HGO288/2005
ID intern unic:  300778
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 288
din  15.03.2005
cu privire la aprobarea Obiectivelor de Dezvoltare
ale Mileniului în Republica Moldova pînă în 2015 şi
a Primului  Raport Naţional  "Obiectivele de Dezvoltare  
ale Mileniului în Republica Moldova"
Publicat : 25.03.2005 în Monitorul Oficial Nr. 46-50     art Nr : 340
În scopul realizării angajamentului ce reiese din Declaraţia Milenară, adoptată la Summit-ul Organizaţiei Naţiunilor Unite, accelerării dezvoltării social-economice şi implementării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în problemele ce ţin de reducerea sărăciei, dezvoltarea resurselor umane, asigurarea unui mediu durabil şi evaluarea procesului de implementare a acestora, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă:
Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova pînă în 2015, conform anexei nr. 1;
Primul Raport Naţional "Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova", conform anexei nr. 2.
2. Ministerele şi departamentele responsabile:
vor elabora şi aproba planuri proprii de acţiuni şi vor întreprinde măsurile necesare  privind executarea lor integrală şi în termenele stabilite;
vor prezenta Ministerului Economiei rapoarte anuale privind realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova pînă în 2015, în limitele competenţei.
3. Ministerul Economiei va asigura coordonarea acţiunilor ministerelor, departamentelor, consiliilor raionale şi municipale în vederea perfecţionării cadrului legislativ şi instituţional, creării mecanismelor respective, sensibilizării şi implicării societăţii civile, cercurilor academice, comunităţii de donatori în realizarea Obiectivelor nominalizate, conform termenelor aprobate, precum şi implementarea şi evaluarea politicilor şi programelor naţionale din cadrul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.
4. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Economiei.

PRIM-MINISTRU                                                    Vasile TARLEV

Contrasemnează:
Viceprim-ministru,
ministrul afacerilor externe                                       Andrei Stratan
Ministrul economiei                                                  Marian Lupu
Ministrul finanţelor                                                   Zinaida Grecianîi
Ministrul justiţiei                                                       Victoria Iftodi

Chişinău, 15 martie 2005.
Nr. 288.
             Anexa nr.1
la Hotărîrea Guvernului nr. 288
din 15 martie 2005
Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în
 Republica Moldova p
înă în 2015

Nr. d/o Denumirea obiectivelor Sarcinile Indicatorii de monitorizare
1 2 3 4
1. Eradicarea sărăciei extreme şi a foamei 1. Reducerea în jumătate, în perioada 1997-2015, a ponderii populaţiei cu venit sub 2,15 dolari pe zi (la PPC)Micşorarea ponderiii acestei categorii de populaţie de la 39,8% în 2002 pînă la 28% în 2006, pînă la 23% în 2010 şi pînă la 18% în 2015 1. Ponderea populaţiei cu venit sub 2,15 dolari pe zi la paritatea puterii de cumpărare (PPC)2. Rata reducerii sărăciei (incidenţa x profunzimea sărăciei)3. Ponderea  celei mai sărace quintile în consumul naţional
    2. Reducerea în jumătate, în perioada 1998-2015, a  ponderii populaţiei care îndură foame 4. Ponderea copiilor (pînă la vîrsta de 5 ani) greutatea  cărora este sub nivelul stabilit5. Ponderea populaţiei aflate sub nivelul minim de consum alimentar, exprimat în valoare energetică (2282 Kcal/zi)
2. Realizarea accesului universal la învăţămîntul gimnazial 3. Asigurarea posibilităţilor pentru toţi copiii de a frecventa gimnaziulMajorarea cotei de înmatriculare în învăţămîntul gimnazial de la 88% în 2002 pînă  la 88,9% în 2006, pînă la 93,8% în 2010 şi pînă la 100% în 2015 6. Cota netă de înmatriculare în învăţămîntul gimnazial7. Ponderea copiilor care, fiind înscrişi în clasa I-a, absolvesc gimnaziul8. Nivelul ştiinţei de carte la persoanele de 1524 ani9. Gradul de cuprindere a copiilor în instituţiile preşcolare
3. Asigurarea egalităţii genurilor şi acordarea de drepturi şi posi-bilităţi egale femeilor 4. Extinderea participării femeilor în viaţa politică şi socială 10. Cota mandatelor deţinute de femei în Parlament 11. Lideri şi înalţi funcţionari din autorităţile administraţiei publice, organizaţiile economice şi sociale12. Corelaţia dintre salariile bărbaţilor şi femeilor
4. Reducerea mortalităţii copiilor 5. Reducerea cu 2/3, către anul 2015, a coeficientului mortalităţii copiilor pînă la 5 ani 13. Coeficientul mortalităţii copiilor pînă la 5 ani14. Coeficientul mortalităţii infantile15. Ponderea copiilor de 2 ani vaccinaţi împotriva rujeolei
    Diminuarea coeficientului mortalităţii copiilor în vîrstă de pînă la 5 ani de la 18,3 (la 1000 născuţi-vii) în 2002 pînă la 15,0 în 2006, pînă la 11,9 în 2010 şi pînă la 8,4 în 2015Diminuarea coeficientului mortalităţii infantile de la 14,7 (la 1000 născuţi-vii) în 2002 pînă la 12,1 în 2006, pînă la 9,6 în 2010 şi pînă la 6,3 în 2015Creşterea ponderii copiilor în vîrstă de pînă la 2 ani vaccinaţi împotriva rujeolei de la 99,2% în 2002 pînă la 100%, începînd cu 2006  
5. Îmbunătăţirea ocrotirii sănătăţii materne 6. Reducerea cu \xf3, către anul 2015, a coeficientului mortalităţii materneMicşorarea coeficientului mortalităţii materne de la 28,0 (la 100.000 năs-cuţi-vii) în 2002 pînă la 23,0 în 2006, pî-nă la 21 în 2010 şi pînă la 13,3 în 2015Asigurarea tuturor maternităţilor cu personal medical calificat, începînd cu 2006 (actualmente - 99%) 16. Rata mortalităţii materne17. Rata naşterilor asistate de personal medical calificat

6. Combaterea  HIV/SIDA, atuberculozei şi  malariei 7. Stoparea către 2015  a răspîndirii HIV/SIDA şi începerea procesului de reducere a HIV/SIDAReducerea incidenţei HIV/SIDA de la 4,66 (la 100.000 locuitori) în 2002 pînă la 4 în 2006, pînă la 3,5 în 2010 şi pînă la 3,2 în 2015Reducerea incidenţei HIV printre populaţia cu vîrsta de 15-24 ani de la 6 în 2002 pînă la 4,9 în 2006, pînă la 4,2 în 2010 şi pînă la 4 în 2015 18. Incidenţa HIV/SIDA19. Incidenţa HIV/SIDA printre populaţia cu vîrsta de 15-24 ani 20. Rata incidenţei contraceptivelor
    8. Stoparea către 2015 a răspîndirii şi începerea procesului de reducere a tuberculozei şi malarieiReducerea coeficientului mortalită-ţii asociate cu tuberculoză de la 15,8 (la 100.000 locuitori) în 2002 pînă la 12,0 în 2010 şi pînă la 7 în 2015 21. Incidenţa şi coeficientul mortalităţii asociate cu malaria22. Ponderea populaţiei din zonele de risc de malarie, unde se utilizează mijloace eficiente de prevenire şi tratare a acestei boli23. Cazuri noi de îmbolnăvire de tuberculoză activă (la 100000 locuitori)24. Coeficientul mortalităţii asociate cu tuberculoză25. Ponderea cazurilor de tuberculoză depistate şi tratate în cadrul Programului DOTS (curs de tratament de scurtă durată cu supraveghere directă)
7. Asigurarea durabilităţii mediului 9. Integrarea principiilor dezvoltării durabile în politicile şi programele ţării şi  reducerea degradării resurselor  naturaleCreşterea ponderii terenurilor acoperite de pădure de la 10,3% în 2002 pînă 11,0% în 2006, pînă la 12,1% în 2010 şi pînă la 13,2% în 2015Creşterea ponderii ariilor naturale protejate pentru conservarea diversităţii biologice de la 1,96% în 2002 pînă la 2,1% în 2006, pînă la 2,2%, în 2010 şi pînă la 2,4% în 2015 26. Ponderea terenurilor acoperite de pădure27. Ponderea ariilor naturale protejate pentru conservarea diversităţii biologice28. PIB ce revine la un kg de combustibil convenţional consumat în lei, preţuri curente29. Emisiile de bioxid de carbon de la sursele staţionare şi mobile (kg pe cap de locuitor): clorofluorocarburi - distrugerea stratului de ozon      CO2 - gaze ce provoacă încălzirea globală
    10. Reducerea în jumătate către 2015 a numărului de persoane fără acces durabil la surse sigure de apăMajorarea ponderii populaţiei cu acces durabil la surse sigure de apă de la 38,5% în 2002 pînă la 47,7% în 2006, pînă la 57% în 2010 şi pînă la 68,5% în 2015 30. Ponderea populaţiei cu acces durabil la surse sigure de apă
    11. Reducerea în jumătate către 2015 a numărului persoanelor fără acces la sisteme de canalizare şi salubrizare îmbunătăţite 31. Ponderea populaţiei cu acces la sisteme de canalizare şi salubrizare îmbunătăţite

8. Crearea parteneriatului global pentru dezvoltare 12. Dezvoltarea în continuare a unui sistem comercial şi financiar transparent, bazat pe reguli, previzibil şi nondescriminatoriu, prin promovarea exporturilor şi atragerea investiţiilor 32. Exporturi cu valoare adăugată înaltă, mil. USD33. Importuri de maşini, utilaje şi echipamente, mil. USD34. Ponderea tranzacţiilor comerciale internaţionale efectuate în baza acordurilor de liber schimb, în total tranzacţii35. Ponderea deficitului balanţei comerciale în PIB36. Ponderea întreprinderilor străine în mediul de afaceri autohton37. Stocul de investiţii străine directe, USD per capita38. Cifra de afaceri a întreprinderilor "de novo" create cu capital străin39. Proporţia Asistenţei Oficiale Directe, atrasă pentru serviciile sociale principale (educaţia de bază, asistenţa medicală primară, nutriţia, apă potabilă şi salubrizarea)
    13. Soluţionarea problemei închiderii terestre a Republicii Moldova, prin modernizarea infrastructurii de transport şi vamale 40. Capacitatea de trafic a arterelor rutiere internaţionale 41. Ponderea investiţiilor în sectorul de transporturi, în total investiţii42. Ponderea investiţiilor în dezvoltarea transportului aerian şi naval, în total investiţii în transport43. Capacitatea de trafic a posturilor vamale      44. Procentaj din asistenţa oficială pentru dezvoltare (AOD)
    14. Restructurarea şi abordarea com-plexă a problemei datoriei externe 45. Datoria externă publică, în % faţă de PIB46. Deservirea datoriei externe publice, în % faţă de veniturile bugetare
    15. Elaborarea şi implementarea strategiilor pentru tineret 47. Rata şomajului printre tinerii de 15-24 ani
    16. Asigurarea accesului, în cooperare cu companiile farmaceutice, la un preţ rezonabil, la medicamentele esenţiale 48. Ponderea populaţiei cu acces la medicamentele esenţiale cu preţ rezonabil
    17. Edificarea societăţii informaţionale 49. Linii telefonice fixe şi abonaţi la reţelele celulare la 100 de locuitori50. Calculatoare personale la 100 de locuitori51. Utilizatori Internet la 100 de locuitori

Anexa nr. 2  
la Hotărîrea Guvernului nr. 288
din 15 martie 2005
Primul Raport Naţional "Obiectivele de Dezvoltare
ale Mileniului în Republica Moldova"
I. Introducere
1.1. Necesitatea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului
Preşedintele Republicii Moldova, împreună cu şefii de state şi de guverne din 147 de ţări ale lumii (în total 191 de ţări), a semnat, la New York, în anul 2000 "Declaraţia Mileniului a Naţiunilor Unite: dezvoltarea umană - obiectiv de importanţă primordială". În acest document se afirmă ataşamentul comunităţii internaţionale faţă de valorile fundamentale ale umanităţii - libertate, egalitate, solidaritate, toleranţă, respect faţă de natură şi divizarea responsabilităţilor şi se accentuează importanţa soluţionării gravelor probleme legate de consolidarea păcii, respectarea drepturilor omului, asigurarea dezvoltării durabile şi protecţiei mediului.
Din Declaraţia Mileniului derivă Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), care definesc într-o formă concisă scopurile ce urmează a fi atinse pînă în 2015:
eradicarea sărăciei extreme şi a foamei;
realizarea accesului universal la învăţămîntul gimnazial;
promovarea egalităţii genurilor şi abilitarea femeilor;
reducerea mortalităţii copiilor;
îmbunătăţirea sănătăţii materne;
combaterea HIV/SIDA, a tuberculozei, malariei şi altor boli;
asigurarea durabilităţii mediului;
crearea parteneriatului global pentru dezvoltare.
Pentru fiecare din aceste obiective au fost stabilite sarcini concrete şi indicatori de monitorizare. Evident, obiectivele, sarcinile şi indicatorii respectivi, stabiliţi la nivel global, trebuie adaptaţi la priorităţile şi contextul concret al fiecărei ţări şi nu utilizaţi ca o directivă rigidă.
În Raportul Dezvoltării Umane 20041, elaborat sub egida Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Republica Moldova este considerată o ţară cu dezvoltare umană medie.
Procesul de edificare a noului stat independent, bazat pe valorile unei democraţii autentice, a decurs în condiţii dificile. Înrăutăţirea calităţii vieţii, apariţia şomajului în masă, consecinţele intervenţiei armate din Transnistria, privatizarea lentă şi ineficientă a proprietăţii de stat au marcat profund evoluţia Republicii Moldova din ultimii zece ani. În apogeul crizei (anul 1999) salariul mediu lunar în termeni reali constituia aproximativ 25% din nivelul anului 1990, iar pensia medie - circa 17%, nivelul şomajului, calculat conform metodologiei Biroului Internaţional al Muncii, a atins 11,1%.
Înrăutăţirea condiţiilor şi calităţii vieţii majorităţii cetăţenilor Moldovei a provocat modificări în evoluţia demografică a populaţiei. Pe parcursul anilor \x01+90 s-a înregistrat reducerea natalităţii şi a duratei de viaţă, creşterea mortalităţii. Ca urmare a acestei tendinţe, cu începere de la mijlocul anilor \x01+90 se reduce numărul populaţiei ţării.
Pentru a combate tendinţele negative în evoluţia ţării, autorităţile Republicii Moldova au iniţiat un şir de reforme structurale şi instituţionale, efectele cărora au început să se manifeste abia la începutul noului mileniu. Astfel, în anii 2001-2003, pentru prima oară după declararea in-de-pendenţei, în Republica Moldova au fost înregistrate îmbu-nătăţiri substanţiale ale indicatorilor economici şi so-ciali. În termeni reali, PIB a crescut cu 21,6%, salariul me-diu lunar - cu 70,1%, iar pensia medie lunară - cu 93%.
În ansamblu, Republica Moldova a obţinut anumite rezultate în realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, în special în domeniile educaţiei şi egalităţii genurilor, însă trebuie să mai depună eforturi susţinute pentru a lichida sărăcia, a ameliora sănătatea copiilor, a combate tuberculoza şi HIV/SIDA.
Guvernul Republicii Moldova, cu suportul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare din Moldova, a iniţiat o serie de studii şi seminare în cadrul cărora au fost analizate modalităţile de adaptare a sarcinilor şi indicatorilor ce derivă din Declaraţia Mileniului la condiţiile ţării noastre. Rezultatele acestor activităţi s-au materializat în studii aprofundate pe fiecare din domeniile definite de cele opt obiective, în recomandările Seminarului Naţional, care a avut loc la sfîrşitul anului 2003. Materialele respective au fost difuzate grupurilor de lucru din cadrul ministerelor şi departamentelor interesate, comunităţilor academice şi reprezentanţilor societăţii civile. De asemenea, pentru a asigura o participare cît mai largă a cetăţenilor Republicii Moldova la definitivarea obiectivelor şi sarcinilor de dezvoltare a ţării noastre la început de mileniu, studiile şi recomandările elaborate au fost publicate în presa scrisă şi cea electronică, discutate în cadrul mai multor conferinţe, seminare şi mese rotunde.
1.2. Principiile puse la baza elaborării şi implementării ODM
Guvernul Republicii Moldova consideră că semnînd Declaraţia Mileniului a Naţiunilor Unite îşi asumă, cu maximă responsabilitate, implementarea Obiectivelor de Dezvoltare ale  Mileniului (ODM), asigurarea dezvoltării umane durabile şi eradicarea sărăciei, protecţia mediului, bunei guvernări, democraţiei şi respectării drepturilor omului prin coordonarea mai eficientă a politicilor economice şi sociale către anul 2015.
Realizarea obiectivelor propuse necesită o sincronizare cu sinergiile globale şi cu cele care, în egală măsură, trebuie, subordonate proceselor integraţioniste din spaţiul european, astfel Guvernul va întreprinde acţiuni calitative de lungă durată, care vor asigura dezvoltarea societăţii moldoveneşti.
Recunoscînd Declaraţia Mileniului ca unica agendă mondială în domeniul dezvoltării şi colaborării globale, vor fi promovate reformele şi consolidate realizările obţinute, va fi menţinut echilibrul între rezultate şi contribuţii, prin aplicarea adecvată şi în volum suficient a resurselor financiare în domeniile-cheie de solicitare maximă spre realizarea ODM.
Accesul universal şi echitabil la serviciile de sănătate, diminuarea răspîndirii epidemiilor şi eliminarea treptată a bolilor social-determinate, în special a tuberculozei, HIV/SIDA şi narcomaniei, vor deveni obiectivele-cheie în asigurarea calităţii sănătăţii publice. Atenţie sporită vor cumula acţiunile de creare a condiţiilor decente de muncă şi viaţă a tinerilor dezavantajaţi. Crearea parteneriatelor globale, orientate spre colaborare şi asistenţă internaţională, comerţ internaţional concesionat şi reducerea poverii datoriei externe va impulsiona procesele economice interne.
Dezideratul de implementare a ODM a determinat necesitatea stabilirii priorităţilor naţionale în vederea încadrării acestora în programul de dezvoltare a ţării şi în primul Raport Naţional "Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova" şi evaluarea performanţelor ţării în relaţia cu scopurile mileniului, identificarea şi localizarea problemelor, analiza acţiunilor şi înaintarea propunerilor concrete privind accelerarea activităţilor propuse. Eforturile interne vor fi concentrate spre:
reducerea în jumătate, către anul 2015, a numărului de oameni cuprinşi de nivelul sever al sărăciei;
asigurarea posibilităţii pentru toţi copiii de a frecventa şi absolvi gimnaziul;
reducerea coeficientului mortalităţii copiilor pînă la 5 ani;
îmbunătăţirea sănătăţii şi reducerea mortalităţii materne;
stoparea, către anul 2015, a răspîndirii şi începerea procesului de reducere a maladiei HIV/SIDA;
integrarea principiilor dezvoltării durabile în politicile şi programele ţării, reducerea pierderilor resurselor ecologice realizată prin creşterea suprafeţei terenurilor acoperite de pădure şi extinderea ariilor naturale protejate pentru conservarea diversităţii biologice, majorarea treptată a ponderii populaţiei cu acces durabil la surse sigure de apă;
definirea strategiei proprii privind atragerea investiţiilor în dezvoltarea tehnologiilor informaţionale, infrastructurii comunicaţiilor, extinderii telefoniei mobile, utilizării largi a Internetului etc.
Măsurile prevăzute, corelate cu ODM, sînt destinate asigurării condiţiilor interne, cu sprijinul partenerilor externi, în scopul obţinerii preferinţelor esenţiale în relaţiile economice externe în vederea accelerării activităţii investiţionale, valorificării eficiente a forţei de muncă a tineretului, afectată de migraţia extinsă din ultimii ani, majorării accesului la informaţie şi comunicare, prin intermediul tehnologiilor avansate. Urmează să acordăm o deosebită atenţie rezolvării problemelor dezvoltării durabile, cu accent pe reducerea decalajelor teritoriale, distribuirea echitabilă a beneficiilor, modificarea modelelor actuale de producţie şi consum etc.
Pentru stabilirea reperelor clare, fiecare obiectiv este însoţit de indicatori şi ţinte precise care vor fi monitorizate pe parcurs. Indicatorii devin esenţiali, atît pe plan intern, ca măsură a progresului înregistrat de societate şi implicit pentru guvernare, cît şi la nivel internaţional, pentru că reprezintă măsura îndeplinirii obligaţiilor, care trebuie onorate.
Evidenţa indicatorilor şi monitorizarea acestora trebuie să se desfăşoare în comunităţile ţării unde sînt probleme sociale proeminente, situaţia fiind diferită de la o regiune la alta, care urmează a fi agregate la nivel central pentru corectarea orientărilor strategiilor naţionale în domeniile vizate. În acest context, Primul Raport Naţional "Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Moldova" stabileşte setul de obiective de dezvoltare în domeniile critice ale dezvoltării specifice, de aplicare iminentă a efortului social şi indicatorii relevanţi ce vor permite monitorizarea progresului în traseele spre ODM. Raportul privind ODM se doreşte ca unul dintre instrumentele de solidarizare a societăţii şi guvernării în vederea construcţiei societăţii prospere.
Priorităţile, scopurile finale şi cele intermediare, adaptate la contextul Republicii Moldova, au fost incluse în Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei, fapt ce confirmă încă o dată angajamentul ferm al ţării noastre de a depune eforturi susţinute pentru realizarea ODM.
Raportul în cauză are drept scop plasarea problemelor-cheie ce ţin de realizarea ODM în prim-planul agendei publice şi este structurat pe obiective şi sarcini.
Implementarea obiectivelor enunţate va consolida grupurile sociale şi va focaliza atenţia factorilor de decizie la identificarea căilor de dezvoltare a programelor prioritare în vederea creşterii economice susţinute, implicînd condiţii de reducere a numărului celor care trăiesc în sărăcie extremă şi afectaţi de foame, menţinere a nivelului de educaţie avansată, în contextul unei dezvoltări durabile şi egalităţii dintre genuri.
1.3. Procesul de participare
Monitorizarea ODM se va pune în sarcina Guvernului, cu suportul Oficiului ONU în Moldova şi al societăţii civile ce are obligaţia morală de a continua să colaboreze cu organizaţiile societăţii civile privind asigurarea unui viitor mai bun. Prin participare la discuţii şi comunicări, organizaţiile din ţară sînt invitate să contribuie la informarea populaţiei referitor la avantajele generate de implementarea ODM şi să asigure participarea tuturor grupurilor sociale în procesul decizional, care va fi urmat de implicarea efectivă a maselor largi în implementarea programelor naţionale de acţiuni ODM şi în majorarea eforturilor pentru realizarea scopurilor milenare.
În procesul de transformare a obiectivelor milenare în realitate, se contează pe spijinul autorităţilor ad-ministraţiei publice centrale şi locale, instituţiilor de stat, comunităţii ştiinţifice şi organizaţiilor non-guvernamentale, reformarea parteneriatului deschis tuturor celor interesaţi din sectorul privat şi membrilor soci-etăţilor obşteşti, încît obiectivele ODM să fie realizate, adu-cînd contribuţie deosebit de importantă prosperării ţării.
La sfîrşitul anilor '90 ai secolului trecut în Moldova, pe atunci parte componentă a fostei Uniuni Sovietice, a luat amploare mişcarea democratică şi de eliberare naţională, care s-a încununat la 27 august 1991 cu proclamarea independenţei. Independenţa Republicii Moldova a fost recunoscută la nivel internaţional, ţara noastră devenind membru a mai multor organizaţii internaţionale prestigioase şi, în primul rînd, a Organizaţiei Naţiunilor Unite.
În anul 1994 a fost adoptată Constituţia Republicii Moldova, conform căreia Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate. Toţi cetăţenii  Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţa politică, avere sau de origine socială. Constituţia Republicii Moldova garantează fiecărui cetăţean dreptul la un trai decent, la informaţie, la învăţătură, la ocrotirea sănătăţii, la un mediu înconjurător sănătos.
În Raportul Dezvoltării Umane 20042, elaborat sub egida Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Republica Moldova este considerată o ţară cu dezvoltare umană medie, fiind plasată în lista celor 177 de ţări pe locul 113, între Vietnam şi Bolivia.
Valoarea Indicelui Dezvoltării Umane (IDU) 2002 pentru Republica Moldova (0,681)3 este sub media globală (0,729). Toate ţările din Europa Centrală şi de Est se caracterizează printr-o valoare a IDU mai înaltă decît cea din Moldova. În cadrul statelor ex-sovietice, Republica Moldova se situează pe penultimul loc, devansînd doar Tadjikistanul.
În ceea ce priveşte cele trei componente ale IDU, si-tuaţia din Moldova se prezintă în mod diferit. Astfel, spe-ranţa de viaţă la naştere (68,1 ani) este mai mare de-cît media globală (66,9 ani), dar se situează sub media ţă-rilor din Europa Centrală şi de Est şi CSI (69,5 ani) şi este cu mult mai mică decît media ţărilor dezvoltate (77,1 ani).
Referitor la indicii educaţionali, Moldova a înregistrat o rată brută de şcolarizare la toate nivelurile de învăţămînt mai joasă (62%) decît media globală (64%), media ţărilor din Europa Centrală şi de Est şi CSI (79%) şi a ţărilor din OECD  (87%). De menţionat însă că informaţiile disponibile sînt contradictorii, diferenţele dintre datele statistice furnizate de către organismele internaţionale (62%) şi cele naţionale (70,7%) fiind considerabile.
În anul 2002 Republica Moldova a obţinut un Produs Intern Brut (PIB) per capita de 1470 dolari SUA, la paritatea puterii de cumpărare4, cifră care este de 5,3 ori mai joasă decît media mondială (7804 dolari SUA, la paritatea puterii de cumpărare). Mai mult ca atît, PIB per capita al Republicii Moldova se situează sub media tuturor regiunilor din lume, chiar şi sub cea a Africii Sud-Sahariene (1790 dolari SUA, la paritatea puterii de cumpărare). În anul 2002 circa 40% din populaţie se aflau sub pragul sărăciei absolute şi aveau un venit mai mic de 2,15 dolari SUA pe zi, la paritatea puterii de cumpărare.
Guvernul Republicii Moldova îşi exprimă speranţa că recomandările prezentului Raport vor contribui la promovarea valorilor dezvoltării umane şi mobilizarea societăţii în scopul realizării obiectivelor ce derivă din Declaraţia Mileniului.

Obiectivul 1: Eradicarea sărăciei extreme şi a foamei

Sarcini Indicatori
Sarcina 1: Reducerea în jumătate, în perioada 1997-2015, a ponderii populaţiei cu venit sub 2,15 dolari pe zi (la PPC) Micşorarea ratei acestei categorii de populaţie de la 39,8% în 2002, pînă la 28,0% în 2006, pînă la 23,0% în 2010 şi pînă la 18,0% în 2015 1. Ponderea populaţiei cu venit sub 2,15 dolari pe zi la paritatea puterii de cumpărare (PPC)2. Rata reducerii sărăciei (incidenţa  profunzimea sărăciei)3. Ponderea celei mai sărace quintile în consumul naţional
Sarcina 2: Reducerea în jumătate, în perioada 1998-2015, a ponderii populaţiei care îndură foame 4. Ponderea copiilor (pînă la vîrsta de 5 ani) greutatea cărora este sub nivelul stabilit5. Ponderea populaţiei aflată sub nivelul minim de consum alimentar, exprimat în valoare energetică (2282Kcal/zi)

Reducerea în jumătate, în perioada 1997-2015, a ponderii
 populaţiei cu venit sub 2,15 dolari pe zi (PPC)

Analiza situaţiei
Sărăcia în Republica Moldova este un fenomen multidimensional, care se întîlneşte în majoritatea ţărilor aflate în proces de profunde transformări politice, economice şi sociale, asociat cu astfel de factori şi caracteristici ca: (i) nivelul redus de venituri şi consum; (ii) alimentaţia insuficientă, sau de calitate proastă; (iii) starea precară a sănătăţii; (iv) accesul limitat la educaţie; (v) vulnerabilitatea la crize economice, dezastre naturale şi instabilitate politică sau socială, combinată cu temerile pentru viitor; (vi) participarea limitată la luarea deciziilor; (vii) lipsa mijloacelor de abilitare (posibilitate foarte limitată de îmbunătăţire a propriului nivel de trai). În acelaşi timp, sărăcia în ţară prezintă o problemă deosebit de gravă prin trăsăturile specifice şi riscurile pe care le comportă.
Conform metodologiei utilizate în Republica Moldova, calculul indicatorilor ce caracterizează sărăcia se bazează pe studierea consumului populaţiei: o persoana este considerată săracă dacă consumul ei se află sub un anumit  nivel, denumit pragul sărăciei. În prezent, pentru caracterizarea sărăciei, în Republica Moldova se folosesc mai mulţi indicatori, principalii din ei fiind:  
Pragul sărăciei extreme, definit ca sumă de bani necesară pentru a asigura un consum alimentar de 2282 Kcal pe zi pentru o persoană, componenţa şi costul produselor alimentare stabilindu-se în baza modelului de consum al celor nevoiaşi (decile 2-4 ale distribuţiei totale a consumului pe cap de locuitor). Pentru anul 2003, pragul sărăciei extreme a fost stabilit la nivelul de 235,46 lei moldoveneşti.  
Pragul sărăciei absolute, care reprezintă suma de bani necesară pentru a asigura  consumul alimentar de 2282 Kcal pe zi şi procurarea articolelor de primă necesitate, componenţa şi costul  cărora se stabileşte, în baza modelului de consum al celor nevoiaşi. Pentru anul 2003, pragul sărăciei absolute a fost stabilit la nivelul de 303,52 lei moldoveneşti.
Pragul internaţional al sărăciei,  definit, în cazul Republicii Moldova, ca venit de 2,15 dolari SUA pe zi, la paritatea puterii de cumpărare.
Ponderea populaţiei aflate sub un anumit prag al sărăciei. Ponderea respectivă se calculează pentru sărăcia extremă, sărăcia absolută şi, în cazul comparaţiilor regionale sau internaţionale, pentru pragul de 2,15 dolari SUA pe zi, la paritatea puterii de cumpărare.    
Profunzimea şi severitatea sărăciei, calculate pentru fiecare din pragurile sărăciei, menţionate mai sus. Profunzimea sărăciei reflectă diferenţa dintre consumul real  al populaţiei sărace şi pragul sărăciei, caracterizînd astfel gradul de  deprivare al celor săraci. La rîndul său, severitatea sărăciei caracterizează inegalităţile existente între cei săraci.  
Analiza datelor statistice privind sărăcia prin prisma parametrilor principali denotă că orice schimbări în sfera socio-economică a ţării are impact direct asupra dinamicii sărăciei. În 1998 rata sărăciei extreme se estima la 37,4%, profunzimea sărăciei - 12,4%, severitatea sărăciei - 5,9%. Criza economico-financiară regională din 1998 a afectat serios condiţiile materiale ale existenţei populaţiei din ţară. În consecinţă, anul 1999 a devenit apogeul creşterii sărăciei în ţară, atingînd nivelul de 59,7%, majorîndu-se de 1,6 ori faţă de nivelul anului 1998. O atenţie deosebită impune faptul că ritmurile de creştere a profunzimii sărăciei au depăşit creşterea ratei sărăciei. Aceasta demonstrează că extinderea proporţiilor sărăciei extreme în ţară era însoţită de o creştere substanţială a distanţării celor extrem de săraci de la prag. Creşterea economică, care a început în 2000, a avut un efect benefic în reducerea sărăciei pe ţară: rata acesteia s-a stabilit la 52,2%, profunzimea - 17,6%. Măsurile economice de anvergură întreprinse de Guvern au permis majorarea salariilor, pensiilor, alocaţiilor (subvenţiilor) sociale, în îmbinare cu o inflaţie redusă (5% anual), au condus la schimbarea dimensiunilor sărăciei, astfel că în 2002 rata sărăciei extreme s-a micşorat faţa de 1998 cu circa o treime (pînă la 26,2%). În anul 2003 continuă reducerea nivelului sărăciei (15%) în comparaţie cu anul 2002.                        
Dinamica parametrilor sărăciei populaţiei cu venit sub un dolar pe zi pentru o persoană (ce constituie la PPC în 2003 - 108,07 lei pe lună). Analiza în dinamică relevă faptul că în 1998 veniturile a 22,9% din populaţie au fost sub un dolar pe zi (la PPC), profunzimea sărăciei fiind la nivel de 9,7%. Ca urmare a crizei economico-financiare regionale din 1998 veniturile populaţiei au scăzut şi rata sărăciei a crescut în 1999 mai mult de 1,5 ori, atingînd 34,8%. Începînd cu 2000, se observă efecte benefice în reducerea sărăciei: rata acesteia s-a redus pînă la 26,3%, profunzimea la 10,5%. Măsurile întreprinse de Guvern în anii 2001 - 2003, îndreptate spre ridicarea nivelului de trai al populaţiei, au condus la schimbarea dimensiunilor sărăciei. În 2003 rata sărăciei s-a micşorat faţa de 1998 de circa 3,3 ori (veniturile a 7,0% din populaţie au fost sub un dolar pe zi la PPC), profunzimea sărăciei s-a redus pînă la nivelul de 2,6% şi constituie practic o pătrime din nivelul anului 1998.
În dinamica parametrilor sărăciei populaţiei cu venit sub 2,15 dolar pe zi pentru o persoană (ce constituie la PPC, în 2003 - 216,16 lei pe lună) se manifestă aceleaşi tendinţe. În 2003 rata sărăciei s-a micşorat faţa de 1998 de circa 1,8 ori şi a atins 28,9%. Profunzimea sărăciei s-a redus de 2,5 ori, iar severitatea de 3,0 ori faţă de nivelul anului 1998.
Sarcini pentru anii 2005 - 2015
În domeniul eradicării sărăciei extreme şi a foamei, Republica Moldova îşi propune realizarea următoarelor sarcini:
reducerea în jumătate, în perioada 1997-2015, a ponderii populaţiei cu venit sub 2,15 dolari pe zi (la PPC).
Realizarea acestei sarcini va fi eşalonată în timp, după cum urmează:
micşorarea ponderii populaţiei cu venit sub 2,15 dolari pe zi (la PPC) de la 39,8% în 2002 pînă la 28% în 2006, pînă la 23% în 2010 şi pînă la 18% în 2015;
reducerea în jumătate, în perioada 1998-2015, a ponderii populaţiei care îndură foame.
Valorile-ţintă pentru anii 2006, 2010 şi 2015 ale indicatorului respectiv vor fi stabilite în procesul elaborării metodologiei de calcul a ponderii populaţiei aflată sub nivelul minim de consum alimentar, exprimat în valoare energetică (2282 Kcal/zi).
Obstacole
Principalele obstacole în realizarea sarcinilor preconizate sînt:
instabilitatea contextului macroeconomic, fapt ce intimidează eventualii investitori şi împiedică iniţierea şi desfăşurarea afacerilor;
fragilitatea rezultatelor economice pozitive, obţinute în baza implementării reformelor structurale şi instituţionale din anii precedenţi;
incoerenţa şi inconsistenţa reformelor, tendinţele de revigorare a practicilor economice bazate pe metodele administrative de dirijare a economiei;
vulnerabilitatea economiei naţionale la calamităţile naturale, cauzată de caracterul ei agroalimentar;
discrepanţele regionale, apărute în urma restructurării controversate a multor întreprinderi şi tergiversării reformelor în sectorul agrar;
şomajul şi emigrarea forţei de muncă, fapt ce diminuează ponderea populaţiei economic active şi are repercusiuni grave asupra potenţialului uman din domeniile de vîrf ale economiei naţionale;
imperfecţiunea sistemului de protecţie socială, care nu întotdeauna este orientat spre necesităţile celor săraci;
lipsa metodologiilor şi a capacităţilor instituţionale pentru colectarea datelor statistice, evaluarea şi prognozarea indicatorului "Ponderea populaţiei aflată sub nivelul minim de consum alimentar, în valoare energetică (2282 Kcal/zi)".
Acţiuni prioritare pentru realizarea sarcinilor preconizate.
Pornind de la faptul că eradicarea sărăciei reprezintă unul din obiectivele de bază ale Guvernului, Republica Moldova  va menţine în continuare caracterul social al politicilor economice, orientîndu-le spre creşterea nivelului calităţii vieţii populaţiei, ameliorarea protecţiei sociale a celor mai sărace categorii de cetăţeni, prin direcţionarea mai precisă a asistenţei sociale, facilitarea accesului celor săraci la serviciile sociale, dezvoltarea sistemului de garanţii sociale şi crearea noilor locuri de muncă, în special, pentru cei săraci.
Acţiuni pe termen mediu, în anii 2005-2006:
dezvoltarea economică durabilă şi cuprinzătoare;
reducerea sărăciei şi inegalităţii, extinderea participării celor săraci la dezvoltarea economică;
dezvoltarea resurselor umane.
Obiectivele stabilite se vor realiza prin:
monitorizarea impactului programelor de asistenţă socială asupra bunăstării populaţiei;
perfecţionarea sistemului actual al prestaţiilor sociale (în primul rînd al compensaţiilor nominative), prin implementarea treptată a principiului de evaluare a mijloacelor beneficiarilor;
elaborarea cadrului legislativ necesar, identificarea responsabilităţilor, precum şi a aranjamentelor instituţionale respective. Se va apela la asistenţa externă, pentru a elabora specificarea criteriului sărăciei, modelului de evaluare a nivelului de bunăstare a gospodăriilor casnice şi alte instrumente necesare;
crearea reţelei primare de servicii sociale diversificate în baza Legii asistenţei sociale şi Strategiei naţionale privind protecţia copilului şi a familiei. Aprobarea şi implementarea standardelor minime de calitate a serviciilor sociale pentru instituţiile rezidenţiale şi centrele comunitare;
direcţionarea cheltuielilor sociale în favoarea celor săraci, prin perfecţionarea mecanismelor de  finanţare a sistemului de ocrotire a sănătăţii şi a învăţămîntului;
facilitarea accesului celor săraci la serviciile sociale;
sprijinul acordat unor familii şi cetăţeni, pentru a depăşi starea de sărăcie prin dezvoltarea micului business;
creşterea numărului locurilor de muncă, susţinerea categoriilor sociale vulnerabile la angajarea în cîmpul muncii;
implementarea bazei de date unice a beneficiarilor de asistenţă socială, inclusiv a modului de măsurări antropometrice, care prevede şi colectarea datelor statistice necesare pentru calcularea ponderii copiilor pînă la vîrstă de 5 ani, greutatea cărora este sub nivelul stabilit;
elaborarea şi implementarea metodologiilor moderne de colectare şi de prelucrare a datelor statistice necesare pentru monitorizarea progresului în domeniul eradicării sărăciei extreme şi a foamei, în special, ponderea populaţiei aflată sub nivelul minim de consum alimentar, exprimat în valoare energetică (2282 Kcal/zi).
Acţiuni pe termen lung, pînă  în anul 2015:
creşterea consecventă a nivelului şi calităţii vieţii populaţiei, în special a celor săraci;
depăşirea rapidă a diferenţierii sociale nejustificate, inclusiv eradicarea sărăciei extreme şi a foamei.
Obiectivele stabilite se vor realiza prin:
menţinerea ritmurilor înalte de creştere economică, obţinute în ultimii ani prin integrarea economiei ţării în structurile şi fluxurile financiare şi umane la nivel regional, european şi mondial;
elaborarea şi implementarea programelor de dezvoltare regională, în special a localităţilor rurale şi a oraşelor mici. Extinderea şi modernizarea infrastructurii regionale, reabilitarea reţelelor de producţie a unităţilor publice şi a fondului de locuinţe, ameliorarea calităţii serviciilor sociale, oferite celor săraci;
dezvoltarea capacităţilor autorităţilor administraţiei publice locale de identificare a problemelor sociale, de dezvoltare şi implementare de politici şi programe sociale, de evaluare şi monitorizare a lor;
consolidarea parteneriatului dintre autorităţile administraţiei publice, societatea civilă, patronate, organizaţiile internaţionale ce activează în Republica Moldova, în scopul extinderii oportunităţilor oferite celor săraci în domeniul educaţiei, ocrotirii sănătăţii; încadrarea în cîmpul muncii, iniţierea propriilor afaceri;
monitorizarea efectelor programelor sociale în scopul perfecţionării principiilor de acordare a prestaţiilor sociale, raţionalizării tipurilor, formelor şi duratelor de acordare acestora, îmbunătăţirea calităţii serviciilor sociale prestate, diversificarea formelor alternative de protecţie socială şi ajustarea acestora la standardele minime de calitate;
introducerea prestaţiilor sociale pentru săraci, ceea ce va necesita elaborarea şi aprobarea criteriilor sărăciei, modelului de evaluare a nivelului de bunăstare a gospodăriilor casnice şi a altor instrumente necesare;
revizuirea, consolidarea şi perfecţionarea bazei normativ-juridice ce reglementează acordarea asistenţei sociale, direcţionarea acesteia către cei săraci;
eficientizarea coordonării măsurilor şi acţiunilor în domeniul asistenţei sociale, în special, eradicării sărăciei, întreprinse la nivel naţional şi local de către organizaţiile neguvernamentale şi de către donatorii străini;
elaborarea şi implementarea bazei de date unice a beneficiarilor de asistenţă socială, în scopul utilizării şi adresării mai eficiente a mijloacelor financiare pentru cetăţenii şi familiile nevoiaşe (sărace).

Obiectivul 2: Realizarea accesului universal la învăţămîntul gimnazial

Sarcini Indicatori
Sarcina 3: Asigurarea posibilităţilor pentru toţi copiii de a frecventa gimnaziulMajorarea cotei de înmatriculare în învăţă-mîntul gimnazial de la 88,0% în  2002 pînă la 88,9% în 2006, pînă la 93,8% în 2010 şi pînă la 100% în 2015 6. Cota netă de înmatriculare în învăţămîntul gimnazial 7. Ponderea copiilor care, fiind înscrişi în clasa I-a, absolvesc gimnaziul8. Nivelul ştiinţei de carte la persoanele de 15-24 ani9. Gradul de încadrare a copiilor în instituţii preşcolare

Asigurarea posibilităţilor pentru toţi copiii
 de a frecventa gimnaziul
Situaţia actuală
Tranziţia de la economia centralizată la economia de piaţă a determinat necesitatea modificării politicii educaţionale a Republicii Moldova. Drept sarcină principală este stabilită edificarea unui sistem educaţional naţional, modern şi democratic, bazat pe valorile naţionale şi universale. În consecinţă, la începutul anilor '90, sistemul de învăţămînt a intrat în  faza unor reforme democratice, avînd la bază noile principii ale educaţiei, formulate explicit în Legea învăţămîntului nr.547 din 21.07.1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.062, art.692), care a fost adoptată de Parlament. Legea nr.1257-XIII din 16.07.1997 "Cu privire la evaluarea şi acreditarea instituţiilor de învăţămînt din Republica Moldova" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.69-70, art.583); Legea nr.423-XIV din 4.06.1999 "Privind aprobarea Regulamentului de evaluare şi acreditare a instituţiilor de învăţămînt" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.80-82, art.382). Strategia de implementare a Legii învăţămîntului este reflectată în Programul de stat de dezvoltare a învăţămîntuliu pe anii 999-2005, precum şi în alte acte legislative şi normative. Actele în vigoare stabilesc obiective naţionale calitative şi cantitative pentru dezvoltarea învăţămîntului, care, în general, se încadrează în lista obiectivelor dezvoltării la început de mileniu şi se axează pe accesul universal la educaţia de bază şi promovarea egalităţi genurilor.
În baza cadrului legislativ şi normativ, a fost modernizată structura sistemului educaţional (au fost create gimnazii, licee, şcoli profesionale polivalente, colegii, noi trepte de învăţămînt postuniversitar), continuă procesul de trecere la conţinuturi cu caracter finit la fiecare treaptă de instruire. În cadrul Proiectului de Reformă a Învăţămîntului General Obligatoriu, cofinanţat de Guvernul Republicii Moldova şi Banca Mondială, au fost obţinute anumite succese în domeniul elaborării şi implementării conţinuturilor noi, bazate pe învăţămîntul formativ şi valorile naţionale şi universale, au fost elaborate manuale noi, se implementează Schema de închiriere a acestora, majoritatea cadrelor didactice fiind perfecţionate în contextul implementării noilor conţinuturi şi a noilor tehnologii didactice, se creează un sistem naţional performant de evaluare a rezultatelor şcolare. Conform Strategiei de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei drept obiectiv general în domeniul educaţiei s-a stabilit asigurarea accesului la serviciile educaţionale de calitate şi funcţionarea durabilă a sistemului de învăţămînt, sporirea rolului acestui obiectiv în dezvoltarea resurselor umane ale economiei ţării.
Totuşi, în pofida rezultatelor obţinute, sistemul educaţional se confruntă cu mai multe probleme grave, legate, în primul rînd, de finanţarea insuficientă a instituţiilor de învăţămînt. Astfel, dacă pîna în anul 1996 pentru învăţămînt erau alocate circa 28% din cheltuielile bugetului consolidat sau aproximativ 10% din PIB, după criza economică din anul 1998 acest indicator s-a redus considerabil. În anul 1999 pentru educaţie au fost alocate doar 16,4% din suma totală a cheltuielilor bugetare, constituind  4,7% din PIB.
În condiţiile actuale doar 52% din copiii în vîrstă de 1-6 ani frecventează instituţiile preşcolare, fapt ce are un impact negativ asupra nivelului de pregătire a copiilor pentru şcoală. Cota netă de înmatriculare a copiilor în învăţămîntul primar s-a redus de la 94,0% în 1999 pînă la 92,7% în 2002, iar în cazul învăţămîntului gimnazial - s-a majorat de la 87,0% în anul 1999 pînă la 87,9% în anul 2002. Fiecare al cincilea absolvent al gimnaziului nu şi-a continuat studiile în următoarea treaptă de învăţămînt.
În condiţiile finanţării publice reduse a sistemului de învăţămînt, s-a recurs la prestarea serviciilor educaţionale contra plată în instituţiile de învăţămînt de stat, s-au instituit instituţii de învăţămînt privat. În prezent 55% din instituţiile de învăţămînt superior şi 24% din instituţiile medii speciale sînt private. Circa 77% din studenţii instituţiilor de învăţămînt superior universitar de stat achită taxa de studii, care variază între 3000 şi 9000 de lei.
În prezent în ţară funcţionează 63 instituţii speciale şi de tip internat, cu un contingent de 11457 copii, din care 35% sînt copii orfani şi rămaşi fără îngrijirea părinţilor şi 65% provin din familii defavorizate, marea majoritate avînd grave probleme de sănătate, ce necesită asistenţă psihopedagogică calificată şi tratament permanent, servicii ce nu pot fi acordate în condiţiile de finanţare actuale.
Există diferenţe esenţiale privind accesul la educaţie între localităţile din mediul rural şi cele din mediul urban. Cota copiilor cu studii medii ce provin din familiile rurale constituie 76%, cu studii superioare - 6%, iar a celora ce provin din familiile urbane - respectiv, 81% şi 29%. Circa 250 de localităţi săteşti, în care locuiesc aproximativ 10000 de copii, nu dispun de instituţii de învăţămînt, în 60 de localităţi există doar şcoli primare, în care învaţă 1700 elevi, iar 500 de localităţi săteşti dispun doar de gimnazii. Principalele probleme cu care se confruntă şcolile rurale sînt criza acută de cadre didactice, lipsa bibliotecilor şcolare şi infrastructura inadecvată. Numai 30% din învăţătorii din şcolile rurale mici au grade didactice, 50% nu au o pregătire specială, iar 65% predau cîte trei discipline şcolare.
Conform estimărilor Ministerului Educaţiei, în Republica Moldova numărul mediu de elevi în clasele de gimnaziu este de 24, în timp ce în localităţile mici este de 15 elevi sau mai puţini. În ţară funcţionează 55 de şcoli primare şi 219 gimnazii mici sau, respectiv, 48% şi 33% din numărul total al acestor instituţii. În 50 de şcoli primare şi 38 de gimnazii mici funcţionează clase primare cu predare simultană, situaţie impusă de numărul mic de elevi.
Majoritatea şcolilor rurale mici funcţionează în clădiri adaptate, vechi, care nu au fost reparate zeci de ani şi care nu dispun de spaţiile necesare, din care cauză se lucrează în două schimburi, iar administraţia publică locală deseori nu dispune de mijloace financiare necesare pentru întreţinerea acestor şcoli.
Capacităţile de proiect ale instituţiilor de învăţămînt sînt utilizate doar la nivelul de 75%, iar reducerea numărului de elevi cu circa 40% către anul 2010, va necesita optimizarea reţelei. Printre factorii ratei joase a încadrării nete în învăţămîntul gimnazial este şi ineficienţa managerială. Este necesară elaborarea şi implementarea unui sistem adecvat de formare iniţială şi continuă a managerilor şcolari şi perfecţionarea continuă a sistemului de perfecţionare a cadrelor didactice.
Conform Studiului de indicatori multipli în cuiburi (MICS), elaborat de UNICEF, rata ştiinţei de carte la persoanele de 15-24 ani este de 98,7%, ponderea copiilor înscrişi în clasa I-a, şi ajunşi în clasa a V-a este de 98,5%, iar a celora care absolvesc gimnaziul constituie 87,1% şi va atinge nivelul de 90% - în anul 2005; 93% - în anul 2010 şi 95% - către anul 2015. Practic, nu există nici o diferenţă între regiunile urbane şi cele rurale, sau între sexe. Totuşi, valorile acestui indicator depind de gradul de bunăstare al gospodăriilor: 96,4% pentru cea mai săracă şi 100% pentru cea mai înstărită quintilă.
Actualmente, în urma alinierii statisticii învăţămîntului la standardele UNESCO, în rapoartele primare privind activitatea instituţiilor de învăţămînt au fost introduşi indicatori care caracterizează contingentul elevilor după clase, vîrstă şi aspectul gender. În baza acestor date se efectuează calcularea Ratei nete de înrolare în învăţămîntul gimnazial (indicatorul nr.6).
Cu privire la realizarea ODM ce ţin de educaţie, se constată că în prezent, nici capacităţile Ministerului Educaţiei, nici cele ale Departamentului Statistică şi Sociologie nu permit calcularea operativă şi exactă a ponderii copiilor care, fiind înscrişi în clasa I-a, absolvesc gimnaziul (indicatorul nr.7) şi a Nivelului ştiinţei de carte la persoanele de 15-24 de ani.
Ministerul Educaţiei urmează să creeze Sistemul Informaţional pentru Managementul Educaţiei (SIME) care va avea drept scop general furnizarea de date şi rapoarte necesare pentru luarea unor decizii adecvate. Acesta va include colectarea de rapoarte statistice, prelucrarea şi stocarea, precum şi elaborarea unor rapoarte standard şi rapoarte specifice, necesare pentru analiza politicilor publice.
Sarcini pentru anii 2005-2015
Pornind de la prevederile Legii învăţămîntului ce determină învăţămîntul gimnazial ca fiind obligatoriu, reieşind din faptul că în ţară fenomenul nefrecventării şcolii primare, practic, este depăşit, Republica Moldova îşi propune realizarea în domeniul educaţiei a sarcinii ce ţine de asigurarea posibilităţilor pentru toţi copiii de a frecventa gimnaziul.
Această sarcină va fi realizată prin implementarea Strategiei de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei, Cadrului de Cheltuieli pe Termen Mediu, Strategiei "Educaţia Pentru Toţi" şi va fi eşalonată în timp, după cum urmează: pînă în anul 2006 rata netă de înrolare în învăţămîntul gimnazial va depăşi valoarea de 88,9%, în anul 2010 -  valoarea de 93,8%, iar în anul 2015 - va atinge valoarea de 100%.
De asemenea, se preconizează majorarea, către anul 2007, pînă la 75% a ratei de înrolare în programele preşcolare pentru copiii de vîrstă între 3-5 ani şi pînă la 100% - pentru copiii de 6-7 ani, precum şi reducerea, în aceiaşi perioadă, cu mai puţin de 5% a discrepanţelor dintre regiunile rurale şi urbane, dintre grupele dezavantajate şi cele cu venituri medii.
Obstacole
Principalele obstacole în realizarea sarcinii preconizate sînt:
lipsa unei doctrine coerente a politicilor educaţionale, refractare la conjunctura politică, care ar specifica competenţele şi responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, ale cadrelor didactice şi ale părinţilor în organizarea şi dirijarea sistemului educaţional;
finanţarea insuficientă a sistemului educaţional, lipsa mecanismelor de finanţare bazate pe performanţă şi eficienţă;
apariţia tendinţelor de polarizare a populaţiei prin apariţia unor categorii sociale ce au un acces restrîns la studiile primare şi gimnaziale de calitate, distribuirea neomogenă pe medii de reşedinţă a serviciilor educaţionale garantate de stat;
persistenţa problemelor ce necesită intervenţii strategice: accesul redus al săracilor la programele de educaţie preşcolară, condiţiile inadecvate de studii şi de trai pentru copiii instituţionalizaţi, starea precară a multor şcoli rurale mici, asigurarea insuficientă cu  materiale didactice a celor nevoiaşi, lipsa cronică a cadrelor didactice calificate;
lipsa metodologiilor şi a capacităţilor instituţionale pentru colectarea datelor statistice, evaluarea şi prognozarea indicatorului nr.7 - Ponderea copiilor care, fiind înscrişi în clasa I-a, absolvesc gimnaziul.
Acţiuni pe termen lung, pînă în anul 2015:
realizarea Strategiei "Educaţia Pentru Toţi" prin asigurarea unui suport instituţional şi financiar adecvat, dezvoltarea ştiinţelor educaţiei şi a sistemului de pregătire a cadrelor didactice;
sporirea accesului populaţiei, în special a celei sărace, la serviciile educaţionale de calitate, prin finanţarea prioritară a învăţămîntului preşcolar, primar şi gimnazial, utilizarea eficientă a bazei tehnico-materiale şi a resurselor financiare disponibile;
repartizarea adecvată şi alocarea prioritară a resurselor pentru majorarea salariilor angajaţilor din domeniul învăţămîntului, achiziţionarea manualelor, materialelor didactice şi echipamentului necesar organizării procesului de studii;
optimizarea reţelei instituţiilor de învăţămînt şi dezvoltarea ei în funcţie de situaţia şi tendinţele demografice, asigurarea accesului la învăţămîntul primar şi gimnazial de calitate tuturor copiilor, indiferent de locul de reşedinţă;
ameliorarea calităţii învăţămîntului primar şi gimnazial prin implementarea în volum deplin a standardelor de stat în domeniul educaţiei, îmbunătăţirea planurilor, programelor şi metodicilor didactice, implementarea noilor tehnologii de evaluare a cunoştinţelor elevilor;
implementarea noilor tehnologii informaţionale în învăţămîntul primar şi gimnazial, dotarea şcolilor primare şi a gimnaziilor, indiferent de mediul de reşedinţă, cu tehnică modernă de calcul şi conectarea lor la Internet;
elaborarea şi implementarea programelor obligatorii de fortificare a sănătăţii şi promovare a educaţiei pentru sănătate în instituţiile de învăţămînt: comportament sanogen în problemele de igienă personală, profilaxia bolilor infecţioase, profilaxia maladiilor sexual-transmisibile, formarea unui comportament responsabil pentru sănătate;
perfecţionarea cadrului normativ şi implementarea unui sistem de susţinere a copiilor, în special pentru cei din familiile dezavantajate, prin dezvoltarea fondurilor comunitare de şcolarizare şi asigurarea durabilităţii fiscale a acestora;
perfecţionarea sistemului de integrare a copiilor cu necesităţi educaţionale speciale, prin elaborarea şi implementarea programelor şi formelor diferenţiate de instruire. Organizarea în şcolile generale a serviciilor de asistenţă, stimulare şi sprijin a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, dezvoltarea serviciilor comunitare de asistenţă şi de sprijin;
eficientizarea managementului resurselor umane, financiare şi materiale din cadrul sistemului educaţional, prin perfecţionarea cadrului normativ, crearea sistemului informaţional, modernizarea bazei tehnico-materiale a instituţiilor de învăţămînt şi perfecţionarea sistemului de atestare a cadrelor didactice şi manageriale;
implementarea unui nou model de pregătire şi perfecţionare a cadrelor didactice  în contextul noilor cerinţe: organizarea instruirii simultane, predarea limbilor străine, activitatea în condiţiile localităţilor cu un număr redus de elevi etc.;
asigurarea tuturor şcolilor primare şi a gimnaziilor cu cadre didactice bine pregătite, elaborînd şi implementînd în acest scop mecanisme de susţinere şi stimulare a învăţătorilor şi profesorilor în bază de performanţe şi competitivitate;
implementarea unor programe de conştientizare pentru părinţi, membrii comunităţii si copii cu privire la consecinţele negative ale abandonului şcolar asupra copilului;
mobilizarea şcolilor şi a comunităţilor să preia diverse funcţii şi responsabilităţi în monitorizarea cauzelor absenţelor şi abandonului şcolar în vederea prevenirii implicării premature în muncă a copiilor şi de integrare educaţionala a copiilor care muncesc;
mobilizarea profesorilor, părinţilor, psihologilor şcolari şi altor practicieni din şcoli în promovarea diverselor acţiuni educative în vederea reducerii  vulnerabilităţii copiilor la trafic de fiinţe umane şi  pericolului de a fi implicaţi în activităţi criminale;
elaborarea şi implementarea metodologiilor moderne de colectare şi de prelucrare a datelor statistice necesare pentru monitorizarea progresului în domeniul educaţiei, în special, a ponderii copiilor ce absolvesc un anumit nivel educaţional.

Obiectivul 3: Promovarea egalităţii genurilor şi abilitarea femeilor

Sarcini Indicatori
Sarcina 4: Extinderea participării femeilor în viaţa politică şi socială 10. Cota mandatelor deţinute de femei în Parlament11. Lideri şi înalţi funcţionari din autorităţile administraţiei publice, organizaţiile economice şi sociale12. Corelaţia dintre salariile bărbaţilor şi femeilor

Extinderea participării femeilor în viaţa politică şi socială
Analiza situaţiei
Principiul egalităţii gender include protecţia, promovarea şi respectarea drepturilor umane ale bărbaţilor şi femeilor. De asemenea, egalitatea gender implică asigurarea şi oferirea şanselor egale pentru femei şi bărbaţi în toate sferele vieţii. Echitatea gender se exprimă printr-un şir de acţiuni concrete, prin intermediul cărora sînt eliminate disparităţile dintre genuri, stereotipizarea şi discriminarea pe genuri.    
Domeniul economic este strîns legat de echitatea socială, inclusiv de problemele reducerii sărăciei şi realizării egalităţii între genuri. Politicile în domeniul ocupării forţei de muncă, asigurărilor sociale, asistenţei sociale, migraţiei populaţiei, situaţiei demografice, educaţiei şi sănătăţii populaţiei nu mai pot fi "gender neutre", în mod obligatoriu, acestea trebuie să ţină cont de dimensiunea de gen. Implicarea activă a femeilor de rînd cu bărbaţii în procesul de luare a deciziilor ar facilita promovarea politicilor "gender sensibile", adresate necesităţilor ambelor genuri.
În ultimii ani în Republica Moldova se întreprind paşi concreţi privind elaborarea şi promovarea politicilor de egalitate a genurilor.
În structura populaţiei pe genuri femeile reprezintă 52% şi bărbaţii 48% din populaţia republicii. La categoria populaţiei economic active  femeile constituie 50,4 la sută din numărul total al acesteia.
Aproape jumătate din femeile şomere au studii superioare, medii speciale sau profesional tehnice, iar vîrsta lor medie este de 30 ani. Datele statistice existente evidenţiază disparităţi semnificative pe genuri referitor la repartizarea populaţiei ocupate pe activităţi economico-sociale.
Conform situaţiei de la 1 ianuarie 2003, numărul funcţionarilor publici era de 29,4 mii persoane, ceea ce constituie 56% din numărul total al salariaţilor angajaţi în autorităţile administraţiei publice. Printre funcţionarii publici numărul bărbaţilor este semnificativ mai mare decît cel al femeilor, acestea constituind doar  12920 persoane, sau 43,94%. Din categoria funcţionarilor publici de rangul I doar 13%(9 femei) din numărul total de 69 persoane deţin acest rang. Din categoriile  funcţionarilor publici de rangul II şi III femeile deţin supremaţia: 2579 de femei din numărul total de 4609 deţin rangul II şi respectiv 7649 femei din numărul total de 10792 deţin rangul III. Numărul funcţionarilor de stat cu grade de calificare stabilite prin acte legislative speciale constituie 12926 persoane, numărul femeilor fiind de cinci ori mai mic decît cel al bărbaţilor (2603).
Actualmente în forul reprezentativ al puterii sînt 16 femei din numărul total de 101 deputaţi. O femeie deţine funcţia de Preşedinte al Parlamentului. Nivelul participării femeilor în Parlamentul Republicii Moldova reprezintă 15,8%. La locurile de decizie în Guvern femeile constituie: miniştri - 6,3%, vice-miniştri - 19,4%. Către luna iulie 2004 deja 2 femei deţin funcţia de ministru - în Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei, o femeie deţine funcţia de prim-viceministru al afacerilor externe, 8 femei deţin funcţia de viceministru, iar 2 femei sînt directori de departament. Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie este o femeie.
În urma alegerilor locale din 1999 din 851 de primari, femeile constituiau doar 10,9% (93 femei), iar secretari ai primăriilor - 73%. La alegerile generale din mai 2003 au participat la votare 664,6 mii femei ceea ce constituie 58,3% din numărul total. Conform rezultatelor alegerilor locale din anul 2003 la funcţia de primar au fost alese 138 femei sau 15,4% din numărul total de 898 primari. Din cele 32 raioane existente la funcţia de preşedinte a fost aleasă o singură femeie.  Ca rezultat al acţiunilor întreprinse de către Guvern şi societatea civilă prezenţa femeilor în posturile de conducere în executivul actual a cunoscut o îmbunătăţire.
Domeniul educaţional reprezintă o direcţie strategică importantă în promovarea politicilor de egalitate a genurilor în societate. Legea învăţămîntului stipulează drepturi egale fetelor şi băieţilor privind accesul la educaţie.
La începutul anului de studiu 2002/2003 în sistemul de învăţămînt universitar şi superior de scurtă durată (colegii) femeile - studente constituiau 57 la sută din numărul total de studenţi. Cea mai mare pondere a femeilor în numărul total de studenţi în colegii şi instituţii de învăţămînt universitar se înregistrează în domeniul învăţămîntului, respectiv 89 şi 69%, şi în domeniul ocrotirii sănătăţii 85 şi 65%. În numărul total al persoanelor ce îşi desfăşoară activitatea de instruire în colegii predomină femeile - 63%, în instituţiile de învăţămînt universitar- 51%. În instituţiile de învăţămînt superior profesoarele-femei constituie 43%, din acestea doctori habilitaţi doar 10,8% si doctori în ştiinţe doar  29%. În republică nu există femei rectori ai instituţiilor de stat.
Pentru a evalua progresul situaţiei femeilor şi a efectua studii comparative, pot fi utilizate Indicele de dezvoltare raportat la gen şi Indicele participării femeilor în viaţa socială.
Indicele de dezvoltare raportat la gen utilizează aceleaşi variabile ca şi Indicele dezvoltării umane, dar ajustate la inegalităţile în dezvoltare dintre bărbaţi şi femei: speranţa de viaţă la naştere,  gradul de alfabetizare a populaţiei adulte şi rata înrolării în învăţămîntul primar, secundar şi terţiar şi  nivelul de trai.
Indicele participării femeilor în viaţa socială este determinat de numărul femeilor implicate în diverse aspecte ale vieţii publice în comparaţie cu cel al bărbaţilor. Indicele în cauză este determinat de patru variabile: raportul dintre veniturile femeilor şi cele ale bărbaţilor,  procentul total de femei angajate în sectorul public, inclusiv la nivel managerial, numărul de mandate parlamentare deţinute de femei şi  procentul de femei angajate în posturi ce necesită o calificare înaltă.
Cadrul legislativ
Potrivit art. 16 alin. 2 al Constituţiei Republicii Moldova "Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială".
Legislaţia Republicii Moldova nu prevede elemente discriminatorii faţă de femei fiindu-le asigurate drepturi şi libertăţi egale în plan economic, social, politic, civil şi cultural.
În 1994 Republica Moldova a ratificat Convenţia cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei (CEDAW). Au fost aprobate actele normative care conţin prevederi speciale ce ţin de promovarea egalităţii genurilor şi anume:
Planul Naţional Promovarea egalităţii genurilor umane în societate pentru perioada 2003-2005, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.218 din 28.02.2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.30-37, art.230);
Planul Naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului, care include şi compartimentul asigurării drepturilor femeii, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr.415-XV din 24.10.2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.235-238, art.950).
În mai 2003, cu suportul UNIFEM (Fondul Naţiunilor Unite pentru Femei)  a fost lansat proiectul "Promovarea drepturilor şi oportunităţilor egale în Moldova prin susţinerea legislaţiei în egalitatea gender şi fortificarea mecanismului de implementare a acesteia", prin care a fost efectuată  o amplă analiză gender a legislaţiei naţionale şi elaborat proiectul de lege cu privire la asigurarea şanselor egale pentru femei şi bărbaţi.
În 2003 cu concursul unităţilor gender din cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate a fost elaborat Raportul întîi şi doi periodic guvernamental privind implementarea la nivel naţional a CEDAW.
Cadrul instituţional
Un pas important în aplicarea prevederilor şi recomandărilor internaţionale, a obiectivelor Platformei de Acţiune a Conferinţei Mondiale a Femeilor (Beijing, 1995), l-a reprezentat constituirea unui mecanism naţional, care ar asigura transpunerea în viaţă a principiului drepturilor egale, libertăţilor şi posibilităţilor egale, garantînd participarea femeilor în organele de conducere şi procesul de luare a deciziilor.
La nivel naţional continuă să funcţioneze Comisia guvernamentală pentru problemele femeii, Departamentul oportunităţi egale şi politici familiale a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, unităţile gender în cadrul ministerelor şi departamentelor. Drept realizare importantă trebuie menţionată stabilirea dialogului structurilor de stat şi ONG-lor din domeniu.
În anii 2002-2003, la nivel local, au fost create 5 centre de dezvoltare a genurilor, deschise de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale în cadrul proiectului "Gender, liderism şi reţea de comunicare", cu suportul Guvernului Suedez (SIDA). Obiectivul general al cărora rezidă în propagarea şi implementarea concepţiei egalităţii genurilor umane, precum şi asigurarea oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi la nivel local.
Sarcini pentru anii 2005 - 2015
Extinderea participării femeilor în viaţa socială prin:
eliminarea stereotipurilor de gen cu privire la locul şi rolul femeii în societate şi în familie;
fortificarea mecanismelor de asigurare a parităţii de gen la toate nivelurile de luare a deciziilor;
crearea cadrului instituţional de prevenire şi combatere a violenţei în bază de gen.
Realizarea acestei sarcini va fi eşalonată în timp şi va prevedea:  
majorarea cotei mandatelor deţinute de femei în Parlament;
implicarea femeilor în ocuparea funcţiilor de lideri şi înalţi funcţionari din administraţia publică, organizaţii economice şi sociale;
corelaţia dintre salariile bărbaţilor şi femeilor.
Obstacole:
Principalele obstacole în realizarea sarcinii preconizate:
femeile sînt insuficient reprezentate la toate nivelurile de luare a deciziilor. Deseori manifestarea deplină a abilităţilor politice ale femeilor este stopată de predispoziţiile sociale tradiţionale cu referire la statutul femeii, lipsa încrederii în propriile puteri, povara obligaţiilor familiale;
sensibilizarea gender a politicienilor, guvernanţilor, promovarea femeilor la posturi de decizie rămîne a fi un obiectiv important al dezvoltării societăţii pe calea democratizării;
lipsa cadrului legislativ special şi insuficienţa celui instituţional pe verticală de asigurare a egalităţii genurilor;
datele statistice referitor la traficul de femei în scopul exploatării şi cazurile de violenţă faţă de femei trezesc îngrijorarea întregii societăţi;
disproporţionalitatea gender în unele domenii din învăţămînt, de ocrotire a sănătăţii, de asistenţă socială, din unele sectoare ale economiei naţionale (servicii, comerţ, comunicaţii, industria uşoară), care se manifestă  prin "feminizarea" locurilor de muncă neprestigioase sau mai puţin plătite şi "masculinizarea" la nivel de funcţii de conducere,  prestigioase sau plătite mai bine;
existenţa unor acte normative care îngrădesc dreptul la învăţămînt a femeilor în domeniile militar şi de poliţie;
lipsa cadrului legislativ special în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice;
atitudinea ambiguă şi mentalitatea reziduală  care mai predomină în unele grupuri sociale faţă de problemele legate de promovarea egalităţii genurilor şi mandatarea femeilor.
Acţiuni pe termen mediu în anii 2005-2006
Obiectivele stabilite se vor realiza prin:
elaborarea, promovarea   şi adoptarea cadrului legislativ, inclusiv:
proiectului de lege cu privire la asigurarea şanselor egale pentru femei şi bărbaţi;
proiectului de lege cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie;
reactualizarea obiectivelor prevăzute în Planul naţional "Promovarea egalităţii genurilor umane în societate pentru perioada 2003-2005".
Acţiuni pe termen lung, pînă în anul 2015
Obiectivele stabilite se vor realiza prin:  
elaborarea Strategiei de promovare a egalităţii genurilor;
reactualizarea obiectivelor prevăzute în Planul naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2004-2008, la compartimentul asigurării drepturilor femeii;
crearea unui mecanism de informare sistematică a factorilor de decizie, a societăţii civile, în scopul instituirii unui dialog social constructiv, care ar garanta succesul demersului orientat spre consolidarea principiului egalităţii gender;
formarea în societate a unui mediu favorabil abilitării femeilor, prin actualizarea cadrului legislativ, modernizarea curriculei din sistemul de învăţămînt, instruirea jurnaliştilor şi susţinerea mijloacelor mass-media ce promovează principiile egalităţii gender;
elaborarea şi implementarea unei politici culturale coerente, care va elimina demersurile ce cultivă conservatorismul de gen şi va educa cetăţenii în spiritul unui parteneriat de gen şi apreciere mutuală;
schimbarea politicii de gen prin promovarea femeilor la posturile de conducere, extinderea oportunităţilor de angajare a femeilor în funcţiile manageriale din instituţiile sociale şi întreprinderile economice;
elaborarea şi implementarea metodologiilor moderne de colectare şi de prelucrare a datelor statistice bazate pe utilizarea indicatorilor necesari pentru monitorizarea progresului în domeniul promovării egalităţii genurilor şi abilitării femeilor, în special, a ratei salariului femeilor faţă de salariul bărbaţilor.

Obiectivul 4. Reducerea mortalităţii copiilor

Sarcini Indicatori
Sarcina 5:  Reducerea cu 2/3, către anul 2015, a coeficientului mortalităţii copiilor pînă la 5 ani Diminuarea coeficientului mortali-tăţii copiilor în vîrstă de pînă la 5 ani de la 18,3 (la 1000 născuţi-vii) în 2002 pînă la 15 în 2006, 11,9 în 2010 şi 8,4 în 2015Diminuarea coeficientului mortali-tăţii infantile de la 14,7 (la 1000 de născuţi-vii) în 2002 pînă la 12,1 în 2006, pînă la 9,6 în 2010 şi pînă la 6,3 în 2015Creşterea ponderii copiilor în vîrstă de pînă la 2 ani vaccinaţi împotriva rujeolei de la 99,2% în 2002 pînă la 100%, începînd cu 2006 13. Coeficientul mortalităţii copiilor pînă la 5 ani14. Coeficientul mortalităţii infantile15. Ponderea copiilor de doi ani vaccinaţi împotriva rujeolei

Reducerea cu 2/3 către anul 2015
a coeficientului mortalităţii copiilor pînă la 5 ani
Analiza situaţiei
Analiza evoluţiei coeficientului mortalităţii infantile demonstrează că pe parcursul anilor 1990-2003 acest indicator a avut fluctuaţii semnificative, în ultimii ani atestîndu-se reducerea ei pînă la valoarea de 14,4 decese la 1000 de născuţi-vii. În pofida acestei scăderi, comparaţiile făcute în baza datelor din Human Development Report 2001 indică faptul că situaţia în ceea ce priveşte mortalitatea infantilă rămîne destul de gravă.
Pe parcursul anilor 1990-2003, principalele cauze de deces ale copiilor cu vîrsta de pînă la un an au fost complicaţiile din perioada perinatală, urmate de anomaliile congenitale, maladiile respiratorii, accidentele şi intoxicaţiile, bolile infecţioase şi cele parazitare. Accentuăm că în ultimii ani, cota parte a anomaliilor congenitale în structura decesului infantil a depăşit-o pe cea a cauzelor perinatale. A crescut, de asemenea, mortalitatea infantilă provocată de leziunile traumatice şi de otrăviri, fapt ce denotă atitudinea iresponsabilă a unor părinţi faţă de sănătatea propriilor copii.
În funcţie de locul de trai, pînă în anul 1998, coeficientul mortalităţii infantile în localităţile rurale a fost mai înaltă decît cea din localităţile urbane. Însă, o dată cu trecerea la o nouă formă de organizare administrativ-teritorială, situaţia s-a inversat. Coeficientul mortalităţii infantile în oraşe (15,1 de decese la 1000 de născuţi-vii în anul 2002), devenind mai înaltă decît cea de la sate (14,4 de decese  la 1000 de născuţi-vii).
Structura mortalităţii infantile după locul decesului (24% din cazurile înregistrate în anul 2002 au fost la domiciliu, 74% - în instituţiile medicale şi 2% -  în alt loc) demonstrează că unii părinţi nu manifestă grija cuvenită faţă de copii, alţii nu cunosc semnele de pericol în caz de îmbolnăvire a copiilor, iar calitatea asistenţei medicale acordată familiilor aflate în dificultate este insuficientă.
Evoluţia coeficientului mortalităţii copiilor de vîrstă de pînă la cinci ani indică o creştere alarmantă în anii 1993-1996, urmată însă de o reducere a indicatorului respectiv în anii 1999-2002. Datorită implementării mai multor programe ce ţin de îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei, în anul 2002 s-a înregistrat cea mai joasă valoare a coeficientului mortalităţii copiilor de vîrstă pînă la cinci ani - 18,3 de decese la 1000 de născuţi-vii.
În  structura mortalităţii copiilor în vîrstă de pînă la cinci ani prevalează accidentele, intoxicaţiile, bolile aparatului respirator, anomaliile şi tumorile. În ultimii ani se atestă o reducere a numărului de decese, provocate de bolile aparatului respirator şi de anomalii, însă creşte numărul deceselor din cauza tumorilor. Cu regret, tot mai frecvent, copiii sînt expuşi mai multor factori de risc: gradul înalt de poluare a mediului înconjurător, alimentaţia insuficientă, nerespectarea regulilor de igienă, necunoaşterea de către părinţi a cerinţelor unui mod sănătos de viaţă.
Unul din factorii decisivi, care contribuie la consolidarea sănătăţii copiilor este vaccinarea. În ţara noastră, începînd cu anul 2001, practic toţi copiii (99,4%) sînt vaccinaţi împotriva rujeolei, sarcina respectivă în acest domeniu fiind deja realizată.
Sarcini pe termen lung, pînă în anul 2015:
reducerea cu 2/3 către anul 2015 a coeficientului mortalităţii pînă la 5 ani.
Se preconizează ca pînă în anul 2006 coeficientul mortalităţii copiilor cu vîrstă mai mică de 5 ani să fie redusă la 15, în anul 2010 - pînă la  11,9,  iar în anul 2015 - pînă la 8,4 decese la 1000 de născuţi-vii.
Această sarcină include şi reducerea cu 2/3 către anul 2015 a coeficientului mortalităţii infantile.
Realizarea acestei sarcini va fi eşalonată în timp după cum urmează: pînă în anul 2006 coeficientul mortalităţii infantile va fi redus pînă la 12,1, în anul 2010 -  pînă la 9,6, iar în anul 2015 - pînă la 6,3 decese la 1000 de născuţi-vii.
Obstacole
Principalele obstacole în realizarea sarcinilor preconizate sînt:
finanţarea insuficientă a sistemului de ocrotire a sănătăţii, disproporţii în alocarea resurselor pentru instituţiile medicale în funcţie de locul amplasării acestora (urban, rural, capitală, provincie);
insuficienţa de cadre medicale calificate, în special în localităţile rurale;
infrastructura deficitară, care se manifestă prin starea precară a drumurilor, lipsa căilor de acces, lipsa ambulanţelor dotate cu echipamente medicale adecvate, absenţa mijloacelor moderne de telecomunicaţii;
accesul redus al familiilor sărace la serviciile medicale de calitate, existenţa cazurilor de plăţi neoficiale pentru serviciile medicale, costul ridicat al medicamentelor de primă necesitate;
ineficienţa mecanismelor de control al calităţii serviciilor medicale acordate, imperfecţiunea mecanismelor de promovare şi de remunerare a cadrelor medicale în funcţie de performanţe;
gradul înalt de poluare a mediului înconjurător, alimentaţia insuficientă, nerespectarea regulilor de igienă;
nivelul redus de instruire comunitară, necunoaşterea de către părinţi, în special în cazul familiilor defavorizate, a cerinţelor unui mod sănătos de viaţă.
Acţiuni pe termen lung, pînă în anul 2015:
implementarea programelor naţionale de asistenţă în planificarea şi protejarea sănătăţii reproductive, conduitei integrale a maladiilor, de ameliorare a asistenţei medicale perinatale şi de imunizare a populaţiei. Reducerea numărului de naşteri a copiilor cu greutate foarte mică şi crearea condiţiilor de supravieţuire a acestora;
crearea condiţiilor de supraveghere şi asistenţă perinatală, de eliminare a riscurilor în primii ani de viaţă;
elaborarea şi implementarea criteriilor şi metodologiei de evaluare a riscurilor în sarcină, naştere, la nou-născuţi şi la copiii de vîrstă de pînă la 5 ani;
instruirea şi antrenarea personalului medical de specialitate în implementarea noilor tehnologii cost-efective de profilaxie şi tratament a maladiilor la copii;
consolidarea capacităţilor instituţionale ale sectorului medical prin adaptarea capacităţilor existente la situaţia demografică şi specificul zonelor de reşedinţă;
elaborarea şi implementarea unor mecanisme de asistenţă socială a familiilor tinere aflate în dificultate, extinderea categoriilor de servicii medicale de calitate, acordate acestor familii;
atragerea părinţilor în activităţile de instruire privind măsurile profilactice preconcepţionale, planificarea familiei, cunoaşterea semnelor de pericol, îngrijirea şi educarea copiilor.

Obiectivul 5. Îmbunătăţirea sănătăţii materne

Sarcini Indicatori
Sarcina 6: Reducerea cu 3/4 către anul 2015 a coeficientului mortalităţii materneMicşorarea coeficientului mortalităţii materne de la 28 (la 100.000 născuţi-vii) în 2002 pînă la 23 în 2006, pînă la 21 în 2010 şi pînă la 13,3 în 2015Asigurarea tuturor maternităţilor cu personal medical calificat, începînd cu 2006 (actualmente - 99%) 16. Coeficientul mortalităţii materne 17. Numărul naşterilor asistate de personal medical calificat    

Reducerea cu 3/4 către anul 2015 a ratei mortalităţii materne
Analiza situaţiei
Nivelul mortalităţii materne reflectă, atît calitatea sistemului de ocrotire a sănătăţii în ansamblu cît şi gradul de orientare a acestuia către necesităţile mamei şi ale copilului: accesul la asistenţă medicală specializată, diminuarea riscului sarcinii şi al naşterii, ameliorarea sănătăţii generale a mamei şi copilului şi, prin extindere, statutul social şi economic al femeii.
În ultimul deceniu coeficientul mortalităţii materne în Republica Moldova este în descreştere, dar el rămîne mai înalt decît în alte ţări europene. În anul 2002 coeficientul mortalităţii materne constituia 28 decese la 100000 de născuţi-vii, acest nivel menţinîndu-se relativ înalt din cauza complicaţiilor sarcinii, precum şi a complicaţiilor la naştere şi/sau în perioada postnatală. Micşorarea mortalităţii materne se datorează implementării "Programului naţional de ameliorare a asistenţei medicale perinatale în anii 1997-2002", ameliorării serviciului de planificare familială, sporirii responsabilităţii faţă de conduita sarcinii din partea obstetricienilor-ginecologi şi a femeii faţă de propria sănătate şi soarta propriului copil.
Nivelul relativ înalt al mortalităţii materne din Republica Moldova este cauzat de un ansamblu complex de factori socio-economici şi medicali, principalii din ei fiind şomajul, condiţiile neadecvate de muncă ale femeilor, violenţa în familie, morbiditatea, avorturile etc.
Practica vicioasă de angajare a femeilor la munci cu condiţii nocive şi chiar extrem de periculoase pentru sănătatea reproductivă, fapt ce le expune pe viitoarele mame la eforturi fizice şi psihice extenuante, la temperaturi înalte sau extrem de scăzute, concentraţii inadmisibile de substanţe chimice etc. Angajarea multor femei, mai ales din mediul rural, la munci ocazionale sau sezoniere, lipsesc, în unele cazuri, viitoarele mame de asistenţă socială garantată de către stat: compensaţiile şi înlesnirile cuvenite celora ce activează în condiţii dăunătoare de muncă, concediile în caz de boală, concediile de maternitate. Continuă atragerea femeilor gravide la munci legate de creşterea şi prelucrarea tutunului, fapt ce are consecinţe grave atît pentru sănătatea femeii, cît şi cea a copilului.
Lipsa transportului, imperfecţiunea mijloacelor de telecomunicaţii, deteriorarea bazei materiale a instituţiilor medicale, lipsa acută de cadre medicale, mai ales în localităţile rurale, au condus la faptul că, foarte des, supravegherea sarcinii este asigurată numai de moaşă sau de medicul de familie.
Una din problemele medico-sociale ce afectează foarte grav sănătatea maternă este frecvenţa înaltă a avorturilor. Astfel, pe parcursul anilor 1995-2002 numărul avorturilor ce revin la o naştere a fost de 0,8, iar întreruperile de sarcină circa 50 de cazuri la 1000 de femei de vîrstă reproductivă. Este alarmant faptul că tot mai multe avorturi se înregistrează la minorele de pînă la 15 ani (0,15%), fetele şi femeile de la 15 la 19 ani (10%). Aceste date evidenţiază încă o dată necesitatea implementării metodelor moderne de planificare a familiei, de perfecţionare a cursurilor şcolare de educaţie pentru sănătate.
O piedică serioasă în ameliorarea sănătăţii materne o reprezintă morbiditatea femeilor de vîrstă reproductivă. Din numărul total de bolnavi de tuberculoză, 31,4% sînt femei, iar 67,7% dintre ele sînt de vîrstă fertilă. Cu regret, 17,5% din bolnavii de alcoolism depistaţi sînt femei.
Creşte morbiditatea de cancer, inclusiv al organelor genitale. Cancerul glandei mamare se situează pe primul loc în mortalitatea de cancer la femei (19-25%).
Analiza mortalităţii materne prin risc obstetrical direct din perioada anilor 1990-2002 evidenţiază faptul că în circa 50% din cazuri mortalitatea maternă putea fi evitată, în 43% din cazuri - condiţional evitată şi numai în 7% din cazuri moartea a fost inevitabil cauzată de survenirea complicaţiilor severe imprevizibile şi incurabile. S-a constatat că în 32% din cazurile de deces, gravidele nici nu erau luate la evidenţă, în 35% din cazuri - au fost puse la evidenţă abia după săptămîna a 14-a şi doar în 33% de cazuri femeile însărcinate au fost luate la evidenţă în termenele stabilite.
Statisticile medicale relevă faptul că majoritatea decedatelor provin din localităţile rurale (58%), care se caracterizează printr-o calitate mai joasă a serviciilor medicale specializate şi printr-un nivel mai înalt al sărăciei.
Sarcini pe termen lung, pînă în anul 2015
Reducerea cu 3/4 către anul 2015 a coeficientului mortalităţii materne prin eşalonarea în timp după cum urmează: pînă în anul 2006 rata mortalităţii materne va fi redusă pînă la 23, în anul 2010 - pînă la 21, iar în anul  2015 - pînă la 13,3 decese la 100000 de născuţi-vii.
Obstacole
Principalele obstacole în realizarea sarcinii preconizate sînt:
accesul redus al multor femei la serviciile medicale specializate de calitate, în special al femeilor din localităţile rurale şi al celora din familiile defavorizate;
supravegherea slabă a evoluţiei sarcinii, cauzată atît de unele imperfecţiuni ale sistemului de ocrotire a sănătăţii (amplasarea neuniformă a serviciilor medicale specializate, managementul financiar inadecvat, lipsa cadrelor de calificare înaltă, dotarea insuficientă cu utilaj modern), cît şi de sărăcia, iresponsabilitatea şi/sau analfabetismul sanitar al unor familii;
rata înaltă a avorturilor, accesul redus al femeilor ce provin din localităţile rurale şi din familiile sărace la programele de planificare a familiei;
lacune ale infrastructurii generale (transport, comunicaţii, centre educaţionale) şi specifice medicale (subdiviziuni specializate în instituţiile medicale, dotare, personal calificat şi bine motivat, medicamente, sînge, sistem informaţional medical);
imperfecţiunea cadrului legislativ referitor la condiţiile de muncă şi asistenţa socială acordată femeilor gravide, care admite angajarea femeilor gravide la munci legate de creşterea şi prelucrarea tutunului.
Acţiuni pe termen lung, pînă în anul 2015:
regionalizarea asistenţei medicale specializate prin alocarea de fonduri, necesare pentru reabilitarea şi restructurarea maternităţilor din toate centrele raionale şi oraşele mici;
redresarea cît mai urgentă a serviciului de colectare a sîngelui, pentru a acoperi necesităţile maternităţilor în plasmă proaspăt congelată şi alte preparate sangvine;
extinderea capacităţilor de spitalizare a gravidelor în centrele specializate ale ţării, în special, în secţiile patologie obstetricală, în mod planic, conform criteriilor de referinţă a maternităţilor;
reducerea ratei avorturilor prin popularizarea în mass- media şi educare sanitară a necesităţii de utilizare a mijloacelor moderne de contracepţie şi de combatere a avorturilor empirice;
implementarea metodelor de avort, recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii;
reducerea naşterilor în afara instituţiilor medicale specializate prin dezvoltarea infrastructurii, utilizarea mai eficientă a fondurilor comunitare şi alfabetizarea sanitară a gravidelor;
implementarea conceptului de audit în evaluarea mortalităţii materne şi a cazurilor de complicaţii grave, de proximitate, care cu probabilitate mare ar fi condus la deces;
perfecţionarea managementului sanitar în scopul eficientizării activităţilor legate de îmbunătăţirea sănătăţii materne: cuprinderea în evidenţă a femeilor gravide în termenele stabilite; coordonarea activităţilor medicilor de familie şi ale consultanţilor specializaţi, extinderea schimbului de informaţii medicale între centrele medicilor de familie şi staţionarele obstetricale;
îmbunătăţirea mecanismelor de monitorizare a sectorului formal în vederea depistării cazurilor, interzicerii şi retragerii din muncă a minorelor angajate sub vîrsta minimă de angajare.

Obiectivul 6. Combaterea HIV/SIDA, a tuberculozei, malariei şi altor boli

Sarcini Indicatori
Sarcina 7: Stoparea către  anul2015 a răspîndirii HIV/SIDA şi începerea procesului de reducere a HIV/SIDAReducerea incidenţei HIV/SIDA de la 4,66 (la 100.000 locuitori) în 2002 pînă la 4 în 2006, pînă la 3,5 în 2010 şi pînă la 3,2 în 2015Reducerea incidenţei HIV printre populaţia cu vîrsta de 15-24  ani de la 6 în anul 2002 pînă la 4,9 în 2006, pînă la 4,2 în 2010 şi pînă la 4 în 2015 18. Incidenţa HIV/SIDA 19. Incidenţa HIV/SIDA printre populaţia cu vîrsta de 15-24 de ani 20. Rata incidenţei contraceptivelor
Sarcina 8: Stoparea către  anul2015 a răspîndirii şi începerea procesului de reducere a tuberculozei şi malarieiReducerea coeficientului  morta-lităţii asociate cu tuberculoză de la 15,8 (la 100.000 locuitori) în 2002 pînă la 12 în 2010 şi 7 în 2015 21. Incidenţa şi rata mortalităţii asociate cu malaria22. Ponderea populaţiei din zonele cu risc de malarie, unde se utilizează mijloace eficiente de prevenire şi de tratare a malariei23. Cazuri noi de îmbolnăvire de tuberculoză activă24. Coeficientul mortalităţii asociate cu tuberculoza25. Ponderea cazurilor de tuberculoză depistate şi tratate în cadrul Programului DOTS (Curs de tratament de durată scurtă cu supraveghere directă)

Stoparea către anul 2015 a răspîndirii
HIV/SIDA şi începerea procesului de reducere
a HIV/SIDA
Analiza situaţiei
Maladiile social-condiţionate SIDA, tuberculoza, malaria fac parte din grupul primelor  cinci maladii, care au cel mai mare impact asupra mortalităţii, duratei şi calităţii vieţii, combaterea lor devenind în Republica Moldova o sarcina prioritară a întregii societăţi.
Pe parcursul anilor 1987-1995, răspîndirea infecţiei HIV/SIDA în Moldova s-a caracterizat prin depistarea anuală a unor cazuri izolate, preponderent în rîndurile studenţilor din ţările africane, veniţi să-şi facă studiile în ţara noastră. Însă, începînd cu anul 1996, situaţia epidemică referitoare la infecţia HIV/SIDA a devenit alarmantă. Pe parcursul anilor 1987-2003, în Moldova au fost depistate 1794 de persoane infectate cu HIV, din care 72% bărbaţi şi 38% femei. Din numărul total de persoane infectate cu HIV, diagnosticul SIDA s-a confirmat la 80 de persoane, din care 55 au decedat.
Cel mai înalt nivel al incidenţei HIV/SIDA s-a înregistrat în anii 1997, 1998, respectiv 9,4 şi 9,5 de cazuri la 100000 de locuitori. În ultimii ani se constată stabilizarea intensităţii răspîndirii procesului epidemic. Astfel, în anul 2001 au fost depistate 234 de persoane infectate cu virusul HIV, incidenţa la 100000 de locuitori constituind 5,5, iar în 2003 - 206 cazuri,  incidenţa fiind de 4,7 la 100000 de locuitori.
Procesul epidemic s-a extins în toate unităţile teritorial-administrative, indicele prevalenţei medii pe ţară avînd la 1 ianuarie 2003, conform datelor cumulative, valoarea de 38,5 la 100000 de locuitori. Cele mai  afectate localităţi sînt: municipiul Bălţi -  430,7, municipiul Chişinău -  68,7, municipiul Tiraspol - 55,1, oraşul Căuşeni - 20,0. Menţionăm că datele statistice despre infecţia HIV/SIDA din teritoriile din stînga Nistrului (27,6 la 100000 de locuitori) nu reflectă situaţia epidemică reală din cauza că, în ultimii patru ani, în Transnistria nu se mai efectuează investigaţiile de confirmare a probelor de sînge pozitive în testul Western-Blot.
Infecţia HIV/SIDA se întîlneşte mai des în rîndurile utilizatorilor de droguri intravenos, cu toate că ponderea acestora este în scădere: de la 84% în anul 2000 la 70% din numărul total de cazuri în anul 2002.  Infecţia HIV/SIDA afectează, în primul rînd, persoanele tinere, ponderea celora de vîrsta de 15-19 ani constituind 13%, iar a celora de vîrsta de 20-24 de ani - 32% din numărul total de persoane infectate. Cu regret, se atestă cazuri de infecţie cu HIV/SIDA şi în categoria copiilor de vîrsta 0-14 ani, ponderea acestora fiind de 0,49% din numărul total de persoane infectate.
De asemenea, este în creştere şi ponderea femeilor infectate cu HIV/SIDA: de la 24% din numărul total de persoane infectate în anul 2000, la 31% în anul 2002. Creşte riscul infectării femeilor de vîrstă fertilă şi transmiterii infecţiei de la mamă la făt. În ţară au fost depistate 56 de femei gravide seropozitive. În scopul stopării procesului de răspîndire a infecţiei HIV/SIDA, autorităţile Republicii Moldova, în colaborare cu organizaţiile internaţionale, au întreprins mai multe măsuri, principalele din ele fiind elaborarea şi adoptarea legii referitoare la profilaxia maladiei SIDA, implementarea programelor naţionale de profilaxie şi combatere a maladiei SIDA şi infecţiilor cu transmitere sexuală, realizarea mai multor proiecte, susţinute financiar de Banca Mondială, agenţiile specializate ale Naţiunilor Unite, Fondul Global pentru Lupta împotriva SIDA, Tuberculozei şi Malariei, Fundaţia SOROS ş.a.
Sarcini pe termen lung, pînă în anul 2015
Stoparea către anul 2015 a răspîndirii şi HIV/SIDA începerea procesului de reducere a HIV/SIDA prin eşalonarea în timp, după cum urmează: pînă în anul 2006 incidenţa HIV/SIDA va fi redusă pînă la 4,0, în anul 2010 - pînă la 3,5, iar în anul 2015 - pînă la 3,2 de cazuri la 100000 de locuitori.
De asemenea, se preconizează reducerea incidenţei HIV printre populaţia cu vîrste între 15-24 de ani de la 6,0 în anul 2002 pînă la 4,9 în anul 2006, la 4,2 în anul 2010 şi la 4 în anul 2015.
Obstacole
Extinderea consumului de droguri, în special a celor administrate intravenos.
Capacităţile limitate ale instituţiilor medicale în domeniul depistării infecţiei HIV/SIDA, legate de finanţarea insuficientă a serviciilor respective.
Accesul redus al persoanelor expuse riscului infecţiei HIV/SIDA la serviciile moderne de consiliere şi testare.
Nivelul scăzut de educaţie şi informarea slabă a populaţiei, în special a persoanelor aparţinînd grupurilor de risc, despre pericolul HIV/SIDA; ineficienţa metodelor tradiţionale de educaţie şi de promovare a unui mod sănătos de viaţă.
Acţiuni prioritare pe termen lung, pînă în anul 2015:
instruirea populaţiei, în special a tineretului şi a persoanelor din grupele de risc (consumatorii de droguri, prostituatele, minorităţile sexuale, contingentul penitenciarelor, femeile traficate), în domeniile ce ţin de prevenirea infecţiei HIV/SIDA;
reducerea consumului de droguri de administrare intravenoasă prin eficientizarea activităţii tuturor instituţiilor statului, responsabile de combaterea narcomaniei, în conlucrare mai strînsă cu organizaţiile societăţii civile;
implementarea programelor de profilactică HIV/SIDA,  în special a celor bazate pe strategia "diminuarea noxelor", în rîndurile consumatorilor de droguri intravenos, inclusiv în instituţiile penitenciare;
reducerea numărului de infecţie HIV la copii, prin introducerea protocolului de prevenire a transmiterii mamă-copil (materno-fetale);
asigurarea inofensivităţii hemotransfuziilor, intervenţiilor şi serviciilor de asistenţă medicală prin dotarea adecvată a instituţiilor medicale, motivarea personalului şi îmbunătăţirea managementului;
asigurarea asistenţei medicale de calitate şi susţinerea socială a persoanelor infectate cu HIV, bolnavilor de SIDA şi a membrilor familiilor lor prin extinderea serviciilor specializate şi asigurarea financiară adecvată a acestora;
asigurarea necondiţionată şi în volum deplin de către stat a tratamentului specific antiretroviral tuturor persoanelor infectate cu HIV şi bolnave de SIDA;
extinderea capacităţilor serviciilor de supraveghere epidemiologică, consolidarea instituţiilor ce asigură monitorizarea infecţiilor HIV/SIDA şi a bolilor sexual transmisibile;
aprofundarea cunoştinţelor şi a abilităţilor practice ale cadrelor medicale în domeniul metodelor moderne de combatere a HIV/SIDA, prin modernizarea programelor de studii, organizarea cursurilor de perfecţionare şi stagiere a specialiştilor-practicieni la centrele medicale specializate de excelenţă.
Stoparea către anul 2015 a răspîndirii şi începerea
procesului de reducere a tuberculozei
şi malariei
Tuberculoza
Pe parcursul anilor 1990-2002 situaţia epidemică a tuberculozei în Republica Moldova s-a agravat. Astfel, morbiditatea globală prin tuberculoză practic s-a dublat, constituind 83,6 cazuri în anul 2002, faţă de 39,2 cazuri la 100000 de locuitori în anul 1990.
În aceeaşi perioadă, mortalitatea prin tuberculoză a crescut aproape de 3,7 ori, atingînd în anul 2002 valoarea de 15,8 de decese la 100000 de locuitori, faţă de 4,6 de decese la 100000 de locuitori în anul 1990. Valoarea cea mai înaltă a mortalităţii prin tuberculoză a fost înregistrată în anul 2000 - 16,9 de decese la 100000 de locuitori. Prevalenţa tuberculozei în anul 2001 a fost de 148,1 la 100000 de locuitori.
Agravarea situaţiei epidemice a tuberculozei a fost provocată de mai mulţi factori, principalii din ei fiind extinderea sărăciei, deteriorarea sistemului ocrotirii sănătăţii, finanţarea insuficientă, la un nivel de numai circa 15% din necesităţi, a programelor naţionale de control al tuberculozei, utilizarea metodelor învechite de diagnostic şi tratament.
O situaţie deosebit de alarmantă s-a creat în instituţiile penitenciare, unde incidenţa cazurilor noi de tuberculoză a crescut în anul 2001, în raport cu anul precedent, cu 93,4%, fiind  de 32 de ori mai mare decît media pe ţară. Condiţiile degradante de detenţie, lipsa acută de medicamente antituberculoase, subalimentarea cronică, nivelul redus de instruire al multor deţinuţi transformase, la sfîrşitul anilor '90, instituţiile penitenciare în focare de infecţie, care prezentau un real pericol epidemic pentru întreaga populaţie a Republicii Moldova.
În scopul redresării situaţiei, în baza recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, autorităţile Republicii Moldova au aprobat un nou Program naţional de control al tuberculozei pentru anii 2001-2005, bazat pe Strategia DOTS (Curs de tratament de durată scurtă cu supraveghere directă). Conform acestui program, se prevede instituirea controlului şi stoparea epidemiei de tuberculoză, micşorarea răspîndirii infecţiei şi prevenirea apariţiei formelor rezistente şi multirezistente ale tuberculozei.
Implementarea programului a demarat la sfîrşitul anului 2001, mai întîi în municipiul Chişinău şi fostele judeţe Lăpuşna şi Orhei, extinzîndu-se, pe întreg teritoriul ţării. La începutul anului 2003, circa 88% din populaţia Republicii Moldova avea deja acces la asistenţa medicală specializată bazată pe Strategia DOTS, iar 51% din cazurile noi şi recidivele de tuberculoză depistate erau tratate în conformitate cu recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Intervenţia energică a autorităţilor şi a mai multor organizaţii ale societăţii civile, ajutorul organismelor internaţionale, au permis stabilizarea, într-o anumită măsură, a situaţiei epidemice a tuberculozei, atît în localităţile ţării cît şi în cadrul instituţiilor penitenciare. Astfel, rata creşterii indicilor de bază a scăzut considerabil, incidenţa globală a tuberculozei în instituţiile penitenciare micşorîndu-se în anul 2002 cu 16,5% faţă de anul precedent.
Sarcini pe termen lung, pînă în anul 2015
Stoparea către anul 2015 a răspîndirii şi începerea procesului de reducere a tuberculozei prin eşalonarea în timp, după cum urmează: pînă în anul 2006 mortalitatea prin tuberculoză va fi redusă pînă la 13,9, în anul 2010 - pînă  la 12, iar în anul 2015 - pînă la 7 decese la 100000 de locuitori.
Se preconizează că în anul 2006 cota cazurilor de tuberculoză depistate şi tratate în cadrul Programului DOTS va atinge valoarea de 100%.
Întrucît efectele pozitive ale măsurilor întreprinse în domeniul controlului tuberculozei se vor manifesta peste o anumită perioadă de timp, pînă în anul 2007, numărul de cazuri noi de tuberculoză activă va continua să crească, tendinţe semnificative de scădere se aşteaptă abia după anul 2008. Pînă în anul 2015 numărul de cazuri noi de tuberculoză activă se va reduce la 97,8 de cazuri la 100000 de locuitori.
Obstacole
Nivelul scăzut de trai pentru o mare parte a populaţiei, mai ales în localităţile rurale şi oraşele mici, cota înaltă a familiilor cu mijloace de subzistenţă reduse.
Finanţarea insuficientă a programelor naţionale de control a tuberculozei, deteriorarea bazei tehnico-materiale a instituţiilor de supraveghere, profilaxie şi de tratament  a tuberculozei.
Condiţiile degradante din instituţiile penitenciare, subalimentarea cronică a deţinuţilor, lipsa de medicamente antituberculoase.
Nivelul scăzut al educaţiei sanitare a populaţiei, în special a familiilor defavorizate, în domeniul prevenirii şi tratamentului tuberculozei.
Acţiuni prioritare pe termen lung, pînă în anul 2015:
extinderea capacităţilor instituţiilor de medicină primară în domeniile ce ţin de acordarea asistenţei medicale pacienţilor bolnavi de tuberculoză;
instruirea personalului medical în vederea acordării asistenţei pacienţilor bolnavi de tuberculoză în conformitate cu cerinţele Programului DOTS;
consolidarea serviciilor de depistare şi de înregistrare a cazurilor de tuberculoză evolutivă;
organizarea Serviciilor de microscopie a sputei, înzestrarea acestora cu aparate moderne şi consumabile;
identificarea resurselor financiare necesare pentru modernizarea centrelor medicale specializate în combaterea tuberculozei şi asigurarea acestora cu preparate antituberculoase conform necesităţilor.
Malaria
Conform criteriilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, din punct de vedere geografic şi climateric, Republica Moldova reprezintă o zonă cu un risc sporit de răspîndire a malariei. Factorii principali, care menţin riscul reapariţiei pe scară largă a acestei boli sînt:
numărul mare de zile, în medie, 154 de zile pe an, cu temperaturi mai înalte de 150C, fapt ce favorizează dezvoltarea şi maturizarea plasmodiilor în organismul ţînţarilor;
numărul mare de ţînţari în perioadele respective (300500 de exemplare, iar în unele localităţi pînă la 600900 exemplare pe 1 m2  în punctele de observaţie);
durata lungă, pînă la 5 luni, a sezonului de transmitere a malariei;
imunitatea scăzută a cetăţenilor;
migrarea populaţiei, fapt ce favorizează importul malariei terţă, capabilă să se răspîndească în condiţiile climaterice ale ţării.
În ţară, datorită realizării unor măsuri complexe de prevenire şi combatere, în anul 1953 malaria a fost lichidată ca îmbolnăvire în masă, iar începînd cu anul 1959 - şi ca îmbolnăvire indigenă.
Pe parcursul anilor 1971-2001, în Republica Moldova au fost înregistrate 665 de cazuri de malarie, inclusiv 647 de import (97,3%) şi 18 indigene (2 cu infestare prin ţînţari şi 16 prin hemotransfuzii). În anul 2002 au fost înregistrate 29 de cazuri de malarie, ce constituie 0,68 de cazuri la 100000 de locuitori.
În pofida faptului că Republica Moldova reprezintă o zonă cu risc sporit de răspîndire a malariei, în promovarea măsurilor de prevenire şi combatere a acestei boli se atestă mai multe neajunsuri:
din cauza finanţării insuficiente a instituţiilor sanitare, s-a micşorat numărul persoanelor examinate la malarie prin metode de laborator conform indicaţiilor clinice şi epidemiologice: de la 4231 în anul 1990 pînă la 1662 în anul 2002;
lipsa cronică de medicamente, necesare tratării malariei, influenţează negativ rezultatele clinice, menţine riscul apariţiei complicaţiilor, contribuie la creşterea rezistenţei agentului patogen şi apariţia recidivelor;
liberalizarea condiţiilor de trecere a frontierei de stat nu a fost însoţită de crearea unui sistem eficient de supraveghere epidemiologică la malarie;
reducerea volumului de lucrări de stîrpire a vectorilor de transmitere a malariei în stadiul de larvă şi imago.
În scopul evitării pericolului de reapariţie şi de răspîndire a malariei, autorităţile Republicii Moldova, în colaborare cu Biroul European Regional al Organizaţiei Internaţionale a Sănătăţii, implementează Programul Roll Back Malaria, conform căruia către anul 2006 nu va fi malaria autohtonă. Se preconizează formarea unui sistem unificat de supraveghere epidemiologică a malariei la toate nivelurile medicinei curative şi medicinei preventive, propagarea în masă a cunoştinţelor sanitaro-igienice şi a informaţiilor referitoare la profilaxia malariei, susţinerea autorităţilor administraţiei publice locale şi a populaţiei în efectuarea măsurilor antimalarice în teritoriu.

Obiectivul 7. Asigurarea durabilităţii mediului

Sarcini Indicatori
Sarcina 9. Integrarea  prin-cipiilor dezvoltării durabile în politicile şi programele ţării şi reducerea degradării resu-rselor naturaleCreşterea ponderii terenu-rilor acoperite de pădure de la 10,3% în 2002 pînă la 11% în 2006, pînă la 12,1% în 2010 şi pînă la 13,2% în 2015Creşterea ponderii ariilor naturale protejate pentru conservarea diversităţii biolo-gice de la 1,96% în 2002 pînă la 2,1% în 2006, pînă la 2,2% în 2010 şi pînă la 2,4% în 2015 26. Ponderea terenurilor acoperite de pădure27. Ponderea ariilor naturale protejate pentru conservarea diversităţii biologice28. PIB ce revine la un kg combustibil convenţional consumat în lei, preţuri curente29. Emisiile de bioxid de carbon de la sursele staţionare şi mobile, kg/cap de locuitor: clorofluorocarburi - distrugerea stratului de ozon CO2 - gaze ce provoacă încălzirea globală
Sarcina 10. Reducerea în jumătate către anul 2015 a numărului de persoane fără acces durabil la surse sigure de apăMajorarea ponderii popu-laţiei cu acces durabil la surse sigure de apă de la 38,5% în  2002 pînă la 47,7% în 2006, pînă la 57% în 2010 şi pînă la 68,5% în 2015 30. Ponderea populaţiei cu acces durabil la surse sigure de apă
Sarcina 11. Reducerea în jumătate către 2015 a numărului persoanelor fără acces la sisteme de canalizare şi salubrizare îmbunătăţite 31. Ponderea populaţiei cu acces la sisteme de canalizare şi salubrizare îmbunătăţite

Integrarea principiilor dezvoltării durabile în politicile şi programele
ţării şi reducerea degradării resurselor naturale
Situaţia actuală
Asigurarea mediului de viaţă favorabil, refacerea şi protecţia mediului şi menţinerea echilibrului ecologic în corelare argumentată ştiinţific cu interesele economice ale societăţii constituie funcţii de bază ale statului. Realizarea acestor funcţii se bazează pe interacţiunea societăţii şi mediului în trei forme: utilizarea resurselor naturale, protecţia mediului, asigurarea securităţii ecologice.
Dezvoltarea durabilă a societăţii presupune utilizarea raţională a resurselor naturale şi energetice, a calităţilor utile ale mediului în scopul satisfacerii intereselor economice, ecologice, recreative ale generaţiilor actuale fără a submina necesităţile generaţiilor viitoare, funcţia de bază a statului. Esenţa aplicării principiilor dezvoltării durabile în ţara noastră poate fi exprimată printr-o legătura strînsă între aspectele economice, sociale şi ecologice ale dezvoltării.
Bazele politicii de mediu în etapa de tranziţie la economia de piaţă au fost puse de Legea privind protecţia mediului înconjurător (1993), Concepţia protecţiei mediului în Republica Moldova (1995), Programul naţional strategic de acţiuni în domeniul protecţiei mediului înconjurător (1995), Planul naţional de acţiuni în domeniul protecţiei mediului înconjurător (1996), Planul naţional de acţiuni pentru sănătate în relaţie cu mediul (2001) şi Concepţia politicii de mediu a Republicii Moldova (2001). Au fost elaborate, de asemenea, documente strategice sectoriale şi ramurale cu o serie de prevederi ce ţin de protecţia mediului. În ansamblu au fost adoptate circa 30 de legi, aprobate circa 50 de regulamente, instrucţiuni etc., care constituie în prezent cadrul normativ în domeniul mediului. Pînă în prezent au fost semnate şi ratificate 18 convenţii internaţionale în domeniul mediului, a căror realizare a devenit parte componentă a activităţilor de mediu la nivel naţional şi regional.
Resursele forestiere. În prezent suprafaţa împădurită a ţării este de 349,5 mii ha (10,3% - din teritoriul ţării).  Pădurile din ţară se încadrează în grupa cu funcţii de protecţie a mediului. Funcţia principală a resurselor forestiere în prezent şi într-o perspectivă îndelungată trebuie să fie menţinerea echilibrului ecologic. Însă cota suprafeţei împădurite este insuficientă pentru asigurarea efectivă a acestei funcţii de protecţie a mediului. Aceasta, pe lîngă alţi factori naturali şi antropogeni, provoacă un înalt nivel de erodare a solului, alunecări de teren, degradarea resurselor acvatice, intensifică secetele. Pe parcursul ultimului deceniu suprafaţa împădurită a ţării s-a micşorat ca urmare a tăierilor autorizate, precum şi a celor ilicite. Accentuăm că efectele ecoprotective ale pădurii poartă un caracter permanent numai atunci cînd ponderea terenurilor acoperite de pădure depăşeşte valoarea de 15%.    
Conservarea diversităţii biologice. Un rol important în dezvoltarea durabilă revine măsurilor de protecţie a ecosistemelor naturale, care ocupă în Republica Moldova circa 20% din teritoriul ţării. Cu regret, ecosistemele naturale ale Republicii Moldova sînt fragmentate şi, în mare măsură, degradate. Lumea vegetală cuprinde 6720 de specii, din care 27,3% plante vasculare. Fauna cuprinde 15262 de specii, din care 3% constituie vertebratele.
Suprafaţa ariilor naturale protejate de stat constituie 1,96% din teritoriul ţării sau 66467,3 ha. Această cotă, net inferioară altor ţări europene (Ucraina 3%, Franţa 7%, Germania 13%,  Austria 25% etc.), este insuficientă pentru menţinerea echilibrului ecologic şi protecţia diversităţii biologice, dar poate servi ca bază pentru iniţierea lucrărilor de creare a Reţelei Ecologice Naţionale de arii protejate. În prezent aceasta include 12 categorii, esenţiale fiind 5 rezervaţii ştiinţifice, 63 rezervaţii naturale, 41 rezervaţii peisagistice.
Moldova este o ţară specifică în ceea ce priveşte situaţia geografică, clima şi condiţiile geologice, relieful şi structura solurilor. De asemenea, Moldova este frecvent afectată de calamităţi naturale, precum: inundaţii, ploi torenţiale, grindină, vînturi puternice, alunecări de teren, secete, îngheţuri, cutremure de pămînt.
Solurile sînt acea resursă naturală, de utilizarea căreia depinde cea mai mare parte a populaţiei. În prezent nota de bonitate a terenurilor agricole este în descreştere. Un pericol serios îl prezintă procesele de eroziune a solurilor. Suprafaţa terenurilor erodate creşte anual cu 0,9%, de pe terenurile agricole se pierd 26 mil. tone de sol fertil.
Calitatea aerului atmosferic. Calitatea aerului atmosferic depinde de volumul de substanţe dăunătoare, degajate de diverse surse staţionare şi mobile: întreprinderile industriale, mijloacele de transport, întreprinderile energetice, gospodăriile comunale şi cele individuale etc. Poluarea atmosferei este o problemă, în special, pentru oraşele mari ale ţării. Principalele surse de poluare sînt transportul auto, CTE şi cazangeriile. Concentraţia medie anuală a oxizilor de azot în municipiul Chişinău, municipiul Bălţi şi or. Tiraspol depăşeşte concentraţia maxim admisibilă de 1,5 ori, a oxizilor de sulf în municipiul Bender - de 1,7 ori.
În prezent, sursa principală de poluare a aerului atmosferic sînt mijloacele de transport auto. Astfel, ponderea emisiilor de noxe în aerul atmosferic de la transportul auto constituie circa 80% din totalul emisiilor. Pentru alimentarea automobilelor se mai utilizează încă benzina etilată, cu un conţinut înalt de plumb, iar cea neetilată nu este comercializată la toate staţiile de alimentare din ţară. Problema este agravată şi prin importul masiv în ţară a automobilelor relativ vechi, care nu sînt dotate cu dispozitive de neutralizare a gazelor de eşapament.
Reducerea în jumătate către anul 2015 a numărului
 de oameni f
ără acces durabil la surse sigure de apă
Alimentarea cu apă. În prezent, mai mult de 50% din populaţia ţării consumă apă potabilă ce nu corespunde normelor sanitare, ca urmare a epuizării şi degradării calităţii resurselor acvatice, lipsei sau stării nesatisfăcătoare a sistemelor şi tehnologiilor uzate de tratare a apelor. De sisteme centralizate de aprovizionare cu apă beneficiază circa 81% din populaţia urbană şi 17% din populaţia rurală. O cotă de 67% din apeductele localităţilor rurale nu corespund cerinţelor igienice şi sînt într-o stare nesatisfăcătoare. Primăriile şi întreprinderile comunale, care gestionează sistemele centralizate de alimentare cu apă, nu dispun de resursele materiale necesare şi personal calificat, iar foarte mulţi cetăţeni, din cauza nivelului scăzut al veniturilor, nu pot achita integral costurile crescînde ale serviciilor respective.
Ceilalţi consumatori utilizează apa în scopuri potabile din fîntîni şi izvoare. Mai mult de 80% din fîntîni şi 50% din izvoare sînt inacceptabile în calitate de sursă de apă potabilă. Instalaţiile de epurare a apelor reziduale din localităţile rurale nu funcţionează din diverse cauze, inclusiv în urma deconectării de la sistemul de aprovizionare cu energie electrică, a distrugerii sau sustragerii echipamentului.
Reducerea în jumătate către anul 2015 a numărului
persoanelor f
ără acces la sisteme de canalizare
 
şi salubrizare durabile
Gestionarea deşeurilor. O problemă importantă pentru Republica Moldova este acumularea, păstrarea şi utilizarea deşeurilor industriale şi menajere. În prezent în ţară sînt acumulate mai mult de 30 mil. tone de deşeuri, inclusiv 6 mil. tone de deşeuri provenite din activitatea industrială - materiale de construcţie, deşeuri ale industriei alimentare şi din activitatea gospodărească. Rampele existente de depozitare a deşeurilor (suprafaţa totală - circa 1000 ha.) nu pot asigura securitatea ecologică. În majoritatea localităţilor rurale şi oraşele mici asemenea rampe nu există în general. În aceste condiţii, o parte considerabilă a populaţiei şi a agenţilor economici depozitează ilegal deşeurile menajere şi industriale pe terenuri neamenajate (pe marginea drumurilor,  malurile rîurilor, în rîpi etc.). Practic nu se efectuează lucrări de neutralizare a deşeurilor acumulate. Un pericol major de poluare a mediului ambiant prezintă substanţele şi deşeurile toxice, inclusiv pesticidele inutilizabile din categoria poluanţilor organici persistenţi. Cantitatea acestora este de 1712 tone, amplasate în 340 de depozite, 80% din care sînt în stare nesatisfăcătoare.
Sarcini pe termen lung, pînă în anul 2015:
integrarea principiilor dezvoltării durabile în politicile şi programele ţării şi reducerea degradării resurselor naturale prin eşalonarea în timp după cum urmează:
ponderea terenurilor acoperite de pădure va creşte de la 10,3% în anul 2002 pînă la 11% în anul 2006, 12,1% în anul 2010 şi 13,2% în anul 2015 (conform Strategiei dezvoltării durabile a sectorului forestier);
ponderea ariilor naturale protejate pentru conservarea diversităţii biologice va creşte de la 1,96% în anul 2002 pînă la 2,1% în anul 2006, la 2,2% în anul 2010 şi la 2,4% în anul 2015 (conform Strategiei naţionale şi a Planului de acţiuni în domeniul conservării diversităţii biologice);
reducerea în jumătate către anul 2015 a numărului de persoane fără acces la sursele durabile de apă, prin eşalonarea în timp după cum urmează:
ponderea populaţiei cu acces la surse durabile de apă va atinge în anul 2006 valoarea de 47,7%, în anul 2010 - valoarea de 57%, iar în anul 2015 - valoarea de 68,5%.
Menţionăm că valoarea-ţintă a indicatorului pentru anul 2006 este stabilită în Programul de alimentare cu apă şi de canalizare a localităţilor din Republica Moldova. Programul cuprinde 43 de localităţi (municipii şi oraşe), cu o populaţie totală de circa 1 mil. 500 mii de locuitori şi 77 localităţi rurale cu o populaţie totală de aproape 237 mii de locuitori.
Creşterea semnificativă a ponderii populaţiei ce are acces la salubrizare durabilă. Se preconizează creşterea ponderii cu acces la salubrizare îmbunătăţită de la 40% în anul 2001 pînă la 56% în anul 2006, pînă la 73% în anul 2010 şi pînă la 90% în anul 2015.
Obstacole
Insuficienţa resurselor forestiere pentru satisfacerea în volum deplin a necesităţilor economice, sociale şi ecologice ale ţării.
Dispersarea şi fragmentarea resurselor forestiere, repartizarea lor neuniformă pe teritoriul ţării.
Micşorarea stabilităţii şi rezistenţei biologice a resurselor forestiere la influenţa factorilor perturbatorii; degradarea fondului genetic al biotei spontane.
Incapacitatea şi, uneori, nedorinţa autorităţilor locale de a combate tăierile nelegitime ale resurselor forestiere şi a păşunatului nelegitim, fapt ce conduce la distrugerea pădurilor şi perdelelor forestiere de protecţie aflate în gestiunea primăriilor.
Fragmentarea ş