HGA356/1999
ID intern unic:  301322
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 356
din  26.04.1999
despre aprobarea Concepţiei pentru dezvoltarea
sistemului de dialog social
Publicat : 20.05.1999 în Monitorul Oficial Nr. 50-52     art Nr : 404

   
Abrogată prin HG1103 din 29.09.08, MO180-181/03.10.08 art.1107

      În scopul formării şi perfecţionării sistemului de dialog social şi ţinînd cont de practica şi experienţa  mondială în acest domeniu, Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă  Concepţia  pentru  dezvoltarea sistemului  de dialog social (se anexează).
2. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei în comun cu ministerele şi departamentele interesate, în colaborare cu partenerii sociali - Confederaţia Naţională a Patronatului şi Federaţia Generală a Sindicatelor:
va elaboraşi prezenta Guvernului spre examinare, în termen de două luni, planul măsurilor organizatorice şi componenţa Consiliului format din reprezentanţii părţilor întru asigurarea realizării Concepţiei sus-menţionate;
va efectua permanent coordonarea  măsurilor pentru implementarea Concepţiei în cauză;
va prezenta Guvernului  în modul stabilit propuneri de rectificare a Concepţiei  nominalizate, în caz de necesitate, în funcţie de condiţiile reale de promovare a dialogului social în societate.
3. Compania de  Stat  "Teleradio-Moldova", agenţiile şi organele  de presă, vor informa pe larg societatea despre scopul, sarcinile şi mersul realizării Concepţiei pentru dezvoltarea sistemului de dialog social.
4. Controlul asupra realizării Concepţiei nominalizate se pune  în sarcina viceprim-ministrului dlui O.Stratulat.
    
Prim-ministru
al Republicii Moldova                             Ion STURZA
Contrasemnată:
Ministrul muncii, protecţiei
sociale şi familiei                                      Vladimir Guriţenco
Ministrul justiţiei                                      Ion Păduraru

Chişinău, 26 aprilie 1999.
Nr. 356.
Aprobată
prin Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr.356
din 26 aprilie 1999
C O N C E P Ţ I A
pentru dezvoltarea sistemului de dialog social
Capitolul I
Dispoziţii generale
Transformările politice şi  social-economice care au loc  în republică, tranziţia la economia de piaţă pot avea sorţi de izbîndă doar în condiţiile unei păci sociale, a unor poziţii coordonate a partenerilor sociali, care reprezintă interesele angajaţilor, patronilor şi statului.
Pentru a asigura coordonarea poziţiilor şi a lua în considerare interesele  partenerilor sociali care, în mare măsură, nu corespund, experienţa mondiala a elaborat sistemul de dialog social. Acest  sistem permite de a soluţiona conflictele, care apar între partenerii sociali, prin mijloace paşnice.
Dialogul social este o formă efectivă de formare şi realizare a politicii  social-economice a statului în baza coordonării intereselor diferitelor pături şi grupe sociale ale societăţii  prin  intermediul negocierilor, refuzul de la confruntări şi violenţă.
Dialogul social  în  condiţiile reformării economiei  contribuie la democratizarea  relaţiilor sociale şi de muncă, la dezvoltarea stabilă a societăţii din punct de vedere economic şi social.
În baza reglementării contractuale a chestiunilor privind remunerarea muncii şi a condiţiilor de muncă, ocuparea forţei de muncă şi a garanţiilor sociale, precum şi a altor chestiuni la nivel naţional, ramural, teritorial, sistemul de dialog social creează condiţii  pentru egalarea  posibilităţilor  subiecţilor  economici în concurenţa  lor  pe piaţa  mărfurilor  şi serviciilor, contribuie la reducerea tensiunii  pe piaţa muncii.
Sistemul de dialog social dispune de numeroase mijloace  şi posibilităţi de reglementare a relaţiilor sociale şi de muncă şi sarcina lui constă în folosirea eficientă a lor.
Concepţia pentru dezvoltarea sistemului de dialog social (în continuare - Concepţia) are drept scop argumentarea necesităţii formării şi perfecţionării sistemului de dialog social şi a direcţiilor prioritare de dezvoltare a lui în condiţiile reformării economiei ţării.
Realizarea consecutivă a ei va permite de a consolida eforturile tuturor păturilor societăţii pentru o colaborare eficientă în interesele naţionale, va contribui la îmbunătăţirea atmosferiei social-psihologice în societate, va ridica cultura, etica comunicării şi colaborării.
Capitolul II
Esenţa şi particularităţile sistemului
de dialog social
1. Scopul, esenţa, principiile şi condiţiile
de bază ale dialogului social
Scopul principal al  dialogului social este efectuarea unor  măsuri comune şi concrete ale părţilor, menite să asigure protecţia socială  a salariaţilor.
Esenţa dialogului social  reprezintă concentrarea eforturilor partenerilor sociali  în scopul depăşirii  crizei şi  stabilizării situaţiei social-economice.
Concomitent este  necesar să fie soluţionate şi alte sarcini, cum ar fi:
utilizarea potenţialului dialogului social în interesele dezvoltării personalităţii, asigurarea  drepturilor şi garanţiilor  constituţionale ale ei;
coordonarea intereselor partenerilor sociali  în  soluţionarea problemelor  privind  remunerarea muncii, ocuparea  forţei de muncă, protecţia  şi securitatea muncii, instruirea profesională şi  reciclarea cadrelor etc.;
precizarea funcţiilor,  drepturilor  şi obligaţiunilor  partenerilor sociali, elaborarea  principiilor şi procedurilor,  ridicarea  culturii negocierilor;
aplanarea conflictelor colective de  muncă  în  baza  principiilor relaţiilor de parteneriat, reducerea tensiunii în societate;
recerea treptată  de la metodele administrative de comandă la  cele colective  de reglementare contractuală a relaţiilor sociale şi de muncă la toate nivelurile.
Principiile dialogului social care stau  la baza succesului tripartitismului, sînt:
dorinţa pentru  dialog a partenerilor sociali, respectarea  normelor legislaţiei în vigoare şi asumarea benevolă a obligaţiunilor;
existenţa organizaţiilor  puternice  ale angajaţilor şi  patronilor, reprezentative  şi independente, guvernate prin disciplină şi democraţie internă;
cunoştinţe adecvate  asupra  subiectelor luate în discuţie pentru  o participare efectivă în luarea deciziilor;
existenţa unui climat de încredere mutuală între partenerii sociali;
egalitatea partenerilor  sociali şi împuternicirile reprezentanţilor partenerilor sociali;
evaluarea posibilităţilor reale de  îndeplinire a obligaţiunilor asumate;
executarea obligatorie a înţelegerilor (acordurilor) şi responsabilitatea pentru obligaţiunile asumate;
prioritatea metodelor şi  procedurilor de conciliere şi  efectuarea obligatorie a consultaţiilor  partenerilor sociali pe principalele chestiuni din domeniul muncii şi politicii sociale;
refuzul de la acţiunile  unilaterale,  care  încalcă  înţelegerile (acordurile) şi  informarea  reciprocă a partenerilor sociali despre schimbarea situaţiei;
adoptarea deciziilor şi efectuarea acţiunilor în limitele regulilor şi procedurilor coordonate.
Condiţiile de bază pentru  ca tripartitismul să  fie  cu  adevărat eficient, sînt:
a) independenţa patronilor, angajaţilor şi a statului unii faţă  de ceilalţi fără nici o suprapunere a funcţiilor lor;
b) existenţa  unor părţi autonome şi distincte, capabile să-şi aducă la îndeplinire funcţiile lor în mod corespunzător;
c) atitudine pozitivă faţă de consultări şi cooperare;
d) respect şi înţelegere mutuală.
Aceste principii  şi  condiţii de bază trebuie să fie respectate la toate nivelurile sistemului de dialog social.
2. Asigurarea juridică şi normativă a dialogului social la momentul actual
În prezent baza juridică a sistemului de dialog social o constituie:
Codul muncii, Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.247 din 15 decembrie 1992 "Cu privire la asigurarea drepturilor sindicatelor în sfera  parteneriatului social", Legea cu privire la contractul  colectiv de muncă, Legea pentru soluţionarea conflictelor colective de muncă, Legea cu privire la Guvern, Legea cu privire la sindicate, Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.616 din 5 octombrie 1993 "Pentru Regulamentul provizoriu cu privire la asociaţiile patronatului", Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.144/1976 cu  privire la consultările tripartite destinate şă promoveze  aplicarea  normelor internaţionale ale muncii şi nr.154/1981 privind promovarea negocierilor colective,  ratificate  de  Parlamentul  Republicii  Moldova  în  anii 1995-1996.
Un pas important  în dezvoltarea bazei juridice şi organizaţionale a dialogului  social  a  fost Decretul  Preşedintelui Republicii  Moldova nr.152  din 20 mai 1994 "Cu privire la constituirea Comisiei republicane pentru  negocieri colective" şi Hotărîrea Guvernului Republicii  Moldova nr.567 din 1 august 1994, prin care a fost aprobat Regulamentul Comisiei nominalizate.
A fost aprobată  structura şi componenţa Comisiei republicane pentru negocieri  colective, care activează pînă în prezent şi din an în an negociază  şi încheie contractul colectiv (nivel naţional între Guvern, Patronat şi Sindicate). Concomitent, la nivel de teritoriu, pe lîngă organele administraţiei publice locale se instituie comisiile teritoriale tripartite dintr-un număr egal de reprezentanţi ai părţilor şi prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.572 din 14 august 1995 a fost aprobat regulamentul lor. Însă toate acestea nu permit de a realiza un dialog social eficient între partenerii sociali şi de a soluţiona problemele existente în republică.
3. Subiecţii şi obiectivele sistemului de dialog social
Sistemul de dialog social include baza legislativă ca temelie de funcţionare şi dezvoltare a lui, principiile, subiecţii, funcţiile şi obiectivele dialogului social, nivelurile de colaborare a partenerilor sociali,  mecanismele şi metodele de  reglementare a  relaţiilor, structurile organizaţionale, procedurile etc.
Subiecţii (părţile) dialogului social sînt angajaţii, patronii şi organele administraţiei publice centrale şi locale. Componenţa subiecţilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi modul de efectuare a dialogului la diferite niveluri şi faze ale dialogului  social  se determină,  ţinîndu-se cont de particularităţile ramurilor şi unităţilor administrativ-teritoriale.
Reprezentanţii părţilor care reprezintă interesele lor, sînt:
în numele angajaţilor - Federaţia Generală a Sindicatelor din Republica Moldova, organele, organizaţiile sindicale şi federaţiile lor la nivel de ramură, teritoriu, unitate economică, împuternicite de a fi reprezentate în conformitate cu statutele lor sau  organizaţiile care reprezintă interesele angajaţilor;
în numele patronilor - Confederaţia Naţională a Patronatului din Republica Moldova, asociaţiile (uniunile) de patroni (antreprenori), conducătorii unităţilor economice, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică;
în numele statului  -  Guvernul Republicii Moldova,  ministerele şi departamentele, precum şi autorităţile administraţiei publice locale.
Drepturile şi  împuternicirile atît ale organizaţiilor şi  organelor sindicale,  cît şi ale celor patronale sînt determinate de legislaţia în vigoare şi statutele acestor organe.
În conformitate cu Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.87/1948 privind libertatea asocierii  şi protecţia  dreptului la organizaţie şi nr.98/1949 privind aplicarea principiilor dreptului  la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective, organizaţiile angajaţilor, precum şi organizaţiile patronale nu pot fi dizolvate sau temporar  interzise în  mod administrativ. Activitatea lor poate fi suspendată numai conform hotărîrii instanţei judecătoreşti.
Colaborarea între partenerii sociali include următoarele  niveluri: naţional, ramural, teritorial şi nivel de unitate economică.
Obiectivele generale ale dialogului social, sînt:
stabilirea structurilor şi a procesului de dialog social la  nivel naţional, ramural şi teritorial cu scopul de a crea consensul între partenerii sociali  privind strategia  macroeconomică şi politica social-economică;
întărirea capacităţilor  partenerilor  sociali  de a se  angaja constructiv  în negocieri tripartite pentru a putea contribui efectiv la reformarea economiei şi reconversia socială;
colaborarea în  elaborarea  şi realizarea cadrului legislativ avînd drept scop crearea unui sistem eficient al relaţiilor tripartite;
armonizarea intereselor naţionale  în procesul elaborării principiilor de reglementare a relaţiilor de muncă şi social-economice;
elaborarea, promovarea  şi contribuirea la încheierea contractului colectiv  la diferite  niveluri şi asigurarea  realizării  prevederilor acestuia;
soluţionarea divergenţelor şi conflictelor colective de  muncă  şi medierea anumitor situaţii conflictuale;
preîntîmpinarea  eventualelor situaţii conflictuale în relaţiile de muncă  şi cele social-economice la nivel naţional, ramural, teritorial, unitate economică;
examinarea şi  prezentarea  propunerilor  privind oportunitatea ratificării  sau denunţării  unor Convenţii  ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi controlul îndeplinirii angajamentelor asumate de către părţi.
Obiectivele pe termen scurt ale dialogului social:
să implementeze  instrumentele,  structurile şi procesul  de dialog social, să contribuie la realizarea cadrului legislativ avînd drept scop crearea unui sistem eficient al relaţiilor tripartite;
să sprijine structurile în formare şi procesul dialogului social, să mărească  capacitatea partenerilor sociali de a juca un rol  constructiv la etapa actuală;
să sporească  înţelegerea  generală a rolului dialogului  social  în cadrul unui sistem democratic.
Obiectele de discuţii  la  încheierea contractelor colective (acordurilor) includ următoarele chestiuni principale:
mecanismele de  reglementare a  remunerării muncii şi mărimii  ei, indexarea veniturilor băneşti ale populaţiei;
organizarea muncii;
utilizarea forţei de muncă şi ocupaţia ei;
timpul de muncă şi de odihnă;
asistenţa socială, protecţia muncii şi ocrotirea sănătăţii;
munca femeilor şi minorilor;
participarea partenerilor sociali în procesul legislativ;
protecţia socială şi juridică;
dezvoltarea relaţiilor dintre reprezentanţii patronilor şi angajaţilor.
Toate aceste  chestiuni, de regulă, se reglementează prin contractul colectiv încheiat la diferite niveluiri de partenerii sociali.
4. Organele sistemului dialogului social
Negocierile colective şi individuale, concilierea, intermedierea, arbitrajul şi reglementarea juridică a litigiilor şi conflictelor formează sistemul relaţiilor sociale şi de muncă în societate. Sistemul relaţiilor sociale şi de muncă se pune în aplicare prin organele dialogului  social,  care adoptă decizii în exclusivitate numai în  baza acordurilor (prin consens).
Organele sistemului dialogului social la momentul actual, sînt:
a) la nivel naţional   -  Comisia republicană pentru  negocieri colective, formată din  reprezentanţii părţilor  - Guvern-Patronat  - Sindicate;
b) la nivel ramural   -   Comisia  ramurală  pentru  reglementarea problemelor sociale şi de muncă, formată din reprezentanţii părţilor;
c) la nivel teritorial - Comisia teritorială tripartită, formată din reprezentanţii  angajaţilor, patronilor şi organelor administraţiei publice locale;
d) la nivel de unitate economică - Comisia pentru dialog "patron-salariaţi", formată din reprezentanţii administraţiei  unităţii economice şi angajaţilor.
Comisia republicană pentru negocieri colective
Comisia republicană pentru negocieri colective reprezintă un organ al sistemului dialogului social tripartit (Guvern-Patronat-Sindicate) în domeniul  social-economic şi al relaţiilor de muncă, inclusiv în sfera medierii eventualelor situaţii conflictuale dintre partenerii sociali.
Obiectivul de activitate al Comisiei cuprinde: cooperarea tripartită în problemele muncii şi social-economice, negocierea, adoptarea şi asigurarea realizării Contractului colectiv - nivel naţional, examinarea proiectelor şi propunerilor ce vizează reformele economice şi asigurarea concilierii  civice, soluţionarea  conflictelor colective de  muncă  la nivel  republican, eficientizarea  sistemului de negocieri şi dialog social.
În componenţa nominală a Comisiei, la propunerile partenerilor sociali, sînt incluşi un număr egal de reprezentanţi din partea executivului, organelor şi organizaţiilor sindicale şi asociaţiilor (uniunilor) de patroni (antreprenori), recunoscute ca cele  mai reprezentative pe plan republican.
Comisia îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Constituţiei, Legii privind contractul colectiv de muncă, Legii pentru soluţionarea conflictelor colective de muncă, decretelor Preşedintelui Republicii  Moldova, normelor dreptului internaţional în vigoare pe teritoriul ţării, altor acte normative şi cu regulamentul său.
Comisia ramurală pentru reglementarea
problemelor sociale şi de muncă
Comisia ramurală  pentru  reglementarea  problemelor sociale şi de muncă este un organ al dialogului social creat pe principii de paritate, în care se includ reprezentanţi ai ministerelor (departamentelor), patronilor şi sindicatelor ramurale.
Obiectivul de activitate al Comisiei cuprinde negocierea şi încheierea Contractului colectiv - nivel ramural şi  asigurarea executării  lui, soluţionarea conflictelor colective de muncă la  nivel ramural, analiza cauzelor apariţiei stărilor conflictuale şi elaborarea propunerilor de rezolvare a acestora.
Comisia îşi desfăşoară  activitatea în conformitate cu legislaţia în vigoare şi regulamentul său.
Comisia teritorială tripartită
Comisia teritorială tripartită include reprezentanţi ai organelor administraţiei publice locale şi altor organe specializate de pe teren, reprezentanţi ai sindicatelor şi  patronatelor în teritoriu şi se formează pe principii de paritate.
Obiectivul de activitate al Comisiei include negocierea şi încheierea Contractului colectiv - nivel teritorial,ţinîndu-se cont de specificul dezvoltării social-economice a teritoriului şi asigurarea executării lui, soluţionarea  litigiilor colective de  muncă,  analiza cauzelor  apariţiei stărilor conflictuale şi elaborarea propunerilor  de rezolvare a acestora.
Comisia îşi desfăşoară  activitatea în conformitate cu legislaţia în vigoare şi regulamentul său.
Comisia pentru dialog "patron-salariaţi"
la nivel de unitate economică
Comisia pentru  dialog  "patron-salariaţi"  la  nivel de unitate economică  se  formează pe principii de paritate din  reprezentanţii administraţiei unităţii şi organizaţiei sindicale.
Obiectivul principal de activitate al Comisiei este negocierea, încheierea şi asigurarea executării Contractului colectiv de muncă  la nivel de unitate economică, examinarea şi  soluţionarea  litigiilor individuale de muncă.
Organele sistemului dialogului social în perspectivă vor fi:
la nivel naţional  - Consiliul Economic şi Social şi Agenţia  pentru Dialogul Social şi Parteneriat;
la nivel ramural  şi  teritorial  - comisiile  pentru  negocieri  şi dialog social;
la nivel de unitate economică - comisiile pentru dialog "patron-salariaţi.
Consiliul Economic şi Social
Consiliul Economic şi  Social se constituie prin lege şi este un organ tripartit, autonom, de interes public, creat în scopul realizării dialogului social între Guvern-Patronat-Sindicate şi asigurării climatului de pace socială.
Consiliul Economic şi Social  fiind cea mai  înaltă  structură  a tripartitismului  de interes public în activitatea sa nu se subordonează organelor puterii de stat.
Atribuţiile de bază ale Consiliului Economic şi Social
Consiliul Economic şi Social are următoarele atribuţii:
pregăteşte avize  la proiecte de hotărîri ale Guvernului  Republicii Moldova şi la proiecte de legi pe problemele social-economice ce urmează a  fi prezentate  spre examinare şi adoptare  Parlamentului  Republicii Moldova;
semnalizează  Guvernului apariţia unor fenomene economice şi sociale care impun elaborarea unor noi acte normative;
analizează cauzele  stărilor  conflictuale apărute, mediază şi  face propuneri de rezolvare a acestora în interes naţional;
urmăreşte îndeplinirea  obligaţiunilor ce  decurg din Convenţiile Organizaţiei  Internaţionale a Munciinr.144/1976 cu  privire  la consultările tripartite destinate să  promoveze  aplicarea  normelor internaţionale ale muncii şi nr.154/1981 privind promovarea negocierilor colective.
Agenţia pentru Dialogul Social şi Parteneriat
Agenţia pentru Dialogul Social şi Parteneriat este o organizaţie neguvernamentală, necomercială, nonprofitabilă, independentă şi apolitică special constituită pentru desfăşurarea programului de asistenţă a democraţiei în cadrul programului TACIS de dialog  social, menită să desfăşoare  activităţi  de coordonare  în  crearea  cadrului legislativ şi instituţional necesar realizării dialogului social, precum şi  colaborarea cu organizaţiile internaţionale în problemele ce ţin  de fundamentarea direcţiilor pentru promovarea dialogului social.
Agenţia pentru Dialogul Social şi Parteneriat se constituie dintr-un număr egal de reprezentanţi ai Guvernului, Patronatului şi Sindicatelor, reprezentînd interesele acestora şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia  în vigoare a  Republicii  Moldova  şi cu regulamentul său.
Agenţia pentru  Dialogul  Social şi Parteneriat activează  numai  în perioada de pînă la formarea structurilor respective  ale  Consiliului Economic şi Social.
Comisiile pentru negocieri şi dialog social
În scopul dinamizării   dialogului   social  la  nivel  ramural   şi teritorial va fi stabilit modul de instituire, organizare şi funcţionare a comisiilor pentru negocieri şi dialog social în cadrul unor ministere, departamente,  judeţe,  Unitatea Teritorial Autonomă Găgăuzia (Gagauz-Yeri) şi municipiul Chişinău.
La nivelul ministerelor,  departamentelor  comisiile vor fi  formate din reprezentanţi ai:
ministerelor, departamentelor, numiţi de către  ministru sau directorul general;
sindicatelor, numiţi de  federaţiile sindicale de ramură  şi alte organizaţii ale salariaţilor, după caz;
patronatelor,  numiţi  de  asociaţiile  (uniunile) de patroni (antreprenori), precum şi de alte organizaţii respective.
La nivel teritorial în comisii se includ reprezentanţi ai:
organelor administraţiei publice locale şi altor organe ale autorităţilor publice centrale de specialitate, numiţi prin decizie de către conducătorii acestor organe,  cu  consimţămîntul prealabil al prefectului;
patronilor, numiţi  de  asociaţiile (uniunile) de patroni (antreprenori) ramurale;
sindicatelor, numiţi de organele sindicale ramurale, care au unităţi în teritoriu, precum şi de sindicatele reprezentative din unităţile care nu sînt afiliate federaţiilor sindicale.
Activitatea comisiilor  ramurale şi teritoriale pentru negocieri  şi dialog social vizează următoarele:
stabilirea şi diversificarea relaţiilor de colaborare a partenerilor sociali în domeniul muncii şi soluţionării problemelor sociale, modernizarea mecanismului şi sporirea eficienţei dialogului social, care ţin de competenţa ministerelor respective sau a organelor teritoriale;
elaborarea, promovarea încheierii şi realizării  contractelor (acordurilor) colective,  soluţionarea divergenţelor şi  litigiilor colective  de muncă, evitînd transformarea lor în confruntări şi acţiuni de protest;
evidenţierea  necesităţilor de iniţiativă legislativă referitor la problemele cu caracter social şi de muncă la nivel ramural sau teritorial şi elaborarea propunerilor care vor fi prezentate Guvernului şi altor factori abilitaţi cu această inţiativă conform legislaţiei  în vigoare;
soluţionarea  altor probleme din sfera de activitate a  ministerelor sau a teritoriilor asupra cărora partenerii sociali convin să discute.
              Comisiile pentru dialog "patron-salariaţi"
    La nivel de unitate  economică  se creează comisiile  pentru  dialog
"patron-salariaţi"  din reprezentanţii administraţiei unităţii economice
şi angajaţilor, care îşi menţin funcţiile şi atribuţiile în vigoare.
Capitolul III
Direcţiile principale de dezvoltare a
sistemului de dialog social
1. Direcţiile principale de dezvoltare
a relaţiilor sociale şi de muncă
Dezvoltarea în continuare a sistemului de dialog social va fi în cel mai  strîns mod legată de ritmurile de tranziţie la economia de piaţă şi democratizarea societăţii.
Sarcina de bază a dialogului social la etapa actuală este crearea bazei  normativ-juridice şi în temeiul ei a unor asociaţii puternice şi independente de patroni şi sindicate, precum şi dezvoltarea în continuare a reglementării contractuale a relaţiilor sociale şi de muncă în sectorul privat al economiei.
Este necesar de a spori rolul contractelor colective de  toate nivelurile şi de a corela conţinutul lor cu situaţia  social-economică concretă.
În continuare pe măsura dezvoltării social-economice este necesară:
perfecţionarea  formelor organizaţionale  ale  dialogului  social (procedurile  de  ducere  a  negocierilor, de  luare a  deciziilor şi controlul executării lor, modul de extindere a  acţiunii  contractelor colective etc.);
determinarea  şi  precizarea  funcţiilor organelor puterii de stat locale ca subiecţi ai dialogului social;
dezvoltarea relaţiilor dintre asociaţiile patronilor şi sindicatelor la nivel de ramură şi teritoriu;
transmiterea  treptată a  funcţiilor  ministerelor de producere ramurale, ca subiecţi ai dialogului social, asociaţiilor ramurale ale patronilor;
efectuarea treptată a măsurilor de reducere a participării statului în   negocierile  tripartite şi  intensificarea  rolului  acordurilor bilaterale între patroni şi sindicate.
Va fi necesar de a dezvolta în continuare procedurile şi modul  de încheiere a contractelor colective în sfera bugetară.
2. Perfecţionarea bazei juridice şi organizatorice
a sistemului de dialog social
Realizarea Concepţiei  necesită de a perfecţiona baza organizatorică a  sistemului dialogului  social, de a determina mai  concret, în  mod legislativ,  împuternicirile şi funcţiile părţilor şi de a adopta cadrul normativ necesar pentru promovarea practică a dialogului social.
În legătură cu  aceasta,  la nivel de stat, în timpul apropiat  este necesar de a efectua următoarele măsuri:
de a utiliza în legislaţia republicii experienţa mondială şi normele adoptate de Organizaţia Internaţională a Muncii;
de a urgenta elaborarea actelor legislative şi normative ce vizează reglementarea  relaţiilor sociale şi de muncă, perfecţionarea structurilor şi formelor organizaţionale ale sistemului de dialog social şi a mecanismului de cooperare a patronilor, sindicatelor şi  organelor de stat de toate nivelurile;
de a modifica şi completa legislaţia  în vigoare referitor la problemele reglementării relaţiilor colective de muncă, sporirii responsabilităţii părţilor şi persoanelor cu funcţii de răspundere pentru respectarea normelor de procedură, care determină condiţiile  şi mecanismul de cooperare a partenerilor sociali.
Baza juridică a sistemului de dialog social trebuie să fie asigurată prin:
Codul Muncii al Republicii Moldova;
Legea privind contractul colectiv de muncă;
Legea privind soluţionarea litigiilor colective de muncă;
Legea cu privire la Guvern;
Legea cu privire la utilizarea forţei de muncă;
Legea cu privire la întreprinderi şi antreprenoriat;
Legea privind  organizarea  şi funcţionarea Consiliului Economic  şi Social;
Legea sindicatelor;
Legea cu privire la patronate;
Hotărîrea Guvernului  Republicii  Moldova  "Cu  privire  la  Agenţia pentru Dialogul Social şi Parteneriat";
Hotărîrea Guvernului  Republicii  Moldova "Cu privire  la  comisiile ramurale şi teritoriale pentru negocieri şi dialog social".
În continuare, pe măsura dezvoltării bazei juridice a sistemului de dialog social, poate fi elaborat Codul dialogului social.
În afară de actele legislative enumerate, pentru ca în ţară să funcţioneze eficient  sistemul de dialog social, va fi  necesar de a elabora  un set de acte legislative şi normative, ce ar reglementa unele chestiuni particulare ale relaţiilor sociale şi de muncă, care ar determina "regulile de joc". În primul rînd aceasta se referă la Legea privind sistemul public al asigurărilor sociale, Legea salarizării în redacţie nouă, Legea cu  privire la concedii  etc., legile  care  ar reglementa regulile generale şi speciale privind condiţiile de muncă.
Este necesar, în mod prioritar, de a determina statutul juridic al asociaţiilor patronale, de a adopta Legea cu privire la patronate. În situaţia creată neîncălcînd principiile liberei asocieri, cu concursul organelor de stat,  în ramuri şi teritorii, trebuie  create structuri patronale  care vor include atît întreprinderile private, cît şi cele de stat.
Vor fi perfecţionate mecanismele de colaborare a organelor sindicale ca una din părţile dialogului social.
Pentru ca sindicatele să-şi exercite efectiv  funcţiile sale de protecţie ale salariaţilor sînt necesare garanţii juridice, care ar împiedica  înfăptuirea unor acţiuni din partea statului şi patronilor ce vin  în  contradicţie  cu măsurile stipulate  în  contractele  colective (acordurile) încheiate.
În planul perfecţionării  formelor organizaţionale ale sistemului de dialog social este necesar:
de a elabora  mecanismele şi procedurile de formare a reprezentanţei părţilor la nivel naţional, ramural şi teritorial;
de a crea în  perspectivă  inspecţia  muncii  şi  judecătoriile specializate  în domeniul muncii, care ar examina litigiile  individuale şi colective de muncă;
de a stabili  în  mod legislativ responsabilitatea  părţilor  pentru nerespectarea şi neîndeplinirea obligaţiunilor contractuale.
Soluţionarea măsurilor organizatorice şi juridice enumerate mai sus, precum şi a altor măsuri de acest gen va permite de a spori eficacitatea sistemului de dialog social.
3. Perfecţionarea sistemului de soluţionare a
conflictelor colective de muncă
La încheierea,  modificarea, realizarea sau suspendarea contractelor colective, precum şi în cazul lipsei acestor contracte, adeseori  apar divergenţe  între angajaţi  şi patroni, care uneori se  transformă  în conflicte colective de muncă.
În scopul preîntîmpinării şi soluţionării constructive a conflictelor  apărute este  necesar de a continua  activitatea de perfecţionare a schemei existente de soluţionare a lor. În acest context este oportun de a urgenta adoptarea în redacţie nouă a  Legii  privind soluţionarea conflictelor colective de muncă, inclusiv la nivel naţional.
Este necesar de a activiza lucrul de examinare şi analiză a cauzelor stărilor conflictuale apărute, de a elabora mecanismele social-psihologice, organizatorice şi juridice de  preîntîmpinare  şi soluţionare constructivă a lor.
În scopul sporirii   eficacităţii  măsurilor  de  soluţionare a conflictelor este necesar de a determina în mod legal:
obiectivul conflictelor de muncă;
modul de soluţionare a conflictelor de interese (la nivel de unitate, grup de unităţi, ramură, teritoriu sau naţional), care include procedura de declanşare, conciliere, mediere a conflictelor de interese, arbitrajul conflictelor de interese, procedura de declanşare, organizare şi  suspendare a grevei, drepturile şi obligaţiunile părţilor în  timpul grevei, a persoanelor care nu pot declanşa greva;
modul de soluţionare a  conflictelor  de drepturi  (definiţia, procedura  de soluţionare, judecarea cererilor, adoptarea şi pronunţarea hotărîrilor etc.).
4. Rolul Guvernului în sistemul de dialog social
În procesul de tranziţie la economia de piaţă, de promovare a reformelor  necesare de trecere de la sistemul centralizat la un  sistem democratic, de descentralizare a puterii, funcţiile Guvernului în cadrul sistemului de dialog social sînt următoarele:
asigură cadrul juridic de desfăşurare a dialogului social;
promovează actele  legislative  şi normative  necesare  desfăşurării dilogului  social  şi controlează prin structurile sale guvernamentale modul de aplicare în practică a acestora;
mediază între  cei doi parteneri sociali, patronatul şi sindicatele, situaţiile conflictuale apărute, de pe poziţia intereselor naţionale ale societăţii (în perspectivă);
garantează exercitarea drepturilor specifice partenerilor sociali şi veghează respectarea regulilor dialogului.
CAPITOLUL IV
Aspectele informaţionale, metodico-ştiinţifice
şi alte aspecte ale relaţiilor de parteneriat
Interesele dezvoltării  sistemului  de dialog social cer o  abordare complexă  faţă de elaborarea şi efectuarea măsurilor de perfecţionare  a mecanismelor de reglementare a relaţiilor sociale şi de muncă.
Asigurarea metodico-ştiinţifică a dialogului social presupune un studiu mai aprofundat şi multilateral şi o argumentare ştiinţifică a poziţiilor partenerilor sociali în aprecierea şi pronosticarea situaţiilor social-economice, alegerea priorităţilor la elaborarea şi încheierea contractelor colective (acordurilor) la diferite niveluri.
Este necesar de a elabora baza metodico-ştiinţifică pentru formarea mecanismelor juridice, economice şi a altor mecanisme, care ar interesa partenerii  sociali să susţină relaţiile de parteneriat, să promoveze  o politică coordonată în domeniul relaţiilor sociale şi de muncă, să aloce resursele  financiare  şi tehnico-materiale necesare  pentru  promovarea dialogului social şi realizarea contractelor colective încheiate.
Pentru soluţionarea  acestor chestiuni  este necesar de a utiliza potenţialul organizaţiilor ştiinţifice din republică, a instituţiilor de învăţămînt şi de reciclare a  cadrelor, inclusiv a  sindicatelor, serviciilor şi centrelor sociologice.
Este absolut necesară crearea sistemului de pregătire a cadrelor, care efectuează negocierile şi participă la situaţiile de mediere, reglementare şi soluţionare a conflictelor colective de muncă. De asemenea, se cere pregătirea juridică, economică, socială, psihologică etc.,a cadrelor, conform unor programe special elaborate prin intermediul unor seminare, conferinţe, simpozioane, atît pe unele chiestiuni separate ale dialogului social, cît şi  pe problema  în întregime.
Dezvoltarea sistemului de dialog social depinde direct de asigurarea informaţională multilaterală şi la timp a acestei activităţi.Este necesară organizarea lucrului de colectare, sistematizare şi difuzare a informaţiei despre acorduri, contracte, de formare a materialelor informaţionale, metodice, de instruire etc.
Activitatea de  informare  şi  propagandă trebuie să  se  bazeze  pe aplicarea  largă a mijloacelor de informare în masă. În acest context ar fi necesară crearea unui centru informaţional.
Funcţionarea sistemului de dialog social ca şi a oricărui alt sistem organizaţional este legată de anumite cheltuieli financiare. Surse de finanţare  pot fi mijloacele alocate de partenerii sociali. În perioada de tranziţie, în procesul de formare a sistemului de dialog social, sînt necesare şi mijloacele bugetului de stat.În aceste scopuri ar fi binevenit şi  ajutorul  financiar al organismelor  internaţionale. Pe măsura dezvoltării şi formării structurilor sistemului de dialog social pot  fi încheiate acorduri speciale în care părţile vor stabili modul de finanţare a cheltuielilor sau modul de efectuare a defalcărilor necesare pentru dezvoltarea sistemului de dialog social.
L I S T A
actelor legislative şi normative ce necesită a fi elaborate
sau modificate întru realizarea  Concepţiei pentru dezvoltarea
sistemului de dialog social
1. Codul Muncii al Republicii Moldova
2. Legea privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social
3. Legea privind Contractul colectiv de muncă
4. Legea privind soluţionarea litigiilor colective de muncă
5. Legea cu privire la Guvern
6. Legea sindicatelor
7. Legea privind sistemul public al asigurărilor sociale
8. Legea cu privire la patronate
9. Legea salarizării
10. Legea cu privire la concedii
11. Legea privind pensiile de asigurări sociale
12. Legea cu privire la utilizarea forţei de muncă
13. Legea cu privire la întreprinderi şi antreprenoriat
14. Hotărîrea  Guvernului Republicii Moldova "Cu privire la Agenţia pentru Dialogul Social şi Parteneriat"
15. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova "Cu privire la comisiile ramurale şi teritoriale pentru negocieri şi dialog social"