* Adoptată la Strasbourg în 26 noiembrie 1987. A intrat în vigoare la 1 februarie 1989.

    Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei Convenţii,
    Avînd în vedere dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
    Reamintind că în înţelesul art. 3 al aceleiaşi Convenţii "nimeni nu poate fi supus torturii şi nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante",
    Constatînd că persoanele care se consideră victime ale încălcării prevederilor art. 3 se pot prevala de mecanismul prevăzut de această Convenţie,
    Convinse că protecţia persoanelor private de libertate împotriva torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante ar putea fi întărită printr-un mecanism extrajudiciar, cu caracter preventiv, bazat pe vizite,
    Au convenit asupra celor ce urmează:
    Se instituie un Comitet european pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (denumit în continuare Comitetul). Prin intermediul vizitelor, Comitetul examinează tratamentul persoanelor private de libertate în vederea întăririi, dacă este cazul, a protecţiei lor împotriva torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.
    Fiecare parte autorizează vizitarea, conform prezentei Convenţii, a oricărui loc, aflat sub jurisdicţia sa, în care persoanele sunt private de libertate de către o autoritate publică.
    Comitetul şi autoritaţile naţionale competente ale părţii interesate cooperează în vederea aplicării prezentei Convenţii.
    1. Comitetul se compune dintr-un număr de membri egal cu cel al părţilor.
    2. Membrii Comitetului sunt aleşi dintre personalităţile cu o înaltă moralitate, recunoscute pentru competenţa lor în domeniul drepturilor omului sau care au experienţă profesională în domeniile pe care le tratează prezenta Convenţie.
    3. Comitetul nu poate cuprinde decît un singur cetăţean din partea aceluiaşi stat.
    4. Membrii activează cu titlu individual, sunt independenţi şi imparţiali în exercitarea mandatelor lor şi sunt disponibili pentru îndeplinirea funcţiilor lor de o manieră efectivă.
    1. Membrii Comitetului sunt aleşi de către Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei cu majoritate absolută de voturi de pe o listă de nume întocmită de către Biroul Adunării Consultative a Consiliului Europei; delegaţia naţională a fiecărei părţi în Adunarea Consultativă prezintă trei candidaţi, dintre care cel puţin doi au cetăţenia statului respectiv.
    2. Aceeaşi procedură este urmată pentru ocuparea locurilor devenite vacante.
    3. Membrii Comitetului sunt aleşi pentru o perioadă de 4 ani. Ei nu pot fi realeşi decît o singură dată. Totuşi, în ceea ce priveşte membrii desemnaţi la prima alegere, funcţiile a trei dintre ei vor lua sfîrşit la încheierea unei perioade de 2 ani. Membrii ale căror funcţii iau sfîrşit la expirarea termenului iniţial de 2 ani sunt desemnaţi prin tragere la sorţi efectuată de Secretarul general al Consiliului Europei, imediat după ce se va fi procedat la prima alegere.
    1. Comitetul îşi desfăşoară lucrările cu uşile închise. Cvorumul este constituit din majoritatea membrilor săi. Deciziile Comitetului sunt luate cu majoritatea membrilor prezenţi, sub rezerva dispoziţiilor art. 10 paragraful 2.
    2. Comitetul stabileşte regulamentul său interior.
    3. Secretariatul Comitetului este asigurat de Secretarul general al Consiliului Europei.
    1. Comitetul organizează vizitarea locurilor vizate în art. 2. În afara vizitelor periodice, Comitetul poate organiza orice altă vizită care i se pare a fi cerută de circumstanţe.
    2. Vizitele sunt efectuate, ca regulă generală, de către cel puţin doi membri ai Comitetului. Acesta din urmă poate, dacă apreciază ca necesar, să fie asistat de experţi şi interpreţi.
    1. Comitetul notifică guvernului părţii interesate intenţia sa de a efectua o vizită. Ca urmare a unei asemenea notificări, Comitetul are dreptul să viziteze în orice moment locurile vizate la art. 2.
    2. Partea trebuie să acorde Comitetului următoarele facilităţi pentru îndeplinirea sarcinilor sale:
    a) accesul în teritoriul său şi dreptul de a se deplasa în interiorul acestuia fără restricţii;
    b) orice informaţie asupra locurilor în care se găsesc persoane private de libertate;
    c) posibilitatea de a se deplasa potrivit voinţei sale spre orice loc în care se găsesc persoane private de libertate, inclusiv dreptul de a se deplasa fără piedici în interiorul acestor locuri;
    d) orice altă informaţie de care dispune partea şi care este necesară Comitetului pentru îndeplinirea însărcinării sale. În obţinerea acestei informaţii, Comitetul va ţine seama de regulile de drept şi deontologice aplicabile la nivel naţional.
    3. Comitetul se poate întreţine, fără martori cu persoane private de libertate.
    4. Comitetul poate intra în contact în mod liber cu orice persoană pe care o apreciază ca fiind capabilă să-i furnizeze informaţii utile.
    5. Dacă este cazul, Comitetul comunică pe loc observaţiile sale autorităţilor competente ale părţii interesante.
    1. În circumstanţe excepţionale, autoritătile competente ale părţii interesate pot face cunoscute Comitetului obiecţiile lor faţă de momentul avut în vedere de Comitet pentru efectuarea vizitei sau faţă de locul ales de Comitet cu intenţia de a-1 vizita. Asemenea obiecţii nu pot fi făcute decît din motive de apărare naţională sau de siguranţă publică, sau datorită unor tulburări grave în locurile în care persoanele sunt private de libertate, stării de sănătate a unei persoane sau unui interogatoriu urgent, într-o anchetă în curs, în legătură cu o infracţiune penală gravă.
    2. Ca urmare a unor asemenea obiecţii, Comitetul şi partea se consultă imediat în scopul de a clarifica situaţia şi pentru a ajunge la un acord asupra măsurilor care să permită Comitetului să-şi exercite funcţiile cît mai repede posibil. Aceste măsuri pot cuprinde transferarea într-un alt loc a oricărei persoane pe care Comitetul intenţionează să o viziteze. Aşteptînd ca vizita să poată avea loc, partea furnizează Comitetului informaţii cu privire la orice persoană vizată.
    1. După fiecare vizită, Comitetul întocmeşte un raport cu privire la faptele constatate cu ocazia acesteia, ţinînd seama de toate observaţiile prezentate eventual de către partea interesată. El transmite părţii raportul său, care conţine recomandările pe care le apreciază ca necesare.
    Comitetul se poate consulta cu partea în intenţia de a-i sugera, dacă este cazul, ameliorări în ceea ce priveşte protecţia persoanelor private de libertate.
    2. Dacă partea nu cooperează sau refuză să amelioreze situaţia în sensul recomandărilor Comitetului, acesta poate să decidă, cu majoritatea de două treimi din membrii săi, după ce partea va fi avut posibilitatea să se explice, formularea unei declaraţii publice în această privinţă.
    1. Informaţiile culese de Comitet cu ocazia efectuării unei vizite, raportul său şi consultările cu partea interesată sunt confidenţiale.
    2. Comitetul publică raportul său, ca şi orice comentariu al părţii interesate, dacă aceasta o solicită.
    3. Totuşi, nici o dată cu caracter personal nu poate fi făcută publică fără consimţămîntul expres al persoanei vizate.
    Anual, Comitetul înaintează Comitetului Miniştrilor, ţinînd seama de regulile de confidenţialitate prevăzute la art. 11, un raport general referitor la activităţile sale, care este transmis Adunării Consultative şi facut public.
    Membrii Comitetului, experţii şi celelalte persoane care îl asistă sunt supuşi, pe durata mandatului lor şi după expirarea acestuia, obligaţiei de a păstra secrete faptele sau informaţiile despre care au luat cunoştinţă în îndeplinirea funcţiilor lor.
    1. Numele persoanelor care asistă comitetul sunt indicate în notificarea făcută în temeiul art. 8 paragraful 1.
    2. Experţii activează în baza instrucţiunilor şi sub responsabilitatea Comitetului. Ei trebuie să posede o competenţa şi o experienţă proprii în domeniile ce ţin de prezenta Convenţie şi au aceleaşi obligaţii de independenţă, imparţialitate şi disponibilitate ca şi membrii Comitetului.
    3. În mod excepţional, o parte poate declara că un expert sau o altă persoană care asistă Comitetul nu poate fi admisă să participe la vizitarea unui loc aflat sub jurisdicţia sa.
    Fiecare parte comunică Comitetului numele şi adresa autorităţilor competente să primească notificările adresate guvernului său, ca şi cele ale oricărui agent de legătură pe care ea îl poate desemna.
    Comitetul, membrii săi şi experţii menţionaţi la art. 7 paragraful 2, se bucură de privilegiile şi imunităţile prevăzute în anexă la prezenta Convenţie.
    1. Prezenta Convenţie nu aduce atingere dispoziţiilor de drept intern sau acordurilor internaţionale care asigură o mai mare protecţie persoanelor private de libertate.
    2. Nici o dispoziţie a prezentei Convenţii nu poate fi interpretată ca o limitare sau ca o derogare de la competenţele organelor Convenţiei europene a drepturilor omului sau de la obligaţiile asumate de către părţi în virtutea acestei Convenţii.
    3. Comitetul nu va vizita locurile pe care reprezentanţii sau delegaţii puterilor protectoare sau ai Comitetului internaţional al Crucii Roşii le vizitează efectiv şi regulat în baza Convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 şi a Protocoalelor lor adiţionale din 8 iunie 1977.
    Prezenta Convenţie este deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul general al Consiliului Europei.
    1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii ce urmează după expirarea unei perioade de 3 luni de la data la care şapte state membre ale Consiliului Europei îşi vor fi exprimat consimţămîntul la Convenţie potrivit dispoziţiilor art. 18.
    2. Pentru fiecare stat membru care îşi exprimă ulterior consimţămîntul la Convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii ce urmează după expirarea unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
    1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare sau de aprobare, să desemneze teritoriul sau teritoriile în care se va aplica prezenta Convenţie.
    2. Orice stat poate, în orice moment ulterior, să extindă, printr-o declaraţie adresată Secretarului general al Consiliului Europei, aplicarea prezentei Convenţii la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare, în ceea ce priveşte acest teritoriu, în prima zi a lunii ce urmează după expirarea unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de către Secretarul gene.
    3. Orice declaraţie făcută în baza celor două paragrafe precedente poate fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, printr-o notificare adresată Secretarului general. Retragerea va produce efect în prima zi a lunii ce urmează după expirarea unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către Secretarul general.
    Nu este admisă nici o rezervă la dispoziţiile prezentei Convenţii.
    1. Orice parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta Convenţie adresînd o notificare Secretarului general al Consiliului Europei.
    2. Denunţarea va produce efecte în prima zi a lunii ce urmează după expirarea unei perioade de 12 luni de la data primirii notificării de către Secretarul general.
    Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei:
    a) orice semnare;
    b) depunerea fiecărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;
    c) fiecare dată de intrare în vigoare a prezentei Convenţii în conformitate cu art. 10 şi 20;
    d) orice alt act, notificare sau comunicare în legătură cu prezenta Convenţie, cu excepţia măsurilor prevăzute la art. 8 şi 10.
    În constatarea celor de mai sus, subsemnaţii, avînd depline împuterniciri în acest scop, au semnat prezenta Convenţie.
    Încheiată la Strasbourg la 26 noiembrie 1987, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copie certificată fiecărui stat membru al Consiliului Europei.


    1. În înţelesul prezentei anexe, referirile la membrii Comitetului includ experţii menţionaţi la art. 7 paragraful 2.
    2. Membrii Comitetului beneficiază, în timpul exercitării funcţiilor lor, ca şi în timpul călătoriilor întreprinse în exercitarea funcţiilor lor, de următoarele privilegii şi imunităţi:
    a) imunitatea de arestare sau de detenţie şi de reţinere a bagajelor lor personale şi imunitatea de orice jurisdicţie în ceea ce priveşte actele îndeplinite de ei în calitatea lor oficială, inclusiv cuvîntul şi în scrisurile lor;
    b) exceptarea de la orice măsuri restrictive referitoare la libertatea lor de mişcare: ieşirea din şi reîntoarcerea în ţara lor de rezidenţă şi intrarea în şi ieşirea din ţara în care îşi exercită funcţiile, ca şi de la orice formalităţi de înregistrare a străinilor în ţările vizitate sau traversate în exercitarea funcţiilor lor.
    3. În cursul călătoriilor efectuate în exercitarea funcţiilor lor, membrilor Comitetului le sunt acordate, în materie vamală şi de control al schimburilor valutare:
    a) de către guvernul propriu, aceleaşi înlesniri ca acelea recunoscute înalţilor funcţionari care se deplasează înstrăinătate în misiune oficială temporară;
    b) de către guvernele celorlalte părţi, aceleaşi înlesniri ca acelea recunoscute reprezentanţilor guvernelor străine în misiune oficială temporară.
    4. Documentele şi actele Comitetului sunt inviolabile, în măsura în care privesc activitatea Comitetului.
    Corespondenţa oficială şi alte comunicări oficiale ale Comitetului nu pot fi reţinute sau cenzurate.
    5. Pentru a asigura membrilor Comitetului o libertate completă a cuvîntului şi o deplină independenţă în îndeplinirea funcţiilor lor, imunitatea de jurisdicţie in ceea ce priveşte cuvîntul sau în scrisurile sau actele emanînd de la ei în îndeplinirea funcţiilor lor va continua să le fie acordată chiar după ce mandatul acestor persoane va lua sfîrşit.
    6. Privilegiile şi imunităţile sunt acordate membrilor Comitetului nu în beneficiul lor personal, ci în scopul de a asigura exercitarea funcţiilor lor în deplină independenţă. Comitetul este singurul care are calitatea de a pronunţa ridicarea imunităţilor; el are nu numai dreptul, dar şi îndatorirea de a ridica imunitatea unuia dintre membrii săi, în toate cazurile în care, după părerea sa, imunitatea ar împiedica realizarea justiţiei şi în care imunitatea poate fi ridicată fără a prejudicia scopul pentru care este acordată.