cu privire la aprobarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar
şi Planului de măsuri pe anii 2004-2020 pentru realizarea
Concepţiei reformării sistemului penitenciar

Concepţia reformării sistemului penitenciar (anexa nr.1);

Planul de măsuri pe anii 2004-2020 pentru realizarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar (anexa nr.2).
[Pct.1 modificat prin HG738 din 29.06.07, MO98-102/13.04.07 art.803]

2. Ministerele şi departamentele vor întreprinde acţiunile de rigoare pentru realizarea necondiţionată a măsurilor planificate de reformare a sistemului penitenciar.
2¹. Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei va prezenta anual Ministerului Finanţelor calculele cheltuielilor privind implementarea măsurilor pentru realizarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar, pentru includerea acestora în proiectul legii bugetare pe anul viitor.
[Pct.2¹introdus prin HG738 din 29.06.07, MO98-102/13.04.07 art.803]

3. Ministerul Justiţiei:

va prezenta Guvernului anual, pînă la 1 martie, o informaţie privind implementarea prevederilor planului sus-menţionat;

va efectua controlul asupra executării prezentei hotărîri.

PRIM-MINISTRU Vasile TARLEV

Ministrul justiţiei Vasile Dolghieru

Ministrul finanţelor Zinaida Grecianîi

Chişinău, 31 decembrie 2003.

la Hotărîrea Guvernului nr. 1624

din 31 decembrie 2003

C O N C E P Ţ I A

reformării sistemului penitenciar

I. DISPOZIŢII GENERALE

Procesul constituirii unui stat democratic şi de drept impune reformarea radicală a politicii lui în domeniul punerii în executare a pedepselor de drept penal, precum şi soluţionarea mai multor chestiuni ce ţin de combaterea elementelor criminale şi învingerea dificultăţilor din sfera socială, inevitabile în sistemul execuţional penal.

Concepţia reformării sistemului penitenciar reprezintă un complex de idei, obiective, direcţii, principii, sarcini şi mecanisme de perfecţionare a activităţii în domeniu pe parcursul anilor 2004-2020.

Activitatea organelor sistemului penitenciar constă în realizarea unui ansamblu de măsuri social-politice, economice şi ideologice de influenţare a condamnaţilor şi persoanelor arestate preventiv, în condiţiile reducerii libertăţii acestora, izolării lor de societate, precum şi ale aplicării altor restricţii la drepturi.

În procesul desfăşurării reformelor sistemului penitenciar Departamentul Instituţiilor Penitenciare a preluat funcţiile de pază şi escortare a deţinuţilor, de asistenţă medicală, construcţie capitală, de asigurare materială şi tehnică şi de pregătire a cadrelor etc., care anterior erau de competenţa altor instituţii de stat. Acţiunile întreprinse au avut un efect favorabil. S-a schimbat esenţial opinia publică, sistemul penitenciar a devenit deschis şi mai accesibil pentru multe organizaţii naţionale şi internaţionale.

Totodată, soluţionarea problemelor cu care se confruntă sistemul penitenciar este extrem de dificilă. Din cauza lacunelor legislaţiei şi finanţării insuficiente, restructurarea acestuia se limitează la realizarea parţială a unor direcţii de activitate.

În anul 2002 prin instituţiile penitenciare s-au perindat 28800 persoane, din care prin izolatoarele de anchetă penală 23200 şi prin coloniile de corecţie 5600 persoane. Comparativ cu anii precedenţi, numărul deţinuţilor are o tendinţă de creştere (la 01.01.2001 - 10546 persoane; la 01.01.2002 - 10621 persoane; la 01.01.2003 - 10925 persoane). Dinamica infracţiunilor comise demonstrează că numărul condamnaţilor care au săvîrşit infracţiuni grave şi deosebit de grave a sporit an de an. Media termenelor de ispăşire a pedepselor a crescut de la 5,5 ani în anul 1995 la 8,4 ani în anul 2002, ceea ce a determinat supraaglomerarea coloniilor de corecţie cu regim sever şi înăsprit.

Organele de urmărire penală, procuratura şi instanţele judecătoreşti continuă practica puţin justificată de aplicare a măsurii preventive de reprimare a persoanelor învinuite sau bănuite sub formă de arest. Spre exemplu, în anul 2002 din 9199 persoane încarcerate prin deciziile instanţelor nominalizate au fost condamnate cu pedepse non-privative de libertate 269 persoane (2,9%), achitate - 97 persoane (1,05% ), eliberate prin schimbarea măsurii de reprimare - 1328 persoane (14,4% ), eliberate prin clasarea anchetei penale - 72 persoane (0,78 %). Se tergiversează examinarea cauzelor penale de către instanţele judecătoreşti. Astfel, zilnic, din cele circa 3500 persoane deţinute în izolatoare de anchetă penală, în evidenţa organelor de urmărire penală se află 140 - 150 persoane, a instanţelor judecătoreşti - 2700 persoane, din care 60-65% se consideră în evidenţa primei instanţe judecătoreşti, unde examinarea dosarelor se efectuează în felul următor: în termen de 6 luni - 60%; pînă la 1 an -22%; mai mult de1 an - 18%. Prin urmare, nivelul suprapopulării acestor instituţii constituie de la 10 la 40%, încarcerarea neîntemeiată cauzînd sistemului penitenciar cheltuieli financiare enorme.

Actualmente circa 80% din clădirile şi edificiile instituţiilor penitenciare sînt vechi, iar unele construcţii capitale ale acestora se află în stare avariată. Încăperile în care se întreţin deţinuţii nu corespund normelor sanitaro-igienice şi condiţiilor climaterice, precum şi normelor de spaţiu, de iluminare, de aerisire şi regimurilor temperaturilor de încălzire. Din cauza insuficienţei de mijloace financiare nu s-au efectuat reparaţii capitale mai mult de 15 ani.

În ultimii ani alimentaţia deţinuţilor este insuficientă. Din raţionul zilnic lipsesc carnea, peştele, produsele lactate ş.a. Conform Hotărîrii Guvernului nr.246 din 30 mai 1993 "Cu privire la asigurarea cu produse alimentare a condamnaţilor la privaţiune de libertate şi a persoanelor aflate în izolatoare de anchetă penală şi în instituţiile de reabilitare socială", valoarea calorică a normei zilnice de alimentaţie constituie 3070 kcal, însă de facto deţinuţii primesc 1730 kcal. Alimentaţia insuficientă şi condiţiile nocive de detenţie generează creşterea morbidităţii generale, îndeosebi a tuberculozei. Incidenţa tuberculozei în penitenciare este de 27 ori mai înaltă decît nivelul pe ţară. Mortalitatea prin tuberculoză pe parcursul anului trecut a constituit 56% din totalul deceselor, motivul fiind numărul mare al bolnavilor cronici şi polichimiorezistenţi.

Odată cu aderarea la Consiliul Europei şi la alte organisme internaţionale ce activează în domeniul ocrotirii drepturilor omului, Moldova şi-a asumat obligaţiunea de a crea condiţii adecvate de detenţie. Hrana insuficientă, cu valoarea calorică scăzută, lipsa condiţiilor necesare de trai, prevăzute de legislaţia internaţională şi cea naţională (limitarea livrării apei potabile, energiei electrice, căldurii, asigurarea insuficientă cu lenjerie de pat etc.) şi asistenţa medicală la un nivel extrem de scăzut sînt calificate de Comitetul european pentru prevenirea torturii şi pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) ca o formă de tortură.

Condiţiile dificile şi periculoase în care activează colaboratorii acestui sistem, salariul necorespunzător gradului de risc sporit pentru sănătate şi viaţă (în medie 850 - 950 lei/lună), precum şi neachitarea acestuia la timp au determinat diminuarea prestigiului serviciului penitenciar şi fluctuaţia considerabilă a cadrelor calificate. Situaţia s-a agravat şi mai mult după anularea unor înlesniri şi a asigurării obligatorii de stat a colaboratorilor sistemului penitenciar, care constituiau o garanţie esenţială pentru menţinerea efectivului.

Principala cauză care împiedică funcţionarea normală a sistemului penitenciar este lipsa de fonduri. Alocările de la buget au constituit de la 28 % din necesar în anul 1998 la 41,4 % în anul 2002. Acest nivel de finanţare se repercutează asupra soluţionării multiplelor probleme şi nu permite respectarea standardelor minime de detenţie.

Din faptele expuse mai sus se desprinde concluzia că în politica penitenciară sînt necesare transformări cardinale şi că, odată cu instituirea cadrului legislativ penal nou, se impune revizuirea unor norme de drept, inclusiv a celor execuţional - penale. Adoptarea şi punerea lor în aplicare va permite perfecţionarea şi dezvoltarea atît a cadrului legislativ, cît şi a celui organizaţional-juridic de funcţionare a sistemului penitenciar, ceea ce va avea ca efect eficientizarea activităţii organelor şi instituţiilor lui.
[Capitolul I modificat prin HG738 din 29.06.07, MO98-102/13.04.07 art.803]

II. SCOPURILE REFORMEI SISTEMULUI PENITENCIAR

Scopurile reformei sistemului penitenciar sînt:

asigurarea cadrului juridic de funcţionare a sistemului penitenciar în condiţii noi, ce prevede executarea pedepsei sub formă de închisoare;

elaborarea şi realizarea unui program în domeniul sistemului penitenciar, care va include mecanismele de aplicare a Legii cu privire la sistemul penitenciar, a Codului de executare, etapele stabilizării şi perspectivele dezvoltării, acţiunile concrete ce urmează a fi întreprinse;

reducerea fluxului de încarcerare prin aplicarea pedepselor alternative privaţiunii de libertate;

reprofilarea treptată a coloniilor de corecţie în penitenciare de tip deschis, semiînchis şi închis;

crearea condiţiilor decente de detenţie întru respectarea normelor internaţionale;
crearea caselor de arest pentru punerea în executare a prevederilor art.172 alin.(9) şi art.338 ale Codului de executare;
[Alineat introdus prin HG738 din 29.06.07, MO98-102/13.04.07 art.803]

reformarea procesului de educare a condamnaţilor şi resocializarea lor;

perfecţionarea şi reciclarea resurselor umane pentru activitate în noile condiţii;

îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de trai ale colaboratorilor sistemului penitenciar;

studierea posibilităţii şi raţionalităţii demilitarizării parţiale a unor servicii ale sistemului penitenciar, cu menţinerea remuneraţiei, asigurărilor obligatorii de stat şi a înlesnirilor;

conlucrarea cu autorităţile publice centrale respective în vederea realizării prevederilor prezentei Concepţii.

III. CĂILE DE REFORMARE A SISTEMULUI PENITENCIAR

1. Perfecţionarea cadrului normativ

În scopul reformării sistemului penitenciar prin aplicarea standardelor europene minime de detenţie, se va perfecţiona cadrul normativ privind:

executarea pedepsei cu închisoarea, conform noului Cod penal şi Codului de procedură penală, în penitenciare de tip deschis, semiînchis şi închis, stabilită prin sentinţa instanţei judecătoreşti, şi trecerea treptată la detenţia în celule separate;

crearea condiţiilor salubre de ispăşire a pedepsei, inclusiv comunale şi de trai, respectînd normele sanitaro-igienice, de iluminare şi climaterice în locurile de detenţie;

reducerea fluxului de încarcerare prin aplicarea măsurii arestului preventiv, stabilit prin hotărîrile instanţelor judecătoreşti atît în temeiul demersului procurorului, cît şi din oficiu, atunci cînd instanţa judecă respectiva cauză, introducerea termenelor reduse de deţinere sub arest a preveniţilor aflaţi în proces de judecată, diminuarea cazurilor de aplicare a sancţiunilor penale neîntemeiate pentru infracţiuni mărunte şi mai puţin grave, revizuirea normelor de liberare condiţionată, implementarea în practica instanţelor judecătoreşti a aplicării pedepselor mai blînde, precum şi a celor alternative privaţiunii de libertate;

asigurarea protecţiei sociale adecvate a colaboratorilor sistemului penitenciar prin majorarea remuneraţiei activităţii de serviciu, obligativitatea asigurării de stat pe perioada exercitării atribuţiilor funcţionale, precum şi prin îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale acestora.

2. Reformarea instituţiilor penitenciare

În temeiul prevederilor noului Cod penal, în instituţiile penitenciare se vor opera modificări radicale. Se prevăd forme noi de pedeapsă, cum ar fi arestul pe termen de la 3 la 6 luni, închisoarea pe un anumit termen şi detenţia pe viaţă, care vor fi executate în penitenciare de trei tipuri: închis, semiînchis şi deschis, avînd trei regimuri de detenţie: iniţial, comun şi înlesnit.

În scopul sporirii influenţei educative şi psihologice asupra condamnaţilor, menţinerii relaţiilor familiale favorabile, ei urmează să fie repartizaţi pentru ispăşirea pedepsei în instituţii penitenciare dislocate în apropierea domiciliului şi deţinuţi separat în grupe mici. Prin urmare, instituţiile penitenciare trebuie să fie multifuncţionale şi să dispună de diverse posibilităţi pentru deţinerea persoanelor condamnate la ispăşirea pedepsei în diferite tipuri de instituţii, precum şi a celor aflate sub urmărire penală.

3. Perfecţionarea activităţii serviciului de pază, supraveghere, escortă şi securitate în instituţiile penitenciare

Evaluarea rolului fiecărui colaborator al serviciului de pază, supraveghere, escortă şi securitate, stabilirea obiectivelor comune ale elementelor sistemului de justiţie penală (poliţie, instanţele judiciare, penitenciare) şi intensificarea colaborării dintre personalul sistemului penitenciar şi instituţiile de supraveghere statale, organismele internaţionale şi non-guvernamentale.

Asigurarea Departamentului Instituţiilor Penitenciare cu un imobil şi cu tehnică specială pentru crearea unui centru paramilitar, în care vor fi amplasate Detaşamentul cu destinaţie specială, Batalionul independent de escortare, Direcţia trupelor de pază, supraveghere şi escortare, în scopul concentrării acestor forţe, dirijării activităţii lor şi pentru a interveni rapid în cazul unor situaţii excepţionale.

Reformarea activităţii serviciului de pază şi supraveghere, prin organizarea sistemului intensiv de exercitare a acesteia, compus din gărzi (echipe) ale serviciului operativ. Pentru realizare, este necesară reutilarea obiectivelor păzite cu mijloace tehnico-genistice moderne, ce vor asigura intervenţia operativă a personalului cu deplasarea la locul comiterii încălcării regimului de detenţie şi a altor delicte şi reţinerea infractorilor care au violat perimetrul zonei interzise, astfel curmînd orice tentativă de evadare şi alte evenimente negative.

Implementarea aparatajului radioelectronic şi video- modern, pentru ţinerea evidenţei, controlul şi supravegherea deţinuţilor.

Asigurarea securităţii colaboratorilor sistemului penitenciar prin dotarea acestora cu dispozitive de detectare a armelor, explozivilor, drogurilor, telefoanelor mobile şi a altor aparate radioelectronice.

4. Îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie

Conform prevederilor regulilor minime standard internaţionale de tratament al deţinuţilor, este necesară:

crearea condiţiilor decente de detenţie a condamnaţilor şi persoanelor aflate sub anchetă, respectînd normele de cazare, satisfacere a necesităţilor de hrană şi îmbrăcăminte;

executarea măsurilor de ordin tehnico-genistic, modernizarea sistemului de încălzire, iluminare, aerisire, aprovizionare cu apă şi canalizare, igienizarea celulelor.

5. Asistenţa medicală

Conlucrarea în permanenţă cu Ministerul Sănătăţii pentru ridicarea nivelului de asistenţă curativ-profilactică a colaboratorilor şi condamnaţilor prin implementarea standardelor medicale şi metodelor moderne de diagnosticare şi tratament.

Ameliorarea situaţiei epidemiologice a tuberculozei în penitenciare prin implementarea strategiei DOTS şi DOTS,,?" pentru bolnavii cu polichimiorezistenţă.

Introducerea măsurilor moderne de profilaxie a contaminării colaboratorilor şi deţinuţilor cu tuberculoză, alte maladii infecţioase, respectarea cerinţelor sanitaro-igienice.

Îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere şi tratament al bolnavilor de tuberculoză şi a altor suferinzi în instituţiile curativ-profilactice ale sistemului penitenciar. Implementarea sistemului de informare a instituţiilor medicale teritoriale despre eliberarea deţinuţilor la care s-au înregistrat maladii infecţioase pe parcursul aflării lor în detenţie.

Crearea unui sistem medical individual de protecţie a sănătăţii colaboratorilor.

Asigurarea realizării programelor naţionale.

6. Reorganizarea activităţii educative cu condamnaţii

Continuarea activităţii educative cu condamnaţii în vederea eficientizării proceselor de corectare şi adaptare socială după eliberare şi pentru prevenirea săvîrşirii de noi crime.

Asigurarea priorităţii valorilor social-umane în cadrul tuturor direcţiilor de activitate educativă desfăşurată cu condamnaţii, cultivîndu-le colaboratorilor sistemului penitenciar aptitudini de muncă individuală şi diferenţiată cu condamnaţii în funcţie de gradul de pericol pe care aceştia îl prezintă pentru societate, precum şi a unei atitudini binevoitoare faţă de condamnaţi în baza principiilor dreptăţii, umanităţii şi parteneriatului.

Asigurarea unui tratament individual diferenţiat, ţinîndu-se cont de gradul de pericol pe care îl prezintă condamnaţii pentru societate şi de rebutul pedagogic.

Implementarea metodelor pedagogice şi psihologice moderne în procesul educaţional, orientate spre corijarea condamnaţilor.

Crearea condiţiilor şi posibilităţilor pentru realizarea năzuinţelor condamnaţilor de corijare şi autoperfecţionare prin conştientizarea vinovăţiei şi daunei aduse altor persoane în vederea corectării propriului comportament neadecvat.

Păstrarea, consolidarea şi menţinerea legăturilor sociale ale condamnaţilor, satisfacerea cerinţelor lor spirituale.

Organizarea orientării şi pregătirii profesionale a condamnaţilor care nu posedă profesii (meserii) şi a învăţămîntului mediu de cultură generală, dirijarea lucrului educativ spre formarea şi dezvoltarea aptitudinilor pentru activităţile social-utile.

Direcţionarea întregului potenţial al colaboratorilor instituţiei spre utilizarea permanentă a metodelor psiho-pedagogice de influenţare a condamnaţilor prin diferite activităţi: muncă, instruire, odihnă, creaţie.

Îmbunătăţirea lucrului bibliotecilor din cadrul instituţiilor penitenciare prin asigurarea lor cu literatură juridică, artistică şi religioasă, care contribuie la ridicarea nivelului de cunoştinţe juridice, la dezvoltarea intelectuală şi cultural-artistică a deţinuţilor.

7. Perfecţionarea formelor de antrenare în cîmpul muncii a condamnaţilor

Organizarea activităţii de producere în sistemul penitenciar se va întemeia pe respectarea cerinţelor legislaţiei naţionale şi a regulilor minime standard internaţionale de tratament al deţinuţilor.

Munca în detenţie va fi considerată un element pozitiv în tratamentul deţinuţilor şi pregătirea lor pentru reintegrare socială, ţinîndu-se cont de calificarea şi aptitudinile fiecăruia.

Susţinerea programelor de muncă destinate formării profesionale a deţinuţilor pentru a deveni social-utili după liberare.

Organizarea muncii în detenţie la fel ca în comunitate, pentru a pregăti deţinuţii să respecte regimul de muncă în libertate.

Asigurarea reabilitării şi reintegrării profesionale a persoanelor eliberate din instituţiile de detenţie prin intermediul agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă. Crearea centrelor zonale de reabilitare şi integrare profesională.

8. Informatizarea sistemului penitenciar

Crearea sistemului automatizat informaţional integrat pentru instituţiile penitenciare. Organizarea schimbului de informaţii între Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei, Ministerul Afacerilor Interne, Departamentul Tehnologii Informaţionale şi alte organe publice abilitate.

9. Resursele umane şi pregătirea cadrelor

Obiectivele principale:

perfecţionarea activităţii de selectare şi încadrare în sistemul penitenciar a candidaţilor la serviciu;

crearea unei imagini veridice privind activitatea sistemului penitenciar şi a opiniei publice favorabile;

formarea personalului calificat prin implementarea unor noi metodologii în pregătirea iniţială, perfecţionarea, reciclarea, schimbul de experienţă şi instruirea în diverse instituţii de învăţămînt din tară şi de peste hotare;

educarea spirituală şi crearea condiţiilor de muncă şi de trai pentru personal;

crearea cabinetelor specializate pentru organizarea condiţiilor de asistenţă psihologică şi relaxare pentru personalul sistemului penitenciar.

anexa nr.2
[Anexa nr.2 în redacţia HG738 din 29.06.07, MO98-102/13.04.07 art.803]

HGA1624/2003 ID intern unic: 299713 Версия на русском	Fişa actului juridic
Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 1624 din 31.12.2003
cu privire la aprobarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar şi Planului de măsuri pe anii 2004-2020 pentru realizarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar
Publicat : 16.01.2004 în Monitorul Oficial Nr. 13-15 art Nr : 101
Abrogată prin HG1462 din 30.12.16, MO50-59/17.02.17 art.117 MODIFICAT HG738 din 29.06.07, MO98-102/13.04.07 art.803 Guvernul HOTĂRĂŞTE: 1. Se aprobă: Concepţia reformării sistemului penitenciar (anexa nr.1); Planul de măsuri pe anii 2004-2020 pentru realizarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar (anexa nr.2). [Pct.1 modificat prin HG738 din 29.06.07, MO98-102/13.04.07 art.803] 2. Ministerele şi departamentele vor întreprinde acţiunile de rigoare pentru realizarea necondiţionată a măsurilor planificate de reformare a sistemului penitenciar. 2¹. Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei va prezenta anual Ministerului Finanţelor calculele cheltuielilor privind implementarea măsurilor pentru realizarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar, pentru includerea acestora în proiectul legii bugetare pe anul viitor. [Pct.2¹introdus prin HG738 din 29.06.07, MO98-102/13.04.07 art.803] 3. Ministerul Justiţiei: va prezenta Guvernului anual, pînă la 1 martie, o informaţie privind implementarea prevederilor planului sus-menţionat; va efectua controlul asupra executării prezentei hotărîri. PRIM-MINISTRU Vasile TARLEV Contrasemnată: Ministrul justiţiei Vasile Dolghieru Ministrul finanţelor Zinaida Grecianîi Chişinău, 31 decembrie 2003. Nr. 1624. Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului nr. 1624 din 31 decembrie 2003 C O N C E P Ţ I A reformării sistemului penitenciar I. DISPOZIŢII GENERALE Procesul constituirii unui stat democratic şi de drept impune reformarea radicală a politicii lui în domeniul punerii în executare a pedepselor de drept penal, precum şi soluţionarea mai multor chestiuni ce ţin de combaterea elementelor criminale şi învingerea dificultăţilor din sfera socială, inevitabile în sistemul execuţional penal. Concepţia reformării sistemului penitenciar reprezintă un complex de idei, obiective, direcţii, principii, sarcini şi mecanisme de perfecţionare a activităţii în domeniu pe parcursul anilor 2004-2020. Activitatea organelor sistemului penitenciar constă în realizarea unui ansamblu de măsuri social-politice, economice şi ideologice de influenţare a condamnaţilor şi persoanelor arestate preventiv, în condiţiile reducerii libertăţii acestora, izolării lor de societate, precum şi ale aplicării altor restricţii la drepturi. În procesul desfăşurării reformelor sistemului penitenciar Departamentul Instituţiilor Penitenciare a preluat funcţiile de pază şi escortare a deţinuţilor, de asistenţă medicală, construcţie capitală, de asigurare materială şi tehnică şi de pregătire a cadrelor etc., care anterior erau de competenţa altor instituţii de stat. Acţiunile întreprinse au avut un efect favorabil. S-a schimbat esenţial opinia publică, sistemul penitenciar a devenit deschis şi mai accesibil pentru multe organizaţii naţionale şi internaţionale. Totodată, soluţionarea problemelor cu care se confruntă sistemul penitenciar este extrem de dificilă. Din cauza lacunelor legislaţiei şi finanţării insuficiente, restructurarea acestuia se limitează la realizarea parţială a unor direcţii de activitate. În anul 2002 prin instituţiile penitenciare s-au perindat 28800 persoane, din care prin izolatoarele de anchetă penală 23200 şi prin coloniile de corecţie 5600 persoane. Comparativ cu anii precedenţi, numărul deţinuţilor are o tendinţă de creştere (la 01.01.2001 - 10546 persoane; la 01.01.2002 - 10621 persoane; la 01.01.2003 - 10925 persoane). Dinamica infracţiunilor comise demonstrează că numărul condamnaţilor care au săvîrşit infracţiuni grave şi deosebit de grave a sporit an de an. Media termenelor de ispăşire a pedepselor a crescut de la 5,5 ani în anul 1995 la 8,4 ani în anul 2002, ceea ce a determinat supraaglomerarea coloniilor de corecţie cu regim sever şi înăsprit. Organele de urmărire penală, procuratura şi instanţele judecătoreşti continuă practica puţin justificată de aplicare a măsurii preventive de reprimare a persoanelor învinuite sau bănuite sub formă de arest. Spre exemplu, în anul 2002 din 9199 persoane încarcerate prin deciziile instanţelor nominalizate au fost condamnate cu pedepse non-privative de libertate 269 persoane (2,9%), achitate - 97 persoane (1,05% ), eliberate prin schimbarea măsurii de reprimare - 1328 persoane (14,4% ), eliberate prin clasarea anchetei penale - 72 persoane (0,78 %). Se tergiversează examinarea cauzelor penale de către instanţele judecătoreşti. Astfel, zilnic, din cele circa 3500 persoane deţinute în izolatoare de anchetă penală, în evidenţa organelor de urmărire penală se află 140 - 150 persoane, a instanţelor judecătoreşti - 2700 persoane, din care 60-65% se consideră în evidenţa primei instanţe judecătoreşti, unde examinarea dosarelor se efectuează în felul următor: în termen de 6 luni - 60%; pînă la 1 an -22%; mai mult de1 an - 18%. Prin urmare, nivelul suprapopulării acestor instituţii constituie de la 10 la 40%, încarcerarea neîntemeiată cauzînd sistemului penitenciar cheltuieli financiare enorme. Actualmente circa 80% din clădirile şi edificiile instituţiilor penitenciare sînt vechi, iar unele construcţii capitale ale acestora se află în stare avariată. Încăperile în care se întreţin deţinuţii nu corespund normelor sanitaro-igienice şi condiţiilor climaterice, precum şi normelor de spaţiu, de iluminare, de aerisire şi regimurilor temperaturilor de încălzire. Din cauza insuficienţei de mijloace financiare nu s-au efectuat reparaţii capitale mai mult de 15 ani. În ultimii ani alimentaţia deţinuţilor este insuficientă. Din raţionul zilnic lipsesc carnea, peştele, produsele lactate ş.a. Conform Hotărîrii Guvernului nr.246 din 30 mai 1993 "Cu privire la asigurarea cu produse alimentare a condamnaţilor la privaţiune de libertate şi a persoanelor aflate în izolatoare de anchetă penală şi în instituţiile de reabilitare socială", valoarea calorică a normei zilnice de alimentaţie constituie 3070 kcal, însă de facto deţinuţii primesc 1730 kcal. Alimentaţia insuficientă şi condiţiile nocive de detenţie generează creşterea morbidităţii generale, îndeosebi a tuberculozei. Incidenţa tuberculozei în penitenciare este de 27 ori mai înaltă decît nivelul pe ţară. Mortalitatea prin tuberculoză pe parcursul anului trecut a constituit 56% din totalul deceselor, motivul fiind numărul mare al bolnavilor cronici şi polichimiorezistenţi. Odată cu aderarea la Consiliul Europei şi la alte organisme internaţionale ce activează în domeniul ocrotirii drepturilor omului, Moldova şi-a asumat obligaţiunea de a crea condiţii adecvate de detenţie. Hrana insuficientă, cu valoarea calorică scăzută, lipsa condiţiilor necesare de trai, prevăzute de legislaţia internaţională şi cea naţională (limitarea livrării apei potabile, energiei electrice, căldurii, asigurarea insuficientă cu lenjerie de pat etc.) şi asistenţa medicală la un nivel extrem de scăzut sînt calificate de Comitetul european pentru prevenirea torturii şi pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) ca o formă de tortură. Condiţiile dificile şi periculoase în care activează colaboratorii acestui sistem, salariul necorespunzător gradului de risc sporit pentru sănătate şi viaţă (în medie 850 - 950 lei/lună), precum şi neachitarea acestuia la timp au determinat diminuarea prestigiului serviciului penitenciar şi fluctuaţia considerabilă a cadrelor calificate. Situaţia s-a agravat şi mai mult după anularea unor înlesniri şi a asigurării obligatorii de stat a colaboratorilor sistemului penitenciar, care constituiau o garanţie esenţială pentru menţinerea efectivului. Principala cauză care împiedică funcţionarea normală a sistemului penitenciar este lipsa de fonduri. Alocările de la buget au constituit de la 28 % din necesar în anul 1998 la 41,4 % în anul 2002. Acest nivel de finanţare se repercutează asupra soluţionării multiplelor probleme şi nu permite respectarea standardelor minime de detenţie. Din faptele expuse mai sus se desprinde concluzia că în politica penitenciară sînt necesare transformări cardinale şi că, odată cu instituirea cadrului legislativ penal nou, se impune revizuirea unor norme de drept, inclusiv a celor execuţional - penale. Adoptarea şi punerea lor în aplicare va permite perfecţionarea şi dezvoltarea atît a cadrului legislativ, cît şi a celui organizaţional-juridic de funcţionare a sistemului penitenciar, ceea ce va avea ca efect eficientizarea activităţii organelor şi instituţiilor lui. [Capitolul I modificat prin HG738 din 29.06.07, MO98-102/13.04.07 art.803] II. SCOPURILE REFORMEI SISTEMULUI PENITENCIAR Scopurile reformei sistemului penitenciar sînt: asigurarea cadrului juridic de funcţionare a sistemului penitenciar în condiţii noi, ce prevede executarea pedepsei sub formă de închisoare; elaborarea şi realizarea unui program în domeniul sistemului penitenciar, care va include mecanismele de aplicare a Legii cu privire la sistemul penitenciar, a Codului de executare, etapele stabilizării şi perspectivele dezvoltării, acţiunile concrete ce urmează a fi întreprinse; reducerea fluxului de încarcerare prin aplicarea pedepselor alternative privaţiunii de libertate; reprofilarea treptată a coloniilor de corecţie în penitenciare de tip deschis, semiînchis şi închis; crearea condiţiilor decente de detenţie întru respectarea normelor internaţionale; crearea caselor de arest pentru punerea în executare a prevederilor art.172 alin.(9) şi art.338 ale Codului de executare; [Alineat introdus prin HG738 din 29.06.07, MO98-102/13.04.07 art.803] reformarea procesului de educare a condamnaţilor şi resocializarea lor; perfecţionarea şi reciclarea resurselor umane pentru activitate în noile condiţii; îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de trai ale colaboratorilor sistemului penitenciar; studierea posibilităţii şi raţionalităţii demilitarizării parţiale a unor servicii ale sistemului penitenciar, cu menţinerea remuneraţiei, asigurărilor obligatorii de stat şi a înlesnirilor; conlucrarea cu autorităţile publice centrale respective în vederea realizării prevederilor prezentei Concepţii. III. CĂILE DE REFORMARE A SISTEMULUI PENITENCIAR 1. Perfecţionarea cadrului normativ În scopul reformării sistemului penitenciar prin aplicarea standardelor europene minime de detenţie, se va perfecţiona cadrul normativ privind: executarea pedepsei cu închisoarea, conform noului Cod penal şi Codului de procedură penală, în penitenciare de tip deschis, semiînchis şi închis, stabilită prin sentinţa instanţei judecătoreşti, şi trecerea treptată la detenţia în celule separate; crearea condiţiilor salubre de ispăşire a pedepsei, inclusiv comunale şi de trai, respectînd normele sanitaro-igienice, de iluminare şi climaterice în locurile de detenţie; reducerea fluxului de încarcerare prin aplicarea măsurii arestului preventiv, stabilit prin hotărîrile instanţelor judecătoreşti atît în temeiul demersului procurorului, cît şi din oficiu, atunci cînd instanţa judecă respectiva cauză, introducerea termenelor reduse de deţinere sub arest a preveniţilor aflaţi în proces de judecată, diminuarea cazurilor de aplicare a sancţiunilor penale neîntemeiate pentru infracţiuni mărunte şi mai puţin grave, revizuirea normelor de liberare condiţionată, implementarea în practica instanţelor judecătoreşti a aplicării pedepselor mai blînde, precum şi a celor alternative privaţiunii de libertate; asigurarea protecţiei sociale adecvate a colaboratorilor sistemului penitenciar prin majorarea remuneraţiei activităţii de serviciu, obligativitatea asigurării de stat pe perioada exercitării atribuţiilor funcţionale, precum şi prin îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale acestora. 2. Reformarea instituţiilor penitenciare În temeiul prevederilor noului Cod penal, în instituţiile penitenciare se vor opera modificări radicale. Se prevăd forme noi de pedeapsă, cum ar fi arestul pe termen de la 3 la 6 luni, închisoarea pe un anumit termen şi detenţia pe viaţă, care vor fi executate în penitenciare de trei tipuri: închis, semiînchis şi deschis, avînd trei regimuri de detenţie: iniţial, comun şi înlesnit. În scopul sporirii influenţei educative şi psihologice asupra condamnaţilor, menţinerii relaţiilor familiale favorabile, ei urmează să fie repartizaţi pentru ispăşirea pedepsei în instituţii penitenciare dislocate în apropierea domiciliului şi deţinuţi separat în grupe mici. Prin urmare, instituţiile penitenciare trebuie să fie multifuncţionale şi să dispună de diverse posibilităţi pentru deţinerea persoanelor condamnate la ispăşirea pedepsei în diferite tipuri de instituţii, precum şi a celor aflate sub urmărire penală. 3. Perfecţionarea activităţii serviciului de pază, supraveghere, escortă şi securitate în instituţiile penitenciare Evaluarea rolului fiecărui colaborator al serviciului de pază, supraveghere, escortă şi securitate, stabilirea obiectivelor comune ale elementelor sistemului de justiţie penală (poliţie, instanţele judiciare, penitenciare) şi intensificarea colaborării dintre personalul sistemului penitenciar şi instituţiile de supraveghere statale, organismele internaţionale şi non-guvernamentale. Asigurarea Departamentului Instituţiilor Penitenciare cu un imobil şi cu tehnică specială pentru crearea unui centru paramilitar, în care vor fi amplasate Detaşamentul cu destinaţie specială, Batalionul independent de escortare, Direcţia trupelor de pază, supraveghere şi escortare, în scopul concentrării acestor forţe, dirijării activităţii lor şi pentru a interveni rapid în cazul unor situaţii excepţionale. Reformarea activităţii serviciului de pază şi supraveghere, prin organizarea sistemului intensiv de exercitare a acesteia, compus din gărzi (echipe) ale serviciului operativ. Pentru realizare, este necesară reutilarea obiectivelor păzite cu mijloace tehnico-genistice moderne, ce vor asigura intervenţia operativă a personalului cu deplasarea la locul comiterii încălcării regimului de detenţie şi a altor delicte şi reţinerea infractorilor care au violat perimetrul zonei interzise, astfel curmînd orice tentativă de evadare şi alte evenimente negative. Implementarea aparatajului radioelectronic şi video- modern, pentru ţinerea evidenţei, controlul şi supravegherea deţinuţilor. Asigurarea securităţii colaboratorilor sistemului penitenciar prin dotarea acestora cu dispozitive de detectare a armelor, explozivilor, drogurilor, telefoanelor mobile şi a altor aparate radioelectronice. 4. Îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie Conform prevederilor regulilor minime standard internaţionale de tratament al deţinuţilor, este necesară: crearea condiţiilor decente de detenţie a condamnaţilor şi persoanelor aflate sub anchetă, respectînd normele de cazare, satisfacere a necesităţilor de hrană şi îmbrăcăminte; executarea măsurilor de ordin tehnico-genistic, modernizarea sistemului de încălzire, iluminare, aerisire, aprovizionare cu apă şi canalizare, igienizarea celulelor. 5. Asistenţa medicală Conlucrarea în permanenţă cu Ministerul Sănătăţii pentru ridicarea nivelului de asistenţă curativ-profilactică a colaboratorilor şi condamnaţilor prin implementarea standardelor medicale şi metodelor moderne de diagnosticare şi tratament. Ameliorarea situaţiei epidemiologice a tuberculozei în penitenciare prin implementarea strategiei DOTS şi DOTS,,?" pentru bolnavii cu polichimiorezistenţă. Introducerea măsurilor moderne de profilaxie a contaminării colaboratorilor şi deţinuţilor cu tuberculoză, alte maladii infecţioase, respectarea cerinţelor sanitaro-igienice. Îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere şi tratament al bolnavilor de tuberculoză şi a altor suferinzi în instituţiile curativ-profilactice ale sistemului penitenciar. Implementarea sistemului de informare a instituţiilor medicale teritoriale despre eliberarea deţinuţilor la care s-au înregistrat maladii infecţioase pe parcursul aflării lor în detenţie. Crearea unui sistem medical individual de protecţie a sănătăţii colaboratorilor. Asigurarea realizării programelor naţionale. 6. Reorganizarea activităţii educative cu condamnaţii Continuarea activităţii educative cu condamnaţii în vederea eficientizării proceselor de corectare şi adaptare socială după eliberare şi pentru prevenirea săvîrşirii de noi crime. Asigurarea priorităţii valorilor social-umane în cadrul tuturor direcţiilor de activitate educativă desfăşurată cu condamnaţii, cultivîndu-le colaboratorilor sistemului penitenciar aptitudini de muncă individuală şi diferenţiată cu condamnaţii în funcţie de gradul de pericol pe care aceştia îl prezintă pentru societate, precum şi a unei atitudini binevoitoare faţă de condamnaţi în baza principiilor dreptăţii, umanităţii şi parteneriatului. Asigurarea unui tratament individual diferenţiat, ţinîndu-se cont de gradul de pericol pe care îl prezintă condamnaţii pentru societate şi de rebutul pedagogic. Implementarea metodelor pedagogice şi psihologice moderne în procesul educaţional, orientate spre corijarea condamnaţilor. Crearea condiţiilor şi posibilităţilor pentru realizarea năzuinţelor condamnaţilor de corijare şi autoperfecţionare prin conştientizarea vinovăţiei şi daunei aduse altor persoane în vederea corectării propriului comportament neadecvat. Păstrarea, consolidarea şi menţinerea legăturilor sociale ale condamnaţilor, satisfacerea cerinţelor lor spirituale. Organizarea orientării şi pregătirii profesionale a condamnaţilor care nu posedă profesii (meserii) şi a învăţămîntului mediu de cultură generală, dirijarea lucrului educativ spre formarea şi dezvoltarea aptitudinilor pentru activităţile social-utile. Direcţionarea întregului potenţial al colaboratorilor instituţiei spre utilizarea permanentă a metodelor psiho-pedagogice de influenţare a condamnaţilor prin diferite activităţi: muncă, instruire, odihnă, creaţie. Îmbunătăţirea lucrului bibliotecilor din cadrul instituţiilor penitenciare prin asigurarea lor cu literatură juridică, artistică şi religioasă, care contribuie la ridicarea nivelului de cunoştinţe juridice, la dezvoltarea intelectuală şi cultural-artistică a deţinuţilor. 7. Perfecţionarea formelor de antrenare în cîmpul muncii a condamnaţilor Organizarea activităţii de producere în sistemul penitenciar se va întemeia pe respectarea cerinţelor legislaţiei naţionale şi a regulilor minime standard internaţionale de tratament al deţinuţilor. Munca în detenţie va fi considerată un element pozitiv în tratamentul deţinuţilor şi pregătirea lor pentru reintegrare socială, ţinîndu-se cont de calificarea şi aptitudinile fiecăruia. Susţinerea programelor de muncă destinate formării profesionale a deţinuţilor pentru a deveni social-utili după liberare. Organizarea muncii în detenţie la fel ca în comunitate, pentru a pregăti deţinuţii să respecte regimul de muncă în libertate. Asigurarea reabilitării şi reintegrării profesionale a persoanelor eliberate din instituţiile de detenţie prin intermediul agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă. Crearea centrelor zonale de reabilitare şi integrare profesională. 8. Informatizarea sistemului penitenciar Crearea sistemului automatizat informaţional integrat pentru instituţiile penitenciare. Organizarea schimbului de informaţii între Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei, Ministerul Afacerilor Interne, Departamentul Tehnologii Informaţionale şi alte organe publice abilitate. 9. Resursele umane şi pregătirea cadrelor Obiectivele principale: perfecţionarea activităţii de selectare şi încadrare în sistemul penitenciar a candidaţilor la serviciu; crearea unei imagini veridice privind activitatea sistemului penitenciar şi a opiniei publice favorabile; formarea personalului calificat prin implementarea unor noi metodologii în pregătirea iniţială, perfecţionarea, reciclarea, schimbul de experienţă şi instruirea în diverse instituţii de învăţămînt din tară şi de peste hotare; educarea spirituală şi crearea condiţiilor de muncă şi de trai pentru personal; crearea cabinetelor specializate pentru organizarea condiţiilor de asistenţă psihologică şi relaxare pentru personalul sistemului penitenciar. anexa nr.2 [Anexa nr.2 în redacţia HG738 din 29.06.07, MO98-102/13.04.07 art.803]