* Adoptat la Oslo la 5 iunie 1992.

    Republica Azerbaidjan, Republica Armenia, Republica Belarus, Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Canada, Republica Federativă Cehă şi Slovacă, Regatul Danemarcei, Republica Franceză, Republica Federală Germania, Republica Elenă, Republica Gruzia, Republica Islanda, Republica Italiană, Republica Kazahstan, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Republica Moldova, Regatul Norvegiei, Regatul Olandei, Republica Polonia, Republica Portugheză, Romînia, Federaţia Rusă, Regatul Spaniei, Statele Unite ale Americii, Republica Turcia, Ucraina şi Republica Ungaria care sunt state părţi la Tratatul cu privire la forţele armate convenţionale în Europa din 19 noiembrie 1990, denumite în continuare State-părţi,
    reafirmîndu-şi hotărîrea să asigure intrarea în vigoare a Tratatului cu privire la forţele armate convenţionale în Europa din 19 noiembrie 1990, denumit în continuare Tratat, pînă la deschiderea reuniunii la nivel înalt de la Helsinki a Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa din 9 - 10 iulie 1992,
    dorind să realizeze scopurile şi prevederile Tratatului, răspunzînd totodată la transformările istorice care s-au produs în Europa de la data semnării Tratatului,
    amintind în acest context angajamentul care se cuprinde în punctul 4 din Declaraţia comună a celor douăzeci şi două de state, semnată la Paris în ziua de 15 noiembrie 1990, de a păstra numai un aşa potenţial militar care să fie suficient pentru prevenirea războiului şi asigurarea unei apărări eficiente, şi de a ţine seama de legătura care există între potentialul militar şi doctrine, şi reafirmîndu-şi ataşamentul lor faţă de acest angajament,
    reuniţi, în 5 iunie 1992, la Oslo în cadrul unei Conferinţe Extraordinare, prezidată de Regatul Spaniei, în conformitate cu punctul 2 al articolului XXI din Tratat aplicat pe bază provizorie, au convenit asupra celor ce urmează:
    1. Interpretările, notificările, confirmările şi angajamentele, cuprinse sau menţionate în prezentul Document Final şi în anexele sale A şi B, împreună cu depunerea spre păstrare a instrumentelor de ratificare de către toate Statele participante sunt considerate drept corespunzătoare cerinţelor necesare pentru intrarea în vigoare a tratatului în conformitate cu prevederile lui. Astfel, Tratatul intră în vigoare la 10 zile de la depunerea spre păstrare a ultimului instrument de ratificare de acest fel.
    2. În acest context Statele participante menţioneză Acordul din 15 mai 1992 asupra principiilor şi modului de îndeplinire a Tratatului cu privire la forţele armate convenţionale în Europa, cele patru protocoale la Acordul respectiv şi Declaraţia comună din 15 mai 1992 în legătură cu Tratatul cu privire la forţele armate convenţionale în Europa, aşa cum au fost ele la1 iunie 1992 de către depozitarul Acordului respectiv tuturor Statelor - părţi la Tratat. În această privinţă articolele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 10, 11 şi 12 ale Acordului respectiv, cele patru protocoale la Acordul respectiv şi Declaraţia comună din 15 mai 1992 în legătură cu tratatul cu privire la forţele armate convenţionale în Europa conţin confirmările şi informaţiile necesare.
    3. Statele participante confirmă interpretările, aşa cum au fost ele elaborate în Grupul consultativ comun şi cum sunt expuse în anexa A la prezentul document final.
    4. Statele - părţi confirmă toate hotărîrile şi recomandările adoptate de Grupul consultativ comun.
    5. Prezentul Document Final în nici un caz nu schimbă drepturile şi angajamentele Statelor - părţi aşa cum sunt expuse ele în Tratat şi în documentele legate de el.
    6. Prezentul Document Final intră în vigoare după semnarea sa de către toate Statele - părţi.
    7. Prezentul Document Final, împreună cu anexele A şi B, care sunt parte inalienabilă a sa, în toate limbile oficiale ale Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, se depun pentru păstrare la Guvernul Regatului Olandei, desemnat drept depozitar al Tratatului, care transmite copii ale prezenulul Document Final tuturor Statelor participante.
    1. Primul paragraf al preambulei Tratatului se va interpreta ca avînd următorul cuprins:
    "Republica Azerbaidjan, Republica Armenia, Republica Belarus, Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Canada, Republica Federativă Cehă şi Slovacă, Regatul Danemarcei, Republica Elenă, Republica Franceză, Republica Federală Germania, Republica Gruzia, Republica Islanda, Republica Italiană, Republica Kazahstan, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Republica Moldova, Regatul Norvegiei, Regatul Olandei, Republica Polonia, Republica Portugheză, Romănia, Federaţia Rusă, Regatul Spaniei, Statele Unite ale Americii, Republica Turcia, Ucraina şi Republica Ungaria, denumite în continuare State-părţi".
    2. Al doilea paragraf al preambulei Tratatului trebuie interpretat ca avînd următorul cuprins:
    "pornind de la Mandatul negocierilor asupra forţelor armate convenţionale din Europa, din 10 ianuarie 1989".
    Al treilea paragraf al preambulei Tratatului trebuie interpretat ca avînd următorul cuprins:
    "pornind de la obiectivele şi scopurile Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, în cadrul căreia s-au desfăşurat negocierile prezentului Tratat la Viena, începănd cu 9 martie 1989".
    3. În privinţa paragrafului al nouălea al preambulei Tratatului se menţionează că Tratatul de la Varşovia din anul 1955 şi-a pierdut valabilitatea şi că unele State-părţi din primul grup, indicat la paragraful 4 al prezentei Anexe, nu au semnat Tratatul respectiv sau nu au aderat la el.
    4. "Grupa de State-părţi", menţionate la paragraful 1 (A) al articolului II din Tratat, se interpretează ca incluzănd:
    "Republica Azerbaidjan, Republica Armenia, Republica Belarus, Republica Bulgaria, Republica Ungaria, Republica Gruzia, Republica Kazahstan, Republica Moldova, Republica Polonia, Federaţia Rusă, Romănia, Ucraina şi Republica Federativă Cehă şi Slovacă", şi "Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Republica Elenă, Regatul Danemarcei, Republica Islanda, Regatul Spaniei, Republica Italiană, Canada, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Olandei, Regatul Norvegiei, Republica Portugheză, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Statele Unite ale Americii, Republica Turcia şi Republica Franceză".
    5. Primele două propoziţii de la paragraful 1 (B) al articolului II din Tratat trebuie interpretate ca avînd următorul cuprins:
    "Termenul zonă de aplicare" înseamnă întregul teritoriu de uscat al Statelor-părţi în Europa, de la Oceanul Atlantic la Munţii Ural, care include toate teritoriile europene insulare ale statelor-părţi, inclusiv insulele Faroe ale Regatului Danemarca, Ssalbard (Şpitzbergen) inclusiv Insula Ursului a Regatului Norvegia, Insulele Azore şi Madeira ale Republicii Portugheze, Insulele Canare ale Regatului Spaniei, Franz-Iosif şi Novaia-Zemlea ale Federaţiei Ruse. În cazul Federaţiei Ruse şi a Republicii Kazahstan, zona de aplicare include întreg teritoriul care se întinde la Vest de răul Ural şi Marea Caspică".
    6. În articolul IV din Tratat în conformitate cu harta prezentată de fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste la semnarea Tratatului:
    - a doua propozitie din partea a doua a paragrafului 1 trebuie interpretată ca avînd următorul cuprins:
    "Astfel de locuri desemnate pentru depozitare permanentă vor putea fi amplasate şi în Republica Moldova, în acea parte a Ucrainei care include o parte din fosta regiune militară Odesa de pe teritoriul ei, şi în acea parte a teritoriulul Federaţiei Ruse, care include partea de sud a regiunii militare Leningrad".
    - prima propoziţie de la paragraful doi trebuie interpretată ca avînd următorul cuprins:
    "În zona compusă din întregul teritoriu terestru din Europa, inclusiv toate teritoriile europene insulare, al Republicii Belarus, Regatului Belgia, Republicii Federative Cehe şi Slovace, Regatului Danemarca, inclusiv Insulele Faroe, Republicii Franceze, Republicii Federale Germania, Republicii Italiene, părţii de aplicare a Republicii Kazahstan, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Regatul Olandei, Regatul Norvegiei, Republicii Polonia, Republicii Portugheze, inclusiv insulele Azore şi Madeira, părţii Federaţiei Ruse care cuprinde o parte din fosta regiune militară Moscova şi o parte din regiunea militară Volga - Ural pe teritoriul ei la Vest de munţii Ural, Regatului Spaniei, inclusiv Insulele Canare, părţii din teritoriul Ucrainei care cuprinde fosta regiune militară Carpaţi şi fosta regiune militară Kiev, Republicii Ungaria, fiecare Stat-parte va limita şi, dacă este necesar, va reduce tancurile de luptă, vehiculele blindate de luptă, şi piesele de artilerie, astfel încăt, după treizeci de luni după intrarea în vigoare a prezentului Tratat şi în continuare pentru grupul de State-părţi căruia îi aparţine, cantităţile să nu depăşească":
    - prima propoziţie a paragrafului 3 trebuie interpretată ca avînd următorul cuprins:
    "În zona compusă din întregul teritoriu din Europa, incluzînd toate teritoriile europene insulare ale Republicii Belarus, Regatului Belgiei, Republicii Federative Cehă şi Slovacă, Regatului Danemarcei, inclusiv Insulele Faroe, Republicii Franceze, Republicii Federale Germania, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Regatului Olandei, Republicii Polonia, acea parte a Federaţiei Ruse care cuprinde o parte din fosta regiune militară Baltică pe teritoriul ei, acea parte a teritoriului Ucrainei, care cuprinde fosta regiune militară Carpaţi şi fosta regiune militară Kiev, Republica Ungară, fiecare Stat-parte va limita si dacă este necesar va reduce tancurile sale de luptă, vehiculele blindate de luptă şi piesele de artilerie, astfel încăt după 40 de luni de la intrarea în vigoare a prezentului Tratat şi în continuare pentru grupul de State-părţi cărui îi aparţine, cantităţile totale în unităţile active să nu depăşească":
    - prima propoziţie a paragrafului 3 (D) trebuie interpretată ca avînd următorul cuprins:
    "În acea parte a Ucrainei, care cuprinde fosta regiune militară Kiev, cantităţile totale în unităţile active şi în locurile desemnate pentru depozitare permanentă, luate impreună să nu depăşească:"
    7. Prima propoziţie a paragrafului 1 (A) al articolului V din Tratat în conformitate cu harta prezentată de fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste la semnarea Tratatului, trebuie interpretată ca avînd următorul cuprins:
    "În zona compusă din întregul teritoriu terestru din Europa, inclusiv toate teritoriile europene insulare ale Republicii Azerbaidjan, Republicii Armenia, Republicii Bulgaria, Republicii Elene, Republicii Gruzia, Republicii Islanda, Republicii Moldova, Regatului Norvegiei, Romăniei, acelei părţi a Federaţiei Ruse cuprinzănd regiunile militare Leningrad şi Caucazul de Nord, acelei părţi a Republicii Turcia în zona de aplicare şi acelei părţi a Ucrainei, cuprinzănd o parte din fosta regiune militară Odesa pe teritoriul ei, fiecare Stat-parte îşi va limita şi dacă va fi necesar, va reduce tancurile sale de luptă şi piesele de artilerie astfel încăt după 40 de luni de la intrarea în vigoare a Tratatului şi în continuare pentru grupul de State-părţi caruia îi aparţin cantităţile totale în unităţile active să nu depăşească diferenţa dintre limitările numerice totale stabilite în articolul IV, paragraful 1 şi cele din art. IV, paragraful 2, adică:"
    8. Paragraful 3 al secţiunii I a Protoclului privind procedurile ce reglementează categorisirea elicopterelor de luptă şi recategorisirea elicopterelor de atac polivalente trebuie interpretat ca avînd următorul cuprins:
    "Independent de prevederile paragrafului 2 al acestei secţiuni şi ca unica excepţie la acest paragraf Republica Azerbaidjan, Republica Armenia, Republica Belarus, Republica Gruzia, Republica Kazahstan, Republica Moldova, Federaţia Rusă şi Ucraina pot deţine o cantitate totală ce nu depăşeşte 100 de elicoptere Mi-24R şi Mi-24K, echipate pentru cercetare, corectare a focului artileriei sau colectarea de probe chimice, biologice şi radiologice, ce nu constituie obiect al limitării aplicate elicopterelor de atac conform art. IV şi VI ale Tratatului.
    Astfel de elicoptere sunt obiect al schimbului de informaţii, portivit Protocolului privind notificarea şi schimbul de informaţii şi al inspectării în interior, potrivit secţiunii a IV-a, paragraful 30, a Protocolului de inspecţie. Elicopterele Mi-24R şi Mi-24K ce depăşesc această limită vor fi categorisite ca elicoptere specializate de atac, indiferent de felul în care sunt echipate, şi se iau în calcul la limitele pentru elicopterele de atac, conform art. IV şi VI ale Tratatului".
    9. În privinţa paragrafului 11 al Protocolului privind Grupul consultativ comun cota cheltuielilor Grupului consultativ comun, stabilită pentru Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, devine o răspundere colectivă a Republicii Azerbaidjan, Republicii Armenia, Republicii Belarus, Republicii Gruzia, Republicii Kazahstan, Republicii Moldova, Federaţiei Ruse şi Ucrainei.
    1. Statele-părţi menţionează că fiecare stat parte a prezentat pînă la deschiderea Conferinţei extraordinare tuturor celorlalte State-părţi notificări asupra nivelurilor maxime pentru armamentele şi echipamentele convenţionale limitate prin Tratat de care dispun (paragraful 2 al articolului VII).
    2. Fiecare Stat participant prezintă următoarele notificări şi informaţii, acolo unde lucrul acesta este aplicabil, tuturor celorlalte State-părţi cel tîrziu pînă la 1 iulie 1992:
    (A) în virtutea prevederilor cuprinse în Tratatul privind inspecţiile - informaţii asupra obiectivelor sale de verificare şi locurilor declarate, valabile conform situaţiei de pînă la 19 noiembrie 1990 (secţiunea V a Protocolului privind notificarea şi schimbul de informaţii şi secţiunea a V-ea a Anexei privind formularele pentru schimbul de informaţii);
    (B) lista punctelor lui de intrare (ieşire) paragraful 3 din secţiunea a V-ea a Anexei privind formularele schimbului de informaţii,
    (C) notificările asupra schimbării punctelor sale de intrare/ieşire (paragraful 11 al secţiunii a III-a din Protocolul privind inspecţiile);
    (D) listele lui privind inspectorii şi membrii echipajelor mijloacelor de transport propuşi (paragraful 3 al secţiunii a III-a din Protocolul privind inspecţiile);
    (E) notificările privind excluderea din listele inspectorilor şi membrilor echipajelor mijloacelor de transport (paragtaful 4 şi 7 ale secţiunii a III-a din Protocolul privind inspecţiile);
    (F) notificările privind numerele permanente ale autorizaţiilor diplomatice pentru mijloacele de transport (paragraful 9 al secţiunii a III-a din Protocolul privind inspecţiile);
    (G) notificările privind limba sau limbile oficiale de care se vor folosi echipele de inspecţie (paragraful 12 al secţiunii a III-a din Protocolul privind inspecţiile);
    (H) notificările privind cota activă de inspecţii în perioada confirmării datelor de bază (paragraful 24 al secţiunii a II-a din Protocolul privind inspecţiile);
    (I) notificările privind înzestrarea cu noi tipuri, modele sau variante de arme şi echipamente convenţionale, care cad sub incidenţa Tratatului (paragraful 3 al secţiunii a IV-a din Protocolul privind tipurile existente);
    (L) notificările pentru cazurile de distrugere prin accident şi dovezile documentare care confirmă distrugerea prin accident a armamentelor şi echipamentelor convenţionale limitate prin Tratat (paragrafele 2 şi 3 ale secţiunii a IX-a din Protocolul privind procedurile ce reglementează reducerile).
    1. În privinţa paragrafului 7 al articolului VIII din Tratat Statele -părţi reafirmă că, cu excepţia cazurilor în care Tratatul prevede altceva, obligaţiile lor de reducere pentru fiecare categorie sunt nu mai mici decît diferenţa dintre dotările lor notificate conform Protocolului privind schimbul de informaţii, la data semnării tratatului şi nivelurile maximale pentru dotările lor notificate în conformitate cu art.VII. În această privinţă pentru acele State-părţi care au confirmat în comun valabilitatea pentru ele a cantităţilor conform situaţiei la data semnării Tratatului, suma obligaţiilor lor de reducere în fiecare categorie, cu excepţia cazurilor în care Tratatul prevede altceva, este nu mai mică decît diferenţa dintre cantităţile existente confirmate în comun şi suma nivelurilor maxime pentru ele notificate conform art.VII.
    2. Statele-părţi îşi reafirmă angajamentul lor, cuprins în Declaraţia Statelor participante la Tratatul cu privire la forţele armate convenţionale în Europa privind efectivul din 19 noiembrie 1990, să nu sporească în perioada negocierilor menţionate în art. XVIII al Tratatului, efectivul total conform statelor din perioada de pace al forţelor lor armate convenţionale în conformitate cu Mandatul în zona aplicării.
    3. Statele-părţi îşi reafirmă ataşamentul faţă de Declaraţia Statelor Participante la Tratatul cu privire la forţele armate convenţionale în Europa privind avioanele aviaţiei marine cu bază terestră din 19 noiembrie 1990.
    4. Statele-părţi îşi reafirmă ataşamentul faţă de acordul expus în Declaraţia Preşedintelui Grupului consultativ comun din 18 octombrie 1991.
    A: Cheltuielile
    1. În conformitate cu paragraful 2 (F) al art. XVI din Tratat şi în legătură cu punctul XI al Protocolului privind Grupul consultativ comun.
Grupul consultativ comun examinează scala sa privind repartizarea cheltuielilor după intrarea în vigoare a Tratatului prin prizma hotărîrilor adoptate în privinţa scalei repartizării cheltuielilor Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa.
    B: Articolul XII
    1. În scopul luării în considerare a intereselor securităţii tuturor Statelor-părţi prin prizma noii situaţii din Europa, Statele-părţi năzuiesc să realizeze cu titlu prioritar neîntîrziat după intrarea în vigoare a Tratatului, un acord asupra paragrafului I al art. XII din Tratat.
    2. În acest context Statele-părţi vor colabora în scopul respectării obiectivelor securităţii, cuprinse în art. XII, în limitele zonei de aplicare a Tratatului, între altele, nici unul din Statele-părţi nu va majora în limitile zonei de aplicare numărul vehiculelor de luptă ale infanteriei, aflate în dotarea organizaţiilor, create şi structurate în scopul înfăptuirii în condiţii de pace a funcţiilor de asigurare a securităţii interne, peste numărul total, aflat în dotarea organizaţiilor de acest gen la data semnării Tratatului, după cum s-a notificat în conformitate cu schimbul de informaţii valabile conform situaţiei la 19 noiembrie 1990.
    3. Indiferent de angajamentul politic, expus la punctul 2 de mai sus orice Stat-parte, care dispunea de vehicule blindate de luptă pentru infanterie, aflate în dotarea organizaţiilor create şi structurate pentru înfăptuirea în condiţii de pace a funcţiilor de asigurare a securităţii interne, pe teritoriul său notificat ca valabil, conform situaţiei la 19 noiembrie 1990 şi care constituia mai puţin de 5 la sută din nivelurile maxime pentru vehiculele blindate, după cum este notificat în conformitate cu paragraful 2 al art. VII din Tratat sau mai puţin de 100 de vehicule blindate a infanteriei de acest tip, în funcţie de faptul care sunt mai multe la număr, va avea dreptul să sporească numărul unor astfel de vehicule blindate a infanteriei pînă la numărul total care nu depăşeşte 5 la sută din nivelurile sale maxime, pentru vehicule blindate, după cum s-a notificat în conformitate cu paragraful 2 al art. VII din Tratat, sau pînă la numărul total, care să nu depăşească 100 de unităţi în funcţie de vehiculele care sunt în număr mai mare.
    Întocmit la Oslo, în ziua de cinci iunie, anul o mie nouă sute nouăzeci şi doi.