HGA1491/2002
ID intern unic:  299422
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 1491
din  28.12.2001
cu privire la Concepţia dezvoltării durabile
a localităţilor Republicii Moldova
Publicat : 10.01.2002 în Monitorul Oficial Nr. 5-8     art Nr : 54

   
Abrogată prin HG796 din 25.10.12, MO228/31.10.12 art.858

    În scopul promovării politicii dezvoltării durabile a localităţilor Republicii Moldova şi pentru executarea Legii nr.835-XIII din 17 mai 1996 privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.1-2, art.2), Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Concepţia dezvoltării durabile a localităţilor Republicii Moldova (se anexează).
2. Concepţia dezvoltării durabile a localităţilor Republicii Moldova se consideră drept bază pentru elaborarea Planului amenajării teritoriului naţional.
3. Se stabileşte că sus-numita concepţie reprezintă un sistem de principii sociale şi urbanistice, în temeiul cărora se vor elabora documentaţia de urbanism şi planurile de amenajare a teritoriului la nivel regional şi local, programele şi pronosticurile sectoriale naţionale sau locale.
4. Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului va asigura suportul metodologic şi va efectua controlul asupra aplicării Concepţiei dezvoltării durabile a localităţilor Republicii Moldova.

    Prim-ministru
    al Republicii Moldova                                                Vasile TARLEV
    Contrasemnată:
    Ministrul ecologiei, construcţiilor
    şi dezvoltării teritoriului                                             Gheorghe Duca

    Chişinău, 28 decembrie 2001.
    Nr. 1491.

Aprobată
prin Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr. 1491
din 28 decembrie 2001
Concepţia
dezvoltării durabile a localităţilor
Republicii Moldova
Concepţia dezvoltării durabile a localităţilor Republicii Moldova (în continuare - Concepţia) este elaborată în conformitate cu Legea nr.835-XIII din 17 mai 1996 privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului şi conţine argumentări privind dezvoltarea şi consolidarea reţelei de localităţi din Republica Moldova, servind, concomitent, drept bază pentru elaborarea planului amenajării teritoriului naţional.
Concepţia determină direcţiile de implementare a principiilor dezvoltării durabile a localităţilor din Republica Moldova.
I. Situaţia urbanisticxă actuală în Republica Moldova
Amplasamentul geopolitic al Republicii Moldova, procesele istorice, care s-au desfăşurat în teritoriu, precum şi relaţiile economice statornicite au determinat caracterul specific al sistemului de locuire, baza acestuia constituind 1615 localităţi rurale, care concentrează circa 53% din populaţia ţării. Există, de asemenea, o reţea relativ stabilă şi echilibrată din 65 localităţi urbane,  majoritatea cărora sînt consecinţe ale evoluţiei satelor mari, generate de amplasarea în teritoriile lor a diverselor întreprinderi de prelucrare a poducţiei agricole. Consolidarea şi dezvoltarea în anii 1950-1980 a sistemului de locuire a făcut posibilă evitarea urbanizării haotice a teritoriilor, crearea unor legături funcţionale reciproce între localităţile de diferite categorii şi constituirea fundamentului pentru dezvoltarea grupurilor de localităţi. Toate urbele şi majoritatea localităţilor rurale dispuneau, în acea perioadă, de planuri urbanistice generale, în baza cărora s-au dezvoltat ulterior infrastructurile sociale, edilitare, de transport, comunicaţii etc.
Spre regret, toată documentaţia de urbanism, întocmită conform principiilor planificării şi dirijării centralizate, dezvoltării extensive a teritoriilor, a devenit ineficientă şi inaplicabilă în condiţiile promovării noilor relaţii socio-economice.
Menţionăm, totodată, că planurile urbanistice generale ale localităţilor şi schemele de sistematizare a teritoriilor raioanelor (denumirea precedentă a documentaţiei de amenajare a teritoriului) mai mult corespundeau solicitărilor politice, decît scopurilor de evidenţă şi analiză fundamentală a disfuncţionalităţilor, determinare a priorităţilor, căutare a soluţiilor de ameliorare a situaţiei urbanistice şi de mediu.
Actualmente, în condiţiile cînd baza legislativ-normativă în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului se consideră constituită şi pretutindeni se promovează descentralizarea funcţiilor şi delegarea acestora, în teritoriu se constată lipsa iniţiativei şi, deseori, iresponsabilitatea autorităţilor publice locale, care, în ultimă instanţă, nu-şi exercită funcţiile legale de asigurare a tuturor localităţilor şi teritoriilor cu documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului.
Statistica actuală este reprezentată prin planurile urbanistice generale ale municipiilor Ungheni, Orhei şi comunei Leuşeni, elaborate conform metodologiei moderne în domeniu, ceea ce este absolut insuficient în condiţiile dezvoltării relaţiilor de integrare în spaţiul european.
Lipsa planurilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului generează:
dificultăţi în evidenţa strictă şi operativă a teritoriilor, imobilelor, reţelelor edilitare, de transport şi comunicaţii;
agravarea situaţiei urbanistice şi de mediu;
adoptarea unor decizii inoportune privind valorificarea terenurilor, construirea, reutilarea, modernizarea şi reprofilarea întreprinderilor, utilizarea resurselor naturale;
degradarea celor mai importante sisteme de transport şi comunicaţii;
deteriorarea patrimoniului natural şi construit;
extinderea practicii construcţiilor neautorizate;
lipsa politicilor sectoriale teritoriale şi, ca urmare, necunoaşterea priorităţilor şi căilor  de eliminare a disfuncţionalităţilor.
Promovarea principiilor dezvoltării durabile a localităţilor Republicii Moldova va permite:
asigurarea localităţilor cu planuri urbanistice generale şi de amenajare a  teritoriilor în scopul soluţionării spectrului de probleme sus-enumerate;
consolidarea şi dezvoltarea ulterioară a reţelei de localităţi conform noii organizări administrativ-teritoriale a ţării;
alinierea la standardele internaţionale şi susţinerea politicilor integraţionale europene;
crearea bazei de date privind activităţile urbanistice şi de mediu din teritoriu;
protecţia patrimoniului natural şi construit, care este mijlocul de comunicare între generaţii.
II. Menirea şi obiectivul principal al Concepţiei dezvoltării
durabile a localităţilor Republicii Moldova
1. Menirea Concepţiei
Principiul dezvoltării durabile a localităţilor constituie criteriul coordonator al activităţii de urbanism şi amenajare a teritoriului, conform căruia satisfacerea necesităţilor generaţiilor actuale trebuie să asigure o astfel de evoluţie, care să nu compromită libertatea generaţiilor viitoare de a decide referitor la existenţă şi dezvoltare. Un alt principiu al dezvoltării durabile este echitatea în cadrul unei generaţii, care asigură constituirea unor relaţii armonioase între localitate - teritoriu şi localitate - mediu, sau orice strategie de dezvoltare a unei localităţi trebuie integrată teritorial şi ecologic, evitîndu-se transferarea problemelor în timp şi spaţiu.
Această Concepţie va servi ca punct de reper pentru definirea poziţiei localităţii în cadrul reţelei republicane, regionale sau locale respective, precum şi pentru elaborarea şi realizarea programelor sectoriale de orice nivel, orientînd, concomitent, aceste procedee spre deschiderea în exterior şi disponibilitatea de integrare în structurile micro-,  macroregionale şi europene.
Concepţia stabileşte necesitatea ierarhizării localităţilor în funcţie de rangurile atribuite.
Concepţia se va utiliza de către  autorităţile  publice centrale şi locale, toate instituţiile de proiectare, indiferent de forma lor organizaţional- juridică, în procesul de optimizare a Planului amenajării teritoriului naţional, documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului la nivel regional şi local, programelor şi pronosticurilor sectoriale naţionale sau locale.
2. Scopul de bază al Concepţiei
Scopul de bază al Concepţiei este impulsionarea implementării principiilor dezvoltării durabile în procesul de elaborare şi realizare a documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului.
Acest scop poate fi atins prin:
definirea categoriilor de localităţi şi ierarhizarea acestora;
monitorizarea tuturor activităţilor urbanistice, de amenajare a teritoriului şi de mediu în cadrul localităţilor;
efectuarea studiilor de determinare şi evaluare a disfuncţionalităţilor, eliminarea acestora, precum şi de stabilire a priorităţilor pentru fiecare localitate;
protecţia, conservarea sau punerea în valoare a patrimoniului natural şi construit;
evaluarea şi utilizarea raţională a resurselor naturale;
integrarea tuturor programelor sectoriale la nivel de micro- şi macroteritoriu;
crearea condiţiilor pentru dezvoltarea sferei sociale şi economice în localităţile rurale şi în oraşele mici pe baza iniţiativei private;
consolidarea rolului autorităţilor publice locale în descentralizarea funcţiilor corespunzătoare, precum şi în antrenarea populaţiei în procesul de adoptare a deciziilor în domeniile urbanismului, amenajării teritoriului şi mediului;
identificarea actorilor principali ai procesului de implementare a principiilor dezvoltării durabile şi determinarea funcţiilor acestora;
mediatizarea tuturor acţiunilor desfăşurate în localitate sau în teritoriu.
III. Sarcinile fundamentale ale Concepţiei dezvoltării
durabile a localităţilor Republicii Moldova
Luînd în considerare sistemul integral de localităţi din ţară, Concepţia prevede:
revizuirea relaţiilor dintre localităţi ca urmare a promovării noii organizări administrativ-teritoriale în republică;
determinarea ponderii şi poziţiei fiecărei localităţi în structura macro- şi micro-socio-economică a reţelei de localităţi din ţară;
crearea unor condiţii favorizante şi stimulative pentru dezvoltarea localităţilor, care să faciliteze trecerea de la un nivel ierarhic la altul, superior;
sprijinirea unor zone de activism urban, stimularea dezvoltării unei reţele policentrice, care să asigure dinamismul necesar prin concurenţă şi adaptabilitate la schimbare;
consolidarea complementarităţii funcţionale a localităţilor, aprofundarea specializării acestora, susţinerea iniţiativelor locale;
utilizarea raţională a teritoriilor din intravilanul localităţilor, aplicarea  metodelor intensive de dezvoltare a acestora;
oportunizarea folosirii tuturor resurselor naturale, ameliorarea stării mediului înconjurător;
crearea unui mediu modern de abitaţie pentru toate categoriile de populaţie, inclusiv a condiţiilor pentru accesul liber al invalizilor la infrastructura socială;
îmbunătăţirea aspectului arhitectonico-urbanistic al localităţilor;
respectarea continuităţii la zonificarea funcţională a teritoriilor din localităţi ţinînd cont de procesele naturale posibile (procese geologice periculoase, inundaţii etc.), aplicarea acestui procedeu  la elaborarea documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului;
monitorizarea tuturor activităţilor urbanistice şi de amenajare a teritoriilor localităţilor, crearea şi ţinerea cadastrului funcţional urban;
interzicerea proiectării, construcţiei şi exploatării edificiilor în limitele perimetrelor miniere şi ale zăcămintelor de substanţe naturale utile;
antrenarea publicului în adoptarea deciziilor în domeniile urbanismului,  amenajării teritoriului şi mediului;
aplicarea standardelor internaţionale în domeniile vizate, promovarea politicilor integraţioniste în spaţiul european.
IV. Domeniile de aplicare a Concepţiei
dezvoltării durabile a localităţilor Republicii Moldova.
Responsabilităţile privind promovarea ei
Evaluînd situaţia creată în localităţi, precum şi în reţeaua de localităţi, Concepţia  reprezintă un ansamblu  de teze privind elaborarea strategiei dezvoltării fiecărei localităţi în parte şi a sistemului de locuire, necesară pentru perfectarea tuturor categoriilor de documentaţie de urbanism şi amenajare a teritoriului, în special a compartimentului "Reţeaua de localităţi" din Planul amenajării teritoriului naţional.
Concomitent, Concepţia se va aplica în cadrul elaborării programelor sectoriale naţionale şi locale de activităţi socio-economice.
Autorităţile publice centrale şi locale de specialitate vor verifica, în procesul de elaborare şi realizare a documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului, a programelor sectoriale respective, aplicarea prevederilor Concepţiei de către instituţiile de proiectări licenţiate pentru acest gen de activitate, precum şi de alţi agenţi economici antrenaţi în acţiuni urbanistice, de amenajare a teritoriului şi de mediu.
V. Necesitatea ierarhizării localităţilor
Este evident că, cu cît o localitate este mai mare ca număr de locuitori, cu atît ea concentrează mai multe activităţi, influenţează un teritoriu mai mare şi asigură în mod eficient o grupare corespunzătoare a funcţiilor şi echipamentelor de servire. De asemenea, cu cît mai mult se extinde o localitate-centru şi teritoriul servit, cu atît creşte numărul, calitatea şi complexitatea serviciilor.
Conform acestei teze, se presupune o ierarhizare funcţională a localităţilor, respectiv clasificarea acestora pe ranguri în funcţie de importanţa lor în reţea şi de rolul pe care îl au în teritoriu potrivit unei structuri de reţea similară modelului locului central, menită să acopere în mod uniform teritoriul, asigurînd un sistem de servire a populaţiei eficient din punct de vedere economic şi social şi o dezvoltare echilibrată a localităţilor în teritoriu.
Analiza efectuată asupra localităţilor a evidenţiat numeroase probleme legate de asigurarea cu locuri de muncă şi dotări publice, de gradul de confort al locuinţelor şi de nivelul de echipare edilitară şi de degradarea continuă a factorilor de mediu.
Au fost remarcate diferenţe considerabile între municipiile-reşedinţă de unitate administrativ-teritorială şi restul municipiilor şi oraşelor şi inegalităţi evidente între localităţile urbane şi rurale.
Perturbaţiile, care s-au produs în spaţiul rural în ultimele decenii, au influenţat nefavorabil toate componentele vieţii economice şi sociale. Consecinţa cea mai evidentă o reprezintă depopularea continuă a spaţiului rural şi îmbătrînirea accentuată a populaţiei şi a resurselor de muncă.
Localităţile rurale, în marea majoritate, înregistrează un nivel scăzut de dotare şi echipare, iar accesul lor la dotări publice de importanţă majoră este nesatisfăcător atît prin numărul de unităţi, cît şi prin starea clădirilor şi calitatea serviciilor prestate.
În definirea concepţiilor de oraş şi sat s-au luat ca repere particularităţile principale ale localităţilor din Moldova. Statutul şi rolul localităţilor se stabilesc nu ca ceva de sine stătător, ci în raport cu întregul context în care acestea fiinţează, funcţionează şi dintr-o perspectivă a dezvoltării ulterioare, posibile şi dezirabile.
Această definire se bazează pe o viziune ce pune accentul pe conceptul de modernizare, determinat ca proces de ridicare treptată şi constantă a nivelului de abitaţie în scopul satisfacerii necesităţilor umane. Modernizarea satelor nu înseamnă uniformizare şi viitorul satelor nu implică obligatoriu urbanizarea (adică pierderea specificului acestui tip de localitate).
Apariţia şi dezvoltarea satelor au fost urmarea stabilizării şi generalizării unui mod de viaţă determinat, în principal, de evoluţia unor activităţi prioritare legate de practicarea agriculturii. Acestea au generat o construcţie corespunzătoare a tipului de localităţi apte de a facilita un mod specific de viaţă avînd drept caracteristică de bază raportul nemijlocit cu mediul natural (o densitate mai redusă a populaţiei şi a spaţiului construit, un număr mai mic de locuitori, gospodării agricole, anexe pe lîngă fiecare locuinţă etc.).
Oraşele s-au format în procesul creării unui tip deosebit de localităţi, care să servească necesităţilor de viaţă legate de practicarea altor genuri de activităţi (meşteşuguri, comerţ, apoi dezvoltări de tip industrial, învăţămînt, artă, cercetare, administraţie etc.).
În cursul evoluţiei ţării noastre, o serie de sate au fost atrase şi de alte tipuri de preocupări. Aşa se explică faptul că, alături de satele în care majoritatea populaţiei este ocupată preponderent în domeniile agriculturii, există un număr de sate în care cea mai mare parte a locuitorilor practică alte genuri de activitate.
Trecerea majorităţii populaţiei acestor sate la activităţi deosebite de cele agricole nu a putut, însă, cauza şi o schimbare corespunzătoare a modului lor de înzestrare şi organizare a vieţii, care au rămas în urma nivelului specific al oraşelor.
În acest sens, evoluţia firească şi benefică a satelor din Moldova în procesul modernizării va putea genera două tipuri de situaţii:
a) satele, în care majoritatea populaţiei ocupate continuă să desfăşoare activităţi în domeniul agriculturii, vor evolua pe linia modernizării, a ridicării nivelului de civilizaţie, rămînînd localităţi în categoria satelor;
b) satele, în care majoritatea populaţiei ocupate este concentrată în alte domenii decît cel agricol, vor evolua - prin modernizare - spre localităţi de tipul oraşelor, ca urmare a creării unei concordanţe între tipul de viaţă comunitară şi infrastructura acestora.
În cadrul ierarhizării oraşelor, clarificarea municipiilor are drept criterii factorii principali ce determină rolul acestora în reţeaua de localităţi şi nivelul corespunzător al înzestrării care face posibil acest rol.
VI. Principalii termini utilizaţi în studiul reţelei de localităţi
Reţea de localităţi - totalitatea localităţilor dintr-un teritoriu (naţional, judeţean, zonă funcţională), a căror existenţă şi dezvoltare este caracterizată printr-un ansamblu de relaţii desfăşurate pe multiple planuri (politico-administrative, social-culturale, economice şi altele). Reţeaua de localităţi este constituită din localităţi urbane şi localităţi rurale.
Ierarhizarea funcţională a localităţilor urbane şi rurale - clasificarea  localităţilor pe ranguri în funcţie de importanţă în reţea şi de rolul teritorial, asigurîndu-se un sistem de servire a populaţiei eficient din punct de vedere economic şi social,  precum şi o dezvoltare echilibrată a localităţilor în teritoriu.
Rang - expresie a importanţei actuale şi în perspectiva imediată a unei localităţi în cadrul reţelei din punct de vedere administrativ, politic, social, economic, cultural etc., în raport cu dimensiunile ariei de influenţă polarizată şi cu nivelul de decizie pe care îl implică în alocarea de resurse. Această importanţă trebuie să-şi găsească corespondentul şi în nivelul de modernizare.
Zonă metropolitană - zonă constituită prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar, între marile centre urbane şi localităţile urbane şi rurale aflate în zona imediată, la distanţe de pînă la 20-30 km, între care s-au dezvoltat relaţii de cooperare pe multiple planuri.
Centură verde - zonă delimitată în jurul municipiilor, în vederea protejării elementelor cadrului natural, prevenirii extinderii necontrolate a acestor municipii şi asigurării spaţiilor suplimentare de agrement şi recreare.
Zonă de dezvoltare - perimetru delimitat în cadrul teritoriului administrativ al unui municipiu sau în cadrul unei zone metropolitane, în care se propun unele facilităţi de natură fiscală, în scopul favorizării dezvoltării economice prin atragerea de investiţii de capital străin sau autohton.
Zonă de influenţă - teritoriul şi localităţile care înconjoară un centru urban şi sînt influenţate direct de evoluţia oraşului şi de relaţiile de intercondiţionare şi de cooperare ce se dezvoltă pe linia activităţilor economice, a aprovizionării cu produse agroalimentare, a accesului la dotările sociale şi comerciale, a echipării cu elemente de infrastructură şi cu amenajări pentru odihnă, recreare şi turism. Dimensiunile zonei de influenţă se află în raport direct cu mărimea şi funcţiile centrului urban polarizator.