HGA255/2005
ID intern unic:  294638
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 255
din  09.03.2005
privind Strategia Naţională de edificare a societăţii
informaţionale  - "Moldova electronică"
Publicat : 25.03.2005 în Monitorul Oficial Nr. 46-50     art Nr : 336

    Abrogată prin HG857 din 31.10.13, MO252-257/08.11.13 art.963

    Întru  realizarea Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr.1743-III din 19 martie 2004 "Privind edificarea societăţii informaţionale în Republica Moldova" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.50-52, art.300) şi Hotărîrii Guvernului nr.632 din 8 iunie 2004 "Privind aprobarea Politicii de edificare a societăţii informaţionale în Republica Moldova" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.96-98, art.789), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă:
Strategia Naţională de edificare a societăţii informaţionale - "Moldova electronică", conform anexei nr.1;
Planul de acţiuni pentru realizarea Strategiei Naţionale de edificare a societăţii informaţionale - "Moldova electronică", conform anexei nr.2.
2. Ministerele, departamentele şi autorităţile administraţiei publice locale:
vor elabora planuri anuale privind îndeplinirea Planului de acţiuni pentru realizarea Strategiei Naţionale de edificare a societăţii informaţionale - "Moldova electronică";
vor determina persoana (la nivel de viceministru, vicedirector al departamentului) şi subdiviziunea responsabilă de implementarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în sectorul gestionat.
3. Departamentul Tehnologii Informaţionale, în comun cu Ministerul Economiei, Ministerul Finanţelor şi autorităţile administraţiei publice  interesate, în semestrul I al anului 2005, va determina mecanismul de realizare a Planului de acţiuni aprobat.
4. Departamentul Statistică şi Sociologie:
în comun cu Departamentul Tehnologii Informaţionale, va perfecţiona setul de indicatori statistici de dezvoltare a societăţii informaţionale în Republica Moldova în corespundere cu indicatorii Uniunii Europene (e-Europe);
va asigura colectarea, prelucrarea şi diseminarea datelor statistice vizînd dezvoltarea societăţii informaţionale, incluzîndu-le în programul de lucrări statistice în modul stabilit şi va înainta Ministerului Finanţelor propuneri privind finanţarea acestora.
5. Monitorizarea procesului  de realizare a Planului de acţiuni nominalizat se pune în sarcina Departamentului Tehnologii Informaţionale.
6. Se abrogă Hotărîrea Guvernului nr.155 din 6 martie 1995 "Cu privire la aprobarea Proiectului director al informatizării societăţii în Republica Moldova şi a mecanismului realizării lui" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.17-18, art.125).
7. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina dlui Vasile Iovv, prim-viceprim-ministru.


PRIM-MINISTRU                                                                   Vasile TARLEV
Contrasemnează:
Ministrul transporturilor
şi comunicaţiilor                                                                         Vasile Zgardan
Ministrul economiei                                                                   Marian Lupu
Ministrul finanţelor                                                                    Zinaida Grecianîi

Chişinău, 9 martie 2005.
Nr. 255.
Anexa nr.1
la Hotărîrea Guvernului nr. 255
din 9 martie 2005
Strategia Naţională de edificare a societăţii informaţionale
"Moldova electronică"  Glosar de termeni
În sensul prezentei Strategii, următoarele noţiuni importante semnifică:
resursele informaţionale de stat - constituie un complex integrat al resurselor informaţionale reprezentate sub formă de bănci de date a căror creare şi utilizare ţin de competenţa autorităţilor administraţiei publice. Resursele informaţionale de stat se divizează în resurse informaţionale de bază, departamentale şi teritoriale;
bani electronici - valori băneşti păstrate şi rulate cu ajutorul echipamentelor electronice şi a produselor program. În prezent se utilizează două variante ale banilor electronici: pungile electronice în baza cardurilor cu microprocesor şi banii electronici de reţea;
business-angajat - sistem corporativ de business electronic, care permite organizarea şi administrarea interacţiunilor şi relaţiilor dintre personal, unităţile şi structurile companiei în scopul desfăşurării in comun a activităţilor de afaceri;
business-business - componentă a businessului electronic ce include tranzacţii de cumpărare-vînzare a produselor, mărfurilor şi serviciilor între companii, care se realizează cu ajutorul mijloacelor electronice de comunicare, în special cu ajutorul Internetului;
business-consumator - componentă a businessului electronic ce include tranzacţii de cumpărare-vînzare a produselor, mărfurilor şi serviciilor între companii şi consumatorii individuali finali, care se realizează cu ajutorul mijloacelor electronice de comunicare, în special cu ajutorul Internetului;
business-Guvern - componentă a businessului electronic, în care în calitate de parteneri de afaceri participă agenţi economici pe de o parte şi instituţiile de stat pe de altă parte;
business electronic (afaceri electronice) - desfăşurarea afacerilor pe baza utilizării tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în scopul asigurării interacţiunii optimale între partenerii de afaceri şi creării unui lanţ integrat de valoare adăugată. Businessul electronic include vînzări, marketing, analiza financiară, achitări, recrutare, suportul consumatorilor şi menţinerea relaţiilor de parteneriat;
circulaţie electronică a documentelor - totalitatea proceselor de creare, prelucrare, expediere, transmitere, primire, păstrare, modificare şi/sau nimicire a documentelor electronice, cu utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
comerţ electronic - activitatea de întreprinzător a persoanelor fizice şi juridice de vînzare a bunurilor, executare a lucrărilor sau prestare a serviciilor, efectuată cu utilizarea comunicărilor electronice şi/sau a contractelor electronice;
comunicare electronică - informaţie în formă electronică, ce nu constituie document electronic, expediată, recepţionată şi stocată cu ajutorul mijloacelor electronice;
consumator-consumator - componentă a comerţului electronic în care actorii principali sînt însăşi consumatorii, care interacţionează între ei, în scopul distribuirii unui produs, fără ca întreprinderea producătoare să fie implicată;
cultură electronică (e-cultură) - utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în scopul asigurării accesului liber la informaţie, stimulării respectului pentru identitatea culturală, diversitatea culturală şi lingvistică, tradiţii şi religii, susţinerii dialogului între culturi şi civilizaţii, precum şi conservarea şi prezervarea moştenirii culturale;
democraţie electronică (e-democraţie) - activitatea şi interacţiunea cetăţenilor, instituţiilor publice şi organizaţiilor politice prin intermediul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
document electronic - informaţia în formă electronică, creată, structurată, prelucrată, păstrată şi transmisă cu ajutorul computerului, al altor dispozitive electronice sau mijloace tehnice şi de program, semnată cu semnătură digitală;
economie electronică (e-economie) - practicarea marketingului, vînzării sau furnizării bunurilor şi serviciilor prin intermediul mijloacelor electronice;
educaţie electronică (e-educaţie) - utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în scopul eficientizării procesului de predare-învăţare şi dezvoltării aptitudinilor de autoinstruire pe întreg parcursul vieţii;
guvernare electronică (e-guvernare) - activităţile de guvernare realizate în baza utilizării tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
infrastructura societăţii informaţionale - totalitatea mijloacelor de comutaţie şi de dirijare a fluxurilor informaţionale, liniile de comunicaţii, reţelele şi canalele de transport date, echipamentele de calcul (hardware) şi produsele program (software);
mijloace electronice - computer şi/sau alte echipamente tehnice şi reţele de telecomunicaţii, destinate pentru prelucrarea, stocarea şi schimbul de informaţii în formă electronică;
sănătata electronică (e-sănătate) - utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în scopul eficientizării şi umanizării serviciilor medicale şi de sănătate publică, lichidării inegalităţii în accesul la serviciile medicale, promovării unui mod sănătos de viaţă şi creşterea responsabilităţii fiecărui cetăţean pentru propria sănătate, asigurării accesului liber la informaţiile cu caracter medical de interes public;
semnătură digitală - atribut indispensabil al documentului electronic, obţinut în urma transformării criptografice a acestuia, cu utilizarea cheii private, destinat să confirme autenticitatea documentului electronic;
servicii electronice bancare - administrarea şi operarea conturilor bancare la distanţă, utilizînd în acest scop reţelele informaţionale şi de comunicaţii;
sistem de circulaţie electronică a documentelor - sistem tehnico-organizatoric ce asigură circulaţia documentelor electronice;  
suport material - suport magnetic, optic, laser sau alt suport al informaţiei electronice, pe care se creează, se fixează, se transmite, se recepţionează, se păstrează sau, în alt mod, se utilizează documentul electronic şi care permite reproducerea acestuia.
I. Introducere
Societatea informaţională este o formă nouă a civilizaţiei umane, mult mai perfectă, în care accesul egal şi universal la informaţie, în corelaţie cu o infrastructură informaţională şi de comunicaţii dezvoltată, contribuie la o dezvoltare social-economică durabilă, reducerea gradului de sărăcie, îmbunătăţirea calităţii vieţii, la integrarea în Uniunea Europeană. Practica internaţională demonstrează impactul pozitiv al infrastructurii informaţionale şi de comunicaţii asupra dezvoltării societăţii contemporane, care constă în diversificarea posibilităţilor de acces la informaţie şi la resursele informaţionale publice în toate domeniile de activitate umană: guvernarea electronică, economia electronică, comerţul electronic, învăţămîntul electronic, cultura electronică, medicina electronică etc., precum şi în creşterea nivelului de ocupaţie a populaţiei prin crearea a noi locuri de muncă.
Informaţia a devenit nu numai un factor major al procesului de producere, dar şi una din resursele la fel de importante precum energia, petrolul, metalele etc., obţinînd, totodată, o calitate cu totul deosebită: ea nu se epuizează, ci dimpotrivă, valoarea ei creşte cu atît mai mult, cu cît este mai intens şi frecvent folosită, iar utilizarea ei conduce la crearea de noi valori.
Prosperarea şi dezvoltarea economică a Republicii Moldova depinde de integrarea rapidă în economia regională şi globală din ce în ce mai competitivă. Cunoştinţele sînt recunoscute ca un factor esenţial al dezvoltării. Ele sînt un factor strategic cheie pentru competitivitatea economică într-o lume globalizată, iar dezvoltarea diferenţiată a ţărilor se datorează modului diferit de aplicare şi circulaţie a lor în societate. Republica Moldova, ca o ţară europeană modernă care a ales calea democratică de dezvoltare, recunoaşte că aderarea la economia globală bazată pe cunoştinţe este o prioritate naţională. Din aceste considerente edificarea societăţii informaţionale este de o importanţă majoră pentru dezvoltarea ţării şi trebuie să fie realizată într-un astfel de mod, ca de rezultatele ei să poată beneficia toţi cetăţenii.
Datorită dezvoltării economice din ultimii ani, reducerii nivelului sărăciei şi majorării veniturilor cetăţenilor, în Moldova s-au creat premise reale pentru edificarea societăţii informaţionale. Aceste premise se manifestă prin creşterea semnificativă a densităţii liniilor telefonice fixe şi mobile, ce asigură accesul la resursele informaţionale, prin acoperirea tuturor sectoarelor teritoriale cu linii magistrale de fibră optică, conexiuni internaţionale fiabile prin fibră optică şi satelit, prin creşterea numărului prestatorilor de servicii Internet şi numărului de utilizatori ai acestuia, prin finanţarea informatizării de la bugetul de stat şi bugetele autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi prin creşterea numărului şi performanţei mijloacelor tehnice. Evaluările naţionale şi internaţionale demonstrează că Moldova dispune de toate condiţiile pentru crearea societăţii informaţionale: oameni bine instruiţi, consens social, infrastructură în dezvoltare, potenţial ştiinţific înalt, un sistem educaţional dezvoltat, cu o anumită specializare industrială şi de cercetare-dezvoltare în domeniul tehnologiilor informaţiei şi de comunicaţii, deschiderea pentru cooperări internaţionale, receptivitatea sectorului public şi a celui privat la noile realizări tehnologice.
Edificarea societăţii informaţionale presupune extinderea în continuare a libertăţilor democratice şi garantarea necondiţionată a drepturilor omului. Prin transpunerea în viaţă a prezentei Strategii, Republica Moldova va realiza dreptul la comunicare şi informare ca drept fundamental al cetăţeanului, va asigura accesul universal la informaţie şi cunoştinţe tuturor categoriilor sociale, va susţine persoanele şi organizaţiile în accesul la informaţie şi la cunoaştere în toate domeniile vieţii sociale. În acest scop statul va extinde oportunităţile de furnizare a informaţiilor pentru toţi cetăţenii, prin elaborarea şi implementarea unui cadru legislativ şi instituţional adecvat, prin crearea de conţinut digital şi modernizarea suportului tehnologic.
Recunoscînd importanţa istorică şi strategică a acestei sarcini, Republica Moldova, stat-membru al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, a semnat în iunie 2002 Declaraţia de Intenţie şi şi-a asumat responsabilitatea edificării societăţii informaţionale bazate pe principiile consfinţite în Statutul ONU, în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi în Carta edificării societăţii informaţionale globale de la Okinawa în 2000. Aceste documente, precum şi Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.1743-III din 19 martie 2004 "Privind edificarea societăţii informaţionale în Republica Moldova" şi Hotărîrea Guvernului nr.632 din 8 iunie 2004 "Privind aprobarea politicii de edificare a societăţii informaţionale în Republica Moldova", au servit drept bază conceptuală pentru elaborarea Strategiei Naţionale de edificare a societăţii informaţionale în Republica Moldova (în continuare - Strategia).
Elaborarea prezentei Strategii s-a efectuat în cadrul unui proiect special al Guvernului, sprijinit de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. Procesul de elaborare a fost realizat de către un grup de experţi şi a beneficiat de mai multe contribuţii şi consultaţii publice din partea reprezentanţilor sectorului academic, Guvernului, sectorului privat şi a societăţii civile. A fost pregătit Raportul de pregătire electronică a Moldovei, fiind realizate şi utilizate numeroase studii în domeniu. Rezultatele şi recomandările lor au format baza priorităţilor strategice prezentate în Strategie. Procesul elaborării a beneficiat, de asemenea, şi de participarea Moldovei la Summit-ul Mondial pentru Societatea Informaţională, alte întîlniri regionale şi globale, fapt care a contribuit la incorporarea în documentul final a experienţei acumulate şi realizărilor internaţionale.
Unele aspecte generale privind gradul de pregătire electronică a Republicii Moldova pentru edificarea societăţii informaţionale sînt expuse în anexa A la prezenta Strategie.
II. Scopul şi obiectivele de bază ale Strategiei
Edificarea societăţii informaţionale are drept scop asigurarea unei dezvoltări umane durabile, bazate pe dreptate socială şi egalitate a şanselor, libertate, diversitate culturală, participare civică şi progres ştiinţific prin implementarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în toate domeniile vieţii sociale.
Obiectivele de bază ale Moldovei privind edificarea societăţii informaţionale constau în:
creşterea economică durabilă şi reducerea sărăciei prin trecerea de la economia tradiţională la o economie de tip nou, bazată pe dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, prin implementarea pe scară largă a acestor tehnologii în industrie, agricultură, transporturi, comerţ şi prestări servicii;
realizarea dreptului fundamental al fiecărui cetăţean de a comunica şi de a fi informat prin garantarea accesului universal la resursele informaţionale şi de comunicaţii;
consolidarea societăţii şi extinderea practicilor democratice, eficientizarea procesului de guvernare, creşterea responsabilităţii guvernării faţă de cetăţeni şi a cetăţeanului faţă de societate;
creşterea gradului de încredere a fiecărui cetăţean şi a societăţii în ansamblu în sistemele informatice prin asigurarea securităţii echipamentelor tehnice şi a produselor program, protecţiei datelor personale, garantarea inviolabilităţii vieţii private;
dezvoltarea unei societăţi stabile şi sigure prin utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în prevenirea şi managementul crizelor, în protecţia mediului, asigurarea securităţii cetăţenilor şi a statului;
dezvoltarea culturii informaţionale prin crearea condiţiilor ca orice persoană, indiferent de gen, apartenenţa etnică şi limba vorbită, convingerile religioase şi statutul social, să aibă acces la programele de instruire în domeniul informaticii;
integrarea în spaţiul informaţional regional şi internaţional.
Realizarea obiectivelor de bază ale prezentei Strategii necesită intervenţii majore în următoarele domenii:
cadrul legislativ-normativ, care trebuie racordat la cerinţele sociale, realizările progresului ştiinţific şi necesităţile de dezvoltare ale tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, activitatea cărora trebuie revăzută conform cerinţelor societăţii informaţionale;
ştiinţa teoretică şi aplicativă, misiunea de bază a căreia constă în acumularea de noi cunoştinţe şi implementareainovaţiilor;
sistemul educaţional, sarcina căruia constă în promovarea culturii informaţionale şi pregătirea cetăţenilor pentru a beneficia în volum deplin de oportunităţile oferite de societatea informaţională;
industria de produse şi sectorul de prestări servicii informatice şi de comunicaţii, potenţialul cărora încă nu este valorificat în deplină măsură;
infrastructura informaţională, care trebuie extinsă şi modernizată în scopul reducerii decalajului faţă de ţările vest-europene.
Obiectivul strategic
Republica Moldova va deveni un membru activ şi competitiv al noii economii bazate pe cunoştinţe, fapt ce va asigura calea democratică spre dezvoltare şi prosperitate economică. Pentru a realiza acest obiectiv strategic, Guvernul îşi va asuma rolul de conducere în crearea condiţiilor necesare, ce vor favoriza apariţia unei societăţi informaţionale naţionale, care se va integra în totalitate în Societatea Informaţională Europeană.
III. Principiile de bază ale Strategiei
La edificarea societăţii informaţionale se vor respecta următoarele principii formulate la nivel naţional:
egalitate - indiferent de poziţia în societate şi tipul de proprietate, interesele tuturor participanţilor sînt considerate egale, respectîndu-se principiul echităţii sociale;
protecţie şi securitate - respectarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor prin metode, chemate să specifice regulile de utilizare a informaţiilor şi să garanteze respectarea acestor reguli, fapt ce va garanta că toate informaţiile de interes public şi privat sînt accesate în conformitate cu specificaţiile lor de securitate;
transparenţă şi deschidere - toate activităţile legate de implementarea prezentei Strategii se vor desfăşura deschis, fiind discutate în mod public, folosindu-se în acest scop toate mijloacele posibile, iar ideile şi propunerile tuturor părţilor, în măsura posibilităţilor, vor fi auzite şi luate în considerare. Tendinţa de deschidere este considerată ca un pas important în vederea sporirii eficienţei parteneriatului Guvern - societatea civilă şi va fi susţinută prin fapte reale, care vor confirma influenţa doleanţelor şi propunerilor formulate de cetăţeni asupra deciziilor care le influenţează viaţa;
accesibilitate - atunci cînd este vorba de drepturile fundamentale ale persoanei, fiecare cetăţean este în drept să ceară şi trebuie să fie sigur că îi vor fi puse la dispoziţie informaţiile de interes public ale instituţiilor statului, organizaţiilor neguvernamentale, structurilor private şi de altă natură. Punerea la dispoziţia fiecărui membru al societăţii a informaţiilor guvernamentale sau altui tip de informaţii de interes comun şi posibilitatea discutării deschise a problemelor vitale ale cetăţenilor sînt considerate drept sferă de deservire socială, iar controlul şi managementul acestei sfere nu poate fi monopolul unor instituţii publice sau private;
orientare socială - acţiunile principale în cadrul implementării Strategiei vor lua în considerare protecţia intereselor sociale ale cetăţenilor. Indiferent de nivelul de accesare, autorităţile administraţiei publice vor pune la dispoziţia cetăţenilor şi altor membri ai societăţii două tipuri de informaţii:
informaţii necesare pentru sporirea calităţii vieţii membrilor societăţii, acestea fiind prestate liber şi fără plată;
informaţii pentru asigurarea necesităţilor specifice ale unor cetăţeni sau organizaţii, care pot fi puse la dispoziţie contra plată;
aspectul naţional - dezvoltarea resurselor informaţionale naţionale, crearea industriei tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii autohtone, digitalizarea tezaurului ştiinţific şi cultural, crearea conţinutului Internet naţional;
cooperare internaţională - consolidarea cadrului juridic bilateral şi multilateral în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, susţinerea proiectelor internaţionale privind dezvoltarea acestor tehnologii, modalitatea implementării Strategiei fiind coordonată cu dezvoltarea societăţii informaţionale la nivel global;
bază legislativă adecvată - crearea unui cadru legal, coordonat cu Aquis-ul comunitar european, fapt ce va asigura condiţii egale de existenţă şi dezvoltare tuturor subiecţilor pe piaţa tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, indiferent de afilierea politică, amplasarea geografică, statutul economic şi social;
prioritatea reglementării legislative - în procesul edificării societăţii informaţionale metodele bazate pe reglementări legislative vor avea prioritate faţă de soluţiile de ordin economic şi administrativ;
caracterul sistemic - abordarea sistemică a proceselor de dezvoltare şi de utilizare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, coordonarea şi sincronizarea lor cu strategiile de dezvoltare din alte domenii;
gradualitatea implementării - avînd în vedere dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, în scopul utilizării cît mai eficiente a resurselor disponibile, implementarea activităţilor preconizate în prezenta Strategie se va efectua gradual, pe etape. Programele şi proiectele vor fi elaborate şi implementate luînd în considerare priorităţile, constrîngerile financiare şi posibilitatea obţinerii rezultatelor maxime în timp minim;
primatul culturii informaţionale - cunoştinţele şi abilităţile din domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii trebuie să devenă familiare tuturor membrilor societăţii, asigurîndu-se astfel susţinerea cetăţenilor şi valorificarea oportunităţilor oferite de societatea informaţională;
principiul "primei persoane" - conducătorii autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, instituţiilor şi întreprinderilor vor fi interesaţi şi obligaţi să dirijeze personal şi nemijlocit procesul de implementare a prezentei Strategii şi să controleze direct acest proces;
prioritatea producătorului - în condiţii egale prioritate are producătorul local de produse informaţionale şi de comunicaţii, serviciile prestate de aceştia;
fezabilitatea economică - posibilitatea de a realiza un proiect de investiţie eficient prin compararea tuturor cheltuielilor cu veniturile viitoare;
corelarea cu programele naţionale - obiectivele Strategiei sînt sincronizate cu Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei (SCERS) şi Programul Naţional "Satul Moldovenesc".
IV. Priorităţile strategice, obiectivele generale
şi domeniile de intervenţie
Se declară următoarele direcţii prioritare ale Strategiei:
de ordin economic:
creşterea competitivităţii agenţilor economici şi crearea de noi locuri de muncă prin valorificarea oportunităţilor oferite de noile tehnologii informaţionale şi de comunicaţii în dezvoltarea comerţului electronic, modernizarea managementului afacerilor, finanţelor şi a resurselor umane, promovarea de noi produse şi servicii;
atingerea gradului de dezvoltare a infrastructurii societăţii informaţionale ce asigură accesul nediscriminatoriu la resursele informaţionale a tuturor categoriilor de solicitanţi prin crearea condiţiilor de implementare graduală a tehnologiilor de ultimă oră;
de ordin social:
consolidarea democraţiei şi a instituţiilor statului de drept prin participarea activă a cetăţenilor la viaţa politică, facilitarea accesului nediscriminatoriu la informaţia publică;
instituţionalizarea metodelor şi tehnicilor oferite de tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii în tot sistemul educaţional, pentru ca el să ofere acces la instruire continuă;
crearea spaţiului informaţional cultural, protejarea şi valorificarea patrimoniului naţional şi asigurarea accesului liber la valorile culturale naţionale şi universale pentru toţi membrii societăţii prin implementarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţii;
extinderea accesului la serviciile medicale şi ameliorarea calităţii acestora prin implementarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţii în toate sectoarele sistemului de ocrotire a sănătăţii: asistenţa medicală primară, specializată şi de urgenţă, prevenirea şi profilaxia maladiilor, educaţia sanitară şi pregătirea cadrelor medicale, managementul sanitar.
1. Expansiunea rapidă a infrastructurii societăţii  informaţionale la nivel naţional
Infrastructura informaţională şi de comunicaţii formează suportul material necesar pentru edificarea şi dezvoltarea societăţii informaţionale. Principalele componente ale infrastructurii informaţionale şi de comunicaţii sînt sistemele de comunicaţie şi de transmisiuni, joncţiunile de interconectare, reţelele transport date, computerele (hardware) şi produse program (software).
În ultimul deceniu sectorul telecomunicaţiilor şi informaticii a devenit unul din cele mai dinamice şi viabile sectoare ale economiei naţionale a Moldovei. Investiţiile şi aplicarea tehnologiilor avansate au generat o adevărată revoluţie în acest domeniu. În mai puţin de zece ani cu paşi rapizi s-au dezvoltat telefonia fixa, telefonia mobilă şi serviciile transport date (Internetul). S-a diversificat, în mod considerabil, spectrul serviciilor cum ar fi: IP-telefonia, serviciile prestate cu cartele preplătite, mesageria vocală, videoconferinţa, acces de bandă largă prin bucla locală ADSL etc. De asemenea, în ritmuri rapide a evoluat şi structura sectorului telecomunicaţiilor, a sporit în mod substanţial numărul reţelelor şi tipurilor de reţele, care necesită interconectare: reţelele de telefonie fixă, reţelele de telefonie mobilă, reţelele Internet, reţelele de cablu ale companiilor TV etc.
Conform datelor Departamentului Statistică şi Sociologie, în anul 2003 Produsul Intern Brut (PIB) a constituit 27297 mil. lei, înregistrînd în termeni reali o creştere de 6,3% faţă de anul 2002. Creşterea PIB a fost determinată, în temei, de majorarea valorii adăugate brute în industrie - cu 12,1% şi servicii - cu 8,2%, inclusiv în transporturi şi comunicaţii - cu 8,8%.
În raport cu anul 2002, volumul serviciilor de telecomunicaţii şi informatică, calculat în baza veniturilor pe servicii aparte, a crescut în anul 2003 cu 39,4%, atingînd cifra de 1,98 mlrd. lei. Aceste date demonstrează că creşterea în sectorul de telecomunicaţii şi informatică este de 6,3 ori mai mare decît creşterea PIB-ului în ansamblu.
Ponderea volumului serviciilor de comunicaţii în PIB, în anul 2003 a fost de 7,2%, în comparaţie cu 6,3% în anul 2002. Ponderea serviciilor de telecomunicaţii în Valoarea Adăugată Brută a serviciilor constituie 14,3%, în comparaţie cu valoarea de 12,3% înregistrată în anul 2002. Investiţiile făcute în sectorul telecomunicaţiilor şi informaticii au constituit în anul 2003 peste 710 mil. lei.
Telefonia fixă
Pe parcursul anilor '90 rata penetrării telefoniei fixe aproape s-a dublat, iar în perioada 2000-2003 acest indice, raportat la 100 de locuitori, a crescut anual cu circa 2%. La finele anului 2003 rata de penetrare a numărului total de linii telefonice a constituit 21,7% (fig. 1).
Figura 1. Evoluţia indicilor de penetrare a telefoniei fixe
 
    Sursa
: Departamentul Statistică şi Sociologie, 2003.
În pofida faptului că rata penetrării telefoniei fixe este în creştere, discrepanţa dintre localităţile urbane şi cele rurale rămîne practic fără schimbări, fapt ce limitează accesul populaţiei de la sate la serviciile respective. În ansamblu, deşi se înregistrează o creştere uşoară, rata de penetrare a telefoniei fixe este circa de două ori mai mică decît media europeană (45,4), fiind comparabilă cu cea din Rusia (21,8) şi România (20,0).
Pe parcursul anilor 2000-2003 s-a menţinut tendinţa de creştere a nivelului de digitalizare a reţelelor de telefonie fixă, factor ce contribuie în mod decisiv la îmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate. Deşi ponderea capacităţii de linii digitale montate a atins în anul 2003 valoarea de 52%, ea rămîne încă relativ joasă, fiind mai mică în comparaţie cu cea din ţările din Europa Centrală şi ţările Uniunii Europene, unde procesul de digitalizare a reţelelor de telefonie fixă practic a fost finalizat.
În anul 2003 volumul total al investiţiilor în telefonia fixă a constituit aproximativ 452 mil. lei (circa 28,7 mil. Euro), fiind mai mic, în comparaţie cu anul 2002, cu circa 19%. Majoritatea investiţiilor au fost valorificate prin extinderea capacităţii comutatoarelor şi conectării noilor abonaţi; modernizarea, dezvoltarea şi construcţia comutatoarelor în centrele raionale; dezvoltarea şi modernizarea comutatoarelor şi buclei locale în zonele rurale.
Telefonia mobilă
Telefonia mobilă se dezvoltă în Moldova destul de rapid, numărul de abonaţi dublîndu-se practic în fiecare an. Piaţa telefoniei mobile din republică demonstrează o creştere importantă a numărului de utilizatori, de la circa o mie de abonaţi în anul 1996 pînă la 469 mii de abonaţi în anul 2003.
La momentul actual, majoritatea absolută a serviciilor de telefonie mobilă sînt prestate de doi operatori, care asigură o acoperire de circa 75% din teritoriul ţării, numărul abonaţilor constituind 13,2% din numărul total al locuitorilor Moldovei.
Din cauza preţurilor relativ înalte la serviciile de telefonie mobilă şi acoperirea teritorială insuficientă, în special, în cazul zonelor rurale, rata de penetrare a telefoniei mobile în Moldova este cu mult mai mică decît media europeană (43,5%), România (24,0%) şi alte ţări din Europa (fig. 2).
Figura 2. Rata de penetrare a telefoniei mobile
   

Valoarea investiţiilor în sectorul telefoniei mobile a constituit în anul 2003 circa 167 mil. lei (circa 10,4 mil. Euro), ceea ce reprezintă 26,8% din totalul investiţiilor efectuate în telecomunicaţii.
Transport date şi acces la Internet
Serviciile de transport date şi acces la Internet reprezintă 5,3% din valoarea totală a pieţei de telecomunicaţii din Moldova. În anul 2003 valoarea pieţei acestor servicii a înregistrat, comparativ cu anul 2002, o creştere de 122%.
De asemenea, pe parcursul ultimilor ani se atestă o creştere semnificativă a numărului de companii autorizate să ofere servicii în domeniul informaticii. Astfel, la începutul anului 2004, circa 280 de companii deţineau autorizaţii de prestare a serviciilor respective, inclusiv 72 - de prestare a serviciilor de transport date prin reţele terestre şi/sau VSAT, 50 - de prestare a serviciilor de IP-telefonie (fig. 3).
Figura 3. Structura licenţelor acordate în domeniul informaticii

Sursa: Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică, 2003.
Creşterea investiţiilor şi extinderea numărului de companii prestatoare de servicii transport date şi acces la Internet favorizează creşterea rapidă a numărului de utilizatori Internet, care, pe parcursul anilor 1997-2003 s-a majorat de la 0,3 la 8,0 utilizatori la 100 de locuitori. Totuşi, rata de penetrare a Internetului în Moldova rămîne relativ joasă, media pe Europa fiind de 25 de utilizatori la 100 de locuitori.
În pofida faptului că numărul companiilor ce au licenţă de prestare a serviciilor în domeniul comunicaţiilor şi informaticii este mare, ponderea operatorilor care de-facto prestează astfel de servicii este relativ mică. Astfel, în domeniul transport date şi organizarea de Internet cluburi numai 54% din companiile deţinătoare de licenţe sînt active pe piaţă, în domeniul IP-telefonie - 52%, iar în domeniile elaborării de produse program, instalării şi efectuării de lucrări de construcţie-montaj - doar 63%.
Obstacole în dezvoltarea infrastructurii societăţii informaţionale
Principalele obstacole care împiedică dezvoltarea infrastructurii societăţii informaţionale sînt:
cadrul instituţional nearmonizat, condiţiile investiţionale neatractive, legislaţia şi reglementările neadecvate;
ineficienţa politicilor precedente de atragere a partenerilor şi investitorilor strategici;
nivelul redus al accesului la magistralele de comunicaţii şi Internet, cauzat de ineficienţa politicii de preţuri şi a volumului mic de investiţii în infrastructura de acces;
decalajul de acces între categoriile de utilizatori rurali şi cei urbani, dintre categoriile sociale, persoanele cu disabilităţi, dintre nivelul tehnologic al infrastructurii şi cerinţele serviciilor noi în curs de apariţie;
remunerarea neadecvată a forţei de muncă în domeniu şi, drept consecinţă, exodul forţei de muncă înalt calificate;
nivelul înalt al pirateriei în domeniul produselor program, lacune în procesul de implementare a legislaţiei privind respectarea dreptului de autor în domeniul tehnologiei informaţionale.
Factorii ce favorizează dezvoltarea infrastructurii societăţii informaţionale
Factorii principali ce favorizează dezvoltarea infrastructurii societăţii informaţionale sînt:
liberalizarea pieţei de telecomunicaţii şi voinţa politică a factorilor de decizie;
creşterea rapidă a cererii de produse şi servicii în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
dinamica pozitivă a principalilor indici de dezvoltare, poziţia geografică favorabilă, potenţialul intelectual ridicat al Moldovei;
oportunităţi de a obţine de la donatorii externi fonduri destinate modernizării autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, asigurării accesului cetăţenilor la informaţia publică, dezvoltarea mediului de afaceri şi creşterea calităţii vieţii prin implementarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
oportunităţi oferite de preluarea experienţei şi dezvoltarea infrastructurii societăţii informaţionale în contextul programelor Uniunii Europene, politicilor şi planurilor de acţiune e-Europe 2002, e-Europe+ şi e-Europe 2005.
Obiectivul general
Atingerea gradului de dezvoltare a infrastructurii societăţii informaţionale ce asigură accesul nediscriminatoriu la resursele informaţionale a tuturor categoriilor de solicitanţi.
Obiective specifice:
dezvoltarea cadrului legislativ-normativ şi racordarea lui la rigorile Uniunii Europene;
ameliorarea sistemului de reglementare în industria şi serviciile comunicaţiilor electronice;
dezvoltarea pieţei şi stimularea competiţiei pe piaţa serviciilor informaţionale, în special în domeniul comunicaţiilor electronice;
dezvoltarea şi extinderea infrastructurii de comunicaţii electronice, majorarea capacităţilor de conectivitate externă şi internă;
implementarea pe scară largă a tehnologiilor moderne de comunicaţii multiservice şi broadband (tehnologiile 3G, UMTS, WiFi, ISDN, IPv6);
implementarea serviciului de acces universal în localităţile Moldovei;
dezvoltarea industriei de conţinut digital şi de aplicaţii informatice.
Domenii de intervenţie
Cadrul legislativ-normativ
Armonizarea cadrului legislativ şi de reglementare se efectuează prin elaborarea:
proiectului legii comunicaţiilor electronice;
proiectului legii de combatere a fraudei prin mijloace electronice.
Cadrul instituţional şi de reglementare:
ajustarea împuternicirilor organului central de specialitate la cerinţele şi condiţiile actuale de dezvoltare a societăţii informaţionale;
modificarea statutului Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică prin oferirea unei autonomii efective;
implementarea mecanismului economiei de piaţă.
Sarcini pe termen scurt (pînă în anul 2007):
privatizarea întreprinderilor de stat în domeniu (Moldtelecom, Radiocom, MoldData etc.);
crearea condiţiilor atractive pentru investitori în domeniu;
adoptarea şi promovarea legii comunicaţiilor electronice în corespundere cu noul cadru reglementar al UE;
elaborarea cadrului normativ pentru determinarea şi monitorizarea calităţii serviciilor de comunicaţii şi crearea centrelor de certificare;
crearea fondului serviciului universal şi lansarea serviciului universal (la nivelul de acoperire de cel puţin 40% din localităţi);
crearea reţelei naţionale transport date la capacităţile necesare, inclusiv atingerea indicilor medii europeni de dezvoltare în domeniu (telefonia fixă - 28% din locuitori, telefonia mobilă - 30% din locuitori, Internet la domiciliu - 10% din gospodării casnice);
implementarea în reţelele mobile GSM existente a serviciilor transport date prin comutaţia pachetelor (tehnologiile GPRS, EDGE);
lansarea unui program internaţional de televiziune a Moldovei în format digital, prin satelit.
Sarcini pe termen mediu (pînă în anul 2010):
migrarea infrastructurii tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii de la comutaţia canalelor (TDM - Time Domain Multiplexing) la comutaţia pachetelor (NGN - New Generation Network), în bandă largă;
atingerea indicilor medii europeni de dezvoltare în domeniu (telefonia fixă - 35% din locuitori, telefonia mobilă - 45% din locuitori, Internet la domiciliu - 20% din gospodării casnice, serviciu universal - 100% din localităţi);
lansarea programului naţional de televiziune a Moldovei în regim digital terestru.
Sarcină de perspectivă, după anul 2010:
apropierea de nivelul de dezvoltare şi racordarea la rigorile Uniunii Europene în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii.
2. Guvernarea şi democraţia electronică: reforma autorităţilor administraţiei publice, îmbunătăţirea prestării serviciilor către cetăţeni  şi întărirea participării democratice
Din punctul de vedere al tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, guvernarea îndeplineşte două funcţii principale: administrarea resurselor (umane, materiale, financiare, informaţionale ş.a.) şi intermedierea persoanelor (fizice sau juridice), inclusiv în relaţiile acestora cu statul. Administrarea presupune sporirea eficienţei utilizării resurselor informaţionale de stat în vederea creşterii nivelului de dezvoltare a societăţii şi ameliorarea calităţii vieţii cetăţenilor.
Intermedierea permite persoanelor soluţionarea problemelor proprii, inclusiv a celor legate de interacţiunea cu statul, în baza unor principii unanim acceptate, cum ar fi echitate şi protecţie, transparenţă şi vizibilitate, timp minim de răspuns etc. În cazul intermedierii, scopul principal constă în maximizarea satisfacţiei persoanei, respectînd restricţiile, generate de cadrul legal, instituţional şi de altă natură, prin oferirea de servicii în format electronic.
Componentele şi serviciile guvernării electronice
Serviciile electronice reprezintă o alternativă mai eficientă şi mai ieftină, care permite guvernării să fie mai aproape de cetăţeni şi să se adapteze la cerinţele acestora. Deplasarea procesului de adoptare a deciziilor la nivelul cetăţenilor creează o situaţie social-economică absolut nouă. Procesul fiind interactiv, iar luarea deciziilor descentralizată, apar noi posibilităţi, dar şi noi responsabilităţi. Una dintre problemele principale este generată de faptul că atît cetăţenii, cît şi funcţionarii publici vor fi obligaţi să-şi schimbe modul de activitate în condiţiile unei structuri interactive de reţea, să-şi sporească nivelul de cunoaştere a computerului, să înveţe continuu pe întreg parcursul vieţii.
Participanţii implicaţi în procesul de guvernare electronică pot fi clasificaţi în trei categorii: instituţiile publice de nivel local şi de nivel central, cetăţenii şi firmele private (businessul). În consecinţă, guvernarea electronică include trei componente de bază: Guvern-cetăţean, Guvern-business şi Guvern-Guvern. Ultima componentă include subcomponenta Guvern-angajaţii autorităţilor administraţiei publice, accentuîndu-se astfel rolul funcţionarilor publici în exercitarea actului de guvernare.
Serviciile din categoria Guvern-cetăţean, propuse de către Uniunea Europeană prin intermediul mijloacelor electronice aduc guvernarea mai aproape de cetăţeni. Fără a fi nevoit să cunoască subtilităţile funcţionării autorităţilor administraţiei publice, cetăţeanul îşi va rezolva majoritatea problemelor asociate on-line: taxe pe venit, servicii de căutare a unui loc de muncă prin intermediul oficiilor de muncă, contribuţii la securitatea socială, documente personale (paşaport si licenţe pentru conducătorii auto), înmatricularea maşinilor, cereri pentru obţinerea autorizaţiilor de construcţie, declaraţii către poliţie, biblioteci publice, registre de stare civilă, înscriere la universităţi/facultăţi, anunţarea schimbării de domiciliu, servicii legate de sănătate.
Serviciile din categoria Guvern-business materializează cele mai disputate şi mai complexe relaţii din sfera guvernării electronice, deoarece întreprinderile reprezintă motorul creşterii economice a unei ţări. Serviciile electronice, furnizate de stat în favoarea acestui sector, trebuie să fie pe măsura importanţei sale. Pe de altă parte, achiziţiile şi licitaţiile guvernamentale se amplasează tot mai mult pe Internet, acest lucru însemnînd transparenţă şi costuri mai scăzute. Pornind de la tendinţele mondiale, aceste servicii publice de bază sînt: contribuţia socială a angajaţilor, taxe ale corporaţiilor, TVA, înmatricularea unei noi companii, transmiterea de date către oficiile de statistică, declaraţii vamale, permise legate de mediu, achiziţii publice.
Serviciile din categoria Guvern-Guvern facilitează comunicarea şi interacţiunea între instituţiile publice prin mijloace electronice, contribuind astfel la soluţionarea eficientă a problemelor complexe ce necesită prelucrarea datelor deţinute de mai multe instituţii centrale şi/sau locale. Problemele, care apar în implementarea serviciilor Guvern-Guvern sînt generate nu atît de dificultăţile tehnologice, cît de complexitatea managementului afacerilor publice. În acest domeniu se va promova guvernarea "în colaborare", iar implementarea serviciilor Guvern-Guvern vor rezolva o mare parte din problemele de comunicare şi vor conduce la eficientizarea autorităţilor administraţiei publice.
Pentru crearea componentei Guvern-Guvern sînt necesare trei tipuri de aplicaţii:
aplicaţii, care realizează funcţia majoră a statului de a facilita transparenţa şi schimbul liber de informaţii între cetăţean şi stat;
aplicaţii, pentru îndeplinirea rolului statului de furnizor de servicii guvernamentale;
votul electronic, care deşi nu este în esenţă un serviciu guvernamental, face parte din sfera relaţiilor dintre stat şi cetăţeni, fiind un mod de exercitare şi de consolidare a coeziunii sociale.
Subcategoria Guvern-angajaţii autorităţilor administraţiei publice include managementul electronic al relaţiilor dintre instituţiile autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi angajaţii acestora prin intermediul noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţii. Aplicaţiile din această subcategorie sînt de două tipuri: aplicaţii care facilitează îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu şi aplicaţii pentru managementul situaţiei de salariat a funcţionarului public.
Utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în autorităţile administraţiei publice
Conform datelor statistice, circa 22% din locurile de muncă din instituţiile guvernamentale sînt dotate cu computere personale. Practic, toate instituţiile guvernamentale au acces la Internet, însă ponderea computerelor conectate la reţeaua globală este relativ joasă şi nu depăşeşte valoarea de 13%. Doar 77% din instituţiile guvernamentale au un site sau o pagină Web proprie.
Evaluarea site-urilor şi a paginilor Web ale instituţiilor guvernamentale demonstrează că procesul de implementare a serviciilor electronice de tipul Guvern-cetăţean, Guvern-business şi Guvern-Guvern se află la o etapa incipientă, facilităţile oferite avînd mai mult un caracter demonstrativ, în detrimentul celui aplicativ. Doar 14% din site-urile guvernamentale oferă cetăţenilor posibilitatea să adreseze autorităţilor respective întrebări on-line şi numai 29% din site-uri dispun de facilităţi de tipul feedback (posibilităţi de conexiune inversă).
Sondajele on-line, efectuate pe eşantioane reprezentative la nivel naţional pentru toate categoriile de populaţie ce utilizează Internetul, demonstrează că doar 5,9% din persoanele ce navighează în reţea accesează site-urile guvernamentale, cauzele principale fiind lipsa de servicii la distanţă şi conţinutul monoton, static al acestora (fig. 4).
Figura 4. Scopul utilizării Internetului

Notă: Suma pe categorii depăşeşte valoarea de 100%, dat fiind faptul că respondenţii au avut posibilitatea să indice mai multe variante de răspuns.
Sursa: Serviciul Independent de Sociologie şi Informaţii "Opinia", 2004.
Accesul cetăţenilor la informaţiile autorităţilor administraţiei publice
Implementarea guvernării electronice presupune accesul neîngrădit al cetăţenilor, indiferent de statutul social şi locul de trai, la facilităţile oferite de tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii. Studiile gospodăriilor casnice, efectuate pe parcursul anului 2004 au demonstrat că doar 29% din gospodării au acces la computer, iar ponderea gospodăriilor în care se utilizează computerul este şi mai mică, fiind doar de 23%. Dacă în localităţile urbane circa 12,7% din gospodării dispun de cel puţin un computer la domiciliu, în cazul localităţilor rurale valoarea acestui indicator este de 7,4 ori mai mică, fiind doar de 1,7% (sursa: Business Consulting Institute).
Decalajul digital persistă nu numai între localităţile urbane şi cele rurale, dar şi între regiunile ţării. Astfel, ponderea gospodăriilor care dispun de un computer la domiciliu în raioanele centrale este de 9,8%, pe cînd în cele de nord - 2,8%, iar în cele de sud - 3,3% (sursa: Business Consulting Institute).
O situaţie similară se atestă şi în cazul Internetului, ponderea gospodăriilor casnice care au acces la această facilitate fiind de 19,7%. Menţionăm însă că doar 3,5% din gospodării au acces la Internet direct la domiciliu, principalele puncte de acces pentru membrii celorlalte gospodării fiind Internet-cafenelele - 10,1%, locul de muncă - 5,6%, instituţiile deînvăţămînt - 4,5% sau domiciliul prietenilor - 3,2%. În consecinţă, ponderea gospodăriilor care utilizează Internetul este relativ mică, site-urile guvernamentale fiind accesate doar de 20,1% din membrii gospodăriilor care au acces la reţeaua globală Internet.
Afirmarea democraţiei electronice
O componentă indispensabilă a societăţii informaţionale este e-democraţia, noţiune ce semnifică activitatea şi interacţiunea cetăţenilor, instituţiilor publice şi organizaţiilor politice prin intermediul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii. Scopul acestor activităţi constă în dezvoltarea şi promovarea în continuare a valorilor democratice prin participarea cetăţenilor la procesul decizional alături şi împreună cu autorităţile administraţiei publice, astfel încît aceştia să sesizeze în mod real rezultatele eforturilor lor. Facilităţile oferite de tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii, în special mediile de comunicaţii în care se realizează interacţiunea cetăţenilor, organizaţiilor şi instituţiilor politice devin astfel instrumente de bază în procesul de modernizare a societăţii şi a structurilor guvernamentale.
Dacă guvernarea electronică se referă, în principal, la gradul de accesibilitate la serviciile guvernării, indiferent de timpul şi locul aflării cetăţeanului, democraţia electronică se referă la rolul activ al cetăţeanului de a-şi lărgi posibilităţile prin intermediul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii. Astfel, democraţia electronică permite cetăţenilor să se implice în activitatea instituţiilor publice, participînd la procesul decizional, iar guvernării să reacţioneze în modul adecvat la necesităţile cetăţenilor.
Evoluţia Republicii Moldova în domeniul democraţiei electronice trebuie estimată din două perspective: cea oferită de guvernare şi cea referitoare la capacitatea societăţii civile de a beneficia de oferta guvernamentală (infrastructura, informaţiile, standardele, produsele program, cadrul legislativ etc.), destinată participării active a cetăţenilor la dezvoltarea şi consolidarea democraţiei.
În prezent, în ţara noastră există elaborări electronice de stocare şi accesare a datelor de interes general ale Departamentului Tehnologii Informaţionale, Departamentului Statistică şi Sociologie, Departamentului Vamal, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, altor instituţii publice, menite să soluţioneze necesităţile sociale şi pe cele interne ale acestor instituţii. Aceste elaborări nu oferă însă posibilitatea accesării şi utilizării datelor la toate nivelurile autorităţilor administraţiei publice şi de către societatea civilă. Cu toate că mai multe instituţii publice, precum Parlamentul, Preşedinţia, unele ministere şi departamente oferă acces cetăţenilor la un anumit gen de informaţie privind activitatea lor prin intermediul site-urilor pe care le menţin, această ofertă nu este una interactivă. Pînă în prezent nu au fost elaborate şi implementate standardele referitoare la integrarea datelor departamentale într-un sistem comun şi facilitarea accesului cetăţenilor la acestea.
Un rol important în dezvoltarea şi afirmarea democraţiei electronice îi revine societăţii civile, componentele principale ale căreia - partidele politice, sindicatele, patronatele, mass-media, organizaţiile neguvernamentale, unele organizaţii religioase, şi-au dezvoltat propriile capacităţi informaţionale. Astfel, analiza prezenţei şi conţinutului site-urilor Web din Republica Moldova demonstrează că din cele aproximativ 2000 de site-uri, circa 960 (48%) aparţin societăţii civile, iar conţinutul acestora este accesibil nu numai în limba română, dar şi în limbile de circulaţie internaţională.
Conform sondajelor naţionale, scopul accesării paginilor WEB de către cetăţenii ce vizitează site-urile guvernamentale este legat, în principal, de exercitarea dreptului la informare şi mai puţin, de influenţare a deciziilor care le afectează viaţa (fig. 5). Acest fapt se explică prin valorificarea insuficientă a facilităţilor oferite de noile tehnologii informaţionale: sondajele on-line, votul electronic, confirmarea identităţii la distanţă etc.
Figura 5. Scopul accesării site-urilor guvernamentale

Notă: Suma pe categorii depăşeşte valoarea de 100%, dat fiind faptul că respondenţii au avut posibilitatea să indice mai multe variante de răspuns.
Sursa: Serviciul Independent de Sociologie şi Informaţii "Opinia", 2004.
Obstacole în dezvoltarea guvernării şi democraţiei electronice:
lipsa unei viziuni clare referitor la necesitatea reingineriei autorităţilor administraţiei publice în scopul trecerii ei la guvernarea electronică;
lacunele cadrului legislativ-normativ în domeniu, în special a celui referitor la asigurarea accesului liber la resursele informaţionale publice, protecţia şi confidenţialitatea datelor personale;
imperfecţiunile proceselor de elaborare a bugetelor autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, absenţa de alocări bugetare, destinate implementării tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în autorităţile administraţiei publice;
inconsecvenţa şi ineficienţa politicilor de standardizare şi monitorizare a resurselor informaţionale publice;
inegalitatea digitală între autorităţile administraţiei publice de diferite niveluri: localităţile urbane şi cele rurale;
ponderea redusă a mijloacelor materiale şi financiare autohtone, comparativ cu cele provenite din donaţiile externe, destinate dezvoltării resurselor informaţionale ale societăţii civile;
limitele cognitive, rezistenţa la schimbare, gîndirea convenţională, cultura organizaţională neadecvată cerinţelor societăţii informaţionale.
Factorii ce favorizează dezvoltarea guvernării şi democraţiei electronice:
nivelul înalt de alfabetizare al populaţiei, inclusiv cunoaşterea mai multor limbi;
existenţa unei infrastructuri de comunicaţii relativ bine dezvoltate;
posibilitatea accesării Internetului din majoritatea localităţilor Moldovei;
sistemul de învăţămînt secundar şi superior avansat în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
creşterea gradului de utilizare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii de către funcţionarii publici şi de tot mai mulţi cetăţeni;
conştientizarea necesităţii implementării guvernării electronice de factorii de decizie de nivel inferior şi mediu şi de categorii tot mai largi de populaţie;
tendinţa de aliniere la standardele Uniunii Europene;
capacităţile umane şi instituţionale suficient de dezvoltate ale societăţii civile, experienţa acumulată în conlucrarea organizaţiilor neguvernamentale şi autorităţile administraţiei publice de toate nivelurile;
potenţialul semnificativ de monitorizare a politicilor publice de către societatea civilă;
disponibilitatea organismelor internaţionale de a susţine eforturile de informatizare a autorităţilor administraţiei publice.
Obiectivul general
Consolidarea democraţiei şi a instituţiilor statului de drept prin participarea activă a cetăţenilor la viaţa politică, facilitarea accesului nediscriminatoriu la informaţia publică, îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice.
Obiective specifice:
asigurarea transparenţei activităţii autorităţilor administraţiei publice şi participarea cetăţenilor la viaţa politică prin intermediul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
asigurarea accesului nediscriminatoriu la informaţia publică şi respectarea principiilor confidenţialităţii datelor personale;
oferirea de servicii publice în format electronic pentru cetăţeni şi mediul de afaceri;
reingineria autorităţilor administraţiei publice pentru alinierea la cerinţele guvernării electronice;
crearea sistemelor şi aplicaţiilor informatice menite să susţină procesele de reformă politică, socială şi economică din ţară;
dezvoltarea pieţei forţei de muncă prin asigurarea accesului liber a populaţiei şi a agenţilor economici la informaţia în domeniu;
dezvoltarea infrastructurii informaţionale destinate implementării guvernării electronice;
creşterea nivelului de pregătire în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii a angajaţilor publici;
dezvoltarea cadrului legislativ destinat implementării democraţiei electronice;
asigurarea accesului organelor abilitate cu alcătuirea listelor de alegători la datele care dovedesc dreptul de vot în secţia de votare respectivă;
adoptarea prin intermediul consultanţei on-line a unor decizii politice mai eficiente;
elaborarea, testarea şi implementarea votării electronice şi asigurarea exercitării acestui drept pentru cetăţenii aflaţi în afara ţării;
stabilirea unui parteneriat durabil între societatea civilă şi autorităţile administraţiei publice în domeniul edificării societăţii informaţionale.
Domenii de intervenţie
Cadrul legislativ-normativ
Pentru a maximiza beneficiile sociale şi economice ale aocietăţii informaţionale, statul va crea un mediu de încredere transparent şi un cadru legal şi de reglementare nediscriminatoriu, care va încuraja inovaţia tehnologică, competenţa şi competiţia.
Armonizarea şi dezvoltarea cadrului legislativ şi normativ cu Aquis-ul comunitar privind normele şi procedurile care vor asigura desfăşurarea în bune condiţii a accesului la informaţii şi serviciile publice electronice se vor realiza prin elaborarea şi/sau actualizarea legilor referitoare la:
arhivarea electronică a documentelor;
protecţia datelor cu caracter personal;
concesionarea organizării si accesării bazelor de date publice;
obligativitatea respectării cadrului tehnologic adoptat;
achiziţiile publice electronice;
combaterea fraudelor electronice şi accesului neautorizat la informaţiile electronice;
accesul la informaţie;
drepturile şi obligaţiile cetăţeanului în cadrul societăţii informaţionale;
controlul public asupra activităţii instituţiilor publice;
consultanţa on-line;
votarea electronică şi alcătuirea listelor de alegători în baza registrului de stat al populaţiei.
Cadrul tehnologic
continuarea şi accelerarea activităţilor de creare a resurselor informaţionale de interes general: nomenclatoare, registre generale, bănci de date de interes public etc.;
implementarea specificaţiilor semnăturii electronice a documentelor;
stabilirea standardelor de interconectare a sistemelor;
standardizarea formatului mesajelor folosite pentru comunicaţia cu portalul de acces la serviciile de guvernare electronică;
implementarea protocolului pentru transmiterea documentelor la portalul de acces la serviciile de guvernare electronică;
elaborarea, adoptarea şi recomandarea pentru utilizare a ghidurilor unificate pentru uniformizarea modului de accesare Web.
Cadrul instituţional
La etapa actuală cadrul instituţional existent permite implementarea unor elemente ale guvernării electronice. Totodată, este necesară:
ajustarea împuternicirilor organului central de specialitate la cerinţele şi condiţiile actuale de dezvoltare ale societăţii informaţionale;
crearea unor subdiviziuni specializate în implementarea tehnologiilor informaţionale la toate nivelurile autorităţilor administraţiei publice;
eliminarea obstacolelor care împiedică accesul mediului de afaceri la cunoaştere şi resurse;
stabilirea cadrului instituţional pentru combaterea fraudelor electronice şi accesului neautorizat la informaţiile electronice;
organizarea în cadrul autorităţilor administraţiei publice a serviciilor e-guvernării;
organizarea centrelor de instruire a utilizatorilor sistemului de e-guvernare;
crearea Centrului Informaţional pe lîngă Comisia Electorală Centrală;
continuarea reformelor structurale în economie şi autorităţilor administraţiei publice în scopul racordării structurii acestora la cerinţele guvernării electronice.
Sarcini pe termen scurt (pînă în anul 2007):
creşterea transparenţei activităţii autorităţilor administraţiei publice şi a gradului de participare a cetăţenilor la viaţa politică prin intermediul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
elaborarea standardelor pentru aplicaţiile de e-guvernare, elaborarea cadrului normativ necesar pentru implementarea acestor standarde;
efectuarea de studii detaliate la nivelul instituţiilor publice în scopul determinării gradului de dezvoltare a aplicaţiilor de e-guvernare şi perspectivele dezvoltării acestora pe o bază standardizată naţională;
asigurarea accesului nediscriminatoriu la informaţia publică a tuturor categoriilor de utilizatori, inclusiv a celor cu disabilităţi;
elaborarea şi implementarea Concepţiei sistemului naţional informaţional al pieţei de muncă;
alocarea centralizată, mobilizarea resurselor sectorului privat şi atragerea cofinanţărilor externe pentru crearea infrastructurii naţionale a guvernării electronice;
instruirea personalului instituţiilor publice în folosirea aplicaţiilor de e-guvernare;
implementarea serviciilor de bază din categoria Guvern-cetăţean;
elaborarea actelor normative referitoare la implementarea democraţiei electronice.
Sarcini pe termen mediu (pînă în anul 2010):
crearea infrastructurii necesare pentru informatizarea completă a autorităţilor administraţiei publice;
dezvoltarea de aplicaţii destinate managementului situaţiei de salariat a angajatului din cadrul autorităţilor administraţiei publice;
dezvoltarea şi interconectarea sistemelor informatice ce vor asigura servicii electronice integrate, valoare adăugată şi o unică autentificare la intrarea în sistem;
crearea sistemelor şi aplicaţiilor informatice destinate susţinerii proceselor de reformă politică, socială şi economică din ţară;
implementarea în volum deplin a serviciilor electronice din categoriile Guvern-cetăţean şi Guvern-business;
implementarea consultanţei on-line.
Sarcină de perspectivă, după anul 2010:
lichidarea inegalităţii digitale în domeniul guvernării electronice între toate categoriile de cetăţeni, instituţii publice şi private;
introducerea graduală a votării electronice şi a votării prin Internet pentru cetăţenii aflaţi peste hotarele ţării.
3. Edificarea unei economii bazate pe procedee electronice
Trecerea de la economia centralizată la economia de piaţă, destrămarea complexului industrial-militar, apariţia computerelor din generaţia a patra şi a cincea a schimbat radical modul de utilizare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în economia naţională, a deschis noi oportunităţi pentru agenţii economici de stat şi cei privaţi, atît în domeniul aplicării tehnologiilor existente cît şi în elaborarea de produse şi servicii noi.
Utilizarea computerelor în business
Implementarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în afaceri contribuie la creşterea competitivităţii prin îmbunătăţirea calităţii managementului şi coordonării proceselor de producţie, monitorizarea eficientă a proceselor de distribuţie şi satisfacerea mai rapidă şi calitativă a cerinţelor consumătorilor, creşterea productivităţii şi reducerea costurilor.
Conform datelor unui sondaj reprezentativ la nivel naţional, efectuat pe un eşantion ce include întreprinderile cu drept de persoană juridică, majoritatea acestora (83%) utilizează computerele şi produsele program în activităţile de producere, prestări servicii şi de management, iar 12% din întreprinderi planifică achiziţionarea lor în viitorul apropiat. În mediu pe ţară, circa 10% din totalul locurilor de muncă sînt dotate cu computere personale.
Circa 56% din întreprinderile ce dispun de computere utilizează în activităţile cotidiene reţelele locale, iar 37% din acestea folosesc tehnologiile informaţionale pentru organizarea muncii la distanţă a angajaţilor care nu se află în sediile companiilor mai mult decît o jumătate de zi pe săptămînă.
Conform domeniilor de utilizare, cel mai des computerele sînt utilizate pentru acumularea, stocarea şi prelucrarea informaţiei (18%), evidenţa contabilă şi perfectarea actelor pentru efectuarea operaţiunilor bancare (18%), perfectarea documentelor (16%), comunicarea prin intermediul reţelelor de computere (14%). Cu regret, ponderea întreprinderilor care utilizează computerul ca instrument de lucru sau ca mijloc de producere a serviciilor rămîne pînă în prezent destul de joasă (10%), iar ponderea întreprinderilor care utilizează computerele în scopuri de dirijare a proceselor tehnologice este nesemnificativă (fig. 6).
Figura 6. Utilizările de bază ale computerelor în întreprinderi

Sursa: Institutul Tehnologiilor Sociale, 2004.
Utilizarea Internetului în business
În general, întreprinderile din Moldova sînt deschise pentru aplicarea pe scară largă a Internetului, circa 66% din întreprinderile cu drept de persoană juridică avînd conexiunile respective. Tipurile de conexiuni sînt cele mai diverse, insă prevalează legăturile prin linii comutate - circa 57% din companiile ce au acces la Internet. Ponderea conexiunilor bazate pe tehnologiile avansate este cu mult mai modestă: 25% în cazul tehnologiei ISDN şi 5,6% în cazul tehnologiei ADSL. În ansamblu, ponderea întreprinderilor care au conectări în bandă largă constituie doar 7,3%, fapt ce împiedică utilizarea eficientă a tehnologiilor de vîrf din domeniul Internetului.
Internetul în business se utilizează în primul rînd pentru căutarea informaţiilor necesare pentru activităţile cotidiene, cum ar fi oferte, preţuri, clienţi, parteneri şi ca mijloc de comunicare. Frecvenţa utilizării Internetului este mai mare la întreprinderile mici (35%) şi mai mică în cazul întreprinderilor mari (2,5%), ce au mai mult de 250 de angajaţi. Frecvenţa utilizării Internetului depinde, în mare măsură, de genul de activitate al întreprinderii, fiind mai mare în astfel de domenii ca elaborări de tehnologii avansate (71%), mass-media (36%), deservirea tehnică (30%), turism (25%), consultanţă în afaceri (20%). În cazul întreprinderilor industriale şi de construcţii, frecvenţa utilizării Internetului este nesemnificativă, întrucît numai 3% din angajaţi utilizează facilităţile respective în activitatea de muncă.
În cazul companiilor care au acces la Internet, angajaţii ce utilizează facilităţile oferite de reţeaua globală lucrează în reţea aproximativ 31 de ore pe lună sau aproximativ 1,3 ore pe zi. Conform domeniilor de utilizare, cel mai des Internetul este folosit pentru comunicare (22%), căutarea informaţiilor (39%), difuzarea informaţiilor (14%) şi elaborarea propriilor site-uri (10%). Cu regret, pînă în prezent, ponderea activităţilor legate de dezvoltarea comerţului electronic şi a serviciilor bancare prin reţea este foarte joasă (fig. 7).
Figura 7. Utilizările de bază ale Internetului în întreprinderi

Sursa: Institutul Tehnologiilor Sociale, 2004.
Analiza prezenţei întreprinderilor din Moldova în spaţiul Informaţional al internetului demonstrează că doar circa 37% din întreprinderi au o pagină Web sau un site propriu şi doar 5,5% din întreprinderi accesează Internetul în scopul elaborării şi actualizării propriilor pagini Web. În consecinţă, în multe cazuri informaţiile difuzate prin intermediul Internetului nu reflectă adecvat activitatea economică a întreprinderilor şi aduce chiar prejudicii credibilităţii acestora.
Una din cauzele principale care frînează implementarea pe scară largă a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în desfăşurarea afacerilor este securitatea scăzută a reţelelor de transport date, a computerelor şi a produselor program, utilizate pentru elaborarea, prelucrarea, primirea şi transmiterea documentelor în formă electronică. Astfel, în procesul utilizării computerelor, circa 50% din întreprinderi s-au confruntat cu probleme de securitate, ponderea acestora crescînd pînă la 75% în cazul companiilor care utilizează activ Internetul.
Circa 60% din întreprinderile care utilizează intens tehnologiile informaţionale folosesc cele mai diverse mijloace pentru securizarea informaţiei, însă doar 36% din ele dispun de echipamente şi produse program specializate şi numai 27% din întreprinderi le-au înnoit în ultimele trei luni. În lipsa unui cadru legislativ şi instituţional adecvat, întreprinderile, care doresc să utilizeze noile tehnologii informaţionale, sînt nevoite să se descurce cu forţele proprii, procurînd echipamente şi servicii pentru asigurarea securităţii informaţionale, care, însă, încă nu pot fi certificate într-un mod similar echipamentelor şi serviciilor din domeniile tradiţionale.
Obstacole în dezvoltarea unei economii bazate pe aplicarea tehnologiilor informaţionale:
dotarea insuficientă a întreprinderilor cu computere, persistenţa modelelor învechite de computere, lipsa produselor program, adaptate la specificul mediului de afaceri din Moldova;
costul ridicat al accesului la Internet, nivelul jos de penetrare a Internetului, în special, în oraşele mici şi localităţile rurale;
întîrzieri în elaborarea şi implementarea cadrului legislativ şi normativ adecvat, lipsa capacităţilor instituţionale pentru certificarea echipamentelor şi a produselor program;
orientarea excesivă a mecanismelor de achitare a impozitelor şi taxelor numai spre utilizarea purtătorilor tradiţionali de informaţie (documentele scrise şi tipărite) şi neadmiterea în aceste scopuri a purtătorilor electronici;
nivelul redus de utilizare a mijloacelor electronice de plată, în special, a cardurilor bancare şi lipsa iniţiativelor de implementare a unor mijloace moderne, eficiente şi securizate de plată, cum ar fi Internet-banking-ul, smart-cardurile, e-cashul ş.a;
nivelul scăzut de instruire în domeniul e-economiei şi de conştientizare a avantajelor acesteia de către factorii de decizie din instituţiile publice, unităţile economice şi a cetăţenilor în ansamblu;
restructurarea tardivă şi ineficientă a întreprinderilor fostului complex militar, care formau baza tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
lipsa de investiţii şi nivelul redus al cooperării dintre agenţii economici specializaţi în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii şi companiile internaţionale, lideri în domeniu.
Factorii ce favorizează dezvoltarea economiei bazate pe aplicarea tehnologiilor informaţionale:
ritmurile înalte de dezvoltare a infrastructurii informaţionale şi de comunicaţii;
diversificarea şi creşterea calităţii serviciilor oferite de întreprinderile publice şi cele private în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
nivelul relativ înalt de instruire al cadrelor din domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
ritmurile înalte de creştere a ponderii întreprinderilor mici şi mijlocii, fapt ce impune automatizarea operaţiilor contabile, financiare şi de management;
stabilitatea sistemului financiar-bancar din Moldova şi deschiderea acestuia către implementarea mijloacelor electronice de plată.
Obiectivul general
Creşterea competitivităţii agenţilor economici şi crearea de noi locuri de muncă prin valorificarea oportunităţilor oferite de noile tehnologii informaţionale şi de comunicaţii în dezvoltarea comerţului electronic, modernizarea managementului afacerilor, finanţelor şi a resurselor umane, promovarea de noi produse şi servicii.
Obiective specifice:
dezvoltarea industriei tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii ca una din ramurile strategice, prioritare pentru dezvoltarea economică a ţării;
formarea şi consolidarea cadrului legislativ-normativ şi de reglementări specifice domeniului tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în scopul promovării economiei şi comerţului electronic, armonizarea cadrului legislativ-normativ la cerinţele internaţionale, în special, ale Uniunii Europene;
crearea şi promovarea sistemelor naţionale de plată electronică, care ar permite achitarea bunurilor şi serviciilor prin Internet la costuri acceptabile;
dezvoltarea platformelor Internet de comerţ electronic de scară naţională, integrarea acestora cu platformele internaţionale de comerţ electronic întru promovarea exporturilor de bunuri si servicii locale;
utilizarea pe scară largă a comerţului electronic în achiziţiile publice;
sporirea gradului de pregătire a reprezentanţilor mediului de afaceri şi a instituţiilor publice în domeniul economiei electronice, promovarea avantajelor e-comerţului.
Domenii de intervenţie
Cadrul legislativ-normativ:
elaborarea mecanismelor de implementare a actelor normative, normelor metodologice şi tehnice pentru aplicarea Legii privind documentul electronic şi semnătura digitală şi Legii privind comerţul electronic;
modernizarea politicilor fiscale şi perfecţionarea legislaţiei pentru susţinerea dezvoltării sectorului tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii şi e-comerţului;
perfecţionarea cadrului legislativ pentru combaterea fraudelor electronice şi accesului neautorizat la informaţiile electronice;
perfecţionarea şi implementarea legislaţiei privind protecţia obiectelor proprietăţii intelectuale, în special a produselor program şi a bazelor de date.
Cadrul instituţional:
crearea centrelor de certificare a semnăturilor electronice in conformitate cu Legea privind documentul electronic şi semnătura digitală;
crearea Centrului de certificare a produselor program şi mijloacelor electronice de cifrare a informaţiei;
facilitarea apariţiei furnizorilor independenţi de servicii de plată electronică de tip Commerce Service Provider (CSP) sau Payment Service Provider (PSP), atragerea pe piaţa locală a companiilor internaţionale cu renume în domeniu.
Sarcini pe termen scurt (pînă în anul 2007):
elaborarea actelor normative, normelor metodologice şi tehnice, crearea cadrului instituţional necesar pentru implementarea Legii privind documentul electronic şi semnătura digitală şi Legii privind comerţul electronic;
elaborarea şi implementarea la nivel naţional a sistemelor de plată electronică şi on-line a bunurilor şi serviciilor comandate prin Internet, dezvoltarea infrastructurii bancare respective;
implementarea cardurilor bancare pentru plata electronică a salariilor funcţionarilor publici şi angajaţilor din sectorul privat, precum şi încasarea electronică a impozitelor şi taxelor;
crearea Centrului/Laboratorului de certificare a produselor program şi a mijloacelor electronice de cifrare ainformaţiei;
elaborarea platformelor Internet de comerţ electronic de scară naţională pe ramuri ţintă, integrarea acestora cu platformele internaţionale de comerţ electronic şi utilizarea acestora pentru promovarea exporturilor de bunuri si servicii locale;
crearea portalurilor guvernamentale Internet, specializate în efectuarea achiziţiilor publice prin licitaţii electronice;
mobilizarea opiniei publice şi formarea încrederii cetăţenilor în aplicarea comerţului electronic.
Sarcini pe termen mediu (pînă în anul 2010):
extinderea şi perfecţionarea sistemului de plăţi electronice (e-cash, Internet-banking, smart-carduri) în sistemul financiar-bancar;
actualizarea cadrului legislativ-normativ şi consolidarea capacităţilor instituţionale destinate prevenirii şi combaterii criminalităţii electronice;
încurajarea investiţiilor agenţilor economici în tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii şi extinderea comerţului electronic.
Sarcină de perspectivă, după anul 2010:
lansarea şi dezvoltarea economiei mobile, în cadrul căreia majoritatea tranzacţiilor se vor realiza cu ajutorul terminalelor electronice intelectuale mobile noi (de tip comunicatoare mobile, tehnologii PDA şi PC), precum şi cu ajutorul reţelelor mobile publice pentru acces la informaţie, management, procurarea serviciilor şi mărfurilor, realizarea operaţiunilor bancare.
4. Educaţia electronică: pregătirea generaţiei viitoare
Termenul "e-educaţia" semnifică implementarea şi utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţii în scopul eficientizării procesului de predare-învăţare şi dezvoltării aptitudinilor de autoinstruire pe întreg parcursul vieţii. Tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii afectează conceptele de predare şi învăţare prin modul în care profesorii, elevii şi studenţii au acces la cunoştinţe şi oferă un şir de instrumente şi metode, care facilitează trecerea de la un mediu de învăţare centrat pe profesor la un mediu colaborativ, interactiv, centrat pe elev şi pe student.
Necesitatea implementării tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în educaţia formală şi neformală este determinată de următorii factori:
creşterea explozivă a volumului de informaţii, fapt ce impune trecerea de la un proces de instruire bazat pe memorarea cunoştinţelor la unul ce asigură dezvoltarea abilităţilor de achiziţionare a acestora;
globalizarea economiei, creşterea fluxurilor internaţionale de informaţii, tehnologii, produse şi de capital, fapt, ce creează o competiţie globală în domeniul competenţelor;
impactul tehnologiilor moderne, care modifică natura muncii şi tipul de deprinderi şi reduce ponderea locurilor de muncă ce necesită calificări joase.
În prezent, în Moldova, procesul de implementare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în sistemul educaţional se află la o etapă de tranziţie, informatica şi/sau tehnologiile informaţionale fiind studiate ca discipline distincte în învăţămîntul secundar general şi profesional, mediu de specialitate şi superior. În cadrul procesului de reformare a învăţămîntului secundar general au fost elaborate şi implementate concepţia predării informaticii ca disciplină şcolară, curriculumul şi manualele respective. Instituţiile de învăţămînt superior au instituit noi specialităţi de profil informatic şi au implementat metodele de instruire asistată de computer în predarea anumitor cursuri.
Nivelul de informatizare a sistemului educaţional este determinat, în primul rînd, de dotarea instituţiilor de învăţămînt cu computere şi acces la Internet. Analiza situaţiei în domeniu demonstrează că valorile indicatorilor respectivi nu corespund cerinţelor actuale. Astfel, ponderea instituţiilor de învăţămînt secundar general, dotate cu computere, este doar de 55,8%, iar acces la Internet au doar 6,5% din instituţii. În învăţămîntul secundar profesional, învăţămîntul mediu de specialitate şi cel superior toate instituţiile au laboratoare dotate cu computere, însă ponderea şcolilor profesionale şi a colegiilor ce au acces la Internet este joasă - respectiv 9,9% şi 31,0%.
Deşi în ultimii ani dotarea instituţiilor de învăţămînt cu computere s-a ameliorat, principalul indicator ce reflectă gradul de pregătire a sistemului educaţional pentru edificarea societăţii informaţionale şi anume, numărul de elevi (studenţi) ce revin la un computer, a rămas foarte mare (fig. 8). Astfel, în învăţămîntul secundar general la un computer revin 65 elevi, în învăţămîntul secundar profesional - 41,2 elevi, învăţămîntul mediu de specialitate - 19,5, iar în învăţămîntul superior - 16,9 studenţi. Raportînd aceste date la numărul de ore academice din planul de studii şi capacitatea sălilor cu computere, se ajunge la concluzia că fiecărui elev îi revin săptămînal 15-20 de minute de lucru la computer, iar unui student - 57-77 de minute. În cazul sesiunilor de lucru în Internet, valorile respective sînt şi mai mici - 2 minute pentru un elev din învăţămîntul preuniversitar şi doar 8-12 minute pentru un student din învăţămîntul superior.
Figura 8. Accesul elevilor şi studenţilor la computere şi reţeaua Internet

Sursa: Ministerul Educaţiei, 2004.
Cu toate că în ultimii ani situaţia vizînd dotarea instituţiilor de învăţămînt cu computere într-o anumită măsură s-a ameliorat, circa 44,2% din instituţiile de învăţămînt preuniversitar nu dispun de săli cu computere, iar la Internet sînt conectate, cu unele excepţii, doar instituţiile din capitală şi alte oraşe ale ţării. Parcul de computere nu mai corespunde cerinţelor moderne şi, din această cauză, multe din tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii, destinate instruirii asistate de computer, nu pot fi utilizate în procesul instructiv.
Rămîne sub nivelul cerinţelor actuale gradul de asigurare a instituţiilor educaţionale cu produse program destinate instruirii asistate de computer şi învăţămîntului la distanţă. Cele cîteva produse program, elaborate în cadrul proiectelor-pilot, nu sînt accesibile tuturor instituţiilor de învăţămînt, iar prezenţa în Internet a site-urilor ce oferă cursurilor de instruire on-line este nesemnificativă. Volumul cercetărilor ştiinţifice în domeniul pedagogiei învăţămîntului asistat de computer este mic, iar ponderea manualelor electronice editate în ţara noastră nu depăşeşte 0,3% din numărul de titluri de literatură didactică şi metodică.
Înfiinţarea în ultimul deceniu în cadrul instituţiilor de învăţămînt superior a catedrelor şi a facultăţilor destinate pregătirii cadrelor în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţie, a permis, într-o anumită măsură, asigurarea instituţiilor de învăţămînt preuniversitar cu cadre didactice calificate, ponderea acestora atingînd în prezent 26,2% din numărul profesorilor ce predau disciplinele respective. Majoritatea profesorilor de informatică au studii superioare în domeniul ştiinţelor reale (65,4%), însă se atestă cazuri, în care informatica este predată de cadre didactice cu studii superioare în domeniul ştiinţelor socio-umane (5,8%) sau chiar fără studii superioare (2,6%).
Capacităţile instituţionale insuficiente, lipsa computerelor şi infrastructura de comunicaţii nedezvoltată au drept consecinţă cunoaşterea slabă de către populaţie a tehnologiilor informaţionale. Astfel, conform rezultatelor unui sondaj reprezentativ la nivel naţional a gospodăriilor casnice, studii superioare în domeniul tehnologiilor informaţionale au doar 0,8%, studii superioare incomplete - 1,2%. Doar 8,9% din respondenţi au urmat cursuri de utilizare a computerului, iar 78,5% din respondenţi nu au nici un fel de studii în domeniul tehnologiilor informaţionale (fig. 9).
Figura 9. Ponderea populaţiei care are studii în domeniul tehnologiilor informaţionale

Sursa: Business Consulting Institute, 2004.
Obstacole în dezvoltarea educaţiei electronice
Principalele obstacole care împiedică dezvoltarea educaţiei electronice sînt:
legislaţia şi reglementările confuze, cadrul instituţional nearmonizat;
dotarea insuficientă a instituţiilor de învăţămînt cu computere şi infrastructură de comunicaţii slab dezvoltată;
decalajul digital dintre instituţiile de învăţămînt din localităţile rurale şi cele urbane,dintre instituţiile de învăţămînt secundar general, secundar profesional, mediu de specialitate şi superioare;
lipsa de cercetări ştiinţifice şi de elaborări metodice în domeniul utilizării tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în procesul instructiv;
nivelul jos de pregătire a cadrelor didactice în utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în procesul de predare-învăţare;
lipsa produselor program destinate instruirii asistate de computer şi a manualelor electronice;
absenţa unui mecanism de motivare a cadrelor didactice pentru utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în practica pedagogică;
nivelul insuficient de asigurare informaţională a managementului educaţional.
Factorii ce favorizează dezvoltarea educaţiei electronice
Factorii principali ce favorizează dezvoltarea educaţiei electronice sînt:
popularitatea în creştere a computerelor, a Internetului şi a produselor program în rîndul celor tineri;
susţinerea sectorului educaţional din partea structurilor guvernamentale, sectorului privat şi a donatorilor externi;
cererea crescîndă pe piaţa muncii în specialişti de calificare înaltă în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
nivelul relativ înalt de salarizare a specialiştilor în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, în special, în sectorul privat;
conştientizarea de către părinţi şi de comunităţile locale a necesităţii de utilizare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în procesul de studii.
Obiectivul general
Instituţionalizarea metodelor şi tehnicilor oferite de TIC în tot sistemul educaţional, pentru ca el să ofere acces la instruire continuă.
Obiective specifice:
dezvoltarea cadrului legislativ-normativ cu privire la implementarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în sistemul educaţional;
asigurarea accesului tuturor elevilor din instituţiile de învăţămînt preuniversitar la mijloacele moderne oferite de TIC: computere personale, produse program pentru instruirea asistată de computer, resursele informaţionale ale Internetului;
reducerea graduală a "inegalităţii digitale" în accesul la tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii între mediile de reşedinţă urban-rural şi tipurile de instituţii de învăţămînt: primar, gimnazial, liceal, secundar profesional, mediu de specialitate şi universitar;
informatizarea managementului educaţional la toate nivelurile sistemului de învăţămînt: primar, secundar general, secundar profesional, mediu de specialitate şi superior;
implementarea în instituţiile-pilot din învăţămîntul universitar şi cel mediu de specialitate a modulelor de instruire la distanţă şi a manualelor electronice;
asigurarea condiţiilor pentru ca fiecare absolvent al şcolii profesionale, colegiului sau al instituţiei de învăţămînt superior să cunoască şi să aplice tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii în volumul prevăzut de ECDL (European Computer Driving Licence - Licenţa Europeană de Utilizare a Computerului);
asigurarea condiţiilor ca funcţionarii publici din administraţia publică centrală şi locală să cunoască şi să aplice tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii în volumul prevăzut de ECDL.
Domenii de intervenţie
Cadrul legislativ-normativ:
actualizarea Legii învăţămîntului prin introducerea titlului referitor la învăţămîntul la distanţă;
elaborarea regulamentelor de organizare a proceselor de studii şi de evaluare a cunoştinţelor pentru instruirea asistată de computer şi învăţămîntul la distanţă bazat pe utilizarea pe scară largă a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
actualizarea nomenclatorului specialităţilor din învăţămîntul superior în scopul extinderii şi diversificării oportunităţilor oferite de universităţi în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii şi racordarea lui la cerinţele procesului de la Bologna;
actualizarea curriculumului şi a standardelor educaţionale "Informatica" pentru învăţămîntul gimnazial şi secundar general;
elaborarea şi implementarea curriculumului şi a standardelor educaţionale "Tehnologii informaţionale" în aria curriculară "Tehnologii" din învăţămîntul secundar general, secundar profesional şi mediu de specialitate;
elaborarea şi implementarea curriculumului şi a standardelor educaţionale în domeniul pregătirii cadrelor didactice pentru predarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
actualizarea cadrului legislativ-normativ ce reglementează statutul funcţionarului public în direcţia implementării pe scară largă în autorităţile administraţiei publice centrale şi locale a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii.
Cadrul instituţional:
crearea în cadrul Ministerului Educaţiei a Centrului naţional de tehnologii informaţionale şi de comunicaţii în educaţie, care va asigura coordonarea ştiinţifico-metodică, elaborarea şi implementarea politicilor publice, pregătirea şi perfecţionarea cadrelor în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, în limitele reţelei instituţionale existente;
crearea în cadrul instituţiilor de învăţămînt superior şi mediu de specialitate, care nu deţin catedre de profil, a secţiilor metodice pentru instruirea asistată de computer şi învăţămîntul la distanţă.
Asigurarea instituţiilor de învăţămînt cu materiale didactice:
asigurarea instituţiilor de învăţămînt preuniversitar cu manuale şi produse-program destinate predării disciplinelor obligatorii şi a celor opţionale din domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
elaborarea şi dotarea instituţiilor de învăţămînt cu ghiduri metodice şi produse program destinate implementării instruirii asistate de computer şi a învăţămîntului la distanţă.
Sarcini pe termen scurt (pînă în anul 2007):
actualizarea cadrului legislativ-normativ şi armonizarea cadrului instituţional;
dotarea instituţiilor de învăţămînt cu computere;
conectarea instituţiilor de învăţămînt la Internet;
asigurarea instituţiilor de învăţămînt cu manuale şi ghiduri metodice, conform prevederilor actelor normative în vigoare;
implementarea proiectelor-pilot în domeniul instruirii asistate de computer şi instruirii la distanţă;
crearea sistemului de management educaţional;
atingerea standardelor prevăzute de ECDL pentru toţi absolvenţii instituţiilor de învăţămînt secundar general, mediu de specialitate şi superior.
Sarcini pe termen mediu (pînă în anul 2010):
crearea infrastructurii necesare pentru instruirea asistată de computer şi învăţămîntul la distanţă;
implementarea metodelor de instruire asistată de computer şi învăţămîntul la distanţă în licee, colegii şi instituţiile de învăţămînt superior;
crearea industriei de manuale electronice;
atingerea standardelor prevăzute de ECDL pentru toţi funcţionarii publici.
Sarcină de perspectivă, după anul 2010:
integrarea în spaţiul educaţional european şi realizarea în volum deplin a standardelor de e-educaţie.
5. Ştiinţa electronică ca factor determinant al dezvoltării
Edificarea societăţii informaţionale presupune, în primul rînd, extinderea cercetărilor teoretice şi aplicative în domeniul informaticii şi ştiinţei computerelor. Totodată, tranziţia la o societate bazată pe cunoştinţe necesită implementarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţie şi în celelalte domenii de cercetare-dezvoltare, asigurîndu-se astfel consolidarea infrastructurii inovaţionale şi de transfer tehnologic.
Termenul "ştiinţa electronică (e-ştiinţa)" semnifică efectuarea de cercetări teoretice şi aplicative în domeniul informaticii şi ştiinţei computerelor, implementarea şi utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţii în activităţile de cercetare-dezvoltare şi de transfer tehnologic. Afirmarea ştiinţei electronice accelerează procesele de generare a noi cunoştinţe teoretice şi aplicative, contribuie la dezvoltarea economiei bazate pe cunoştinţe, asigură accesul tuturor cetăţenilor la cele mai noi informaţii ştiinţifice.
În ultimii ani în Moldova s-au întreprins anumite acţiuni pentru asigurarea condiţiilor de dezvoltare a e-ştiinţei. Astfel, instituţiile din cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei au fost dotate cu circa 1000 de computere personale, la un computer revenind 1,4 colaboratori, indicatorul respectiv fiind cel mai bun pe ţară. Circa 700 din computerele personale sînt conectate la Internet, iar cele 21 de subreţele existente în instituţiile Academiei de Ştiinţe a Moldovei asigură o capacitate de transmitere de circa 1 Mb/s. Reţeaua RENAM, creată în cooperare cu principalele universităţi din ţară, asigură un trafic de date de pînă la 6 Mb/s, fapt ce permite conectarea la Internet şi a altor instituţii de cercetare-dezvoltare. În scopul realizării concepţiei de informatizare a Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi utilizării eficiente a reţelelor informatice, Centrul Tehnologii Informaţionale al Institutului de Matematică şi Informatică a fost reorganizat în Centrul Resurse şi Reţele Informaţionale al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Instituţiile de bază ale Academiei de Ştiinţe şi subdiviziunile de cercetare-dezvoltare din componenţa principalelor universităţi din ţară sînt prezente în Internet, site-urile respective reflectînd tematica cercetărilor ştiinţifice şi rezultatele obţinute.
Totuşi, în domeniul afirmării ştiinţei electronice persistă anumite neajunsuri. Astfel, majoritatea echipamentelor destinate cercetărilor ştiinţifice sînt fizic şi moral învechite, multe din ele nu conţin computere încorporate şi nu pot fi integrate în reţelele informatice. Publicarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice, cu unele excepţii, se realizează doar în forma tradiţională de lucrări tipărite, ponderea versiunilor electronice fiind nesemnificativă.
Obstacole în dezvoltarea ştiinţei electronice
Principalele obstacole care împiedică dezvoltarea ştiinţei electronice sînt:
cadrul legislativ şi normativ nearmonizat cu necesităţile dezvoltării ştiinţei electronice;
persistenţa metodelor tradiţionale de management ştiinţific, bazat pe centralizarea excesivă şi subestimarea metodelor de finanţare a cercetărilor în baza criteriilor de performanţă;
nesolicitarea potenţialului ştiinţific existent şi lipsa de interes din partea mai multor agenţi economici de a investi pe termen lung în proiecte de cercetare-dezvoltare;
dotarea insuficientă a instituţiilor de cercetare-dezvoltare cu instrumentariu ştiinţific modern.
Factorii ce favorizează dezvoltarea infra-struc-turii societăţii informaţionale
Factorii principali ce favorizează dezvoltarea ştiinţei electronice sînt:
adoptarea Codului cu privire la ştiinţă şi inovare şi reorganizarea în baza acestuia a întregului domeniu de cercetare-dezvoltare;
creşterea preconizată a ponderii mijloacelor financiare, alocate din bugetul de stat pentru dezvoltarea ştiinţei;
existenţa unui potenţial ştiinţific competitiv la nivel internaţional în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
receptivitatea colectivelor ştiinţifice la inovaţiile din domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
creşterea ponderii cercetărilor în domeniul informaticii şi nivelul înalt de pregătire al infrastructurii informaţionale de a implementa rezultatele acestor cercetări;
experienţa pozitivă acumulată de colectivele ştiinţifice în domeniul elaborării şi implementării proiectelor internaţionale din domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii.
Obiectivul general
Extinderea şi aprofundarea cercetărilor fundamentale şi aplicative în domeniul informaticii, ameliorarea condiţiilor de desfăşurare a activităţilor de cercetare-dezvoltare şi sporirea eficienţei acestora prin implementarea pe scară largă a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii.
Obiective specifice:
crearea suportului ştiinţific necesar pentru elaborarea şi implementarea politicilor publice de edificare a societăţii informaţionale;
informatizarea managementului ştiinţific, a proceselor de selectare a temelor de perspectivă, a metodelor de distribuire a mijloacelor financiare bazate pe rezultate;
reducerea costurilor experimentelor ştiinţifice complexe prin aplicarea pe scară largă a computerelor şi a tehnologiilor informaţionale, implementarea proiectării asistate de computer şi prelucrării automatizate a datelor experimentale, a metodelor de simulare pe computer;
asigurarea condiţiilor pentru diseminarea cît mai rapidă a rezultatelor ştiinţifice şi a informaţiilor referitoare la rezultatele lucrărilor de cercetare-dezvoltare;
garantarea accesului on-line la informaţia ştiinţifică pentru fiecare cercetător, instituţie şi colectiv ştiinţific de creaţie, indiferent de subordinea departamentală şi amplasarea geografică;
asigurarea economiei naţionale cu cadre ştiinţifice de calificare înaltă în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
crearea conditiilor favorabile pentru investiţii în cercetările tehnologiilor avansate în domeniul TIC, cu asigurarea din partea statului a posibilelor riscuri viitoare pentru proiectele create cu participarea cercetătorilor şi proiectanţilor moldoveni.
Domenii de intervenţie
Cadrul legislativ-normativ:
actualizarea cadrului legislativ-normativ referitor la organizarea şi dirijarea activităţilor de cercetare-dezvoltare în Moldova prin definirea explicită a rolului şi a importanţei tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
racordarea cadrului legislativ-normativ referitor la dreptul de autor şi protecţia proprietăţii intelectuale, în special, în domeniile ce ţin de elaborarea produselor program, a bazelor de date şi a publicaţiilor electronice, la necesităţile actuale şi de perspectivă ale unei societăţii informaţionale;
actualizarea nomenclatorului specialităţilor ştiinţifice prin extinderea şi diversificarea specializărilor din domeniul ştiinţei computerelor, informaticii, tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
elaborarea cadrului legislativ-normativ referitor la crearea şi funcţionarea bibliotecilor ştiinţifice on-line.
Cadrul instituţional:
crearea în cadrul instituţiilor academice şi a celor de ramură a consiliilor ştiinţifice, responsabile de coordonarea proceselor de elaborare şi de implementare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
extinderea cu 50% către anul 2006 a capacităţilor Institutului de Matematică şi Informatică a Academiei de Ştiinţe a Moldovei prin dezvoltarea unor noi direcţii ştiinţifice fundamentale şi aplicative orientate spre implementarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, conform direcţiilor prioritare, stabilite de Parlament;
Asigurarea instituţiilor de cercetare-dezvoltare cu computere şi mijloace de comunicaţie:
dotarea către anul 2007 a tuturor instituţiilor de cercetare-dezvoltare cu tehnică performantă de calcul, asigurîndu-i fiecărui colaborator ştiinţific posibilitatea să utilizeze computerul personal cel puţin 50% din timpul de lucru;
crearea către anul 2007 în cadrul tuturor instituţiilor de cercetare-dezvoltare a reţelelor Intranet şi conectarea tuturor instituţiilor academice şi a celor de subordonare ramurală la Internet prin canale de bandă largă;
dotarea către anul 2007 a tuturor bibliotecilor ştiinţifice din cadrul instituţiilor de cercetare-dezvoltare cu computere şi integrarea acestora în reţelele Intranet şi Internet;
elaborarea şi implementarea produselor program destinate înfiinţării către anul 2006 în cadrul Bibliotecii Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a Institutului de Economie şi Informaţie Tehnico-Ştiinţifică a Ministerului Economiei, Bibliotecii ştiinţifice republicane medicale a Ministerului Sănătăţii şi a Bibliotecii Naţionale a bibliotecilor on-line.
Asigurarea cu cadre ştiinţifice:
consolidarea bazei tehnico-materiale şi extinderea cu 50% către anul 2006 a capacităţilor de înmatriculare la studii postuniversitare aprofundate (masterat) şi în doctorantură la specialităţile ştiinţifice ce asigură dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţie;
integrarea cursurilor "Ştiinţa computerelor" şi "Informatica" în programele de doctorat din domeniul ştiinţelor reale şi a celor tehnice, iar a cursului "Tehnologii informaţionale şi de Comunicaţii" - în toate programele de doctorat din domeniul ştiinţelor socio-umane;
extinderea capacităţilor şi înfiinţarea, în parteneriat cu instituţiile internaţionale, recunoscute ca lideri în domeniu, de noi centre de pregătire şi/sau de certificare a calificărilor în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii.
Mobilizarea opiniei publice:
editarea de lucrări de popularizare a ştiinţei computerelor, informaticii, tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
pregătirea şi punerea pe post a unor emisiuni radio şi TV destinate conştientizării de către factorii de decizie şi a cetăţenilor de rînd a rolului tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în accelerarea progresului tehnico-ştiinţific şi dezvoltarea umană a ţării.
Sarcini pe termen scurt (pînă în anul 2007):
racordarea cadrului legislativ cu privire la cercetare-dezvoltare la necesităţile actuale şi de perspectivă ale societăţii informaţionale;
dotarea instituţiilor de cercetare-dezvoltare cu tehnică performantă de calcul şi conectarea lor la reţele locale şi globale în baza tehnologiilor de bandă largă;
modernizarea managementului ştiinţific prin valorificarea oportunităţilor oferite de tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii.
Sarcini pe termen mediu (pînă în anul 2010):
asigurarea economiei naţionale cu cadre ştiinţifice de înaltă calificare în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
creşterea ponderii cercetărilor teoretice şi aplicative în domeniul informaticii şi ştiinţei computerelor;
crearea bibliotecilor ştiinţifice on-line şi a publicaţiilor electronice.
Sarcină de perspectivă, după anul 2010:
digitalizarea în volum deplin a patrimoniului ştiinţific al Moldovei, afirmarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii ca instrumente de cercetare şi de dirijare a progresului ştiinţific.
6. Cultura electronică: digitalizarea tezaurului naţional al Moldovei
Societatea informaţională înaintează noi cerinţe faţă de formarea resurselor informaţionale şi de comunicaţii ale mediului cultural, considerînd patrimoniul cultural drept una din componentele de bază ale dezvoltării umane. În domeniul culturii scopul principal al procesului de edificare a societăţii informaţionale constă în punerea la dispoziţia fiecărei persoane şi asigurarea dreptului constituţional al cetăţenilor de accesare egală şi liberă a informaţiei din biblioteci, muzee, arhive, zone protejate şi alte unităţi culturale.
Termenul "e-cultură" semnifică implementarea şi utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în scopul asigurării accesului liber la informaţie, stimulării respectului pentru identitatea culturală, diversitatea culturală şi lingvistică, tradiţii şi religii, susţinerii dialogului între culturi şi civilizaţii, precum şi conservarea şi prezervarea moştenirii culturale. E-cultură reprezintă o nouă forma de promovare a valorilor culturale şi presupune crearea versiunilor electronice ale obiectelor patrimoniului cultural - producţiei de carte, colecţiilor de patrimoniu cultural mobil (bibliotecile, arhivele, muzeele) şi imobil, operelor de artă plastică (pictura, grafica, sculptura etc.), promovarea operelor care au fost create direct în formă electronică, dezvoltarea muzicii, teatrului, coregrafiei şi cinematografiei, modernizarea învăţămîntului artistic şi extinderea activităţilor uniunilor de creaţie.
Implementarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în scopul promovării şi prezervării valorilor culturale presupune un nivel adecvat de dezvoltare a infrastructurii, în primul rînd, dotarea instituţiilor culturale cu tehnica respectivă şi asigurarea accesului cetăţenilor la patrimoniul cultural, stocat în formă electronică.
În Moldova, informatizarea instituţiilor de cultură a început cu cele din sistemul bibliotecar, procurîndu-se în acest scop echipamentele şi produsele program dedicate, numărul staţiilor de lucru în biblioteci atingînd în prezent cifra de 150. De asemenea, au fost realizate anumite proiecte-pilot în domeniul asigurării prezenţei în Internet a principalelor muzee ale ţării, galeriilor de artă, teatrelor şi cinematografelor, celor mai renumite opere de artă şi monumente ale naturii.
Avînd un caracter de pionerat şi fiind finanţate mai mult din donaţii şi sponsorizări, decît din alocări din bugetul public naţional, procesele de informatizare în domeniul culturii nu au schimbat esenţial situaţia vizînd conservarea valorilor culturale prin aplicarea noilor tehnologii digitale şi asigurarea accesului cetăţenilor la patrimoniul cultural al ţării. Astfel, în clasamentul efectuat conform prezenţei în Internet, instituţiile culturale se plasează pe penultimul loc, devansîndu-le doar pe cele din medicină (fig. 10).
Figura 10. Prezenţa instituţiilor în Internet

Sursa: Serviciul Independent de Sociologie şi Informaţii "Opinia", 2004.
Obstacole în dezvoltarea culturii electronice:
infrastructura informaţională şi de comunicaţii subdezvoltată a instituţiilor de cultură;
lipsa de sinergie între programele culturale şi cele de implementare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
neadaptarea cadrului legislativ-normativ din domeniul culturii la realizările noilor tehnologii informaţionale şi persistenţa metodelor depăşite de management cultural;
pregătirea insuficientă a personalului din instituţiile de cultură în domeniul utilizării tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
accesul scăzut al cetăţenilor la valorile patrimoniului cultural prin intermediul mijloacelor oferite de noile tehnologii informaţionale şi de comunicaţii.
Factorii ce favorizează dezvoltarea culturii electronice:
extinderea domeniilor de utilizare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în instituţiile culturale ale ţării, creşterea cererii de servicii electronice din partea vizitatorilor acestor instituţii;
experienţa pozitivă, acumulată în cadrul proiectelor de informatizare a sistemului bibliotecar din ţară;
implicarea instituţiilor culturale din Moldova în realizarea mai multor proiecte internaţionale ce au drept scop utilizarea tehnologiilor digitale pentru protejarea şi promovarea patrimoniului cultural;
conştientizarea de către factorii de decizie a necesităţii implementării tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în activitatea instituţiilor culturale, conservării patrimoniului cultural prin aplicarea mijloacelor digitale.
Obiectivul general
Crearea spaţiului informaţional cultural, protejarea şi valorificarea patrimoniului naţional şi asigurarea accesului liber la valorile culturale naţionale şi universale pentru toţi membrii societăţii prin implementarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţii.
Obiective specifice:
realizarea în volum deplin a drepturilor cetăţenilor de acces la informaţii şi cunoştinţe prin intermediul noilor tehnologii informaţionale, staţionar şi de la distanţă, în sediul instituţiilor de cultură şi de la domiciliu;
informatizarea tuturor instituţiilor de cultură din Moldova şi transformarea lor în "actori" importanţi ai societăţii informaţionale, în centre atractive şi utile pentru cetăţenii fiecărei comunităţi;
lichidarea inegalităţii digitale între instituţiile de cultură ale Moldovei;
digitalizarea tezaurului audiovizual naţional;
facilitarea, îmbunătăţirea calităţii şi operativităţii accesului la informaţii şi la serviciile prestate de către instituţiile culturale;
asigurarea accesului liber a persoanelor din străinătate la valorile culturale ale Moldovei prin intermediul Internetului;
sporirea gradului de pregătire a personalului din instituţiile de cultură în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii.
Domenii de intervenţie
Cadrul legislativ-normativ:
modificarea cadrului legislativ existent (Legea culturii, Legea cu privire la biblioteci, Legea cu privire la activitatea editorială, Legea cu privire la ocrotirea monumentelor, Legea muzeelor, Legea teatrelor, circurilor şi a organizaţiilor concertistice) în scopul determinării statutului şi rolului tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în organizarea şi funcţionarea instituţiilor culturale;
elaborarea legii şi a actelor normative conexe referitoare la arhivarea digitală a colecţiilor bibliotecilor şi arhivelor;
elaborarea şi implementarea actelor normative referitoare la prestarea serviciilor din domeniul culturii electronice.
Cadrul instituţional:
crearea secţiei e-cultură în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, sarcina căreia va fi coordonarea la nivel naţional a proceselor de implementare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în instituţiile culturale;
crearea Centrului de digitalizare a patrimoniului cultural;
crearea de centre multimedia în principalele instituţii culturale ale ţării cu extinderea lor ulterioară în toate localităţile Moldovei;
crearea punctelor de acces public la Internet în toate bibliotecile publice.
Sarcini pe termen scurt (pînă în anul 2007):
actualizarea cadrului legislativ în scopul implementării serviciilor de e-cultură;
elaborarea şi aprobarea programelor de informatizare a instituţiilor culturale de toate nivelele pentru crearea spaţiului informaţional cultural unic;
elaborarea planului de acţiuni prioritare pentru protejarea patrimoniului cultural, digitalizarea valorilor culturale şi asigurarea accesului la ele prin intermediul Internet;
crearea Centrului de digitalizare a patrimoniului cultural;
asigurarea accesului la Internet şi la reţeaua naţională Intranet pentru toate instituţiile de cultură din ţară;
crearea punctelor de acces public la Internet în toate bibliotecile publice;
suportul, dezvoltarea şi implementarea componentelor de bază ale proiectului SIBIMOL şi extinderea lui în alte domenii ale culturii;
dezvoltarea şi implementarea programelor de educaţie şi instruire, inclusiv la distanţă, a specialiştilor din instituţiile culturale;
crearea bazelor de date a patrimoniului cultural mobil şi imobil;
crearea Bibliotecii naţionale digitale şi extinderea pon-derii serviciilor informaţionale digitale, prestate populaţiei.
Sarcini pe termen mediu (pînă în anul 2010):
crearea spaţiului informaţional cultural integrat;
crearea portalului electronic al comunităţilor culturale;
crearea Centrului mobil de digitalizare a patrimoniului cultural.
Sarcină de perspectivă, după anul 2010:
asigurarea accesului deplin al tuturor categoriilor sociale la serviciile de e-cultură prin informatizarea integrală a sistemului naţional de biblioteci, muzee, arhive, teatre, sistemului editorial poligrafic şi a altor instituţii de cultură şi integrarea acestora în sistemele informaţionale europene şi globale din domeniu.
7. Sănătatea electronică: utilizarea tehno-logiilor informaţionale şi de comunicaţii în siste-mele de sănătate publică şi protecţie socială
Sănătatea reprezintă unul din principalii indicatori ai calităţii vieţii şi factorul primordial al dezvoltării durabile a societăţii. Ca şi în cazul altor ţări, sistemul de ocrotire a sănătăţii din Moldova trebuie să răspundă noilor necesităţi, apărute în urma schimbărilor demografice şi socio-culturale, procesului de globalizare şi progresului rapid al tehnologiilor medicale.
Termenul "e-sănătatea" semnifică implementarea şi utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în scopul eficientizării şi umanizării serviciilor medicale şi de sănătate publică, lichidării inegalităţii în accesul la serviciile medicale, promovării unui mod sănătos de viaţă şi creşterii responsabilităţii fiecărui cetăţean pentru propria sănătate, asigurării accesului liber la informaţiile cu caracter medical de interes public. Necesitatea implementării tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în sistemul de ocrotire a sănătăţii din Moldova este determinată de următorii factori:
creşterea şi diversificarea cererii de servicii medicale şi sociale, modificările demografice în structura populaţiei;
orientarea socială a sistemului de ocrotire a sănătăţii şi tendinţele de micşorare a inegalităţii în accesul populaţiei la serviciile medicale de calitate;
necesitatea ameliorării controlului în domeniul evidenţei şi tratamentului bolilor social dependente ca tuberculoza, HIV/SIDA şi malaria, îmbunătăţirii sănătăţii mamei şi copilului;
creşterea explozivă a volumului şi a traficului de informaţii medicale cu caracter atît personal cît şi de interes general;
complexitatea proceselor de colectare, prelucrare şi gestionare a datelor cu caracter medical, care trebuie să fie veridice, accesibile la momentul şi în locul necesar;
limitările bugetare şi necesitatea direcţionării mijloacelor financiare disponibile către pacient, fapt ce impune optimizarea managementului sanitar.
În prezent, în Moldova, procesul de implementare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în sistemul de ocrotire a sănătăţii se află la un moment de tranziţie, direcţiile principale de activitate fiind dotarea instituţiilor medicale cu computere, conectarea la reţeaua globală Internet, procurarea produselor program, instruirea personalului. Pe parcursul anilor 1995-2003 au fost realizate mai multe proiecte-pilot, în cadrul cărora au fost elaborate baze electronice de date ale cauzelor de deces, ale cazurilor noi de tuberculoză şi boli sexual-transmisibile, sistemele informaţionale de gestionare a datelor din staţionare, farmacii şi contabilităţile instituţiilor medicale. S-au întreprins anumite măsuri în domeniul perfecţionării cadrului normativ, fiind elaborate şi adoptate în acest scop Concepţia şi Modelul Sistemului Informaţional Medical, Concepţia Sistemului Informaţional Medical Integrat, Concepţia şi Caietul de Sarcini ale Sistemului Informaţional Unic pentru asigurările obligatorii de asistenţă medicală.
Analiza prezenţei în Internet demonstrează că doar 11,3% din toate instituţiile medicale au pagini Web, clasîndu-se conform acestui criteriu pe ultimul loc, fiind devansate de instituţiile guvernamentale, mass-media, universităţi şi instituţiile de cultură.
Obstacole în dezvoltarea e-sănătăţii:
dotarea insuficientă a instituţiilor medicale cu computere, capacitatea insuficientă a reţelelor Intranet şi a canalelor de acces la Internet;
nivelul insuficient de instruire a angajaţilor din sectorul de ocrotire a sănătăţii şi a pacienţilor în domeniul utilizării tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
imperfecţiunile cadrului legislativ-normativ, orientarea acestuia către utilizarea în calitate de purtători de informaţie doar a documentelor scrise;
persistenţa mecanismelor depăşite de management sanitar, disproporţii în alocarea mijloacelor materiale şi financiare diferitelor categorii de instituţii medicale.
Factorii ce favorizează dezvoltarea e-sănătăţii:
consolidarea bazei materiale şi financiare a sistemului de ocrotire a sănătăţii în urma implementării asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală;
necesitatea ameliorării calităţii serviciilor medicale, oferite tuturor categoriilor de populaţie, în special a celor cu venituri mici şi din localităţile rurale;
computerizarea crescîndă a aparatajului medical, încorporarea computerelor în sisteme complexe de diagnosticare şi tratament;
restructurarea managementului sanitar şi necesitatea folosirii cît mai eficiente a resurselor alocate sistemului de ocrotire a sănătăţii.
Obiectivul general
Extinderea accesului la serviciile medicale şi ameliorarea calităţii acestora prin implementarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţii în toate sectoarele sistemului de ocrotire a sănătăţii: asistenţa medicală primară, specializată şi de urgenţă, prevenirea şi profilaxia maladiilor, educaţia sanitară şi pregătirea cadrelor medicale, managementul sanitar.
Obiective specifice:
dezvoltarea cadrului legislativ-normativ referitor la implementarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în sistemul de ocrotire a sănătăţii şi racordarea lui la cel european;
implementarea Concepţiei Sistemului Informaţional Medical Integrat pentru gestionarea fluxurilor informaţionale administrative şi medicale şi eficientizarea sistemului de management sanitar;
implementarea serviciilor de telemedicină şi apropierea serviciilor medicale de locul de trai al pacientului;
facilitarea accesului pacienţilor şi cetăţenilor la informaţia despre sănătatea publică şi sănătatea personală, creşterea gradului de participare a cetăţenilor la procesul de luare a deciziilor;
sporirea gradului de pregătire a personalului din sistemul de ocrotire a sănătăţii în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii.
Domenii de intervenţie
Cadrul legislativ-normativ:
elaborarea şi implementarea Legii privind drepturile pacientului;
elaborarea şi implementarea Legii privind drepturile şi responsabilităţile medicului;
elaborarea cadrului legislativ-normativ referitor la implementarea serviciilor de e-sănătate.
Cadrul instituţional:
reconceptualizarea managementului medical şi reformarea subdiviziunilor respective;
crearea în cadrul Ministerului Sănătăţii a Centrului de e-medicină;
implementarea Sistemului Informaţional Medical Integrat.
Sarcini pe termen scurt (pînă în anul 2007):
dezvoltarea cadrului legislativ referitor la implementarea serviciilor de e-sănătate;
elaborarea şi implementarea Legii privind drepturile pacientului şi Legii privind drepturile şi responsabilităţile medicilor;
dotarea instituţiilor medicale cu computere şi conectarea acestora la reţelele departamentale şi globale;
dezvoltarea şi implementarea componentelor de bază ale Sistemului Informaţional Medical Integrat;
crearea centrului de e-sănătate;
elaborarea şi implementarea standardelor de conexiune a reţelelor pentru transmiterea datelor şi documentelor electronice medicale;
elaborarea şi implementarea formularelor documentelor electronice medicale, crearea produselor program destinate gestionării bazelor respective de date;
implementarea cardurilor unice de identificare a beneficiarilor sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală;
elaborarea conceptului şi implementarea proiectelor-pilot în domeniul e-medicinei: diagnosticul şi consultaţia la distanţă, telemonitorizarea;
instruirea a cel puţin 30% din personalul medical în utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
implementarea educaţiei medicale postuniversitare la distanţă, bazate pe utilizarea Internetului şi a videoconferinţelor;
elaborarea paginilor Web a instituţiilor medicale şi a organizaţiilor neguvernamentale din domeniu;
organizarea serviciilor electronice de referinţă pentru satisfacerea cerinţelor informaţionale a populaţiei.
Sarcini pe termen mediu (pînă în anul 2010):
realizarea în volum deplin a Concepţiei Sistemului Informaţional Medical Integrat;
conectarea tuturor instituţiilor medicale la reţelele departamentale şi globale;
implementarea în volum complet a cardurilor unice de identificare a beneficiarilor sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală;
dezvoltarea serviciilor de diagnostic şi consultaţie la distanţă;
crearea şi dezvoltarea sistemului de servicii de telemonitorizare;
instruirea întregului personal medical în utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
asigurarea posibilităţilor ca toţi medicii să poată beneficia de cursuri de perfecţionare la distanţă;
implementarea proiectelor-pilot destinate dezvoltării serviciilor medicale la distanţă.
Sarcină de perspectivă, după anul 2010:
aderarea la zona europeană de e-sănătate prin implementarea în volum deplin a standardelor internaţionale şi asigurarea mobilităţii pacienţilor şi a specialiştilor în medicină.
V. Societatea informaţională şi Obiectivele de
 Dezvoltare ale Mileniului
Priorităţile şi obiectivele pe termen mediu şi lung ale Strategiei de edificare a societăţii informaţionale sînt indispensabil legate de realizarea în Republica Moldova a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Astfel, edificarea societăţii informaţionale este inclusă ca una din sarcinile principale ale Obiectivului 8 "Crearea societăţii globale pentru dezvoltare", principalii indicatori de monitorizare fiind:
numărul de linii telefonice fixe şi abonaţi la reţelele celulare la 100 de locuitori;
numărul de computere personale la 100 de locuitori;
numărul de utilizatori Internet la 100 de locuitori.
Se preconizează ca pînă în anul 2015 numărul de abonaţi la telefonia fixă şi mobilă va creşte cel puţin de două ori (fig. 11). Pînă la sfîrşitul anului 2006 rata de penetrare a telefoniei fixe va atinge valoarea de 25,0, iar în anii 2005-2007 în zonele rurale vor fi construite circa 151 de mii de linii telefonice.
În scopul asigurării accesului populaţiei la întreaga gamă de servicii oferite de dezvoltarea tehnologiilor informaţionale, se preconizează creşterea numărului de computere personale (fig. 12) şi al utilizatorilor Internet (fig. 13) cu o rată de cel puţin 15% anual.
Figura 11. Numărul de linii telefonice fixe şi abonaţi la reţelele celulare

Notă: Obiectivul preconizat reprezintă dublarea numărului de abonaţi la telefonia fixă şi mobilă între anii 2002 şi 2015.
Sursa: Departamentul Statistica al Organizaţiei Naţiunilor Unite - Baza de Date Indicatorii Mileniului (estimări ale UIT);
Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică.
Figura 12. Evoluţia numărului de computere personale

Notă: Obiectivul preconizat reprezintă creşterea numărului de computere personale cu o rată de cel puţin 15% anual.
Sursa: Departamentul Statistică al Organizaţiei Naţiunilor Unite - Baza de Date Indicatorii Mileniului (estimări ale UIT);
Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică.
Figura 13. Evoluţia numărului de utilizatori Internet

Notă: Obiectivul preconizat reprezintă creşterea numărului de utilizatori Internet cu o rată de cel  puţin 15% anual.
Sursa: Departamentul Statistică al Organizaţiei Naţiunilor Unite - Baza de Date Indicatorii Mileniului (estimări ale UIT);
Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică.
VI. Mecanismele de implementare, monitorizare şi evaluare
Procesul de implementare a prezentei Strategii se va desfăşura la nivel naţional şi local. La nivel naţional responsabilitatea pentru implementarea componentelor Strategiei o vor avea ministerele şi departamentele de resort, în timp ce la nivel local de implementare vor fi responsabile autorităţile administraţiei publice locale. Ca autoritate a administraţiei publice, responsabilă de monitorizarea activităţilor prevăzute în Planul de acţiuni pentru realizarea Strategiei se desemnează Departamentul Tehnologii Informaţionale.
La nivel naţional, procesul de implementare va fi coordonat de Comisia Naţională pentru Edificarea Societăţii Informaţionale, creată prin Hotărîrea Guvernului nr. 632 din 8 iunie 2004. Comisii cu funcţii similare vor fi create în ministere, departamente şi unităţi administrativ-teritoriale.
Ministerele, departamentele şi autorităţile administraţiei publice locale:
vor elabora planuri anuale de activitate privind îndeplinirea Planului de acţiuni pentru realizarea Strategiei Naţionale de Edificare a Societăţii Informaţionale - "Moldova-electronică";
vor determina persoana (la nivel de viceministru, vicedirector al departamentului) şi subdiviziunea responsabilă de implementarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în sectorul gestionat.
Comisiile vor elabora rapoarte anuale despre măsurile efectuate privind implementarea componentelor Strategiei, care vor fi prezentate spre aprobare ministerelor, departamentelor şi respectiv, conducerii unităţilor administrativ-teritoriale. În baza rapoartelor de la departamente şi unităţile administrativ-teritoriale, Departamentul Tehnologii Informaţionale va pregăti un raport naţional, prezentîndu-l Comisiei Naţionale şi Guvernului pentru examinare şi aprobare.
Ministerele de resort şi autorităţile administraţiei publice locale vor coopera cu societatea civilă şi organizaţiile din sectorul privat. Implementarea unor activităţi prevăzute în Planul de acţiuni pot fi delegate organizaţiilor neguvernamentale relevante.
Procesele de implementare a Strategiei vor fi monitorizate în baza setului de indicatori e-Europe, utilizat pe larg în ţările comunităţii europene:

INDICATORI INTERNET
Access şi utilizarea Internetului în societate
1. Procentul persoanelor, care au acces la Internet la domiciliu.
2. Procentul persoanelor cu acces regulat la Internet, total şi dezagregat pe
 categorii de vîrstă, sex, studii, mediu de reşedinţă şi domeniul de activitate.
Acces şi utilizarea TIC în business
3. Procentul persoanelor din companii, care folosesc computere conectate
 la Internet în activitatea lor,
dezagregat pe categorii de întreprinderi şi domenii de activitate.
Costul accesului la Internet
4. Preţurile accesului la Internet, dezagregat pe mediul de reşedinţă şi
tehnologiile utilizate.
SERVICIILE PUBLICE MODERNE ON-LINE
E-guvernarea
5. Numărul de servicii publice de bază accesibile total on-line.
E-educaţia
6. Numărul de elevi per computer cu acces Internet (doar PC pentru procesul
 de studii au fost incluse), dezagregat pe tipuri de instituţii de învăţămînt şi
amplasarea geografică a acestora.
7. Numărul de elevi/studenţi la un computer, dezagregat pe tipuri de instituţii
de învăţămînt şi amplasarea geografică a acestora.
8. Numărul de elevi/studenţi la un computer conectat la Internet, dezagregat
 pe tipuri de instituţii de învăţămînt şi amplasarea geografică a acestora.
E-sănătatea
9. Procentul cetăţenilor (peste 16 ani), care folosesc Internetul pentru
căutarea informaţiilor de sănătate.
10. Procentul general al medicilor care folosesc înregistrări electronice
ale pacienţilor.
11. Procentul specialiştilor din domeniul sănătăţii şi asistenţei sociale care
utilizează computerul la locul de muncă.
Mediul e-business-ului
12. Achiziţiile şi vînzările on-line.
13. Procentul comerţului electronic în comerţul total.
14. Indicele de pregătire electronică a businessului.
Securitatea informaţiei
15. Experienţa utilizatorilor Internet în domeniul securităţii TIC.
16. Procentul utilizatorilor, care au probleme de securitate (viruşi, hakeri).
17. Procentul întreprinderilor cu acces la Internet, care au probleme cu
securitatea.
Acces în bandă largă (broadband)
18. Penetrarea Broadband.
19. Prezenţa accesului broadband (procentul de gospodării) pe tipuri de
platforme.
20. Procentul companiilor cu acces în bandă largă la Internet.
21. Procentul gospodăriilor sau persoanelor fizice cu acces la Internet în
 bandă largă.
22. Procentul autorităţilor administraţiei publice cu acces în bandă largă.
Valorile actuale ale indicatorilor din setul e-Europe sînt prezentate în anexa E.
Acestea vor fi colectate respectiv de către Departamentul Statistică şi Sociologie, ministere şi departamente, autorităţile administraţiei locale, organizaţiile neguvernamentale şi din sondaje speciale realizate de către instituţiile de cercetare.
Datele statistice şi administrative, necesare pentru monitorizarea edificării societăţii informaţionale, obţinute din sondaje sociologice, vor fi prezentate de unităţile de statistică şi autorit