalţi  debitori solidari.
    Articolul 207. Creanţele solidare
    În cazul unei  creanţe solidare fiecare din creditorii solidari are dreptul să ceară debitorului plata creanţei în întregime.
    Debitorul nu  are  dreptul să opună unuia din  creditorii  solidari excepţii, bazate pe raporturile debitorului cu alt creditor solidar, la care creditorul respectiv nu participă.
    Executarea obligaţiei  în  întregime  faţă de unul  din  creditorii solidari  îl  eliberează  pe debitor de executarea obligaţiei  faţă  de ceilalţi creditori.
    Creditorul solidar,  a  cărui creanţă a fost executată de  debitor, este  obligat să restituie celorlalţi creditori partea ce li se cuvine, dacă din raporturile ce există între ei nu rezultă altfel.
    Articolul 208. Executarea unei obligaţii băneşti
                          prin depunerea sumei
    Dacă creditorul  lipseşte,  precum  şi dacă el refuză  să  primească executarea creanţei, cît şi în caz de altă întîrziere din partea lui, la fel  şi  în  cazul  cînd creditorul incapabil nu  are  un  reprezentant, debitorul  unei  obligaţii  băneşti sau al unei obligaţii  care  prevede remiterea  unor  titluri  de  valoare are dreptul să  depună  banii  sau
titlurile  de  valoare  datorate de el la biroul notarial,  care  îl  va înştiinţa despre acest lucru pe creditor.
    Depunerea banilor  sau a titlurilor de valoare la biroul notarial se consideră ca executare a obligaţiei.
[Art.208 modificat prin Legea nr.126 din 30.07.98]
[Art.208 modificat prin Ucazul 04.09.75]
CAPITOLUL AL ŞAPTESPREZECELEA
CESIUNEA DE CRENAŢĂ ŞI CESIUNEA DE DATORIE
    Articolul 209. Cesiunea de creanţă
    Cesiunea unei  creanţe  de către un creditor unei alte persoane  se admite,  dacă nu este în contradicţie cu legea, cu contractul sau  dacă creanţa nu este legată de persoana creditorului.
    Nu se admite  cesiunea  de creanţă cu privire la  repararea  daunei materiale, provocate prin vătămarea sănătăţii sau prin cauzarea morţii, precum  şi prin contractul  de înstrăinare  a  unei  case  cu  condiţia întreţinerii pe viaţă.
    La dobînditorul   creanţei   trec   drepturile,   care   garantează executarea obligaţiei , inclusiv drepturile de gaj, dacă contractul  de gaj nu prevede altfel.
[Alin.3 art.209 completat prin Legea nr.1465 din 29.01.98]
    Articolul 210. Îndatoririle şi răspunderea creditorului,
                          care a cedat creanţa
    Creditorul care  a  cedat creanţa unei alte persoane  este  obligat să-i remită documentele, care atestă dreptul la creanţă.
    Vechiul creditor răspunde în faţa noului creditor pentru validitatea creanţei  care  i-a fost  cedată, dar nu  răspunde  pentru  neexecutarea acestei  creanţe  de către debitor, cu excepţia cazurilor, cînd  vechiul creditor a garantat pentru debitor faţă de noul creditor.
    Articolul 211. Executarea obligaţiei faţă de vechiul creditor în caz
                         de lipsă a înştiinţării despre cesiunea de creanţă
    Dacă debitorul  n-a  fost  înştiinţat, că a avut loc o  cesiune  de creanţă, executarea obligaţiei faţă de vechiul creditor se consideră ca executare a obligaţiei faţă de creditorul corespunzător.
    Articolul 212. Excepţiile opuse de debitor noului creditor
    Debitorul are dreptul să opună noului creditor toate excepţiile, pe care  a putut să le opună vechiului creditor pînă în momentul  primirii înştiinţării cu privire la cesiunea creanţei.
    Articolul 213. Cesiunea de datorie
    Debitorul poate  să  facă cesiunea datoriei sale asupra  unei  alte persoane numai cu consimţămîntul creditorului.
    Noul debitor  are  dreptul să opună creditorului toate  excepţiile, bazate pe raporturile dintre creditor şi vechiul debitor.
    Fidejusiunea  şi  gajul  constituit de o terţă  persoană  încetează odată cu cesiunea creanţei, dacă fidejusorul sau constituitorul gajului n-a consimţit să răspundă pentru noul debitor.
    Articolul 214. Forma cesiunii de creanţă şi cesiunii de datorie
    Cesiunea de creanţă  şi cesiunea de datorie, bazate pe o  convenţie încheiată  în  formă  scrisă, trebuie să se facă de asemenea  în  formă scrisă.
CAPITOLUL AL OPTSPREZECELEA
RĂSPUNDEREA PENTRU NEEXECUTAREA OBLIGAŢIILOR
    Articolul 215. Obligaţia debitorului de a repara daunele
    În cazul neexecutării  sau  executării necorespunzătoare  de  către debitor  a  obligaţiei,  el  este obligat  să  repare  daunele  cauzate creditorului.
    Prin daune se  înţeleg  cheltuielile făcute de creditor,  pierderea sau  deteriorarea  bunului  lui,  precum şi  veniturile  neobţinute  de creditor,  pe  care  el le-ar fi obţinut, dacă obligaţia   ar  fi  fost executată de debitor.
    Articolul 216. Clauza penală şi daunele
    Dacă pentru neexecutarea   sau   executarea   necorespunzătoare   a obligaţiei   s-a  prevăzut  o  clauză  penală  (amendă,  penalităţi  de întîrziere),  daunele  se  repară în ce priveşte partea care  n-a  fost acoperită prin clauza penală (amendă, penalităţile de întîrziere).
    Legea sau contractul poate să prevadă următoarele cazuri:
    1) cînd poate fi urmărită  numai clauza  penală (amenda, penalităţi de întîrziere), dar nu şi daunele;
    2) cînd daunele  pot fi urmărite în întregime peste suma  prevăzută de clauza penală (amendă, penalităţile de întîrziere);
    3) cînd la alegerea  creditorului pot fi urmărite fie clauza penală (amenda, penalităţile de întîrziere), fie daunele.
    Articolul 217. Reducerea clauzei penale
    Dacă clauza penală  (amenda, penalităţile de întîrziere) ce urmează a  fi  plătită  este  prea mare în comparaţie cu  daunele  suferite  de creditor,  instanţa  judecătorească are dreptul să reducă clauza penală (amenda,  penalităţile de întîrziere). În acest caz instanţa trebuie să ţină seama de:
    1) măsura în care debitorul a executat obligaţia;
    2) starea materială a cetăţenilor, care participă la obligaţie;
    3) nu numai de  interesele patrimoniale ale creditorului, dar şi de alte interese ale lui, care merită atenţie.
    Instanţa judecătorească competentă sau arbitrii aleşi au dreptul, în cazuri  excepţionale,  ţinînd seama de interesele, care merită  atenţie, ale   părţilor   să  reducă  clauza  penală  (amenda,  penalităţile   de întîrziere) ce urmează să fie plătită creditorului.
[Alin.2 art.217 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]
    Articolul 218. Limitarea răspunderii luate prin obligaţii
    Legislaţia Uniunii  RSS şi a RSS Moldoveneşti poate să stabilească, în  ce  priveşte  unele categorii de obligaţii, o  răspundere  limitată pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor.
   Organizaţiile  socialiste  nu-şi  pot limita  răspunderea    într-o învoială,  dacă  răspunderea pentru categoria respectivă  de  obligaţii este stabilită precis de lege.
    Articolul 219. Îndatorirea debitorului, care a plătit
                          clauza penală sau a reparat daunele, de
                          a executa obligaţia în natură
    Plata clauzei   penale  (amenzii,  penalităţilor  de   întîrziere), stipulată pentru caz de întîrziere sau altă executare necorespunzătoare a   obligaţiei,  şi  repararea  daunelor,  cauzate  pentru   executarea necorespunzătoare, nu-l  eliberează pe debitor de executarea obligaţiei în natură,  cu excepţia cazurilor,  cînd sarcina de plan,  pe  care  se
bazează obligaţia dintre organizaţiile socialiste,şi-a pierdut puterea.
    Articolul 220. Efectele neexecutării obligaţiei de a preda
                          un lucru individual determinat
    În cazul  neexecutării obligaţiei de a preda creditorului un  lucru individual  determinat în proprietate, în administrare operativă sau în folosinţă,  creditorul are dreptul să ceară ca lucrul să fie luat de la debitor  şi  să  fie predat creditorului. Acest drept se  pierde,  dacă lucrul  a fost deja predat unei terţe persoane, care are acelaşi drept. Dacă  lucrul n-a fost încă predat, se bucură de preferinţă  creditorul, în  folosul  căruia  obligaţia  a luat naştere mai  înainte,  iar  dacă aceasta  nu  se  poate stabili, se bucură de preferinţă acela,  care  a intentat acţiunea primul.
    Articolul 221. Efectele neexecutării obligaţiei de a
                          îndeplini o anumită lucrare
    Dacă debitorul  nu  şi-a executat obligaţia de a îndeplini o  anumă lucrare, creditorul are dreptul s-o îndeplinească pe contul debitorului sau poate să ceară repararea daunelor.
    Articolul 222. Culpa ca o condiţie a răspunderii pentru
                          neexecutarea obligaţiilor
    Persoana care  nu şi-a executat obligaţia sau a executat-o  într-un mod  necorespunzător poartă răspundere materială numai în caz de  culpă (dol  sau  imprudenţă), cu excepţia cazurilor prevăzute de lege sau  de contract. Lipsa culpei o dovedeşte persoana care n-a executat obligaţia.
    Articolul 223. Efectele neexecutării obligaţiei din culpa
                         ambelor părţi
    Dacă  neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei se datoreşte  culpei ambelor părţi, instanţa judecătorească competentă  sau arbitrii  aleşi  reduc  corespunzător mărimea  răspunderii  debitorului. Instanţa  judecătorească,  organul  de arbitraj sau  arbitrii  aleşi  au dreptul,  de  asemenea  să reducă mărimea răspunderii  debitorului  dacă creditorul  a  contribuit  intenţionat  sau din  imprudenţă  la  mărirea daunelor,  cauzate prin neexecutarea sau executarea necorespunzătoare  a obligaţiei, sau n-a luat măsuri pentru micşorarea lor.
[Alin.1 art.223 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]
    Dispoziţiile  din  prezentul articol se aplică corespunzător şi  în cazurile  cînd debitorul, în virtutea legii sau a contractului,  poartă răspunderea    materială    pentru    neexecutarea    sau    executarea necorespunzătoare a obligaţiei, indiferent de culpa ei.
    Articolul 224. Răspunderea debitorului pentru actele
                          terţelor persoane
    Debitorul răspunde     pentru    neexecutarea     sau    executarea necorespunzătoare  a  obligaţiei de către terţele persoane, în  sarcina cărora  este pusă executarea ei (articolul 193 din prezentul Cod), dacă legislaţia Uniunii RSS sau a RSS Moldoveneşti nu prevede,că răspunderea o poartă nemijlocit executantul.
    Articolul 225. Efectele neexecutării unui contract bilateral
    Dacă executarea  obligaţiei  dint-un contract bilateral  a  devenit imposibilă, atunci, dacă legea sau contractul nu conţine alte prevederi efectele sînt:
    1) dacă nici  una  din  părţi nu  răspunde  pentru  imposibilitatea executării, partea, lipsită de posibilitatea de a-şi executa obligaţia, nu  are  dreptul  să ceară celeilalte  părţi  executarea  contractului. Fiecare  parte are dreptul să ceară în acest caz să i se restituie  tot ce a executat, fără să fi primit o prestaţiune corelativă;
    2) dacă pentru  imposibilitatea  executării  răspunde  partea  care trebuia  să  execute ceia ce a devenit imposibil, partea  cealaltă  are dreptul  să renunţe la contract şi să ceară să i se restituie tot ce  a executat, precum şi repararea daunelor;
    3) dacă pentru  imposibilitatea  executării  răspunde  partea  care trebuia să primească executarea ce a devenit imposibilă, cealaltă parte are dreptul să ceară o prestaţiune corelativă, scăzîndu-se ceia ce ea a păstrat după ce a fost scutită de executarea obligaţiei.
    În raporturile  dintre organizaţiile de stat, cooperatiste şi  alte organizaţii  obşteşti  renunţarea la contractul, prevăzut de punctul  2 din prezentul articol, se admite numai în cazurile cînd aceasta nu este în contradicţie cu actele de planificare a economiei naţionale.
    Articolul 226. Întîrzierea debitorului
    Debitorul care  a întîrziat cu executarea răspunde faţă de creditor pentru  daunele  cauzate  prin  întîrziere  şi  pentru  imposibilitatea executării ce s-a produs întîmplător în răstimpul întîrzierii.
    Dacă din cauza  întîrzierii debitorului executarea nu mai  prezintă interes  pentru creditor, el poate să refuze primirea executării şi  să ceară repararea daunelor.
    În raporturile dintre organizaţiile socialiste refuzul de a primi o executare  întîrziată  se  admite numai în cazurile şi  în  condiţiile, prevăzute de lege sau de contract.
    Debitorul nu  se consideră în întîrziere atîta timp, cît  obligaţia nu poate fi executată din cauza întîrzierii creditorului.
    Debitorul care  a întîrziat executarea unei obligaţii băneşti  este obligat  să  plătească pentru timpul întîrzierii o dobîndă de  trei  la sută  anual din suma întîrziată, dacă legea sau contractul nu prevede o altă dobîndă.
    În obligaţiile  băneşti  dintre organizaţiile socialiste  debitorul este  obligat să plătească creditorului pentru fiecare zi de întîrziere o   dobîndă  (penalităţi  de  întîrziere)  în  proporţia  stabilită  de legislaţia Uniunii RSS.
    Articolul 227. Întîrzierea creditorului
    Creditorul este   considerat  în  întîrziere,  dacă  a  refuzat  să primească  executarea  cuvenită, propusă de debitor, sau  n-a  săvîrşit actele,  înainte de săvîrşirea cărora debitorul n-a putut să-şi execute obligaţia.
    Creditorul este  considerat  în întîrziere de asemenea în  cazurile prevăzute de partea a patra a articolului 229 din prezentul Cod.
    Întîrzierea creditorului   dă  debitorului  dreptul  la   repararea daunelor  cauzate  prin  întîrziere, dacă creditorul nu va  dovedi,  că întîrzierea  nu se datoreşte dolului sau imprudenţei din partea lui sau din  partea  persoanelor, care în virtutea legii sau  din  însărcinarea creditului trebuia să primească executarea. După terminarea întîrzierii creditorului debitorul răspunde conform regulilor generale.
    În cazul unei   datorii  băneşti  debitorul  nu  este  obligat   să plătească dobînzi pe timpul cît a durat întîrzierea creditorului.
CAPITOLUL AL NOUĂSPREZECELEA
STINGEREA OBLIGAŢIILOR
    Articolul 228. Temeiurile stingerii obligaţiilor
    Obligaţiile se sting în întregime sau în parte:
    1) prin executare;
    2) prin compensaţie;
    3) prin întrunirea  calităţii  de  debitor şi  de  creditor  într-o singură persoană;
    4) prin învoiala părţilor;
    5) prin anularea sau modificarea actului de planificare;
    6) prin imposibilitatea  de  executare,  pentru care  debitorul  nu răspunde;
    7) în legătură   cu  moartea  debitorului  sau  creditorului,  dacă obligaţia  trebuie  să  fie  executată  personal  de  debitor  sau  era destinată personal creditorului.
    Articolul 229. Stingerea obligaţiei prin executare
    Executarea, făcută în modul corespunzător, stinge obligaţia.
    Creditorul, primind    executarea,   este   obligat,   la   cererea debitorului,  să-i deie o chitanţă, prin care să confirme, că a  primit executarea în întregime sau în parte.
    Dacă debitorul  a dat creditorului în atestarea obligaţiei un titlu de credit, creditorul, primind executarea, trebuie să-i restituie acest document,  dar dacă nu poate să-l restituie, el trebuie să indice acest lucru  în  chitanţa eliberată debitorului. Chitanţa poate fi  înlocuită printr-o menţiune, făcută pe titlul de credit restituit. Pînă la dovadă contrarie  aflarea  titlului  de credit în mîinile  debitorului  atestă stingerea obligaţiei.
    Dacă creditorul  refuză să elibereze chitanţa, să restituie  titlul de  credit  sau să facă în chitanţă o menţiune  despre  imposibilitatea restituirii  lui, debitorul are dreptul să reţină executarea. În aceste cazuri creditorul este considerat în întîrziere.
    Articolul 230. Stingerea obligaţiei prin compensaţie
    Obligaţia se stinge prin compensaţia unei creanţe opuse, de aceiaşi natură,  ajunsă  la termen, sau al cărei termen nu este indicat  sau  a cărei executare poate fi cerută de îndată.
    Pentru compensaţie este suficientă cererea unei singure părţi.
    Articolul 231. Compensaţia în caz de cesiune de creanţă şi
                          cesiune de datorie
    În caz de cesiune  de  creanţă  (articolul 209 din  prezentul  Cod) debitorul are dreptul să opună creanţei noului creditor creanţa sa faţă de  vechiul creditor, dacă această creanţă a ajuns la termen înainte de primirea  înştiinţării despre cesiune sau dacă termenul nu este indicat sau dacă executarea poate fi cerută de îndată.
    În cazul unei  cesiuni de datorie (articolul 213 din prezentul Cod) noul  debitor  nu  are  dreptul să opună în compensaţie  o  creanţă  ce aparţine vechiului debitor.
    Articolul 232. Inadmisibilitatea compensaţiei
    Compensaţia creanţelor nu este admisă:
    1) dacă termenul de prescripţie al creanţei a expirat;
    2) cînd se cere  repararea daunei cauzate prin vătămarea  sănătăţii sau prin cauzarea morţii;
    3) cu privire la întreţinerea pe viaţă (articolul 445 din prezentul Cod);
    4) în alte cazuri prevăzute de lege.
    Articolul 233. Stingerea obligaţiei prin întrunirea calităţii
                          de debitor şi de creditor într-o singură persoană
    Obligaţia se  stinge  prin  întrunirea calităţii de debitor  şi  de creditor într-o singură persoană.
    Articolul 234. Stingerea obligaţiei prin învoiala părţilor
    Obligaţia se  stinge prin învoiala părţilor, inclusiv prin învoiala de a înlocui o obligaţie prin altă obligaţie între aceleaşi persoane.
    Stingerea obligaţiei  între organizaţiile socialiste prin  învoiala părţilor,  inclusiv  prin învoiala de a înlocui o obligaţie  prin  altă obligaţie, se admite, dacă aceasta nu contravine actelor de planificare a economiei naţionale.
    Articolul 235. Stingerea sau modificarea obligaţiei în urma
                          modificării planului
    Oblugaţia dintre  organizaţiile socialiste se stinge sau urmează să fie  modificată  de părţile contractante în modul stabilit în  cazurile cînd  actele  de planificare a economiei naţionale, pe care se  bazează obligaţia,  sînt  modificate  printr-o  dispoziţie  obligatorie  pentru ambele părţi.
    Articolul 236. Stingerea obligaţiei prin imposibilitatea de a
                          o executa
    Obligaţia se  stinge  prin  imposibilitatea de a  o  executa,  dacă aceasta se datoreşte unei împrejurări pentru care debitorul nu răspunde (articolul 222 din prezentul Cod).
    Articolul 237. Stingerea obligaţiei prin moartea cetăţeanului
                          sau prin lichidarea persoanei juridice
    Obligaţia se  stinge prin moartea debitorului, dacă executarea este imposibilă fără participarea lui personală.
    Obligaţia se  stinge prin moartea creditorului, dacă executarea  îi este destinată personal.
    Obligaţia se stinge prin lichidarea persoanei juridice (debitorului sau creditorului).
    Prin legislaţia  Uniunii  RSS  sau a  RSS  Moldoveneşti  executarea obligaţiei  unei  persoane juridice lichidate poate fi pusă în  sarcina unei alte persoane juridice.
B. DIFERITE CATEGORII DE OBLIGAŢII
CAPITOLUL AL DOUĂZECELEA
VÎNZAREA-CUMPĂRAREA
    Articolul 238. Contractul de vînzare-cumpărare
    În baza contractului  de  vînzare-cumpărare vînzătorul se obligă  să remită  cumpărătorului proprietatea unui bun, iar cumpărătorul se obligă să primească bunul şi să plătească pentru el o anumită sumă de bani.
    Dacă cumpărătorul este o organizaţie de stat sau o altă organizaţie, menţionată în articolul 90/1 din prezentul Cod, ea dobîndeşte dreptul de administrare operativă a bunurilor.
[Partea 2 art.238 modificată prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 239. Contractul de vînzare-cumpărare a unei
                           case de locuit
    Casa de locuit   (sau  porţiunea  din  ea),  care  este  proprietate personală  a  cetăţeanului  sau  a soţilor ce  locuiesc  împreună  şi  a copiilor    lor   minori,   poate   fi   obiectul   unui   contract   de vînzare-cumpărare   cu  respectarea  prevederilor  articolului  103  din prezentul  Cod,  precum  şi cu condiţia, ca în numele  vînzătorului,  al
soţului  lui  şi  al copiilor lor minori să nu se vîndă mai  mult  de  o singură  casă  (sau o porţiune din ea) în curs de trei ani, cu  excepţia cazului vînzării, prevăzut de articolul 105 din prezentul Cod.
    Cetăţeanul poate  să  vîndă în  curs de trei ani mai  mult  decît  o singură  dată casa de locuit, dacă există  motive bine întemeiate şi  pe baza unei autorizaţii speciale pentru fiecare caz în parte a comitetului executiv  al Sovietului raional, orăşenesc, raional din oraş de deputaţi ai norodului.
    Vînzarea unei  case, a cărei construcţie nu este terminată, nu poate fi  efectuată  fără  autorizaţia prealabilă a  comitetului  executiv  al Sovietului local respectiv de deputaţi ai norodului.
    Nu poate fi obiectul autonom al unui contract de vînzare-cumpărare o porţiune  a casei de locuit, care nu este o încăpere de locuit  izolată, cu excepţia cazurilor, cînd ea i se vinde coproprietarului.
[Partea 4 art.239 introdusă prin Ucazul 05.07.84]
    Dacă casa de   locuit,  ce  se  află  în  proprietatea  personală  a cetăţeanului,  urmează să fie demolată în legătură cu retragerea  lotului de  părmînt pentru nevoi de stat sau obşteşti, atunc din ziua în care  a fost  adoptată  hotărîrea Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti  cu privire  la  retragerea lotului de pămînt şi la demolarea casei  această
casă,  în  legătură  cu încetarea dreptului  cetăţeanului  la  folosirea pămîntului, poate fi vîndută sau înstrăinată în alt mod numai în vederea demolării.
[Partea 5 art.239 introdusă prin Ucazul 05.07.84]
    
    Articolul 240. Forma contractului de vînzare-cumpărare a
                         unei case de locuit
    Contractul de  vînzare-cumpărare a unei case de locuit (a unei părţi de casă) trebuie să fie autentificat pe cale notarială şi înregistrat în decurs de trei luni la biroul teritorial de inventariere tehnică.
[Alin.1 art.240 în redacţia Legii nr.1000 din 16.10.96]
[Partea 1 art.240 modificată prin Ucazul 05.07.84]
    Contractul de  vînzare-cumpărare a locuinţei în proprietate privată, încheiat  conform  legislaţiei  privatizării fondului  de  locuinţe,  se autentifică   notarial,   se  înregistrează  la  biroul  teritorial   de inventariere tehnică şi serveşte drept titlu de proprietate.
[Alin.2 art.240 introdus prin Legea nr.212 din 29.07.94]
    Nerespectarea  prevederilor  prezentului articol duce  la  nulitatea contractului.
    Dispoziţiile  prezentului  articol  se  aplică  şi  contractelor  de vînzare-cumpărare a vilelor.
    Articolul 2401. Forma contractului de cumpărare-vînzare a materiale-
                           lor de construcţie, ce se încheie între cetăţeni
    Contractul de  cumpărare-vînzare a materialelor de construcţie ce se încheie  între cetăţeni, trebuie să fie autentificat pe cale  notarială, în  afară  de  cazurile,  cînd vînzătorul  îi  transmite  cumpărătorului
bunurile  împreună  cu  documentul privitor la procurarea lor  de  la  o organizaţie comercială sau de la o altă organizaţie.
    Nerespectarea   acestei   prevederi  implică  aplicarea   regulilor, prevăzute de articolul 50 din prezentul Cod.
[Art.240/1 introdus prin Ucazul nr.1093 din 17.06.86]
    Articolul 2402. Forma contractului de înstrăinare a imobilului
    Contractul de înstrăinare  a imobilului proprietate  a  persoanelor fizice  sau  juridice trebuie să fie autentificat pe cale  notarială  şi înregistrat  în decurs de trei luni la biroul teritorial de inventariere tehnică.
[Art.240/2 introdus prin Legea nr.1000 din 16.10.96]
    Articolul 241. Preţul
    Vînzarea mărfurilor  de către organizaţiile de stat, cooperatiste şi alte  organizaţii  obşteşti  se  face la preţurile de  stat  fixate,  cu excepţia  cazurilor, prevăzute de legislaţia Uniunii RSS şi, în limitele stabilite de ea, de legislaţia RSS Moldoveneşti.
    Vînzarea de către  colhozuri a prisosurilor de produse agricole,  pe care  nu  le  cumpără  statul, precum şi vînzarea de  către  cătăţeni  a bunurilor  lor  se face la preţurile stabilite prin  învoiala  părţilor, dacă legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti nu prevede altceva.
[Partea 2 art.241 completată prin Ucazul nr.1093 din 17.06.86]
    Articolul 242. Îndatorirea vînzătorului de a-l preîntîmpina pe
                         cumpărător cu privire la drepturile terţelor
                         persoane asupra lucrului care se vinde
    La încheierea contractului vînzătorul este obligat să-l preîntîmpine pe cumpărător cu privire la drepturile terţelor persoane asupra lucrului care  se  vinde  (dreptul de gaj, de folosinţă pe viaţă,  drepturile  de locatar ş.a.). Nerespectarea acestei prevederi dă cumpărătorului dreptul de  a cere micşorarea preţului sau rezilierea contractului şi  repararea daunelor.
    Articolul 243. Îndatorirea vînzătorului de a păstra lucrul vîndut
    Dacă dreptul  de proprietate sau de administrare operativă trece  la cumpărător  mai înainte de transmiterea lucrului, vînzătorul e dator, ca pînă la transmitere să păstreze lucrul, să nu admită înrăutăţirea stării lui.  Cheltuielile  necesare  în  acest scop, făcute  de  vînzător  după trecerea   dreptului  de  proprietate  (de  administrare  operativă)  la cumpărător,  se  restituie  vînzătorului,  dacă aceasta  e  prevăzut  de contract.
[Art.243 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 244. Efectele neexecutării de către vînzător a obligaţiei
                          de a transmite lucrul
    Dacă vînzătorul,    încălcînd    contractul,   nu    va    transmite cumpărătorului   lucrul  vîndut,  cumpărătoprul  are  dreptul  să  ceară transmiterea   lucrului  vîndut  şi  repararea  daunelor  cauzate   prin întîrzierea  executării sau să renunţe la contract şi să ceară repararea daunelor.
    Articolul 245. Efectele refuzului cumpărătorului de a primi
                          lucrul cumpărat sau de a plăti costul lui
    Dacă cumpărătorul,  încălcînd  contractul,  va refuza  să  primească lucrul  cumpărat sau să achite pentru el preţul stabilit, vînzătorul are dreptul  să  ceară  primirea lucrului de către cumpărător  şi  achitarea preţului,   precum  şi  repararea  daunelor  cauzate  prin   întîrzierea exzecutării sau să renunţe la contract şi să ceară repararea daunelor.
    Articolul 246. Calitatea lucrului vîndut
    Calitatea lucrului   vîndut   trebuie  să   corespundă   condiţiilor contractului,  iar  în  lipsa unor indicaţii în  contract  -  cerinţelor obişnuite.
    Lucrul, pe care  îl  vinde  o  organizaţie  comercială,  trebuie  să corespundă  standartului,  condiţiilor tehnice sau mostrelor,  stabilite pentru  lucrurile  de acest fel, dacă nu rezultă altfel  din  caracterul operaţiei respective de vînzare-cumpărare.
[Partea 2 art.246 modificată prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 247. Drepturile cumpărătorului în cazul cînd i se
                          vinde un lucru de calitate necorespuzătoare
    Cumpărărtorul,   căruia   i   se  vinde  un   lucrul   de   calitate necorespunzătoare, dacă viciile lui n-au fost stipulate de vînzător, are dreptul, la alegerea lui, să ceară:
    1) sau înlocuirea  lucrului, determinat în contract prin genul  său,
printr-un lucru de calitate corespunzătoare;
    2) sau reducerea corespunzătoare a preţului de cumpărare;
    3) sau înlăturarea  gratuită  a viciilor lucrului de către  vînzător sau  restituirea  cheltuielilor făcute de cumpărător pentru  înlăturarea lor;
    4) sau rezilierea   contractului   şi  repararea  daunelor   cauzate cumpărătorului.
    Exercitarea acestor  drepturi  de  către persoana, care  a  cumpărat obiectul  de la o întreprindere de comerţ cu amănuntul, se face în modul stabilit de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.
[Partea 2 art.247 modificată prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 248. Termenele de prezentare a pretenţiilor în legătură
                          cu viciile lucrului vîndut
    Termenele, în   cursul  cărora  poate  fi  prezentată  pretenţia  în legătură  cu  viciile  lucrului  vîndut, sînt  stabilite  de  legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.
    Cumpărătorul  are  dreptul  să prezinte  vînzătorului  pretenţia  în legătură  cu  viciile  lucrului  vîndut, care  n-au  fost  stipulate  de vînzător  pînă la transmiterea lui, îndată ce au fost descoperite,  însă nu mai tîrziu de şase luni din ziua transmiterii lucrului, iar în cea ce priveşte  viciile unei case de locuit - nu mai tîrziu de un an din  ziua transmiterii  casei  de  locuit  în posesia  cumpărătorului.  Dacă  este imposibil  de a stabili ziua transmiterii casei de locuit sau dacă  casa de  locuit  se  afla în  posesia cumpărătorului  înainte  de  încheierea contractului  de vînzare-cumpărare, cumpărătorul are dreptul să prezinte vînzătorului  pretenţia  din  ziua înregistrării contractului  în  modul stabilit.
    Sovietul Miniştrilor  al RSS Moldoveneşti poate stabili alte termene pentru prezentarea pretenţiilor cu privire la viciile lucrurilor vîndute de organizaţiile comerciale cu amănuntul.
[Art.248 modificat prin Ucazul 23.05.74]
    Articolul 249. Pretenţiile în legătură cu viciile lucrului vîndut
                         cu termen de garanţie
    În cazurile cînd  pentru  lucrurile  ce se vînd  prin  organizaţiile comerciale cu amănuntul sînt stabilite, în conformitate cu articolul 264 din prezentul Cod, termene de garanţie, aceste termene se calculează din ziua   vînzării   cu  amănuntul.  În  cursul  termenului   de   garanţie cumpărătorul  poate  prezenta  vînzătorului  pretenţii  în  legătură  cu viciile lucrului vîndut, care împiedică întrebuinţarea lui normală.
    Vînzătorul este  obligat să asigure înlăturarea gratuită a  viciilor lucrului    sau   să-l   înlocuiască   printr-un   lucru   de   calitate corespunzătoare   sau   să-l  primească  înapoi,  urmînd  să   restituie cumpărătorului  suma plătită pentru el, dacă nu va dovedi, că viciile au apărut  din cauza încălcării de către cumpărător a regulilor de folosire a lucrului sau de păstrare a lui.
    Dacă pentru prezentarea  pretenţiei în legătură cu viciile  lucrului vîndut  este  stabilit un termen de garanţie mai scurt  decît  termenele arătate  în  articolul  248  din  prezentul  Cod,  se  aplică  termenele prevăzute de articolul 248 din prezentul Cod.
    Articolul 250. Termenele de prescripţie în acţiunea cu privire
                          la viciile lucrului vîndut
    Termenle de prescripţie  în  acţiunile, legate de  viciile  lucrului vîndut, se stabilesc de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.
    Acţiunea cu privire  la  viciile lucrului vîndut poate fi  intentată cel  mult  în termen de şase luni din ziua prezentării  pretenţiei,  iar dacă  pretenţia  n-a  fost  prezentată  sau nu  se  poate  stabili  data prezentării  ei,  - cel mult în termen de şase luni din  ziua  expirării termenelor  prevăzute de articolele 248 şi 249 din prezentul Cod  pentru
prezentarea pretenţiei cu privire la aceste vicii.
[Art.250 modificat prin Ucazul 23.05.74]
    Articolul 251. Obligaţia vînzătorului în cazul cînd cumpărătorului
                          i se intentează o acţiune de evicţiune
    Cînd o terţă   persoană  intentează  cumpărătorului  o  acţiune   de evicţiune   pentru  un  temei  apărut  înainte  de  vînzarea   lucrului, cumpărătorul  este  obligat  să-l întroducă în proces pe  vînzător,  iar vînzătorul   este  obligat  să  intervină  în  acest  proces  de  partea cumpărătorului.
    Neîntroducerea vînzătorului în proces îl scuteşte de răspundere faţă de  cumpărător, dacă vînzătorul va dovedi, că, fiind întrodus în proces, ar fi putut preîntîmpina evicţiunea cumpărătorului.
    Vînzătorul care,  deşi  întrodus în proces de către  cumpărător  n-a participat  la proces, pierde dreptul de a dovedi, că cumpărătorul a dus procesul greşit.
    Articolul 252. Obligaţia vînzătorului în cazul unei hotărîri de
                          evicţiune
    Dacă în virtutea unei hotărîri a instanţei judecătoreşti  competente sau a arbitrilor aleşi cumpărătorul va fi evins, vînzătorul e obligat să repare daunele suferite de cumpărător.
[Alin.1 art.252 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]
    Învoiala părţilor prin care vînzătorul este scutit de răspundere sau i  se  limitează răspunderea, este nulă, dacă vînzătorul, ştiind  despre existenţa   drepturilor terţei persoane asupra lucrului ce se vinde,  nu l-a preîntîmpinat despre aceasta pe cumpărător.
    Articolul 253. Limitarea răspunderii în cazul cînd lucrul
                          se vinde la licitaţie publică
    Regulile cu privire   la  răspunderea  vînzătorului  în  cazul  unei hotărîri  de  evicţiune  a cumpărătorului şi  pentru  viciile  bunurilor vîndute  nu se extind asupra cazurilor de vînzare silită a bunurilor  la licitaţie publică.
    Articolul 254. Vînzarea mărfurilor pe credit
    Mărfurile de  uz  îndelungat  li se pot vinde cetăţenilor  de  către întreprinderile  de comerţ cu amănuntul pe credit (cu eşalonarea plăţii) în  cazurile  şi în modul stabilite de legislaţia Uniunii RSS şi  a  RSS Moldoveneşti.
[Partea 1 art.254 modificată prin Ucazul 05.07.84]
    Vînzarea mărfurilor pe  credit  se face la preţurile, care  sînt  în vigoare   la  data  vînzării.  Schimbarea  ulterioară  a  preţurilor  la mărfurile vîndute pe credit nu implică o recalculare a preţului.
    Dreptul de proprietate  asupra mărfurilor ce se vînd pe credit trece la  cumpărător  în  conformitate  cu  prevederile  articolului  132  din prezentul Cod.
    
CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI UNULEA
SCHIMBUL
    Articolul 255. Contractul de schimb
    În baza contractului de schimb între părţi se face schimbul unui bun pe alt bun.
    Fiecare din participanţii la contractul de schimb este considerat ca vînzător al bunului, pe care îl dă, şi ca cumpărător al bunului, pe care îl primeşte.
    Contractul de  schimb, în care una sau ambele părţi sînt organizaţii de  stat,  poate fi încheiat numai în cazurile, prevăzute  de  legilaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.
    
    Articolul 256. Aplicarea la contractul de schimb a regulilor
                          referitoare la contractul de vînzare-cumpărare
    La contractul  de schimb se aplică regulile corespunzătoare  privind contractul  de vînzare-cumpărare, dacă din esenţa raporturilor ce există între părţi nu rezultă altfel.
CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI DOILEA  
DONAŢIA
    Articolul 257. Contractul de donaţie
    În baza contractului de donaţie o parte (donator) transmite cu titlu gratuit celeilalte părţi (donatarului) un bun în proprietate.
    Contractul de  donaţie se consideră încheiat în momentul, cînd bunul a fost transmis donatarului.
    Donarea bunurilor  de  către un cetăţean unei persoane  juridice  se poate  face  cu  condiţia utilizării acestor bunuri în  anumite  scopuri socialmente utile.
[Alin.3 art.257 în redacţia Legii nr.1554 din 25.02.98]
    Articolul 2571. Donaţii filantropice
    Se consideră  donaţie  filantropică  donarea  de  bunuri  mobile  şi imobile,  bani  şi  hîrtii de valoare în scopuri  socialmente  utile  în folosul  cetăţenilor,  instituţiilor curative, educative,  de  protecţie socială  şi  altor  instituţii similare,  instituţiilor  de  binefacere, ştiinţifice şi de învăţămînt, fundaţiilor, muzeelor, altor instituţii de cultură,  organizaţiilor  obşteşti şi religioase, precum şi  în  folosul statului şi al altor subiecţi ai dreptului civil.
    Pentru primirea unei donaţii filantropice nu e nevoie de autorizaţia sau acordul cuiva.
    Dăruind bunuri  cu titlu filantropic cetăţeanului, donatorul trebuie să  specifice,  iar  dăruindu-le  altor  persoane,  poate  să  specifice destinaţia acestor bunuri.
    Dacă donaţia  filantropică în folosul unui cetăţean a fost efectuată fără  specificarea  destinaţiei bunurilor donate cu  titlu  filantropic, acestea  se  consideră donaţii obişnuite. În celelalte cazuri,  bunurile donate   cu  titlu  filantropic  sînt  utilizate  de  către  donatar  în corespundere cu destinaţia acestor bunuri.
    Persoana juridică  care primeşte donaţii filantropice cu  destinaţie specială  trebuie  să ţină evidenţa deosebită a tuturor  operaţiilor  de folosire.
    Dacă, în virtutea  schimbării  circumstanţelor, bunurile  donate  cu titlu  filantropic nu pot fi folosite conform destinaţiei specificate de donator,  acestea  pot  fi  folosite în alte scopuri  numai  cu  acordul donatorului,  iar  în cazul decesului donatorului cetăţean sau în  cazul lichidării  donatorului persoană juridică - conform hotărîrii  instanţei judecătoreşti.
    Folosirea bunurilor  donate cu titlu filantropic contrar destinaţiei specificate  de donator sau schimbarea acestei destinaţii cu  încălcarea prevederilor alin.6 al prezentului articol îi oferă dreptul donatorului, urmaşilor  acestuia  sau altui succesor de drepturi să  ceară  revocarea donaţiei filantropice.
[Art.257/1 introdus prin Legea nr.1554 din 25.02.98]
    Articolul 258. Forma contractului de donaţie
    Donaţia însoţită  de înmînarea darului donatarului, de  transmiterea lui  simbolică  (înmînarea cheilor etc.) ori de înmînarea titlurilor  de drept poate fi efectuată oral, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.2 şi alin.3 ale prezentului articol.
    Contractul de  donaţie a bunurilor mobile se încheie în formă simplă în scris în cazurile în care:
    1) donatorul   este   o  persoană  juridică  şi  preţul   obiectului contractului depăşeşte valoarea rezonabilă a unui dar obişnuit;
    2) donatorul este persoană fizică, iar donatarul - persoană juridică;
    3) bunurile urmează a fi înregistrate în mod special;
    4) contractul conţine promisiunea de donaţie în viitor.
    Contractul de  donaţie  a bunurilor imobile se autentifică  pe  cale notarială  şi,  în  cazurile  prevăzute de  lege,  se  înregistrează  în Cadastrul bunurilor imobile.
[Art.258 în redacţia Legii nr.1554 din 25.02.98]
[Alin.3 art.258 în redacţia Ucazului nr.1093 din 17.06.86]
[Partea 1 art.258 modificată prin Ucazul 19.05.77]
CAPITOLUL AL DOUZECI ŞI TREILEA
FURNIZAREA
    Articolul 259. Contractul de furnizare
    În baza contractului  de furnizare organizaţia-furnizor se obligă să predeie  în  anumite  termene  sau la  un  anumit  termen  organizaţiei-cumpărător  (clientului)  în  proprietate (în   administrare  operativă) anumite  produse,  conform  actului de planificare  pentru  repartizarea producţiei,  obligator pentru ambele organizaţii; organizaţia-cumpărător se  obligă  se  recepţioneze produsele şi să le plătească  la  preţurile stabilite.
[Partea 1 art.259 modificată prin Ucazul 05.07.84]
    Contract de furnizare  este,  de  asemenea, şi  contractul  încheiat între  organizaţii  după  aprecierea lor, în baza căruia  furnizorul  se obligă  să  predeie  cumpărătorului produse, nerepartizabile  în  cadrul planului,  întru-un  termen,  care nu coincide  cu  momentul  încheierii contractului.
    Livrarea de produse  fără încheierea unui contract este admisă numai în  cazurile,  stabilite de Sovietul Miniştrilor al Uniunii RSS  sau  de Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.
    
    Articolul 260. Nelivrarea sau neridicarea întregii cantităţi
                         de produse
    Cantitatea de  produse,  nelivrată  de furnizor  sau  neridicată  de cumpărător  în  termenul convenit, trebue să fie livrată  (ridicată)  în modul   şi  în  termenele,  prevăzute  de  Regulamentele  privitoare  la furnizări,  de Condiţiile speciale ale furnizării unor anumite feluri de produse (articolul 266 din prezentul Cod) sau de contract.
    Cumpărătorul  are dreptul, ca, înştiinţîndu-l pe furnizor, să refuze recepţionarea  produselor,  care  au fost livrate  cu  întîrziere,  dacă contractul  nu prevede altfel. Cumpărătorul este obligat să recepţioneze şi  să  plătească  produsele, expediate de furnizor înainte  de  primirea înştiinţării din partea cumpărătorului.
    
    Articolul 261. Asortimentul produselor livrate
    Produsele trebuie   să  fie  livrate  în  asortimentul  prevăzut  de contract.
    Livrarea produselor  de  anumite feluri, care intră în  asortimentul respectiv,  într-o cantitate mai mare decît prevede contractul, nu  este socotită  ca o acoperire a cantităţii de produse de alte  feluri  rămase nelivrate,  cu  excepţia  cazurilor, cînd această livrare s-a  făcut  cu consimţămîntul cumpărătorului.
    Pentru nelivrarea  în întregime a unor feluri de produse, care intră în  asortiment, furnizorul plăteşte clauza penală stabilită, chiar dacă, în  ceia  ce privte valoarea totală a produselor, livrarea s-a făcut  în termenul prevăzut de contract.
    Articolul 262. Calitatea produselor livrate
    Calitatea produselor  ce urmează a fi livrate trebuie să  corespundă standartelor,  condiţiilor  tehnice sau mostrelor. În contract se  poate prevedea  livrarea  de  produse  calitativ  superioare  standartelor  şi condiţiilor tehnice aprobate sau mostrelor.
    În cazul cănd  se  livrează produse de o calitate  inferioară  celei prevăzute  de  standart, de condiţiile tehnice aprobate sau  de  mostre, cumpărătorul   este   obligat  să  refuze  recepţionarea  şi   achitarea produselor,  iar  dacă  produsele au fost deja achitate  de  cumpărător, sumele plătite de el urmează a fi restituite.
    Dacă, însă, viciile  produselor  livrate pot fi înlăturate  fără  ca produsele  să  fie restituite furnizorului,  umpărătorul are dreptul  să ceară  furnizorului înlăturarea viciilor la locul aflării produselor sau să le înlăture cu propriile sale mijloace, dar pe contul furnizorului.
    Dacă produsele   livrate  corespund  standartelor  sau   condiţiilor tehnice, dar sînt de o calitate inferioară celei convenite, cumpărătorul are  dreptul  să recepţioneze produsele, plătind preţul stabilit  pentru produsele  de calitatea respectivă sau să refuze recepţionarea şi  plata produselor.
    Articolul 263. Termenul de prescripţie în acţiunile cu privire
                          la viciile produselor livrate
    Pentru acţiunile  ce  izvorăsc din livrarea produselor  de  calitate necorespunzătoare  se  fixează  un termen de prescripţie de  şase  luni, care  începe să curgă din ziua stabilirii de către cumpărător, în  modul cuvenit, a viciilor produselor ce i sau livrat.
    Articolul 264. Termenele de prezentare a pretenţiilor în
                          legătură cu viciile produselor livrate
    Termenele şi   modul  stabilirii  de  către  cumpărător  a  viciilor produselor ce i s-au livrat, care nu au putut fi descoperite în momentul recepţionării  lor  obişnuite, precum şi termenele şi modul  prezentării faţă  de  furnizor a pretenţiilor ce decurg din livrarea  produselor  de calitate necorespunzătoare sînt reglementate de legislaţia Uniunii  RSS.
    În ceia ce priveşte  produsele, destinate întrebuinţării îndelungate sau  păstrării,  standartul sau condiţiile tehnice pot prevedea  termene mai  lungi  pentru stabilirea de către cumpărător, în modul  cuvenit,  a viciilor  arătate  (termene  de garanţie), urmînd ca ulterior  să  i  se prezinte  furnizorului pretenţiile în vederea înlăturării acestor  vicii
sau  a  înlocuirii produselor. Furnizorul este obligat să înlăture  fără plată  viciile  produselor,  pentru  care este  stabilit  un  termen  de garanţie),  sau  să  înlocuiască aceste produse, dacă nu  va  dovedi  că viciile sau ivit din cauza încălcării de către cumpărător a regulilor de folosire a produselor sau de păstrare a lor.
    Prin contracte  se pot stipula termene de garanţie, dacă ele nu sînt prevăzute  prin  standarte  sau condiţii tehnice, precum şi  termene  de garanţie  mai  lungi decît cele prevăzute de standarte sau  de  condiţii tehnice.
    În ceia ce priveşte  mărfurile de consum popular, care se vînd  prin organizaţiile  de  comerţ cu amănuntul, termenul de garanţie  începe  să curgă  din  ziua  vînzării cu amănuntul a lucrului  (articolul  249  din prezentul Cod).
    Articolul 265. Livrarea produselor în garnituri complete
    Produsele trebuie   să  fie  livrate  în  garnituri  complecte,   în conformitate   cu  prevederile  standartelor,  condiţiilor  tehnice  sau cataloagelor  de  preţuri.  În  contract  poate  fi  prevăzută  livrarea produselor în garnituri complecte cu articole suplimentare, pe părţi sau fără  unele  articole  (părţi)  din  complect, de  care  nu  are  nevoie
cumpărătorul.  Dacă livrarea în garnituri complecte nu este prevăzută de standarte, de condiţiile tehnice aprobate sau de cataloagele de preţuri, ea poate fi stipulată, în cazurile necesare, prin contract.
    În cazul cînd   s-au   livrat  produse  în  garnituri   necomplecte, cumpărătorul este obligat să ceară complectarea garniturilor necomplecte sau  înlocuirea garniturilor necomplecte cu garnituri complecte şi, pînă la  complectare  sau  înlocuire,  să  refuze  achitarea  lor,  iar  dacă produsele  au  fost deja achitate, să ceară restituirea sumelor  plătite
pentru ele.
    Dacă furnizorul  nu va complecta produsele în termenul stabilit prin învoiala  părţilor,  cumpărătorul  are dreptul să  refuze  recepţionarea produselor.
    Articolul 266. Regulamentele privitoare la furnizări şi
                          condiţiile speciale de furnizare
    Contractele de furnizare se încheie şi se execută în conformitate cu Regulamentele  privitoare la furnizări, aprobate de Sovietul Miniştrilor al  Uniunii  RSS şi cu Condiţiile speciale de furnizare a  unor  anumite feluri de produse, aprobate în modul stabilit de Sovietul Miniştrilor al Uniunii  RSS, iar în cazurile prevăzute de el - de Sovietul  Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.
    Articolul 267. Răspunderea pentru încălcarea contractului
                          de furnizare
    În caz de încălcare  a  obligaţiilor, ce rezultă din  contractul  de furnizare,   se   va  plăti  clauza  penală  (amenda,  penalităţile   de întîrziere)  şi daunele, în conformitate cu Regulamentele privitoare  la furnizări  şi cu Condiţiile speciale de furnizare, arătate  în articolul 266 din prezentul Cod.
    În cazurile cînd  se livrează produse de calitate  necorespunzătoare sau  în garnituri necomplecte, furnizorul va plăti cumpărătorului clauza penală  (amenda)  stabilită şi, afară de aceasta, daunele  cauzate  prin această livrare, fără scăderea clauzei penale (amenzii).
CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI PATRULEA
ACHIZIŢIA DE STAT DE PRODUSE AGRICOLE DE LA COLHOZURI,
SOVHOZURI ŞI ALTE GOSPODĂRII
    Articolul 268. Contractul încheiat în cadrul contractărilor de
                          produse agricole
    Achiziţia de  stat de produse agricole de la colhozuri şi  sovhozuri se face potrivit contractelor, care se încheie în cadrul contractărilor,  pe  baza  comenzilor  de  stat pentru livrarea  către  stat  de  produse agricole  în  colhozuri  şi sovhozuri. Legislaţia Uniunii RSS  poate  să prevadă cazuri de achiziţie de către stat a produselor agricole şi de la
alte gospodării pe baza contractelor încheiate în cadrul contractărilor.
[Art.268 modificat prin Ucazul nr.2411-XI din 30.12.87]
[Art.268 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 269. Conţinutul contractului încheiat în cadrul
                          contractărilor
    Contractele încheiate în cadrul contractărilor trebuie să prevadă:
    1) cantitatea  (după  felurile  produselor),  calitatea,  termenele, modul şi condiţiile de transportare la destinaţie şi locurile de predare a produselor agricole;
    2) obligaţia  organizaţiilor şi întreprinderilor de colectări  de  a recepţiona  la  timp produsele şi de a le plăti la preţurile  stabilite, precum  şi  termenele şi sumele avansurilor în bani, ce urmează  să  fie date colhozurilor;
    3) obligaţiile  în  ce  priveşte acordarea de  ajutor  colhozurilor, sovhozurilor  şi altor gospodării în organizarea producţiei agricole  şi în transportarea produselor la punctele de recepţie şi la întreprinderi;
[Pct.3 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    4) răspunderea  materială reciprocă a părţilor în caz de neexecutare a obligaţiilor.
    Articolul 270. Contractele-tip în cadrul contractărilor
    Contractele-tip în cadrul contractărilor se aprobă în modul stabilit de Sovietul Miniştrilor al Uniunii RSS.
CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI CINCILEA
ÎMPRUMUTUL
    Articolul 271. Contractul de împrumut
    În baza contractului  de împrumut o parte (împrumutătorul) transmite celeilalte   părţi  (împrumutatului)  în  proprietate  (în  administrare operativă)   bani   sau  lucruri,  determinate  prin  genul   lor,   iar împrumutatul  se  obligă să restituie împrumutărorului aceiaşi  sumă  de bani sau aceiaşi cantitate de lucruri de acelaşi gen şi calitate.
    Contractul de   împrumut   se   consideră   încheiat   în   momentul transmiterii banilor sau lucrurilor.
    Dacă părţile  au  îmbrăcat  în forma unei obligaţii  de  împrumut  o datorie  născută dintr-un contract de vînzare-cumpărare, de locaţiune de bunuri  sau  dintr-un  alt  temei, se  aplică  dispoziţiile  prezentului capitol.
[Art.271 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 272. Forma contractului de împrumut
    Contractul de  împrumut  pe  o sumă mai mare de cincizeci  de  ruble trebuie să fie încheiat în formă scrisă.
    Articolul 273. Dobînda la contractul de împrumut
    Încasarea dobînzii  în baza contractului de împrumut este admisă  în cazurile,   stabilite  de  legislaţia  Uniunii  RSS,  precum  şi  pentru operaţiile  de  împrumut ale caselor de ajutor reciproc obştesc  şi  ale lombardurilor orăşeneşti.
    Articolul 274. Contestarea contractului de împrumut
    Împrumutatul  are  dreptul să conteste validitatea  contractului  de împrumut  în  întregime  sau în parte, dacă în realitate el  n-a  primit deloc  banii  sau  lucrurile de la împrumutător sau le-a  primit  într-o cantitate mai mică decăt e arătat în contract.
    În cazurile cînd  contractul de împrumut trebuie să fie încheiat  în formă  scrisă, contestarea lui prin proba cu martori nu este admisă,  cu excepţia cazurilor sancţionate pe cale penală.
    Articolul 275. Operaţiile de împrumut ale băncilor şi ale caselor
                          de economii din muncă ale statului
    Operaţiile de împrumut ale băncilor şi caselor de economii din muncă ale statului sînt reglementate de legislaţia Uniunii RSS.
    Articolul 276. Operaţiile de împrumut ale lombardurilor
    Lombardurile  orăşeneşti  acordă cetăţenilor împrumuturi, care  sînt asigurate  prin  darea  în  gaj a unor obiecte de uz casnic  sau  de  uz personal.
    Suma maximă şi  numărul  împrumuturilor, care pot fi  acordate  unei singure   persoane,   precum  şi  termenele,  pentru  care   se   acordă împrumuturile,  sînt stabilite de statutul-tip al lombardului orăşenesc, aprobat de Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.
    Articolul 277. Operaţiile de împrumut ale caselor de ajutor
                          reciproc obştesc şi ale fondurilor uniunilor
                          de creaţie
    Casele de ajutor  reciproc obştesc de pe lîngă comitetele  sindicale ale  întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor acordă muncitorilor şi  funcţionarilor  împrumuturi pe temen lung, cît şi pe  termen  scurt. Casele   de   ajutor   reciproc   din   colhozuri   acordă   împrumuturi colhoznicilor.   Fondurile  uniunilor  de  creaţie  acordă   împrumuturi
oamenilor de litere şi de artă.
    Casele de ajutor  reciproc ale pensionarilor de pe lîngă secţiile de asistenţă  socială  ale comitetelor executive ale  Sovietelor  raionale, orăşeneşti  de deputaţi ai norodului acordă pensionarilor împrumuturi pe termen lung şi pe termen scurt.
    Termenele împrumuturilor  şi  condiţiile  de  acordare  a  lor  sînt prevăzute de statutul-tip (model) al casei de ajutor reciproc obştesc şi de statutele fondurilor uniunilor de creaţie.
CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI ŞASELEA
ÎNCHIRIEREA DE BUNURI
    Articolul 278. Contractul de închiriere de bunuri
    În baza contractului  de închiriere de bunuri locatorul se obligă să pună la dispoziţia locatarului un bun în folosinţă temporară în schimbul unei sume de bani.
    
    Articolul 279. Forma contractului de închiriere de bunuri
    Contractul de închiriere de bunuri între cetăţeni pe termen mai mare de un an trebuie să fie încheiat în formă scrisă.
    
    Articolul 280. Termenul contractului de închiriere de bunuri
    Termenul contractului   de  închiriere  de  bunuri  nu  trebuie   să depăşească zece ani.
    Termenul contractului  de  închiriere  a  unei clădiri  sau  a  unei încăperi  nelocuibile, încheiat între organizaţii de stat,  cooperatiste şi  alte  organizaţii obşteşti, nu trebuie să depăşească cinci ani,  iar termenul contractului de închiriere de utilaj sau de alte bunuri -un an.
    Dacă contractul  se  încheie pe un termen mai lung decît cel  arătat mai  sus, contractul se consideră încheiat, corespunzător, pe zece  ani, cinci sau pe un an.
    
    Articolul 281. Încheierea contractului de închiriere de bunuri
                          fără arătarea termenului
    Dacă contractul  de închiriere de bunuri este încheiat fără arătarea termenului,  el  se  consideră  încheiat pe un  termen  nedeterminat  şi fiecare  din  părţi  este  în  drept să  renunţe  la  contract  oricînd, prevenind  cealaltă  parte cu o lună înainte, iar în  cazul  închirierii unei clădiri sau a unei încăperi nelocuibile - cu trei luni înainte.
    Dacă nici una din părţile dintr-un contract de închiriere de bunuri, încheiat  între organizaţiile de stat, cooperatiste sau alte organizaţii obşteşti  fără  arătarea termenului, n-a renunţat la contract în  cursul termenelor  prevăzute  în partea a doua a articolului 280 din  prezentul Cod, contractul, după expirarea acestor termene, se consideră încetat.
    Articolul 282. Continuarea folosirii bunului după expirarea             
                          termenului contractului
    Dacă locatarul   continuă   să  folosească  bunul   după   expirarea termenului  contractului,  iar  locatorul  nu se  opune,  contractul  se consideră  reînnoit  pe un termen nedeterminat şi fiecare din părţi  are dreptul  să  renunţe oricînd la contract, prevenind cealaltă parte cu  o lună  înainte,  iar  în  caz  de  închiriere  de  clădiri  sau  încăperi
nelocuibile - cu trei luni înainte.
    Această regulă  nu  se  aplică la  contractele  între  organizaţiile socialiste.
    Articolul 283. Dreptul de preferinţă al organizaţiei socialiste
                          la reînnoirea contractului de închiriere
    La expirarea  termenului  contractului de închiriere organizaţia  de stat,  cooperatistă sau o altă organizaţie obştească, care a executat în modul  cuvenit obligaţiile ce şi le-a asumat prin acest contract, are un drept de preferinţă faţă de alte persoane la reînnoirea contractului.
    Articolul 284. Predarea bunului către locatar
    Locatarul este  obligat  să  predee locatatului bunul  închiriat  în starea,  care  să  corespundă condiţiilor  contractului  şi  destinaţiei bunului.
    Locatorul nu răspunde pentru viciile bunului, care au fost stipulate de el la încheierea contractului.
    Articolul 285. Efectele nepredării bunului către locatar
    Dacă locatorul  nu  predă  la timp în  folosinţă  locatarului  bunul închiriat, locatarul are dreptul să-i ceară predarea acestul bun, precum şi repararea daunelor cauzate prin întîrzierea executării sau să renunţe la contract şi să ceară plata daunelor cauzate prin neexecutarea lui.
    Articolul 286. Folosirea bunului închiriat
    Locatarul este  obligat  să  folosească  bunul  în  conformitate  cu prevederile contractului şi cu destinaţia bunului.
    Articolul 287. Plata pentru folosirea bunului închiriat
    Locatarul este  obligat să plătească la timp chiria pentru folosirea bunului.
    Locatarul are  dreptul să ceară reducerea corespunzătoare a chiriei, dacă   din   cauza  unor  împrejurări  pentru  care  el   nu   răspunde, posibilităţile  folosirii  bunului,  prevăzute în contract,  s-au  redus simţitor.
    Articolul 288. Obligaţiile părţilor în ce priveşte întreţinerea
                          şi reparaţia bunului
    Locatorul este  obligat  să facă pe contul său reparaţiile  capitale ale bunului închiriat, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
    Neîndeplinirea  de către locator a acestei obligaţii dă  locatarului dreptul:
    1) fie să facă  reparaţiile capitale prevăzute de contract sau  cele cu  caracter  urgent  şi  să ceară  locatorului  să-i  plătească  costul reparaţiilor sau să scadă costul lor din chirie;
    2) fie să rezilieze  contractul  şi să ceară plata daunelor  cauzate prin neexecutarea lui.
    Locatarul este  obligat să întreţină în bună stare bunul  închiriat, să  facă pe contul său reparaţiile curente, dacă legea sau contractul nu prevede altfel, şi să suporte cheltuielile pentru întreţinerea bunului.
    Articolul 289. Subînchirierea
    Locatarul poate   să   subînchirieze   bunul  închiriat   numai   cu consimţămîntul locatorului.
    Articolul 290. Contractul de închiriere rămîne valabil cînd
                           bunul trece la un alt proprietar
    Cînd dreptul  de proprietate asupra bunului închiriat trece de la un locator  la  o altă persoană, contractul de închiriere  rămînte  valabil faţă  de  noul  proprietar. Contractul de închiriere rămîne  valabil  şi atunc,  cînd bunul trece de la o organizaţie de stat (locator) la o altă organizaţie de stat.
    Articolul 291. Restituirea bunului către locator
    La încetarea  contractului  de închiriere locatarul este obligat  să restituie  locatorului bunul în starea în care l-a primit, luîndu-se  în consideraţie uzura normală, sau în starea prevăzută în contract.
    Articolul 292. Rezilierea înainte de termen a contractului la
                          cererea locatorului
    Locatorul poate  cere în faţa instanţei judecătoreşti competente sau arbitrilor   aleşi  rezilierea  înainte  de  termen  a  contractului  de închiriere, dacă locatarul:
    1) nu foloseşte   bunul   în  conformitate  cu  contractul  sau   cu destinaţia bunului;
    2) înrăutăţeşte intenţionat sau din imprudenţă starea bunului;
    3) n-a plătit  chiria  în curs de trei luni, iar în  contractele  de închiriere  de  obiecte  destinate satisfacerii cerinţelor  curente  ale cetăţenilor - în curs de o lună din ziua expirării termenului de plată;
    4) nu face reparaţii  capitale  în  cazurile  cînd,  după  lege  sau contract, locatarul este obligat să facă raparaţiile capitale.
[Art.292 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]
    Articolul 293. Rezilierea înainte de termen a contractului
                          la cererea locatarului
    Locatarul poate  cere în faţa instanţei judecătoreşti competente sau arbitrilor   aleşi  rezilierea  înainte  de  termen  a  contractului  de închiriere:
    1) dacă locatorul  nu face reparaţiile capitale ale bunului, pe care e obligat să le facă;
    2) dacă bunul,  în  urma unor împrejurări, pentru care locatarul  nu răspunde, va ajunge într-o stare, încît nu mai poate fi folosit.
[Art.293 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]
    Articolul 294. Răspunderea locatarului pentu înrăutăţirea
                          stării bunului
    În cazul cînd  locatarul a lăsat să se înrăutăţească starea  bunului închiriat,  el trebuie să repare daunele cauzate locatorului, dacă nu va dovedi, că înrăutăţirea stării bunului nu se datoreşte culpei sale.
    Cu actele locatarului  se  asimilează  actele persoanelor,  care  au dreptul de a folosi bunul.
    Articolul 295. Drepturile şi obligaţiile părţilor în legătură
                          cu îmbunătăţirea stării bunului
    Dacă locatarul  a îmbunătăţit, cu consimţămîntul locatorului, starea bunului  închiriat,  locatarul are dreptul la restituirea  cheltuielilor necesare  făcute  în  acest scop, dacă legea sau contractul  nu  prevede altfel.
    Locatarul are  dreptul  să reţină îmbunătăţirile făcute de  el  fără consimţămîntul  locatorului,  dacă  ele pot fi despărţite fără  a  dăuna bunului şi dacă locatorul nu va consimţi să plătească costul lor.
    Costul îmbunătăţirilor,   făcute  de  locatar  fără   consimţămîntul locatorului  şi  care  nu  pot fi despărţite fără a  dăuna  bunului,  nu trebuie să fie compensat.
    Articolul 296. Contractul de închiriere de obiecte destinate
                          satisfacerii cerinţelor curente ale cetăţenilor
    În baza contractului de închiriere de obiecte destinate satisfacerii cerinţelor  curente ale cetăţenilor organizaţiile de stat,  cooperatiste şi  alte  organizaţii obşteşti dau cetăţenilor în  folosinţă  temporară, pentru  o  anumită  plată, obiecte de uz casnic,  instrumente  muzicale, inventar sportiv, autoturizme şi alte bunuri.
    Condiţiile şi  modul  de  dare  în folosinţă  a  bunurilor  în  baza contractului  de închiriere de obiecte destinate satisfacerii cerinţelor  curente  ale cetăţenilor se determină de regulile generale privitoare la contractul  de închiriere de bunuri (articolele 284-286, partea întîia a articolului  287, partea a treia a articolului 288, articolele 291, 292,
294 şi 295 din prezentul Cod).
    Sovietul Miniştrilor  al RSS Moldoveneşti va aproba  contractele-tip pentru   diferitele   categorii  de  închiriere  de  obiecte   destinate satisfacerii cerinţelor curente ale cetăţenilor.
    Abaterile de   la   condiţiile   contractelor-tip,   care   restrîng drepturile beneficiarilor, sînt nevalabile.
    Articolul 297. Încheierea contractului de închiriere de obiecte
                         destinate satisfacerii cerinţelor curente ale
                         cetăţenilor
    Organizaţiile,  arătate  în articolul 296 din  prezentul  Cod,  sînt obligate  să dee cetăţenilor în folosinţă obiecte destinate satisfacerii cerinţelor  lor  curente  pentru o plată, a cărei mărime  se  stabileşte corespunzător cu tarifurile în vigoare.
    La încheierea   contractului  de  închiriere  de  obiecte  destinate satisfacerii   cerinţelor  curente  ale  cetăţenilor  organizaţia   este obligată să verifice în prezenţa locatarului starea bunului închiriat.
    Articolul 298. Termenul contractului de închiriere de obiecte
                          destinate satisfacerii cerinţelor curente ale
                          cetăţenilor
    Termenul contractului    de   închiriere   de   obiecte    destinate satisfacerii cerinţelor curente ale cetăţenilor nu trebuie să depăşească termenul stabilit de contractul-tip corespunzător.
    Locatarul are dreptul să renunţe oricînd la contractul de închiriere de  obiecte  destinate satisfacerii cerinţelor curente şi  să  restituie organizaţiei bunul închiriat.
    Articolul 299. Subînchirierea în contractul de închiriere de bunuri
                          destinate satisfacerii cerinţelor curente ale
                          cetăţenilor
    Este interzisă   subînchirierea   bunurilor   puse   la   dispoziţia locatarului  în  baza  contractului de închiriere de  obiecte  destinate satisfacerii cerinţelor curente ale cetăţenilor.
CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI ŞAPTELEA
ÎNCHIRIEREA LOCUINŢELOR
    Articolul 300. Contractul de închiriere a încăperii de locuit
    Încăperea de  locuit  din  casele  fondului de stat  şi  obştesc  de locuinţe  se  foloseşte  în conformitate cu contractul de  închiriere  a încăperii  de locuit, încheiat între locator-organizaţia de exploatare a locuinţelor  (iar  în  cazul cînd ea nu există -  între  întreprinderea, instituţia,   organizaţia  corespunzătoare)  şi  chiriaş-cetăţeanul,  pe
numele căruia a fost emis ordinul de repartiţie.
    Contractul de închiriere a încăperii de locuit din casele ce aparţin cetăţenilor  cu  titlu  de proprietate personală, se  încheie  de  către chiriaş cu proprietarul casei.
    Contractul de  închiriere  a  încăperii  de locuit  se  încheie,  se modifică  şi  se  desface  în  condiţiile  şi  în  modul,  stabilite  de legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.
[Art.300 modificat prin Ucazul 05.07.84]
[Art.301-348/1 excluse prin Ucazul 05.07.84]
CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI OPTULEA
FOLOSIREA GRATUITĂ A BUNURILOR
    Articolul 349. Contractul de folosire gratuită a bunurilor
    Prin contractul  de folosire gratuită a bunurilor o parte se  obligă să  transmită  sau  transmite  un bun în  folosinţă  temporară  gratuită celeilalte  părţi,  iar aceasta din urmă se obligă se restituie  acelaşi bun.
    Contractului   de   folosire  gratuită  a  bunurilor  i  se   aplică corespunzător  prevederile  articolelor  279, 282, ale părţii  întîia  a articolului  284, ale articolului 286, ale părţii a treia a  articolului 288, ale articolelor 291, 294 şi 295 din prezentul Cod.
    Articolul 350. Termenul contractului de folosire gratuită
                          a bunurilor încheiat între organizaţiile
                          socialiste
    Termenul contractului  de  folosire gratuită a  bunurilor,  încheiat între  organizaţiile  socialiste, nu trebuie să depăşească un  an,  dacă legislaţia  Uniunii RSS sau RSS Moldoveneşti nu prevede altfel. Dacă  un contract,  care nu poate fi încheiat pe termen mai mare de un an, a fost încheiat  totuşi  pe un termen mai lung, el se consideră încheiat pe  un termen  de  un  an.  Dacă un astfel de contract  a  fost  încheiat  fără arătarea  termenului,  se  aplică partea întîia a  articolului  281  din prezentul  Cod. Dacă nici unul din contractanţi n-a declarat, că renunţă la el, contractul se consideră încetat după trecerea unui an.
    Articolul 351. Efectele nepunerii la dispoziţie a bunurilor în
                          folosinţă gratuită de către o organizaţie socialistă
    Dacă organizaţia  socialistă care şi-a luat prin contract  obligaţia de  a transmite un bun în folosinţă gratuită, nu va transmite acest bun, se  aplică dispoziţiile articolului 285 din prezentul Cod. Dar în  acest caz  celeilalte  părţi  i  se restituie numai  daunele  în  legătură  cu cheltuielile făcute de dînsa, cu pierderea sau deteriorarea bunurilor ei.
    Articolul 352. Răspunderea pentru viciile bunurilor,
                          transmise în folosinţă gratuită
    Cel ce a transmis  bunuri  în  folosinţă  gratuită  răspunde  pentru viciile  acestor  bunuri, pe care nu le-a declarat intenţionat  sau  din imprudenţă gravă la transmiterea bunurilor.
    Articolul 353. Transmiterea bunurilor primite în
                          folosinţă către o terţă persoană
    Cel ce a primit  bunuri în folosinţă gratuită are dreptul să predeie aceste  bunuri în folosinţă unei terţe persoane numai cu  consimţămîntul aceluia care i-a transmis bunurile, şi va pămîne răspunzător faţă de el.
    Articolul 354. Rezilierea înainte de termen a contractului
    Persoana care a transmis bunuri în folosinţă gratuită are dreptul să ceară  rezilierea înainte de termen a contractului, dacă cealaltă  parte nu  foloseşte  bunurile în conformitate cu contractul sau cu  destinaţia bunurilor, sau în mod intenţionat ori din imprudenţă înrăutăţeşte starea bunurilor,  precum şi dacă cealaltă parte, fără consimţămîntul ei, a pus la  dispoziţia  unei terţe persoane bunurile care iau fost transmise  în folosinţă gratuită.
    Contractul de  folosire gratuită a bunurilor, încheiat fără arătarea termenului,  poate  fi reziliat la cererea persoanei, la care  a  trecut dreptul  de  proprietate asupra acestor bunuri (dreptul de  administrare operativă a lor).
[Art.354 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 355. Încetarea contractului
    Contractul de  folosire  gratuită a bunurilor, pe  lîngă  temeiurile generale  de  stingere a obligaţiilor, încetează de asemenea în  caz  de moarte  a cetăţeanului sau de încetare a existenţei persoanei  juridice, care au participat la contract.
CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI NOUĂLEA
ANTREPRIZĂ
    Articolul 356. Contractul de antrepriză
    În baza contractului   de  antrepriză  antreprenorul  se  obligă  se execute,  pe riscul său, o anumită lucrare din însărcinarea  clientului, cu   materialul  său  sau  al  clientului,  iar  acesta  se  obligă   să recepţioneze şi să plătească lucrarea executată.
    Regulile cu privire  la unele tipuri de contract de antrepriză între organizaţii,  precum şi regulile cu privire la contractele de antrepriză pentru  satisfacerea  nevoilor  de trai ale cetăţenilor (a  comenzii  în vederea  prestării  de  servicii  sociale) se  stabilesc  de  legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti.
[Partea 2 art.356 intrpdusă prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 357. Executarea de către un cetăţean a
                          lucrărilor de antrepriză
    Un cetăţean poate  să-şi  asume  executarea  unei  lucrări  în  baza contractului  de antrepriză numai în cazurile, care nu sînt interzise de lege,  şi cu condiţia, ca această lucrare să fie executată prin munca sa persoanală.
    Articolul 358. Devizul
    Pentru executarea lucrărilor, prevăzute de contractul de antrepriză, poate fi întocmit un deviz fix sau aproximativ.
    Dacă e necesar   a  se  depăşi  considerabil  devizul   aproximativ, antreprenorul  este obligat să-l înştiinţeze din timp despre aceasta  pe client.  În  cazul acesta clientul are dreptul să renunţe  la  contract, despăgubindu-l   pe  antreprenor  pentru  cheltuielile  suportate.  Dacă antreprenorul nu l-a înştiinţat pe client despre depăşirea devizului, el e  obligat  să execute lucrarea, fără a cere  restituirea  cheltuielilor făcute peste cele prevăzute de deviz.
    Articolul 359. Executarea lucrării cu materialul
                          antreprenorului şi cu mijloacele lui
    Antreprenorul   este  obligat  se  execute  lucrarea,  prevăzută  în contract,  cu  materialul  său  şi cu mijloacele sale,  dacă  legea  sau contractul nu prevede altfel.
    Antreprenorul,  care execută lucrarea cu material propriu,  răspunde pentru calitatea proastă a materialului.
    Articolul 360. Executarea lucrării cu materialul clientului
    Dacă lucrarea  se  execută în întregime sau în parte  cu  materialul clientului,  antreprenorul  păspunde pentru folosirea greşită a  acestui material.  Antreprenorul  este obligat să prezinte clientului o dare  de seamă  asupra  materialului  cheltuit şi să întoarcă materialul  care  a rămas.
    Articolul 361. Obligaţia antreprenorului de a păstra
                          bunurile care i s-au încredinţat
    Antreprenorul  este  obligat să ieie toate măsurile pentru a asigura păstrarea  bunurilor, pe care i le-a încrdedinţat clientul, şi  răspunde pentru orice omisiune, care a dus la pierderea sau deterioararea acestor bunuri.
    Articolul 362. Transmiterea către organizaţii a materialelor
                         şi utilajelor în baza contractului de antrepriză
    Organizaţiile  socialiste  au dreptul să transmită, în modul  şi  în limitele  stabilite  de  legislaţia  Uniunii RSS  şi  RSS  Moldoveneşti, materialele  şi  utilajele lor întreprinderilor  industriale  socialiste pentru fabricarea producţiei în baza contractului de antrepriză.
    Contractul, încheiat  pe  baza  articolului de faţă, pe  lîngă  alte condiţii,  trebue  să  prevadă  normele  de  cheltuire  a  materialelor, termenele  întoarcerii  resturilor şi deşeurilor principale,  precum  şi răspunderea   antreprenorului   pentru   neexecutarea   sau   executarea necorespunzătoare a acestor obligaţii.
    Articolul 363. Riscul peirii fortuite a materialelor
    Riscul peirii  fortuite sau stricării fortuite a materialelor revine părţii, care a pus la dispoziţie materialul.
    Articolul 364. Împrejurările despre care antreprenorul
                          e obligat să-l prevină pe client
    Antreprenorul   e  obligat  să-l  prevină  din  timp  pe  client  în următoarele cazuri:
    1) cînd materialul  primit  de  la client este inutilizabil  sau  de calitate proastă;
    2) cînd respectarea  indicaţiilor clientului ameninţă trăinicia  sau utilitatea lucrării, ce urmează a fi executată;
    3) cînd există alte împrejurări, ce nu depind de antreprenor şi care ameninţă trăinicia sau utilitatea lucrării ce se execută.
    Dacă antreprenorul  n-a executat vre-una din obligaţiile arătate  în articolul  de  faţă, el răspunde pentru daunele suferite de  client  din această cauză.
    Articolul 365. Efectele neîndeplinirii de către client a
                          cererilor antreprenorului
    Dacă clientul,  deşi a fost prevenit din timp şi în mod întemeiat de către antreprenor, nu va înlocui într-un termen corespunzător materialul inutilizabil  sau  de  proastă calitate, nu va  schimba  indicaţiile  cu privire   la   procedeul   executării  lucrării  sau  nu   va   înlătura împrejurările  de  altă natură, care ameninţă trăinicia  sau  utilitatea lucrării   executate,   antreprenorul  este  în  drept,  iar   în   baza contractului  încheiat  între organizaţiile socialiste este  obligat  să refuze  continuarea  executării contractului şi să ceară plata  daunelor suferite din culpa clientului.
    Articolul 366. Obligaţia clientului de a recepţiona
                          lucrarea executată de antreprenor
    Clientul este   obligat   să  recepţioneze  lucrarea  executată   de antreprenor  şi  s-o  examineze. Dacă clientul nu  va  prezenta  imediat antreprenorului   pretenţiile  sale  în  legătură  cu  abaterile  de  la condiţiile  contractului care au înrăutăţit lucrarea sau în legătură  cu alte  vicii ale lucrării, el pierde dreptul să invoce în  viitor  aceste abateri de la condiţiile contractului sau viciile lucrării.
    Despre abaterile  de la condiţiile contractului şi despre alte vicii ale  lucrării, care n-au putut fi descoperite la recepţionarea obişnuită a  lucrării,  clientul  este  obligat să-l  înştiinţeze  pe  antreprenor imediat după descoperirea lor.
    Articolul 367. Drepturile clientului în cazul încălcării
                          contractului de către antreprenor
    Dacă antreprenorul  a încălcat condiţiile contractului, fapt care  a dus  la  înrăutăţirea  lucrării  sau la alte  vicii  în  executarea  ei, clientul  este  în drept să ceară: fie înlăturarea fără  plată,  într-un termen   corespunzător,  a  viciilor  arătate,  fie  despăgubiri  pentru cheltuielile necesare, suportate de client în legătură cu înlăturarea cu mijloacele  sale  a viciilor lucrării, dacă prin contract  s-a  stipulat acest  drept al clientului, fie reducerea corespunzătoare a remuneraţiei cuvenite pentru lucrare.
    În cazul cînd  lucrarea a fost executată cu încălcări esenţiale  ale contractului  sau dacă are alte vicii esenţiale, clientul este în  drept să ceară rezilierea contractului şi despăgubiri pentru daunele suferite.
    Articolul 368. Plata remuneraţiei cuvenite antreprenorului
    Pentru lucrarea   executată  clientul  este  obligat  să   plătească antreprenorului  remuneraţia, după ce acesta va preda întreaga  lucrare, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
    Articolul 369. Socotelile dintre părţi în cazul peirii obiectului
                         antreprizei sau imposibilităţii de a termina lucrarea
    Dacă obiectul  antreprizei a pierit în mod fortuit înainte de  a  fi predat sau dacă terminarea lucrărilor a devenit imposibilă, deşi părţile nu  sînt  în  culpă, antreprenorul nu are dreptul să  ceară  remuneraţie pentru lucrare.
    Antreprenorul  îşi  păstrează dreptul la remuneraţie, dacă  obiectul antreprizei  a  pierit  sau lucrarea n-a putut fi  terminată  din  cauza viciilor  materialului dat de client, sau din cauza dispoziţiilor lui cu privire   la  procedeul  executării  lucrării,  precum  şi  dacă  peirea obiectului  antreprizei  sau imposibilitatea de a executa  lucrarea  s-a
produs  după  ce  clientul  a fost pus în  întîrziere  în  recepţionarea lucrării,  iar antreprenorul a respectat dispoziţiile articolelor 364 şi 365 din prezentul Cod.
    Articolul 370. Drepturile clientului în timpul executării lucrării
    Dacă antreprenorul  nu  începe la timp executarea  contractului  sau execută  lucrarea atît de încet, încît devine clar, că ea nu va putea fi executată în termen, clientul este în drept să renunţe la contract şi să ceară repararea daunelor.
    Dacă în timpul  executării  lucrării va deveni clar, că ea nu va  fi executată  în  modul  corespunzător, clientul este în  drept  să  fixeze antreprenorului un termen corespunzător pentru înlăturarea viciilor, iar dacă  antreprenorul nu va îndeplini această cerere în termenul fixat,  - să  renunţe la contract şi să ceară despăgubiri pentru daunele suferite,
sau  să  încredinţeze unei terţe persoane repararea lucrării  pe  contul antreprenorului.
    Dacă are motive  întemeiate, clientul este în drept oricînd, pînă la terminarea  lucrării,  să renunţe la contract,  plătind  antreprenorului remuneraţia  civenită pentru partea executată a lucrării şi  despăgubiri pentru daunele cauzate prin rezilierea contractului, dar scăzînd suma de care a profitat antreprenorul în urma rezilierii contractului.
    Articolul 371. Prescripţia în acţiunile ce decurg
                         din răspunderea antreprenorului
    Acţiunea în legătură  cu încălcarea de către antreprenor a vre-uneia din  condiţiile contractului, avînd ca urmare o înrăutăţire a  lucrării, sau în legătură cu alte vicii ale lucrării poate fi intentată în curs de şase  luni din ziua recepţionării lucrării, iar dacă viciile n-au  putut fi descoperite la recepţionarea obişnuită a lucrării, - în curs de un an din ziua recepţionării lucrării.
    Dacă una din părţi este un cetăţean, acţiunea în legătură cu viciile de  construcţii  sau  instalaţii,   care n-au putut  fi  descoperite  la recepţionarea  obişnuită a lucrării, poate fi intentată în curs de  trei ani din ziua recepţionării lucrării.
    Dacă în contractul de antrepriză este prevăzut un termen de garanţie şi  pretenţiile  în  legătură  cu viciile lucrării  au  fost  prezentate înăuntrul  termenului  de  garanţie, termenul de prescripţie  începe  să curgă  din  ziua  prezentării pretenţiilor cu privire la vicii,  iar  în raporturile dintre  organizaţiile  socialiste  -  din  ziua descoperirii viciilor din lucrare.
    Articolul 372. Contractul de deservire curentă a cetăţenilor
    Prin contractul  de  deservire  curentă  a  cetăţenilor  organizaţia chemată  să  satisfacă  cerinţele curente ale cetăţenilor se  obligă  să execute  pentru  client  o anumită lucrare, iar clientul  se  obligă  să recepţioneze această lucrare şi să plătească pentru executarea ei.
    Contractului   de  deservire  curentă  a  cetăţenilor  i  se  aplică dispoziţiile articolelor 359-361, 363-366, 369, 370 din prezentul Cod.
    Pentru diferitele  tipuri   de  deservire  a   cetăţenilor  Sovietul Miniştrilor  al  RSS Moldoveneşti va aproba contracte-tip  de  deservire curentă a cetăţenilor.
    Orice abatere  de  la  condiţiile contractelor-tip,  care  restrînge drepturile clienţilor, este nulă.
    Articolul 373. Executarea lucrării în baza contractului
                         de deservire curentă a cetăţenilor
    Prin contractul  de  deservire curentă a  cetăţenilor  antreprenorul execută  lucrarea  din materialul său, iar dacă doreşte clientul  -  din materialul acestuia.
    În cazul cînd    lucrarea   a   fost   executată   din    materialul antreprenorului,   costul   materialului  se  plăteşte   la   încheierea contractului,   în   întregime   sau   în  parte,   după   cum   prevede contractul-tip.  În  acest caz plata definitivă se va face de client  la primirea lucrării executate de antreprenor.
    În cazurile prevăzute   de   legislaţia   RSS   Moldoveneşti   plata materialelor,  puse  la dispoziţie de antreprenor, poate să se  facă  în rate  (pe credit). Schimbarea ulterioară a preţului materialului  plătit în rate nu duce la recalcularea preţului.
    Dacă lucrarea se execută din materialul clientului, antreprenorul îi va  elibera  la încheierea contractului o chitanţă, în care se va  arăta precis  denumirea  materialului,  cantitatea lui şi evaluarea  lui  după învoiala părţilor.
    Articolul 374. Drepturile clientului în caz de încălcare esenţială
                          a contractului de deservire curentă a cetăţenilor şi
                          termenul pentru prezentarea pretenţiilor şi
                          intentarea acţiunii cu privire la viciile lucrării
     Dacă antreprenorul  a încălcat esenţial condiţiile contractului  de deservire  curentă a cetăţenilor sau a îngăduit alte vicii esenţiale  în lucrarea,  executată din materialul clientului, acesta din urmă este  în drept  să  ceară  fie  confecţionarea unui alt obiect  din  material  de acelaşi  fel  şi  de  aceaşi calitate, fie  rezilierea  contractului  şi
repararea daunelor.
    Modul şi termenul  prezentării  pretenţiilor cu privire  la  viciile lucrării   executate  pe  baza  contractului  de  deservire  curentă   a cetăţenilor   se  determină  conform  regulilor  stabilite  de  Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.
    Acţiunea cu privire   la   viciile   lucrării  executate   pe   baza contractului  de  deservire curentă a cetăţenilor poate fi intentată  în termen de cel mult şase luni din ziua respingerii pretenţiilor, iar dacă pretenţiile  n-au  fost prezentate sau este imposibil a se stabili  data cînd  au  fost  prezentate  - în curs de cel mult  şase  luni  din  ziua
expirării  termenului stabilit pentru prezentarea pretenţiilor (partea a doua a articolului de faţă).
    Articolul 375. Plata remuneraţiei în baza contractului de
                          deservire curentă a cetăţenilor
     Costul lucrărilor,  executate  în  baza  contractului  de deservire curentă  a cetăţenilor, se determină de catalogul de preţuri, aprobat în conformitate   cu  regulile  stabilite   şi  se  achită  de  client   în conformitate   cu contractul-tip  în  întregime,  fie  la   încheierea contractului,  fie la primirea de către client a lucrării executate, fie prin  plata  unui  avans  la încheierea contractului,  urmînd  ca  plata definitivă  să se facă la primirea de către client a lucrării  executate de antreprenor.
[Art.375 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 376. Efectele neprezentării clientului pentru
                          primirea lucrării executate
     Dacă clientul nu s-a prezentat pentru a primi obiectul confecţionat potrivit  contractului,  la  comanda în vederea  prestării  de  servicii sociale,  atunci în cazul executării comenzii cu materialul clientului - după  trecerea  a  şase  luni,  iar  în  cazul  executării  comenzii  cu materialul antreprenorului - după trecerea a trei lunii din ziua în care conform  contractului,  obiectul  trebuia să fie predat,  şi  după  două notificări,  făcute ulterior clientului, antreprenorul este în drept  să vîndă  obiectul  în  modul stabilit, iar suma încasată ,  după  scăderea tuturor plăţilor, ce i se cuvin antreprenorului, s-o verse sub formă  de depozit la biroul notarial de stat pe numele clientului.
[Art.376 modificat prin Ucazul 05.07.84]
CAPITOLUL AL TREIZECELEA
ANTREPRIZA PENTRU CONSTRUCŢII CAPITALE
    Articolul 377. Contractul de antrepriză pentru construcţii capitale
    În baza contractului   de   antrepriză  pentru construcţii capitale organizaţia-antreprenor se obligă să construiască cu forţele şi mijloacele sale şi să predeie organizaţiei-client obiectivul prevăzut de plan, în conformitate cu documentaţia de proiect şi deviz aprobată şi în termenul  stabilit,  iar  clientul  se  obligă  să  pună  la  dispoziţia
antreprenorului  un şantier de construcţii, să-i predeie documentaţia de proiect şi deviz aprobată, să asigure finanţarea la timp a lucrărilor de construcţie,  să recepţioneze obiectivele terminate şi să achite  costul lor.
    Clientul e dator  să  asigure  construcţia cu  utilaje  tehnologice, energetice,  electrotehnice  şi  generale  de uzină,  cu  aparatură,  cu excepţia   cazurilor  prevăzute  în  hotărîri  speciale.  Prin  hotărîri speciale  se poate pune în sarcina clientului asigurarea construcţiei cu materiale.
    Articolul 378. Antreprenorul general şi subantreprenorul
    Contractul de   antrepriză pentru construcţii capitale se încheie de client  cu  o organizaţie de construcţii, iar în cazurile şi  în  modul, prevăzut  de  Sovietul Miniştrilor al Uniunii RSS, cu două şi mai  multe organizaţii   de  construcţii,  care  sînt  în  drept  în  calitate   de antreprenor   general   să  încredinţeze,  pe  baza  unui  contract   de
subantrepriză, efectuarea diferitor complexe de lucrări unor organizaţii specializate  (partea  întîia  a articolului 193 şi articolul   224  din prezentul Cod).
[Partea 1 art.378 modificată prin Ucazul 31.07.70]
    Contractul pentru  executarea lucrărilor de montare a utilajelor  se încheie  de  client  fie  cu antreprenorul general,  fie  cu  furnizorul utilajelor.
    Cu consimţămîntul   antreprenorului   general,  contractele   pentru executarea  lucrărilor  de  montaj şi a altor lucrări  speciale  pot  fi încheiate  de  client cu organizaţii de montaj sau cu  alte  organizaţii specializate.
    Articolul 379. Drepturile clientului
    Clientul  exercită controlul şi supravegherea tehnică, urmărind dacă volumul,  costul  şi  calitatea lucrărilor ce se  execută  corespund  cu documentaţia  de proiect şi deviz. El este în drept să verifice  oricînd mersul  şi  calitatea lucrărilor de construcţie şi de montaj, precum  şi calitatea materialelor folosite , fără însă a se amesteca în activitatea
economică operativă a antreprenoriului.
    Articolul 380. Înlăturarea viciilor din executarea lucrărilor
    Viciile constatate în executarea lucrărilor sau viciile materialelor folosite  pentru lucrări, care se datoresc culpei antreprenorului (sau a subantreprenorului),   trebuie  să  fie  înlăturate  de  antreprenor  pe socoteala lui.
    Articolul 381. Răspunderea părţilor în caz de încălcare a
                          contractului de antrepriză pentru construcţii capitale
    În caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare a obligaţiilor ce  izvorăsc  din contractul de antrepriză pentru  construcţii  capitale partea care răspunde pentru aceasta plăteşte clauza penală (penalităţile de  întîrziere) stabilită, precum şi daunele în legătură cu cheltuielile făcute de cealaltă parte, cu pierderea sau deteriorarea bunurilor ei, în măsura în care aceste daune n-au fost acoperite prin clauza penală.
    Clauza penală  (penalităţile de întîrziere), plătită de  antreprenor pentru  nerespectarea  termenelor  de executare a unor  lucrări,  va  fi restituită  antreprenorului în cazul cînd toate lucrările în ansamblu la obiectuvul dat vor fi executate în termenul prevăzut în contract.
    Articolul 382. Regulile cu privire la contractele de
                          antrepriză pentru construcţii capitale
    Contractele  de antrepriză pentru construcţii capitale se încheie şi se execută în conformitate cu regulile, aprobate de Sovietul Miniştrilor al Uniunii RSS, sau în modul stabilit de el.
    Regulile speciale  cu  privire la contractele de  antrepriză  pentru construcţii  capitale  în  colhozuri  se aprobă  în  modul  stabilit  de Societul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.
CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI UNULEA
TRANSPORTUL
    Articolul 383. Contractul de transport
    Pe baza contractului  de  transport  de mărfuri  organizaţia  pentru transporturi   (cărăuşul)   se  obligă  să   transporte   încărcăturile, încredinţate  de  predător, la punctul de destinaţie şi să le  elibereze persoanei împuternicite spre a le primi (destinatarului), iar predătorul se  obligă  să  achite  taxa de transport  pentru  încărcături,  conform
tarifului stabilit.
    În baza contractului  de  transport de călători cărăuşul  se  obligă să-l  transporte pe călător la punctul de destinaţie, iar în cazul  cînd călătorul  a  predat  bagaje  - să transporte de asemenea,  bagajele  la punctul  de  destinaţie şi să le elibereze persoanei împuternicite a  le primi;  călătorul  se  obligă  să plătească  taxa  de  transport  pentru călători,  iar  în  caz  de predare de bagaje -  şi  pentru  transportul bagajelor, conform tarifului stabilit.
    Articolul 384. Condiţiile pentru transportul încărcăturilor,
                          călătorilor şi bagajelor
    Condiţiile pentru    transportul   încărcăturilor,  călătorilor   şi bagajelor  şi  răspunderea părţilor în legătură cu  aceste  transporturi sînt  reglementate,  în  conformitate  cu Bazele  legislaţiei  civile  a Uniunii  RSS  şi  a  republicilor unionale,  prin  statutele  (codurile) diferitelor tipuri de transport şi regulile emise în modul stabilit.
    Articolul 385. Planul transportului de încărcături
    Contractul de  transport de încărcături ale organizaţiilor de  stat, cooperatiste  şi  ale  altor  organizaţii obşteşti se  încheie  pe  baza planului de transporturi, obligator pentru ambele părţi.
    Încheierea contractelor  de transport de încărcături, neprevăzute de plan, se face în modul prevăzut de statutele (codurile) de transport.
    Articolul 386. Răspunderea pentru neîndeplinirea planului
                          transportului de încărcături
    Cărăuşul  sau  predătorul poartă răspundere materială, dacă nu  pune la  dispoziţie  mijloacele de transport, sau nu predă  mărfurile  pentru transport,  sau  nu  respectă alte obligaţii, ce decurg  din  planul  de transport,  precum  şi  pentru încălcările de acelaşi fel  în  cazurile, prevăzute de alineatul al doilea al articolului 385 din prezentul Cod.
    Articolul 387. Răspunderea cărăuşului pentru pierderea totală
                          sau parţială a încărcăturilor sau bagajelor şi
                          pentru deteriorarea lor
    Cărăuşul răspunde   pentru  pierderea totală sau parţială şi  pentru deteriorarea încărcăturilor şi bagajelor primite spre transport, dacă nu va  dovedi,  că  pierderea  totală sau parţială şi  deteriorarea  nu  se datoresc culpei lui (articolele 222 şi 223 din prezentul Cod).
    În statutele  (codurile) de transport pot fi prevăzute cazuri,  cînd culpa  cărăuşului  pentru  pierderea  totală  sau  parţială  sau  pentru deteriorarea încărcăturilor urmează să fie dovedită de destinatar sau de predător.
    Articolul 388. Termenul pentru transportul încărcăturilor
                          şi bagajelor şi răspunderea pentru întîrziere
    Cărăuşul este   obligat să transporte încărcăturile sau bagajele  la punctul  de  destinaţie în termenul stabilit de statutele (codurile)  de transport  sau  de  regulile emise în modul stabilit. Dacă  termenul  de transport  nu este stabilit în statut sau reguli, părţile pot fixa acest termen în contract.
    Cărăuşul este scutit de răspundere pentru întîrzierea în transportul încărcăturilor  sau  bagajelor, dacă întîrzierea nu se datoreşte  culpei lui.
    Articolul 389. Pretenţiile şi acţiunile ce decurg din
                          transporturi
    Înainte  de a  se  intenta cărăuşului o acţiune ce decurge  dintr-un contract  de  transport  trebuie  în  mod obligator  să  i  se  prezinte pretenţii.
    Pretenţiile pot  fi prezentate în curs de şase luni, iar pretenţiile privitoare  la  plata  amenzilor  şi premiilor - în  curs  de  45  zile. Cărăuşul  este  obligat  să  examineze pretenţiile  prezentate  şi  să-l înştiinţeze  pe petiţionar despre admiterea sau respingerea lor în  curs de  trei  luni,  iar  în ceia ce  priveşte  pretenţiile  referitoare  la transporturile  efectuate  de  cărăuşi de diferite tipuri pe  baza  unui singur  document  - în curs de şase luni, şi pretenţiile referitoare  la plata amenzii sau premiului - în curs de 45 zile.
    Dacă pretenţiile  au fost respinse sau răspunsul n-a fost primit  în termenul  arătat de acest articol, petiţionarul are dreptul să intenteze o  acţiune  în curs de două luni, socotit din ziua primirii  răspunsului sau expirării termenului stabilit pentru răspuns.
    Pentru intentarea  de  către  cărăuş  a acţiunilor,  ce  decurg  din transporturi,  împotriva predătorilor, destinatarilor sau călătorilor se stabileşte un termen de şase luni.
    Termenele de   prescripţie  şi  regulile  privitoare  la  intentarea acţiunilor   în   litigiile  legate  de  transporturi   în   comunicaţii internaţionale  sînt prevăzute de statutele (codurile) de transport  sau tratatele internaţionale.
    Articolul 390. Condiţiile transportului de încărcături,
                          călători şi bagaje cu autovehicule
    Condiţiile transportului    de  încărcături,  călători  şi   bagaje, efectuat  cu autovehicule, şi răspunderea părţilor în legătură cu aceste transporturi  se determină în conformitate cu prezentul Cod, cu Statutul transportului  auto  din RSS Moldovenească, care se aprobă  de  Sovietul Miniştrilor  al  RSS Moldoveneşti, şi de regulile  pentru   transporturi, emise în modul stabilit.
    Articolul 391. Răspunderea pentru neîndeplinirea planului
                          transportului de încărcături cu autovehicule
    Organizaţia de   transport  auto  şi  predătorul  poartă  răspundere materială  pentru neîndeplinirea planului transportului de  încărcături, în conformitate cu articolul 386 din prezentul Cod.
    Predătorul, care  n-a predat încărcăturile pentru a fi  transportate cu autovehicule, va plăti organizaţiei de transport auto o amendă pentru toată  cantitatea  de  încărcături  nepredată în  raport  cu  planul  de transporturi  sau  cu comanda unică făcută. Încărcăturile, care au  fost predate de predător într-o stare ce nu corespunde regulilor de transport şi  care  n-au fost aduse de el într-o stare corespunzătoare  în  termen util, care să permită expedierea lor la timp, se consideră ca nepredate.
    Organizaţia de   transport   auto,  care  n-a  pus   la   dispoziţia predătorului  mijloace  de  transport suficiente pentru  transportul  de încărcături prevăzut de planul de transporturi, sau pe baza unei comenzi unice  primite  spre  executare, va plăti predătorului o  amendă  pentru toată   cantitatea   de  încărcături  pregătită  pentru   expediere   şi
netransportată  în  raport  cu planul sau cu comanda unică.  Punerea  la dispoziţie   a  unor  mijloace  de  transport  necorespunzătoare  pentru transportarea  încărcăturilor  prevăzute  de plan  este  echivalentă  cu nepunerea la dispoziţie a mijloacelor de transport.
    Predătorul şi  organizaţia de transport auto nu vor răspunde  pentru neîndeplinirea planului de transporturi, dacă aceasta se datoreşte:
    1) unor fenomene  cu  caracter  de  stihie  (înzăpeziri,  inundaţii, incendii şi altele);
    2) unei avarii   la  întreprindere,  din  cauza  căreia activitatea acesteia a încetat pe timp de cel puţin trei zile;
    3) unei întreruperi  provizorii sau unor restricţii de transport  de încărcături  pe  anumite  drumuri,  stabilite  potrivit  cu  prevederile Statutului transporturilor auto din RSS Moldovenească.
    Condiţiile răspunderii  reciproce a predătorului şi organizaţiei  de transporturi  auto  pentru  îndeplinirea planului, precum  şi  cuantumul amenzilor,  prevăzute  în părţile a doua şi a treia din  acest  articol, sînt reglementate de Statutul transporturilor auto din RSS Moldovenească.
    Articolul 392. Taxa pentru transportul de încărcături,
                         călători şi bagaje cu autovehicule
    Taxa pentru transportul   de  încărcături,  călători  şi  bagaje  cu autovehicule,  precum  şi pentru executarea de către întreprinderile  şi organizaţiile  de transport auto a operaţiilor şi serviciilor, legate de aceste  transporturi, se fixează în conformitate cu tarifurile, aprobate în modul, stabilit de Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.
[Art.392 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 393. Încărcarea şi descărcarea încărcăturilor, care
                         se transportă cu autovehicule
    Încărcarea încărcăturilor  în  autovehicul  se face  cu  forţele  şi mijloacele  predătorului, iar descărcarea lor - cu forţele şi mijloacele destinatorului,  dacă  nu prevăd altfel regulile speciale  sau  învoiala încheiată   de   organizaţia  de  transport  auto  cu  predătorul   sau, corespunzător, cu destinatarul.
    Termenele de  încărcare şi descărcare a încărcăturilor cu mijloacele predătorilor    şi    destinatarilor   sînt   stabilite   de    Statutul transporturilor auto din RSS Moldovenească.
    Pentru staţionarea  neproductivă a mijloacelor de transport auto  la încărcare  şi  descarcare peste timpul prevăzut, din culpa  predătorului sau  a destinatarului, precum şi pentru staţionarea neproductivă în drum a  mijloacelor  de transporturi auto din culpa predătorului, acesta  din urmă  sau destinatarul va plăti organizaţiei de transport auto o  amendă conform tarifului stabilit.
    Articolul 394. Răspunderea organizaţiilor de transport
                          auto pentru întîrzierea transportului
                          încărcăturilor
    Cuantumul  amenzilor,  aplicate organizaţiilor de transport auto  în legătură  cu întîrzierea transportului încărcăturilor sau bagajelor,  se stabileşte  de  Statutul  transportului auto din RSS  Moldovenească,  în funcţie de durata întîrzierii.
    Plata amenzii   de  către  organizaţia  de  transport  auto   pentru întîrzierea  transportului încărcăturilor sau bagajelor n-o scuteşte  de răspunderea   pentru  pierderea  totală  sau  parţială  şi  deteriorarea încărcăturilor sau bagajelor, cauzate de această întîrziere.
    Articolul 395. Răspunderea organizaţiei de transport auto
                          pentru pierderea totală sau parţială şi
                          deteriorarea încărcăturilor
    Pentru  daunele  cauzate în timpul transportului de încărcături  sau bagaje  cu  autovehicule,  cărăuşul (organizaţia de transport  auto)  va plăti:
    1) în caz de  pierdere  totală  sau parţială  a  încărcăturilor  sau bagajelor pierdute total sau în parte;
    2) în cazul deteriorării încărcăturilor sau bagajelor - diferenţa de valoare;
    3) în caz de pierdere totală a încărcăturilor sau bagajelor, predate pentru   transport   cu  valoare  declarată,  -  valoarea  declarată   a încărcăturilor  sau bagajelor, dacă nu se va dovedi, că ea este mai mică decît cea reală.
    Dacă în urma  deteriorării,  pentru  care  răspunde  organizaţia  de transport  auto,  calitatea  încărcăturilor sau bagajelor  s-a  schimbat într-o  astfel  de  măsură,  încît  ele nu  mai  pot  fi  folosite  după destinaţia  lor directă, destinatarul încărcăturilor sau bagajelor  este în drept să refuze primirea şi să ceară despăgubiri pentru pierderea lor.
    Dacă încărcăturile   sau  bagajele,  pentru  pierderea  totală   sau parţială  a cărora organizaţia de transport auto a plătit  despăgubirile corespunzătoare,  vor fi folosite mai tîrziu, destinatarul  (predătorul) este  în  drept  se ceară, ca să i se elibereze aceste  încărcături  sau bagaje,  dar  va  restitui despăgubirile primite  pentru  pierderea  lor totală sau parţială.
    Articolul 396. Încetarea contractului de transport la
                         cererea călătorului
    Călătorul  este  în drept să renunţe la contractul de transport auto în  comunicaţiile interurbane şi, restituind biletul înainte de plecarea autobusului  (taxiului  de marşrută), să primească înapoi banii  plătiţi pentru el:
    1) dacă plecarea  autobusului  (taxiului) întîrzie cu mai mult de  o oră;
    2) dacă autobusul  (taxiul)  e de o clasă inferioară  celeia  pentru care i s-a vîndut călătorului biletul;
    3) în alte cazuri,  prevăzute de Statutul transportului auto din RSS Moldovenească.
    Dacă călătoria  se  întrerupe  din cauza bolii  sau  unui  accident, călătorului  i se restituie taxa de transport, proporţional cu  distanţa care a mai rămas de parcurs.
    Articolul 397. Răspunderea cărăuşului pentru moartea sau
                          vătămarea sănătăţii călătorului
    Răspunderea cărăuşului   pentru  moartea  sau   vătămarea  sănătăţii călătorului   este  reglementată  de  dispoziţiile  capitolului  42  din prezentul Cod, dacă legea nu prevede o răspundere sporită.
CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI DOILEA
EXPEDIŢIA
    Articolul 398. Contractul de expediţie
    Prin  contractul de expediţie o parte (expeditorul) se obligă, ca pe contul  celeilalte părţi şi în numele ei (clientului) sau în numele  său propriu  să  expedieze  încărcăturile,  ce aparţin  clientului,  sau  să primească  încărcăturile sosite la adresa lui, iar clientul se obligă să plătească   o  anumită  remuneraţie  pentru  expediere  şi  să  întoarcă cheltuielile  efectuate  de  expeditor  în legătură  cu  expedierea  sau primirea încărcăturilor.
    Prin contractul  de  expediţie expeditorul poate de  asemenea  să-şi asume   îndeplinirea  unor  acte,  legate  de  expedierea  şi   primirea încărcăturilor (împachetare, marcare, încărcare, descărcare ş.a.).
    Contractul de expediţie se încheie în formă scrisă.
    Articolul 399. Părţile din contractul de expediţie
    Pot să-şi asume   funcţii   de  expeditor  numai  organizaţiile   şi întreprinderile socialiste, care, potrivit statutelor sau regulamentelor lor  de  funcţionare  pot  săvîrşi operaţii de  expediţie  şi  camionaj. Clienţi  în baza contractului de expediţie pot fi organizaţiile de stat, cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti, precum şi cetăţenii.
    Articolul 400. Conţinutul contractului de expediţie
    Drepturile şi   obligaţiile părţilor, modul şi termenele de  predare şi de primire a încărcăturilor în baza contractului de expediţie, precum şi cuantumul remuneraţiei pentru expediţie sînt stabilite prin statutele (codurile)   de   transport,   cît   şi   prin   regulile,   tarifurile, contractele-tip,  emise  în  modul  stabilit, iar în lipsa  lor  -  prin învoiala părţilor.
    Aprobarea contractelor-tip de expediţie se va face în modul stabilit de Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.
    Articolul 401. Răspunderea părţilor din contractul
                          de expediţie
    Expeditorul răspunde     pentru    executarea   corespunzătoare   a obligaţiilor  ce şi le-a asumat în ce priveşte deservirea clientului  în cadrul  contractului  de expediţie şi pentru păstrarea bunurilor lui  în conformitate  cu  articolele 222 şi 406 din prezentul Cod, precum şi  cu regulile speciale şi statutul tipului de transport corespunzător.
    Expeditorul răspunde  faţă  de  client pentru pierderea  totală  sau parţială  şi deteriorarea încărcăturilor de către cărăuş numai în cazul, cînd el şi-a asumat prin contract această răspundere.
CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI TREILEA
DEPOZITUL
    Articolul 402. Contractul de depozit
    Prin  contractul  de  depozit  o parte (depozitarul)  se  obligă  să păstreze bunurile, ce iai fost transmise de cealaltă parte (deponent) şi să i le restituie intacte.
    În contractul  de  depozit încheiat între  organizaţiile  socialiste poate  fi  prevăzută de asemenea obligaţia depozitarului de a  primi  în depozit bunurile, care îi vor fi predate de cealaltă parte.
    Depozitul este   un  contract  cu  titlu  gratuit,  dacă  legea  sau contractul nu prevede altfel.
    Articolul 403. Forma contractului de depozit
    Dacă valoarea   bunurilor predate este mai mare de o sută de  ruble, contractul  de  depozit, în care ambele părţi sau una din părţi este  un cetăţean, trebuie  să  fie încheiat în formă scrisă  (articolul  48  din prezentul  Cod),  cu excepţia cazurilor, cînd bunurile sînt  predate  în depozit  pe termen scurt la garderoba unei instituţii, întreprinderi sau
organizaţii  şi  cînd depozitarul eliberează o plată cu număr, un  geton sau un alt semn.
    În caz de litigiu  privind identitatea lucrurilor primite în depozit cu  lucrurile  pe  care le restituie depozitarul, se  admite  dovada  cu martori.
    Predarea bunurilor  în  depozit, în caz de împrejurări  excepţionale (incendiu, inundaţie ş.a.m.d.), poate fi dovedită cu martori, indiferent de valoarea bunurilor predate în depozit.
    Articolul 404. Încetarea contractului de depozit la
                          cererea uneia din părţi
    Persoana care   a predat bunurile în depozit este în drept să  ceară oricînd aceste bunuri de la depozitar.
    Dacă bunurile  au fost predate în depozit, urmînd să fie  restituite la cerere, sau cînd nu este arătat termenul restituirii lor, depozitarul este în drept să renunţe oricînd la contract, dar este obligat să acorde deponentului  un  termen suficient în împrejurările respective pentru  a primi înapoi aceste bunuri.
    Articolul 405. Obligaţiile depozitarului
    Depozitarul este  obligat   să ee toate măsurile necesare  pentru  a asigura păstrarea bunurilor care iau fost predate.
    Depozitarul dintr-un  contract  de depozit gratuit,  încheiat  între cetăţeni,  este  obligat  să îngrijască de bunul ce i-a fost  predat  în depozit, ca de propriul său bun.
    Depozitarul nu  are dreptul să se servească de bunurile ce iau  fost predate în depozit, dacă contractul nu prevede altfel.
    Articolul 406. Răspunderea depozitarului pentru pierderea
                          totală sau parţială a bunurilor şi pentru
                          deteriorarea lor
    Organizaţia,   pentru  care depozitul constituie unul din  scopurile activităţii  ei  prevăzute  de  statut  (regulament),  este  scutită  de răspunderea  pentru pierderea totală sau parţială a bunurilor şi  pentru deteriorarea lor, cauzate de forţă majoră.
    În cazul cînd,  după  expirarea  termenului de depozit  prevăzut  în contract  sau  a termenului indicat de depozitar potrivit  dispoziţiilor articolului  404  din prezentul Cod, bunurile n-au fost luate înapoi  de deponent,  depozitarul  răspunde în viitor pentru pierderea  totală  sau parţială  a  bunurilor  şi pentru deteriorarea lor, numai dacă  a  făcut
aceasta cu intenţie sau din imprudenţă gravă.
    Articolul 407. Răspunderea depozitarului
    Dacă  în lege sau contract nu este prevăzută obligaţia depozitarului de  a  repara  daunele  cauzate prin pierderea totală  sau  parţială  şi deteriorarea bunurilor, depozitarul va plăti:
    1) în caz de   pierdere   totală   sau  parţială   a   bunurilor   - contravaloarea bunurilor pierdute total sau parţial;
    2) pentru deterioararea bunurilor - diferenţa de valoare.
    Dacă la predarea  bunurilor  în depozit s-a făcut evaluarea  lor  şi această  evaluare a fost menţionată în contract sau într-un alt înscris, eliberat  de depozitar, acesta răspunde în limitele sumei evaluate, dacă nu  se  va  dovedi,  că valoarea reală a bunurilor  pierdute  total  sau parţial ori deteriorate depăşeşte această sumă.
    Dacă în urma   deteriorării,   pentru  care  răspunde   depozitarul, calitatea  bunurilor  s-a  schimbat în aşa măsură, încît ele nu  pot  fi folosite  după vechea lor destinaţie, deponentul are dreptul  să  refuze primirea lor.
    Articolul 408. Răspunderea pentru pierderea sau deteriorarea            
                          bunurilor în hoteluri, cămine şi în alte                
                          organizaţii
    Hotelurile, casele   de  odihnă,  sanatoriile,  căminele  şi    alte organizaţii  asemănătoare  răspund  pentru  pierderea  sau  deteriorarea bunurilor cetăţenilor, care se găsesc în încăperile rezervate lor, chiar dacă  aceste  bunuri,  cu  excepţia banilor, titlurilor  de  valoare  şi bijuteriilor, n-au fost predate special în depozit acestor organizaţii.
    Articolul 409. Efectele nerespectării termenului de
                          primire înapoi a bunurilor
    Deponentul este  obligat,   ca  la expirarea  termenului  arătat  în articolul 406 din prezentul Cod să ee înapoi bunurile predate în depozit.
    În cazul cînd  deponentul se înlătură să le ee înapoi,  depozitarul, dacă e un cetăţean, este în drept să ceară prin judecată vînzarea silită a acestor bunuri potrivit cu dispoziţiile Codului de procedură civilă al RSS Moldoveneşti pentru executarea hotărîrilor judecătoreşti.
    Dacă depozitarul  este o organizaţie socialistă, vînzarea  bunurilor nereclamate se face în modul prevăzut de statutul (regulamentul) acestei organizaţii.
    Banii realizaţi  din vînzarea bunurilor se eliberează  deponentului, scăzîndu-se sumele ce se cuvin depozitarului.
    Articolul 410. Repararea daunelor cauzate depozitarului
    Deponentul  este  obligat  să repare daunele  cauzate  depozitarului prin însuşirile ascunse ale bunurilor predate, dacă depozitarul, primind bunurile  în  depozit, n-a ştiut şi nici nu era dator să ştie de  aceste însuşiri.
    Cînd depozitul  este  gratuit, deponentul este obligat  să  întoarcă depozitarului  cheltuielile necesare, făcute de acesta pentru a  asigura păstrarea bunurilor, dacă contractul nu prevede altfel.
    Articolul 411. Depozitul bunurilor, determinate în genul lor
    Dacă  bunurile predate în depozit sînt determinate în contract numai în genul lor, atunci, în lipsa unei alte învoieli, aceste bunuri trec în proprietatea  sau în administrarea operativă a depozitarului. În  aceste cazuri depozitarul este obligat să restituie deponentului o cantitate de bunuri  egală  sau  stipulată  de părţi, de acelaş  gen  şi  de  aceiaşi
calitate.
    Articolul 412. Depozitul obligator în virtutea legii
    Dispoziţiile  articolului 402, ale părţii întîia a articolului  404, ale  articolelor 405-410 din prezentul Cod se aplică şi raporturilor  ce decurg din contractul de depozit, născute din alte temeiuri prevăzute de lege.
CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI PATRULEA
MANDATUL
    Articolul 413. Contractul de mandat
    Prin contractul  de  mandat  o parte (mandatar) se  obligă  a   face anumite acte juridice în numele şi pe seama celeilalte părţi (mandat).
    Articolul 414. Remuneraţia în baza contractului de mandat
    Mandantul este  obligat  să plătească mandatarului  o   remuneraţie, dacă aceasta e prevăzut de lege sau prin contract.
    Articolul 415. Executarea mandatului în conformitate
                         cu indicaţiile mandantului
    Mandatarul  este obligat să execute mandatul primit, în conformitate cu indicaţiile mandantului.
    Mandatarul este  în  drept să se abată de la aceste indicaţii,  dacă împrejurările  arată, că aceasta e necesar în interesul mandantului,  şi dacă  mandatarul n-a putut să ceară în prealabil părerea mandantului sau dacă, cerînd părerea mandantului, n-a primit la timp răspunsul cuvenit.
    În asemenea caz  mandatarul  este obligat să  comunice  mandantului, îndată ce aceasta va fi posibil, ce anume abateri a săvîrşit.
    Articolul 416. Executarea personală a mandatului
                          de către mandatar
    Mandatarul  este  obligat să execute personal mandatul ce i s-a dat. El  are  dreptul  să transmită obligaţia de executare a  mandatului,  în întrejime  sau  în  parte,  unei alte persoane  (substitut),  dacă  este împuternicit  de către mandat să facă aceasta sau dacă împrejurările  îl silesc s-o facă în scopul apărării intereselor mandantului.
    În aceste cazuri   mandatarul   răspunde   numai   pentru   alegerea substituitului.
    Mandatarul, care  a transmis substituitului obligaţia de executare a mandatului  în  întregime  sau  în parte, este dator  să  comunice  fără întîrziere  aceasta mandantului. Neîndeplinirea acestei obligaţii  face, ca mandatarul să fie responsabil pentru actele substituitului, ca şi cum ar fi fost ale lui proprii.
    Mandantul are  dreptul  oricînd să înlăture pe substituitul ales  de mandatar.
    Articolul 417. Darea de seamă a mandatarului
    Mandatarul este obligat:
    1) să comunice   mandantului,  la  cererea  acestuia,  toate  datele privitoare la mersul executării mandatului;
    2) după executarea    mandatului   să   prezinte   fără   întîrziere mandantului  o dare de seamă, alăturînd documentele justificative,  dacă aceasta o cere caracterul mandatului;
    3) să predeie  fără  întîrziere  mandantului  tot  ce  a  primit  în legătură cu executarea mandatului.
    Articolul 418. Obligaţiile mandantului
    Mandantul  este  obligat să primească fără întîrziere de la mandatar tot ce a executat acesta în conformitate cu contractul.
    Mandantul este  obligat, de  asemenea, dacă  contractul  nu  prevede altfel:
    1) să asigure  pe mandatar cu mijloacele necesare pentru  executarea mandatului;
    2) să întoarcă  mandatarului  cheltuielile necesare,  făcute  pentru executarea mandatului;
    3) după executarea mandatului să plătească mandatarului remuneraţia, dacă aceasta i se cuvine.
    Articolul 419. Încetarea contractului de mandat
    Contractul de   mandat  încetează, pe lîngă temeiurile  generale  de stîngere a obligaţiilor, şi în următoarele cazuri:
    1) anularea lui de către mandat;
    2) renunţarea mandatarului la mandat;
    3) dacă cetăţeanul, care este parte la contract, a murit sau a  fost declarat incapabil, cu capacitate de exerciţiu restrînsă sau absent fără veste;
    4) dacă una din   părţi   este  persoană  juridică  şi  aceasta   se lichidează.
    Mandantul are  dreptul să anuleze oricînd mandatul, iar mandatarul - să  renunţe la el oricînd. Învoiala de renunţare la aceste drepturi este nulă.
    Dacă mandatarul  a  renunţat  la  mandat  în  împrejurări,  în  care mandantul este lipsit de posibilitatea de a-şi asigura altfel interesele mandatarul  este  obligat  să  repare  daunele  cauzate  prin  încetarea contractului.
    Articolul 420. Efectele încetării contractului executat
                          parţial
    Dacă  contractul  de mandat a încetat înainte ca mandatul să fi fost executat  în întregime, mandantul este obligat să restituie mandatarului cheltuielile  făcute  în  legătură cu executarea  mandatului,  iar  dacă mandatarului  i  se cuvine o remuneraţie, - să-i plătească, de asemenea, remuneraţia, proporţional cu munca îndeplinită de dînsul. Această regulă nu  se  aplică, cînd mandatarul a executat mandatul după ce a aflat  sau trebuia să afle despre încetarea acestuia.
    Articolul 421. Obligaţiile moştenitorilor mandatarului
    În  caz de moarte  a mandatarului moştenitorii lui sînt obligaţi  să comunice  mandantului încetarea contractului de mandat şi să ee măsurile necesare pentru paza bunurilor mandantului.
    Aceleaşi obligaţii  le are şi lichidatorul persoanei juridice,  care îndeplinea obligaţiile de mandatar.
CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI CINCILEA
COMISIONUL
    Articolul 422. Contractul de comision
    Prin contractul  de comision o parte (comisionar) se obligă, ca  din însărcinarea  celeilalte  părţi (comitent) să încheie, în schimbul  unei remuneraţii,  o convenţie sau mai multe convenţii în numele său, dar  pe seama comitentului.
    Prin contractul  de  comision  pentru vînzarea de  produse  agricole colhozul  (comitentul) încredinţează organizaţiei cooperatiste de consum (comisionar)  să  vîndă prisosurile de produse agricole, rămase după  ce colhozul  şi-a  îndeplinit obligaţiile de vînzare a produselor  agricole către stat.
    Magazinele de comision încheie contracte de comision pentru vînzarea în cadrul comerţului cu amănuntul atît a unor obiecte noi, cît şi a unor obiecte  uzate, de larg consum şi de uz casnic, a unor obiecte de  artă, de artă aplicată, de anticariat, cu excepţia obiectelor, a căror primire de către magazinele de camision este interzisă prin regulile aprobate de  Ministerul  comerţului  al  RSS  Moldoveneşti, privitoare  la  modul  de primire şi de vînzare a obiectelor de către magazinele de comision.
    Articolul 423. Forma contractului
    Contractul de comision trebuie să fie încheiat în formă scrisă.
    Contractul de  comision pentru vînzarea produselor agricole poate fi încheiat,   eliberîndu-se   colhozului  un  bon  de  livrare  de   către organizaţia cooperatistă de consum, care primeşte produsele. În contract (bonul  de  livrare) se arată denumirea produselor, data  primirii  lor, cine  le-a  predat,  cantitatea şi calitatea lor, precum  şi  preţul  de
vînzare şi termenele de plată.
    Articolul 424. Drepturile şi obligaţiile comisionarului
                          în convenţia încheiată cu o terţă persoană
    Prin convenţia   încheiată   de  comisionar  cu  o  terţă   persoană dobîndeşte  drepturi  şi  îşi asumă obligaţii comisionarul,  chiar  dacă comitetul  figurează  în convenţie ori a întrat în raporturi directe  cu terţa personă în legătură cu executarea acestei convenţii.
    Articolul 425. Dreptul de proprietate al comitentului
    Bunurile primite  de  comisionar  de la comitent  sau  dobîndite  de comisionar pentru comutent sînt proprietatea acestuia din urmă.
    Articolul 426. Executarea mandatului de comision
    Comisionarul  este  obligat să execute mandatul, ce şi l-a luat,  în condiţiile cele mai avantajoase pentru comitent.
    Dacă comisionarul va încheia o convenţie în condiţii mai avantajoase decît   cele   indicate  de  comitent,  întregul  beneficiu  va   reveni comitentului, dacă contractul de comision nu prevede altfel.
    Organizaţia cooperatistă  de consum, care a primit produse  agricole de la colhoz pentru vînzarea în comision, are dreptul, dacă este nevoită  a  le  vinde în afara razei activităţii sale, să încheie un contract  de subcomision cu altă organizaţie cooperatistă de consum.
    Articolul 427. Abaterea de la indicaţiile comitentului
    Comisionarul  are dreptul să se abată de la indicaţiile comitentului în cazurile, prevăzute de articolul 415 din prezentul Cod.
    Comisionarul, care a vîndut bunurile cu un preţ mai mic decît cel ce i-a  fost stabilit de comitent, este dator să-i plătească  acestuia  din urmă  diferenţa, dacă nu va dovedi, că era imposibil de a vinde bunurile la  preţul  stabilit  şi  că vînzarea la un preţ mai mic  l-a  ferit  pe comitent de pagube şi mai mari.
    Dacă comisionarul  va  cumpăra bunuri la un preţ mai mare decît  cel stabilit de comitent şi acesta refuză să accepte o astfel de cumpărătură comitentul  este  dator s-o declare comisionarului îndată după  primirea înştiinţării  despre  încheierea convenţiei cu terţa personală.  În  caz contrar cumpărătura este socotită acceptată de comitent.
    Dacă comisionarul  va  comunica, că plăteşte el diferenţa  de  preţ, comitentul  nu  are  dreptul să refuze acceptarea  convenţiei  încheiate pentru el.
    Articolul 428. Preţul obiectelor vîndute de comisionar
    Preţul  de vînzare  al obiectului primit de magazinul de comision se stabileşte de comitent.
[Partea 1 art.428 în redacţia Legii nr.501 din 15.02.91]
    Preţul de vînzare  a obiectelor de anticariat sau unice, precum şi a lucrărilor  de artă se stabileşte de magazinul de comision pe baza  unei evaluări  speciale, luîndu-se în consideraţie însuşirile individuale  şi valoarea obiectului respectiv.
    Preţul obiectului,  care  n-a  fost vîndut în termenul  prevăzut  de reguli,  poate fi redus prin învoială cu comitentul. Dacă, fiind chemat, comitentul  nu  se  prezintă pentru  reevaluarea  obiectului,  magazinul reduce  singur  preţul  acestui obiect în conformitate  cu  regulile  în vigoare.
    Preţul de vînzare  a  prisosurilor de produse agricole,  primite  de organizaţia  cooperatistă  de consum de la colhozuri pentru vînzare,  se stabileşte prin învoiala părţilor.
    Articolul 429. Executarea de către comisionar a convenţiei
                          încheiate cu o terţă persoană
    Comisionarul  trebuie  să execute toate obligaţiile şi  să  exercite toate  drepturile,  ce decurg din convenţia încheiată de el cu  o  terţă persoană.
    Comisionarul  nu răspunde în faţa comitentului pentru executarea  de către  terţa persoană a convenţiei încheiate cu aceasta pentru comitent,  cu  excepţia cazurilor, cînd comisionarul garantează executarea  acestei convenţii (delcredere) de către terţa persoană.
    Dacă terţa persoană   nu   va   executa   convenţia   încheiată   cu comisionarul,  acesta din urmă este obligat să încunoştiinţeze de îndată pe comitent, să adune şi să asigure dovezile necesare.
    Comitentul, înştiinţat despre neexecutarea de către terţa persoană a convenţiei  încheiate  cu  comisionarul,  are dreptul  să  ceară  si  să transmită  toate  pretenţiile, pe care comisionarul le-ar putea  formula faţă de terţa persoană în baza convenţiei susarătate.
    Articolul 430. Răspunderea comisionarului pentru pierderea
                          totală sau parţială a bunurilor comitentului
                          şi pentru deteriorarea lor
    Comisionarul  răspunde faţă de comitent pentru pierderea totală  sau parţială şi deteriorarea bunurilor comitentului aflate la el, dacă nu va dovedi,  că pierderea totală sau parţială şi deteriorarea nu se datoresc culpei lui.
    Dacă în momentul primirii de către comisionar a bunurilor, expediate de comitent sau trimise comisionarului pentru comitent, se va dovedi, că ele  au  deteriorări  sau  vre-o lipsă, ce  pot  fi  observate  printr-o examinare  exterioară,  precum  şi în cazul cînd cineva a  cauzat  daune bunurilor  comitentului  aflate  la  comisionar, acesta  din  urmă  este
obligat  să ee măsuri pentru apărarea drepturilor comitentului, să adune dovezile necesare şi să-l înştiinţeze fără întîrziere pe comitent despre toate acestea.
    Comisionarul,  care n-a asigurat bunurile comitentului aflate la el, răspunde  pentru aceasta numai în cazurile, cînd comitentul i-a  ordonat să  le  asigure  sau dacă asigurarea lor este  obligatorie  în  virtutea legii.
    Articolul 431. Darea de samă a comisionarului
    După  executarea  mandatului comisionarului este obligat să prezinte  comitentului  o dare de seamă şi să-i transmită tot ce a primit în  baza  mandatului  executat,  precum şi să transmită comitentului,  la  cererea acestuia,  toate  drepturile  faţă  de terţa  persoană,  ce  decurg  din convenţia încheiată de comisionar cu această terţă personă.
    Dacă comitentul  are obiecţii asupra dării de seamă, el este obligat să  le  comunice comisionarului în curs de trei luni din  ziua  primirii acesteia. În caz contrar darea de seamă este socotită acceptată, dacă nu există o altă învoială.
    Articolul 432. Socotelile dintre părţi
    Organizaţia  cooperatistă  de consum, care a primit produse agricole pentru  vînzarea  în  comision,  dă colhozului  un  avans  în  limitele, stabilite prin legislaţia Uniunii RSS.
    Suma, realizată  din  vînzarea  produselor agricole,  după  scăderea avansului   acordat,   a  remuneraţiei  de  comision  stabilite   şi   a cheltuielilor  făcute  de  comisionar pentru comitent,  trebuie  să  fie plătită  colhozului  în  termenele  prevăzute  de  contract.  Socotelile definitive  pentru produsele agricole primite în comision se fac în  cel
mult trei zile după vînzarea lor.
    Dacă se încheie  un  contract  de subcomision,  darea  avansului  şi socotelile  definitive se fac, după cum va găsi de cuviinţă colhozul, de către comisionar sau subcomisionar.
    În curs de cel  mult trei zile după vînzarea obiectului magazinul de comision,   după   ce  scade  remuneraţia  ce  i  se  cuvine,   plăteşte comitentului banii.
    Articolul 433. Primirea de către comitent a celor executate
                          în baza mandatului
    Comitentul este obligat:
    1) să primească   de  la  comisionar  tot  ce  a  executat  în  baza mandatului;
    2) să examineze  bunurile dobîndite pentru el de către comisionar şi să-l înştiinţeze îndată despre viciile descoperite în ele;
    3) să-l elibereze  pe comisionar de obligaţiile pe care şi le-a luat faţă de terţa persoană în legătură cu executarea mandatului.
    Articolul 434. Remuneraţia de comision
    După  executarea mandatului comisionarul are dreptul să primească de la  comitent  o  remuneraţie.  Dacă comisionarul  a  grantat  executarea convenţiei  de  către terţa persoană, el va primi de la comitent  pentru această garanţie o remuneraţie aparte.
    Cvantumul remuneraţiei de comision, precum şi al remuneraţiei pentru delcredere  se stabileşte prin învoiala părţilor, dacă legea nu  prevede altfel.
    În toate contractele  de  comision, cu excepţia celor  din  sistemul comerţului  exterior,  este  interzisă stabilirea  unei  remuneraţii  de comision sau a unei remuneraţii pentru delcredere sub forma de diferenţă sau  de  anumită  parte a diferenţei între preţul fixat de  comitent  şi preţul mai avantajos, cu care comisionarul va încheia convenţia.
    Articolul 435. Restituirea cheltuielilor făcute în
                          legătură cu executarea mandatului
    Comitentul este obligat, ca pe lîngă plata remuneraţiei de comision, şi  dacă  e  cazul, şi a remuneraţiei pentru  delcredere,  să  restituie comisionarului cheltuielile în legătură cu executarea mandatului.
    Comisionarul  nu  are  dreptul la restituirea  cheltuielilor  pentru păstrarea bunurilor comitentului aflate la el, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
    Toate cheltuielile  pentru transportarea produselor agricole predate în  comision  la  locul  de vînzare a lor, arătat în  contract,  cad  în sarcina comitentului, dacă contractul nu prevede altfel.
    Articolul 436. Reţinerea de către comisionar a banilor ce i se cuvin
    Comisionarul  are   dreptul  să reţină banii ce i se cuvin  în  baza contractului de comision din orice sumă încasată de el pentru comitent.
    Articolul 437. Executarea mandatului de către comisionar
                          după moartea comitentului sau după încetarea
                          existenţei persoanei juridice - comitent
    Dacă comitentul moare sau este declarat absent fără veste, incapabil sau  cu capacitate de exerciţiu restrînsă, precum şi în cazul  încetării existenţei  persoanei juridice, care acţionează în calitate de comitent, comisionarul  este  obligat să continuie executarea mandatului ce i  s-a dat, pînă cînd nu va primi dispoziţiile cuvenite din partea succesorilor în drepturi sau reprezentanţilor comitentului.
    Articolul 438. Renunţarea comisionarului la executarea mandatului
    Comisionarul  nu are  dreptul, dacă contractul nu prevede altfel, să renunţe  la executarea mandatului primit, cu excepţia cazurilor, cînd  o face  din  cauza  imposibilităţii de a executa mandatul  sau  din  cauza încălcării de către comitent a contractului de comision.
    Comisionarul  este  obligat  să-l  înştiinţeze în  formă  scrisă  pe comitent  despre renunţarea sa. Contractul de comision rămîne în vigoare în  curs  de  două  săptămîni  din ziua primirii  de  către  comitent  a înştiinţării  din  partea  comisionarului că a  renunţat  la  executarea mandatului.
    Dacă comisionarul  va  renunţa la executarea mandatului  primit  din cauza  încălcării  contractului  de comision de către comitent,  el  are dreptul   să  ceară  atît  restituirea  cheltuielilor  făcute,  cît   şi remuneraţia de comision.
    Articolul 439. Dispoziţia asupra bunurilor comitentului după
                           renunţarea comisionarului la executarea mandatului
    Comitentul,  încunoştiinţat  despre  renunţarea comisionarului de  a executa  mandatul, este obligat, ca în curs de o lună din ziua  primirii declaraţiei   de  renunţare  să  dispună  asupra  bunurilor  aflate   la comisionar.
    Aceiaşi obligaţie   revine   comitentului  şi  în   cazul   anulării mandatului dat comisionarului.
    Dacă în termenul  susarătat comitentul nu va face dispoziţii  asupra bunurilor  aflate  la  comisionar,  acesta din urmă are  dreptul  să  le predeie  în  depozit pe contul comitentului sau, pentru  a-şi  îndestula pretenţiile  faţă de comitent, să vîndă aceste bunuri cu un preţ cît mai convenabil pentru comitent.
    Articolul 440 Anularea mandatului de către comitent
    Dacă comitentul  va  anula, în întrejime sau în parte, mandatul  dat comisionarului,  înainte  ca  comisionarul să  fi  încheiat  convenţiile respective   cu   terţele  persoane,  el  este  obligat   să   plătească comisionarului  remuneraţia  de  comision pentru  convenţiile  încheiate înainte   de  anularea  mandatului,  precum  şi  să-i  restituie   toate
cheltuielile făcute de el înainte de anularea mandatului.
   Cetăţeanul are  dreptul  să  ceară  oricînd  restituirea  obiectului predat  pentru  vînzare  magazinului de comision şi care n-a  fost  încă vîndut,  dar  el  va  plăti cheltuielile  pentru  păstrarea  obiectului, conform tarifurilor existente.
Capitolul al treizeci şi cincilea prim
ADMINISTRAREA  FIDUCIARĂ
Articolul 4401.Contractul de administrare fiduciară a
        patrimoniului
Conform contractului de administrare fiduciară a patrimoniului, una din părţile contractante (fondatorul  administrării) transmite, în administrare fiduciară, celeilalte părţi (managerului fiduciar), pe un termen prevăzut de contract, bunurile sale, drepturile sale patrimoniale şi drepturile personale nepatrimoniale, iar cealaltă parte se obligă să desfăşoare contra plată administrarea patrimoniului în interesul fondatorului administrării sau al unei persoane desemnate de acesta (beneficiarului).
Fondator al administrării fiduciare este proprietarul patrimoniului, iar în unele cazuri prevăzute de legislaţie - o altă persoană.
Manager fiduciar poate fi un cetăţean sau o organizaţie comercială care desfăşoară activitate de administrare fiduciară, iar în unele cazuri prevăzute de lege, manager fiduciar poate fi numai o persoană juridică.
Autorităţile publice nu pot exercita funcţia de manager fiduciar.
Nu poate fi beneficiar, conform contractului de administrare fiduciară, persoana care, conform aceluiaşi contract, este manager fiduciar.
Articolul 4402. Administrarea fiduciară a patrimoniului
         pe motive prevăzute de lege
Administrarea fiduciară a patrimoniului poate fi, de asemenea, constituită:
1) ca urmare a necesităţii administrării permanente a patrimoniului persoanei aflate sub tutelă în cazurile prevăzute de lege;
2) pe alte motive prevăzute de lege.
În cazurile cînd administrarea fiduciară a patrimoniului se constituie pe motive prevăzute de lege, drepturile fondatorului administrării aparţin organului de tutelă sau altei persoane menţionate în lege.
Articolul 4403.Obiectele administrării fiduciare
În administrare fiduciară poate fi transmis orice patrimoniu (întreprinderi sau alte complexe patrimoniale, obiecte separate ce fac parte din patrimoniul imobil, valori mobiliare şi alt patrimoniu), atît cel existent la momentul încheierii contractului, cît şi cel ce  poate să apară în viitor, inlcusiv  patrimoniul creat sau procurat de managerul fiduciar în baza condiţiilor stipulate în contract, precum şi drepturile patrimoniale şi drepturile nepatrimoniale personale ce se referă la acest patrimoniu.
Mijloacele băneşti nu pot fi considerate obiect aparte al administrării fiduciare, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Patrimoniul aflat în gestiune economică nu poate fi transmis în administrare fiduciară. Transmiterea în administrare fiduciară a patrimoniului aflat în gestiune economică este posibilă numai după lichidarea persoanei juridice, în a cărei gestiune economică s-a aflat patrimoniul respectiv, sau în urma suspendării dreptului de gestiune economică a patrimoniului şi trecerii acestuia în posesia proprietarului din  motive prevăzute de lege.
Patrimoniul transmis în administrare fiduciară se separă de alt patrimoniu al fondatorului, precum şi de patrimoniul managerului fiduciar.
Nu se permite urmărirea patrimoniului transmis în administrare fiduciară de către fondatorul administrării pentru obligaţiile sale, cu excepţia cazurilor de insolvabilitate (faliment) a acestei persoane. În cazul falimentării fondatorului administrării fiduciare, administrarea fiduciară se suspendă şi patrimoniul se include în masa de concurs.
Articolul 4404. Dreptul de proprietate asupra patrimoniului
        transmis în administrare fiduciară
Transmiterea patrimoniului în administrare fiduciară nu are ca efect trecerea dreptului de proprietate asupra acestui patrimoniu la managerul fiduciar.
Articolul 4405. Forma contractului de administrare fiduciară
        a patrimoniului
Contractul de administrare fiduciară a patrimoniului se perfectează în formă scrisă şi se autentifică notarial.
Contractul de administrare fiduciară a imobilului se perfectează conform cerinţelor stabilite în privinţa formei contractelor de vînzare-cumpărare a imobilului, prevăzute la art.240 din prezentul Cod.
Nerespectarea formei contractului de administrare fiduciară a patrimoniului sau a cerinţei de înregistrare a transmiterii imobilului în administrare fiduciară atrage după sine nevalabilitatea contractului.
Articolul 4406. Conţinutul contractului de administrare
        fiduciară a patrimoniului
Contractul de administrare fiduciară a patrimoniului trebuie să conţină:
1)  denumirea şi datele de identificare ale părţilor;
2) informaţia despre patrimoniul transmis în administrare fiduciară;
3) condiţiile administrării fiduciare;
4) denumirea persoanei juridice sau numele şi prenumele cetăţeanului, în al cărui interes se efectuează administrarea patrimoniului (fondatorului administrării sau beneficiarului);
5) drepturile şi obligaţiile fondatorului administrării;
6) drepturile şi obligaţiile managerului fiduciar;
7) împuternicirile managerului fiduciar în vederea reprezentării fondatorului administrării în relaţiile cu terţii;
8) cuantumul şi forma remunerării administratorului, în cazul cînd plata este prevăzută de contract;
9) condiţiile denunţării contractului înainte de termen;
10) alte condiţii ce nu contravin legislaţiei.
Articolul 4407. Drepturile şi obligaţiile managerului fiduciar
Managerul fiduciar exercită drepturile de proprietar al patrimoniului transmis în administrare fiduciară în limitele stabilite de lege şi de contractul de  administrare fiduciară. Dispunerea de imobil managerul fiduciar o exercită în cazurile stipulate de contractul de administrare fiduciară.
După intrarea în vigoare a contractului de administrare fiduciară, fondatorul administrării nu este în drept să intervină în nici un mod în exercitarea de  către managerul fiduciar a drepturilor şi obligaţiilor  sale stipulate de contract, dacă contractul nu prevede altfel.
Drepturile obţinute de managerul fiduciar ca rezultat al activităţii de administrare fiduciară a patrimoniului se includ în componenţa patrimoniului transmis în administrare fiduciară.
Obligaţiile ce rezultă din această activitate a managerului fiduciar se execută din contul patrimoniului aflat în administrare fiduciară.
În scopul protecţiei drepturilor asupra patrimoniului aflat în administrare fiduciară, managerul fiduciar este în drept să ceară, conform art.154 al prezentului Cod, înlăturarea încălcării drepturilor sale.
Articolul 4408.Executarea contractului de către managerul
        fiduciar
Managerul fiduciar efectuează personal administrarea fiduciară a patrimoniului. Totodată, managerul fiduciar are dreptul exclusiv, dacă contractul  nu prevede altfel, să determine care mod de acţiune corespunde cel mai mult intereselor beneficiarului la executarea obligaţiilor contractuale.
Legea şi contractul pot stipula restricţii asupra unor acţiuni referitoare la administrarea fiduciară a patrimoniului.
Tranzacţiile cu patrimoniul transmis în administrare fiduciară sînt efectuate de managerul fiduciar în numele său, indicînd, totodată, faptul că acţionează în calitate de manager fiduciar. Această condiţie se consideră respectată dacă, la efectuarea acţiunilor fără perfectare în scris, a doua parte contractantă este informată despre faptul că acţiunile se efectuează de managerul fiduciar în această calitate, iar în documentele perfectate după numele sau denumirea managerului fiduciar se face nota "M.F.".
În cazul cînd nu se indică faptul că managerul fiduciar a acţionat în această calitate, el se obligă în faţa terţilor personal şi, respectiv, răspunde în faţa acestora doar cu patrimoniul ce-i aparţine.
Articolul 4409. Transmiterea funcţiilor de executare a
         contractului de administrare fiduciară altei
         persoane
Managerul fiduciar poate delega altei persoane (împuternicitului) să  efectueze, în numele managerului fiduciar, unele acţiuni ce sînt necesare pentru administrarea patrimoniului, în cazul cînd este împuternicit în acest sens prin contractul de administrare fiduciară, cînd a primit acordul fondatorului în formă scrisă sau cînd este forţat, în virtutea unor circumstanţe, să asigure interesele fondatorului administrării sau ale beneficiarului, dar nu are posibilitate de a primi la timp indicaţiile fondatorului administrării. În ultimul caz, managerul fiduciar este obligat să informeze fondatorul administrării despre delegarea efectuată.
Managerul fiduciar răspunde de acţiunile împuternicitului său ca de  propriile acţiuni.
Articolul 44010.Remunerarea managerului fiduciar
Managerul fiduciar are dreptul la remunerarea prevăzută în contractul de administrare fiduciară a patrimoniului, precum şi la compensarea cheltuielilor efectuate de el în cadrul administrării fiduciare.
Remunerarea poate fi exprimată în procente faţă de venitul (profitul) obţinut din administrarea fiduciară a patrimoniului fie în sumă concretă, fie în formă de realizare a dreptului la procurarea unei părţi a patrimoniului administrat de managerul fiduciar în conformitate cu contractul de administrare fiduciară.
Articolul 44011. Darea de seamă a managerului fiduciar
Managerul fiduciar prezintă fondatorului administrării şi beneficiarului darea de seamă a activităţii sale în termenele şi în modul stabilite de contractul de administrare fiduciară a patrimoniului.
Articolul 44012. Răspunderea managerului fiduciar
Managerul fiduciar poartă răspundere materială pentru obligaţiile apărute în urma executării contractului, precum şi în cazul prejudicierii intereselor beneficiarului şi/sau proprietarului patrimoniului.
În cazul executării neadecvate a administrării fiduciare, fondatorul administrării sau beneficiarul poate intenta în judecată o acţiune privind încetarea administrării fiduciare şi recuperarea de către manager a prejudiciilor cauzate.
Managerul fiduciar care nu a dat dovadă de solicitudine faţă de respectarea intereselor beneficiarului sau fondatorului administrării patrimoniului compensează beneficiarului cîştigul nerealizat pentru timpul administrării fiduciare a patrimoniului, iar fondatorului administrării - prejudiciile cauzate de pierderea sau  deteriorarea patrimoniului, ţinînd cont de uzură, precum şi cîştigul nerealizat.
Obligaţiile  la tranzacţiile săvîrşite de managerul fiduciar cu depăşirea împuternicirilor sale sau cu încălcarea restricţiilor stabilite pentru acesta sînt executate  de el însuşi. Dacă terţii care au participat la tranzacţie nu au ştiut  şi nici nu trebuiau să ştie despre depăşirea de împuterniciri sau despre restricţiile stabilite, obligaţiile apărute urmează a fi executate în modul stabilit la alin.5 din prezentul articol. Fondatorul administrării poate, în acest caz, să ceară recuperarea prejudiciilor cauzate de managerul fiduciar.
Obligaţiile apărute în urma administrării fiduciare se achită din contul patrimoniului transmis în administrare fiduciară. În cazul insuficienţei acestui patrimoniu, se admite urmărirea patrimoniului managerului fiduciar.
Contractul de administrare fiduciară a patrimoniului poate prevedea depunerea unui gaj din partea managerului fiduciar pentru a asigura recuperarea eventualelor prejudicii cauzate de acesta fondatorului administrării sau beneficiarului prin executarea neadecvată a contractului de administrare fiduciară.
Articolul 44013. Denunţarea contractului de administrare
         fiduciară a patrimoniului
Contractul de administrare fiduciară a patrimoniului se consideră denunţat în caz de:
1) expirare a termenului de valabilitate a contractului;
2) distrugere a patrimoniului transmis în administrare;
3) deces, încetare a activităţii (reorganizare sau lichidare)  fondatorului administrării sau a beneficiarului sau dezicere a beneficiarului de drepturile sale contractuale, dacă contractul prevede astfel;
4) deces al cetăţeanului care este manager fiduciar, declarare a incapacităţii  sau a capacităţii sale limitate de exerciţiu, absenţă fără veste a acestuia, precum şi declarare a insolvabilităţii (falimentului) persoanei juridice care este manager fiduciar;
5) renunţare a managerului fiduciar sau a fondatorului administrării la executarea administrării fiduciare în legătură cu imposibilitatea managerului fiduciar de a  executa personal administrarea fiduciară a patrimoniului;
6) reziliere a contractului de către fondatorul administrării, dacă contractul prevede acest lucru, cu condiţia remunerării managerului fiduciar în conformitate cu contractul;
7) reziliere unilaterală a contractului de către manager dacă acesta nu a fost înştiinţat despre faptul că patrimoniul transmis în administrare este grevat de gaj. În acest caz, managerul este remunerat conform contractului;
8) declarare a insolvabilităţii (falimentului) proprietarului patrimoniului transmis în administrare fiduciară;
9) reziliere a contractului conform hotărîrii instanţei de judecată dacă obligaţiile contractuale sînt executate neadecvat;
10) încetare a tutelei şi curatelei.
În cazul în care una dintre părţi renunţă la contractul de administrare fiduciară, cealaltă parte trebuie să fie informată despre acest fapt cu 3 luni înainte de  denunţarea contractului, dacă contractul nu prevede altfel.
La denunţarea contractului de administrare fiduciară, patrimoniul aflat în  administrare fiduciară se transmite, dacă contractul nu prevede altfel, fondatorului administrării (succesorilor de drepturi) după executarea de către acesta a obligaţiilor contractuale privind remunerarea managerului fiduciar.
Articolul 44014. Transmiterea în administrare fiduciară
          a valorilor mobiliare
Împuternicirile acordate managerului fiduciar de a dispune de valorile mobiliare se stabilesc în contractul de administrare fiduciară.
La transmiterea în administrare fiduciară a valorilor mobiliare, în registrul deţinătorilor de valori mobiliare se face însemnarea respectivă.
Alte particularităţi ale administrării fiduciare a valorilor mobiliare se stabilesc de legislaţie.
Articolul 44015. Transmiterea în administrare fiduciară
          a patrimoniului grevat de gaj
Transmiterea în administrare fiduciară a patrimoniului grevat de gaj nu lipseşte creditorul gajist de dreptul de urmărire a acestui patrimoniu.
Managerul fiduciar trebuie să fie avertizat că patrimoniul care i-a fost transmis  în administrare fiduciară este grevat de gaj. Dacă managerul fiduciar nu a ştiut şi nici nu a  putut să ştie despre grevarea de gaj a patrimoniului care i-a fost transmis în administrare fiduciară, el are dreptul să ceară rezilierea, pe cale judiciară, a contractului de administrare fiduciară a patrimoniului şi remunerarea lui conform contractului.
[Cap. 351 art.4401-44015 în redacţia L1187/27.07.2000, MO166/31.12.2000]
CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI ŞASELEA
GESTIUNEA DE AFACERI FĂRĂ MANDAT
    Articolul 441. Dreptul la restituirea cheltuililor făcute
                         de o persoană, care acţionează fără mandat
                         în interesul unei alte persoane
    Persoana  care  acţionează  în interesul unei alte persoane  fără  a avea  mandat  din  partea ei, în scopul de a preîntîmpina  o  pagubă  ce ameninţă  interesele  patrimoniale ale acestei persoane, are dreptul  la restituirea cheltuielilor necesare, făcute în legătură cu aceasta.
    Persoana care  a  acţionat  fără mandat are dreptul  la  restituirea cheltuielilor  şi  în cazul cînd n-a reuşit să păstreze bunurile  şi  să apere   interesele   altei  persoanei,  cu  toată   utilitatea   actelor întreprinse şi lipsa vre-unei culpe.
    Cheltuielile  ce  urmează a fi restituite nu pot în nici un  caz  să depăşească   valoarea  bunurilor,  pentru  a  căror  păstrare  au   fost întreprinse actele respective.
    Articolul 442. Obligaţiile persoanei care acţionează în
                          interesul alteia fără mandat
    Cel ce acţionează   în  interesul altuia fără mandat  este  obligat, îndată  ce  va fi posibil, să comunice aceasta persoanei  interesate  şi pînă  la  primirea răspunsului să nu întreprindă noi acte,  cu  excepţia cazurilor cînd aceasta ar putea cauza daune persoanei interesate.
    Dacă nu poate  să  comunice persoanei interesate, cel ce  acţionează fără mandat este obligat să ducă pînă la capăt cele începute de el.
    Dacă persoana  interesată  va  aproba gestiunea de afaceri,  se  vor aplica dispoziţiile prevăzute de articolele 413-421 din prezentul Cod.
    Cel ce acţionează  în  interesul altuia fără mandat este obligat  să prezinte o dare de samă despre actele sale şi să predeie tot ce a primit persoanei, în interesul căreia a acţionat.
    Articolul 443. Răspunderea persoanei care acţionează fără mandat
    Cel ce acţionează   în interesul altuia fără mandat răspunde faţă de persoana  interesată  pentru daunele cauzate în mod intenţionat sau  din imprudenţă gravă.
    Dacă cel ce acţionează   fără  mandat  n-a  încunoştiinţat  persoana interesată,  deşi a putut s-o facă, sau a continuat să acţioneze contrar indicaţiilor acesteia, el va răspunde pentru daunele cauzate.
    Articolul 444. Drepturile şi obligaţiile ce izvorăsc din
                         actele săvîrşite fără mandat
    Drepturile  şi obligaţiile ce izvorăsc din actele necesare şi utile, săvîrşite  în interesul unei alte persoane fără mandatul ei, iau naştere pentru persoana, în interesul căreia s-au săvîrşit aceste acte.
CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI ŞAPTELEA
ÎNSTRĂINAREA UNEI CASE DE LOCUIT CU
CONDIŢIA ÎNTREŢINERII PE VEAŢĂ
    Articolul 445. Contractul de înstrăinare a unei case de
                          locuit cu condiţia întreţinerii pe viaţă
    În baza contractului  de  înstrăinare  a  unei  case  de  locuit  cu condiţia  întreţinerii pe veaţă o persoană incapabilă de muncă din cauza vîrstei  sau în legătură cu starea sănătăţii (transmiţător) transmite în proprietate  unei  alte  persoane (dobînditor) o casă de  locuit  sau  o porţiune  de casă, în schimbul căreia dobînditorul se obligă să  procure transmiţătorului,  pînă  la  moartea acestuia,  asigurare  materială  în natură - locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutorul necesar.
    Articolul 446. Forma contractului
    Contractul de   înstrăinare  a  unei  case  de  locuit  cu  condiţia întreţinerii  pe  viaţă se încheie în aceiaş formă, ca şi contractul  de vînzare-cumpărare a unei case de locuit.
    Articolul 447. Garantarea executării contractului
    În  timpul vieţii  transmiţătorului  dobînditorul nu are dreptul  să înstrăineze casa, pe care a primit-o cu condiţia întreţinerii pe veaţă.
    Interdicţia respectivă  se  înregistrează la comitetul  executiv  al Sovietului local de deputaţi ai norodului.
    Articolul 448. Modificarea sau realizarea contractului la
                   cererea transmiţătorului
    Transmiţătorul,  în caz  de încălcare a contractului de înstăinare a unei  case cu condiţia întreţinerii pe veaţă, poate să intenteze în faţa instanţei  judecătoreşti o acţiune, cerînd executarea corespunzătoare  a contractului sau rezilierea lui.
    Articolul 449. Rezilierea contractului la cererea dobînditorului
    Contractul de   înstrăinare a unei case cu condiţia întreţinerii  pe veaţă  poate fi reziliat la cererea dobînditorului casei, dacă, în  urma unor împrejurări ce nu depund de el, situaţia lui materială s-a schimbat în  aşa  grad,  încît  el nu este în stare  să  acorde  transmiţătorului întreţinerea  cuvenită,  sau dacă transmiţătorul şi-a recăpătat  deplina
capacitate de muncă.
    Articolul 450. Efectele rezilierii contractului
    Dacă  contractul de înstrăinare a unei case cu condiţia întreţinerii pe   viaţă  este  reziliat,  casa  ce  restituie  transmiţătorului,  dar cheltuielile  pentru întreţinerea acestuia, făcute de dobînditor pînă la rezilierea contractului, nu se restituie.
    Articolul 451. Efectele peirii fortuite a casei
    Peirea  fortuită a casei primite de la transmiţător nu-l scuteşte pe dobînditor de obligaţiile, ce şi le-a asumat în baza contractului.
    Articolul 452. Încetarea contractului de înstrăinare a
                          unei case de locuit cu condiţia întreţinerii
                          pe viaţă în caz de moarte a dobînditorului
    În caz de moarte  a dobînditorului contractul de înstrăinare a unei case  cu condiţia întreţinerii pe viaţă încetează, iar casa se restituie transmiţătorului.
CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI ŞASELEA
ACTIVITATEA COMUNĂ
    Articolul 453. Contractul de activitate comună
    În  baza contractului  de  activitate  comună părţile se  obligă  să acţioneze împreună pentru atingerea unui scop economic comun, cum ar fi: construcţia   şi   exploatarea   unei   întreprinderi   sau   instituţii intercolhoznice  ori de stat-colhoznice (care nu trece în  administrarea operativă  a  unei  organizaţii  - persoană  juridică),  construirea  de
instalaţii  şi  sisteme ale gospodăriei apelor, construirea de  drumuri, instalaţii sportive, şcoli, case de naştere, clădiri de locuit ş.a.
    Cetăţenii pot   încheia contracte de activitate comună, dar numai în scopul satisfacerii necesităţilor personale curente.
    Este interzisă  încheierea unor contracte de activitate comună între cetăţeni şi organizaţii socialiste.
    Articolul 454. Gestiunea afacerilor comune ale participanţilor
                          la contract
   Gestiunea  afacerilor  comune ale participanţilor la un contract  de activitate comună se face de comun acord.
    Dacă participanţii la un contract de activitate comună, în baza unei învoieli intervenite între ei, au încredinţat conducerea activităţii lor comune unuia dintr-înşii, în sarcina acestuia din urmă cade şi gestiunea afacerilor comune ale participanţilor la contract.
    Persoana căreia  i  s-a încredinţat gestiunea afacerilor comune  ale participanţilor  la contractul de activitate comună, acţionează în  baza unei procuri semnate de ceilalţi participaţi la contract.
    Articolul 455. Bunurile comune ale participanţilor la contract
    Pentru  atingerea  scopului,  arătat în articolul 453 din  prezentul Cod, participanţii la un contract de activitate comună îşi aduc aportul, vărsînd  fiecare o sumă de bani ori alte bunuri, sau prestînd o  anumită muncă.
    Aportul în bani  sau  alt  aport patrimonial al  participanţilor  la contract,   precum  şi  bunurile,  create  sau  dobîndite  ca  urmare  a activităţii comune, constituie proprietatea lor comună.
    Participantul  la un contract de activitate comună nu are dreptul să dispună  de  cota sa din bunurile comune fără consimţămîntul  celorlalţi participanţi la contract.
    Articolul 456. Cheltuielile şi pierderile comune ale
                          participanţilor la contract
    Modul de acoperire  a   cheltuielilor,  prevăzute de  contractul  de activitate  comună,  şi a pierderilor, născute ca urmare  a  activităţii comune, este reglementat prin contract.
    Dacă contractul  nu  prevede modul de acoperire a  cheltuielilor  şi pierderilor,   acestea   se   vor  acoperi  din  bunurile   comune   ale participanţilor  la contract, iar sumele care nu ajung se vor  repartiza între participanţii la contract, proporţional cu aportul adus de fiecare în bunurile comune.
    Articolul 457. Regulile cu privire la unele categorii de
                          activitate comună
    Unele categorii   de   activitate   comună  se   reglementează,   în conformitate  cu  prezentul  Cod, în baza unor hotărîri  ale  Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.
CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI NOULEA
ASIGURĂRILE DE STAT
    Articolul 458. Felurile de asigurare
    Asigurările  de stat se realizează în formă de asigurări obligatorii sau benevole.
    Articolul 459. Asigurările obligatorii
    Tipurile asigurării   abligatorii,   condiţiile  şi  modul  lor   de legalizare sînt stabilite de Guvern.
[Alin.1 art.459 în redacţia Legii nr.143 din 10.06.94]
    În cadrul asigurărilor  obligatorii  organizaţia  de  asigurare,  la survenirea   evenimentului   prevăzut   de  lege   (cazului   asigurat), despăgubeşte  pe  asigurat  sau  persoana  căreia  îi  aparţin  bunurile asigurate pentru dauna suferită, plătindu-i: în caz de pierdere totală a bunurilor  - suma integrală pentru care e asigurat bunul, iar în caz  de
deteriorare parţială - o cotă-parte corespunzătoare din suma asigurării. Asiguratul  este obligat să plătească ratele de asigurare stabilite prin contract.
    Unele tipuri  de  asigurare obligatorie de persoane  sînt  stabilite prin acte legislative.
[Alin.3 art.459 în redacţia Legii nr.143 din 10.06.94]
    Articolul 460. Contractul de asigurare benevolă
    În  baza contractului de asigurare benevolă organizaţia de asigurare se  obligă,  ca la survenirea evenimentului prevăzut în contract  (cazul asigurat):
    1) în asigurările  de  bunuri - să-l despăgubească pe  asigurat  sau persoana  în  folosul  căreia a fost încheiat contractul,  pentru  dauna suferită  (să-i plătească despăgubirile de asigurare) în limitele  sumei prevăzute de contract (suma asigurării), iar în cazul cînd bunurile n-au fost asigurate la întreaga lor valoare - pentru partea corespunzătoare a daunei suferite, dacă regulile de asigurare nu prevăd altfel;
    2) în asigurările  de  persoane  -  să  plătească  asiguratului  sau persoanei,  în folosul căreia a fost încheiat contractul suma asigurării prevăzute  în  contract,  indiferent de sumele ce i se  cuvin  pe  linia asigurărilor sociale de stat, asistenţei sociale şi cu titlu de reparare a daunei.
    Asiguratul se obligă să plătească ratele de asigurare stabilite prin contract.
    Articolul 461. Organizaţia de asigurare se subrogă în drepturile
                          asiguratului faţă de persoana care răspunde pentru
                          dauna cauzată
    Organizaţia de   asigurare,   care  a  plătit  despăgubirea   pentru asigurări de bunuri  se subrogă, în limitele sumei achitate, în dreptul, pe care-l are asiguratul (sau altă persoana care a primit despăgubirea), de  a  formula  pretenţii faţă de persoana care  răspunde  pentru  dauna cauzată.
    Articolul 462. Regulile de asigurare
    Regulile de asigurare   se  aprobă  în modul  stabilit  de  Sovietul Miniştrilor al Uniunii RSS.
CAPITOLUL AL PATRUZECELEA
RAPORTURILE DE PLĂŢI ŞI DE CREDIT
    Articolul 463. Plăţile între organizaţii
    Plăţile în cadrul    obligaţiilor  dintre  organizaţiile  de   stat, colhozuri  şi  alte  organizaţii cooperatiste şi  celelalte  organizaţii obşteşti se efectuează pe cale de virament, prin instituţiile de credit, în care organizaţiile menţionate îşi păstrează, în conformitate cu legea mijloacele  lor  băneşti.  Modul  şi forma de plată  sînt  prevăzute  de legislaţia Uniunii RSS.
    Plăţile în numerar  între  organizaţiile de stat, colhozuri şi  alte organizaţii cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti pot fi admise în cazurile şi în limitele stabilite de legislaţia Uniunii RSS.
    Articolul 464. Dispoziţia de mijloacele băneşti, care se păstrează  
                          pe conturile organizaţiilor la instituţiile de credit
    Organizaţiile   dispun  de mijloacele băneşti, care se păstrează  pe conturile  lor la instituţiile de credit, în conformitate cu  destinaţia specială a acestor mijloace.
[Partea 2 art.464 abrogată prin Ucazul nr.2411-XI din 30.12.87]
    Virarea de mijloace  din  contul pe care o organizaţie îl are  la  o instituţie  de  credit  se poate face fără  consimţămîntul  organizaţiei respective numai în cazurile prevăzute de legislaţia Uniunii RSS.
    La îndestularea   pretenţiilor  se  respectă  ordinea  stabilită  de legislaţia Uniunii RSS.
    Articolul 465. Creditarea organizaţiilor
    Creditarea organizaţiilor   de  stat,  a  colhozurilor  şi  a  altor organizaţii  cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti se face  în conformitate  cu  planurile  aprobate prin acordarea de  împrumuturi  pe termen  cu  destinaţie specială de către Banca de Stat a Uniunii RSS  şi alte bănci ale Uniunii RSS în modul stabilit de legislaţia Uniunii RSS.
    Creditarea unei  organizaţii de către o altă organizaţie, în  natură sau  în bani, inclusiv darea de avansuri, este admisă numai în  cazurile prevăzute de legislaţia Uniunii RSS.
    Condiţiile şi  modul  de  creditare a unui colhoz de  către  un  alt colhoz  sub formă de ajutor în producţie se stabilesc de legislaţia  RSS Moldoveneşti.
    Articolul 466. Împrumuturile acordate de bancă cetăţenilor
    Băncile  Uniunii  RSS acordă cetăţenilor Uniunii RSS împrumuturi  în modurile şi în cazurile stabilite de legislaţia Uniunii RSS.
    Articolul 467. Depunerile făcute de cetăţeni la
                          instituţiile de credit
    Cetăţenii pot   păstra mijloacele băneşti la casele de economii  din muncă  ale  statului  şi la alte instituţii de credit,  pot  dispune  de depuneri,  pot  primi  pentru depunerile făcute un venit  sub  formă  de dobîndă   sau  de  cîştiguri,  pot  efectua  operaţii  de  virament,  în conformitate  cu statutele instituţiilor de credit şi cu regulile  emise în modul stabilit.
    Statul garantează   secretul   depunerilor,  integritatea   lor   şi eliberarea la prima cerere a depunătorului.
    Modul de dispoziţie  asupra depunerilor făcute la casele de economii din  muncă ale statului şi la alte instituţii de credit este  determinat de  statutele  lor  şi de regulile arătate în partea  întîia  a  acestui articol.
    Articolul 468. Urmărirea depunerilor cetăţenilor
    Depunerile făcute  de  cetăţeni la casele de economii din muncă  ale statului  şi la Banca de Stat a Uniunii RSS pot fi urmărite pe baza unei sentinţe  sau  unei  hotărîri  judecătoreşti, prin care  a  fost  admisă acţiunea  civilă,  izvorîtă  dintr-o pricină  penală,  dintr-o  hotărîre judecătorească sau dintr-o decizie a judecătorului norodnic pentru plata
pensiei alimentare (dacă cel urmărit nu are salariu sau alte bunuri care pot  fi urmărite) ori pe baza unei hotărîri judecătoreşti cu privire  la împărţirea unei depuneri, care este proprietate comună a soţilor.
[Alin.1 art.468 modificat prin Ucazul nr.4135-XI din 20.02.85]
    Depunerile făcute  de cetăţeni la instituţiile de credit  susarătate pot  fi  confiscate pe baza unei sentinţe rămase definitive sau  a  unei hotărîri de confiscare a bunurilor, date în conformitate cu legea.
CAPITOLUL AL PATRUZECI ŞI UNULEA
OBLIGAŢIILE CE SE NASC DIN PROMISIUNEA PUBLICĂ
DE A ACORDA O RECOMPENSĂ
    Articolul 469. Obligaţiile organizaţiei care a anunţat un concurs
    Promisiunea publică   făcută   de  către  o  organizaţie  de   stat, cooperatistă  sau o altă organizaţie obştească de a acorda o  recompensă specială  (premiu) pentru cea mai bună executare a unei anumite  lucrări (anunţarea   unui  concurs)  obligă  această  organizaţie  să  plătească recompensa  promisă  persoanei, a cărei lucrare a fost   recunoscută,  că merită   să   primească  recompensa,  în  conformitate   cu   condiţiile concursului.
    Anunţul privitor la concurs trebuie să conţină o expunere a sarcinii termenul  în  care  trebuie îndeplinită,  cuantumul  recompensei,  locul prezentării,  modul şi data preţuirii comparative a lucrărilor;  anunţul poate de asemenea, conţine şi alte condiţii ale concursului.
    Concursul poate  fi  anunţat de organizaţiile, cărora li se  conferă acest drept prin statutele (regulamentele) lor sau de legislaţia Uniunii RSS sau prin hotărîri ale Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.
    Articolul 470. Modificarea condiţiilor concursului
    Condiţiile concursului  pot fi modificate numai în prima jumătate  a termenului stabilit pentru prezentarea lucrărilor.
    Modificarea condiţiilor   concursului  trebuie  să  fie   comunicată participanţilor  la  concurs  în  acelaşi mod în  care  a  fost  anunţat concursul.
    Articolul 471. Hotărîrea cu privire la plata recompenselor
                          (premiilor)
    Hotărîrea cu privire la plata recompensei (premiului) trebuie să fie adoptată  şi comunicată participanţilor la concurs în termenul  prevăzut în anunţul privitor la concurs şi în modul arătat în el.
    Articolul 472. Folosirea lucrărilor ştiinţifice, literare
                          şi de artă premiate la concurs
    Dacă concursul a fost anunţat pentru o lucrare ştiinţifică, literară sau  de  artă,  organizaţia  dobîndeşte dreptul de  a  folosi  lucrările premiate  după  modul prevăzut în anunţul privitor la  concurs.  Autorii acestor  lucrări  îşi păstrează dreptul de a primi o  recompensă  pentru lucrările folosite, dacă anunţul privitor la concurs nu prevede altfel.
    Articolul 473. Restituirea lucrărilor prezentate către
                          participanţii la concurs
    Organizaţia care  a  anunţat  concursul este obligată  să  restituie participanţilor   la  concurs  lucrările  care  n-au  fost  distinse  cu recompensă (premiu), dacă anunţul privitor la concurs nu prevede altfel.
    Articolul 474. Obligaţia cetăţeanului care a promis în mod
                          public o recompensă
    Promisiunea făcută  în  mod  public  de  un cetăţean  de  a plăti  o recompensă pentru săvîrşirea unor acte îngăduite de lege (comunicarea de informaţii  despre  o  persoană absentă fără veste, găsirea  unui  lucru pierdut  ş.a.),  dacă a fost făcută în formă scrisă şi a fost  adusă  la cunoştinţa  publică  prin  presă sau prin afişare de anunţuri  ş.a.,  îl obligă pe promiţător să plătească recompensa anunţată.
CAPITOLUL AL PATRUZECI ŞI DOILEA
OBLIGAŢIILE IZVORÎTE DIN CAUZAREA
DE DAUNE
    Articolul 475. Temeiurile generale ale răspunderii
                          pentru cauzarea de daune
    Dauna cauzată persoanei sau bunurilor unui cetăţean, precum şi dauna cauzată  unei  organizaţii  trebuie reparată de către persoana,  care  a cauzat   dauna,  în  întregime,  cu  excepţia  cazurilor,  prevăzute  de legislaţiea Uniunii RSS.
[Alin.1 art.475 modificat prin Ucazul nr.1093 din 17.06.86]
    Persoana care a cauzat dauna este scutită de obligaţia de a o repara dacă dovedeşte, că nu este în culpă.
    Dauna cauzată prin fapte licite nu trebuie să fie reparată, decît în cazurile prevăzute de lege.
    Articolul 476. Răspunderea organizaţiei pentru dauna cauzată
                         din culpa lucrărilor ei
    Organizaţia este   obligată  să  repare  dauna  cauzată  din   culpa lucrătorilor  ei  în timpul îndeplinirii îndatoriilor lor de  muncă  (de serviciu).
    Articolul 477. Răspunderea pentru dauna, cauzată prin acţiuni
                          ilegale ale unor organizaţii de stat şi obşteşti,
                          precum şi ale unor persoane cu funcţii de răspundere    
    Dauna, cauzată   unui   cetăţean  prin  acţiuni  ilegale  ale   unor organizaţii  de stat şi obşteşti, precum şi ale unor persoane cu funcţii de   răspundere   în   exerciţiul  funcţiunii  pe   tărîmul   conducerii administrative,  se reapră potrivit cu dispoziţiile generale  (articolul 475 şi 476 din prezentul Cod), dacă legea nu prevede altceva.
    Pentru dauna,   cauzată   organizaţiilor  prin   asemenea   acţiuni, răspunderea se iscă în modul stabilit de lege.
[Art.477 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 478. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile
                          ilicite ale organelor de cercetare penală, de anchetă
                          preliminară, ale procuraturii şi ale instanţelor
                          judecătoreşti
    Prejudiciul cauzat  persoanei fizice sau juridice în urma acţiunilor ilicite  ale organelor de cercetare penală, de anchetă preliminară,  ale procuraturii  şi  ale instanţelor judecătoreşti se repară de către  stat integral,  indiferent de culpa persoanelor cu funcţii de răspundere  din organele  de cercetare penală, de anchetă preliminară, ale  procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, în modul stabilit de lege.
[Art.478 în redacţia Legii nr.281-XIV din 11.02.99]
[Art.478 modificată prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 479. Dauna cauzată de o persoană în stare de
                          legitimă apărare
    Nu trebuie să  fie reparată dauna cauzată de o persoană în stare  de legitimă apărare, dacă ea n-a depăşit limitele acesteia.
    Dacă în timpul  apărării  împotriva  unui atac ingust s-a  cauzat  o daună  unei terţe persoane, dauna trebuie să fie reparată de cel care  a săvîrşit atacul.
    Articolul 480. Dauna cauzată de o persoană în caz de
                          extremă necesitate
     Dauna cauzată de o persoană în caz de extremă necesitate trebuie să fie reparată de ea.
     Luînd în consideraţie  împrejurările în care a fost cauzată  dauna, instanţa  judecătorească poate obliga terţa persoană în interesul căreia a acţionat cel ce a cauzat dauna s-o repare sau poate scuti de repararea daunei,  în întregime sau parţial, atît pe terţa persoană, cît şi pe cel ce a cauzat dauna.
    Articolul 481. Răspunderea pentru dauna cauzată de un minor
                          care n-a împlinit cincisprezece ani
    Pentru dauna cauzată de un minor care n-a împlinit cincisprezece ani răspund părinţii, înfietorii sau tutorele lui, dacă ei nu vor dovedi, că dauna nu a provenit din culpa lor.
    Dacă minorul  care  n-a împlinit cincisprezece ani a  cauzat  dauna, cînd  se  află  sub  supravegherea unei  instituţii  de  învăţămînt,  de educaţie sau curative, acestea răspund pentru daună, dacă nu vor dovedi, că ea nu a provenit din culpa lor.
    Articolul 482. Răspunderea pentru dauna cauzată de un minor
                          între cincisprezece şi optsprezece ani
    Minorul între cincisprezece şi optsprezece ani răspunde pentru dauna cauzată, potrivit regulilor generale prevăzute de articolele 475, 480 şi 485 din prezentul Cod.
    În cazurile cînd  minorul între cincisprezece şi optsprezece ani  nu are  bunuri sau salariu, suficiente pentru repararea daunei cauzate,  ea trebuie  să  fie reparată, pentru partea respectivă, de către  părinţii, înfiitorii  sau curatorul lui, dacă aceştea nu vor dovedi, că dauna nu a provenit din culpa lor. Această obligaţie din partea lor încetează, cînd cel  ce  a cauzat dauna va ajunje la majorat, precum şi în  cazul,  dacă înainte  de  a fi ajuns la majorat el va dobîndi bunuri sau va primi  un salariu, suficient pentru repararea daunei.
    Articolul 483. Răspunderea pentru dauna cauzată de un
                          cetăţean declarat incapabil
    Pentru dauna  cauzată  de  un cetăţean declarat  incapabil  răspunde tutorele  lui  sau  organizaţia, obligată a-l supraveghea, dacă  nu  vor dovedi, că dauna s-a produs nu din culpa lor.
    Articolul 484. Răspunderea pentru dauna cauzată de un
                         cetăţean, care nu e în stare să înţeleagă
                          însemnătatea faptelor sale
     Un cetăţean, care  are capacitatea de exerciţiu şi care a cauzat  o daună,  aflîndu-se într-o stare, cînd nu putea să înţeleagă însemnătatea faptelor  sale sau să le dirijeze, nu răspunde pentru dauna cauzată.  Nu  va  fi însă scutit de răspundere, dacă el însuşi e vinovat de faptul, că a  ajuns  într-o  astfel  de  stare în urmă  consumului  de  alcool,  de
substanţe narcotice sau din altă cauză.
    Articolul 485. Răspunderea pentru dauna cauzată de un
                          izvor de pericol sporit
     Organizaţiile  şi  cetăţenii, a căror activitate este legată de  un pericol   sporit   pentru   lumea   înconjurătoare   (organizaţiile   de transporturi,  întreprinderile  industriale, şantierele de  construcţii, posesorii  de automobile ş.a.), au obligaţia să repare dauna cauzată  de isvorul  de  pericol sporit, dacă nu vor dovedi, că dauna s-a produs  ca
urmare a forţei majore sau a intenţiei persoanei vătămate.
    Articolul 486. Răspunderea pentru dauna cauzată în
                         comun de mai multe persoane
    Persoanele care  au  cauzat în comun o daună răspund în mod  solidar faţă de persoanele vătămate.
    Articolul 487. Modurile de reparare a daunei
    În cazul cînd  instanţa judecătorească competentă sau arbitrii aleşi dau  o  hotărîre,  prin  care dispun repararea daunei,  ei  vor  obliga, corespunzător  cu împrejurările pricinii, persoana care răspunde  pentru daună s-o repare în natură (să pună la dispoziţie un lucru de acelaş gen şi de aceiaş calitate, să repare lucrul pe care l-a stricat ş.a.) sau să compenseze în întregime daunele cauzate.
[Art.487 modificat prin Legea nr.1322 din 25.09.97]
    Articolul 488. Luarea în consideraţie a culpei persoanei vătămate
                          şi a situaţiei materiale a persoanei care a cauzat
                          dauna
    Dacă imprudenţa   gravă   a  persoanei  vătămate  a  contribuit   la producerea  daunei sau la mărirea ei, suma pentru repararea daunei, dacă legea  Uniunii  RSS  nu  prevede altfel, trebuie să  fie  micşorată  sau cererea de reparare a daunelor să fie respinsă, potrivit gradului culpei persoanei  vătămate (iar cînd dauna se datoreşte culpei persoanei care a cauzat-o - şi potrivit gradului culpei acesteia).
[Partea 1 art.488 modificată prin Ucazul 23.05.74]
    Instanţa judecătorească  poate să micşoreze cuantumul despăgubirilor pentru  dauna  cauzată  de  un cetăţean, ţinînd seama  de  situaţia  lui materială.
    Articolul 489. Dreptul de regres faţă de persoana care a
                          cauzat dauna
     Persoana care  a  reparat  dauna  cauzată de o  altă  persoană  are dreptul la o acţiune de regres împotriva acesteia, cerînd întreaga sumă, pe care a plătit-o cu titlu de despăgubire, dacă legea nu prevede un alt cuantum.
    Părinţii, înfietorii,    tutorele    sau   curatorul,   precum    şi organizaţiile,  enumerate  în articolele 481 şi 483 din  prezentul  Cod, care  au  reparat dauna cauzată de un minor sau de un cetăţean  declarat incapabil, nu au dreptul de regres împotriva acestuia.
    Articolul 490. Repararea daunei în caz de vătămare a
                         sănătăţii
    În caz de schilodire  sau altă vătămare a sănătăţii, organizaţia sau cetăţeanul  care  răspunde pentru daună are obligaţia  se  despăgubească persoana vătămată de cîştigul, pe care nu l-a realizat în urma pierderii sau  scăderii capacităţii de muncă, precum şi de cheltuielile  suportate în   legătură   cu  vătămarea  sănătăţii  (supraalimentare,   protezare, îngrijire din partea unei alte persoane ş.a.).
    Articolul 491. Răspunderea ce decurge din vătămarea sănătăţii
                         şi moartea unui cetăţean pentru care cel ce a
                         cauzat dauna e obligat să plătească rata de
                         asigurare
     Dacă un lucrător  a fost schilodit sau a suferit o altă vătămare  a sănătăţii  în  legătură cu îndeplinirea îndatoririlor sale de muncă  (de serviciu)  din culpa organizaţiei sau unui cetăţean care au obligaţia de a  achita pentru el ratele de asigurare pe linia asigurărilor sociale de stat,  persoana, care nu este despăgubită integral prin ajutorul  primit sau  pensia  fixată  după  vătămarea sănătăţii,  are  dreptul  să  ceară organizaţiei sau cetăţeanului menţionaţi mai sus plata unei  despăgubiri suplimentare  pînă  la acoperirea daunei reale. Excepţii de  la  această regulă pot fi stabilite de legislaţia Uniunii RSS.
    În caz de încetare   din  viaţă  a  persoanei  vătămate  dreptul  la despăgubire  îl au persoanele incapabile de muncă, care erau întreţinute de  decedat,  sau acei care în momentul încetării din viaţă a  persoanei vătămate  aveau  dreptul  să fie întreţinuţi de ea,  precum  şi  copilul născut  după  moartea persoanei vătămate. Persoanelor  usarătate  li  se plătesc despăgubiri egale cu cota-parte din salariul persoanei vătămate, pe  care  o primeau sau aveau dreptul s-o primească pentru  întreţinere, cînd trăia persoana vătămată.
    Despăgubirile se plătesc:
    1) minorilor  pînă  la  împlinirea vîrstei de şaisprezece  ani,  iar celor ce învaţă - pînă la împlinirea vîrstei de optsprezece ani;
    2) femeilor de  la cincizeci şi cinci de ani în sus şi bărbaţilor de la şaizeci de ani în sus - pe tot timpul vieţii;
    3) invalizilor - pentru durata invalidităţii;
    4) soţului sau  părintelui  decedatului, indiferent de vîrstă şi  de capacitate  de  muncă,  dacă  nu lucrează, fiind  ocupat  cu  îngrijirea copiilor,  nepoţilor,  fraţilor  sau surorilor  decedatului,  care  n-au împlinit opt ani, - pînă ce aceştea vor împlini opt ani.
    Articolul 492. Răspunderea ce decurge din vătămarea sănătăţii
                          şi moartea unui cetăţean pentru care cel ce a
                          cauzat dauna nu e obligat să plătească rate de
                          asigurare
     Dacă un cetăţean,  care are dreptul la asigurări sociale de stat, a fost  schilodit sau a suferit o altă vătămare a sănătăţii din culpa unei organizaţii  sau a unui cetăţean, care n-are obligaţia de a plăti ratele de asigurări sociale de stat pentru persoana vătămată, aceasta din urmă, dacă nu este integral despăgubită prin ajutorul primit sau pensia fixată în  legătură  cu vătămarea sănătăţii, are dreptul să ceară  organizaţiei sau  cetăţeanului menţionaţi mai sus plata unei despăgubiri suplimentare pînă  la  acoperirea  daunei  reale, potrivit  regulilor,  prevăzute  de articolele 475, 476 şi 485 din prezentul Cod.
    În caz de încetare   din  viaţă  a  persoanei  vătămate  dreptul  la despăgubire  îl au persoanele arătate în partea a doua a articolului 491 din prezentul Cod, în cuantumul prevăzut de acestă parte şi în termenele prevăzute de partea a treia a aceluiaş articol.
    Articolul 493. Răspunderea ce decurge din vătămarea sănătăţii
                          şi moartea unui cetăţean, care nu are dreptul la
                          asigurări sociale
    Dacă cetăţeanul  care a fost schilodit sau a suferit o altă vătămare a sănătăţii nu are dreptul la asigurări sociale de stat, organizaţia sau cetăţeanul  care răspunde pentru dauna cauzată, are obligaţia de a plăti persoanei vătămate cheltuielile legate de refacerea sănătăţii, precum şi dauna   provocată  de  pierderea  sau  scăderea  capacităţii  de  muncă, calculată  în raport cu salariul categoriei respective de muncitori  sau funcţionari, dacă legea nu prevede altfel.
    Dacă a fost schilodit sau  a suferit o altă vătămare a sănătăţii  un colhoznic, organizaţia sau cetăţeanul care răspund pentru dauna cauzată, au  obligaţia   de  a plăti persoanei vătămate  cheltuielile  legate  de
refacerea  sănătăţii,  precum  şi  dauna provocată  prin  pierderea  sau scăderea  capacităţii  de  muncă, într-o proporţie egală  cu  veniturile pierdute  de  persoana  vătămată în urma  neparticipării  la  gospodăria obştească   a   colhozului  sau  cu  diferenţa  dintre   pensia   fixată colhoznicilor,  pe care o primeşte persoana vătămată, şi venitul pe care l-ar avea.
    În caz de încetare   din  viaţă  a  persoanei  vătămate  dreptul  de despăgubirile  calculate,  în  modul  arătat mai sus,  îl  au  cetăţenii enumeraţi  în  partea  a doua a articolului 491 din  prezentul  Cod,  în cuantumul  prevăzut  de  acestă parte şi pentru  perioada  prevăzută  de partea a treia a aceluiaş articol.
    Articolul 494. Repararea daunei cauzate prin vătămarea
                          sănătăţii unui cetăţean căruia nu i s-a
                          acordat ajutor sau pensie
     Dacă unui cetăţean,  care are dreptul la asugurări sociale de stat, nu  i s-a acordat ajutor sau pensie în legătură cu schilodirea sau  altă vătămare  a  sănătăţii, organizaţia sau cetăţeanul care  răspund  pentru dauna cauzată, au obligaţia de a repara integral dauna.
    Articolul 495. Repararea daunei în caz de vătămare a sănătăţii
                          unui cetăţean care nu a împlinit cincisprezece ani
     În caz de schilodire sau de altă vătămare a sănătăţii unui cetăţean care  nu  a  împlinit cincisprezece ani şi care nu are nici  un  cîştig, organizaţia  sau  cetăţeanul care răspund pentru daună, au obligaţia  să plătească  toate   cheltuielile, legate de refacerea sănătăţii  persoanei vătămate.
    Cînd persoana vătămată împlineşte cincisprezece ani, organizaţia sau cetăţeanul  care răspund pentru daună, au obligaţia să repare  persoanei vătămate dauna legată de pierderea sau scăderea capacităţii ei de muncă, calculat  în  raport cu salariul mediu al unui muncitor necalificat  din localitatea respectivă.
    Dacă în momentul  schilodirii  sau altei vătămări a  sănătăţii  sale cetăţeanul,  deşi n-a împlinit cincisprezece ani, avea totuşi un cîştig, dauna urmează să-i fie compensată în raport cu cîştigul său, fără, însă, ca  suma  despăgubirilor  să fie mai mică decît salariul minim  al  unui muncitor necalificat din localitatea respectivă.
    După începerea  activităţii de muncă, persoana vătămată are dreptul, dacă  a căpătat o calificare profesională, să ceară ca despăgubirea ce i se  plăteşte pentru dauna suferită prin scăderea capacităţii de muncă în urma  vătămării sănătăţii să fie mărită, calculată în raport cu salariul unui lucrător de calificarea lui.
    Articolul 496. Acţiunile de regres ale organelor de asigurări
                          sociale de stat sau de asistenţă socială şi
                          ale colhozurilor
     Organizaţia sau  cetăţeanul,  care răspund pentru dauna cauzată, au obligaţia,  ca  în  urma  acţiunii de regres  din  partea  organelor  de asigurără sociale de stat sau de asistenţă socială, să restituie sumele, plătite   cu  titlu  de  ajutor  sau  pensii  persoanelor  enumetare  în articolele  491 şi 492 din prezentul Cod. Aceiaş acţiune de regres poate fi  intentată  de colhozul, care plăteşte pensie cetăţenilor arătaţi  în articolul 493 din prezentul Cod.
    În caz de micşorare  a cuantumului despăgubirilor (articolul 488 din prezentul  Cod) se micşorează corespunzător şi cuantumul despăgubirilor, care urmează să fie plătite în urma acţiunii de regres.
    Articolul 497. Schimbarea cuantumului despăgubirilor la cererea
                          persoanei vătămate în cazul cînd se schimbă
                          capacitatea  ei de muncă
     Dacă în legătură  cu  vătămarea  sănătăţii capacitatea de  muncă  a persoanei  vătămate  a  scăzut ulterior faţă de capacitatea  pe  care  a avut-o  în  momentul  cînd i s-a atribuit despăgubirea, sau dacă  i  s-a redus  pensia,  primită pe linia asigurărilor sociale de stat,  persoana vătămată  are  dreptul să ceară oricînd organizaţiei  sau  cetăţeanului,
care  răspunde  pentru  schilodirea sau altă vătămare  a  sănătăţii  ei, sporirea corespunzătoare a cuantumului despăgubirilor.
    Articolul 498. Schimbarea cuantumului despăgubirilor
                          la cererea persoanelor care au cauzat dauna
    Organizaţia sau  cetăţeanul,  care  au fost  obligaţi  să plătească despăgubiri  pentru  dauna  legată de scăderea capacităţii  de  muncă  a persoanei  vătămate  în  urma  schilodirii  sau  unei  alte  vătămari  a sănătăţii,  au  dreptul  să  ceară oricînd  scăderea  corespunzătoare  a cuantumului  despăgubirilor,  dacă  capacitatea  de  muncă  a  persoanei vătămate  a crescut în comparaţie cu aceia, pe care a avut-o în momentul atribuirii despăgubirilor sau, dacă s-a mărit pensia, pe care o primeşte pe linia asigurărilor sociale de stat.
    Articolul 499. Plata despăgubirilor
    Plata  despăgubirilor pentru dauna legată de scăderea capacităţii de muncă  a  persoanei vătămate, precum şi pentru dauna legată  de  moartea acesteia, se face în cote lunare.
    Articolul 500. Restituirea cheltuielilor de înmormîntare
    În  caz de încetare  din viaţă a persoanei vătămate, cheltuielile de înmormîntare  se  restituie aceluia, care a făcut aceste cheltuieli,  de către  organizaţia  sau cetăţeanul, care răspund pentru dauna legată  de moartea persoanei vătămate.
    Articolul 501. Plata despăgubirilor în caz de încetare a
                          existenţii persoanei juridice
    În caz de reorganizare  a   persoanei juridice acţiunile  bazate  pe articolele  491-496  din prezentul Cod se intentează succesorului ei  în drepturi.
    În caz de lichidare  a  persoanei juridice acţiunile  se  intentează organizaţiei  ierarhic superioare sau organizaţiei arătate în  hotărîrea de lichidare.
    În caz de reorganizare   a  persoanei  juridice,  obligate  potrivit regulilor  stabilite,  a plăti despăgubiri conform articolului  499  din prezentul  Cod,  plata acestor despăgubiri se va face de  succesorul  în drepturi al persoanei juridice reorganizate.
    În caz de lichidare  a  unei  persoane juridice,  obligate  potrivit regulilor  stabilite  a  plăti despăgubiri conform articolului  499  din prezentul  Cod, sumele respective vor fi capitalizate potrivit regulilor asigurărilor  de stat şi vărsate de organizaţia de asigurare pentru a fi achitate în cuantumul şi în condiţiile stabilite.
    Acţiunile prevăzute  de  articolele  497 şi 498 din  prezentul  Cod, cu privire la  mărirea  sau  scăderea  cuantumului  despăgubirilor,  se intentează, în caz de reorganizare a persoanei juridice, succesorului în drepturi  sau,  respectiv, de către succesorul în drepturi al  persoanei juridice, iar în caz de lichidare - organizaţiei ierarhic superioare sau organizaţiei  arătate în hotărîrea de lichidare sau, respectiv, de către aceste organizaţii.
    Articolul 502. Suspendarea cursului prescripţiei în
                          acţiunile pentru plata despăgubirilor
    În  acţiunile  pentru  plata  despăgubirilor,  legate  de  vătămarea sănătăţii sau de cauzarea morţii, cursul prescripţiei, pe lîngă cazurile arătate  în  articolul  81  din prezentul Cod, se suspendă  şi  în  urma cererii  depuse  de  persoanele enumerate de articolele 491 şi  492  din prezentul  Cod,  la organul respectiv pentru a li se acorda  pensie  sau ajutor,  dacă această cerere a fost depusă înainte de acordarea  pensiei sau ajutorului, sau de respingerea unei asemenea cereri.
CAPITOLUL  AL PATRUZECI ŞI TREILEA
OBLIGAŢIILE CE SE NASC ÎN URMA ACTELOR
DE SALVARE A PROPRIETĂŢII SOCIALISTE
    Articolul 503. Repararea daunei suferite în legătură cu
                         salvarea bunurilor socialiste
    Dauna  suferită  de  un cetăţean în legătură cu  salvarea  bunurilor socialiste  de  primejdia care le ameninţa trebuie să fie compensată  de organizaţia, ale cărei bunuri le-a salvat persoana vătămată.
    În ceia ce priveşte  repararea  acestor daune se  aplică  respectiv, dispoziţiile  părţii întîia a articolului 475, ale articolelor 486, 487, 490, ale părţilor a doua şi a treia ale articolului 491, ale articolelor 492-495, 497-502 din prezentul Cod.
CAPITOLUL AL PATRUZECI ŞI PATRULEA
OBLIGAŢIILE CE SE NASC DIN DOBÎNDIREA
SAU REŢINEREA UNOR BUNURI FĂRĂ JUST TEMEI
    Articolul 504. Obligaţia de a restitui bunurile dobîndite
                          sau reţinute fără just temei
    Persoana  care fără vre-un temei prevăzut de lege sau de convenţie a dobîndit  bunuri în paguba unei alte persoane este obligată să restituie acesteia din urmă bunurile dobîndite fără just temei.
    Aceiaş obligaţie  ia  naştere, dacă temeiul, în virtutea  căruia  au fost dobîndite bunurile, a dispărut ulterior.
    Dacă bunurile  dobîndite  fără  just temei nu pot fi  restituite  în natură, trebuie să fie restituită valoarea lor, determinată pe data cînd au fost dobîndite.
    Bunurile dobîndite  în  paguba  unei alte persoane nu în  baza  unei convenţii,  ci  în  urma unor acte vădit contrare  intereselor  statului socialist  şi ale societăţii, în cazul cînd nu sînt supuse  confiscării, urmează să fie făcute venit la stat.
    Persoana, care  a  obţinut bunuri fără just temei, este obligată  de asemenea,  să restituie sau să compenseze toate veniturile, pe care le-a avut  sau  trebuia să le aibă din momentul cînd a aflat sau  trebuia  să afle, că bunurile au fost dobîndite fără just temei.
    Aceste reguli  se aplică şi în cazul cînd au fost reţinute bunuri în paguba  unei  alte persoane, fără vre-un temei prevăzut de lege  sau  de contract.
    Articolul 505. Cazurile cînd bunurile dobîndite fără
                          just temei nu pot fi revendicate
    Nu pot fi revendicate ca bunuri dobîndite fără just temei:
    1) bunurile predate  în vederea executării unei obligaţii înainte de termenul de executare;
    2) bunurile predate   în  vederea  executării  unei  obligaţii  după expirarea  termenului de prescripţie în cazurile, cînd această executare este admisă de articolul 85 din prezentul Cod;
    3) onorarul de  autor sau onorarul pentru descoperire, invenţie  sau propunere de raţionalizare, plătit fără temei sau în virtutea unui temei ulterior dispărut, dacă plata s-a făcut de organizaţie în mod benevol şi cînd  nu  există  o eroare de calcul din partea ei şi rea  credinţă  din partea celui care a primit onorarul;
    4) suma plătită de prisos pentru repararea unei daune în legătură cu vătămarea sănătăţii  sau cu moartea victimei, dacă cel ce a primit  suma n-a fost de rea credinţă.
TITLUL AL PATRULEA
DREPTUL DE AUTOR
    Articolul 506. Lucrările asupra cărora se extinde dreptul de autor
    Dreptul  de autor se extinde asupra lucrărilor ştiinţifice, literare sau de artă, indiferent de forma, menirea şi calităţile lucrării, precum şi de modul de reproducere a ei.
    Dreptul de autor   se   extinde  asupra  lucrărilor  publicate   sau nepublicate, dar exprimate într-o formă obiectivă oarecare, care permite de  a  reproduce  rezultatul  unei activităţi  de  creaţie  a  autorului (manuscris,  desen  tehnic, imajine, exprimare sau executare în  public, peliculă, înregistrare mecanică sau pe bandă de magnitofon ş.a.).
    Pot constitui obiect al dreptului de autor:
    lucrările orale (cuvîntări, lecţii publice, referate ş.a.);
    lucrările scrise (literare, ştiinţifice ş.a.);
    lucrările dramatice şi muzical-dramatice, precum şi cele muzicale cu text sau fără text;
    traducerile;
    scenariile, planurile de scenariu;
    filmele de cinematograf, filmele de televiziune, emisiunile de radio şi de televiziune;
    lucrările coreografice   şi  pantomimele,  în  privinţa  prezentării cărora există indicaţii, expuse în scris sau în alt mod;
    lucrările de  pictură, de sculptură, de arhitectură, de artă grafică şi decorativă-aplicată, ilustraţiile, desenele, schiţele;
   planurile, crochiurile şi lucrările plastice referitoare la ştiinţă, tehnică   sau   la  punerea  în  scenă  a  unei  opere   dramatice   sau muzical-dramatice;
    hărţile geografice, geologice şi alte hărţi asemănătoare;
    lucrările fotografice şi lucrările realizare prin procedee analogice celor fotografice;
    lucrările exprimate  cu  ajutorul înregistrării mecanice sau a  unei alte înregistrări tehnice;
    alte lucrări.
[Partea 3 art.506 modificată prin Ucazul 23.05.74]
    Dreptul de autor  asupra lucrărilor fotografice şi asupra lucrărilor realizate  prin  procedee analogice celor fotografice va fi  recunoscut, dacă  pe fiecare exemplar al lucrării vor fi indicate numele  autorului, locul şi data cînd a apărut lucrarea.
    Articolul 507. Lucrările apărute
    Lucrarea  se socoate  apărută  (publucată),  dacă  a  fost  editată, interpretată  în  public,  arătată  în public, transmisă  la  radio  sau televiziune   sau  comunicată  prin  alt  mod  unui  cerc  de   persoane nedeterminat.
    Lucrarea nu se consideră apărută (publicată), dacă a fost prezentată numai  o informaţie despre această lucrare cu o expunere a  conţinutului acesteia,   iar  în  cazurile  prevăzute  de  hotărîri  ale   Sovietului Miniştrilor  al  RSS Moldoveneşti, dacă lucrarea a fost multiplicată  cu titlu de manuscris.
    Articolul 508. Dreptul de autor asupra lucrărilor apărute
                          pe teritoriul Uniunii RSS
    Dreptul  de autor  asupra unei lucrări apărute pentru prima oară  pe teritoriul  Uniunii RSS sau neapărute, dar care se găseşte pe teritoriul Uniunii RSS într-o formă obiectivă oarecare, este recunoscut autorului şi  moştenitorilor  lui,  indiferent de cetăţenia lor, precum  şi  altor succesori în drepturi ai autorului.
[Art.508 modificat prin Ucazul 23.05.74]
    Articolul 509. Dreptul de autor asupra lucrărilor
                          publicate în străinătate
    Dreptul  de autor este recunoscut cetăţenilor RSS Moldoveneşti şi ai celorlalte  republici unionale, ale căror lucrări au apărut pentru prima oară sau care se află într-o formă obiectivă oarecare pe teritoriul unui stat străin, precum şi succesorilor lor în drepturi.
    Pentru alte persoane dreptul de autor la o operă, apărută prima oară sau care se află în vre-o formă obiectivă pe teritoriul unui stat străin se  recunoaşte  în conformitate cu tratatele internaţionale ale  Uniunii RSS. În caz de punere la dispoziţie a pazei în conformitate cu tratatele internaţionale faptul apariţiei operei pe teritoriul unui stat străin se stabileşte conform prevederilor din tratatul internaţional.
    Succesorilor  în  drepturi străini ai unor autori - cetăţeni ai  RSS Moldoveneşti  sau ai altor republici unionale - dreptul de autor le este recunoscut  pe  teritoriul  RSS Moldoveneşti, dacă acest drept  le  este transmis îm modul, prevăzut de legislaţia Uniunii RSS.
[Art.509 modificat prin Ucazul 23.05.74]
    Articolul 510. Drepturile autorului
    Autorul are dreptul:
    1) la publicarea,  reproducerea şi difuzarea în orice mod, permis de lege  a  lucrării  sale,  sub  numele  său,  sub  un  nume  convenţional (preudonim) sau fără indicarea vre-unui nume (anonim);
    2) la inviolabilitatea lucrării;
    3) la primirea  unui onorar pentru folosirea lucrării de către  alte persoane, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
    Tarifurile onorarului  de autor se stabilesc de Sovietul Miniştrilor al  RSS Moldoveneşti, cu excepţia cazurilor, cînd legislaţia Unuinii RSS prevede, că aprobarea acestor tarifuri este de competenţa Uniunii RSS.
    În lipsa de tarifuri   aprobate   onorarului  de  autor,   cuantumul onorarului  cuvenit autorului pentru folosirea lucrării lui se determină prin învoiala părţilor.
    Modul de transmitere  de către autor - cetăţean al RSS  Moldoveneşti sau  al  unei  alte republici unionale - a  dreptului  pentru  folosirea lucrării sale pe teritoriul unui stat străin este stabilit de legislaţia Uniunii RSS.
[Partea 4 art.510 introdusă prin Ucazul din 23.05.74]
    Articolul 511. Ocrotirea inviolabilităţii lucrărilor şi a
                          numelui autorului în timpul vieţii lui
    Cînd lucrarea  se  editează,  se interpretează în  public  sau  este folosită  în alt mod, fără consimţămîntul autorului, este interzis a  se întroduce vre-o schimbare nici în însăşi lucrarea sau în titlul ei, nici în indicarea numelui autorului şi în dedicaţia autorului.
    Cînd se editează  o lucrare, este interzis de asemenea a o însoţi cu ilustraţii, prefeţe, postfeţe, comentarii sau explicaţii de orice natură fără consimţămîntul autorului.
    Consimţămîntul  autorului, dat la încheierea contractului de  autor, nu poate fi revocat în mod unilateral.
[Partea 3 art.511 introduă prin Ucazul 23.05.74]
    Articolul 512. Ocrotirea drepturilor de autor asupra lucrărilor
                         apărute sub pseudonim sau fără indicarea numelui
    Drepturile  patrimoniale şi personale ale autorului lucrării apărute sub  un pseudonim sau fără indicarea numelui, atîta timp, cît autorul nu aduce  la  cunoştinţa  publicului  numele său  real,  sînt  ocrotite  de organizaţia, căreia îi revine sarcina de a ocroti drepturile autorilor.
    Articolul 513. Ocrotirea inviolabilităţii lucrărilor după
                          moartea autorului
    Autorul are dreptul  să indice, în acelaş mod în care este numit  un executor testamentar (articolul 579 din prezentul Cod), persoana pe care o  însărcinează  să  ocrotească inviolabilitatea  lucrărilor  sale  după moarte.  Această  persoană  îşi exercită împuternicirile în  tot  cursul vieţii sale.
    În lipsa unor  asemenea  indicaţii inviolabilitatea lucrărilor  după moartea  autorului  este  ocrotită  de moştenitorii lui,  precum  şi  de organizaţiile, cărora le revine sarcina de a ocroti drepturile de autor. Aceste  organizaţii  ocrotesc inviolabilitatea lucrărilor şi  în  cazul, cînd  nu  există  moştenitori sau cînd dreptul de autor  al  acestora  a încetat.
    Articolul 514. Dreptul de coautor
    Dreptul  de autor  asupra unei lucrări create prin munca în comun  a două  sau  mai  multe  persoane (lucrare colectivă)  aparţine  în  comun coautorilor,   indiferent  dacă  o  asemenea  lucrare  formează  un  tot indivizibil sau este alcătuită din părţi, fiecare avînd de asemenea,  şi o importanţă de sinestătătoare.
    Fiecare coautor  îşi  păstrează dreptul său de autor  asupra  părţii create  de  el  din  lucrarea colectivă şi care  are  o  îmsemnătate  de sinestătătoare.
    O parte a lucrării colective este considerată ca avînd o însemnătate de sinestătătoare, dacă poate fi folosită independent de celelalte părţi ale acestei lucrări.
    Raporturile dintre  coautori pot fi determinate prin convenţia  lor. În  lipsa  unei  asemenea  convenţii dreptul de  autor  asupra  lucrării colective  se exercită de către toţi coautorii în comun, iar onorarul se repartizează  între ei în modul prevăzut de legislaţia Uniunii RSS şi de hotărîrile Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.
    Articolul 515. Dreptul de autor asupra lucrării create în
                          cadrul îndeplinirii unei însărcinări de serviciu
    Autorul unei    lucrări,   create   în  cadrul   îndeplinirii   unei însărcinări   de  serviciu  într-o  organizaţie  ştiinţifică  sau   altă organizaţie, se bucură de dreptul de autor asupra acestei lucrări.
    Modul de folosire de către organizaţie a acestei lucrări şi cazurile în  care  autorului  i  se plăteşte onorar se  stabilesc  de  legislaţia Uniunii   RSS   şi  de  hotărîri  ale  Sovietului  Miniştrilor  al   RSS Moldoveneşti.
    Articolul 516. Dreptul de autor al persoanelor juridice
    Dreptul de autor este recunoscut persoanelor juridice în cazurile şi în  limitele,  stabilite de legislaţia Uniunii RSS şi de prezentul  Cod. Aceste  prevederi  nu  se  extind asupra dobîndirii  de  către  persoane juridice a dreptului de autor pe baza unui contract.
[Art.516 modificat prin Ucazul 23.05.74]
    Articolul 517. Dreptul de autor al organizaţiilor asupra
                          publicaţiilor perioadice şi altor publicaţii
    Organizaţiile   care publică singure sau prin intermediul   vre-unei edituri  culegeri ştiinţifice, îndreptare, dicţionare, reviste sau  alte publicaţii  periodice  se  bucură  de dreptul de  autor  asupra  acestor publicaţii luate în ansamblu.
    Autorii lucrărilor  cuprinse  în asemenea publicaţii  îşi  păstrează dreptul de autor asupra lucrărilor lor.
    Articolul 518. Dreptul de autor asupra unui film de
                          cinematograf sau de televiziune
    Dreptul de autor    asupra   unui  film  de  cinematograf   sau   de televiziune aparţine întreprinderii care l-a realizat.
    Dreptul de autor asupra unui film de cinematograf sau de televiziune turnat de un amator aparţine autorului sau coautorilor filmului.
    Autorul scenariului,  compozitorul, regizorul, operatorul principal, pictorul-scenograf  şi  autorii  celorlalte lucrări, care au  întrat  ca parte  componentă  într-un film de cinematograf sau de  televiziune,  se bucură fiecare de dreptul de autor asupra lucrării sale.
    Articolul 519. Dreptul de autor asupra emisiunilor de
                          radio şi televiziune
    Dreptul de autor    asupra  emisiunilor  de  radio  şi   televiziune aparţine  organizaţiilor  pentru radiodifuziune şi televiziune  care  le transmit,  iar asupra lucrărilor cumpinse în aceste emisiuni - autorilor lor.
    Articolul 520. Dreptul de autor al alcătuitorilor de culegeri
    Dreptul de autor    asupra   unor  culegeri  de  lucrări,  care   nu constituie  obiectul unui drept de autor al cuiva, cum ar fi: culegerile de  legi,  de hotărîri judecătoreşti şi de alte documente  oficiale,  de opere  folclorice,  ai  căror  autori  nu sînt  cunoscuţi,  de  acte  şi monumente  vechi  sau  de alte lucrări neocrotite de dreptul  de  autor, aparţine   alcătuitorilor   de  culegeri,  dacă  ei  au  prelucrat   sau sistematizat de sinestătător materialul cuprins în culegere.
    De acelaş drept   se   bucură  cetăţenii,  care  au   prelucrat   de sinestătător diferite lucrări de genul menţionat.
    Acest drept nu  împiedică  pe  alţi  cetăţeni  să  publice  aceleaşi lucrări, dacă le-au sistematizat sau prelucrat de sinestătătror.
    Alcătuitorul  unei  culegeri,  care a prelucrat sau  a  sistematizat lucrările  cuprinse  în culegere, ce constituie obiectul unui  drept  de autor  al  cuiva,  se bucură de dreptul de autor  asupra  celegerii,  cu condiţia respectării dreptului autorilor acestor lucrări.
    Articolul 521. Folosirea lucrării unui autor de către
                          alte persoane
    Lucrare  unui autor (inclusiv traducerea într-o altă limbă) poate fi folosită  de  alte  persoane numai pe baza unui  contract,  încheiat  cu autorul  sau  cu  succesorii  lui în  drepturi,  cu  excepţia  cazurilor prevăzute de lege.
[Art.521 modificat prin Ucazul 23.05.74]
    Articolul 522. Dreptul de autor al persoanei, care a folosit o
                          lucrare străină pentru crearea unei lucrări noi
    Persoana  care  foloseşte,  în cazurile admise de lege, o lucrare  a unui alt autor sau o lucrare care nu are autor,  pentru a crea o lucrare nouă, se bucură de dreptul de autor asupra lucrării pe care a creat-o.
    Acest drept nu  împedică  şi  alte  persoane  să  folosească  aceiaş lucrare pentru crearea unei lucrări noi.
    Articolul 523. Traducerea lucrării într-o altă limbă
    Traducerea  lucrării  într-o altă limbă în scopul publicării ei este admisă  numai  cu  consimţămîntul autorului sau al succesorilor  lui  în drepturi.
    Organele competente  ale  Uniunii  RSS  pot, în  modul  stabilit  de legislaţia Uniunii RSS, să permită traducerea lucrării într-o altă limbă şi   publicarea   acestei   traduceri  cu   respectarea,   în   cazurile corespunzătoare,  a  condiţiilor, prevăzute de tratatele  internaţionale ale Uniunii RSS.
[Art.523 modificat prin Ucazul 23.05.74]
    Articolul 524. Dreptul de autor al traducătorului
    Traducătorul  se bucură de dreptul de autor asupra traducerii făcute de el.
[Art.524 modificat prin Ucazul 23.05.74]
    Articolul 525. Dreptul autorului la onorar pentru folosirea
                          lucrării lui într-o traducere în altă limbă
    Autorul originalului    are  dreptul  la  onorar  pentru   folosirea lucrării  într-o traducere în altă limbă, în toate cazurile, cu excepţia celor prevăzute de lege.
[Art.525 modificat prin Ucazul 23.05.74]
    Articolul 526. Folosirea unei lucrări fără consimţămîntul
                          autorului şi fără plata onorarului de autor
    Se admite, fără  consimţămîntul autorului şi fără plata  onorarului de autor, dar cu indicarea obligatorie a numelui de familie al autorului lucrării şi a sursei:
    1) folosirea  unei  lucrări  străine publicate pentru  crearea  unei lucrări  noi, de sinestătătoare din punct de vedere creator, în afară de prelucrarea unei povestiri într-o operă dramatică sau scenariu şi invers precum şi prelucrarea unei opere dramatice în scenariu şi invers;
    2) reproducerea în lucrările ştiinţifice şi critice, în publicaţiile didactice  şi politico-educative a unor lucrări ştiinţifice, literare şi de  artă  publicate  şi  a  unor fragmente din  ele.  În  aceste  cazuri reproducerea sub formă de citate este admisă în limitele, determinate de scopul  publicaţiei,  iar  reproducerea  într-un alt  mod,  inclusiv  în culegeri,  este admisă într-un volum, care nu depăşeşte în total o coală de autor din lucrările unui singur autor;
    3) difuzarea  de informaţii în presa periodică, prin filme, radio şi televiziune  cu  privire la lucrările literare, ştiinţifice şi  de  artă publicate,   inclusiv  sub  formă  de  adnotări,  referate,   prezentări bibliografice şi sub alte forme documentare-informative;
    4) reproducerea  în filme, prin radio şi televiziune a  cuvîntărilor şi  rapoartelor  rostite  în public, precum şi  a  lucrărilor  literare, ştiinţifice  şi  de  artă  publicate. Este  considerată  reproducere  şi difuzarea prin radio şi televiziune a lucrărilor interpretate în public, chiar de la locul de interpretare a lor;
    5) retipărirea  în  gazete a unor cuvîntări şi rapoarte  rostite  în public,  precum  şi  a  lucrărilor literare,  ştiinţifice  şi  de  artă, publicate în original sau în traducere;
    6) reproducerea  în  orice mod, în afară de copierea  mecanică  prin contact,  a  lucrărilor  de artă plastică, aflate în  locurile  deschise pentru  vizitarea  liberă de către public, cu excepţia  expoziţiilor  şi muzeelor;
    7) reproducerea   unor  lucrări  tipărite  în  scopuri  ştiinţifice, didactice şi educative fără căpătarea unor beneficii materiale;
    8) editarea cu  caractere de puncte de relief a lucrărilor scoase de sub tipar pentru orbi.
[Pct.8 introdus prin Ucazul 03.02.77]
[Art.526 modificat prin Ucazul 23.05.74]
    Articolul 527. Folosirea unei lucrări fără consimţămîntul
                         autorului, dar cu plata onorarului de autor
    Se  admite, fără  consimţămîntul autorului, dar cu indicarea numelui de familie şi cu plata onorarului de autor:
    1) executarea  în  public  a unor lucrări apărute, dacă însă  nu  se încasează  nici o plată de la spectatori, autorul are dreptul la  onorar numai   în   cazurile,   stabilite  de  Sovietul  Miniştrilor   al   RSS Moldoveneşti;
    2) înregistrarea  pe peliculă, pe placă, pe bandă de magnetofon  sau pe  alt dispozitiv a lucrărilor apărute, în scopul resproducerii lor  în public sau difuzării lor, cu excepţia cazurilor de folosire a lucrărilor la  film,  în  emisiunile  de  radio sau  televiziune  (punctul  "4"  al articolului 526 din prezentul Cod);
    3) folosirea  de către un compozitor a lucrărilor literare publicate pentru  crearea de lucrări muzicale cu text. În asemenea cazuri onorarul este  plătit  autorului textului de către organizaţia, care foloseşte  o astfel de lucrare;
    4) folosirea  unor  lucrări  de artă  plastică,  date  publicităţii, precum  şi  a  unor  lucrări fotografice pentru  fabricarea  de  produse industriale;  în aceste cazuri indicarea numelui de familie al autorului nu este obligatorie.
[Pct.4 modificat prin Ucazul 05.07.84]
    Articolul 528. Folosirea unei lucrări pentru satisfacerea
                          cerinţelor personale
    Se  admite, fără  consimţămîntul autorului şi fără plata  onorarului de autor, reproducerea sau folosirea în alt mod a unei lucrări publicate străine în scopul satisfacerii cerinţelor personale.
    Articolul 529. Durata dreptului de autor
    Dreptul  de autor  acţionează  pe tot timpul vieţii autorului şi  în curs  de 25 de ani după moartea lui, socotind de la 1 ianuarie a anului, ce urmează după anul morţii autorului.
    Dreptul de autor  asupra lucrărilor fotografice şi asupra lucrărilor de  artă  aplicată  aparţine autorului în curs de 15  ani  din  momentul apariţiei acestei lucrări prin reproducerea ei.
[Art.529 modificat prin Ucazul 23.05.74]
    Articolul 530. Transmiterea dreptului de autor prin succesiune
    Dreptul  de autor  se transmite prin succesiune. Dacă este prevăzută o durată mai scurtă a dreptului de autor, el se transmite moştenitorilor pentru  o durată egală cu partea termenului neexpirat pînă la  încetarea din veaţă a autorului.
    Nu trece prin   succesiune  dreptul autorului la nume şi dreptul  la inviolabilitate lucrării.
    După încetarea  din viaţă a autorului numele lui şi inviolabilitatea lucrării  sînt  ocrotite  în conformitate cu articolele 511 şi  513  din prezentul Cod.
[Art.530 modificat prin Ucazul 23.05.74]
    Articolul 531. Durata dreptului de autor asupra unei
                          lucrări colective
    Fiecare  din coautori  se bucură de dreptul de autor asupra lucrării colective pe tot timpul vieţii sale şi îl transmite prin succesiune.
    Moştenitorii  fiecărui coautor se bucură de dreptul de autor în curs de  25  ani,  socotind de la 1 ianuarie a anului, ce urmează  după  anul morţii autorului.
[Art.531 modificat prin Ucazul 23.05.74]
    Articolul 532. Durata dreptului de autor, care aparţine
                         organizaţiilor
   Durata dreptului  de autor al organizaţiei este nelimitată. În caz de reorganizare  a ei dreptul de autor ce i-a aparţinut trece la succesorul ei în drepturi, iar în caz de lichidare - la stat.
    Articolul 533. Declararea unor lucrări bun al statului
    Lucrarea  în privinţa  căreia s-a terminat durata dreptului de autor poate  fi  declarată bun al statului pe baza unei hotărîri a  Sovietului Miniştrilor  al  RSS Moldoveneşti. Regulile şi condiţiile de folosire  a lucrărilor   declarate   bun  al  statului  se  stabilesc  de   Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.
[Art.533 modificat prin Ucazul 23.05.74]
    Articolul 534. Apărarea drepturilor personale nepatrimoniale
                          ale autorului
    În caz de folosire  a   unei  lucrări  străine  fără  a  se  încheia contract cu autorul sau cu succesorii lui în drepturi (articolul 521 din prezentul  Cod),  de nerespectare a condiţiilor folosirii  unei  lucrări fără consimţămîntul autorului (articolele 526 şi 527 din prezentul Cod), precum şi în caz de încălcare a inviolabilităţii lucrării (articolul 511 din  prezentul  Cod) sau a altor drepturi personale  nepatrimoniale  ale autorului,  autorul,  iar  după moartea lui, moştenitorii  şi  celelalte persoane  arătate în articolul 513 din prezentul Cod au dreptul să ceară restabilirea  dreptului încălcat (introducerea îndreptărilor respective, publicarea  în  presă sau prin alte mijloace a unei  înştiinţări  despre încălcarea  săvîrşită)  sau  interzicerea de a se publica  lucrarea  sau încetarea difuzării ei.
[Art.534 modificat prin Ucazul 23.05.74]
    Articolul 535. Apărarea drepturilor patrimoniale ale autorului
                          în cazurile de încălcare a dreptului său de autor
    Dacă prin încălcarea  dreptului  de autor s-au cauzat autorului  sau succesorilor  lui  în drepturi daune (articolul 215 din prezentul  Cod), autorul  sau  succesorul lui în drepturi are dreptul să ceară  repararea daunelor, indiferent de prevederile articolului 534 din prezentul Cod.
[Art.535 modificat prin Ucazul 23.05.74]
    Articolul 536. Răscumpărarea dreptului de autor de către stat
    Dreptul de autor   asupra  editării,  interpretării  în  public   şi folosirii  în alt mod a unei lucrări poate fi  răscumpărat de către stat, pe  cale  silită,  de la autor sau de la moştenitorii lui în  baza  unei hotărîri  speciale,  adoptate  pentru  fiecare caz  în  parte  de  către Sovietul Miniştrilor al RSS Moldoveneşti.
    Modul şi condiţiile  de folosire a acestor lucrări, dreptul de autor asupra  cărora a fost răscumpărat, se stabileşte de Sovietul Miniştrilor al RCC Moldoveneşti.
    Articolul 537. Contractul de autor şi tipurile lui
    În scopul folosirii  lucrării  sale  autorul sau succesorul  lui  în drepturi are dreptul să încheie cu organizaţia respectivă un contract de autor.
    Contractele de autor pot fi de două tipuri:
    contractul de  autor  cu  privire la  transmiterea  lucrării  pentru folosirea ei;
    contractul de autor pentru licenţă.
    În baza contractului  de  autor cu privire la transmiterea  lucrării pentru folosirea ei, autorul sau succesorul lui în drepturi transmit sau autorul  se  obligă să creeze şi să transmită organizaţiei  în  termenul fixat  de contract lucrarea sa pentru a fi folosită în modul prevăzut de contract,  iar organizaţia se obligă să realizeze sau să înceapă această folosire în termenul fixat de contract (articolul 544 din prezentul Cod) precum  şi  să plătească autorului sau succesorului lui în  drepturi  un onorar, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
    În baza contractului  de autor pentru licenţă autorul sau succesorul lui  în  drepturi  acordă  orgnizaţiei dreptul  de  a  folosi  lucrarea, inclusiv prin traducerea ei într-o altă limbă sau prin prefacerea ei, în limitele  prevăzute  de contract şi pe termenul fixat de  contract,  iar organizaţia  se  obligă să plătească un onorar pentru acordarea  acestui
drept  sau  pentru folosirea lucrării în forma, prevăzută  de  contract, dacă  legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti nu prevede altfel sau dacă părţile nu au convenit altfel.
[Art.537 modificat prin Ucazul 23.05.74]
    Articolul 538. Tipurile de contracte de autor cu privire la
                          transmiterea lucrării pentru folosirea ei
    Se consideră  contracte de autor cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei:
    contractul de  editare  sau de reeditare a unei lucrări în  original (contract de editare);
    contractul de  păstrare  şi multiplicare a unor lucrări  ştiinţifice manuscrise   cu   caracter  special  îngust  (contract  de  depunere   a manuscrisului);
    contractul de  interpretare  în  public a unei  lucrări  nepublicate (contract  de  punere  în scenă); contractul de punere  în  scenă,  care prevede  plata unui onorar unic, poate fi încheiat de către autor pentru aceiaş lucrare numai cu o singură organizaţie;
    contractul de  folosire  a unei lucrări nepublicate în  cadrul  unui film  de cinematograf sau de televiziune (contract de scenariu), sau  în cadrul unei emisiuni de radio sau de televiziune;
    contractul de  creare  a  unei lucrări de artă  plastică  în  scopul expunerii ei în public (contract de comandă artistică);
    contractul de  folosire  în  industrie a  unei  lucrări  decorative-aplicate, care nu a fost publicată;
    alte contracte  de transmitere a unei lucrări literare,  ştiinţifice sau de artă pentru a fi folosite într-un alt mod.
[Art.538 modificat prin Ucazul 05.07.84]
[Art.538 modificat prin Ucazul 23.05.74]
    Articolul 539. Formele contractului de autor
    Contractul de autor trebuie să fie încheiat în formă scrisă.
    Forma scrisă  nu  este obligatorie pentru contractul de publicare  a lucrării într-o publicaţie periodică sau într-un dicţionar enciclopedic.
    Articolul 540. Contractele-tip de autor
    Contractele-tip   de   autor  se  aprobă  în  urma  coordonării   cu departamentele  şi uniunile de creaţie interesate, în modul stabilit  de Sovietul  Miniştrilor  al RSS Moldoveneşti, cu excepţia cazurilor,  cînd legislaţia  Uniunii  RSS dă în competenţa Uniunii RSS aprobarea  acestor contracte.
[Partea 1 art.540 modificată prin Ucazul din 23.05.74]
    Contractul de   autor   poate  cuprinde  condiţii,  neprevăzute   în contractul-tip.   Dacă  condiţiile  contractului  încheiat  cu   autorul înrăutăţesc  situaţia  acestuia în comparaţie cu situaţia  stabilită  de lege sau de contractul-tip, ele sînt nule şi se înlocuiesc cu condiţiile stabilite de lege sau de contractul-tip.
    Articolul 541. Cuantumul onorarului autorului în baza
                          contractului de autor
    Cuantumul onorarului,  ce urmează a se plăti în baza contractului de autor,  se  stabileşte prin învoiala părţilor, în  limitele  tarifurilor aprobate,  dacă  asemenea tarifuri există (articolul 510  din  prezentul Cod).
    Articolul 542. Predarea şi aprobarea lucrării
    În baza contractului  de  autor cu privire la transmiterea  lucrării pentru  folosirea  ei autorul este obligat să execute lucrarea ce i  s-a comandat  în  conformitate  cu condiţiile contractului şi să  o  predeie organizaţiei în termenul fixat prin contract şi în modul cuvenit.
[Partea 1 art.542 modificată prin Ucazul din 23.05.74]
    Organizaţia este  obligată  să-l înştiinţeze în scris pe  autor,  în cursul termenului fixat de contract, că lucrarea ce i s-a predat în baza contractului  de autor a fost aprobată sau că ea a fost respinsă  pentru motivele  prevăzute de contract, sau că este necesar să se introducă  în lucrare  îndreptări, în limitele condiţiilor din contract,  indicîndu-se
precis   esenţa   acestor  îndreptări.  Dacă  în  termenul  fixat   prin contractul-tip  autorului  nu  i  s-a trimis o  înştiinţare  scrisă,  se consideră, că lucrarea a fost aprobată de organizaţie.
    Articolul 543. Restricţia în ce priveşte folosirea de către
                          terţe persoane a lucrării, pentru care s-a
                          încheiat un contract
    În baza contractului  de  autor cu privire la transmiterea  lucrării pentru   folosirea  ei,  autorul  nu  are  dreptul  să  transmită   fără consimţămîntul  scris  al celeilalte părţi unor terţe persoane  lucrarea arătată  în contract sau o parte a ei, pentru a fi folosită într-un  mod identic  cu  cel care este stipulat în contract, cu  excepţia  cazurilor prevăzute  de  contractele-tip. Termenul acestei restricţii  se  fixează prin  contractele-tip,  dar nu poate depăşi trei ani din ziua  aprobării lucrării  de  către  organizaţie. În contractele-tip  pot  fi  prevăzute cazuri,  cînd  autorul nu are dreptul să transmită lucrarea pentru a  fi folosită şi în alte moduri, decît cele stipulate în contract.
[Art.543 modificat prin Ucazul din 23.05.74]
    Articolul 544. Obligaţia organizaţiei de a folosi lucrarea
    În baza contractului  de  autor cu privire la transmiterea  lucrării pentru  folosirea  ei  organizaţia  este obligată să  realizeze  sau  să înceapă folosirea lucrării în modul şi în termenul prevăzut de contract, termen  ce nu poate depăşi doi ani din ziua, cînd organizaţia a  aprobat lucrarea.  Această  obligaţie nu se extinde asupra organizaţiei, care  a încheiat un contract de scenariu sau un contract de comandă artistică.
[Partea 1 art.544 modificată prin Ucazul din 23.05.74]
    Contractele-tip  pot  să prevadă termene maximale mai  scurte  decît cele  prevăzute  în prezentul articol, potrivit volumului lucrărilor  şi caracterului folosirii lor.
    Articolul 545. Răspunderea autorului pentru încălcarea
                          contractului
    Autorul este  obligat  să  restituie onorarul de  autor,  primit  în conformitate  cu  contractul cu privire la transmiterea lucrării  pentru folosirea  ei,  dacă  organizaţia  a reziliat contractul  din  cauză  că autorul,  din  culpa  sa, nu i-a predat lucrarea în  termenul  fixat  de contract;  nu a executat lucrarea comandată în coformitate cu condiţiile contractului  sau  a  executat-o  în mod neconştiincios;  a  refuzat  să introducă  rectificările  ce  i  s-au propus în  modul  şi  în  limitele prevăzute  de  contract;  a  încălcat obligaţia de  a  executa  personal lucrarea sau a încălcat prevederile articolului 543 din prezentul Cod.
[Partea 1 art.545 modificată prin Ucazul din 23.05.74]
    Dacă organizaţia  a  respins  lucrarea pentru  motive  prevăzute  de contract (articolul 542 din prezentul Cod) şi nu a dovedit prin judecată neconştiinciozitatea autorului în executarea lucrării comandate, autorul îşi  păstrează  în  întrejime sau în parte, în limitele  determinate  de contractul-tip,  onorarul primit în baza contractului. Această parte  nu poate   fi  mai  mică  de  douăzeci  şi  cinci  la  sută  din   valoarea contractului.
    Articolul 546. Răspunderea organizaţiei pentru încălcarea
                          contractului
    Dacă organizaţia  nu va realiza sau nu va începe folosirea  lucrării aprobate   de  ea  în  termenul  fixat  de  contractul  cu  privire   la transmiterea  lucrării pentru folosirea ei (articolul 544 din  prezentul Cod),  ea este obligată, la cererea autorului, să plătească în întregime onorarul  convenit.  În acest caz autorul are dreptul, de  asemenea,  să renunţe  la  contract şi să ceară restituirea exemplarelor lucrării,  pe care  le-a predat în coformitate cu contractul. Organizaţia este scutită de  obligaţia  de a plăti autorului partea din onorar, pe care el ar  fi trebuit s-o primească după începerea folosirii lucrării, dacă va dovedi, că  nu a putut folosi lucrarea, din cauza unor împrejurări ce  depindeau de autor.
[Art.546 modificat prin Ucazul din 23.05.74]
    Articolul 547. Transmiterea dreptului de proprietate asupra
                          lucrării de artă plastică, create la comandă
    Lucrarea de artă  plastică, creată la comandă, trece în proprietatea clientului, dacă contractul nu prevede altfel. Autorul păstrează dreptul de autor asupra acestei lucrări.
    Proprietarul lucrării are dreptul s-o prezinte la expoziţii publice, fără să-i plătească autorului un onorar suplimentar.
    Articolul 548. Ocrotirea intereselor cetăţeanului redat
                          într-o lucrare de artă plastică
    Publicarea, reproducerea şi difuzarea unei lucrări de artă plastică, în  care este redată o altă persoană, se admite numai cu  consimţămîntul celui  redat,  iar după moartea lui - cu consimţămîntul copiilor  şi  al soţului  supraveţuitor.  Un asemenea consimţămînt nu este necesar,  dacă aceasta  se  face în interesul statului sau în interes obştesc sau  dacă persoana redată a pozat autorului în schimbul unei plăţi.
    Articolul 549. Modul de folosire a planurilor arhitecturale,
                         inginereşti şi a altor planuri tehnice,
                         executate la comandă
    Planurile arhitecturale,  inginereşti  şi  alte planuri,  schiţe  şi desene  tehnice, executate la comandă, pot fi folosite de clienţi pentru necesităţile  lor, pot fi transmise de ei pentru a fi folosite de  terţe persoane  sau  reproduse în presă fără să li se plătească  autorilor  un onorar suplimentar.
    Articolul 550. Contractul de autor pentru licenţă cu privire la
                          acordarea  dreptului de a folosi o lucrare prin
                          traducerea  ei  într-o  altă  limbă  sau  prin
                          prefacerea ei
    Condiţiile contractului  de  autor  pentru  licenţă  cu  privire  la acordarea dreptului de a folosi o lucrare prin traducerea ei într-o altă limbă  sau prin prefacerea ei într-o lucrare de alt gen (a unei  lucrări narative într-o lucrare dramatică sau într-un scenariu ori invers ş.a.), sînt   stabilite  de  către  părţi  la  încheierea  contractului,   dacă legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti nu prevede altfel.
[Art.550 modificat prin Ucazul din 23.05.74]
TITLUL AL CINCICILEA
DREPTUL ASUPRA UNEI DESCOPERIRI
    Articolul 551. Drepturile autorului unei descoperiri
    Autorul unei  descoperiri  are dreptul să ceară să i se  recunoascră calitatea  de  autor  şi prioritatea în descoperire,  atestate  printr-o diplomă,  ce  se  eliberează  în  cazurile şi  în  modul,  prevăzute  de Regulamentul  cu  privire  la  descoperiri,  invenţii  şi  propuneri  de raţionalizare, aprobat de Sovietul Miniştrilor al Uniunii RSS.
    Autorul descoperirii are dreptul la un onorar, care i se plăteşte în  momentul  primirii  diplomei,  precum  şi  la  avantajele  prevăzute  de Regulamentul  cu  privire  la  descoperiri,  invenţii  şi  propuneri  de raţionalizare.
    Articolul 552. Transmiterea prin succesiune a drepturilor
                          autorului unei descoperiri
    Dreptul de a  primi  diploma  cuvenită  autorului  decedat  al  unei descoperiri,  precum  şi  onorar pentru descoperire  se  transmite  prin succesiune în modul prevăzut de lege.
    Articolul 553. Litigiile cu privire la drepturile
                         de autor asupra unei descoperiri
    Litigiile cu privire la drepturile de autor (de coautor) asupra unei descoperiri se soluţionează de instanţa Judecătorească.
TITLUL AL ŞASELEA
DREPTUL ASUPRA INVENŢIEI, PROPUNERII DE RAŢIONALIZARE
ŞI PROTOTIPULUI INDUSTRIAL
[Titlul VI exclus prin Legea nr.735 din 20.02.96]
[Denumirea titlului VI, art.554-556, 558-560 modificate]
[prin Ucazul din 05.07.84]
TITLUL AL ŞAPTELEA
DREPTUL SUCCESORAL
    Articolul 561. Temeiurile succesiunii
    Succesiunea se înfăptuieşte în virtutea legii (succesiune legală) şi prin testament (succesiune testamentară).
    Succesiunea legală  are loc dacă şi în măsura în care testamentul nu conţine prevederi contrarii.
    Dacă nu există  moştenitori legali şi nici moştenitori  testamentari sau  dacă nici unul din moştinitori nu a acceptat succesiunea, sau  dacă toţi  moştenitorii  au fost decăzuţi din dreptul de succesiune de  către testator, bunurile defunctului trec, pe baza dreptului de succesiune, la stat.
    Articolul 562. Data deschiderii succesiunii
    Data deschiderii  succesiunii  este  ziua morţii celui  ce  a  lăsat moştenirea,  iar  în  caz de declarare a morţii lui -  ziua  arătată  în partea a treia a articolului 21 din prezentul Cod.
    Articolul 563. Locul unde se deschide succesiunea
    Locul unde se  deschide succesiunea este ultimul domiciliu permanent al  defunctului  (articolul  17  din  prezentul  Cod),  iar  dacă  acest domiciliu  nu  este cunoscut - locul de aflare a bunurilor sau a  părţii lor principale.
    Articolul 564. Cetăţenii care pot fi moştenitori
    Pot fi moştenitori:
    în cazul succesiunii  legale  - cetăţenii care se află în  viaţă  în momentul morţii celui ce a lăsat moştenirea, precum şi copiii celui ce a lăsat moştenirea, care s-au născut după moartea lui;
    în cazul succesiunii  testamentare - cetăţenii care se află în viaţă în  momentul  morţii  celui  ce a lăsat  moştenirea,  precum  şi  copiii concepuţi în timpul vieţii lui şi născuţi după moartea lui.
    Articolul 565. Cetăţenii care nu au dreptul de a succede
    Nu au dreptul  de  a succede nici ca moştenitori legali şi  nici  ca moştenitori  testamentari  cetăţenii,  care prin  actele  lor  nelegale, îndreptate  împotriva  celui ce a lăsat moştenirea, împotriva  vre-unuia din  moştenitorii  lui sau împotriva înfăptuitorii ultimei  lui  voinţe, exprimate  în  testament, au contribuit la chemarea lor  la  succesiune, dacă aceste împrejurări au fost confirmate pe cale judecătorească.
    Nu pot veni la succesiune ca moştenitori legali părinţii după copiii în  privinţa cărora ei au fost decăzuţi din drepturile părinteşti şi  nu au   fost  repuşi  în  aceste  drepturi  pînă  în  momentul  deschiderii succesiunii,  precum şi părinţii şi copiii majori, care s-au sustras  cu rea  voinţă  de  a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute prin lege  de  a-l întreţine  pe cel ce a lăsat moştenirea, dacă aceste împrejurări au fost confirmate pe cale judecătorească.
    Dispoziţiile  părţii  întîia a prezentului articol se aplică  şi  în materie de legat.
    Articolul 566. Moştenitorii legali
    În caz de succesiune legală se consideră moştenitori în părţi egale:
    de prima clasă - copiii (inclusiv copiii înfiaţi), soţul şi părinţii (înfietorii) defunctului, precum şi copilul defunctului, care s-a născut după moartea acestuia;
    de clasa a doua  - fraţii şi surorile defunctului, bunicul şi bunica lui atît din partea tatăţui cît şi din partea mamei;
    de clasa a treia  -  nepoţii  şi  nepoatele  de  frate  şi  de  soră incapabile de muncă ale defunctului.
    Moştenitorii  din clasa următoare sînt chemaţi la succesiunea legală numai în lipsă de moştenitori din clasele precedente sau dacă aceştea nu acceptă  succesiunea.  Ei sînt chemaţi la succesiune şi în  cazul,  cînd toţi moştenitorii din clasele precedente au fost decăzuţi din dreptul de succesiune.
    Sînt moştenitori  legali şi persoanele incapabile de muncă, care  au fost întreţinute de defunct cel puţin un an înainte de moartea lui. Dacă există  alţi  moştenitori, ei vin la succesiune în aceiaş măsură  ca  şi moştenitorii din clasa chemată la succesiune.
    Nepoţii şi strănepoţii  defunctului sînt moştenitori legali, dacă în momentul  deschiderii  succesiunii nu mai trăia acela din părinţii  lor, care  ar fi fost moştenitor; ei moştenesc în părţi egale partea, care  i s-ar fi cuvenit la succesiunea legală defunctului lor părinte.
    Cei înfiaţi şi  descendenţii  lor nu vin la succesiune după  moartea părinţilor  celui  înfiat, a celorlalte rude de sînge ale lui  pe  linie ascendentă, precum şi a fraţilor şi surorilor lui de sînge.
    Părinţii celui  înfiat  şi celelalte rude de sînge ale lui pe  linie ascendentă,  precum  şi  fraţii  şi  surorile lui de  sînge  nu  vin  la succesiune după moartea celui înfiat şi a descendenţilor lui.
    Articolul 567. Trecerea mobilierului din casă şi a
                          obiectelor de uz casnic la moştenitori
    Mobilierul obişnuit  din  casă  şi obiectele de uz  casnic  trec  la moştenitorii  legali,  care  au  locuit  împreună  cu  cel  ce  a  lăsat moştenirea  cel puţin un an înainte de moartea lui, indiferent de  clasa şi de cota lor succesorală.
    Articolul 568. Succesiunea testamentară
    Orice cetăţan  poate  lăsa prin testament toate bunurile sale sau  o parte  din ele (inclusiv mobilierul obişnuit din casă şi obiectele de uz casnic) uneia sau mai multor persoane, atît celor care fac parte, cît şi celor  care  nu  fac parte din cercul moştenitorilor legali,  precum  şi statului sau diferitelor organizaţii de stat, cooperatiste şi obşteşti.
    Testatorul poate  lipsi  prin testament de dreptul de succesiune  pe unul, pe cîţva sau pe toţi moştenitorii legali.
    Articolul 569. Substituirea moştenitorului
    Testatorul are dreptul să indice un alt moştenitor pentru cazul cînd moştenitorul  indicat  de el ar înceta din viaţă înainte de  deschiderea succesiunii sau nu ar accepta-o (substituirea moştenitorului).
    Articolul 570. Dreptul la o cotă obligatorie din succesiune
    Minorii sau copiii   incapabili  de  muncă  ai  celui  ce  a   lăsat moştenirea   (inclusiv  cei  înfiaţi),  precum  şi  soţul  şi   părinţii (înfietorii)  incapabili de muncă şi cei ce erau întreţinuţi de  defunct moştenesc,  independent  de  conţinutul testamentului,  cel  puţin  două treimi  din  cota,  ce  s-ar  fi cuvenit fiecăruia  din  ei  în  caz  de succesiune  legală  (cotă  obligatorie).  La  stabilirea  mărimii  cotei obligatorii  ce ţine seama şi de valoarea bunurilor succesorale, formate din mobilierul obişnuit din casă şi obiectele de uz casnic.
    Articolul 571. Trecerea la moştenitori a bunurilor
                          rămase netestate
    Bunurile rămase  netestate  se  împart  între  moştenitorii  legali, chemaţi  la succesiune în ordinea, arătată de  articolele 566 şi 567  din prezentul Cod.
    Din aceşti moştenitori  fac  parte  şi moştenitorii  legali,  cărora restul  de  bunuri le-a fost lăsat prin testament, dacă  testamentul  nu prevede altfel.
    Articolul 572. Legatul
    Testatorul poate   pune   în  sarcina   moştenitorului   testamentar executarea  vre-unei  obligaţii (legat) în folosul uneia sau mai  multor persoane  (legatari),  care dobîndesc dreptul de a cere  executarea  ei. Legatari   pot   fi  atît  persoane,  care  fac  parte   din   categoria moştenitorilor  legali,  cît  şi  persoane care nu  întră  în  categoria
acestor moştenitori.
    Moştenitorul   trebuie  să  execute  legatul  în  limitele  reale  a bunurilor   succesorale  ce  au  trecut  la  el,  scăzîndu-se  datoriile defunctului ce cad asupra cotei lui.
    Dacă moştenitorul  testamentar, însărcinat cu executarea  legatului, are  dreptul  la  o cotă obligatorie în succesiune, el  execută  legatul numai  în măsura, în care valoarea bunurilor succesorale ce au trecut la el depăşeşte cota lui obligatorie.
    Dacă moştenitorul,  care  este  obligat să  execute  legatul,  moare înainte  de  deschiderea  succesiunii sau dacă moştenitorul  nu  acceptă această   succesiune,  obligaţia  de  a  executa  legatul  trece  asupra celorlalţi moştenitori, care au primit cota lui.
    Articolul 573. Punerea în sarcina moştenitorului a
                         obligaţiei de a acorda folosinţa pe
                         viaţă a unei case
    Testatorul poate  pune  în sarcina moştenitorului, la care  trece  o casă  de  locuit, obligaţia de a acorda unei alte persoane folosinţa  pe tot  timpul vieţii a acestei case sau a unei anumite porţiuni din ea. În caz  de  transmitere ulterioară a dreptului de proprietate asupra  casei sau  asupra  unei  porţiuni din ea dreptul de folosinţă  pe  tot  timpul vieţii rămîne în vigoare.
    Articolul 574. Punerea în sarcina moştenitorului a obligaţiei
                         de a săvîrşi acte de folos obştesc
    Testatorul poate  pune  în  sarcina moştenitorului  obligaţia  de  a săvîrşi acte, îndreptate spre realizarea vre-unui scop de folos obştesc. Dacă   aceste   acte   poartă  un  caracter  patrimonial,   se   aplică, corespunzător,   dispoziţiile  părţii  a  doua  a  articolului  572  din prezentul Cod.
    Articolul 575. Forma notarială a testamentului
    Testamentul trebuie  să  fie întocmit în formă scrisă, cu  indicarea locului  şi  datei  întocmirii  lui, să fie semnat  cu  mîna  proprie  a testatorului şi autentificat pe cale notarială.
    Articolul 576. Testamentele asimilate cu cele autentificate
                          pe cale notarială
    Se asimilează cu testamentele autentificate pe cale notaruală:
    testamentele  cetăţenilor,  aflaţi pentru tratament la  spitale,  la alte  instituţii curativo-profilactice staţionare, în sanatorii sau care trăiesc   în  casele  pentru  bătrîni  şi  invalizi,  -  certificate  de medicii-şefi,  de locţiitorii lor în chestiunile medicale sau de medicii de  gardă ai acestor spitale, instituţii curative, sanatorii, precum  şi de  directorii  şi medicii-şefi ai caselor susarătate pentru bătrîni  şi invalizi;
    testamentele cetăţenilor, aflaţi în călătorie cu navele maritime sau cu  navele  de navigaţie internă, care navigează sub pavilionul  Uniunii RSS, - certificate de căpitanii acestor nave;
    testamentele  cetăţenilor,  aflaţi  în  expediţii  de  prospecţiuni, apctice  şi  în  alte  expediţii asemănătoare, -  certificate  de  şefii acestor exspediţii;
    testamentele  militarilor  şi  ale  altor  persoane,  aflate  pentru tratament  la  spitale militare, sanatorii şi alte  instituţii  curative militare,  -  certificate  de  şefii,  locţiitorii  lor  în  chestiunile medicale,  medicii  superiori  şi medicii de gardă ai  acestor  spitale, sanatorii şi ai altor instituţii curative militare;
    testamentele militarilor, iar la punctele de dizlocare a unităţilor, formaţiilor,  instituţiilor  militare  şi  aşezămintelor  de  învăţămînt militar,  unde nu există birouri notariale de stat şi alte organe,  care îndeplinesc  acte  notariale,  precum şi  testamentele  muncitorilor  şi slujbaşilor,  ale  membrilor familiilor lor şi ale  membrilor  familiior militarilor,  -  certificate  de comandanţii  (şefii)  acestor  unităţi, formaţii, instituţii şi aşezăminte de învăţămînt;
    testamentele   persoanelor,   aflate  în  locurile  de  deţinere   - certificate de şefii locurilor de deţinere.
[Art.576 modificat prin Ucazul din 04.09.75]
    Articolul 577. Semnarea testamentului de către o altă persoană
    Dacă testatorul, din cauza unor defecte fizice, a unei boli sau alte motive,  nu  poate  semna  cu propria-i  mîină  testamentul,  atunci  la rugămintea lui îl poate semna pentru dînsul, în prezenţa notarului sau a unei  alte  persoane  cu funcţii de răspundere, care are  dreptul  de  a autentifica testamentul (articolul 576 din prezentul Cod) şi a cel puţin
doi  martori,  un  alt  cetăţan  cu  capacitate  de  exerciţiu,  nefiind moştenitor   testamentar,  indicîndu-se  cauzele,  în  virtutea   cătora testatorul  nu a putut să semneze cu propria-i mîină testamentul.  Odată cu  aceasta martorii sînt, de asemenea, obligaţi să-şi pună semnătura pe tastament.
[Art.577 modificat prin Ucazul din 05.07.84]
    Articolul 578. Anularea sau modificarea testamentului
    Testatorul poate modifica sau anula oricînd testamentul făcut de el.
    Testamentul posterior desfiinţează testamentul anterior în întrejime sau în măsura în care îi este contrar.
    Testatorul  poate anula testamentul printr-o cerere depusă la biroul notarial al locului de păstrare a testamentului.
[Alin.3 art.578 în redacţia Legii nr.126 din 30.07.98]
[Partea 3 art.578 modificată prin Ucazul din 04.09.75]
    Articolul 579. Executarea testamentului
    Testamentul va  fi  executat de moştenitorii desemnaţi în  cuprinsul lui.
    Testatorul poate  însărcina cu executarea testamentului o  persoană, pe  care  o va indica în testament, (executor testamentar),  chiar  dacă acesta   nu  este  moştenitor.  În  acest  caz  se  cere  consimţămîntul executorului,  care  se  va exprima printr-o menţiune, făcută  chiar  pe testament, sau printr-o declaraţie anexată la testament.
    Articolul 580. Împuternicirile executorului testamentar
    Executorul testamentar  are  dreptul  să săvîrşească  toate  actele, necesare pentru executarea testamentului.
    Executorul testamentar   are  dreptul  la  compensarea,  pe   contul succesiunii,  a  cheltuielilor suportate de el în legătură cu  păstrarea bunurilor succesorale şi cu administrarea lor.
    După executarea  dispoziţiilor  testamentare executorul  testamentar este obligat să prezinte moştenitorilor, la cererea lor, o dare de seamă.
    Articolul 581. Acceptarea succesiunii
    Pentru a dobîndi  succesiunea  moştenitorul trebuie s-o  accepte.  O succesiune nu poate fi acceptată sub condiţie sau cu rezerve.
    Se consideră,  că  moştenitorul  a acceptat succesiunea, dacă  el  a întrat  de  fapt în posesia sau administrarea bunurilor succesorale  sau dacă  a  depus la organul notarial al locului deschiderii succesiunii  o declaraţie de acceptare a ei.
    Actele arătate în prezentul articol trebuie să fie săvîrşite în curs de şase luni din ziua deschiderii succesiunii.
    Persoanele, pentru  care dreptul la succesiune se naşte numai în caz de  neacceptare a succesiunii de către alţi moştenitori, pot declara, că consimt  să  accepte  succesiunea în cursul părţii rămase  a  termenului pentru  acceptarea succesiunii. Dacă această parte este mai mică de trei luni, ea va fi prelungită pînă la trei luni.
    Succesiunea acceptată  este considerată, că aparţine  moştenitorului din momentul deschiderii succesiunii.
    Articolul 582. Prelungirea termenului pentru acceptarea
                         succesiunii
    Termenul pentru  acceptarea  succesiunii, stabilit de articolul  581 din  prezentul  Cod, poate fi prelungit de către instanţa  de  judecată, dacă  aceasta  găseşte,  că  el a fost  scăpat  din  motive  întemeiate. Succesiunea  poate  fi acceptată după expirarea termenului susarătat  şi fără  a  se cere aprobarea instanţei judecătoreşti, dacă  toţi  ceilalţi
moştenitori,  care  au acceptat succesiunea, îşi vor da  pentru  aceasta consimţămîntul.
    În aceste cazuri  moştenitorului,  care  a  scăpat  termenul  pentru acceptarea  succesiunii, i se transmite numai acea parte din bunurile ce i se cuvin, care, fiind acceptată de ceilalţi moştenitori sau trecută la stat,  s-a păstrat în natură, precum şi mijloacele băneşti realizate  în urma vînzării celorlalte bunuri ce i se cuvin.
    Articolul 583. Transmiterea dreptului de acceptare a
                         succesiunii
    Dacă moştenitorul,  chemat la succesiunea legală sau testamentară, a decedat  după  deschiderea  ei,  fără a dovedi  s-o  accepte  în  cursul termenului  stabilit  (articolul  581 din prezentul Cod), dreptul  de  a accepta partea ce i se cuvine din succesiune se transmite moştenitorilor lui.
    Acest drept al   moştenitorului   decedat  poate  fi  exercitat   de moştenitorii  lui,  pe  baza dispoziţiilor generale,  în  cursul  părţii rămase  a termenului pentru acceptarea succesiunii. Dacă partea rămasă a termenului  este mai mică de trei luni, ea va fi prelingită pînă la trei luni.
    Articulul 584. Drepturile moştenitorului, care a întrat
                          în posesia sau în administrarea bunurilor
                          succesorale înainte de prezentarea altor
                         moştenitori
    Moştenitorul care a întrat în posesia sau în administrarea bunurilor succesorale,  fără  să  aştepte prezentarea altor  moştenitori,  nu  are dreptul  să  dispună  de bunurile succesorale (să vîndă, să dee  în  gaj ş.a.)  înainte de trecerea a şase luni din ziua deschiderii  succesiunii sau înainte de a fi primit certificatul privind dreptul la succesiune.
    Pînă la expirarea   termenului   susarătat  sau  pînă  la   primirea certificatului privind dreptul la succesiune moştenitorul are dreptul să facă, pe contul bunurilor succesorale, numai următoarele cheltuieli:
    1) pentru acoperirea  sumelor  cheltuite în legătură  cu  îngrijirea celui   ce   a  lăsat  moştenirea  în  timpul  bolii  acestuia,   pentru înmormîntarea   lui,  pentru  facerea  mormîntului,  precum  şi   pentru instalarea  monumentului  lui funerar cu costul de cel mai mult  500  de ruble.
[Pct.1 modificat prin Ucazul nr.2950-XI din 04.08.88]
    2) pentru întreţinerea  cetăţenilor, care erau întreţinuţi de cel ce a lăsat moştenirea;
    3) pentru satisfacerea  pretenţiilor  privitoare  la  salarii  şi  a pretenţiilor echivalente cu acestea;
    4) pentru paza bunurilor succesorale şi pentru administrarea lor.
    Articolul 585. Renunţarea la succesiune
    În cursul termenului  de şase luni din ziua deschiderii  succesiunii moştenitorul legal sau testamentar are dreptul să renunţe la succesiune. Cu  acest prilej el poate menţiona, că renunţă la succesiune în  folosul altor  moştenitori  legali sau testamentari, în folosul statului sau  al unei  organizaţii  de  stat, cooperatiste sau al unei  alte  organizaţii obşteşti.
    Renunţarea la  succesiune,  fără a se arăta în folosul  cui  renunţă moştenitoruil  la succesiune, produce aceleaş efecte, ca şi neacceptarea succesiunii.
    Renunţarea la  succesiune se face print-o declaraţie depusă de către moştenitor la biroul notarial al locului deschiderii succesiunii.
[Alin.3 art.585 modificat prin Legea nr.126 din 30.07.98]
[Partea 3 art.585 modificată prin Ucazul din 04.09.75]
    Articolul 586. Sporirea cotelor succesorale
    În caz de neacceptare a succesiunii de către un moştenitor legal sau testamentar  sau de decădere a unui moştenitor din dreptul la succesiune (articolele  565  şi 568 din prezentul Cod) cota lui succesorală  revine moştenitorilor legali şi se repartizează între ei în părţi egale.
    Dacă cel ce a   lăsat  moştenirea  a  testat  toate  bunurile   sale moştenitorilor   indicaţi  de  el,  cota  succesorală  a  moştenitorului înlăturat  revine celorlalţi moştenitori testamentari şi se repartizează între ei în părţi egale.
    Dispoziţiile   acestui  articol  nu  se  aplică  în  cazurile,  cînd moştenitorul a renunţat la succesiune în folosul unui alt moştenitor, în folosul  statului  sau al unei organizaţii de stat, cooperatiste  sau  a unei  alte organizaţii obşteşti, sau cînd moştenitorului înlăturat i s-a substituit un moştenitor.
    Articolul 587. Trecerea succesiunii la stat
    Bunurile succesorale trec la stat în baza dreptului de succesiune:
    1) dacă bunurile au fost testate statului;
    2) dacă cel ce  a  lăsat moştenirea nu are nici succesori legali  şi nici succesori testamentari;
    3) dacă toţi moştenitorii au fost decăzuţi din dreptul la succesiune;
    3) dacă nici   unul  din  moştenitori  nu  a  acceptat   succesiunea (articolele 581 şi 585 din prezentul Cod).
    Dacă vre-unul  din  moştenitori a renunţat la succesiune în  folosul statului,  la  stat  trece cota bunurilor succesorale ce  i  se  cuvenea acestui moştenitor.
    Dacă nu există  moştenitori  legali  şi defunctul a testat  numai  o parte din bunurile sale, restul bunurilor trece la stat.
    În cazurile prevăzute  de acest articol dreptul de autor, care  face parte din masa succesorală, sau dreptul asupra unei cote din onorarul de autor  ce  aparţinea  moştenitorului,  care a  renunţat  la  succesiune, încetează.
    Articolul 588. Răspunderea moştenitorului pentru datoriile
                          celui ce a lăsat moştenirea.
    Moştenitorul  care a acceptat succesiunea răspunde pentru  datoriile celui  ce  a  lăsat moştenirea, în limitele valorii  reale  a  bunurilor succesorale  care  a  trecut la el. După acelaş  principiu  răspunde  şi statul,   în  cazurile  cînd  iau  fost  transmise  bunuri  potrivit  cu prevederile articolului 587 din prezentul Cod.
    Dacă există mai mulţi moştenitori, ei răspund pentru datoriile celui ce  a  lăsat  moştenirea,  fiecare - proporţional  cu  cota  succesorală primită de el.
    Articolul 589. Prezentarea pretenţiilor de către creditorii celui
                          ce a lăsat moştenirea
    Creditorii celui  ce  a lăsat moştenirea au dreptul în curs de  şase luni  din  ziua  deschiderii  succesiunii să  prezinte  pretenţiile  lor moştenitorilor,   care   au   acceptat  succesiunea   sau   executorului testamentar,  sau organului notarial al locului deschiderii  succesiunii sau să intenteze o acţiune la instanţa judecătorească.
    Pretenţiile vor  fi  prezentate chiar dacă creanţele  respective  nu sînt scadente.
    Nerespectarea dispoziţiilor prezentului articol are drept consecinţă
pierderea  de  către  creditori  a  drepturilor  lor  asupra  creanţelor respective.
    Articolul 590. Paza bunurilor succesorale
    Biroul  notarial al locului deschiderii succesiunii ia măsuri pentru paza  bunurilor  succesorale  cînd  aceasta este  necesar  în  interesul moştenitorilor, legatarilor, creditorilor sau statului.
[Alin.1 art.590 în redacţia Legii nr.126 din 30.07.98]
[Partea 1 art.590 modificată prin Ucazul din 04.09.75]
    Paza bunurilor  succesorale continuă pînă la acceptarea  succesiunii de  către  toţi  moştenitorii, iar dacă nu a fost acceptată  -  pînă  la expirarea termenului, stabilit pentru acceptarea ei.
    Dacă  în masa   succesorală   există  bunuri  care  necesită  a   fi administrate  (casă de locuit etc.), precum şi în cazul intentării  unei acţiuni de către creditorii persoanei care a lăsat moştenirea înainte de acceptarea  succesiunii de către moştenitori, biroul notarial numeşte un custode al bunurilor.
[Alin.3 art.590 în redacţia Legii nr.126 din 30.07.98]
[Partea 3 art.590 modificată prin Ucazul din 04.09.75]
    Pînă la acceptarea succesiunii de către moştenitori, iar dacă ea n-a fost  acceptată, pînă la eliberarea către stat a certificatului  privind dreptul  la  succesiune, birourile notariale, în cazurile  necesare  dau dispoziţia  să se elibereze din bunurile succesorale sumele pentru plata cheltuielilor  de  chemare  a  moştenitorilor, precum  şi  pentru  plata
cheltuielilor, arătate în articolul 584 din prezentul Cod.
[Alin.4 art.590 modificat prin Legea nr.126 din 30.07.98]
[Partea 4 art.590 introdusă prin Ucazul din 04.09.75]
    Articolul 591. Eliberarea certificatului privind dreptul
                          la succesiune
    Moştenitorii  chemaţi  la succesiune pot cere biroului  notarial  al locului  deschiderii  succesiunii să le elibereze un certificat  privind dreptul la succesiune.
[Alin.1 art.591 modificat prin Legea nr.126 din 30.07.98]
[Partea 1 art.591 modificată prin Ucazul din 04.09.75]
    În acelaş mod   se   eliberează  certificatul  privind  dreptul   la succesiune şi în cazul cînd bunurile succesorale trec la stat.
    Articolul 592. Termenul pentru eliberarea certificatului
                          privind dreptul la succesiune
    Certificatul   privind   dreptul   la   succesiune   se   eliberează moştenitorilor   după   trecerea  a  şase  luni  din  ziua   deschiderii succesiunii.
    Atît în cazul  succesiunii  legale,  cît  şi  în  cazul  succesiunii testamentare  certificatul poate fi eliberat şi înainte de împlinirea  a şase luni din ziua deschiderii succesiunii, dacă biroul notarial dispune de  date,  din  care  rezultă, că în afara persoanelor,  care  au  cerut eliberarea certificatului, nu există alţi moştenitori.
[Alin.2 art.592 modificat prin Legea nr.126 din 30.07.98]
[Partea 2 art.592 modificată prin Ucazul din 04.09.75]
    Certificatul  privind  dreptul  de  succesiune  al  statului  nu  se eliberează  înainte  de  expirarea  termenului de  şase  luni  din  ziua deschiderii succesiunii.
    Articolul 593. Împărţirea bunurilor succesorale
    Împărţirea bunurilor   succesorale   se  face  pe   baza   învoielii intervenite   între   moştenitorii   care   au   acceptat   succesiunea, corespunzător  cu  cotele-părţi ce li se cuvin. Dacă nu s-a ajuns  la  o înţelegere, împărţirea se face pe cale judecătorească.
    Dacă există un  moştenitor  conceput, dar care nu s-a  născut  încă, moştenitorii au dreptul să procedeze la împărţirea bunurilor succesorale numai  după  separarea  cotei-părţi  ce i se  cuvine.  Pentru  ocrotirea intereselor  moştenitorului, care nu s-a născut, trebuie să fie  invitat la împărţire un reprezentant al organului de turelă şi curatelă.
    Articolul 594. Succesiunea în gospodăria de colhoznic
    În caz de moarte  a  unui  membru al gospodărie de colhoznic  nu  se deschide succesiunea la bunurile gospodăriei.
    Dacă după moartea  unui membru al gospodăriei de colhoznic nu  rămîn alţi  membri  ai  gospodăriei, faţă de bunurile  gospodăriei  se  aplică dispoziţiile articolelor 561-593 din prezentul Cod.
    Bunurile personale  ale membrilor gospodăriei de colhoznic trec după moartea lor la moştenitori, în coformitate cu dispoziţiile generale.
    Dospoziţiile,  expuse  în  părţile  întîia, a doua şi  a  treia  ale prezentului  articol,  se  aplică,  de  asemenea,  în  cazul  moştenirii bunurilor  din  gospodăria  cetăţenilor, care se  ocupă  cu  activitatea individuală în cîmpul muncii din agricultură.
[Art.594 modificat prin Ucazul din 05.07.84]
    Articolul 595. Testarea de către depunător a sumelor depuse
                          la casa de economii sau la bancă
    Cetăţenii care  au  depuneri  la casele de economii  din  muncă  ale statului sau la Banca de Stat a Uniunii RSS au dreptul să dee dispoziţii casei  de economii sau băncii, ca în cazul morţii lor să elibereze  suma depusă oricărei persoane indicate de ei sau statului.
    Regulile privitoare  la dispoziţiile pentru caz de moarte, date prin indicaţiile  speciale ale depunătorilor asupra sumelor depuse la  casele de  economii din muncă ale statului sau la Banca de Stat a Uniunii  RSS, sînt  stabilite de  statutele instituţiilor de credit menţionate  şi  de regulamentele emise conform legii.
    Dacă depunătorul  moare fără să fi dat dispoziţii casei de  economii sau   băncii,   sumele  depuse  de  el  trec  la  moştenitori  pe   baza dispoziţiilor generale, conform prevederilor acestui titlu.
TITLUL VIII
CAPACITATEA JURIDICĂ A CETĂŢENILOR STĂINI
ŞI A PERSOANELOR FĂRĂ CETĂŢENIE.
APLICAREA LEGILOR CIVILE ALE STATELOR
STRĂINE, ŞI A TRATATELOR INTERNAŢIONALE
[Denumirea tutlului VIII modificată prin Ucazul din 05.07.84]
    Articolul 596. Capacitatea juridică civilă cetăţenilor străini
    Cetăţenii străini  se  bucură  în Republica Moldova  de  capacitatea juridică  civilă  în aceeaşi măsură ca şi cetăţenii Republicii  Moldova. Anumite excepţii pot fi stabilite de Legea Republicii Moldova.
    Guvernul Republicii Moldova poate stabili restricţii de răspuns faţă de  cetăţenii  din  statele în care există  restricţii  speciale  pentru capacitatea juridică civilă a cetăţenilor Republicii Moldova.
[Art.596 în redacţia Legii nr.1157 din 04.08.92]
    Articolul 597. Capacitatea juridică civilă a persoanelor            
                          fără cetăţenie
    Persoanele fără   cetăţenie  se  bucură  în  Republica  Moldova   de capacitatea juridică civilă în aceeaşi măsură ca şi cetăţenii Republicii Moldova. Anumite excepţii pot fi stabilite de legea Republicii Moldova.
[Art.597 în redacţia Legii nr.1157 din 04.08.92]
[Art.597 modificat prin Ucazul din 15.09.77]
    Articolul 597/1. Legea care se aplică capacităţii civile de exer-
                            ciţiu a cetăţenilor străini şi a persoanelor
                            fără cetăţenie.
    Capacitatea civilă   de   exerciţiu  a  cetăţeanului   străin   este reglementată de legea ţării al cărei cetăţean este.
    Capacitatea civilă  de exerciţiu a unei persoane fără cetăţenie este reglementată de legea ţării în care ea are domiciliu permanent.
    Capacitatea civilă   de   exerciţiu  a  cetăţenilor  străini  şi   a persoanelor  fără cetăţenie în ceea ce priveşte tranzacţiile  înfăptuite în  Republica Moldova şi obligaţiile izvorîte din pricinuirea unei daune în Republica Moldova este reglementată de legea Republicii Moldova.
    Cetăţenii străini  şi  persoanele fără cetăţenie care  au  domiciliu permanent  în  Republica  Moldova  pot fi declaraţi  incapabili  sau  cu capacitatea  de  exerciţiu  restrînsă în modul  prevăzut  de  legislaţia Republicii Moldova.
[Art.597/1 în redacţia Legii nr.1157 din 04.08.92]
[Art.597/1 introdus prin Ucazul din 15.09.77]
    Articolul 598. Capacitatea juridică civilă a întreprinderilor şi
                          a organizaţiilor străine
    Întreprinderile  şi  organizaţiile străine pot încheia în  Republica Moldova  , fără o autorizaţie specială, tranzacţii de comerţ exterior şi efectua operaţii de plăţi, de asiguraree şi alte operaţii, legate de el, cu  asociaţiile  de  comerţ exterior ale Republicii Moldova şi  cu  alte organizaţii care au dreptul de a încheia asemenea tranzacţii.
    Capacitatea juridică  civilă a întreprinderilor şi a  organizaţiilor străine  la încheierea tranzacţiilor de comerţ exterior şi la efectuarea de  operaţii  de plăţi, de asigurare şi alte operaţii, legate de el,  se stabileşte  de legea ţării în care a fost instituită întreprinderea  sau organizaţia.
[Art.598 în redacţia Legii nr.1157 din 04.08.92]
[Art.598 modificat prin Ucazul din 15.09.77]
    Articolul 599. Legea ce se aplică la forma tranzacţiei
    Forma tranzacţiei încheiate în străinătate este supusă legii locului de  încheiere a ei. Tranzacţia însă nu poate fi declarată nulă din cauza nerespectării  formei,  dacă au fost respectate prevederile  legislaţiei Republicii Moldova.
    Forma tranzacţiilor  de  comerţ exterior încheiate de  organizaţiile Republicii  Moldova  şi  modul  de semnare a lor,  indiferent  de  locul săvîrşirii  acestor  tranzacţii, se stabileşte de legislaţia  Republicii Moldova.
[Art.599 în redacţia Legii nr.1157 din 04.08.92]
    Articolul 600. Legea ce se aplică obligaţiilor, izvorîte
                         din convenţiile de comerţ exterior
    Drepturile şi  obligaţiile  părţilor, izvorîte dintr-o convenţie  de comerţ  exterior, se reglementează de legile locului de încheiere a  ei, dacă părţile nu au convenit altfel.
    Naşterea şi încetarea  dreptului  de proprietate asupra  unui  lucru izvorît dintr-o convenţie de comerţ exterior, sînt reglememtate de legea locului de încheiere a ei, dacă părţile nu au convenit altfel.
[Partea 2 art.600 introdusă prin Ucazul din 15.09.77]
    Dreptul de proprietate, izvorît dintr-o convenţie de comerţ exterior asupra  unui lucru care se află în drum, este reglementat de legea ţării din  care  a  fost  expediat acest lucru, dacă părţile  nu  au  convenit altfel.
[Partea 3 art.600 introdusă prin Ucazul din 15.09.77]
    Locul de încheiere   a   convenţiei  se  determină   conform   legii Republicii Moldova.
[Alin.4 art.600 modificat prin Legea nr.1157 din 04.08.92]
    Articolul 6001. Legea ce se aplică formei şi termenului
                           de valabilitate a procurii
    Forma şi termenul  de  valabilitate a procurii sînt reglementate  de legea  ţării, în care a fost eliberată procura. Dar procura nu poate  fi declarată  nevalabilă  din cauza nerespectării formei, dacă aceasta  din urmă corespunde prevederilor legii Republicii Moldova.
[Art.600/1 modificat prin Legea nr.1157 din 04.08.92]
[Art.600/1 introdus prin Ucazul din 15.09.77]
    Articolul 6002. Legea ce se aplică prescripţiei
    Prescripţia este  reglementată de legea ţării, a cărei legislaţie se aplică  pentru determinarea drepturilor şi obligaţiilor  participanţilor la raportul de drept respectiv.
    Acţiunile, asupra   cărora   nu   se   extinde   prescripţia,   sînt reglementate de legilaţia Republicii Moldova.
[Alin.2 art.600/2 modificat prin Legea nr.1157 din 04.08.92]
[Art.600/2 introdus prin Ucazul din 15.09.77]
    Articolul 6003. Legea ce se aplică dreptului de proprietate
    Dreptul de proprietate  asupra unui lucru este reglementat de  legea ţării, în care se află acest lucru.
    Naşterea şi încetarea  dreptului  de proprietate asupra  unui  lucru sînt  reglementate  de  legea  ţării, în care acest  lucru  se  afla  în momentul,  cînd a avut loc acţiunea sau o altă împrejurare, ce a  servit drept temei pentru naşterea sau încetarea dreptului de proprietate, dacă legislaţia Republicii Moldova nu prevăd altfel.
[Alin.2 art.600/3 modificat prin Legea nr.1157 din 04.08.92]
[Art.600/3 introdus prin Ucazul din 15.09.77]
    Articolul 6004. Legea ce se aplică obligaţiilor, izvorîte
                           din pricinuirea unei daune
    Drepturile şi  obligaţiile  părţilor  în obligaţiile,  izvorîte  din priciunuirea  unei  daune, sînt reglementate de legea ţăprii, în care  a avut loc acţiunea sau o altă împrejurare, ce a servit drept temei pentru cererea de reparare a daunei.
    Drepturile şi  obligaţiile  părţilor  în  obligaţiile  izvorăte  din pricinuirea  unei  daune în străinătate, dacă părţile sînt cetăţeni  sau organizaţii  ale  Republicii Moldova sînt stabilite de legea  Republicii Moldova.
[Alin.2 art.600/4 în redacţia Legii nr.1157 din 04.08.92]
    Legea străină  nu  se aplică, dacă acţiunea sau o  altă  împrejurare care  serveşte drept temei pentru cererea de reparare a daunei,  conform legislaţiei Republicii Moldova, nu este ilegală.
[Alin.3 art.600/4 în redacţia Legii nr.1157 din 04.08.92]
[Art.600/4 introdus prin Ucazul din 15.09.77]
    Articolul 601. Legea ce se aplică succesiunii
    Raporturile izvorîte din succesiune sînt reglementate de legea ţării unde cel ce a lăsat moştenirea a avut ultimul domiciliu permanent.
    Capacitatea persoanei  de  a întocmi un testament şi de  a-l  anula, precum  şi  forma  testamentului  şi  a actelui  de  anulare  a  lui  se reglementează   de  legea  ţării,  unde  testatorul  a  avut  domiciliul permanent  în momentul întocmirii actului. Dar testamentul sau  anularea lui  nu  pot  fi  declarate nule din cauza  nerespectării  formei,  dacă
aceasta  din  urmă corespunde legii locului de întocmire a  actului  sau prevederilor legii Republicii Moldova.
[Alin.2 art.601 modificat prin Legea nr.1157 din 04.08.92]
    Succesiunea  asupra  clădirilor  aflate în  Republica  Moldova  este reglementarea  în  toate cazurile de Legea Republicii  Moldova.  Aceeaşi lege  stabileşte  capacitatea  persoanei  de  a  întocmi  sau  anula  un testament, precum şi forma acestuia din urmă, dacă se testează o clădire care se află în Republica Moldova.
[Alin.3 art.601 în redacţia Legii nr.1157 din 04.08.92]
    Articolul 602. Limitarea aplicării Legii străine
    Legea străină  nu se aplică dacă aplicarea ei ar contravine  bazelor orînduirii statale a Republicii Moldova.
[Art.602 în redacţia Legii nr.1157 din 04.08.92]
    Articolul 603. Tratatele internaţionale
    Dacă tratatul  internaţional  al Republicii Moldova stabileşte  alte reguli decît cele cuprinse în legislaţia civilă a Republicii Moldova, se aplică regulile tratatului internaţional.
[Art.603 în redacţia Legii nr.1157 din 04.08.92]
[Art.603 modificat prin Ucazul din 05.07.84]
CUPRINSUL
CODULUI CIVIL
---------------------------------------
|          Partea 1. Articolele 1 - 63        |
---------------------------------------
TITLUL ÎNTÎI
DISPOZIŢII GENERALE
CAPITOLUL ÎNTÎI
DISPOZIŢII DE BAZĂ
    Articolul 1. Sarcinile Codului civil al RSS Moldoveneşti
    Articolul 2. Raporturile reglementate de Codul civil al RSS Moldoveneşti
    Articolul 3. Legislaţia civilă a Uniunii RSS şi RSS Moldoveneşti
    Articolul 4. Temeiurile naşterii drepturilor şi obligaţiilor civile
    Articolul 5. Exercitarea drepturilor civile şi îndeplinirea obligaţiilor
    Articolul 6. Apărarea drepturilor civile
    Articolul 7. Apărarea onoarei şi demnităţii
    Articolul 7/1. Repararea prejudiciului moral.
    Articolul 8. Aplicarea în RSS Moldovenească a legislaţiei civile a altor republici unionale
CAPITOLUL AL DOILEA
PERSOANELE
A. CETĂŢENII
    Articolul 9. Capacitatea de folosinţă a cetăţenilor
    Articolul 10. Conţinutul capacităţii de folosinţă a cetăţenilor
    Articolul 11. Capacitatea de exerciţiu a cetăţenilor
    Articolul 12. Inadmisibilitatea limitării capacităţii de folosinţă şi capacităţii de exerciţiu a cetăţenilor
    Articolul 13. Capacitatea de exerciţiu a minorilor între cincisprezece şi optsprezece ani
    Articolul 14. Capacitatea de exerciţiu a minorilor, care n-au împlinit vîrsta de cinsprezece ani
    Articolul 15. Limitarea capacităţii de exerciţiu a cetăţenilor, care abuzează de băuturi spirtoase sau de
                  substanţe narcotice
    Articolul 16. Lipsirea cetăţeanului de capacitatea de exerciţiu
    Articolul 17. Domiciliul
    Articolul 18. Declararea absenţei fără veste
    Articolul 19. Protecţia bunurilor celui absent fără veste
    Articolul 20. Anularea hotărîrii de declarare a absenţei fără veste a unui cetăţean
    Articolul 21. Declararea morţii unui cetăţean
    Articolul 22. Efectele prezentării cetăţeanului declarat mort
B. PERSOANELE JURIDICE
    Articolul 23. Noţiunea de persoană juridică
    Articolul 24. Categoriile de persoane juridice
    Articolul 25. Înfiinţarea persoanei juridice
    Articolul 26. Denumirea persoanei juridice
    Articolul 27. Sediul persoanei juridice
    Articolul 28. Satutul (regulamentul) persoanei juridice
    Articolul 29. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice
    Articolul 30. Organele persoanei juridice
    Articolul 31. Filialele şi reprezentanţele persoanei juridice
    Articolul 32. Răspunderea persoanei juridice pentru obligaţiile sale
    Articolul 33. Delimitarea răspunderii statului şi a organizaţiilor de stat
    Articolul 34. Delimitarea răspunderii organizaţiei de stat şi a întreprinderii subordonate ei, a organizaţiei
                  cooperatiste sau a unei alte organizaţii obşteşti şi a întreprinderii ei
    Articolul 35. Delimitarea răspunderii uniunii cooperatiste şi a organizaţiilor cooperatiste ce fac parte din ea
   Articolul 36. Delimitarea răspunderii organizaţiei cooperatiste şi a unei alte organizaţii obşteşti şi a membrilor ei
Articolul 37. Delimitarea răspunderii organizaţiei intercolhoznice, de stat-colhoznice sau a unei alte organizaţii de
                  stat-cooperatiste şi a participanţilor ei
    Articolul 38. Încetarea existenţei persoanelor juridice
    Articolul 39. Succesiunea în drepturi la reorganizarea persoanelor juridice
    Articolul 40. Încetarea existenţei organizaţiilor de stat, care sînt persoane juridice
    Articolul 41. Încetarea  existenţei  organizaţiilor de stat-cooperatiste, a celor cooperatiste şi a altor
                  organizaţii obşteşti, care sînt persoane juridice
    Articolul 42. Folosirea  bunurilor,  rămase  după  lichidarea organizaziei de stat-cooperatiste, cooperatiste
                  şi a altei organizaţii obşteşti
CAPITOLUL AL TREILEA
CONVENŢIILE
    Articolul 43. Noţiunea de convenţie şi categoriile convenţiilor
   Articolul 44. Forma convenţiilor
    Articolul 45. Convenţiile verbale
    Articolul 46. Convenţiile în scris
    Articolul 47. Efectele nerespectării formei convenţiei
    Articolul 48. Efectele nerespectării cerinţei de a întocmi un simplu înscris
    Articolul 49. Obligativitatea formei notariale şi efectele nerespectării ei
    Articolul 50. Nulitatea convenţiei, care nu corespunde prevederilor legii
    Articolul 51. Nulitatea convenţiei încheiate cu un scop contrar intereselor statutului şi societăţii
    Articolul 52. Nulitatea convenţiilor persoanei juridice, care contravin scopurilor ei
    Articolul 53. Nulitatea convenţiei încheiate de un minor care n-a împlinit vîrsta de cincisprezece ani
    Articolul 54. Nulitatea convenţiei încheiate de un cetăţean declarat incapabil
    Articolul 55. Nulitatea convenţiei fictive şi a convenţiei simulate
    Articolul 56. Nulitatea convenţiei încheiate de un minor între cincisprezece şi optsprezece ani
    Articolul 57. Nulitatea convenţiei încheiate de un cetăţean cu capacitate de exerciţiu restrînsă din cauza abuzului  de băuturi spirtoase sau de substanţe narcotice
    Articolul 58. Nulitatea convenţiei încheiate de un cetăţean, care nu este în stare să înţeleagă însemnătatea faptelor sale
    Articolul 59. Nulitatea convenţiei încheiate datorită unei erori
    Articolul 60. Nulitatea convenţiei încheiate prin înşelăciune, violenţă, ameninţare, în urma unei învoieli dolosive
                    între reprezentantul unei părţi şi cealaltă parte sau în urma unui concurs de împrejurări grele
    Articolul 61. Momentul din care convenţia este considerată nulă
    Articolul 62. Efectele nulităţii unei părţi din convenţie
    Articolul 63. Convenţiile încheiate sub condiţie
---------------------------------------
|         Partea 2. Articolele 64 - 88       |
---------------------------------------
CAPITOLUL AL PATRULEA
REPREZENTAREA ŞI PROCURA
    Articolul 64. Reprezentarea
    Articolul 65. Efectele încheierii unei convenţii de o persoană care nu are împuternicire sau care şi-a depăşit
                    împuternicirea
    Articolul 66. Procura
    Articolul 67. Forma procurii
    Articolul 68. Procurile organizaţiilor de stat, cooperatiste şi ale altor organizaţii obşteşti
    Articolul 69. Termenul procurii
    Articolul 70. Procura de substituire
    Articolul 71. Încetarea procurii
    Articolul 72. Încunoştinţarea despre anularea sau încetarea procurii
    Articolul 73. Efectele încetării procurii
CAPITOLUL AL CINCILEA
PRESCRIPŢIA
    Articolul 74. Termenele generale ale prescripţiei
    Articolul 75. Termenele de prescripţie mai scurte
    Articolul 76. Nulitatea învoielii cu privire la schimbarea termenelor prescripţiei
    Articolul 77. Judecarea acţiunii, independent de expirarea termenelor prescripţiei
    Articolul 78. Obligativitatea aplicării prescripţiei
    Articolul 79. Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie
    Articolul 80. Termenul de prescripţie în caz de schimbare a persoanelor din obligaţie
    Articolul 81. Suspendarea cursului prescripţiei
    Articolul 82. Întreruperea cursului prescripţiei
    Articolul 83. Efectele împlinirii termenului de prescripţie
    Articolul 84. Suspendarea, întreruperea şi restabilirea termenelor de prescripţie mai scurte
    Articolul 85. Executarea obligaţiei de către debitor după împlinirea termenului de prescripţie
    Articolul 86. Cererile cărora nu li se aplică prescripţia
    Articolul 87. Aplicarea prescripţiei în acţiunile privitoare la cereri accesorii
    Articolul 88. Calcularea termenelor
---------------------------------------
|        Partea 3. Articolele 89 - 113     |
---------------------------------------
TITLUL AL DOILEA
DREPTUL DE PROPRIETATE
CAPITOLUL AL ŞASELEA
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 89. Drepturile proprietarului
    Articolul 90. Proprietatea socialistă şi proprietatea personală
    Articolul 90/1. Administrarea operativă a bunurilor
CAPITOLUL AL ŞAPTELEA
PROPRIETATEA DE STAT
    Articolul 91. Conţinutul dreptului de proprietate de stat
    Articolul 92. Obiectele dreptului de proprietate de stat
    Articolul 93. Dispoziţia asupra bunurilor de stat, care fac parte din mijloacele fixe
    Articolul 94. Drepturile organizaţiilor de stat de a dispune de mijloacele circulante şi de producţie
    Articolul 94/1. Atribuţiile instituţiei
    Articolul 95. Exclus.
CAPITOLUL AL OPTULEA
PROPRIETATEA COLHOZURILOR, A CELORLALTE
ORGANIZAŢII COOPERATISTE ŞI A UNIUNILOR LOR
    Articolul 96. Conţinutul dreptului de proprietate al colhozurilor, al celorlalte organizaţii
                        cooperatiste şi al uniunilor lor
    Articolul 97. Obiectele dreptului de proprietate al colhozurilor şi altor organizaţii cooperatiste, al uniunilor lor
    Articolul 98. Exclus.
CAPITOLUL AL NOUĂLEA
PROPRIETATEA ORGANIZAŢIILOR SINDICALE
ŞI A CELORLALTE ORGANIZAŢII OBŞTEŞTI
    Articolul 99. Conţinutul dreptului de proprietate al organizaţiilor sindicale şi al celorlalte organizaţii obşteşti
    Articolul 100. Obiectele dreptului de proprietate al organizaţiilor sindicale şi al celorlalte organizaţii obşteşti
    Articolul 101. Exclus.
CAPITOLUL AL ZECELEA
PROPRIETATEA PERSONALĂ
    Articolul 102. Obiectele dreptului de proprietate personală al cetăţenilor
    Articolul 103. Dreptul de proprietate personală asupra casei de locuit
    Articolul 104. Mărimea suprafeţei unei case de locuit proprietate personală a unui cetăţean
    Articolul 105. Încetarea dreptului de proprietate personală asupra caselor de locuit, cînd proprietarul are
                     mai mult de o casă
    Articolul 106. Stingerea dreptului de proprietate personală asupra unei case de locuit, cînd persoana respectivă are o încăpere de locuit într-o casă a fondului de stat sau obştesc de locuinţe ori într-o casă a unei cooperative de construire a locuinţelor, a unei cooperative de locuinţe
    Articolul 107. Trecerea pe cale silită în proprietatea statului a bunurilor, folosite pentru obţinerea
                     unor venituri neprovenite din muncă
    Articolul 108. Efectele construirii fără autorizaţie a unei case de locuit, a altor clădiri sau a unei anexe
    Articolul 109. Privarea de dreptul de folosire a casei de locuit
    Articolul 1091. Înstrăinarea casei de locuit, situate într-o localitate sătească
    Articolul 110. Numărul maxim de vite pe care un cetăţean le poate avea în proprietate personală
    Articolul 111. Proprietatea personală a unui membru al gospodăriei de colhoznic
    Articolul 112. Bunurile cetăţenilor care nu pot fi urmărite
    Articolul 113. Proprietatea cetăţenilor, care se ocupă cu activitatea individuală în cîmpul muncii
---------------------------------------
|       Partea 4. Articolele 114 - 154     |
---------------------------------------
CAPITOLUL AL UNSREZECELEA
PROPRIETATEA COMUNĂ
    Articolul 114. Noţiunea de proprietate comună
    Articolul 115. Posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra proprietăţii comune pe cote-părţi
    Articolul 116. Participarea la veniturile şi cheltuielile legate de bunurile comune
    Articolul 117. Dreptul coproprietarului unei proprietăţi comune pe cote-părţi la înstrăinarea cotei
    Articolul 188. Dreptul de cumpărare preferenţial
    Articolul 119. Separarea cotei din bunurile comune
    Articolul 120. Urmărirea cotei-părţi din proprietatea comună
    Articolul 121. Încetarea dreptului de proprietate comună pe cote-părţi al statului şi cetăţenilor, al
                     organizaţiilor cooperatiste, altor organizaţii obşteşti şi cetăţenilor
    Articolul 122. Modul de folosire a casei de locuit care se află în proprietate comună pe cote-părţi
    Articolul 123. Efectele construirii unei anexe sau reconstruirii unei case, ce se află
                     în proprietate comună pe cote-părţi
    Articolul 124. Proprietatea gospodăriei de colhoznic
    Articolul 125. Posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor gospodăriei de colhoznic
    Articolul 126. Răspunderea gosposăriei de colhoznic pentru obligaţiile membrilor ei
    Articolul 127. Stabilirea cotei-părţi din bunurile gospodăriei de colhoznic
    Articolul 128. Separarea de gospodăria de colhoznic
    Articolul 129. Împărţirea gospodăriei de colhoznic
    Articolul 130. Pierderea dreptului la cota-parte din bunurile gospodăriei de colhoznic
    Articolul 131. Proprietatea   gospodăriei  cetăţenilor, care se ocupă cu activitatea individuală în cîmpul
                     muncii din agricultură
CAPITOLUL AL DOISPREZECELEA
NAŞTEREA ŞI ÎNCETAREA DREPTULUI
DE PROPRIETATE
    Articolul 132. Momentul naşterii dreptului de proprietate al celui ce dobîndeşte bunuri în temeiul
                     unui contract
    Articolul 133. Predarea lucrurilor
    Articolul 134. Obiectele ce se dobîndesc pe baza unor autorizaţii  speciale
    Articolul 135. Riscul peirii fortuite
    Articolul 136. Bunuri principale şi bunuri accesorii
    Articolul 137. Dreptul de proprietate asupra fructelor şi veniturilor
    Articolul 138. Întreţinerea negospodărească a casei
    Articolul 139. Efectele întereţinerii negospodăreşti şi ale neasigurării integrităţii monumentelor de istorie şi cultură
    Articolul 140. Bunurile fără stăpîn
    Articolul 141. Lucrurile găsite
    Articolul 142. Păstrarea lucrurilor găsite
    Articolul 143. Compensarea cheltuielilor făcute pentru păstrarea lucrului găsit
    Articolul 144. Vite lăsate fără supraveghere
    Articolul 145. Comoara
    Articolul 146. Rechiziţia şi confiscarea
    Articolul 1461. Compensarea către cetăţean a costului casei, ce-i aparţine cu titlu de proprietate personală,
                       fiind demolată în legătură cu retragerea lotului de pămînt
    Articolul 147. Ridicarea metalelor şi a pietrelor preţioase
CAPITOLUL AL TREISPREZECELEA
APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE
    Articolul 148. Revendicarea de către proprietar a bunurilor aflate în posesia nelegitimă a altuia
    Articolul 149. Revendicarea de către proprietar a bunurilor aflate în posesia unui dobînditor de bună credinţă
    Articolul 150. Revendicarea bunurilor statului, cooperatiste şi a altor bunuri obşteşti, înstrăinate în mod ilegal
    Articolul 151. Inadmisibilitatea revendicării banilor şi a hîrtiilor de valoare de la un dobînditor de bună credinţă
    Articolul 152. Socotelile la restituirea lucrurilor din posesia nelegitimă
    Articolul 153. Apărarea drepturilor proprietarului împotriva încălcărilor, care nu sînt legate de pierderea posesiei
    Articolul 154. Apărarea drepturilor posesorului, care nu este proprietar
---------------------------------------
|       Partea 5. Articolele 155 - 208     |
---------------------------------------
TITLUL AL TREILEA
DREPTURI OBLIGAŢIILOR
A. DISPOZIŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢII
CAPITOLUL AL PAISPREZECELEA
NAŞTEREA OBLIGAŢIILOR
    Articolul 155. Noţiunea de obligaţie şi temeiurile naşterii ei
    Articolul 156. Conţinutul obligaţiilor, care se nasc din acte de planificare
    Articolul 157. Încheierea contractului
    Articolul 158. Forma contractului
    Articolul 159. Încheierea unui contract în urma propunerii făcute cu arătarea termenului pentru răspuns
    Articolul 160. Încheierea unui contract în urma propunerii făcute fără arătarea termenului pentru răspuns
    Articolul 161. Răspunsul primit cu întîrziere privitor la consimţămîntul de a încheia contractul
    Articolul 162. Răspunsul cu privire la consimţămîntul de a încheia contractul pe baza unor alte condiţii
    Articolul 163. Exclus.
    Articolul 164. Contractul în folosul unei terţe persoane
CAPITOLUL AL CINCISPREZECELA
GARANTAREA EXECUTĂRII OBLIGAŢIILOR
    Articolul 165. Mijloacele garantării obligaţiilor
    Articolul 166. Clauza penală
    Articolul 167. Forma învoielii cu privire la clauza penală
    Articolul 168. Gajul
    Articolul 169. Părţile la contractul de gaj
    Articolul 170. Obiectul gajului
    Articolul 171. Tipurile de gaj
    Articolul 172. Contractul de gaj
    Articolul 173. Apariţia gajului
    Articolul 174. Dreptul de a folosi şi de a dispune de obiectul gajului
    Articolul 175. Înlocuirea şi restabilirea obiectului gajului
    Articolul 176. Autorizaţia de înstrăinare a bunurilor gajate libere de gaj
    Articolul 177. Procurarea de către terţ a bunurilor grevate de gaj
    Articolul 178. Gajul următor şi consecutivitatea executării creanţelor creditorilor gajişti
    Articolul 179. Particularităţile gajării mărfurilor care se află în circuit civil şi în proces de prelucrare
    Articolul 179/1. Particularităţile gajării hîrtiilor de valoare
    Articolul 179/2. Urmărirea bunurilor grevate de gaj
    Articolul 179/3. Distribuirea mijloacelor obţinute din comercializarea obiectului gajului
    Articolul 179/4. Executarea înainte de termen a obligaţiei garantate prin gaj şi urmărirea obiectului gajului
    Articolul 179/5. Stingerea dreptului de gaj
    Articolul 180. Fidejusiunea
    Articolul 181. Răspunderea fidejusorului
    Articolul 182. Drepturile şi obligaţiile fidejusorului în cazul intentării unei acţiuni împotriva lui
    Articolul 183. Drepturile fidejusorului care a executat obligaţia
    Articolul 184. Înştiinţarea fidejusorului despre executarea obligaţiei de către debitor
    Articolul 185. Garanţia prin fidejusiune dată de mai multe persoane
    Articolul 186. Încetarea fidejusiunii
    Articolul 187. Arvuna
    Articolul 188. Garanţia
    Articolulo 189. Extinderea asupra garanţiei a regulilor cu privire la fidejusiune
CAPITOLUL AL ŞAISPREZECELEA
EXECUTAREA OBLIGAŢIILOR
    Articolul 190. Condiţiile generale ale executării obligaţiilor
    Articolul 191. Inadmisibilitatea refuzului unilateral de a executa obligaţia
    Articolul 192. Executarea obligaţiei în rate
    Articolul 193. Trecerea executării obligaţiei asupra unei terţe persoane
    Articolul 194. Nestipularea termenului executării obligaţiei
    Articolul 195. Executarea obligaţiei înainte de termen
    Articolul 196. Amînarea sau eşalonarea executării obligaţiei
    Articolul 197. Locul executării obligaţiei
    Articolul 198. Valuta obligaţiilor băneşti
    Articolul 199. Dobînzile
    Articolul 200. Executarea obligaţiilor reciproce din contract
    Articolul 201. Executarea obligaţiei alternative
    Articolul 202. Executarea obligaţiei în caz de  pluralitate de creditori sau de debitori
    Articolul 203. Obligaţiile solidare
    Articolul 204. Dreptul creditorului în cazul unei obligaţii solidare a debitorilor
    Articolul 205. Excepţiile opuse de către debitorii solidari creditorului
    Articolul 206. Executarea unei obligaţii solidare de către unul din debitori
    Articolul 207. Creanţele solidare
    Articolul 208. Executarea unei obligaţii băneşti prin depunerea sumei
---------------------------------------
|       Partea 6. Articolele 209 - 237     |
---------------------------------------
CAPITOLUL AL ŞAPTESPREZECELEA
CESIUNEA DE CRENAŢĂ ŞI CESIUNEA DE DATORIE
    Articolul 209. Cesiunea de creanţă
    Articolul 210. Îndatoririle şi răspunderea creditorului, care a cedat creanţa
    Articolul 211. Executarea obligaţiei faţă de vechiul creditor în caz de lipsă a înştiinţării despre cesiunea de creanţă
    Articolul 212. Excepţiile opuse de debitor noului creditor
    Articolul 213. Cesiunea de datorie
    Articolul 214. Forma cesiunii de creanţă şi cesiunii de datorie
CAPITOLUL AL OPTSPREZECELEA
RĂSPUNDEREA PENTRU NEEXECUTAREA OBLIGAŢIILOR
    Articolul 215. Obligaţia debitorului de a repara daunele
    Articolul 216. Clauza penală şi daunele
    Articolul 217. Reducerea clauzei penale
    Articolul 218. Limitarea răspunderii luate prin obligaţii
    Articolul 219. Îndatorirea debitorului, care a plătit clauza penală sau a reparat daunele, de
                     a executa obligaţia în natură
    Articolul 220. Efectele neexecutării obligaţiei de a preda un lucru individual determinat
    Articolul 221. Efectele neexecutării obligaţiei de a îndeplini o anumită lucrare
    Articolul 222. Culpa ca o condiţie a răspunderii pentru neexecutarea obligaţiilor
    Articolul 223. Efectele neexecutării obligaţiei din culpa ambelor părţi
    Articolul 224. Răspunderea debitorului pentru actele terţelor persoane
    Articolul 225. Efectele neexecutării unui contract bilateral
    Articolul 226. Întîrzierea debitorului
    Articolul 227. Întîrzierea creditorului
CAPITOLUL AL NOUĂSPREZECELEA
STINGEREA OBLIGAŢIILOR
    Articolul 228. Temeiurile stingerii obligaţiilor
    Articolul 229. Stingerea obligaţiei prin executare
    Articolul 230. Stingerea obligaţiei prin compensaţie
    Articolul 231. Compensaţia în caz de cesiune de creanţă şi cesiune de datorie
    Articolul 232. Inadmisibilitatea compensaţiei
    Articolul 233. Stingerea obligaţiei prin întrunirea calităţii de debitor şi de creditor într-o singură persoană
    Articolul 234. Stingerea obligaţiei prin învoiala părţilor
    Articolul 235. Stingerea sau modificarea obligaţiei în urma modificării planului
    Articolul 236. Stingerea obligaţiei prin imposibilitatea de a o executa
    Articolul 237. Stingerea obligaţiei prin moartea cetăţeanului sau prin lichidarea persoanei juridice
---------------------------------------
|       Partea 7. Articolele 238 - 348     |
---------------------------------------
B. DIFERITE CATEGORII DE OBLIGAŢII
CAPITOLUL AL DOUĂZECELEA
VÎNZAREA-CUMPĂRAREA
    Articolul 238. Contractul de vînzare-cumpărare
    Articolul 239. Contractul de vînzare-cumpărare a unei case de locuit
    Articolul 240. Forma contractului de vînzare-cumpărare a unei case de locuit
    Articolul 2401. Forma contractului de cumpărare-vînzare a materialelor de construcţie, ce se încheie între
         cetăţeni
    Articolul 2402. Forma contractului de înstrăinare a imobilului
    Articolul 241. Preţul
    Articolul 242. Îndatorirea vînzătorului de a-l preîntîmpina pe cumpărător cu privire la drepturile terţelor
                     persoane asupra lucrului care se vinde
    Articolul 243. Îndatorirea vînzătorului de a păstra lucrul vîndut
    Articolul 244. Efectele neexecutării de către vînzător a obligaţiei de a transmite lucrul
    Articolul 245. Efectele refuzului cumpărătorului de a primi lucrul cumpărat sau de a plăti costul lui
    Articolul 246. Calitatea lucrului vîndut
    Articolul 247. Drepturile cumpărătorului în cazul cînd i se vinde un lucru de calitate necorespuzătoare
    Articolul 248. Termenele de prezentare a pretenţiilor în legătură cu viciile lucrului vîndut
    Articolul 249. Pretenţiile în legătură cu viciile lucrului vîndut cu termen de garanţie
    Articolul 250. Termenele de prescripţie în acţiunea cu privire la viciile lucrului vîndut
    Articolul 251. Obligaţia vînzătorului în cazul cînd cumpărătorului i se intentează o acţiune de evicţiune
    Articolul 252. Obligaţia vînzătorului în cazul unei hotărîri de evicţiune
    Articolul 253. Limitarea răspunderii în cazul cînd lucrul se vinde la licitaţie publică
    Articolul 254. Vînzarea mărfurilor pe credit
CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI UNULEA
SCHIMBUL
    Articolul 255. Contractul de schimb
    Articolul 256. Aplicarea la contractul de schimb a regulilor referitoare la contractul de vînzare-cumpărare
CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI DOILEA
DONAŢIA
    Articolul 257. Contractul de donaţie
    Articolul 257/1. Donaţii filantropice
    Articolul 258. Forma contractului de donaţie
CAPITOLUL AL DOUZECI ŞI TREILEA
FURNIZAREA
    Articolul 259. Contractul de furnizare
    Articolul 260. Nelivrarea sau neridicarea întregii cantităţi de produse
    Articolul 261. Asortimentul produselor livrate
    Articolul 262. Calitatea produselor livrate
    Articolul 263. Termenul de prescripţie în acţiunile cu privire la viciile produselor livrate
    Articolul 264. Termenele de prezentare a pretenţiilor în legătură cu viciile produselor livrate
    Articolul 265. Livrarea produselor în garnituri complete
    Articolul 266. Regulamentele privitoare la furnizări şi condiţiile speciale de furnizare
    Articolul 267. Răspunderea pentru încălcarea contractului de furnizare
CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI PATRULEA
ACHIZIŢIA DE STAT DE PRODUSE AGRICOLE DE LA COLHOZURI,
SOVHOZURI ŞI ALTE GOSPODĂRII
    Articolul 268. Contractul încheiat în cadrul contractărilor de produse agricole
    Articolul 269. Conţinutul contractului încheiat în cadrul contractărilor
    Articolul 270. Contractele-tip în cadrul contractărilor
CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI CINCILEA
ÎMPRUMUTUL
    Articolul 271. Contractul de împrumut
    Articolul 272. Forma contractului de împrumut
    Articolul 273. Dobînda la contractul de împrumut
    Articolul 274. Contestarea contractului de împrumut
    Articolul 275. Operaţiile de împrumut ale băncilor şi ale caselor de economii din muncă ale statului
    Articolul 276. Operaţiile de împrumut ale lombardurilor
    Articolul 277. Operaţiile de împrumut ale caselor de ajutor reciproc obştesc şi ale fondurilor uniunilor
                     de creaţie
CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI ŞASELEA
ÎNCHIRIEREA DE BUNURI
    Articolul 278. Contractul de închiriere de bunuri
    Articolul 279. Forma contractului de închiriere de bunuri
    Articolul 280. Termenul contractului de închiriere de bunuri
    Articolul 281. Încheierea contractului de închiriere de bunuri fără arătarea termenului
    Articolul 282. Continuarea folosirii bunului după expirarea termenului contractului
    Articolul 283. Dreptul de preferinţă al organizaţiei socialiste la reînnoirea contractului de închiriere
    Articolul 284. Predarea bunului către locatar
    Articolul 285. Efectele nepredării bunului către locatar
    Articolul 286. Folosirea bunului închiriat
    Articolul 287. Plata pentru folosirea bunului închiriat
    Articolul 288. Obligaţiile părţilor în ce priveşte întreţinerea şi reparaţia bunului
    Articolul 289. Subînchirierea
    Articolul 290. Contractul de închiriere rămîne valabil cînd bunul trece la un alt proprietar
    Articolul 291. Restituirea bunului către locator
    Articolul 292. Rezilierea înainte de termen a contractului la cererea locatorului
    Articolul 293. Rezilierea înainte de termen a contractului la cererea locatarului
    Articolul 294. Răspunderea locatarului pentu înrăutăţirea stării bunului
    Articolul 295. Drepturile şi obligaţiile părţilor în legătură cu îmbunătăţirea stării bunului
    Articolul 296. Contractul de închiriere de obiecte destinate satisfacerii cerinţelor curente ale cetăţenilor
    Articolul 297. Încheierea contractului de închiriere de obiecte destinate satisfacerii cerinţelor curente ale
                     cetăţenilor
    Articolul 298. Termenul contractului de închiriere de obiecte destinate satisfacerii cerinţelor curente ale
                     cetăţenilor
    Articolul 299. Subînchirierea în contractul de închiriere de bunuri destinate satisfacerii cerinţelor curente ale
                     cetăţenilor
CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI ŞAPTELEA
ÎNCHIRIEREA LOCUINŢELOR
    Articolul 300. Contractul de închiriere a încăperii de locuit
    Articolele 301-348/1. Excluse.
---------------------------------------
|       Partea 8. Articolele 349 - 421     |
---------------------------------------
CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI OPTULEA
FOLOSIREA GRATUITĂ A BUNURILOR
    Articolul 349. Contractul de folosire gratuită a bunurilor
    Articolul 350. Termenul contractului de folosire gratuită a bunurilor încheiat între organizaţiile socialiste
    Articolul 351. Efectele nepunerii la dispoziţie a bunurilor în folosinţă gratuită de către o organizaţie socialistă
    Articolul 352. Răspunderea pentru viciile bunurilor, transmise în folosinţă gratuită
    Articolul 353. Transmiterea bunurilor primite în folosinţă către o terţă persoană
    Articolul 354. Rezilierea înainte de termen a contractului
    Articolul 355. Încetarea contractului
CAPITOLUL AL DOUĂZECI ŞI NOUĂLEA
ANTREPRIZĂ
    Articolul 356. Contractul de antrepriză
    Articolul 357. Executarea de către un cetăţean a lucrărilor de antrepriză
    Articolul 358. Devizul
    Articolul 359. Executarea lucrării cu materialul antreprenorului şi cu mijloacele lui
    Articolul 360. Executarea lucrării cu materialul clientului
    Articolul 361. Obligaţia antreprenorului de a păstra bunurile care i s-au încredinţat
    Articolul 362. Transmiterea către organizaţii a materialelor şi utilajelor în baza contractului de antrepriză
    Articolul 363. Riscul peirii fortuite a materialelor
    Articolul 364. Împrejurările despre care antreprenorul e obligat să-l prevină pe client
    Articolul 365. Efectele neîndeplinirii de către client a cererilor antreprenorului
    Articolul 366. Obligaţia clientului de a recepţiona lucrarea executată de antreprenor
    Articolul 367. Drepturile clientului în cazul încălcării contractului de către antreprenor
    Articolul 368. Plata remuneraţiei cuvenite antreprenorului
    Articolul 369. Socotelile dintre părţi în cazul peirii obiectului antreprizei sau imposibilităţii de a termina lucrarea
    Articolul 370. Drepturile clientului în timpul executării lucrării
    Articolul 371. Prescripţia în acţiunile ce decurg din răspunderea antreprenorului
    Articolul 372. Contractul de deservire curentă a cetăţenilor
    Articolul 373. Executarea lucrării în baza contractului de deservire curentă a cetăţenilor
    Articolul 374. Drepturile clientului în caz de încălcare esenţială a contractului de deservire curentă a cetăţenilor şi termenul pentru prezentarea pretenţiilor şi intentarea acţiunii cu privire la viciile lucrării
    Articolul 375. Plata remuneraţiei în baza contractului de deservire curentă a cetăţenilor
    Articolul 376. Efectele neprezentării clientului pentru primirea lucrării executate
CAPITOLUL AL TREIZECELEA
ANTREPRIZA PENTRU CONSTRUCŢII CAPITALE
    Articolul 377. Contractul de antrepriză pentru construcţii capitale
    Articolul 378. Antreprenorul general şi subantreprenorul
    Articolul 379. Drepturile clientului
   Articolul 380. Înlăturarea viciilor din executarea lucrărilor
    Articolul 381. Răspunderea părţilor în caz de încălcare a contractului de antrepriză pentru construcţii capitale
    Articolul 382. Regulile cu privire la contractele de antrepriză pentru construcţii capitale
CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI UNULEA
TRANSPORTUL
    Articolul 383. Contractul de transport
    Articolul 384. Condiţiile pentru transportul încărcăturilor, călătorilor şi bagajelor
    Articolul 385. Planul transportului de încărcături
    Articolul 386. Răspunderea pentru neîndeplinirea planului transportului de încărcături
    Articolul 387. Răspunderea cărăuşului pentru pierderea totală sau parţială a încărcăturilor sau bagajelor şi
                       pentru deteriorarea lor
    Articolul 388. Termenul pentru transportul încărcăturilor şi bagajelor şi răspunderea pentru întîrziere
    Articolul 389. Pretenţiile şi acţiunile ce decurg din transporturi
    Articolul 390. Condiţiile transportului de încărcături, călători şi bagaje cu autovehicule
    Articolul 391. Răspunderea pentru neîndeplinirea planului transportului de încărcături cu autovehicule
    Articolul 392. Taxa pentru transportul de încărcături, călători şi bagaje cu autovehicule
    Articolul 393. Încărcarea şi descărcarea încărcăturilor, care se transportă cu autovehicule
    Articolul 394. Răspunderea organizaţiilor de transport auto pentru întîrzierea transportului încărcăturilor
    Articolul 395. Răspunderea organizaţiei de transport auto pentru pierderea totală sau parţială şi
                      deteriorarea încărcăturilor
    Articolul 396. Încetarea contractului de transport la cererea călătorului
    Articolul 397. Răspunderea cărăuşului pentru moartea sau vătămarea sănătăţii călătorului
CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI DOILEA
EXPEDIŢIA
    Articolul 398. Contractul de expediţie
    Articolul 399. Părţile din contractul de expediţie
    Articolul 400. Conţinutul contractului de expediţie
    Articolul 401. Răspunderea părţilor din contractul de expediţie
CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI TREILEA
DEPOZITUL
    Articolul 402. Contractul de depozit
    Articolul 403. Forma contractului de depozit
    Articolul 404. Încetarea contractului de depozit la cererea uneia din părţi
    Articolul 405. Obligaţiile depozitarului
    Articolul 406. Răspunderea depozitarului pentru pierderea totală sau parţială a bunurilor şi pentru
                      deteriorarea lor
    Articolul 407. Răspunderea depozitarului
    Articolul 408. Răspunderea pentru pierderea sau deteriorarea bunurilor în hoteluri, cămine şi în alte
                      organizaţii
    Articolul 409. Efectele nerespectării termenului de primire înapoi a bunurilor
    Articolul 410. Repararea daunelor cauzate depozitarului
    Articolul 411. Depozitul bunurilor, determinate în genul lor
    Articolul 412. Depozitul obligator în virtutea legii
CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI PATRULEA
MANDATUL
    Articolul 413. Contractul de mandat
    Articolul 414. Remuneraţia în baza contractului de mandat
    Articolul 415. Executarea mandatului în conformitate cu indicaţiile mandantului
    Articolul 416. Executarea personală a mandatului de către mandatar
    Articolul 417. Darea de seamă a mandatarului
    Articolul 418. Obligaţiile mandantului
    Articolul 419. Încetarea contractului de mandat
    Articolul 420. Efectele încetării contractului executat parţial
    Articolul 421. Obligaţiile moştenitorilor mandatarului
---------------------------------------
|      Partea 9. Articolele 422 - 468     |
---------------------------------------
CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI CINCILEA
COMISIONUL
    Articolul 422. Contractul de comision
    Articolul 423. Forma contractului
    Articolul 424. Drepturile şi obligaţiile comisionarului în convenţia încheiată cu o terţă persoană
    Articolul 425. Dreptul de proprietate al comitentului
    Articolul 426. Executarea mandatului de comision
    Articolul 427. Abaterea de la indicaţiile comitentului
    Articolul 428. Preţul obiectelor vîndute de comisionar
    Articolul 429. Executarea de către comisionar a convenţiei încheiate cu o terţă persoană
    Articolul 430. Răspunderea comisionarului pentru pierderea totală sau parţială a bunurilor comitentului
                      şi pentru deteriorarea lor
    Articolul 431. Darea de samă a comisionarului
    Articolul 432. Socotelile dintre părţi
    Articolul 433. Primirea de către comitent a celor executate în baza mandatului
    Articolul 434. Remuneraţia de comision
    Articolul 435. Restituirea cheltuielilor făcute în legătură cu executarea mandatului
    Articolul 436. Reţinerea de către comisionar a banilor ce i se cuvin
    Articolul 437. Executarea mandatului de către comisionar după moartea comitentului sau după încetarea
                      existenţei persoanei juridice - comitent
    Articolul 438. Renunţarea comisionarului la executarea mandatului
    Articolul 439. Dispoziţia asupra bunurilor comitentului după renunţarea comisionarului la executarea mandatului
    Articolul 440 Anularea mandatului de către comitent
CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI ŞASELEA
GESTIUNEA DE AFACERI FĂRĂ MANDAT
    Articolul 441. Dreptul la restituirea cheltuililor făcute de o persoană, care acţionează fără mandat
                      în interesul unei alte persoane
    Articolul 442. Obligaţiile persoanei care acţionează în interesul alteia fără mandat
    Articolul 443. Răspunderea persoanei care acţionează fără mandat
    Articolul 444. Drepturile şi obligaţiile ce izvorăsc din actele săvîrşite fără mandat
CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI ŞAPTELEA
ÎNSTRĂINAREA UNEI CASE DE LOCUIT CU
CONDIŢIA ÎNTREŢINERII PE VEAŢĂ
    Articolul 445. Contractul de înstrăinare a unei case de locuit cu condiţia întreţinerii pe viaţă
    Articolul 446. Forma contractului
    Articolul 447. Garantarea executării contractului
    Articolul 448. Modificarea sau realizarea contractului la cererea transmiţătorului
    Articolul 449. Rezilierea contractului la cererea dobînditorului
    Articolul 450. Efectele rezilierii contractului
    Articolul 451. Efectele peirii fortuite a casei
    Articolul 452. Încetarea contractului de înstrăinare a unei case de locuit cu condiţia întreţinerii
                      pe viaţă în caz de moarte a dobînditorului
CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI ŞASELEA
ACTIVITATEA COMUNĂ
    Articolul 453. Contractul de activitate comună
    Articolul 454. Gestiunea afacerilor comune ale participanţilor la contract
    Articolul 455. Bunurile comune ale participanţilor la contract
    Articolul 456. Cheltuielile şi pierderile comune ale participanţilor la contract
    Articolul 457. Regulile cu privire la unele categorii de activitate comună
CAPITOLUL AL TREIZECI ŞI NOULEA
ASIGURĂRILE DE STAT
    Articolul 458. Felurile de asigurare
    Articolul 459. Asigurările obligatorii
    Articolul 460. Contractul de asigurare benevolă
    Articolul 461. Organizaţia de asigurare se subrogă în drepturile asiguratului faţă de persoana care răspunde pentru dauna cauzată
    Articolul 462. Regulile de asigurare
CAPITOLUL AL PATRUZECELEA
RAPORTURILE DE PLĂŢI ŞI DE CREDIT
    Articolul 463. Plăţile între organizaţii
    Articolul 464. Dispoziţia de mijloacele băneşti, care se păstrează pe conturile organizaţiilor la instituţiile de credit
    Articolul 465. Creditarea organizaţiilor
    Articolul 466. Împrumuturile acordate de bancă cetăţenilor
    Articolul 467. Depunerile făcute de cetăţeni la instituţiile de credit
    Articolul 468. Urmărirea depunerilor cetăţenilor
---------------------------------------
|     Partea 10. Articolele 469 - 505     |
---------------------------------------
CAPITOLUL AL PATRUZECI ŞI UNULEA
OBLIGAŢIILE CE SE NASC DIN PROMISIUNEA PUBLICĂ
DE A ACORDA O RECOMPENSĂ
    Articolul 469. Obligaţiile organizaţiei care a anunţat un concurs
    Articolul 470. Modificarea condiţiilor concursului
    Articolul 471. Hotărîrea cu privire la plata recompenselor (premiilor)
    Articolul 472. Folosirea lucrărilor ştiinţifice, literare şi de artă premiate la concurs
    Articolul 473. Restituirea lucrărilor prezentate către participanţii la concurs
    Articolul 474. Obligaţia cetăţeanului care a promis în mod public o recompensă
CAPITOLUL AL PATRUZECI ŞI DOILEA
OBLIGAŢIILE IZVORÎTE DIN CAUZAREA
DE DAUNE
    Articolul 475. Temeiurile generale ale răspunderii pentru cauzarea de daune
    Articolul 476. Răspunderea organizaţiei pentru dauna cauzată din culpa lucrărilor ei
    Articolul 477. Răspunderea pentru dauna, cauzată prin acţiuni ilegale ale unor organizaţii de stat şi obşteşti,
                       precum şi ale unor persoane cu funcţii de răspundere
    Articolul 478. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de cercetare penală, de        anchetă preliminară, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti    
    Articolul 479. Dauna cauzată de o persoană în stare de legitimă apărare
    Articolul 480. Dauna cauzată de o persoană în caz de extremă necesitate
    Articolul 481. Răspunderea pentru dauna cauzată de un minor care n-a împlinit cincisprezece ani
    Articolul 482. Răspunderea pentru dauna cauzată de un minor între cincisprezece şi optsprezece ani
    Articolul 483. Răspunderea pentru dauna cauzată de un cetăţean declarat incapabil
    Articolul 484. Răspunderea pentru dauna cauzată de un cetăţean, care nu e în stare să înţeleagă
                      însemnătatea faptelor sale
    Articolul 485. Răspunderea pentru dauna cauzată de un izvor de pericol sporit
    Articolul 486. Răspunderea pentru dauna cauzată în comun de mai multe persoane
    Articolul 487. Modurile de reparare a daunei
    Articolul 488. Luarea în consideraţie a culpei persoanei vătămate şi a situaţiei materiale a persoanei care a cauzat dauna
    Articolul 489. Dreptul de regres faţă de persoana care a cauzat dauna
    Articolul 490. Repararea daunei în caz de vătămare a sănătăţii
    Articolul 491. Răspunderea ce decurge din vătămarea sănătăţii şi moartea unui cetăţean pentru care cel ce a
                      cauzat dauna e obligat să plătească rata de asigurare
    Articolul 492. Răspunderea ce decurge din vătămarea sănătăţii şi moartea unui cetăţean pentru care cel ce a
                      cauzat dauna nu e obligat să plătească rate de asigurare
    Articolul 493. Răspunderea ce decurge din vătămarea sănătăţii şi moartea unui cetăţean, care nu are dreptul la asigurări sociale
    Articolul 494. Repararea daunei cauzate prin vătămarea sănătăţii unui cetăţean căruia nu i s-a
                      acordat ajutor sau pensie
    Articolul 495. Repararea daunei în caz de vătămare a sănătăţii unui cetăţean care nu a împlinit cincisprezece ani
    Articolul 496. Acţiunile de regres ale organelor de asigurări sociale de stat sau de asistenţă socială şi
                      ale colhozurilor
    Articolul 497. Schimbarea cuantumului despăgubirilor la cererea persoanei vătămate în cazul cînd se schimbă
                      capacitatea  ei de muncă
    Articolul 498. Schimbarea cuantumului despăgubirilor la cererea persoanelor care au cauzat dauna
    Articolul 499. Plata despăgubirilor
    Articolul 500. Restituirea cheltuielilor de înmormîntare
    Articolul 501. Plata despăgubirilor în caz de încetare a existenţii persoanei juridice
    Articolul 502. Suspendarea cursului prescripţiei în acţiunile pentru plata despăgubirilor
CAPITOLUL  AL PATRUZECI ŞI TREILEA
OBLIGAŢIILE CE SE NASC ÎN URMA ACTELOR
DE SALVARE A PROPRIETĂŢII SOCIALISTE
    Articolul 503. Repararea daunei suferite în legătură cu salvarea bunurilor socialiste
CAPITOLUL AL PATRUZECI ŞI PATRULEA
OBLIGAŢIILE CE SE NASC DIN DOBÎNDIREA
SAU REŢINEREA UNOR BUNURI FĂRĂ JUST TEMEI
    Articolul 504. Obligaţia de a restitui bunurile dobîndite sau reţinute fără just temei
    Articolul 505. Cazurile cînd bunurile dobîndite fără just temei nu pot fi revendicate
---------------------------------------
|     Partea 11. Articolele 506 - 550     |
---------------------------------------
TITLUL AL PATRULEA
DREPTUL DE AUTOR
    Articolul 506. Lucrările asupra cărora se extinde dreptul de autor
    Articolul 507. Lucrările apărute
    Articolul 508. Dreptul de autor asupra lucrărilor apărute pe teritoriul Uniunii RSS
    Articolul 509. Dreptul de autor asupra lucrărilor publicate în străinătate
    Articolul 510. Drepturile autorului
    Articolul 511. Ocrotirea inviolabilităţii lucrărilor şi a numelui autorului în timpul vieţii lui
    Articolul 512. Ocrotirea drepturilor de autor asupra lucrărilor apărute sub pseudonim sau fără indicarea numelui
    Articolul 513. Ocrotirea inviolabilităţii lucrărilor după moartea autorului
    Articolul 514. Dreptul de coautor
    Articolul 515. Dreptul de autor asupra lucrării create în cadrul îndeplinirii unei însărcinări de serviciu
    Articolul 516. Dreptul de autor al persoanelor juridice
    Articolul 517. Dreptul de autor al organizaţiilor asupra publicaţiilor perioadice şi altor publicaţii
    Articolul 518. Dreptul de autor asupra unui film de cinematograf sau de televiziune
    Articolul 519. Dreptul de autor asupra emisiunilor de radio şi televiziune
    Articolul 520. Dreptul de autor al alcătuitorilor de culegeri
    Articolul 521. Folosirea lucrării unui autor de către alte persoane
    Articolul 522. Dreptul de autor al persoanei, care a folosit o lucrare străină pentru crearea unei lucrări noi
    Articolul 523. Traducerea lucrării într-o altă limbă
    Articolul 524. Dreptul de autor al traducătorului
    Articolul 525. Dreptul autorului la onorar pentru folosirea lucrării lui într-o traducere în altă limbă
    Articolul 526. Folosirea unei lucrări fără consimţămîntul autorului şi fără plata onorarului de autor
    Articolul 527. Folosirea unei lucrări fără consimţămîntul autorului, dar cu plata onorarului de autor
    Articolul 528. Folosirea unei lucrări pentru satisfacerea cerinţelor personale
    Articolul 529. Durata dreptului de autor
    Articolul 530. Transmiterea dreptului de autor prin succesiune
    Articolul 531. Durata dreptului de autor asupra unei lucrări colective
    Articolul 532. Durata dreptului de autor, care aparţine organizaţiilor
    Articolul 533. Declararea unor lucrări bun al statului
    Articolul 534. Apărarea drepturilor personale nepatrimoniale ale autorului
    Articolul 535. Apărarea drepturilor patrimoniale ale autorului în cazurile de încălcare a dreptului său de autor
    Articolul 536. Răscumpărarea dreptului de autor de către stat
    Articolul 537. Contractul de autor şi tipurile lui
    Articolul 538. Tipurile de contracte de autor cu privire la transmiterea lucrării pentru folosirea ei
    Articolul 539. Formele contractului de autor
    Articolul 540. Contractele-tip de autor
    Articolul 541. Cuantumul onorarului autorului în baza contractului de autor
    Articolul 542. Predarea şi aprobarea lucrării
    Articolul 543. Restricţia în ce priveşte folosirea de către terţe persoane a lucrării, pentru care s-a
                      încheiat un contract
    Articolul 544. Obligaţia organizaţiei de a folosi lucrarea
    Articolul 545. Răspunderea autorului pentru încălcarea contractului
    Articolul 546. Răspunderea organizaţiei pentru încălcarea contractului
    Articolul 547. Transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrării de artă plastică, create la comandă
    Articolul 548. Ocrotirea intereselor cetăţeanului redat într-o lucrare de artă plastică
    Articolul 549. Modul de folosire a planurilor arhitecturale, inginereşti şi a altor planuri tehnice,
                      executate la comandă
    Articolul 550. Contractul de autor pentru licenţă cu privire la acordarea  dreptului de a folosi o lucrare prin
                      traducerea  ei  într-o  altă  limbă  sau  prin prefacerea ei
---------------------------------------
|     Partea 12. Articolele 551 - 595     |
---------------------------------------
TITLUL AL CINCICILEA
DREPTUL ASUPRA UNEI DESCOPERIRI
    Articolul 551. Drepturile autorului unei descoperiri
    Articolul 552. Transmiterea prin succesiune a drepturilor autorului unei descoperiri
    Articolul 553. Litigiile cu privire la drepturile de autor asupra unei descoperiri
TITLUL AL ŞASELEA
DREPTUL ASUPRA INVENŢIEI, PROPUNERII DE RAŢIONALIZARE
ŞI PROTOTIPULUI INDUSTRIAL
Titlul VI (art.554-560). Exclus.
TITLUL AL ŞAPTELEA
DREPTUL SUCCESORAL
    Articolul 561. Temeiurile succesiunii
    Articolul 562. Data deschiderii succesiunii
    Articolul 563. Locul unde se deschide succesiunea
    Articolul 564. Cetăţenii care pot fi moştenitori
    Articolul 565. Cetăţenii care nu au dreptul de a succede
    Articolul 566. Moştenitorii legali
    Articolul 567. Trecerea mobilierului din casă şi a obiectelor de uz casnic la moştenitori
    Articolul 568. Succesiunea testamentară
    Articolul 569. Substituirea moştenitorului
    Articolul 570. Dreptul la o cotă obligatorie din succesiune
    Articolul 571. Trecerea la moştenitori a bunurilor rămase netestate
    Articolul 572. Legatul
    Articolul 573. Punerea în sarcina moştenitorului a obligaţiei de a acorda folosinţa pe viaţă a unei case
    Articolul 574. Punerea în sarcina moştenitorului a obligaţiei de a săvîrşi acte de folos obştesc
    Articolul 575. Forma notarială a testamentului
    Articolul 576. Testamentele asimilate cu cele autentificate pe cale notarială
    Articolul 577. Semnarea testamentului de către o altă persoană
    Articolul 578. Anularea sau modificarea testamentului
    Articolul 579. Executarea testamentului
    Articolul 580. Împuternicirile executorului testamentar
    Articolul 581. Acceptarea succesiunii
    Articolul 582. Prelungirea termenului pentru acceptarea succesiunii
    Articolul 583. Transmiterea dreptului de acceptare a succesiunii
    Articulul 584. Drepturile moştenitorului, care a întrat în posesia sau în administrarea bunurilor
                      succesorale înainte de prezentarea altor moştenitori
    Articolul 585. Renunţarea la succesiune
    Articolul 586. Sporirea cotelor succesorale
    Articolul 587. Trecerea succesiunii la stat
    Articolul 588. Răspunderea moştenitorului pentru datoriile celui ce a lăsat moştenirea.
    Articolul 589. Prezentarea pretenţiilor de către creditorii celui ce a lăsat moştenirea
    Articolul 590. Paza bunurilor succesorale
    Articolul 591. Eliberarea certificatului privind dreptul la succesiune
    Articolul 592. Termenul pentru eliberarea certificatului privind dreptul la succesiune
    Articolul 593. Împărţirea bunurilor succesorale
    Articolul 594. Succesiunea în gospodăria de colhoznic
    Articolul 595. Testarea de către depunător a sumelor depuse la casa de economii sau la bancă
---------------------------------------
|     Partea 13. Articolele 596 - 603     |
---------------------------------------
TITLUL VIII
CAPACITATEA JURIDICĂ A CETĂŢENILOR STĂINI
ŞI A PERSOANELOR FĂRĂ CETĂŢENIE.
APLICAREA LEGILOR CIVILE ALE STATELOR
STRĂINE, ŞI A TRATATELOR INTERNAŢIONALE
    Articolul 596. Capacitatea juridică civilă cetăţenilor străini
    Articolul 597. Capacitatea juridică civilă a persoanelor fără cetăţenie
    Articolul 5971. Legea care se aplică capacităţii civile de exerciţiu a cetăţenilor străini şi a persoanelor
                           fără cetăţenie.
    Articolul 598. Capacitatea juridică civilă a întreprinderilor şi a organizaţiilor străine
    Articolul 599. Legea ce se aplică la forma tranzacţiei
    Articolul 600. Legea ce se aplică obligaţiilor, izvorîte din convenţiile de comerţ exterior
    Articolul 6001. Legea ce se aplică formei şi termenului de valabilitate a procurii
    Articolul 6002. Legea ce se aplică prescripţiei
    Articolul 6003. Legea ce se aplică dreptului de proprietate
    Articolul 6004. Legea ce se aplică obligaţiilor, izvorîte din pricinuirea unei daune
    Articolul 601. Legea ce se aplică succesiunii
    Articolul 602. Limitarea aplicării Legii străine
    Articolul 603. Tratatele internaţionale