HGM1334/2004
ID intern unic:  298856
Версия на русском 		Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 1334
din  03.12.2004
cu privire la aprobarea Concepţiei de dezvoltare
a învăţămîntului secundar profesional
Publicat : 24.12.2004 în Monitorul Oficial Nr. 237-240     art Nr : 1580

    MODIFICAT
    HG341 din 03.05.10, MO70-71/11.05.10 art.418
    HG922 din 13.08.07, MO127-130/17.08.07 art.958

    Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă, conform anexei, Concepţia dezvoltării învăţămîntului secundar profesional.
2. Ministerul Educaţiei va aplica prevederile Concepţiei sus-menţionate.
PRIM-MINISTRU                                            Vasile TARLEV

Contrasemnează:
Viceprim-ministru                                              Valerian Cristea
Ministrul educaţiei                                             Valentin Beniuc
Ministrul muncii şi
protecţiei sociale                                                Valerian Revenco
Ministrul economiei                                           Marian Lupu
Ministrul finanţelor                                             Zinaida Grecianîi

Chişinău, 3 decembrie 2004.
Nr. 1334.
Anexă
la Hotărîrea Guvernului nr.1334
din 3 decembrie 2004
CONCEPŢIA DEZVOLTĂRII ÎNVĂŢĂMÎNTULUI
SECUNDAR PROFESIONAL
I. Situaţia actuală
În ultimii ani economia ţării manifestă tendinţe evidente de creştere. Cu toate acestea, situaţia actuală pe piaţa naţională a muncii este destul de complicată. În timp ce mai multe ramuri ale economiei ţării suferă din cauza deficitului de braţe de muncă, o parte considerabilă a populaţiei, aptă de muncă, a emigrat sau tinde să plece peste hotare, în căutarea unui loc de muncă.
Cauza principală a acestui fenomen constă în discrepanţa dintre competenţele şi abilităţile profesionale solicitate pe piaţa muncii şi cele real existente. Spre exemplu, în timp ce în anul 2002 în domeniul agriculturii activau aproximativ 49,6% din forţa de muncă, ponderea absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt de toate nivelurile care au obţinut o profesie sau o specialitate în acest domeniu a fost mult mai mică: în învăţămîntul secundar profesional - circa 9,0%, în colegii - 3,4%, în învăţămîntul superior - 2,6%. Această discrepanţă dintre cerere şi ofertă pe piaţa muncii, amplificată de tehnologii de producere învechite, de lipsa capitalului investiţional şi a abilităţilor manageriale moderne, are un impact direct asupra productivităţii muncii, care, la rîndul ei, influenţează mărimea salariului, plasîndu-l la un nivel foarte jos, în comparaţie cu alte ţări europene.
E de menţionat şi faptul că persoanele plecate peste hotare în căutarea unui loc de muncă, în majoritatea cazurilor, acceptă orice loc de muncă, indiferent de pregătirea profesională pe care o au.
Astfel, se poate afirma că abilităţile şi competenţele profesionale de care dispune forţa de muncă din Moldova nu corespund nici cerinţelor pieţei  muncii interne, nici celei externe. Unicul avantaj îl constituie costul scăzut al braţelor de muncă, dar acesta este un avantaj iluzoriu, deoarece conduce la scăderea nivelului de trai, la diminuarea natalităţii, la amplificarea tendinţelor de emigrare, mai ales în rîndurile tinerilor, şi, în ultimă instanţă, la diminuarea fondului genetic al ţării.
Efectul de moment al emigrării unei părţi considerabile a forţei de muncă naţionale are caracter controversat. Pe de o parte, o bună parte a emigranţilor se adaptează la noul loc de trai şi emigrarea temporară se transformă în emigrare permanentă, iar ţara este lipsită de o parte a resurselor sale umane. Pe de altă parte, excesul de valută străină, creat prin transferurile de peste hotare, poate spori nivelul inflaţiei, provocînd, astfel, tensiuni sociale.
Un rol deosebit de important în crearea echilibrului dintre cerere şi ofertă pe piaţa muncii îl poate avea sistemul de învăţămînt secundar profesional. Însă la moment structura acestuia nu permite realizarea dezideratului enunţat.
Structura actuală a sistemului de învăţămînt secundar profesional nu asigură evitarea segregării profesionale şi sociale. Cele trei filiere educaţionale care se deschid după învăţămîntul gimnazial obligatoriu - învăţămîntul secundar general, învăţămîntul secundar profesional şi învăţămîntul mediu de specialitate - împart contingentele de tineri în două categorii. Cei care îşi continuă studiile în învăţămîntul mediu general sau  cel mediu de specialitate au şansa de a atinge cele mai înalte niveluri de calificare profesională. Ei ajung tehnicieni, tehnologi sau chiar ingineri, fără a avea experienţă de muncă şi alte abilităţi şi competenţe profesionale de nivel mediu. În acelaşi timp, tinerii încadraţi în învăţămîntul secundar profesional sînt lipsiţi  din start de posibilitatea de a-şi ridica nivelul de calificare profesională mai sus de cel mediu.
Situaţia actuală denotă o micşorare continuă a numărului de elevi în instituţiile de învăţămînt secundar profesional. Numărul elevilor în anul  de studii 2003-2004 era cu 9,7 mii mai mic faţă de cel din anul de studii 1998-1999. Deşi cota absolvenţilor de gimnaziu, care îşi continuă studiile în învăţămîntul secundar profesional, se menţine pe parcursul acestor ani relativ la acelaşi nivel (circa 28%), numărul de elevi în şcolile profesionale se micşorează. Acest decalaj se explică şi prin situaţia demografică a ţării. Pînă în anul 2003 numărul elevilor încadraţi în învăţămîntul gimnazial se micşora anual cu circa 4%.
Continuă a fi alarmantă situaţia privind încadrarea în filiere de studii a absolvenţilor de gimnazii. Numărul absolvenţilor rămaşi în afara sistemului de învăţămînt, cu toate că unde spre micşorare, continuă să se mai menţină la un nivel înalt. 
Anul
de studii
 

Numărul absolvenţilor de gimnaziu

 
Din ei înmatriculaţi în:
Rămaşi în afara sistemului de învăţămînt
Procentul absolvenţilor rămaşi în afara sistemului de învăţîmînt
şcoli meadii şi licee
colegii
scoli profesionale
şi de meserii
2000-2001
60200
27916
4462
8527
19295
32%  
2001 -2002
56500
29164
4054
7692
15590
27,6%        
2002 -2003
59500
32 237
5548
8769
12946
21,8%

În pronosticarea dezvoltării sistemului de învăţămînt secundar profesional este important a ţine cont de analiza avantajelor şi dezavantajelor. Această analiză (analiza SWOT: Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats - Avantaje, Dezavantaje, Oportunităţi, Riscuri) a sistemului actual de învăţămînt secundar profesional reflectă:
AVANTAJE
DEZAVANTAJE

1) există cadrul legislativ-normativ de organizare a învaţarnîntului secundar profesional;

2) dispunem de o reţea extinsă de instituţii de învaţămînt secundar profesional;

 3) există cadre didactice pentru formarea profesională;

4) există tradiţii de formare profesională în cadrul sistemului educaţional;

5) există baza tehnico-materială de instruire;

6) exista resurse extrabugetare ce pot fi mobilizate pentru învăţâmînt.

1) cadrul legislativ nu este adecvat;

2) sistemul stopează accesul absolvenţilor la studiile universitare;

3) lipsa unui sistem de formare a maiştrilor-instructori ;

4) lipsa unui sistem de formare continuă a cadrelor didactice de specialitate;

5) bază tehnico-materială este insuficientă, învechită, nu corespunde pregătirii profesionale solicitate de piaţa muncii;

6)necesităţile pieţei muncii nu sînt clar determinate şi mediatizate;

7) mecanismul de finanţare a învăţămîntului şi pregătirii profesionale este ineficient;

8) sistemul de certificare profesională este depăşit de cerinţele actuale,

OPORTUNITĂŢI
RISCURI

1) restructurarea şi relansarea sistemului de învăţămînt secundar profesional;

2) lansarea liceului profesional;

3} implementarea unui sistem adecvat de orientare profesională;

4) asigurarea parteneriatului dintre unităţile de învăţămînt secundar profesional şi agenţii economici;

5) implicarea agenţilor economici în finanţarea pregătirii profesionale;

6) existenţa cererii pe piaţa muncii;

7) relansarea branşelor economice.

1) structura sistemului de învăţămînt secundar profesional poate să nu corespundă mereu cerinţelor, în permanentă schimbare, ale pieţei muncii;

2) lipsa cadrelor didactice de specialitate pentru    realizarea standardului liceului profesional;

3) refuzul unor agenţi economici de a contribui la

formarea profesională;

4) finanţarea neadecvată a sistemului de învaţămînt secundar profesional;

5) emigrarea excesivă a forţei de munca.


II. Principiile organizării învăţămîntului secundar profesional
Principiul flexibilităţii asigură dezvoltarea continuă a instruirii şi pregătirii profesionale, răspunzînd necesităţilor şi intereselor societăţii şi schimbărilor permanente economico-sociale. Schimbările esenţiale în procesele de activitate, inovaţiile structurale în domeniul profesional şi al calificărilor, competitivitatea crescîndă şi şomajul, toate reprezintă factori care afectează în mod constant procesul educaţiei profesionale, precum şi determină conţinutul şi forma de organizare şi managementul ei. Tranziţia de la economia şi educaţia centralizate la procesele bazate pe principiile economiei de piaţă deschide  calea spre educaţia şi instruirea profesională, care este liberă, activă, autoorganizată, iniţiatoare şi receptivă la schimbările de pe piaţa muncii.
Principiul susţinerii schimbării acordă prioritate unui proces de schimbare consistent şi evolutiv, bazat pe experienţă pozitivă şi metodologie ştiinţifică. Susţinerea schimbării este garantată de o participare activă în toate procesele instruirii şi pregătirii  profesionale: de la instruirea preprofesională pînă la educaţia formală şi nonformală pentru adulţi.
Principiul accesibilităţii promovează pentru toţi membrii societăţii drepturi şi oportunităţi egale de a obţine calificarea solicitată în forma dorită. Orice persoană, indiferent de vîrstă, sex, naţionalitate, convingeri religioase, are oportunităţi egale cu cele ale semenilor  de a obţine o calificare prin intermediul instruirii şi pregătirii profesionale de bază, prin educaţia formală şi nonformală pentru adulţi sau prin intermediul instruirii individuale. Formele speciale ale instruirii şi pregătirii profesionale sînt prevăzute pentru persoanele cu necesităţi speciale: persoane cu disabilităţi, şomeri etc. Acest principiu oferă şi posibilitatea de a alege profesia în funcţie de interesele şi capacităţile individuale. Totodată, servind intereselor individuale, sistemul învăţămîntului secundar profesional ia în considerare şi particularităţile dezvoltării economice şi sociale regionale.
Principiul continuităţii şi al progresului: învăţămîntul secundar profesional este într-un perpetuu proces de dezvoltare, în cadrul căruia sînt antrenaţi atît tinerii, cît şi adulţii. Astfel, curricula destinată instruirii profesionale iniţiale pentru tineri este suplimentată cu aspectele psihologice şi pedagogice, precum şi cu necesităţile specifice educaţiei adulţilor. Educaţia formală şi nonformală pentru adulţi, capabilă să răspundă prompt la schimbările care intervin în activitatea profesională şi la interesele angajaţilor, reprezintă o parte importantă a formării profesionale. Progresul care are loc în cadrul diferitelor niveluri ale calificărilor profesionale şi în cadrul curriculei este garantat de un sistem de standarde profesionale şi programe de studii speciale cu rolul de a compensa eventualele  diferenţe. Aceasta, prin urmare, face posibilă programarea optimă a "itinerarelor progresive" în diferite domenii profesionale şi la toate treptele educaţionale. Astfel, instruirea profesională, în calitate de proces continuu, garantează oportunităţi largi pentru fiecare persoană de a-şi dezvolta noi capacităţi şi serveşte drept stimulent pentru îmbunătăţirea calificărilor.
Principiul recunoaşterii formale a calificării obţinute presupune dreptul şi oportunitatea individuală de a fi acreditat la toate tipurile de activităţi de instruire. De asemenea, principiul presupune existenţa posibilităţilor de a obţine aceeaşi calificare pe mai multe căi.
Principiul parteneriatului social defineşte necesitatea interacţiunii dintre partenerii sociali, adică dintre stat, angajaţi şi patroni. În practică acest principiu este implementat prin stabilirea limitelor obligaţiilor şi responsabilităţilor statului, angajaţilor şi patronilor, ale organizaţiilor, precum  şi prin evaluarea activităţilor şi programelor. Evaluarea şi coordonarea diverselor interese în învăţămîntul profesional este factorul principal în vederea asigurării calităţii.
Principiul compatibilităţii cu sistemele de învăţămînt secundar profesional ale altor ţări prevede disponibilitatea de a ţine cont de experienţa altor ţări, în special a celor din Comunitatea Europeană. În cadrul mobilităţii forţei de muncă, standardele învăţămîntului profesional trebuie să fie armonizate. Comparabilitatea meseriilor şi calificărilor apropiate de procesele reale din cadrul întreprinderilor şi implicarea partenerilor sociali sînt principalele condiţii care atestă compatibilitatea standardelor naţionale ale învăţămîntului secundar profesional cu cele internaţionale. Totodată, compatibilitatea cu sistemele altor ţări nu presupune subminarea identităţii naţionale, întrucît particularităţile economice, sociale, culturale sînt reflectate concret în conţinutul educaţiei.
Principiul dezvoltării abilităţilor generale este axat pe importanţa crescîndă a calităţilor personale care sînt necesare în majoritatea profesiilor şi domeniilor de activitate, precum: abilitatea de a învăţa continuu, de a comunica, de a-şi exprima opinia, de a organiza, de a coopera, adaptabilitatea şi abilitatea de a gîndi critic, de a cerceta.
Principiul specializării progresive este abordat în special în cazul pregătirii profesionale iniţiale, presupune progres în conţinutul educaţiei, de la calităţi generale la începutul studiilor la domenii şi sarcini specifice în continuarea studiilor. Specializarea progresivă extinde spectrul de alegere în educaţie pe viitor, sporeşte mobilitatea şi implică recalificare.
III. Obiectivele principale ale învăţămîntului
şi pregătirii profesionale
Învăţămîntul secundar profesional contribuie semnificativ la dezvoltarea societăţii. Concepţia obiectivelor învăţămîntului secundar profesional  este menită să elucideze interacţiunea oamenilor cu mediul economic şi acordă importanţă calificărilor individului ca o precondiţie pentru abilitatea acestuia de a acţiona.
Obiectivul major al învăţămîntului secundar profesional constă în crearea unui cadru propice pentru dezvoltarea unei persoane active, independente, mature şi capabile de a face faţă nevoilor naţionale şi ale statului. Învăţămîntul secundar profesional are ca scop formarea unei persoane înalt calificate din punct de vedere profesional, care va contribui la crearea valorilor materiale şi spirituale, la sporirea bunăstării sociale şi va participa la dezvoltarea societăţii democratice.
Obiectivele specifice ale învăţămîntului secundar profesional includ:

    asigurarea formării competenţelor-cheie, în corespundere cu Cadrul European al  Calificărilor (EQF), şi a nivelurilor calificărilor conform  Clasificării Internaţionale Standard a Învăţămîntului (ISCED).
      [Capitolul III al.3) în redacţia HG922 din 13.08.07, MO127-130/17.08.07 art.958]
dezvoltarea şi renovarea permanentă a sistemului de învăţămînt profesional,  luînd în considerare nevoile societăţii democratice aflate în proces de consolidare;
prestarea de servicii educaţionale diverselor categorii de beneficiari în vederea sporirii competitivităţii forţei de muncă pe piaţa internă şi cea externă;
formarea iniţială şi dezvoltarea continuă a abilităţilor, competenţelor şi aptitudinilor profesionale solicitate  pe piaţa muncii;
asigurarea accesului la servicii educaţionale pentru tinerii care, din anumite motive, au părăsit învăţămîntul obligatoriu, cel puţin pînă la vîrsta cînd angajarea legală devine posibilă;
asigurarea unei filiere educaţionale profesionale ce porneşte de la finele învăţămîntului gimnazial şi permite atingerea, prin continuarea studiilor pe verticală, a unui înalt nivel de calificare profesională, ce corespunde calificării obţinute în cadrul învăţămîntului superior universitar.
IV. Învăţămîntul secundar profesional - parte integrantă a
sistemului educaţional naţional
      În linii generale, sistemul educaţional are două filiere majore: cea academică şi cea profesională. Această divizare este relativă, graniţa dintre filierele respective fiind adeseori atenuată.
Învăţămîntul secundar profesional constituie parte integrantă a sistemului educaţional naţional şi este orientat spre formarea şi dezvoltarea unor abilităţi, competenţe şi atitudini profesionale, avînd la bază învăţămîntul secundar general obligatoriu sau postobligatoriu (învăţămîntul gimazial sau liceal/mediu de cultură generală) şi fiind organizat pe două niveluri:
a) secundar;
b) postsecundar.
La toate nivelurile învăţămîntul secundar profesional se efectuează în baza unor programe educaţionale, care includ componentele: generală, tehnico-profesională şi practică. În lipsa unei clasificări naţionale a programelor educaţionale, acestea pot fi sistematizate în conformitate cu Clasificarea Internaţională Standard a învăţămîntului, propusă de UNESCO în 1997 (ISCED 1997) sau Cadrul European al Calificărilor (EQF).
     [Capitolul IV al.3) modificat prin HG922 din 13.08.07, MO127-130/17.08.07 art.958]
Astăzi în sistemul învăţămîntului secundar profesional din Moldova nu există o delimitare clară între "instituţii de învăţămînt" şi "programe educaţionale", aceste două noţiuni fiind deseori confundate. Din această cauză mai multe reforme au fost orientate spre schimbarea cadrului instituţional, şi nu a programelor educaţionale realizate de către aceste instituţii. De exemplu, şcolile tehnico-profesionale au fost transformate în şcoli profesionale polivalente şi şcoli de meserii, pentru ca mai apoi primele să devină şcoli profesionale, fără a modifica esenţial programele educaţionale.
Ca o continuare a reformelor, se impune necesitatea deplasării accentului de la instituţiile de învăţămînt profesional la elaborarea şi perfecţionarea programelor educaţionale existente (E) şi a celor propuse (P).
    1. Nivelul secundar
Denumirea programului

Nivelul conform ISCED 97

Condiţiile de intrare
Calificarea obţinută, tipul documentului de absolvire

Durata programului, ani

Pregătire ocupaţionala (E)
2C
Studii gimnaziale nefinisate
Conform ocupaţiei, certificat simplu
<1

Învăţămînt liceal tehnic/tehnologic (P)

3B
Studii gimnaziale

Diplomă de bacalaureat tehnic/tehnologic plus certificat de calificare ocupaţională

3
Învăţămînt profesional (E)
3C
Studii gimnaziale
Certificat de calificare profesională
 
3
 
 2. Nivelul postsecundar
Denumirea programului

Nivelul conform ISCED_97
Condiţiile de intrare
Calificarea obţinută,
tipul documentului
de absolvire
Durata
programului, ani
Învăţămînt tehnic/tehnologic (E)
4B

Studii liceale sau medii de cultură generală

Diplomă de tehnician/tehnolog
2-4
Învaţămînt profesional
(E)
4B

Studii liceale sau medii de cultură generală

Diplomă de calificare profesională
1-2

IV1. Cadrul instituţional al învăţămîntului
secundar profesional
[Capitolul IV devine capitolul IV1 prin HG922 din 13.08.07, MO127-130/17.08.07 art.958]
Principalele forme organizatorice ale instituţiilor în care se realizează învăţămîntul secundar profesional urmează a fi: centre, cursuri, şcoli profesionale (care vor include şi grupe de meserii), licee profesionale.
Învăţămîntul secundar profesional poate fi organizat în instituţii de stat şi private. În organizarea  procesului de învăţămînt secundar profesional pot fi  implementate elemente din sistemul de învăţămînt profesional dual (Germania). Sistemul dual este învăţămîntul paralel: instruirea teoretică se realizează în şcoală, iar cea practică la întreprindere.
     [Capitolul IV1  al.2) modificat prin HG922 din 13.08.07, MO127-130/17.08.07 art.958]
Instituţiile de învăţămînt private care oferă programe de învăţămînt secundar profesional, activează în baza licenţei respective şi  sînt supuse procedurii de acreditare, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
În scopul organizării învăţămîntului profesional liceal, urmează ca unele şcoli profesionale, în funcţie de baza tehnico-materială şi potenţialul didactic de care dispun, să fie reorganizate în licee profesionale.  
În cadrul liceelor profesionale pot activa şcoli profesionale şi alte structuri de instruire şi pregătire profesională.
V.  Asigurarea calităţii şi procesul de certificare în
 învăţămîntul secundar profesional
În condiţiile reformelor structurale din Republica Moldova, un sistem de asigurare a calităţii trebuie să fie capabil să identifice atît domeniile de înaltă performanţă, cît şi pe cele cu o slabă performanţă organizaţională, pentru a permite o îmbunătăţire a proceselor şi activităţilor în învăţămîntul secundar profesional.
    Gestionarea la nivel naţional a sistemului de învăţămînt şi elaborarea unor noi politici educaţionale presupun utilizarea unor informaţii veridice şi pertinente. La nivelul Uniunii Europene sînt promovate în mod consecvent politici de asigurare a calităţii în educaţie. Calitatea trebuie să devină vizibilă şi tangibilă pentru cei interesaţi, deoarece aprecierea şi recunoaşterea de către participanţi a aspectelor referitoare la calitate vor deveni din ce în ce mai importante.
     Preluarea bunelor practici din statele europene (inclusiv a sistemului dual) va implica un efort suplimentar din partea angajatorilor şi organismelor sindicale, va impune rezolvarea problemelor de infrastructură educaţională, elaborarea cadrului naţional al calificărilor, asigurarea coerenţei şi a continuităţii între formarea profesională iniţială şi cea continuă. Concepţia naţională a calităţii în educaţia secundară profesională trebuie să asigure cadrul instituţional şi politico-juridic necesar instituirii metodologiilor naţionale.
    Se  impune ca performanţa furnizorilor de educaţie şi de formare profesională să fie evaluată atît din perspectivă internă, cît şi din perspectivă externă.
    Controlul extern al calităţii este asigurat de Ministerul Educaţiei şi Tineretului şi de alte ministere în al căror domeniu se înscrie calificarea profesională.
    Verificarea externă a evaluării interne este un proces prin care se asigură calitatea evaluării interne la nivel de sistem. Verificatorii externi  asigură coerenţa sistemului de formare profesională prin şcoala / liceul  profesional.
    Verificarea externă a evaluării interne la nivel de sistem va avea la bază şi experienţa sistemului dual al învăţămîntului secundar profesional din Germania, în perspectiva asigurării cadrului legal, dar şi relaţiilor şi nivelului dezvoltării economice respective.
    Procesul de certificare din învăţămîntul secundar profesional din Republica Moldova necesită a fi proiectat pe baza adoptării şi respectării principiilor transparenţei, recunoaşterii şi asigurării calităţii procesului conceput unitar, de formare, evaluare şi recunoaştere a competenţelor dobîndite
    Competenţele dobîndite prin educaţia profesională iniţială (formală) din învăţămîntul secundar profesional (prin şcoala profesională şi liceul profesional) sînt identificate prin Standardele de pregătire profesională (SPP), pe niveluri de calificare (nivelurile 1, 2 , 3 , 4 conform EQF).
    Dobîndirea certificatului de calificare profesională de nivelul 1, 2, 3 (sau 4, în liceul profesional) se face pe baza susţinerii de către candidaţi a unui examen. Acest examen are caracter naţional, extern şi, prin modul său de proiectare şi administrare, beneficiază de măsuri suplimentare de asigurare a calităţii (de ex.: prin activitatea monitorilor de calitate ca membri ai comisiilor de examinare).
    Se impune elaborarea unei metodologii de organizare şi desfăşurare a examenului pentru obţinerea certificatului de calificare pentru nivelurile 1, 2, 3, 4 (conform prevederilor EQF).
    Caracterul naţional al examenului extern este asigurat prin susţinerea acestuia, de către toţi candidaţii care îndeplinesc condiţiile specificate, în centre de examen organizate la nivel raional, municipal, în care activează comisii de examinare cu o componenţă ce reflectă preocuparea atît pentru importanţa procesului de formare prin învăţămîntul secundar profesional, cît şi pentru cerinţele dinamicii pieţei muncii (angajatori, patronat, reprezentanţi ai agenţilor economici etc., conform sistemului dual).
    Proba practică are drept scop confirmarea, în situaţia examenului extern, a anumitor unităţi de competenţă sau a anumitor competenţe din calificarea respectivă, considerate esenţiale pentru conţinutul calificării profesionale în care s-a pregătit candidatul, în special din punctul de vedere al angajatorului, al pieţei muncii etc. Astfel, certificarea progresivă a competenţelor profesionale ale candidatului este completată în situaţia examenului extern, certificare realizată în cadrul programului de formare profesională prin validarea pe parcurs şi confirmată în fapt prin obţinerea certificatului de absolvire a unităţii de învăţămînt secundar profesional, conform prevederilor legale.
    Proba orală este o probă complementară probei practice şi vizează demonstrarea, de către candidat, în situaţia de examen extern şi în directă legătură cu subiectul probei practice, a unor abilităţi-cheie situaţionalizate, de tipul: comunicare orală şi numeraţie, organizarea locului de muncă, igiena şi securitatea muncii etc., prezente, de asemenea, în specificaţiile Standardelor de pregătire profesională pentru fiecare calificare.
    Principiul transparenţei examenului naţional este respectat şi  prin elaborarea listei naţionale de teme pentru proba practică şi orală pentru fiecare calificare, listă făcută publică şi afişată pe pagina web a Ministerului Educaţiei şi Tineretului  cu cel puţin 5 luni înainte de susţinerea examenului.
    Astfel, valoarea certificatului de calificare profesională este dată de:
    1) raportarea procesului de formare şi de evaluare la Standardele de pregătire profesională pentru fiecare calificare din Nomenclator; 2) evaluarea internă, bazată pe dovezi de însuşire a unităţilor de competenţă;
    3) reconfirmarea, în situaţie de examen extern, a competenţelor considerate de interes comun  şi major pentru angajator, agentul economic, piaţa muncii etc.
    Notă: Acesta ar fi unul dintre posibilele mecanisme de proiectare şi implementare a relaţiei dintre evaluarea pe parcurs, validare şi certificare, care ar putea sta la baza viitoarelor examene de certificare a competenţelor profesionale pentru nivelurile 1, 2, 3 şi 4 (conform EQF) din sistemul învăţămîntului secundar profesional din Moldova. Mecanismul cuprinde anumite aspecte ale evaluării şi certificării prevăzute în sistemul dual german.
[Capitolul V în redacţia HG922 din 13.08.07, MO127-130/17.08.07 art.958]
VI. Finanţarea învăţămîntului şi pregătirii profesionale
   Beneficiari ai învăţămîntului şi pregătirii profesionale sînt: statul, patronii şi persoanele instruite. Statul poate soluţiona, prin intermediul învăţămîntului şi pregătirii profesionale, unele probleme sociale. Beneficiul patronilor constă în creşterea ofertei de abilităţi şi competenţe profesionale pe piaţa muncii, sporirea productivităţii muncii. Persoanele instruite obţin o calificare profesională şi, respectiv, şanse mai mari de angajare, mobilitate profesională, asigurare materială etc.
    [Capitolul VI al.1) modificat prin HG922 din 13.08.07, MO127-130/17.08.07 art.958]
   Desfăşurarea procesului de instruire şi pregătire profesională, inclusiv finanţarea acestuia, în diferite forme şi proporţii, va fi asigurată de stat şi patronat (agenţi economici). Contribuţiile lor urmează a fi reglementate de cadrul normativ corespunzător modelului dual de pregătire profesională.
    Agenţii economici reprezintă o categorie socială neomogenă, care beneficiază de cadre de muncitori calificaţi instruiţi în sistemul de învăţămînt secundar profesional de stat, cheltuielile fiind suportate din bugetul public. Contribuţia agentului economic la procesul de instruire a cadrelor de muncitori calificaţi urmează a fi stabilită în actul normativ (contract) de colaborare cu unitatea de învăţămînt profesional secundar. Contractul va reflecta principiile de colaborare dintre agentul economic şi unitatea de învăţămînt secundar profesional, ţinînd cont şi de experienţa sistemului dual din Germania.
   [Capitolul VI al.2-4)  se substituie prin HG922 din 13.08.07, MO127-130/17.08.07 art.958]
    Persoanele adulte instruite pot să-şi asume o parte din responsabilitatea pentru finanţarea procesului educaţional într-o instituţie de învăţămînt şi pregătire profesională. În cazul persoanelor tinere este foarte important să fie respectat principiul echităţii sociale: persoanele de aceeaşi vîrstă urmează a fi instruite în baza aceloraşi principii, indiferent de instituţia de învăţămînt pe care o frecventează.
    Statul promovează echitatea socială şi accesul egal la programele de învăţămînt şi pregătire profesională prin asigurarea studiilor gratuite pînă la vîrsta de 20 de ani pentru toate categoriile de elevi şi studenţi din sistemul instruirii şi pregătirii profesionale. Înscrierea la studii are loc în baza reuşitei academice la etapa precedentă de studii, în limita locurilor şi cotelor acordate de către stat pentru diferite categorii de candidaţi.
    Finanţarea de către stat a instituţiilor, în care se realizează programe de învăţămînt secundar profesional, se face în baza cheltuielilor pe unitate de elev.
    Instituţiile de învăţămînt secundar profesional au dreptul să beneficieze de conturi trezoreriale deschise în trezoreriile teritoriale ale Ministerului Finanţelor, şi, în cazuri excepţionale, de conturi bancare, cu autorizaţia Ministerului Finanţelor.
    [Capitolul VI al.7) modificat prin HG341 din 03.05.10, MO70-71/11.05.10 art.418]
    Conducătorii instituţiilor de învăţămînt secundar profesional au statut de persoană juridică şi sînt împuterniciţi să întocmească devizele de cheltuieli, planurile de finanţare şi devizele de venituri şi cheltuieli pe mijloacele extrabugetare în fiecare an, după adoptarea legii bugetare anuale, care urmează a fi aprobate de Ministerul Educaţiei.
    Conducătorii instituţiilor de învăţămînt secundar profesional poartă responsabilitate pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii, prezentarea bilanţurilor, dărilor de seamă şi a altor rapoarte financiare, În termenele şi formele aprobate de Ministerul Finanţelor.
VII. Cadrele pentru sistemul de învăţămînt secundar profesional
În sistemul instruirii şi pregătirii profesionale activează cadre didactice,  personal tehnic auxiliar.
Cadrele didactice includ: profesori la disciplinele de cultură generală, profesori la disciplinele de specialitate, maiştri-instructori ai instruirii de producere.
Din personalul tehnic auxiliar fac parte laboranţii, tehnicienii, mecanicii.
Formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice de specialitate, inclusiv a maiştrilor-instructori ai instruirii de producere, se va realiza în instituţiile de învăţămînt superior şi mediu de specialitate de profilul respectiv.