HGA450/2004
ID intern unic:  302109
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 450
din  29.04.2004
despre aprobarea Regulamentului privind orientarea profesională şi susţinerea
psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră
Publicat : 14.05.2004 în Monitorul Oficial Nr. 77-79     art Nr : 607

   
Abrogată prin HG1276 din 26.12.18, MO38-47/08.02.18 art.66; în vigoare 10.02.19

    MODIFICAT
   
HG592 din 24.07.17, MO289-300/11.08.17 art.727



    În scopul creării unui sistem naţional unic de orientare profesională şi susţinere psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră, precum şi pentru realizarea unei coeziuni durabile între învăţămînt şi piaţa muncii, dezvoltarea resurselor umane, sporirea gradului de protecţie socială şi profesională a populaţiei prin îmbunătăţirea calităţii forţei de muncă, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
Se aprobă Regulamentul privind orientarea profesională şi susţinerea psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră (se anexează).

PRIM-MINISTRU                                                 Vasile TARLEV
Contrasemnată:
Ministrul muncii
şi protecţiei sociale                                                  Valerian Revenco
Ministrul educaţiei                                                   Valentin Beniuc
Ministrul justiţiei                                                      Vasile Dolghieru
Ministrul economiei                                                 Marian Lupu

Chişinău, 29 aprilie 2004.
Nr. 450.

Aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr. 450
din 29 aprilie 2004


REGULAMENTUL
privind orientarea profesională şi susţinerea psihologică
a populaţiei în problemele ce ţin de carieră
Regulamentul privind orientarea profesională şi susţinerea psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră ( în continuare - Regulamentul) este elaborat în conformitate cu prevederile Legii învăţămîntului nr. 547 din 21 iulie 1995, Legii nr. 102-XV din 13 martie 2003 privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, Hotărîrii Parlamentului nr.253-XV din 19 iunie 2003 cu privire la adoptarea Concepţiei privind orientarea, pregătirea şi instruirea profesională a resurselor umane  şi reglementează modul şi condiţiile de organizare, desfăşurare şi finanţare a activităţilor de orientare profesională şi susţinere psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră.
I. Dispoziţii generale
1. Orientarea profesională şi susţinerea psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră (în continuare - orientarea profesională şi susţinerea psihologică) constituie o verigă importantă a procesului continuu de învăţămînt general, secundar-profesional, superior, de formare profesională continuă şi ocupare a cadrelor din economia naţională şi este realizată prin intermediul instituţiilor de educaţie şi învăţămînt de toate tipurile şi nivelurile din sistemul Ministerului Educaţiei, Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă pe lîngă Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, altor ministere şi departamente, societăţilor obşteşti şi comerciale, organizaţiilor neguvernamentale şi unităţilor economice cu proprietate de stat şi privată, patronatelor şi sindicatelor  (în continuare - parteneri sociali), mass-media şi al tuturor instituţiilor societăţii civile din Moldova.
2. Orientarea profesională reprezintă un sistem complex de măsuri (psihologice, pedagogice, medicale, juridice ş.a.), fundamentat ştiinţific, orientat spre pregătirea copiilor, elevilor, tinerilor, şomerilor şi altor categorii ale populaţiei pentru alegerea liberă şi motivată a profesiei şi proiectarea carierei, ţinînd cont de starea sănătăţii şi  particularităţile individuale ale personalităţii, de necesităţile pieţei muncii şi de situaţia pe piaţa forţei de muncă  în condiţiile producerii unor schimbări social-economice continue.
3. Obiectivele de bază ale orientării profesionale sînt:
asigurarea garanţiilor sociale privind alegerea liberă a profesiei, a instituţiilor şi formelor de învăţămînt, a tipurilor de ocupare şi a căilor de autorealizare a personalităţii;
atingerea unui echilibru durabil între interesele profesionale ale personalităţii, particularităţile ei psihofiziologice şi posibilităţile pieţei muncii; prognozarea succesului profesional al solicitanţilor în careva domenii de activitate;
contribuirea la creşterea continuă a profesionismului personalităţii ca o condiţie primordială pentru ca munca şi statutul social deţinut să producă satisfacţie, la realizarea potenţialului individual, la ducerea unui mod de viaţă sănătos şi a unui trai decent;
creşterea şanselor de a găsi un loc de muncă corespunzător aspiraţiilor profesionale, pregătirii profesionale şi ofertei de locuri de muncă pe piaţa forţei de muncă.
4. Orientarea profesională cuprinde următoarele activităţi:
informarea profesională - asigurarea promptă, eficientă, transparentă şi liberă de prejudecăţi cu servicii de informare profesională a tuturor persoanelor care solicită sprijin pentru luarea deciziilor privind cariera; punerea la dispoziţia grupurilor-ţintă ale populaţiei şi a persoanelor interesate a informaţiilor privind evoluţia pieţei muncii: cererea şi oferta, tipurile de ocupaţii, meserii şi profesii, condiţiile de exercitare, de salarizare şi promovare, condiţiile impuse de angajatori, conţinutul şi dinamica ocupaţiilor etc; furnizarea informaţiilor despre oportunităţile de pregătire profesională iniţială şi de instruire profesională continuă pe tot parcursul vieţii active în diverse domenii, despre posibilităţile şi condiţiile de încadrare în cîmpul muncii după absolvirea diverselor instituţii şi forme de învăţămînt profesional şi superior, despre modalităţile de utilizare a testelor de autoevaluare a intereselor, înclinaţiilor şi aptitudinilor profesionale etc.;  
consultaţia profesională - acordarea promptă, eficientă şi fără careva discriminări a serviciilor de consultare profesională tuturor persoanelor care solicită sprijin în alegerea carierei, luînd în considerare posibilităţile şi particularităţile psihofiziologice individuale,  precum şi necesităţile societăţii în cadre: întocmirea bilanţului profesional al persoanei consiliate, organizarea de aplicaţii practice pentru însuşirea tehnicilor de căutare a unui loc de muncă corespunzător (întocmirea CV-ului, a scrisorii de motivare, pregătirea pentru interviul de angajare etc.), întocmirea planului individual de acţiuni consecutive ce trebuie întreprinse pentru alegerea ocupaţiei/meseriei şi  integrarea ulterioară în sistemul învăţămîntului sau în cîmpul muncii. Consultaţia profesională este bazată pe principiul dezvoltării personalităţii şi presupune implicarea activă a solicitantului în procesul de luare a deciziei finale privind alegerea profesiei;
consultaţia de alegere a profesiei - oferirea recomandărilor persoanelor interesate  privind variantele optime posibile de activitate profesională, care ar corespunde în cea mai mare măsură particularităţilor lor individuale psihologice, psihofiziologice, fiziologice, atestate în procesul testării psihologice, investigaţiilor psihofiziologice şi medicale;
consultaţia de selecţie profesională - determinarea gradului de corespundere a aptitudinilor profesionale ale persoanei cerinţelor unei profesii concrete (unui loc de muncă concret) în limitele cerinţelor normative;
adaptarea şi reintegrarea socială şi profesională  - sistemul de măsuri care contribuie la acomodarea lucrătorului la cerinţele mediului profesional şi social, la formarea şi dezvoltarea aptitudinilor profesionale şi a calităţilor sociale, a motivaţiilor şi necesităţilor de muncă activă şi creatoare a lucrătorului,  la atingerea unui nivel înalt de profesionalism.
5. Metodele principale  ale orientării profesionale sînt:
informarea profesională - individuală, în grup, în masă, directă (lecţia, conversaţia), prin intermediul mass-media etc.;
consultarea profesională (de alegere a profesiei, de corecţie a planului profesional, de selecţie profesională pentru cursuri de formare profesională sau pentru un loc de muncă vacant), psihologică şi medicală;
metoda psihogramelor (diagnosticul psihologic, psihofiziologic, medical);
cercetarea - utilizarea anchetelor şi chestionarelor speciale;
alte activităţi ("Ziua uşilor deschise", "Forum de carieră", "Tîrgul profesiilor", "Ziua lucrătorilor din construcţie" ş.a.).
6. Susţinerea psihologică reprezintă un sistem de metode şi procedee social-psihologice specifice, aplicate de către consultantul-psiholog sau pedagog, care contribuie la autodeterminarea sub raport social-profesional a personalităţii în procesul dezvoltării aptitudinilor, formării conştiinţei de sine şi a orientărilor valorice şi motivaţionale privind învăţămîntul şi munca, la modelarea unor strategii comportamentale active şi flexibile în vederea alegerii profesiei (meseriei), planificării şi realizării carierei, la creşterea competitivităţii ei pe piaţa forţei de muncă.
7. Obiectivele principale ale susţinerii psihologice sînt:
asigurarea condiţiilor psihologice pentru dezvoltarea liberă şi armonioasă a personalităţii la toate etapele de formare şi autorealizare socială şi profesională a ei;
prevenirea apariţiei tendinţelor negative în psihologia oamenilor, depăşirea dificultăţilor în dezvoltarea individuală, corecţia devierilor de comportament, aplanarea situaţiilor de conflict în relaţiile interumane;  
optimizarea stării psihologice a persoanelor aflate în şomaj ca urmare a atenuării şi/sau soluţionării definitive a problemelor psihologice, care le împiedică să se autorealizeze în plan profesional şi social la orice etapă din viaţa activă.  
8. Susţinerea psihologică cuprinde următoarele tipuri de activităţi:
profilaxia psihologică - acordarea sprijinului în dezvoltarea psihologică normală a personalităţii, a grupurilor mici şi a colectivelor, prevenirea apariţiei unor eventuale probleme intrapersonale şi interpersonale, a conflictelor social-psihologice, inclusiv elaborarea recomandărilor de ameliorare a condiţiilor social-psihologice de autorealizare a personalităţii, a grupurilor mici şi a colectivelor, ţinînd cont de relaţiile social-economice constituite;
consultaţia psihologică - acordarea de ajutor personalităţii pentru autocunoaşterea şi autoaprecierea sa adecvată, adaptarea la condiţiile reale de viaţă, formarea sferei valorico-motivaţionale, depăşirea situaţiilor de criză şi menţinerea echilibrului emoţional, care contribuie la creşterea şi dezvoltarea continuă a personalităţii;  
corecţia psihologică - influenţa psihologo-pedagogică activă, orientată spre evitarea devierilor în dezvoltarea psihică normală a personalităţii, la dezvoltarea armonioasă a personalităţii şi a relaţiilor interpersonale.
9. Metodele principale de asistenţă psihologică sînt:
conversaţia;
consultaţia în problemele ce ţin de personalitate şi carieră;
diagnosticarea psihologică;
testarea psihologo-profesională;
trainingul psihologic;
corecţia psihologică;
alte metode psihologice şi aplicaţii practice, individuale şi în grup pentru dezvoltarea personalităţii beneficiarilor de consultaţii, pentru fortificarea încrederii în sine, însuşirea tehnicilor de căutare a unui loc de munca corespunzător (întocmirea unui CV, a scrisorii de motivare pentru angajare în cîmpul muncii, pregătirea pentru interviul cu patronul etc.).
II. Sistemul de stat de orientare profesională şi susţinere psihologică
a populaţiei în problemele ce ţin de carieră
10. Sistemul de stat de orientare profesională şi susţinere psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră (în continuare - sistemul de stat) reprezintă totalitatea organelor, organizaţiilor şi instituţiilor de stat, activitatea cărora este orientată spre dezvoltarea învăţămîntului, educaţiei, informării, orientării profesionale, ocupării forţei de muncă, ocrotirii sănătăţii, protecţiei sociale şi psihologice a cetăţenilor pe piaţa muncii. În scopul realizării obiectivelor orientării profesionale şi susţinerii psihologice a populaţiei, subiecţii sistemului de stat conlucrează strîns între ei şi, în limitele competenţei lor, realizează funcţiile de orientare profesională şi susţinere psihologică.
11. Sistemul de stat asigură realizarea politicii statului  în domeniul respectiv prin organizarea serviciilor de orientare profesională şi susţinere psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră, strîns legate de politicile de ocupare a  forţei de muncă. La instituirea acestor servicii trebuie să se ia în considerare interesele profesionale ale cetăţenilor, nevoile, posibilităţile şi starea sănătăţii lor, precum şi necesităţile, oportunităţile şi problemele ocupării forţei de muncă la nivel naţional şi local şi să se acţioneze în conformitate cu politicile de dezvoltare economică, socială şi culturală a ţării. Sistemul de stat este obligat să asigure accesul liber al tuturor cetăţenilor la serviciile respective, fără careva forme de discriminare.
12. Organizarea şi dirijarea procesului de orientare profesională şi susţinere psihologică este realizată de către Ministerul Economiei, Ministerul Educaţiei, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă în comun cu alte ministere şi departamente, cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu unităţile economice, ţinînd cont de opinia partenerilor sociali şi a ONG-urilor (conform obligaţiunilor specificate în anexă).
13. Asociaţiile obşteşti, instituţiile partenerilor sociali, organizaţiile neguvernamentale cu profil psihologic şi de orientare profesională beneficiază de ajutorul metodologic şi organizatoric al Ministerului Educaţiei şi Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
14. Pregătirea profesională a lucrătorilor cu atribuţii de orientare profesională şi susţinere psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră trebuie să includă studierea caracteristicilor fiziologice, psihologice şi sociologice ale diverselor grupuri de persoane, precum şi a metodelor speciale de orientare profesională şi susţinere psihologică.
La efectuarea activităţilor de training de dezvoltare a personalităţii, de diagnosticare şi corecţie psihologică sînt admise numai persoanele care au studii corespunzătoare (psihologice) şi au făcut o specializare în domeniu.
III. Garanţiile sociale în domeniul orientării profesionale
şi susţinerii psihologice în problemele ce ţin de carieră
15. Minimumul gratuit, garantat de stat, de servicii de orientare profesională şi susţinere psihologică include:
punerea la dispoziţia oricărui solicitant, indiferent de domiciliu, locul de lucru sau de studii, a informaţiei în domeniul orientării şi ocupării profesionale;
efectuarea, pentru elevii din instituţiile de învăţămînt general, a consultaţiilor de orientare profesională în grup, a consultaţiilor  de  alegere a profesiei;
acordarea sprijinului psihologic şi de orientare profesională în mod individual şi în grup elevilor din gimnazii, licee, şcoli de cultură generală, celor din şcolile-internat, din casele de copii, persoanelor cu dizabilităţi, elevilor din instituţiile de învăţămînt secundar-profesional, mediu de specialitate şi superior, tinerilor în primii 3 ani de activitate profesională, persoanelor cu capacitatea de muncă limitată, cetăţenilor cu statut de şomer şi altor categorii de populaţie.
    [Pct.15 modificat prin HG592 din 24.07.17, MO289-300/11.08.17 art.727]
16. Cetăţenii străini şi apatrizii, care locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova, beneficiază, în condiţiile legii, de toate serviciile de orientare profesională şi susţinere psihologică, prevăzute în prezentul Regulament.  
IV. Finanţarea serviciilor de orientare profesională şi susţinere
psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră
17. Finanţarea activităţilor de orientare profesională şi susţinere psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră se face:
pentru şomerii asiguraţi în condiţiile legii, care se adresează la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă - din Fondul de şomaj, iar pentru şomerii neasiguraţi  - din mijloacele bugetului de stat, alocate Fondului de şomaj în conformitate cu art. 26 pct.(5) şi (6) şi art. 48 ale Legii nr. 102-XV din 13 martie 2003 privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, precum şi din mijloacele bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, agenţilor economici, din donaţii, sponsorizări şi contribuţii financiare ale persoanelor fizice şi juridice din ţară şi străine;
pentru elevi şi tineretul studios - din mijloacele bugetului de stat (în conformitate cu art. 19 (3)  şi art. 61 (1)  ale Legii învăţămîntului nr. 547 din 21 iulie 1995), bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, agenţilor economici, precum şi din donaţii, sponsorizări şi contribuţii financiare ale persoanelor fizice şi juridice din ţară şi străine.
Cheltuielile pentru activităţile de orientare profesională şi susţinere psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră vor fi efectuate în limita bugetelor anuale aprobate.
V. Dispoziţii finale
18. Structurile Ministerului Educaţiei şi ale Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în limitele competenţei lor, ţin evidenţa acţiunilor de orientare profesională şi susţinere psihologică în problemele ce ţin de carieră, prezintă rapoarte statistice conform modului stabilit, analizează sistematic rezultatele şi eficienţa activităţii în domeniu, elaborează şi întreprind  măsuri  de îmbunătăţire a ei.

Anexă
la Regulamentul privind orientarea
profesională şi susţinerea psihologică
a populaţiei în problemele ce ţin de carieră
Obligaţiunile ministerelor, departamentelor, autorităţilor
administraţiei publice locale, unităţilor economice şi ONG-urilor
1. Ministerul Economiei:
elaborează planuri naţionale de acţiuni privind orientarea, pregătirea şi instruirea profesională a resurselor umane;
dezvoltă cadrul normativ privind dezvoltarea resurselor umane şi urmăreşte punerea lui în aplicare;
elaborează standardele ocupaţionale, profesionale şi educaţionale;
elaborează şi prezintă, după caz,  propuneri de modificare şi completare a Nomenclatorului meseriilor (profesiilor) pentru pregătirea cadrelor în învăţămîntul secundar profesional şi Nomenclatorul specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în instituţiile de învăţămînt superior, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
2. Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale:
studiază structura pieţei forţei de muncă, determină orientările valorice şi profesionale ale forţei de muncă şi elaborează măsuri de orientare profesională şi susţinere psihologică, de pregătire profesională a tinerilor, de formare profesională continuă a adulţilor pe tot parcursul vieţii lor active, inclusiv a persoanelor cu handicap;
dezvoltă cadrul normativ privind orientarea profesională şi susţinerea psihologică a populaţiei aflate în căutarea unui loc de muncă şi urmăreşte punerea lui în aplicare;
dezvoltă şi actualizează continuu sistemul informaţional.
3. Ministerul Educaţiei:
studiază necesarul de meserii, profesii, specialităţi şi necesarul de perspectivă de specialişti şi muncitori la nivel naţional, raional şi local, determină orientările valorice şi profesionale ale elevilor şi tinerilor şi elaborează strategii de dezvoltare a învăţămîntului de toate nivelurile, inclusiv a învăţămîntului pentru persoanele cu handicap, măsuri de orientare profesională şi susţinere psihologică a copiilor, elevilor şi tinerilor în problemele ce ţin de dezvoltarea intereselor profesionale, priceperilor şi deprinderilor de muncă, de carieră;
dezvoltă baza normativă şi metodologico-organizatorică privind orientarea profesională şi susţinerea psihologică a copiilor, elevilor şi tinerilor în problemele ce ţin de carieră, pregătirea şi instruirea profesională, certificarea pregătirii şi instruirii profesionale şi urmăreşte punerea ei în aplicare;
elaborează curriculumurile profesionale, profesiograme, psihograme, metodologia orientării profesionale şi susţinerii psihologice, calificării, recalificării, perfecţionării şi certificării profesionale;
asigură organizarea şi desfăşurarea activităţilor de orientare profesională şi susţinere psihologică a copiilor, elevilor şi tineretului studios în problemele ce ţin de carieră;
elaborează indicii de evaluare şi monitorizare în domeniul orientării profesionale şi susţinerii psihologice a copiilor, elevilor şi tinerilor în problemele ce ţin de carieră;
organizează şi realizează instruirea continuă a cadrelor didactice şi manageriale din sistemul de stat de orientare profesională şi susţinere psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră;
dezvoltă şi actualizează continuu sistemul informaţional în domeniul învăţămîntului de toate nivelurile.
4. Ministerele, departamentele, autorităţile administraţiei publice locale şi unităţile economice organizează şi asigură formarea profesională continuă a angajaţilor din subordine, aprobă planurile de instruire şi standardele educaţionale pentru fiecare specialitate şi specializare în conformitate cu actele normative naţionale şi internaţionale.
5. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă organizează, coordonează şi asigură activitatea metodologico-organizatorică şi practică a tuturor agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, ce activează la nivel de raion, municipiu şi în U.T.A. Găgăuzia, privind prestarea serviciilor de orientare profesională şi susţinere psihologică a populaţiei aflate în căutarea unui loc de muncă.
6. Agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă asigură prestarea minimului de servicii gratuite de orientare profesională şi susţinere psihologică în problemele ce ţin de carieră absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt secundar general, secundar profesional, mediu de specialitate şi superior, tinerilor, şomerilor, persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, altor categorii de populaţie:
a) în domeniul informării profesionale:
informează cetăţenii despre cerere şi ofertă pe piaţa forţei de muncă,  despre ocupaţii, meserii şi profesii, dinamica ocupaţiilor, condiţiile de exercitare, de salarizare şi promovare, condiţiile impuse de angajatori;
furnizează persoanelor interesate informaţii despre oportunităţile pregătirii profesionale iniţiale şi instruirii profesionale continue pe tot parcursul vieţii active în diverse domenii, despre posibilităţile şi condiţiile de încadrare în cîmpul muncii după absolvirea diverselor instituţii şi forme de învăţămînt;
acordă ajutor specializat la autocunoaştere (profilul psihologic, interese, înclinaţii şi abilităţi profesionale) şi la identificarea punctelor forte ale solicitanţilor ca elemente de bază în stabilirea traseului profesional;
b) în domeniul consultării profesionale şi susţinerii psihologice:
stabileşte, împreună cu persoanele beneficiare de servicii de consultanţă în orientarea profesională, acţiunile consecutive ce trebuie întreprinse pentru alegerea tipului de ocupaţie/meseriei, pentru încadrarea în muncă sau  formarea profesională (iniţială sau continuă);
întocmeşte bilanţul profesional al persoanei consiliate;
întocmeşte planul individual de acţiuni pe baza rezultatelor discuţiilor individuale şi  a testărilor efectuate; 
determină alternativele de formare profesională sau încadrare în cîmpul muncii şi completează formularul de recomandare pentru participarea la cursuri de formare profesională sau pentru plasarea în cîmpul muncii, îndreptarea pentru participarea la Clubul Muncii şi la alte tipuri de măsuri active pentru stimularea ocupării profesionale a populaţiei;  
organizează aplicaţii practice pentru dezvoltarea personalităţii beneficiarului de consultaţie, pentru fortificarea încrederii în sine, însuşirea tehnicilor moderne de căutare a unui loc de muncă corespunzător (întocmirea unui CV, a scrisorii de motivare, pregătirea pentru interviul de angajare etc.): treninguri, lecţii practice, seminare cu elemente de trening etc.;
    organizează şi desfăşoară diverse măsuri de susţinere psihologică a cetăţenilor neangajaţi pentru a spori competitivitatea lor pe piaţa muncii şi de adaptare a lor la condiţiile existente de realizare a carierei profesionale prin ameliorarea stării lor psihologice, rezolvarea definitivă sau diminuarea problemelor psihologice, care împiedică persoana să se autorealizeze profesional şi social: consultaţii, "Clubul muncii" etc.;
selectează personal pentru locurile de muncă vacante, conform cerinţelor angajatorilor;
coordonează activitatea de orientare profesională şi susţinere psihologică a populaţiei din teritoriu.
7. Instituţiile de învăţămînt primar, gimnazial, liceal, mediu general şi instituţiile de învăţămînt speciale pentru copiii cu handicap, împreună cu organele ocrotirii sănătăţii, luînd în considerare condiţiile economice locale şi interesele elevilor şi în baza standardelor şi normativelor ocupaţionale:
asigură direcţionarea programelor de învăţămînt, materialelor didactice şi procesului  instructiv-educativ în general spre orientarea profesională a elevilor, participarea la această activitate a colectivelor pedagogice, părinţilor, specialiştilor, organizaţiilor şi instituţiilor de resort;
desfăşoară sistematic, calificat şi în complex, activităţi de orientare profesională a copiilor şi elevilor;
formează la elevi atitudinea conştientă faţă de alegerea profesiei în conformitate cu interesele, starea sănătăţii şi particularităţile fiecăruia din ei, precum şi cu necesităţile în cadre ale localităţii;
implică copiii şi elevii în activităţi extraşcolare de creaţie artistică, tehnică şi de altă natură, sporesc rolul acestor activităţi în alegerea profesiei;
organizează informarea şi consultarea profesională a elevilor, formează aspiraţiile şi planurile lor profesionale în baza studierii în complex a personalităţii lor, luînd în considerare particularităţile psihofiziologice individuale, starea sănătăţii lor, precum şi necesarul de cadre pe piaţa forţei de  muncă;
organizează instruirea diferenţiată a elevilor pentru a le releva interesele individuale, aptitudinile, înclinaţiile;
asigură unitatea organică dintre consultaţia psihologo-pedagogică şi medicală şi consultaţiile de alegere a profesiei, acordate persoanelor care doresc să înveţe în instituţiile de învăţămînt secundar profesional, mediu de specialitate şi superior;
utilizează posibilităţile serviciilor psihologice, care funcţionează în cadrul instituţiilor de învăţămînt şi agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, pentru organizarea activităţilor de orientare profesională şi susţinere psihologică a elevilor.  
8. Orientarea profesională a copiilor, elevilor şi tineretului studios, formarea motivaţiei pentru muncă la generaţia în creştere, planificarea şi alegerea conştientă a tipului de activitate profesională pe viitor, a tipului de ocupare, luînd în consideraţie interesele personale, starea sănătăţii, înclinaţiile şi aptitudinile fiecărui om, precum şi cerinţele profesiei faţă de om, necesităţile pieţei muncii sînt imperativele de bază ale instituţiilor de învăţămînt de  toate tipurile şi nivelurile şi  obligaţiunile colectivelor pedagogice, ale serviciilor psihologice, ale organelor de dirijare a educaţiei şi de ocrotire a sănătăţii.
9. Serviciile psihologice din instituţiile de învăţămănt:
contribuie activ la formarea potenţialului personal şi intelectual al elevilor;
creează condiţii psihologice favorabile pentru dezvoltarea aptitudinilor creative şi cognitive, a calităţilor morale şi a sferei motivaţionale a personalităţii;
acordă ajutor psihologic colectivelor pedagogice şi părinţilor la depăşirea devierilor în dezvoltarea intelectuală şi a personalităţii elevilor, la aplanarea situaţiilor de conflict;
implementează  realizările psihologiei în practica procesului instructiv-educativ.
10. Instituţiile de învăţămînt secundar-profesional, mediu de specialitate şi superior efectuează selecţia candidaţilor la studii, ţinînd cont de indicii utilităţii lor profesionale şi de prognoza însuşirii profesiei (specialităţii), de intensificarea motivaţiei pentru profilul profesional ales şi adaptarea la viitoarea profesie.
11. Instituţiile preşcolare, în procesul desfăşurării programelor de educaţie:
realizează orientarea psihologo-socială a copiilor;
desfăşoară activităţi de familiarizare a copiilor cu lumea diversă a profesiilor;
dezvoltă la copii, în procesul activităţilor de joc, deprinderi de muncă;
formează motivarea şi interesele profesionale ale copiilor, în corespundere cu particularităţile de vîrstă  şi starea sănătăţii lor.
12. Organele de ocrotire a sănătăţii, în limitele competenţei lor:
depistează, în urma examenelor medicale de profilaxie, efectuate regulat, copiii şi adolescenţii  (elevii din instituţiile de învăţămînt), care prezintă devieri de sănătate, apreciază nivelul lor de utilitate profesională;
organizează activităţi de întremare a sănătăţii, consultarea medico-profesională, ţinînd cont de contraindicaţiile medicale ale unui sau altui mod de activitate, fac recomandările de rigoare privind alegerea optimă a profesiei/ tipului de ocupaţie profesională;
efectuează controlul medical pentru a stabili efectele educaţiei prin muncă şi instruirii copiilor şi adolescenţilor în procesul pregătirii profesionale;
asigură realizarea măsurilor cu caracter de profilaxie, în primul rînd în mediul persoanelor din grupul de risc sporit, controlează îndeplinirea lor;
organizează împreună cu serviciile de ocupare a forţei de muncă, cu serviciile de susţinere psihologică a populaţiei centre de consultaţii medicale permanente sau temporare