HGM783/2003
ID intern unic:  296802
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 783
din  30.06.2003
cu privire la evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală
Publicat : 08.07.2003 în Monitorul Oficial Nr. 138-140     art Nr : 830

    NOTĂ:
În textul hotărîrii şi al regulamentelor cuvintele "Agenţia de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale" se substituie prin cuvintele "Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală" prin HG271 din 10.03.05, MO42-45/21.03.05 art.315



În conformitate cu prevederile art. 30 al Legii nr. 989-XV din 18 aprilie 2002 cu privire la activitatea de evaluare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.102, art. 773) şi în scopul implementării pe scară largă a obiectelor de proprietate intelectuală în circuitul economic, Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă:
Regulamentul cu privire la evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală, conform anexei nr. 1;
Regulamentul cu privire la atestarea evaluatorilor obiectelor de proprietate intelectuală, conform anexei nr. 2.
2. Agenţii economici cu forma de proprietate preponderent de stat sînt obligaţi să efectueze, în termen de 6 luni, inventarierea şi evaluarea, în modul stabilit, a obiectelor de proprietate intelectuală introduse în circuitul economic, să asigure preluarea acestora la balanţă în calitate de unitate de evidenţă în componenţa activelor nemateriale.
3. Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, în termen de 3 luni, va elabora şi va adopta programul de examinare, specimenul formularului certificatului de calificare şi va institui Comisia de atestare şi disciplină a evaluatorilor.
    [Pct.3 modificat prin HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
4. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală.

Prim-ministru
al Republicii Moldova                                  Vasile TARLEV
Contrasemnată:
Viceprim-ministru,
ministrul economiei                                       Ştefan Odagiu
ministrul finanţelor                                       Zinaida Grecianîi
ministrul justiţiei                                           Vasile Dolghieru

Chişinău, 30 iunie 2003.
Nr. 783.

Anexa nr. 1
la Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr. 783
din 30 iunie 2003
REGULAMENTUL
cu privire la evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală
I. Noţiuni şi dispoziţii generale
1. Regulamentul cu privire la evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală (în continuare - Regulament) este elaborat în baza prevederilor art. 30 al Legii nr. 989-XV din 18 aprilie 2002 cu privire la activitatea de evaluare şi reglementează raporturile  ce apar în activitatea de evaluare a obiectelor de proprietate intelectuală.
2. În sensul prezentului Regulament, noţiunile de bază utilizate au următoarele semnificaţii:
obiecte de proprietate intelectuală – rezultatele activităţii intelectuale, confirmate şi protejate prin drepturile corespunzătoare privind utilizarea acestora, ce includ: obiectele de proprietate industrială (invenţii, soiuri de plante, topografii ale circuitelor integrate, mărci, desene şi modele industriale, indicaţii geografice, denumiri de origine şi specialităţi tradiţionale garantate), obiectele dreptului de autor (opere literare, artistice şi ştiinţifice) şi ale drepturilor conexe (interpretări, fonograme, videograme şi emisiuni ale organizaţiilor de difuziune), precum şi alte bunuri ce dispun de un sistem de reglementare separat, cum ar fi secretul comercial (know-how) şi numele comercial;
   
[Pct.2 noțiunea în redacția HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală - proces de evaluare a utilităţii rezultatelor activiăţii intelectuale, exprimate în echivalentul valoric al caracteristicilor tehnice, de consum, economice şi de altă natură ale obiectelor de proprietate intelectuală;
întreprindere de evaluare - persoană juridică sau fizică, înregistrată în Republica Moldova, în modul stabilit, în calitate de întreprindere, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică;
evaluator – persoană fizică cu o bună reputaţie şi studii superioare în evaluare, studii superioare economice sau tehnice, care are cetăţenia Republicii Moldova şi este titular al certificatului de calificare al evaluatorului, care posedă o experienţă de muncă în domeniul proprietăţii intelectuale, inclusiv în calitate de evaluator sau stagiar, de cel puţin un an şi nu are antecedente penale nestinse;
   
[Pct.2 noțiunea în redacția HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
raport de evaluare - act întocmit de evaluator, pe hîrtie şi pe suport electronic, la finele procesului de determinare a valorii obiectului evaluării.
II. Obiectele evaluării
3. Obiectul activităţii de evaluare îl constituie calcularea valorii de piaţă, de bilanţ sau altei valori a obiectelor de proprietate intelectuală, în funcţie de scopul utilizării acestora.
4. Evaluării se supun drepturile asupra următoarelor obiecte de proprietate intelectuală: invenţii, modele de utilitate, soiuri de plante, rase de animale, topografii ale circuitelor integrate, mărci de produse şi mărci de servicii, denumiri de origine ale produselor, indicaţii geografice, specialităţi tradiţionale garantate, desene şi modele industriale, obiectele dreptului de autor şi drepturilor conexe, alte obiecte de proprietate intelectuală (know-how, goodwill etc.).
   
[Pct.4 modificat prin HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
III. Subiecţii activităţii de evaluare
5. Subiecţi ai activităţii de evaluare sînt, pe de o parte, evaluatorii şi întreprinderile de evaluare, iar, pe de altă parte, beneficiarii serviciilor de evaluare.
6. Întreprinderile de evaluare acordă servicii de evaluare a proprietăţii intelectuale doar în cazul în care în cadrul acestora activează evaluatori certificaţi.
7. Beneficiari ai serviciilor de evaluare pot fi:
a) persoanele juridice şi fizice care, indiferent de forma de organizare juridică, forma de proprietate şi de gestiune, deţin drepturi asupra obiectelor de proprietate intelectuală, în conformitate cu legislaţia în vigoare a Republicii Moldova;
b) persoanele fizice şi juridice care utilizează obiectele de proprietate intelectuală în activitatea economică, efectuează operaţiuni de vînzare şi/sau achiziţionare a obiectelor de proprietate intelectuală în baza contractelor de licenţă sau cesiune.
IV. Scopurile evaluării obiectelor
de proprietate intelectual
ă
8. Evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală se efectuează în scopul:
a) preluării la balanţa întreprinderii, în calitate de unitate de evidenţă în componenţa activelor nemateriale, precum şi reflectarea în evidenţa contabilă. Se evaluează drepturile asupra următoarelor obiecte de proprietate intelectuală: cele create nemijlocit în cadrul întreprinderii; achiziţionate sau dobîndite de la persoane juridice sau fizice în urma transmiterii gratuite; obţinute în urma fuziunilor, integrărilor şi lichidărilor de întreprinderi; obţinute de la fondatori în vederea includerii în capitalul statutar sau achitării acţiunilor; destinate privatizării; cele dăruite sau moştenite;
b) determinării eficienţei economice a exploatării obiectelor de proprietate intelectuală - alegerea variantei optime de aplicare a obiectelor de proprietate intelectuală; corectarea strategiei de dezvoltare a întreprinderii; elaborarea business-planurilor pentru justificarea cuantumurilor creditelor şi atragerea investiţiilor pentru crearea obiectelor de proprietate intelectuală sau obţinerea drepturilor asupra lor; transmiterea drepturilor asupra obiectelor de proprietate intelectuală de către întreprindere, gratuit  sau în arendă, persoanelor terţe; stabilirea părţii impozabile a venitului provenit din proprietatea intelectuală; calcularea părţii de venit (profit) sau patrimoniu, scutită de impozite şi de alte plăţi sau beneficiară de înlesniri la impozitare, creditare, precum şi în cazul altor acţiuni stimulative; determinarea cotei proprietăţii intelectuale în prognozarea volumului de investiţii; stabilirea valorii gajului în vederea creditării;
c) efectuării operaţiunilor comerciale cu obiectele de proprietate intelectuală în bază contractuală în următoarele cazuri: încheierea contractelor de licenţă sau de cesiune a drepturilor; încheierea contractelor de efectuare a operaţiunilor cu active nemateriale ca rezultat al reorganizării agenţilor economici (separare, fuziune, lichidare etc.); privatizarea şi transmiterea întreprinderilor funcţionale şi altor complexe patrimoniale ce conţin obiecte de proprietate intelectuală; participarea la proiectele de investiţii a căror realizare este preconizată în baza unui contract; includerea în capitalul statutar şi stabilirea cotei patrimoniale a fondatorilor, care revine obiectelor de proprietate intelectuală; în alte situaţii care prevăd transmiterea obiectelor de proprietate intelectuală în calitate de "licenţe de însoţire";
d) stabilirii cotei de participare a proprietăţii intelectuale la formarea venitului persoanelor fizice şi juridice în cazul determinării: onorariului pentru crearea nemijlocită a obiectelor de proprietate intelectuală în cadrul întreprinderii; onorariului în cazul achiziţionării drepturilor de proprietate şi de exploatare a obiectelor de proprietate intelectuală; calcularea royalty (redevenţelor);
e) determinării cuantumului prejudiciilor cauzate titularului de drepturi asupra obiectelor de proprietate intelectuală în urma acţiunilor ilicite şi a concurenţei neloiale.
V. Tipurile de evaluare
9. Evaluarea poate fi benevolă şi/sau obligatorie.
10. Evaluarea benevolă este efectuată din iniţiativa beneficiarului.
11. Evaluarea obligatorie a obiectelor de proprietate intelectuală se efectuează în următoarele cazuri:
a) privatizării, transmiterii în arendă, în administrare fiduciară a întreprinderilor de stat - titulari ai obiectelor de proprietate intelectuală;
b) exproprierii întreprinderilor - titulari ai obiectelor de proprietate intelectuală pentru cauză de utilitate publică;
c) transmiterii obiectelor de proprietate intelectuală în calitate de contribuţie în capitalul social al întreprinderilor;
d) reorganizării şi lichidării întreprinderilor de stat, municipale, precum şi a întreprinderilor insolvabile, indiferent de tipul de proprietate;
e) apariţiei litigiului patrimonial în legătură cu hotărîrea instanţei de judecată, solicitării instanţei de judecată, inclusiv în cazul examinării dosarelor privind cuantumul prejudiciilor cauzate proprietarilor în urma acţiunilor ilicite şi a concurenţei neloiale;
f) utilizării obiectelor de proprietate intelectuală create din contul mijloacelor bugetare şi introduse în circuitul economic de către agenţii economici, indiferent de for-ma lor de proprietate;
g) introducerii obiectelor de proprietate intelectuală în circuitul economic al întreprinderilor cu forma de proprietate preponderent de stat;
h) solicitării organului ce efectuează înregistrarea persoanelor juridice;
i) modificării legislaţiei;
j) altor cazuri.
VI. Modul şi condiţiile de evaluare a obiectelor
de proprietate intelectuală
12. Evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală se efectuează de evaluatorii atestaţi conform prevederilor Regulamentului cu privire la atestarea evaluatorilor obiectelor de proprietate intelectuală, aprobat de Guvern.
13. Evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală se efectuează în temeiul contractului de prestare a serviciilor de evaluare, încheiat în scris între întreprinderea de evaluare şi beneficiar.
14. În contractul de prestare a serviciilor de evaluare poate fi prevăzută:
a) evaluarea unui obiect;
b) evaluarea mai multor obiecte;
c) prestarea serviciilor de evaluare pe parcursul unei perioade de timp indicate în cererea beneficiarului.
15. Evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală se efectuează în conformitate cu Indicaţiile metodice privind evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală, anexate la prezentul Regulament, precum şi conform standardelor internaţionale şi naţionale de evaluare.
16. Evaluatorul elaborează şi prezintă beneficiarului lista informaţiilor necesare pentru evaluarea obiectului de proprietate intelectuală.
17. Beneficiarul prezintă evaluatorului informaţiile stabilite de comun acord, purtînd răspundere pentru veridicitatea şi perfectarea documentară a datelor iniţiale.
18. În cazurile prevăzute de legislaţie, întreprinderea de evaluare sau evaluatorul poate evalua un obiect de proprietate intelectuală în temeiul unei hotărîri  a instanţei de judecată sau altei autorităţi abilitate să decidă asupra evaluării.
19. În cazul în care cîteva persoane dispun în comun de drepturile exclusive asupra unui obiect de proprietate intelectuală concret, evaluarea acestuia se efectuează conform clauzelor contractului încheiat între acestea. În lipsa contractului, fiecare dintre aceste persoane poate efectua evaluarea în orice scop, cu excepţia licenţierii, cesionării sau gajării drepturilor asupra obiectelor de proprietate intelectuală.
20. Evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală se încheie cu întocmirea, în mod obligatoriu, a unui raport de evaluare, care va conţine opinia clară şi neechivocă a evaluatorului privind valoarea obiectului evaluării.
21. Nu se admite intervenţia beneficiarului sau a altor persoane interesate în activitatea evaluatorului, cu scopul de a influenţa rezultatele evaluării.
VII. Termenele de executare a lucrărilor de evaluare
22. Valoarea obiectelor de proprietate intelectuală se calculează la data concretă a evaluării, în limitele perioadei calculate, determinată de durata funcţionării utile a obiectelor de proprietate intelectuală, dar care nu va depăşi termenul de valabilitate a titlului de protecţie.
23. Lucrarea executată în conformitate cu contractul de prestare a serviciilor de evaluare  se perfectează sub formă de raport de evaluare şi se transmite beneficiarului prin actul de primire-predare.
VIII. Contractul de prestare a serviciilor de evaluare a
obiectelor de proprietate intelectual
ă
24. În contractul de prestare a serviciilor de evaluare se indică:
a) numele, prenumele (denumirea) şi adresa (sediul) beneficiarului;
b) denumirea şi sediul întreprinderii de evaluare;
c) tipul şi descrierea obiectului evaluării;
d) scopul evaluării;
e) data la care urmează a fi estimată valoarea;
f) tipul valorii estimative;
g) cuantumul plăţii pentru serviciile de evaluare;
h) termenele de executare a lucrărilor de evaluare;
i) condiţiile confidenţialităţii evaluării, reglementării evaluării, precum  şi reglementările cu privire la obligaţiile evaluatorului;
j) alte informaţii.
IX. Raportul de evaluare a obiectelor
de proprietate intelectual
ă
25. În raportul de evaluare se indică:
a) data întocmirii raportului;
b) scopul evaluării;
c) numele, prenumele (denumirea) şi adresa (sediul) beneficiarului;
d) denumirea şi sediul întreprinderii de evaluare, numele şi prenumele evaluatorului;
e) descrierea obiectului evaluării şi datele privind titularul acestuia;
f) data la care a fost estimată valoarea;
g) tipul şi definiţia valorii estimate;
h) lista actelor normative, standardelor, abordărilor, metodelor, datelor iniţiale utilizate pentru evaluare, precum şi ipotezele evaluatorului, pe care se bazează evaluarea;
i) etapele evaluării şi temeiul determinării valorii recomandate a obiectului evaluării, factorii restrictivi şi domeniul aplicării valorii estimate.
26. La raportul de evaluare se vor anexa:
a) copia certificatului de calificare al evaluatorului care a efectuat evaluarea;
b) copiile actelor utilizate de evaluator, în baza cărora au fost determinate caracteristicile obiectului evaluării (după caz).
27. În raportul de evaluare poate fi inclusă şi altă informaţie care, în opinia evaluatorului, a influenţat esenţial valoarea obiectului evaluat.
28. Raportul de evaluare trebuie să fie semnat de evaluator, de conducătorul întreprinderii de evaluare şi legalizat prin aplicarea ştampilei întreprinderii.
X. Drepturile şi obligaţiile evaluatorului
29. Evaluatorul este în drept:
a) să planifice de sine stătător efectuarea lucrărilor de evaluare, conform legislaţiei şi contractului de prestare a serviciilor de evaluare;
b) să determine abordările şi metodele de evaluare, conform Indicaţiilor metodice anexate la prezentul Regulament şi standardelor naţionale de evaluare;
c) să aibă acces la documentaţia beneficiarului, necesară pentru efectuarea evaluării;
d) să solicite, după caz, administraţiei întreprinderii de evaluare antrenarea în evaluare a altor evaluatori şi specialişti;
e) să fie membru al asociaţiilor obşteşti ale evaluatorilor şi să participe la activitatea acestora.
30. Evaluatorul este în drept să renunţe, în condiţiile prevăzute de legislaţie, la efectuarea evaluării în cazul în care beneficiarul:
a) a încălcat clauzele contractului de prestare a serviciilor de evaluare;
b) nu a prezentat actele necesare pentru evaluare sau a prezentat acte care conţin date incomplete sau eronate;
c) a intervenit în acţiunile evaluatorului pentru a influenţa rezultatele evaluării.
31. Evaluatorul este obligat:
a) să efectueze evaluarea în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi cu contractul de prestare a serviciilor de evaluare;
b) să efectueze evaluarea în mod conştiincios;
c) să asigure confidenţialitatea informaţiei furnizate de beneficiar.
32. Evaluatorul nu este în drept să efectueze evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală în cazurile în care este:
a) titular al obiectului de proprietate intelectuală care urmează a fi evaluat;
b) beneficiar al serviciilor de evaluare a obiectelor de proprietate intelectuală;
c) afiliat al uneia din persoanele fizice sau juridice, specificate la literele a) şi b).
XI. Răspunderea evaluatorului
33. Evaluatorul şi întreprinderea de evaluare poartă răspundere contravenţională sau penală, conform legislaţiei în vigoare, pentru:
   
[Pct.33 modificat prin HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
a) falsificarea rezultatelor evaluării;
b) nerespectarea principiilor de independenţă;
c) nerespectarea condiţiilor de confidenţialitate ale evaluării.
XII. Dispoziţii finale şi tranzitorii
34. Litigiile privind veridicitatea valorii estimate, specificate în raportul de evaluare, se soluţionează de către instanţa de judecată.

Anexă
la Regulamentul cu privire
la evaluarea obiectelor
de proprietate intelectuală
INDICAŢII
metodice privind evaluarea obiectelor  de proprietate intelectuală
I. Noţiuni de bază utilizate în prezentele Indicaţii
1. În sensul prezentelor Indicaţii, noţiunile de bază utilizate au următoarele semnificaţii:
active nemateriale - activele nepecuniare care nu au formă materială, sînt controlate de întreprindere şi utilizate mai mult de un an în activitatea de producţie, comercială şi alte activităţi, precum şi în scopuri administrative, sau sînt destinate transmiterii în folosinţă (chirie) persoanelor fizice şi juridice;
bază de date  -  compilaţie de date sau de alte materiale, indiferent dacă acestea sînt sau nu protejate de dreptul de autor sau de drepturile conexe, atît în formă mecanolizibilă, cît şi în altă formă, aranjate sistematizat ori metodic şi accesibile prin mijloace electronice sau de alt gen;
   
[Pct.1 noţiune în redacţia HG68 din 02.02.12, MO30-33/10.02.12 art.91]
contract de licenţă  -  contractul conform căruia titularul (licenţiatorul) transmite altei persoane (licenţiatului) dreptul de a folosi obiectele proprietăţii intelectuale în limite şi condiţii concrete, ultimul asumîndu-şi obligaţiunea de a onora clauzele contractuale şi de a plăti licenţiatorului sumele băneşti prevăzute de contract;
durata de funcţionare utilă a obiectelor de proprietate intelectuală -  perioada efectivă de timp în cursul căreia este probabilă utilizarea obiectului în activitatea întreprinderii sau numărul unităţilor de producţie pe care întreprinderea preconizează să o obţină din utilizarea obiectelor de proprietate intelectuală;
exploatarea obiectelor de proprietate industrială - introducerea obiec-telor de proprietate industrială sau a produsului, fabricat cu aplicarea acestora, în circuitul economic prin înstrăinarea sau transmiterea drepturilor de la o persoană la alta pe calea succesiunii universale în drepturi (moştenire, reorganizarea persoanei juridice) sau pe altă cale, dacă obiectul de proprietate industrială sau produsul, fabricat cu aplicarea acestuia, nu este scos din circuit sau limitat în circuit;
introducerea obiectelor de proprietate intelectuală şi/sau a produsului, fabricat cu aplicarea acestora, în circuitul economic - procesul de implementare şi/sau transformare a obiectelor de proprietate intelectuală într-o sursă de venituri, confirmată documentar prin tranzacţii comerciale şi prin acte privind acceptarea spre utilizare a obiectelor respective;
program pentru calculator - ansamblu de instrucţiuni, comenzi şi/sau de coduri exprimate în orice formă sau mod, destinate funcţionării calculatorului pentru a atinge un anumit scop sau rezultat. Noţiunea „program pentru calculator” se extinde şi asupra programului încorporat în memoria calculatorului, a materialului de însoţire a unui program creat, a materialului pregătitor obţinut în procesul elaborării unui program, cu condiţia că acesta este conceput şi exprimat într-o astfel de formă încît materialul pregătitor se poate solda ulterior cu elaborarea programului de calculator. Programul de calculator poate fi exprimat în orice limbaj, fie în codul-sursă, fie în codul-obiect;
   
[Pct.1 noţiune în redacţia HG68 din 02.02.12, MO30-33/10.02.12 art.91]
plată pauşală - suma remuneraţiei fixe în formă de plată unică pentru acordarea dreptului de a folosi obiectele de proprietate intelectuală conform contractului de licenţă, indiferent de volumul efectiv al vînzărilor produselor (serviciilor) licenţiate. Achitarea plăţii pauşale poate fi efectuată o singură dată integral sau poate fi  eşalonată;
redevenţe (royalty) - sumele curente (periodice), în formă de rate fixe, stabilite conform bazei stipulate în contract (profitul, volumul produselor sau serviciilor vîndute, alţi indicatori ai eficienţei economice), achitate la intervale concrete de timp;
titular de drepturi - persoana fizică sau juridică care deţine drepturile patrimoniale exclusive, obţinute în condiţiile legii sau în temeiul contractului;
valorificare a obiectelor dreptului de autor şi drepturilor conexe – orice acţiune ce ţine de utilizarea sub orice formă şi în orice mod a obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de lege;
   
[Pct.1 noţiune în redacţia HG68 din 02.02.12, MO30-33/10.02.12 art.91]
valoarea actuală (de scont) a obiectelor de proprietate intelectuală - valoarea curentă bazată pe scontarea viitoarelor fluxuri nete ale mijloacelor băneşti ce vor proveni din exploatarea obiectelor de proprietate intelectuală în procesul activităţii economice ordinare. Se determină cu ajutorul unor coeficienţi speciali, calculaţi prin aplicarea formulei procentelor compuse;  
valoarea de amortizare a obiectelor de proprietate intelectuală  - valoarea iniţială (de inventar) a obiectelor de proprietate intelectuală;
valoarea de asigurare a obiectelor de proprietate intelectuală  - valoarea obiectelor de proprietate intelectuală estimată în conformitate cu clauzele contractului sau poliţei de asigurare;
valoarea de bilanţ a obiectelor de proprietate intelectuală - suma cu care este evaluat obiectul de proprietate intelectuală la data întocmirii bilanţului, egală cu valoarea iniţială corectată sau reevaluată, diminuată cu suma  amortizării acumulate;
valoarea iniţială (de inventar) a obiectelor de proprietate intelectuală - suma mijloacelor băneşti achitate sau valoarea venală (de piaţă) a altei forme de compensare acordate la achiziţionarea sau crearea obiectelor de proprietate intelectuală, inclusiv a cheltuielilor privind aducerea obiectelor de proprietate intelectuală în stare de utilitate;
valoarea de lichidare a obiectelor de proprietate intelectuală - suma mijloacelor băneşti sau a echivalentelor acestora care poate fi obţinută la lichidarea activului. În cazul obiectelor de proprietate industrială ea poate lua forma licenţei obligatorii. Dacă obiectele de proprietate industrială folosite la o întreprindere, care se lichidează prin vînzare, sînt exploatate şi de alte organizaţii, nu apar temeiuri pentru estimarea valorii de lichidare a acestor obiecte;
valoarea investiţională a obiectelor de proprietate intelectuală -  valoarea obiectelor de proprietate intelectuală estimată de un investitor con-cret, în funcţie de scopul investiţiilor;  
valoarea impozabilă a obiectelor de proprietate intelectuală - valoarea obiectelor de proprietate intelectuală acceptată ca bază pentru impunerea fiscală, determinată în conformitate cu legislaţia în vigoare;  
valoarea obiectivă a obiectelor de proprietate intelectuală - suma efectivă a mijloacelor băneşti cu care a fost vîndut obiectul de proprietate intelectuală (sau a fost casată creanţa) în procesul operaţiunii comerciale benevole între părţile interesate: proprietarul şi cumpărătorul;
valoarea reevaluată a obiectelor de proprietate intelectuală - valoarea obiectelor de proprietate intelectuală determinată în urma reevaluării acestuia în baza valorii venale;
valoarea comercializabilă netă a obiectelor de proprietate intelectuală - preţul calculat de vînzare al obiectelor de proprietate intelectuală, dimi-nuat cu suma cheltuielilor preconizate pentru organizarea vînzărilor;  
valoarea comercializabilă a obiectelor de proprietate intelectuală - suma mijloacelor băneşti sau echivalentelor acestora, care poate fi obţinută la vînzarea activului în cazul ieşirii ordinare din uz a acestuia, inclusiv în cursul termenului de valabilitate a contractului de licenţă sau a altui contract;  
valoarea de utilizare a obiectelor de proprietate intelectuală - valoarea obiectelor de proprietate intelectuală care include costul materialelor utilizate, fără a lua în considerare reparaţiile suplimentare şi adaptările;
valoarea venală (de piaţă) a obiectelor de proprietate intelectuală - suma de bani cu care obiectul de proprietate intelectuală poate fi vîndut sau schimbat la data evaluării în procesul operaţiunii comerciale benevole în condiţii de transparenţă privind posibilităţile de utilizare ale obiectelor de proprietate intelectuală.
II. Etapele procedurii de evaluare a obiectelor
de proprietate intelectuală
2. Etapa preliminară, în cadrul căreia se elaborează sarcinile evaluării.
3. Etapa pregătitoare, care prevede identificarea titlurilor de protecţie asupra obiectelor de proprietate intelectuală (expertiza juridică), controlul veridicităţii volumului mare de informaţii prezentate evaluatorului pentru calcularea valorii, în conformitate cu lista stabilită a datelor iniţiale.
În cadrul expertizei juridice se identifică drepturile asupra obiectelor de proprietate intelectuală, prin verificarea existenţei actelor ce confirmă apartenenţa drepturilor patrimoniale. Lista actelor respective include: titlurile de protecţie (brevete, certificatele de înregistrare, drepturile de autor, chitanţa cu privire la achitarea taxei pentru menţinerea în vigoare a documentului de protecţie); contractele de licenţă şi de cesiune. Se supun expertizei, de asemenea, contractele de constituire privind transferul drepturilor asupra obiectelor de proprietate intelectuală în capitalul social; contractele-comenzi privind crearea obiectelor de proprietate intelectuală de către organizaţiile terţe; contractele privind crearea obiectelor de proprietate intelectuală în cadrul întreprinderii cu titlu de misiune de serviciu; contractele între întreprindere şi elaboratorii obiectelor de proprietate intelectuală; actele de transmitere gratuită a drepturilor asupra obiectelor de proprietate intelectuală; hotărîrile organelor puterii executive vizînd activele nemateriale în cazul lichidării, falimentului, privatizării şi altor reorganizări ale întreprinderilor. Întreprinderea, ale cărei active nemateriale conţin obiecte de proprietate intelectuală, trebuie să deţină actele privind acceptarea spre utilizare, contabilizarea, preluarea la balanţă, includerea în capitalul social şi alte documente necesare. 
La această etapă se determină, de asemenea, scopul evaluării, care prevede argumentarea tipului de valoare în vederea alegerii abordării şi metodelor de evaluare, se elaborează modelul de evaluare ce prevede ordinea concretă a lucrărilor, se stabilesc  circumstanţele speciale şi limitările, se identifică particularităţile unor obiecte de proprietate intelectuală concrete sau ale produselor în care sînt utilizate aceste obiecte.
4. Etapa  calculelor, care prevede stabilirea principalelor criterii de calculare, a listei erorilor admisibile şi a calculelor propriu-zise, în conformitate cu cerinţele prezentelor Indicaţii.
5. Etapa întocmirii raportului de evaluare, care include:
a) introducerea - în care se expun scopurile şi sarcinile evaluării;
b) descrierea titlurilor de protecţie ale obiectelor de proprietate intelectuală (termenul de valabilitate, durata de funcţionare utilă, durata perioadei calculate, limitele drepturilor, licenţele pentru tipul de activitate, teritoriile protecţiei juridice), altor documente şi condiţii prezentate în vederea evaluării;
c) expunerea metodelor de evaluare;
d) materialele vizînd calcularea valorii obiectelor de proprietate intelectuală şi rezultatele evaluării;
e) circumstanţele speciale şi limitările luate în considerare în procesul evaluării; alte indicaţii în conformitate cu cerinţele art. 11 din Legea nr. 989-XV din 18 aprilie 2002 cu privire la activitatea de evaluare;
f) elaborarea recomandărilor pentru beneficiar privind aplicarea rezultatelor eva-luării.
III. Abordările evaluării obiectelor
de proprietate intelectual
ă
6. Abordarea din punctul de vedere al cheltuielilor (conform cheltuielilor efective) reprezintă calculul iniţial al valorii obiectelor de proprietate intelectuală, efectuat, de regulă, de către agenţii economici şi care constituie valoarea minimă a acestor obiecte. Calculele, conform abordării din punctul de vedere al cheltuielilor, prevăd executarea următoarelor operaţiuni:
a) constatarea cheltuielilor efective pentru crearea, achiziţionarea şi  introducerea obiectelor de proprietate intelectuală în circuitul economic;
b) raportarea cheltuielilor nesimultane ale perioadei anterioare la valoarea curentă, în conformitate cu coeficienţii speciali de recalculare, indicele de preţuri sau rata inflaţiei, ratele dobînzilor bancare pentru plasamente şi credite la data evaluării;
c) determinarea sumei cotelor de amortizare a obiectelor de proprietate intelectuală.
7. Abordarea din punctul de vedere al pieţei (conform analizei comparative a vînzărilor), în cadrul căreia valoarea poate fi determinată prin analiza comparativă a vînzărilor obiectelor comparabile sau prin evaluarea de către experţi. Calcularea valorii se bazează pe similitudinea obiectului evaluat cu un obiect analog, presupune existenţa unei pieţe funcţionale a obiectelor de proprietate intelectuală şi se realizează prin analiza comparativă a unor parametri tehnico-economici concreţi. Datele referitoare la tranzacţiile cu obiecte de proprietate intelectuală analoage se compară cu cele evaluate.
Pentru efectuarea calculelor sînt necesare următoarele date iniţiale:
a) informaţiile despre alte tranzacţii încheiate pentru obiecte de proprietate intelectuală analoage;
b) lista indicatorilor de comparare a obiectelor de proprietate intelectuală;
c) rezultatele ajustării preţurilor efective ale tranzacţiilor încheiate pe piaţa unui obiect de proprietate intelectuală concret, cu luarea în considerare a valorilor indicatorilor acceptaţi pentru compararea obiectului evaluat cu cel analog.
În cadrul acestei abordări calculele de evaluare a obiectelor de proprietate intelectuală se efectuează cu utilizarea următoarelor metode: analiza comparativă a vînzărilor, evaluarea de către experţi, analiza ratelor comparabile ale redevenţelor.
8. Abordarea din punctul de vedere al venitului (conform profitului), care sintetizează metodologia tuturor abordărilor de calculare a valorii obiectelor de proprietate intelectuală, ia în considerare atît cheltuielile efective, cît şi tipurile de venituri, canalele de încasări financiare, prognoza dezvoltării ramurii, a capacităţilor de producţie şi a conjuncturii pieţei concrete, prevede prognozarea veniturilor, raportarea lor la valoarea curentă.
Abordarea din punctul de vedere al venitului se realizează prin aplicarea mai multor metode: capitalizarea veniturilor, scontarea fluxurilor previzibile ale mijloacelor băneşti şi a profiturilor excedentare.
IV. Asigurarea informaţională a evaluării
9. Asigurarea informaţională a calculelor depinde de scopul, tipul valorii şi abordările evaluării. Categoriile generalizate ale datelor iniţiale necesare evaluării includ:
a) cheltuielile, inclusiv costurile vînzărilor, diverse cheltuieli ce ţin de crearea, achiziţionarea şi utilizarea obiectelor de proprietate intelectuală, pierderile excepţionale;
b) informaţiile despre conjunctura pieţei unui obiect de proprietate intelectuală concret, despre alte caracteristici ale pieţei obiectelor de proprietate intelectuală sau mărfurilor fabricate cu utilizarea acestor obiecte;
c)  datele privind statutul juridic al obiectelor de proprietate intelectuală;
d) coeficienţii de uzură fizică şi morală a obiectelor de proprietate intelectuală;
e) datele necesare pentru estimarea indicatorilor eficienţei economice a producţiei, precum şi cele deduse prin analiza canalelor de formare a venitului şi a surselor de obţinere a venitului din utilizarea obiectelor de proprietate intelectuală, în conformitate cu Codul fiscal şi standardele de contabilitate;
   
[Pct.9 lit.e) modificată prin HG313 din 28.05.13, MO119-121/31.05.13 art.382]
f) datele necesare pentru raportarea cheltuielilor nesimultane ale perioadei anterioare la valoarea curentă şi pentru scontarea fluxurilor previzibile ale mijloacelor băneşti;
g) indicatorii necesari pentru estimarea tuturor factorilor de risc.
V. Direcţiile principale de evaluare a obiectelor
de proprietate intelectuală
10. Direcţiile principale de evaluare a obiectelor de proprietate intelectuală sînt următoarele:
a) calcularea valorii în scopul preluării obiectelor la balanţa întreprinderii în calitate de unitate de evidenţă în componenţa activelor nemateriale şi reflectării în contabilitate;
b) evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală în scopul determinării venitului titularului de drepturi;
c) calcularea valorii obiectelor de proprietate intelectuală în scopuri comerciale;
d) calcularea valorii licenţei;
e) calcularea cuantumului prejudiciilor cauzate titularului de drepturi în urma acţiunilor ilicite şi concurenţei neloiale.
11. Perioada calculată constă din două părţi:
a) crearea, protecţia juridică, modernizarea şi perfecţionarea, introducerea în circuitul economic şi promovarea obiectelor de proprietate intelectuală pe piaţă;
b) utilizarea comercială a obiectelor de proprietate intelectuală.
VI. Calcularea valorii obiectelor de proprietate industrială î
scopul prelu
ării lor la balanţa întreprinderii în calitate de unitate
de eviden
ţă în componenţa activelor nemateriale şi reflectării
 în contabilitate
12. Factorii determinanţi ai valorii obiectelor de proprietate industrială sînt:
a) cheltuielile suportate de titularul de drepturi pentru crearea şi transformarea obiectelor de proprietate industrială într-o sursă de venituri, introducerea acestora în circuitul economic şi marketing;
b) cheltuielile suportate de titularul de drepturi pentru brevetarea (înregistrarea) obiectelor de proprietate industrială şi menţinerea valabilităţii titlurilor de protecţie;
c) cheltuielile ce ţin de asigurarea obiectelor de proprietate industrială împotriva riscurilor;
d) termenul de valabilitate a titlului de protecţie (brevetului, certificatului de înregistrare) la data evaluării;
e) cheltuielile, inclusiv cele de judecată, suportate de titularul de drepturi în procesul soluţionării litigiilor ce ţin de obiectul de proprietate industrială evaluat;
f) încasările previzibile în formă de plăţi aferente licenţei acordate pentru obiectul de proprietate industrială (în cazul în care este fixată mărimea acestor plăţi);
g) durata de funcţionare utilă a obiectului de proprietate industrială cu obţinerea veniturilor;
h) factorii de uzură fizică şi morală a obiectului evaluat;
i) factorul inflaţionist, precum şi componentele calculării preţului, constînd din evaluări-prognoze ale veniturilor titularului ce urmează a fi obţinute prin valorificarea drepturilor sale în cursul duratei de funcţionare utilă a obiectului de proprietate industrială evaluat;
j) suma dobînzilor aferente împrumuturilor bancare destinate elaborării sau achiziţionării activelor nemateriale.
13. Pentru structurarea formulelor de înscriere a calculelor de evaluare a obiectelor de proprietate industrială se utilizează următorii indici:
t - anul din perioada calculată (t variază între 1şi n);
n - numărul anilor incluşi în perioada calculată;
i - submulţimea categoriilor de impozite şi plăţi la buget din venitul întreprinderii
(i variază între 1şi k);
k - totalitatea categoriilor de impozite şi plăţi din venitul întreprinderii în anul t;
j - submulţimea categoriilor de venit ale întreprinderii (J variază între 1 şi r);
r - totalitatea surselor de venit.
14. Formula de calcul are următoarea structură:
n
Cnz = Km x S [Zt x Ktdcx J],    (1)
t=1
În care: Cnz reprezintă valoarea cheltuielilor şi consumurilor nesimultane totalizate, raportate la data evaluării, efectuate în perioada creării şi introducerii obiectelor de proprietate industrială în circuitul economic; Km  - coeficientul de uzură morală a obiectului de proprietate industrială la data evaluării (pentru invenţii, desene şi modele industriale, modele de utilitate); Zt- suma cheltuielilor şi consumurilor aferente utilizării obiectelor respective în circuitul economic în anul t; Ktdc - coeficientul incremental al dobînzilor bancare pentru plasamente şi / sau credite, fiind folosit pentru sumarea viramentelor anuale ale perioadei calculate sau pentru raportarea consumurilor nesimultane la anul calculat;
J - indicele preţurilor în anul t în ramurile legate de crearea obiectului de proprietate industrială, folosit la calcularea preţurilor mijloacelor de producţie utilizate pentru crearea lui.
În cazul în care J nu poate fi determinat, în (1) indicele J se înlocuieşte cu Jt - rata inflaţiei.
Km=1-Ts:Tn        (2)
în care: Tn reprezintă termenul de valabilitate a titlului de protecţie; Ts  - termenul de valabilitate a titlului de protecţie la data evaluării.
Zt=Zt1+Zt2          (3)
în care: Zt  reprezintă cheltuielile totalizate aferente utilizării obiectului de proprietate industrială în circuitul economic în anul t; Zt1  - cheltuielile sau consumurile aferente creării, aducerii în stare de utilitate pentru producţie şi comercializare, utilizării obiectului de proprietate industrială, inclusiv investiţiile capitale pe termen lung finanţate din diverse surse în anul t; Zt2- consumurile aferente protecţiei juridice a obiectului de proprietate industrială în anul t (perfectarea cererii de brevet, corespondenţa privind cererea, achitarea taxelor pentru depunerea cererii, efectuarea examinării, menţinerea în vigoare a titlului de protecţie, alte acţiuni conform procedurii).
În funcţie de specificul obiectului supus evaluării şi utilizării lui, coeficientul Ktdc  poate fi calculat în mod diferit:
Ktdc=1:(1+b:100)t      (4)
sau
Ktdc=1:(1+a:100)t      (5)
în care: b reprezintă rata dobînzii bancare pentru credit; a - rata dobînzii bancare pentru plasament.
15. Drept bază pentru evaluarea mărcii prin abordarea din punctul de vedere al cheltuielilor serveşte, de regulă, valoarea de intrare (iniţială), care reflectă consumurile anterioare aferente creării sau achiziţionării mărcii.
Cheltuielile efective aferente creării unei mărci includ:
a)  cheltuielile şi consumurile pentru elaborare (design);
b)  cheltuielile pentru protecţia juridică;
c) consumurile pentru promovarea produselor desemnate prin această marcă şi menţinerea ei pe piaţă.
Calcularea valorii se efectuează prin aplicarea următoarei formule:
n
Cnz = S (Zt1+Zt2) x Ktdcx Jt,    (6)
t=1
în care: Cnz reprezintă valoarea cheltuielilor şi consumurilor nesimultane totalizate, raportate la data evaluării, efectuate în perioada creării mărcii şi introducerii produsului, desemnat prin marca evaluată în circuitul economic; Zt1 - suma cheltuielilor şi consumurilor aferente creării mărcii, inclusiv designului ei, promovării produsului desemnat prin marca evaluată pe piaţă în anul t;  Zt2- consumurile pentru protecţia juridică a mărcii în anul  t;  
Ktdc   - coeficientul incremental al ratelor bancare pentru plasamentele şi creditele destinate creării mărcii în anul t; Jt- rata inflaţiei.
VII. Evaluarea obiectelor de proprietate industrială
cu scopul determinării venitului titularului de drepturi
16. Prognozarea eficienţei economice care poate fi obţinută prin introducerea obiectului de proprietate industrială în circuitul economic constituie o premisă a creării acestuia, a achiziţionării, cesiunii sau a transmiterii drepturilor de exploatare a lui. În toate cazurile calcularea valorii se întemeiază pe supoziţia că obiectul de proprietate industrială va fi comercializat şi, deci, va genera venit suplimentar. Metodele evaluării iau în considerare consumurile aferente creării sau achiziţionării  obiectului de proprietate industrială şi efectul de piaţă.
17. Scontarea fluxurilor mijloacelor băneşti constituie condiţia de bază a calculării valorii obiectului de proprietate industrială.
Pentru raportarea evaluărilor retrospective ale perioadei anterioare la valoarea curentă se folosesc indicii preţurilor, coeficienţii incrementali ai ratelor, nivelul inflaţiei. Metoda scontării se bazează pe valoarea temporală a banilor.
Procedura de scontare a fluxului previzibil al mijloacelor băneşti prevede efectuarea următoarelor operaţiuni analitice şi de calcul: diagnosticarea fluxului previzibil al mijloacelor băneşti; analiza veniturilor obţinute în perioada anterioară; prognozarea veniturilor care vor fi obţinute prin utilizarea obiectelor de proprietate industrială concrete, inclusiv prognozarea riscurilor; analiza şi evaluarea consumurilor şi cheltuielilor efectuate, prognozarea consumurilor; analiza investiţiilor anterioare şi prognozarea volumului probabil de investiţii capitale destinate inovării; calcularea fluxului mijloacelor băneşti pentru fiecare an prognozat; determinarea ratei corespunzătoare de scont; efectuarea calculelor de raportare a fluxurilor mijloacelor băneşti din toate etapele perioadei calculate la valoarea curentă.
18. Structura formulei de înscriere a calculelor este  următoarea:
n
Cn = S (Pt+at) x Kdt,    (7)
t=1
în care: Cn reprezintă valoarea obiectelor de proprietate industrială, totalizată în perioada calculată şi raportată la data evaluării; Pt - profitul net obţinut de agentul economic în urma utilizării obiectului de proprietate industrială, cu minusul impozitelor şi plăţilor în anul t;  at - suma de amortizare a activelor uzurabile care revine obiectului de proprietate industrială în anul t;  Kdt  - coeficientul de scont, adică coeficientul de raportare a evaluărilor-prognoze nesimultane la data evaluării. Kdt=1:(1+dt:100)t      (8)
în care: dt reprezintă rata scontului în anul t, care ia în considerare toate riscurile,  precum şi  venitul provenit din capitalul investit în obiectul de proprietate industrială în perioada prognozată.
Coeficientul de scont se aplică pentru raportarea fluxurilor previzibile ale mijloacelor băneşti, care vor fi obţinute în urma utilizării obiectului de proprietate industrială, la valoarea echivalentă curentă.
19. Calcularea profitului net P(t) se efectuează conform actelor normative în vigoare. Venitul, impozitele şi plăţile din venit şi profit, cheltuielile şi consumurile se calculează în raport cu acea parte a lor care revine obiectului de proprietate industrială. Prezentele Indicaţii se referă la modalităţile de calculare a valorii producţiei comercializate ca parte componentă a determinării profitului net. Valoarea produselor comercializate, în acest caz, se determină prin aplicarea următoarei formule:  
r
Prg = S Cjpx СPrg ,    (9)
  j=1
în care: Prg reprezintă valoarea produselor finite şi mărfurilor (lucrărilor, serviciilor) vîndute în anul t, conform categoriei j de venit, obţinut prin utilizarea obiectului de proprietate industrială;  Sjp - volumul produselor, mărfurilor (lucrărilor, serviciilor) fabricate cu utilizarea obiectului de proprietate industrială, conform categoriei j de venit în anul t;  СPrg  - valoarea suplimentară a unei unităţi de producţie, marfă (lucrări, ser--vicii) fabricate cu utilizarea obiectului de proprietate industrială, conform categoriei  de venit, obţinut în anul t (t variază între 1 şi n).
  r
СPrg = S (Cjt1+Cjt2) ,    (10)
   j=1
în care: Cjt1 reprezintă preţul de vînzare (angro, cu amănuntul, mondial, de piaţă) al unei unităţi de producţie, marfă (lucrări, servicii) fabricate pe baza obiectului de proprietate industrială în anul t, conform categoriei j  de venit; Cjt2 - preţul de vînzare (angro, cu amănuntul, mondial, de piaţă) al unităţii de producţie, marfă (lucrări, servicii) fabricate fără utilizarea obiectului de proprietate industrială, conform categoriei j de venit.
20. În cazul în care lipseşte informaţia despre preţul de vînzare al unei unităţi de producţie (lucrări, servicii), se recomandă o altă metodă de calculare a venitului suplimentar. Ea constă în compararea profitului net obţinut pînă la introducerea şi după introducerea obiectului de proprietate industrială în circuitul economic. Diferenţa de profit reprezintă efectul economic suplimentar, rezultat din implementarea obiectului de proprietate industrială.
VIII. Calcularea valorii mărcii în scopul determinării
venitului titularului de drepturi
21. Marca nu creează valoare de întrebuinţare. Valoarea respectivă este creată de producătorul care fabrică producţie desemnată prin marca evaluată. Totuşi, reclama mărcii pune în evidenţă calităţile de consum ale produsului şi contribuie la formarea cererii acestuia pe piaţă, majorîndu-i preţul pe seama percepţiei mărcii. Prin urmare, evaluarea mărcii constă din două categorii de calcule:
a) evaluarea consumurilor aferente creării mărcii şi protecţiei ei juridice;
b) calcularea profitului net obţinut graţie popularităţii mărcii pe piaţă. Această parte a calculelor reprezintă valoarea de piaţă a mărcii şi se aplică în cazul evaluărilor-prognoze, pentru a stabili influenţa unor corelaţii greu exprimabile în formule.
22. Specificul evaluării mărcii presupune aplicarea următoarelor metode speciale, concomitent cu cele tradiţionale: rezultatele sondajelor de opinie; rezultatele investigaţiilor privind conjunctura cerere-ofertă pe un segment concret al pieţei; calcularea funcţiilor de producţie pe baza modelelor matematice de statistică pentru a stabili raportul dintre preţ şi valoarea de întrebuinţare a produsului desemnat prin marca evaluată şi ale raportului între preţul produsului desemnat prin marca evaluată şi percepţia acestei mărci pe piaţă.
23. Calcularea valorii mărcii se efectuează prin aplicarea următoarei  formule:
n
Cn = Cnz+S (Pt x Kdt ),    (11)
t=1
în care: Cn reprezintă valoarea totalizată a mărcii în perioada calculată,  rapor-ta--tă la data evaluării; Pt - profitul net, generat de utilizarea mărcii, cu minusul impozitelor şi plăţilor în anul t; Kdt - coeficientul de scont.
24. Calcularea valorii mărcii cu ajutorul funcţiilor de producţie se efectuează prin aplicarea următoarei formule:
n
Cn = Cnz+S (Pt x Kdt x Kfr ),    (12)
t=1
în care: Cn reprezintă valoarea totalizată a mărcii în perioada calculată; Pt- profitul net generat de efectele utilizării mărcii cu minusul impozitelor şi plăţilor în anul t;
Kfr - coeficienţii de formalizare a influenţei elementelor şi corelaţiilor specificate în pct. 22 al prezentelor Indicaţii. Calcularea coeficienţilor de formalizare Kfr se bazează pe extrapolarea elementelor şi corelaţiilor menţionate mai sus şi constituite în perioada anterioară.
IX. Calcularea valorii obiectelor de proprietate industrială
în scopuri comerciale
25. Calculele se efectuează prin aplicarea următoarei formule:
n
Cn = Cnz+S (Pt+at) x Kdt,    (13)
t=1
în care: Cn reprezintă valoarea obiectelor de proprietate industrială totalizată în perioada calculată şi raportată la data evaluării; Cnz - valoarea cheltuielilor şi consumurilor nesimultane totalizate, raportate la data evaluării, efectuate în perioada creării şi introducerii obiectelor de proprietate industrială în circuitul economic.
X. Calcularea valorii licenţei
26. Calculele respective se efectuează în cazul în care drepturile se transmit prin contracte de licenţă sau prin contracte de cesiune. Obiectul clauzelor financiare ale contractului de licenţă, care prevăd cuantumul remuneraţiei pentru licenţă, îl constituie forma, termenele şi modul de calculare a plăţilor.
27. Calcularea valorii licenţei conform profitului. Cota ce revine licenţiatorului din profitul licenţiatului poate fi stabilită prin compararea profitului obţinut pînă la utilizarea obiectului licenţei cu profitul obţinut după utilizarea acestui obiect sau prin compararea preţurilor de vînzare ale unei unităţi de producţie.
Valoarea licenţei, calculată conform profitului, este egală cu cuantumul profitului suplimentar obţinut de licenţiat în urma achiziţionării licenţei şi utilizării obiectului licenţei.
28. Calcularea valorii licenţei conform bazei rede-venţelor. În cazul acestei forme de plată urmează a fi determinaţi doi factori: rata redevenţelor şi baza redevenţelor.
Rata redevenţelor reprezintă cuantumul cotei pe care licenţiatorul îl poate revendica din venitul suplimentar sau din profitul net al licenţiatului.
În calitate de bază pentru calcularea redevenţelor pot fi acceptate: profitul net suplimentar, venitul, volumul vînzărilor, preţul de cost, preţurile de vînzare (mondiale, de piaţă, cu amănuntul, angro etc.), volumul producţiei, valoarea producţiei vîndute şi alţi indicatori. Redevenţele curente sînt egale cu produsul ratei redevenţelor şi bazei redevenţelor.
Structura formulei de înscriere a calculării preţului licenţei conform bazei redevenţelor este următoarea:
lf
Cl = Clz+S (St x Clz1 x Rt x Kdt,    (14)
  t=l0
în care: lf reprezintă anul expirării contractului de licenţă; l0 - anul în care a început implementarea obiectului licenţei; Cl - preţul licenţei calculat conform bazei redevenţelor  în perioada (lf- l0), raportat la anul calculat; Clz - cheltuielile perioadei anterioare suportate în procesul creării, aducerii obiectului de proprietate industrială în stare de utilitate pentru producţie şi comercializare, cu luarea în considerare a coeficientului de uzură morală;
St - volumul producţiei fabricate cu utilizarea obiectului licenţei în anul t;  Clz1 - preţul de vînzare al unei unităţi de producţie licenţiate în anul t; Rt- rata redevenţelor în anul t;
Kdt -  coeficientul de scont în anul t al perioadei calculate.
Metoda de calculare a ratei redevenţelor depinde de baza acceptată pentru aceasta. Dacă în calitate de bază a redevenţelor este acceptat profitul licenţiatului, rata redevenţelor poate fi calculată prin aplicarea următoarei formule:
Rt= fpt x СPt x Clt1 ,    (15)  
în care: Rt reprezintă rata anuală a redevenţelor în anul t al perioadei calculate (lf- l0);  fpt- cota ce revine licenţiatorului din profitul licenţiatului în anul t; СPt - profitul suplimentar net obţinut dintr-o unitate de producţie în anul t.
29.  Calcularea valorii licenţei conform plăţilor pauşale. Valoarea licenţei reprezintă o sumă concretă fixă care se plăteşte licenţiatorului.
Preţul licenţei în formă pauşală se constituie din valoarea licenţei conform  bazei redevenţelor, recalculată în plată pauşală cu ajutorul coeficientului special de recalculare Kr .
Formula generalizată de calculare are următoarea structură:
Clp= Clr x Kr      (16)
în care: Clp reprezintă preţul licenţei calculat în formă de plată pauşală; Clr - preţul licenţei conform bazei redevenţelor în perioada  (lf- l0) sau preţul calculat cu aplicarea formulei (14) pentru anul t; Kr - coeficientul de recalculare a plăţilor conform bazei redevenţelor în plată pauşală, care se calculează în baza formulei procentelor compuse.
30. Calcularea valorii licenţei în baza formei combinate de plată se efectuează reieşind din faptul că la etapa iniţială de executare a contractului (semnarea contractului, transmiterea documentaţiei tehnice, lansarea producţiei) plăţile se efectuează în formă pauşală, ulterior (extinderea producţiei, modernizarea ei, extinderea cooperării) - în formă de redevenţe.
XI. Calcularea valorii cuantumului prejudiciilor cauzate
de folosirea ilicită a obiectelor de proprietate industrială
31. Calcularea cuantumului prejudiciilor respective se efectuează în cazul în care a fost constatat faptul de încălcare a drepturilor titularului obiectului de proprietate industrială, iar acesta a intentat o acţiune împotriva contravenientului.
32. În cheltuielile suportate de contravenient lipseşte componenta inovării. Ele includ consumurile şi cheltuielile destinate transformării obiectului de proprietate industrială într-o sursă de venit, precum şi cheltuielile aferente fabricării şi comercializării produsului contrafăcut.
33. Calcularea valorii cuantumului prejudiciilor cauzate titularului drepturilor asupra obiectelor de proprietate industrială este necesară în următoarele cazuri:
a) contestarea de către titularul de drepturi, în instanţa de judecată, a terţilor care folosesc ilicit obiectele de proprietate industrială ce-i aparţin, în scopul reparării prejudiciilor cauzate şi lichidării altor consecinţe ale acţiunilor ilicite;
b) contestarea de către contravenient a cuantumului compensaţiei pentru prejudicii, pretins de către titularul drepturilor exclusive asupra obiectelor de proprietate industrială;
c) utilizarea de către experţii instanţelor judiciare a rezultatelor evaluării în procesul soluţionării litigiilor ce ţin de încălcarea drepturilor titularilor obiectelor de proprietate industrială.
34. Calcularea valorii cuantumului prejudiciilor titularului (venitului contravenientului) cauzate de contravenient prin utilizarea produsului contrafăcut se efectuează prin aplicarea următoarei formule:
tn
Pv = S (Ptic x Ptlc ) x (Ktdc x J),    (17)
t1
în care: Pv reprezintă cuantumul profitului obţinut de către contravenient prin utilizarea produsului contrafăcut în perioada calculată; Ptic- profitul net obţinut în anul t  din vînzarea produsului contrafăcut pe piaţa internă; Ptlc - profitul net obţinut în anul t din vînzarea produsului contrafăcut pe piaţa externă;  t1- anul cu care începe perioada calculată (anul întîi de încălcare a drepturilor); tn - anul cu care se încheie perioada calculată (anul în care a încetat folosirea ilicită a obiectului de proprietate industrială sau anul în care a fost intentată acţiunea privind folosirea ilicită a obiectului de proprietate industrială);
Ktdc   - coeficientul incremental al ratelor bancare pentru plasamente şi/sau credite în anul t; J - indicele preţurilor în anul t în ramurile legate de folosirea produsului contrafăcut sau   Jt - rata inflaţiei.
35. Calcularea indicatorilor eficienţei utilizării produsului contrafăcut se efectuează în baza modelului expus în compartimentele precedente, operîndu-se corectarea perioadei de timp. În prezentul compartiment este expusă metoda de estimare a venitului obţinut în perioada anterioară. Prin urmare, ea nu inserează calcule referitoare la scontarea fluxurilor previzibile ale mijloacelor băneşti.
36. În cazul în care contravenientul a fabricat anterior un produs analog fără utilizarea obiectului de proprietate industrială, calcularea valorii produsului contrafăcut se efectuează prin aplicarea următoarei  formule:
r
Pg c= S Sjpc x СPrgc ,    (18)
j=1
în care: Pg c  reprezintă valoarea produsului contrafăcut vîndut în anul t conform categoriei j de venit; Sjpc - volumul producţiei fabricate în anul t, care formează categoria j de venit;
СPrgc - valoarea suplimentară a unităţii de producţie contrafăcute (lucrări, servicii) vîndute în anul t, care formează categoria j de venit.
37. În cazul în care contravenientul nu a fabricat anterior un produs analog cu cel contrafăcut, calcularea valorii vînzărilor se efectuează prin aplicarea următoarei formule:
r
Pg c= S Sjpc x Cjr ,    (19)
j=1
în care: Sjpc reprezintă volumul producţiei fabricate în anul t, care formează categoria j de venit; Cjrr - preţul de vînzare (angro, cu amănuntul, mondial, de piaţă) al unităţii de producţie contrafăcute în anul t, conform categoriei j de venit.
38. În cazul în care lipsesc datele iniţiale, încasările financiare suplimentare provenite din vînzări se exprimă prin diferenţa dintre încasările operate conform fiecărei categorii de venit aparte, obţinut pînă la folosirea şi după folosirea obiectului de proprietate industrială. Calcularea se efectuează prin aplicarea următoarei formule:
r
Pg c= S Pjg1 x Pjg ,    (20)
j=1
în care: Pjg1 reprezintă încasările băneşti totalizate ale contravenientului provenite  din vînzări în anul t; Pjg - încasările băneşti anuale provenite din vînzările realizate cu un an înainte de a începe folosirea produsului contrafăcut.
XII.  Calcularea valorii obiectelor dreptului de autor
39. Abordările evaluării, metodele şi structura formulelor de înscriere a ordinii calculelor de evaluare a obiectelor dreptului de autor sînt aceleaşi ca pentru obiectele de proprietate industrială. Deosebirile determinate de specificul obiectelor dreptului de autor sînt cauzate de următorii factori:  
a) condiţiile de acordare a protecţiei juridice (autorul beneficiază de dreptul exclusiv asupra operei sale, acesta rezultînd din însuşi faptul creării ei);
b)  termenele de protecţie a drepturilor exclusive, în conformitate cu legislaţia;
   
[Pct.39 lit.b) în redacţia HG68 din 02.02.12, MO30-33/10.02.12 art.91]
c) posibilităţile de a estima atît cheltuielile legate de crearea obiectelor, cît şi veniturile provenite din utilizarea acestora (cheltuielile pentru crearea majorităţii operelor muzicale, literare, de artă plastică etc. practic nu pot fi supuse unor estimări eficiente, fiind extrem de dificil de a găsi o modalitate veridică de calculare a valorilor şi a cheltuielelor respective).
40. Prezentele Indicaţii pot fi utilizate şi la evaluarea unor obiecte ale dreptului de autor, pentru care este posibilă calcularea costului creării şi a veniturilor:  programele pentru calculator;  bazele de date.
Piaţa liberă, de regulă, abundă în produse ale programării. Prin urmare, în procesul evaluării trebuie utilizaţi analogi deja cunoscuţi, care au parametri şi rezultate cunoscute în evaluare. Pentru aceasta este necesar de a calcula valoarea care este influenţată de numeroşi indicatori: funcţionalitatea nelimitată a programului, universalitatea, viteza mare de funcţionare a accesoriilor, uzura morală rapidă.
Valoarea produsului programării depinde de valoarea informaţiilor şi cunoştinţelor pe care le conţine acest produs şi care se estimează cantitativ foarte dificil. Pentru producător, limita superioară a valorii se va constitui pe baza următorilor factori: afluxul profitului (economiilor) utilizatorului ca urmare a folosirii produsului de programare; valoarea de achiziţionare a unui produs analogic; cheltuielile pentru elaborarea proprie; cuantumul prejudiciilor în caz de piraterie intelectuală.
41. Preţurile altor obiecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe (operele literare; operele dramatice şi muzical-dramatice, scenariile, proiectele de scenarii, libretele, sinopsisul filmului; operele muzicale cu sau fără text; operele coregrafice şi pantomimele; operele audiovizuale; operele de artă plastică; operele de arhitectură, urbanistică şi de artă horticolă; operele de artă aplicată; operele fotografice şi operele obţinute printr-un procedeu analogic fotografiei; hărţile, planurile, schiţele şi operele plastice referitoare la geografie, topografie, arhitectură şi alte ştiinţe; operele derivate şi integrante) se stabilesc în cadrul negocierilor dintre cumpărător şi vînzător.
Valoarea venală (de piaţă) a operelor de pictură depinde de mai mulţi factori a căror identificare este dificilă: numele pictorului şi notorietatea lui, şcoala, epoca creării operei, stilul şi maniera de creaţie, specificul pieţei. În acest caz piaţa include: galeriile de artă, colecţionarii, firmele de comercializare a operelor de artă, agenţiile de publicitate, companiile de asigurare, instituţiile care decid asupra folosirii operelor de artă, licitaţiile etc.
Valoarea venală (de piaţă) a operei este determinată de valoarea ei veridică şi se estimează pe baza parametrilor tehnici şi comerciali. Din parametrii tehnici fac parte: calitatea pînzei, calitatea vopselelor, tehnologia de pregătire a grundului, tehnologia de păstrare şi dimensiunile fizice, calitatea ramei, starea aspectului exterior al operei ş.a. Din parametrii comerciali (de piaţă) fac parte: forma de vînzare-cumpărare, modul de folosire, procedura de asigurare. Parametrii nominalizaţi formează ciclul de viaţă al operei de pictură, determină cererea şi oferta pentru această operă, adică efectul ei economic şi social.
Maniera de abordare a evaluării descrisă mai sus este tipică, aplicîndu-se şi în cazul evaluării altor obiecte ale dreptului de autor, cu luarea în considerare a specificului acestora.
42. În scopul evaluării programelor pentru calculator, în baza analogiilor de pe piaţa produselor programării, se determină următorii parametri ce caracterizează performanţele, particularităţile şi condiţiile de aplicare a programului:
a) complexitatea algoritmului, seria, posibilităţile de modificare etc.;  
b) caracteristicile tehnice - complexitatea construcţiei; nivelul prog-ra-mu-lui (de sistem, accesoriile şi interfeţele programelor de sistem, alte interfeţe şi programe); capacităţile de memorie; ope-rat-i-vi-ta-tea, complexitatea algoritmilor etc.;
c) siguranţa - fiabilitatea; posibilităţile de depanare;
d) ergonomia - comoditatea; aspectul estetic; fezabilitatea limbajului de programare;
e) parametrii pieţei - cererea şi oferta, nivelul de acerbitate al concurenţei, fazele ciclului de viaţă;
f) formele de utilizare - contribuţia la capitalul statutar; includerea în componenţa activelor nemateriale şi exploatarea în cadrul întreprinderii; cesiunea; transmiterea drepturilor; leasingul; francisa; gajul; asigurarea;
g) existenţa protecţiei juridice.
Pentru a raporta toţi parametrii la un sistem omogen de simboluri şi indicatori valorici, în procesul evaluării se aplică metode speciale pe care trebuie să le posede evaluatorul.
Produsul programării (programele pentru calculator, bazele de date) intră în componenţa obiectelor de proprietate intelectuală, prin urmare, estimarea costului lor se consideră un caz particular al evaluărilor din această sferă. În prezentul compartiment sînt reproduse doar formulele generale de bază ale structurii de înscriere a calculelor.
43. Evaluarea obiectelor dreptului de autor cu scopul preluării la balanţa întreprinderii în calitate de unitate de evidenţă în componenţa activelor nemateriale şi reflectării în contabilitate se efectuează în baza calculului valorii mijloacelor destinate creării obiectelor dreptului de autor prin aplicarea următoarei formule:
n
Cnz = S Zt x Ktdcx J,    (21)
  t=1
în care: Cnz reprezintă valoarea cheltuielilor şi consumurilor nesimultane totalizate, raportate la data evaluării, efectuate în perioada creării şi introducerii obiectelor dreptului de autor în circuitul economic; Zt- suma cheltuielilor şi consumurilor aferente utilizării obiectelor dreptului de autor în circuitul economic în anul t; Ktdc  - coeficientul incremental al dobînzilor bancare aferente plasamentelor şi creditelor, fiind folosit pentru sumarea viramentelor anuale ale perioadei calculate sau pentru raportarea consumurilor nesimultane, aferente viramentelor bancare, la anul calculat; J - indicele preţurilor în anul t, în ramurile legate de crearea obiectului dreptului de autor sau Jt - rata inflaţiei.
Cheltuielile pentru crearea sistemului informaţional sînt determinate de consumurile efective, calculîndu-se prin aplicarea următoarei formule:
Zt = Zt1+Zt2,    (22)
în care: Zt reprezintă cheltuielile totalizate aferente utilizării obiectului dreptului de autor în cir-cuitul economic în anul t; Zt1 - cheltuielile şi consumurile aferente etapelor de ela---borare şi implementare a produsului programării, bazei de date (analiza cerinţelor, proiectarea, codificarea, integrarea, testarea, instalarea şi menţinerea); Zt2- con-su-mu-rile aferente protecţiei juridice a obiectului dreptului de autor în anul t.
44. Calcularea valorii obiectelor dreptului de autor în scopul determinării venitului titularului de drepturi se efectuează prin aplicarea următoarei formule:
n
Cn = S (Pt x Kdt),    (23)
t=1
în care: Cn reprezintă valoarea obiectului dreptului de autor, totalizată în perioada calculată şi raportată la data evaluării; Pt- profitul net obţinut de agentul economic în urma folosirii obiectului dreptului de autor, cu minusul impozitelor şi plăţilor în anul t;
Kdt - coeficientul de scont, adică coeficientul de raportare a evaluărilor-prognoze nesimultane la data evaluării.
45. Calcularea valorii obiectelor dreptului de autor în alte scopuri ale exploatării comerciale se efectuează prin aplicarea următoarei formule:
r
Cn = Cnz+ S (Pt x Kdt),    (24)
t=1
în care: Cn reprezintă valoarea obiectului dreptului de autor, totalizată în perioada calculată şi raportată la data evaluării; Cnz  - suma cheltuielilor şi consumurilor nesimultane efectuate în prima etapă a perioadei calculate (etapa creării şi introducerii în circuitul economic) şi raportate la data evaluării.
46. Formulele de calculare a indicatorilor economici au aceeaşi structură  şi se înscriu în acelaşi mod ca şi în cazul obiectelor de proprietate industrială. Prin urmare, în prezentul compartiment sînt reproduse doar formulele de bază. Totuşi, modul de determinare a indicatorilor pentru această categorie de obiecte diferă, în funcţie de fiecare caz concret, cum ar fi, de exemplu, stabilirea duratei perioadei calculate, metodele de scontare, studiul pieţei, estimarea riscurilor şi pierderilor etc.
XIII. Procedura de includere a obiectelor de proprietate
 intelectual
ă în componenţa activelor nemateriale
47. În componenţa activelor nemateriale, în calitate de unităţi de evidenţă, se include valoarea următoarelor drepturi asupra obiectelor de proprietate intelectuală (dacă acestea sînt utilizate în activitatea economică cu scopul de a obţine venituri):
a) drepturilor ce decurg din brevetele de invenţii, brevetele pentru soiuri de plante şi rase de animale aparţinînd agentului economic;
b) drepturilor ce decurg din certificatele de înregistrare a modelelor de utilitate, desenelor şi modelelor industriale, mărcilor de produse şi servicii, denumirilor de origine a produselor, topografiilor circuitelor integrate etc., aparţinînd agentului economic;
c) drepturilor asupra obiectelor de proprietate industrială obţinute în urma cesiunii de la alţi titulari de drepturi, în cazul în care contractele de cesiune sînt înregistrate la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală;
d) drepturilor asupra obiectelor de proprietate industrială ce decurg din contractele de licenţă încheiate între agentul economic şi titularul de drepturi, în cazul în care contractele de licenţă sînt înregistrate la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală;
e) altor drepturi asupra obiectelor de proprietate industrială protejate în conformitate cu legislaţia în vigoare;
f) drepturilor de autor.
48. Obiectele de proprietate intelectuală se reflectă în contabilitate conform prevederilor Legii contabilităţii nr.113-XVI din 27 aprilie 2007 şi standardelor de contabilitate.
    [Pct.48 modificat prin HG313 din 28.05.13, MO119-121/31.05.13 art.382]
XIV. Procedura de inventariere a obiectelor
de proprietate intelectuală
49. Inventarierea existenţei efective a obiectelor de proprietate intelectuală se efectuează de către titularul de drepturi în conformitate cu prevederile Regulamentului privind inventarierea.
   
[Pct.49 alineat modificat prin HG313 din 28.05.13, MO119-121/31.05.13 art.382]
În vederea inventarierii, la întreprindere se creează prin ordin (dispoziţie) o  comisie de inventariere, constituită din reprezentanţi ai serviciilor financiare, economice şi de brevetare. În prezenţa persoanelor oficiale şi a  gestionarilor, membrii comisiei verifică:
a) existenţa documentelor care certifică dreptul întreprinderii de a utiliza obiectele de proprietate intelectuală;
b) corectitudinea şi reflectarea oportună în evidenţa contabilă a valorii activelor nemateriale referitoare la obiectele de proprietate intelectuală, ce aparţin întreprinderii în baza dreptului de proprietate.
În cazul în care comisia depistează un obiect de proprietate intelectuală necontabilizat, ea are dreptul să aleagă metoda de evaluare a acestuia şi, în conformitate cu parametrii tehnico-economici ai obiectului, să stabilească durata potenţială normativă de funcţionare utilă a lui, în conformitate cu Regulamentul Ministerului Finanţelor privind inventarierea.
50. Faptul utilizării obiectului de proprietate intelectuală se confirmă prin următoarea listă de documente care se concretizează separat pentru fiecare caz de evaluare aparte:
a) originalul sau copia autentificată notarial a brevetului, certificatului de înregistrare;
b)  copia descrierii obiectului de proprietate intelectuală;
c) actul privind acceptarea spre utilizare;
d) avizul serviciului întreprinderii responsabil de exercitarea controlului privind: exploatarea fiecărui element al invenţiei, modelului de utilitate, indicîndu-se datele de identificare a documentaţiei tehnice sau de proiectare; folosirea desenelor şi modelelor industriale în aspectul exterior al produselor, în particularităţile estetice şi utilitare ale acestora; folosirea mărcilor de produse şi servicii; utilizarea denumirii de origine a produsului pentru desemnarea produsului; utilizarea soiurilor de plante create prin selecţie; utilizarea raselor de animale create prin  selecţie şi sub influenţa schimbării condiţiilor de hrană, întreţinere şi exploatare;
e)  calculaţia preţului de cost de secţie al creării şi exploatării (utilizării) obiectului de proprietate intelectuală, în conformitate cu articolele de cheltuieli care se includ în preţul de cost al  producţiei;
f) certificatul subdiviziunii economice (financiare) privind preţurile şi rentabilitatea producţiei fabricate cu utilizarea obiectului de proprietate intelectuală;
g) raportul privind cercetările de brevet;
h) calculul preţului de cost şi al venitului, care revin obiectului de proprietate intelectuală, executat conform  metodicii de calculare a venitului provenit din utilizarea acestui obiect;
i) contractul de cesiune (transmitere) către întreprindere a drepturilor asupra titlului de protecţie, înregistrat în conformitate cu legislaţia în vigoare;
j)  contractul de licenţă a dreptului de folosire a obiectului de proprietate intelectuală, înregistrat conform actelor normative în vigoare;
k) cererile de protecţie a obiectelor proprietăţii industriale, înregistrate la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală.

Anexa nr. 2
la Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr. 783
din 30 iunie 2003
REGULAMENTUL
cu privire la atestarea evaluatorilor obiectelor
de proprietate intelectuală
I. Noţiuni şi dispoziţii generale
1. Regulamentul cu privire la atestarea evaluatorilor obiectelor de proprietate intelectuală (în continuare - Regulament) este elaborat în baza prevederilor art. 30 al Legii nr. 989-XV din 18 aprilie 2002 cu pri-vire la evaluare şi reglementează procedeele atestării de stat a evaluatorilor obiectelor proprietăţii intelectuale, modul de eliberare şi retragere a certificatelor de calificare a evaluatorilor.
2. În sensul prezentului Regulament, noţiunile de bază utilizate au următoarele semnificaţii:
evaluator – persoană fizică cu o bună reputaţie şi studii superioare în evaluare, studii superioare economice sau tehnice, care are cetăţenia Republicii Moldova şi este titular al certificatului de calificare al evaluatorului, care posedă o experienţă de muncă în domeniul proprietăţii intelectuale, inclusiv în calitate de evaluator sau stagiar, de cel puţin un an şi nu are antecedente penale nestinse;
    [Pct.2 noțiunea în redacția HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
întreprindere de evaluare - persoană juridică sau fizică, înregistrată în Republica Moldova, în modul stabilit, în calitate de întreprindere, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică;
beneficiari ai serviciilor de evaluare - titulari ai obiectelor proprietăţii intelectuale, antreprenori şi investitori ce utilizează în mod legal obiecte ale proprietăţii intelectuale, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instanţele de judecată;
atestarea evaluatorilor - procedură de verificare a cunoştinţelor profesionale şi expe-rien-ţei de activitate în scopul acordării calificării de evaluator;
certificat de calificare - document eliberat de Comisia de atestare şi disciplină a evaluatorilor (în continuare – Comisia de atestare), prin care se confirmă faptul că titularul lui posedă cunoştinţele necesare pentru desfăşurarea activităţii de evaluare.
    [Pct.2 noțiunea modificată prin HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
3. Atestarea se efectuează în scopul verificării pregătirii profesionale şi experienţei de activitate a evaluatorilor proprietăţii intelectuale, perfecţionării continue a profesionalismului, sporirii responsabilităţii acestora, formării unei pieţe oneste a serviciilor de evaluare.
II. Modul şi condiţiile de atestare a evaluatorilor, susţinere a
examenului de calificare şi pregătire profesională a candidaţilor
4. Comisia de atestare se instituie prin ordinul directorului general al Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (în continuare - AGEPI), în componenţa preşedintelui Comisiei, vicepreşedintelui, doi membri şi secretarului Comisiei - specialişti în domeniul proprietăţii intelectuale şi evaluării acesteia.
    [Pct.4 modificat prin HG1199 din 23.12.10, MO257-258/27.12.10 art.1312]
    [Pct.4 modificat prin HG271 din 10.03.05, MO42-45/21.03.05 art.315]
5. Decizia Comisiei de atestare este deliberativă în cazul prezenţei a 2/3 din membrii acesteia se adoptă prin votul majorităţii simple din numărul celor prezenţi şi se consemnează în procese-verbale.
   
[Pct.5 modificat prin HG1199 din 23.12.10, MO257-258/27.12.10 art.1312]
6. Comisia de atestare este în drept să admită spre atestare persoanele care corespund următoarelor cerinţe:
a) sînt cetăţeni ai Republicii Moldova;
b) locuiesc în Republica Moldova;
c) au studii superioare în evaluare, studii superioare economice sau studii superioare tehnice şi experienţă de muncă în domeniul proprietăţii intelectuale, inclusiv în calitate de evaluator sau stagiar de cel puţin 1 ani;
   
[Pct.6 lit.c) modificată prin HG1199 din 23.12.10, MO257-258/27.12.10 art.1312]
   
[Pct.6 lit.d) exclusă prin HG1199 din 23.12.10, MO257-258/27.12.10 art.1312]
e) nu au antecedente penale nestinse.
   
[Pct.6 lit.f) exclusă prin HG1199 din 23.12.10, MO257-258/27.12.10 art.1312]
7. Comisia de atestare examinează cererea şi aduce decizia adoptată la cunoştinţa solicitantului (în cazul respingerii - în scris, cu indicarea temeiului respingerii), în termen de cel mult 30 zile de la data prezentării actelor specificate la pct.15 al prezentului Regulament.
8. Procesele-verbale ale şedinţei Comisiei de atestare sînt semnate de toţi mem-brii pre-zenţi ai Comisiei şi se păstrează pe parcursul a 5 ani, cu transmiterea lor ulterioară în arhiva AGEPI.
9. Examenul de calificare este susţinut în faţa Comisiei de atestare.
10. Examenul de calificare se susţine în conformitate cu programul de examinare, aprobat de către directorul general al AGEPI şi include teme privind cunoaşterea actelor normative ale Republicii Moldova privind protecţia şi evaluarea proprietăţii intelectuale, probleme teoretice şi practice ale activităţii de evaluare a proprietăţii intelectuale. Programul de examinare se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală (BOPI).
   
[Pct.10 modificat prin HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
    [Pct.10 modificat prin HG1199 din 23.12.10, MO257-258/27.12.10 art.1312]
11. Susţinerea examenului de calificare are loc în două etape:
a) la prima etapă are loc proba scrisă, în prezenţa membrilor Comisiei, pentru susţinerea probelor prevăzîndu-se 3 ore academice. Verificarea probelor se efectuează în aceeaşi zi. Probele scrise se păstrează pe parcursul a 5 ani pînă la următoarea reatestare;
    
[Pct.11 lit.a) modificată prin HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
    [Pct.11 lit.a) modificată prin HG1199 din 23.12.10, MO257-258/27.12.10 art.1312]
b) la a doua etapă, candidaţii răspund la întrebările examinatorilor apărute în cadrul verificării probelor scrise. Notele se aduc la cunoştinţa candidaţilor în aceeaşi zi.
   
[Pct.11 lit.b) modificată prin HG1199 din 23.12.10, MO257-258/27.12.10 art.1312]
[Pct.12 exclus prin HG1199 din 23.12.10, MO257-258/27.12.10 art.1312]
    [Pct.13 exclus prin HG1199 din 23.12.10, MO257-258/27.12.10 art.1312]
14. În cazul în care candidatul nu este de acord cu nota finală, el este în drept să se adreseze în scris, în aceeaşi zi, preşedintelui Comisiei de atestare, care convoacă comisia pentru adoptarea deciziei definitive referitor la nota contestată.
   
[Pct.14 modificat prin HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
III. Eliberarea certificatelor de calificare
15. Cererea de atestare a evaluatorilor obiectelor de proprietate intelectuală se depune pe numele directorului general al AGEPI, concomitent cu anexarea următoarelor acte:
   
[Pct.15 modificat prin HG1199 din 23.12.10, MO257-258/27.12.10 art.1312]
a) copia actului de identitate al solicitantului;
b) copia diplomei de studii superioare şi a actului ce confirmă pregătirea profesională;
c) copia actului ce confirmă experienţa de muncă în domeniul proprietăţii intelectuale şi în calitate de evaluator sau stagiar;
d) certificatul ce atestă lipsa cazierului judiciar;
e) documentul ce confirmă plata pentru atestarea evaluatorului;
   
[Pct.15 lit.e) modificată prin HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
   
f) copia carnetului de muncă.
    [Pct.15 lit.e) modificată prin HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
16. Certificatul de calificare se eliberează în baza deciziei Comisiei de atestare persoanelor ce au susţinut examenul de calificare.
   
[Pct.16 în redacţia prin HG1199 din 23.12.10, MO257-258/27.12.10 art.1312]
17.  În certificatul de calificare se indică:
a) denumirea instituţiei ce a eliberat certificatul;
b) numărul şi data eliberării certificatului;
c) numele şi prenumele titularului;
d) termenul de valabilitate;
e) domeniul de activitate;
f) calificarea conferită.
18. Certificatul de calificare este semnat de către directorul general al AGEPI şi confirmat prin aplicarea ştampilei cu stema de stat.
19. Termenul de valabilitate al certificatului este de 5 ani, după expirarea căruia se efectuează reatestarea evaluatorilor. Evaluatorii ce nu au practicat pe parcursul a 5 ani susţin examenul repetat.
    20. Comisia de atestare respinge cererea de atestare a evaluatorilor obiectelor de proprietate intelectuală doar în cazul în care:
    a) lipsesc unele acte specificate la pct.15;
    b) cererea sau actele conţin date eronate sau falsificate;
    c) nu a expirat termenul de un an de la retragerea certificatului de calificare eliberat anterior.
[Pct.20 în redacția HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
    [Pct.20 modificat prin HG1199 din 23.12.10, MO257-258/27.12.10 art.1312]
21. Certificatul de calificare se eliberează în termen de pînă la 15 zile din ziua adoptării deciziei Comisiei de atestare.
22. Certificatul de calificare nu se eliberează angajaţilor AGEPI.
   
[Pct.22 modificat prin HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
23. Formularele certificatelor de calificare sînt acte de evidenţă strictă şi se păstrează în conformitate cu actele normative în vigoare.
24. Pentru evidenţa eliberării şi retragerii certificatelor de calificare se întocmeşte Registrul naţional al evaluatorilor de proprietate intelectuală (în continuare - Registru), care se ţine de AGEPI conform actelor normative în vigoare privind gestiunea registrelor.
25. Drept temei pentru includerea evaluatorului în Registru serveşte decizia Comisiei de atestare şi dovada de plată a taxei stabilite.
   
[Pct.25 modificat prin HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
26. Deţinătorul certificatului de calificare este obligat să informeze AGEPI despre orice modificare a datelor incluse în Registru, precum şi să prezinte, pînă la data de 1 martie a fiecărui an, informaţia privind evaluările efectuate pentru perioada de gestiune a anului precedent.
   
[Pct.26 modificat prin HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
27. Informaţia iniţială privind înscrierea evaluatorului în Registru se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală în termen de 2 luni de la data înscrierii. La începutul fiecărui an AGEPI publică integral lista evaluatorilor incluşi în Registru.
   
[Pct.27 modificat prin HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
III1. Reatestarea evaluatorilor
    271. La expirarea termenului de valabilitate al certificatului de calificare se efectuează reatestarea evaluatorilor, în baza cererii depuse. Formularul-tip al cererii se aprobă de către AGEPI.
   
[Pct.271 modificat prin HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
    272. Evaluatorii ce nu au practicat activitate în calitate de evaluator pe parcursul a 5 ani susţin examenul repetat în condiţiile capitolului II al prezentului Regulament. Ca dovadă a practicării activităţii de evaluator vor fi prezentate trei rapoarte privind evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală în perioada de activitate în calitate de evaluator.
    273.  La cerere se anexează:
    a) copiile a trei rapoarte privind evaluarea valorii iniţiale şi de piaţă a diferitelor obiecte de proprietate intelectuală;
    b) copia buletinului de identitate;
    c) certificatul ce atestă lipsa antecedentelor penale nestinse;
    d) informaţia privind numărul de obiecte ale proprietăţii intelectuale evaluate în perioada de activitate în calitate de evaluator;
    e) dovada achitării taxei pentru reatestare;
   
f) copia carnetului de muncă.
    [Pct.273 lit.f) introdusă prin HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
    274. Procedura de reatestare se desfăşoară conform prevederilor capitolului II al prezentului Regulament sub formă de audiere a candidaţilor la reatestare pe marginea activităţii lor în perioada valabilităţii certificatelor de calificare, ţinînd cont de calitatea rapoartelor de evaluare prezentate în scopul verificării pregătirii profesionale şi experienţei de muncă în calitate de evaluator al obiectelor de proprietate intelectuală.
   
[Pct.274  în redacția HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
    275. Evaluatorilor reatestaţi li se eliberează un certificat de calificare reînnoit pentru o nouă perioadă de 5 ani, cu introducerea de către AGEPI a datelor respective în Registru.
    [Capitolul III1 introdus prin HG1199 din 23.12.10, MO257-258/27.12.10 art.1312]
IV. Retragerea certificatului de calificare
28. Retragerea certificatului de calificare se efectuează în temeiul deciziei Comisiei de atestare, adoptate cu votul a cel puţin 2/3 din membrii Comisiei, prin radierea din Registrul naţional al evaluatorilor de proprietate intelectuală.
29. Drept temei pentru retragerea certificatului de calificare poate servi:
a) încălcarea repetată de către evaluator a cerinţelor de executare a lucrărilor de evaluare;
b) cauzarea unui prejudiciu considerabil beneficiarului ca urmare a executării neconforme a lucrărilor de evaluare;
   
[Pct.29 lit.b) modificată prin HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
c) depistarea erorilor, a datelor falsificate sau eronate în actele pentru primirea certificatului de calificare;
d) prezentarea rapoartelor de evaluare falsificate;
e) hotărîrea definitivă a instanţei de judecată privind efectuarea neconştiincioasă a evaluării.
30. Reclamaţiile şi sesizările privind încălcările comise de evaluatori pot fi depuse pe numele directorului general al AGEPI.
31. Comisia de atestare îi poate aplica evaluatorului care şi-a încălcat obligaţiile următoarele sancţiuni:
avertisment;
retragerea certificatului de calificare, cu radierea ulterioară din Registru şi suspendarea activităţii.
32. În cazul retragerii  certificatului, un nou certificat poate fi eliberat evaluatorului doar peste 12 luni după eliberarea certificatului retras, cu o reexaminare obligatorie.
33. Decizia Comisiei de atestare privind retragerea certificatului de evaluare se aduce la cunoştinţa întreprinderii în care  activează evaluatorul şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală în termen de 2 luni de la data adoptării.
   
[Pct.33 modificat prin HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
34. Evaluatorul este în drept să participe la şedinţa Comisiei de atestare în cadrul căreia se examinează retragerea certificatului de calificare, despre care este înştiinţat anterior.
V. Eliberarea duplicatului certificatului de calificare
35. Drept temei pentru eliberarea duplicatului certificatului de calificare serveşte deteriorarea, distrugerea sau pierderea originalului şi cererea evaluatorului.
36. În cazul deteriorării certificatului, titularul acestuia prezintă secretarului Comisiei de atestare certificatul deteriorat şi înaintează o cerere pe numele directorului  general al AGEPI.
37. În cazul pierderii sau distrugerii certificatului, titularul prezintă o cerere pe numele directorului general al AGEPI, la care se anexează un certificat ce confirmă acest fapt sau anunţul în presă privind declaraţia nevalabilă a acestuia.
38. AGEPI, pe parcursul a 15 zile de la înaintarea cererii, perfectează şi eliberează un duplicat al certificatului de calificare.
VI. Dispoziţii comune
[Capitolul VI titlul modificat prin HG1157 din 18.10.16, MO368/25.10.16 art.1252]
39. Taxa pentru atestarea şi reatestarea evaluatorilor, înregistrarea şi eliberarea certificatului de evaluator în domeniul proprietăţii intelectuale, precum şi pentru înregistrarea şi eliberarea certificatului reînnoit se achită în conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr.774 din 13 august 1997 „Cu privire la taxele pentru servicii cu semnificaţie juridică în domeniul protecţiei obiectelor proprietăţii intelectuale”. Cuantumul taxelor pentru atestarea şi reatestarea evaluatorilor sînt echivalente.
   
[Pct.39 în redacţia HG1199 din 23.12.10, MO257-258/27.12.10 art.1312]
40. Mijloacele obţinute pe această cale se utilizează pentru perfectarea certificatelor de calificare, multiplicarea programelor de examinare, organizarea activităţii Comisiei de atestare, inclusiv remunerarea persoanelor implicate în această activitate.
41. Decizia Comisiei de atestare privind refuzul de a elibera certificatul de calificare sau retragerea acestuia poate fi atacată în instanţa de judecată.