HGA51/2002
ID intern unic: 302632
Версия на русском

Republica Moldova

GUVERNUL

HOTĂRÎRE Nr. 51
din 23.01.2002

despre aprobarea Concepţiei naţionale privind
protecţia copilului şi a familiei

Publicat : 31.01.2002 în Monitorul Oficial Nr. 17-19 art Nr : 121

Abrogată prin HG796 din 25.10.12, MO228/31.10.12 art.858

În scopul promovării eficiente a politicii statului în vederea îmbunătăţirii calităţii vieţii copilului şi a familiei, Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Concepţia naţională privind protecţia copilului şi a familiei (se anexează).

2. Ministerele şi departamentele, organele administraţiei publice locale, instituţiile de educaţie şi protecţie a copiilor vor asigura realizarea prevederilor prezentei Concepţii.

Prim-ministru

al Republicii Moldova Vasile TARLEV

Contrasemnată:

Ministrul muncii

şi protecţiei sociale Valerian Revenco

Ministrul învăţămîntului Ilie Vancea

Ministrul sănătăţii Andrei Gherman

Ministrul finanţelor Mihail Manoli

Ministrul justiţiei Ion Morei

Chişinău, 23 ianuarie 2002.

Nr. 51.

Aprobată

prin Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr. 51

din 23 ianuarie 2002

CONCEPŢIA NAŢIONALĂ PRIVIND PROTECŢIA

COPILULUI ÎI A FAMILIEI

Dispoziţii generale

Începînd cu anul 1990 Republica Moldova suportă consecinţele procesului de tranziţie de la economia centralizată spre o economie de piaţă, ceea ce a rezultat în stagnare economică, creşterea inegalităţii veniturilor şi deteriorarea condiţiilor de trai a familiilor şi copiilor. Indicele PIB pe cap de locuitor s-a micşorat de la 462 dolari SUA în 1996 la 350 dolari SUA în 2000, avînd una din cele mai joase valori printre statele spaţiului C.S.I.

Conform Raportului "Dezvoltarea resurselor umane" realizat în 2000, Republica Moldova se află pe locul 102 în acest domeniu, pe cînd alte ţări învecinate, cum ar fi Rom`nia şi Ucraina, deţin poziţia 64 şi respectiv 78. Republica Moldova se află la acest nivel datorită indicilor duratei medii de viaţă şi şcolarizare. Dacă se ia în considerare doar indicele PIB, Republica Moldova se plasează între poziţia 137 şi 141, ceea ce reprezintă nivelul statelor puţin dezvoltate.

Declinul economic a condus la deteriorarea standardelor de viaţă, deprecierea salariilor şi a altor surse de venit, precum şi la limitarea posibilităţilor de angajare în cîmpul muncii.

În anul 2000 salariul mediu a fost de 407 lei, pe cînd valoarea coşului minim de consum era de 945 lei. Cel mai scăzut nivel de remunerare s-a înregistrat în sectorul protecţiei sănătăţii şi asistenţei sociale - 227,6 lei, sectorul agricol - 243,7 lei şi în învăţămînt - 250,3 lei. Un asemenea venit este suficient pentru a acoperi doar 43% din coşul minim de consum.

Situaţia economică precară a generat o migrare considerabilă a populaţiei atît în ţările învecinate, cît şi în ţările Europei de Vest. În ultimii ani aceasta a devenit o modalitate de complimentare a veniturilor familiare. Numărul emigranţilor atît legali, cît şi ilegali a atins în ultimul timp un număr de aproximativ 600 000 oameni. O asemenea stare de lucruri are un impact negativ asupra bunăstării copiilor, pentru că aceştia ajung să fie privaţi de grija părintească şi de mijloace de trai. Adesea copiii sînt lăsaţi în grija bunicilor, vecinilor sau rudelor, mulţi dintre ei suferă de subnutriţie, abandonează şcoala sau ajung în stradă. Copiii emigranţilor ilegali nu se află la evidenţa autorităţilor locale şi astfel cu uşurinţă pot deveni victime ale traficului uman.

Procesul de tranziţie a generat, de asemenea, şi schimbări demografice de proporţii. Între anii 1990 şi 2000, rata natalităţii la 1000 de locuitori a scăzut de la 17,7 la 9,8, în timp ce rata mortalităţii a crescut pînă la 11,5 la 1000 de locuitori.

Pe parcursul acestei perioade eforturile depuse de stat în ceea ce priveşte protecţia socială a familiei şi copilului a diminuat. Criza economică continuă cauzează o permanentă insuficienţă de finanţare a sectorului social, ceea ce la rîndul său conduce la limitarea accesului şi a calităţii serviciilor sociale oferite copiilor şi familiilor (învăţămînt, sănătate, protecţie socială).

Cheltuielile bugetare în sectorul social, incluzînd învăţămîntul public şi sănătatea publică, s-au redus de la 46,7% din totalul cheltuielilor bugetare în 1997 la 27,9% în anul 2000. Aceasta a condus la diminuarea calităţii serviciilor sociale şi accesul limitat la aceste servicii. Conform datelor Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare din 1999, procentajul mediu al persoanelor analfabete în Moldova constituie 10,8% din numărul total al populaţiei. Din acest număr 11,2% sînt copii între 6 şi 16 ani care locuiesc în localităţi rurale.

Păturile sociale defavorizate includ: familiile cu mulţi copii, în special cele din localităţile rurale; familiile cu un singur părinte; familiile lucrătorilor din sectorul agricol şi familiile cu copii invalizi. Familiile numeroase constituie una din categoriile cele mai vulnerabile, iar familiile cu doi copii sînt expuse în cea mai mare măsură riscului de pauperizare.

Declinul brusc al educaţiei în copilăria fragedă constituie unul din evidentele efecte negative ale perioadei de tranziţie. Circa 89% din copiii cu vîrsta cuprinsă între 1 şi 5 ani nu frecventează grădiniţele de copii, ceea ce înseamnă că aceştia nu au acces la programe educaţionale pentru vîrstă fragedă. Pe de altă parte, doar 56,7% din copii cu vîrsta cuprinsă între 5 la 7 ani frecventează clasele pregătitoare preşcolare.

Criza economică alături de criza valorilor sociale au repercusiuni asupra unităţii familiale. În prezent un număr de 117 200 familii au un singur părinte, iar în 13 400 de familii copiii beneficiază de îngrijirea doar a unui singur părinte completată de îngrijirea din partea bunicilor. Alcoolismul, dependenţa de droguri, traficul de fiinţe umane şi prostituţia, violenţa în familie afectează din ce în ce mai mult bunăstarea copilului şi a familiilor.

Impactul combinat al sărăciei şi al investiţiilor neadecvate în sectorul social au slăbit capacitatea familiilor de a-şi ocroti copiii, cauzînd creşterea numărului de copii cu necesităţi speciale, în mod deosebit abandonaţi, fără adăpost, abuzaţi, neglijaţi, copiii aflaţi în conflict cu legea, dependenţi de droguri şi alcool. Familia s-a detaşat în mare măsură de grijile sănătăţii fizice, morale şi intelectuale ale propriilor copii, care erau anterior preluate de stat.

Astfel, numărul copiilor care necesită asistenţă specială, este în creştere permanentă. Sistemul public al protecţiei sociale oferă doar soluţii bazate preponderent pe asistenţa instituţionalizată.

Conform datelor Departamentului de Statistică şi Sociologie, actualmente în Republica Moldova sînt 1 107 176 de copii cu vîrsta de pînă la 18 ani, dintre aceştia circa 14 mii sînt în îngrijire instituţională. În cea mai mare măsură riscului de instituţionalizare sînt supuşi copiii orfani şi cei îngrijiţi de un singur părinte, copiii abandonaţi, cei cu dezabilităţi fizice şi mintale. În majoritatea cazurilor copiii, suferind de diferite deficienţe, nu beneficiază de asistenţă medicală, reabilitare psihologică sau pedagogică. Preponderent asistenţa acordată acestor copii este bazată pe forma instituţionalizării.

O altă problemă este lipsa alternativelor educaţionale pentru copii şi familie şi scăderea calităţii serviciilor de educaţie. Lipsa de relevanţă a programului şcolar şi faptul că copiii părăsesc sistemul educaţional fără deprinderile necesare pentru viaţă limitează posibilitatea acestora de a răspunde prompt provocărilor sociale dictate de tranziţie.

În ultimii zece ani politicile sociale nu au reflectat schimbările substanţiale în societate şi nu au corespuns în mod adecvat necesităţilor actuale atît economice cît şi sociale. Sistemul instituţional şi juridic nu sînt în stare să facă faţă problemelor apărute recent. Măsurile de prevenţie şi capacitatea de a ameliora riscurile familiei şi copilului la diferite etape sînt apreciate ca fiind limitate.

Problemele principale ale sistemului de protecţie a familiei şi copilului sînt următoarele:

politica naţională inadecvată privind ocrotirea familiei şi a copilului;

sistemul instituţional de protecţie a familiei şi copilului este fragmentat, responsabilitatea fiind împărţită între mai multe autorităţi la nivel central şi local;

cadrul juridic al protecţiei copilului şi familiei nu asigură aplicarea deplină a prevederilor Convenţiei cu privire la drepturile copilului. Multe legi poartă caracter declarativ, iar mecanismele de aplicare a acestora sînt subdezvoltate;

insuficienţa capacităţilor manageriale şi profesionale în cadrul sistemului de protecţie a copilului şi familiei;

resursele umane şi financiare sînt utilizate în mod ineficient şi sînt caracterizate prin norme şi proceduri administrative rigide;

lipsa unui parteneriat eficient între instituţiile de stat şi organizaţiile non-guvernamentale în problemele protecţiei copilului şi familiei;

inexistenţa unor criterii de identificare a copiilor şi familiilor vulnerabile;

nivelul subdezvoltat al reţelei de servicii sociale adresate copilului şi familiei, după cum nu sînt adoptate nici standarde de calitate;

Dat fiind situaţia creată, familiile sînt lăsate fără sprijin efectiv în ceea ce priveşte problemele şi nevoile specifice ale acestora. O asemenea situaţie indică faptul că există o necesitate stringentă în a promova o concepţie strategică privind protecţia socială a copilului şi familiei.

Scopul Concepţiei naţionale privind protecţia

copilului şi a familiei (în continuare - Concepţia).

Prezenta Concepţie are drept scop îmbunătăţirea calităţii vieţii copilului şi familiei, în special a celor vulnerabili.

Obiectivele prezentei Concepţii

Prezenta Concepţie are drept obiective:

asigurarea dezvoltării şi realizării politicii de protecţie socială a familiilor şi copiilor la nivel naţional şi local;

promovarea creării unor modele viabile de servicii sociale comunitare;

crearea unui sistem naţional de monitorizare şi evaluare a situaţiei copilului şi familiei;

promovarea participării societăţii civile la protecţia socială pentru copii şi familie;

asigurarea integrării sociale a copiilor cu necesităţi speciale;

dezvoltarea capacităţilor familiei şi a comunităţii de a preveni riscurile sociale.

Principiile de bază ale prezentei Concepţii

Prezenta Concepţie se conduce de următoarele principii:

principiul "interesului suprem al copilului" (asigurarea dreptului copilului de a avea o familie, integrarea în familie şi societate şi promovarea unui mediu de tip familial);

principiul non-discriminării şi al egalităţii posibilităţilor (urban/rural, minorităţi naţionale, sex);

principiul parteneriatului social, interacţiunii intersectoriale şi interdisciplinare;

principiul flexibilităţii (ajustării în funcţie de necesităţi, resurse bugetare disponibile);

principiul descentralizării acordării de servicii.

Beneficiari

În urma implementării prezentei Concepţii vor beneficia:

familiile cu copii ce riscă abandonul, abuzul, neglijarea, exploatarea sau instituţionalizarea;

familiile cu copii în extremă sărăcie;

copiii orfani, privaţi de îngrijire părintească şi copiii asistaţi instituţional;

copiii cu dezabilităţi, copiii infectaţi cu HIV/SIDA;

tinerii aflaţi în conflict cu legea şi copiii/tinerii cu probleme de comportament;

adolescenţii care părăsesc locurile de instituţionalizare;

familii cu membri - problemă (dependenţi de stupefiante şi alcool).

Domeniile de intervenţie ale prezentei Concepţii

1. Elaborarea de politici:

elaborarea unor strategii şi politici sociale privind protecţia copilului şi a familiei;

revizuirea şi perfecţionarea legislaţiei naţionale, în conformitate cu Convenţia privind drepturile copilului şi alte acte normative internaţionale cu privire la drepturile omului;

crearea unui sistem de monitorizare în vederea asigurării unor reacţii prompte la problemele nou apărute ce afectează familiile;

promovarea implicării societăţii civile în monitorizarea respectării drepturilor copilului şi a familiei.

2. Cadrul instituţional:

evaluarea capacităţilor instituţionale existente implicate în protecţia copilului şi familiei;

dezvoltarea unui cadru instituţional adecvat pentru asigurarea protecţiei copilului şi a familiei.

3. Dezvoltarea resurselor umane:

dezvoltarea unor deprinderi manageriale şi profesionale în vederea perfecţionării serviciilor legate de protecţia copilului şi a familiei;

dezvoltarea deprinderilor şi cunoştinţelor familiilor în vederea îmbunătăţirii nivelului de îngrijire şi instruire a copiilor;

dezvoltarea sistemului de instruire în domeniul asistenţei sociale;

dezvoltarea capacităţilor de planificare, implementare şi monitorizare a factorilor de decizie şi a autorităţilor locale.

4. Resursele financiare:

evaluarea şi revizuirea sistemului de prestaţii sociale şi serviciilor acordate copiilor şi familiilor: criteriile de acordare, eligibilitatea;

elaborarea unui mecanism eficient de monitorizare şi evaluare a asistenţei extinse acordate, în vederea asigurării flexibilităţii modului de utilizare a resurselor financiare.

5. Serviciile comunitare:

elaborarea unei baze de date pentru monitorizarea situaţiei copiilor cu necesităţi speciale şi a familiilor ce prezintă riscuri;

planificarea şi dezvoltarea unor servicii comunitare cost - efective în scopul prevenirii riscurilor sociale;

elaborarea unor strategii de prevenire a instituţionalizării copiilor şi de reintegrare socială a copiilor ce beneficiază de asistenţă instituţionalizată;

dezvoltarea şi susţinerea autorităţilor locale pentru protecţia drepturilor copiilor şi a ONG-urilor care activează în domeniul promovării familiei ca cel mai prielnic mediu pentru dezvoltarea copilului.

Modalităţi de implementare a prezentei Concepţii

La nivel naţional - dezvoltarea politicilor sociale, programelor naţionale şi cadrului juridic, precum şi a mecanismelor de aplicare a legislaţiei, dezvoltarea capacităţilor manageriale, de planificare şi monitorizare.

La nivel local - dezvoltarea capacităţilor umane şi instituţionale; implementarea politicilor sociale bazate pe probleme şi necesităţi locale.

Acordarea de servicii - dezvoltarea deprinderilor manageriale şi profesionale pentru crearea unor servicii sociale integrate îndreptate spre:

prevenirea riscurilor sociale;

asistenţa familiilor privind dezvoltarea copiilor la vîrsta timpurie;

reabilitarea socială;

asistenţa alternativă de educaţie şi îngrijire a copiilor instituţionalizaţi.

Societatea civilă - dezvoltarea unor reţele locale de ONG-uri:

întărirea rolului participativ al comunităţii;

promovarea capacităţii familiei/comunităţii de îngrijire şi educaţie a copilului.

Managementul

Coordonarea, integrarea şi monitorizarea activităţilor legate de implementarea unei politici sociale reprezintă nişte aspecte esenţiale, deoarece diverse instituţii publice sînt implicate în mod diferit în problemele protecţiei sociale.

De o importanţă crucială este şi interacţiunea între nivelul naţional şi cel local. În contextul reformei administrativ-teritoriale desfăşurate în prezent, procesul de descentralizare şi întărire a capacităţilor locale sînt esenţiale pentru dezvoltarea unor servicii şi a unui cadru instituţional mult mai adecvat.

Mai multe ministere împart responsabilităţile privind protecţia copiilor şi familiilor. Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale este responsabil pentru politicile sociale şi protecţia socială a copiilor şi familiilor. Ministerul Sănătăţii este responsabil de problemele copiilor abandonaţi şi rămaşi fără protecţia părintească de la naştere pînă la vîrsta de 6 ani. Ministerul Învăţămîntului poartă răspundere pentru copiii rămaşi fără ocrotirea părintească cu vîrstă mai mare de 3 ani, în ceea ce priveşte interesele şi serviciile de asistenţă în cadrul instituţiilor din sistem sau aşezămintelor alternative.

Consiliul Naţional privind Protecţia Drepturilor Copilului reprezintă organul coordonator intersectorial, responsabil de implementarea activităţilor privind protecţia familiei şi copilului.

Se recomandă ca în calitate de instituţie de coordonare Consiliul Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului să asigure:

elaborarea şi implementarea politicii sociale privind protecţia copilului şi familiei;

monitorizarea respectării Convenţiei ONU privind drepturile copilului şi a Convenţiei de eliminare a tuturor formelor de discriminare asupra femeilor;

supravegherea şi coordonarea activităţilor la nivel de judeţ în domeniul protecţiei copilului şi familiei;

cooperarea şi coordonarea activităţilor cu agenţiile, donatorii şi ONG-urile internaţionale ce activează în domeniu.

Pentru asigurarea implementării eficiente a activităţilor prevăzute în planul de lucru şi deciziilor Consiliului Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului va fi creat un Secretariat permanent cu funcţii executive/operaţionale.

Secretariatul va sprijini activitatea grupurilor de lucru, create în cadrul CNPDC, care vor acorda asistenţa necesară şi interacţiunea cu instituţiile de stat şi partenerii non-guvernamentali implicaţi în activitatea de protecţie a copilului şi familiei.

Consiliul Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului va conlucra şi va coordona activităţile cu grupul operativ al donatorilor.

Termenele de implementare a prezentei Concepţii

Prezenta Concepţie va include un Plan de acţiuni pentru anul 2002, bazat pe finanţare din partea statului, precum şi din partea donatorilor, conform anexei.

Prezenta Concepţie va fi dezvoltată în următorii cinci ani şi suplimentată cu un plan de acţiuni privind protecţia copilului şi a familiei pe anii 2003 - 2007.

Secretariatul Permanent al Consiliului Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului va fi creat pînă în luna martie 2002, cu sprijinul financiar al statului şi donatorilor.

Anexă

la Concepţia naţională privind

protecţia copilului şi familiei

Plan de acţiuni pe anul 2002

Domeniul de intervenţie: CADRUL LEGISLATIV

Obiectul general: ÎMBUNÎTÎŢIREA / ARMONIZAREA CADRULUI LEGISLATIV

Acţiuni de realizare	Termenul executării	Responsabilii	Sursa de finanţare
1	2	3	4
Elaborarea Legii cadru în asistenţa socială	Pe parcursul anului	Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Consiliul Naţional pentru Protecţia drepturilor Copilului	În limita alocaţiilor preconizate pentru scopurile în cauză
Elaborarea proiectului de Lege privind alocaţiile pentru familie cu copii	TrimestrulIV	Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Finanţelor	În limita alocaţiilor preconizate pentru scopurile în cauză
Modificarea Legii privind drepturile copilului	TrimestrulIII	Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Finanţelor, Ministerul Învăţămîntului, Ministerul Sănătăţii, UNICEF, Centrul pentru Drepturile Omului	În limita alocaţiilor preconizate pentru scopurile în cauză
Modificarea şi completarea Codului Familiei, reeşind din practica aplicării acestuia	TrimestrulII	Ministerul Justiţiei, Centrul pentru Drepturile Omului	În limita alocaţiilor preconizate pentru scopurile în cauză
Elaborarea standardelor serviciilor sociale acordate copiilor prin diferite forme de îngrijire şi întreţinere	Pe parcursul anului	Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Finanţelor, Ministerul Învăţămîntului, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Economiei, Ministerul Afacerilor Interne, UNICEF, Centrul pentru Drepturile Omului	În limita alocaţiilor preconizate pentru scopurile în cauză, donatorii străini
Elaborarea de regulamente-tip pentru funcţionarea tuturor instituţiilor de îngrijire şi educaţie alternativă a copiilor inclusiv: Regulamentul de activitate a Casei de copii de tip familie în redacţie nouă: Regulamentul-tip privind instituţiile rezidenţiale pentru copii	Pe parcursul anului	Ministerul Învăţămîntului, Ministerul Finanţelor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale	În limita alocaţiilor preconizate pentru scopurile în cauză
Modificarea Regulamentului organelor de tutelă şi curatelă	Pe parcursul anului	Ministerul Învăţămîntului, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale	În limita alocaţiilor preconizate pentru scopurile în cauză
Încheierea acordurilor bilaterale cu alte state în vederea cooperării în domeniul protecţiei copiilor	Pe parcursul anului	Consiliul Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Ministerul Afacerilor Interne	În limita alocaţiilor preconizate pentru scopurile în cauză

Domeniul de intervenţie: CADRUL INSTITUŢIONAL

Obiectul general: DEZVOLTAREA ŞI ÎNTĂRIREA CAPACITĂŢILOR INSTITUŢIONALE

Acţiuni de realizare	Termenul executării	Responsabilii	Sursa de finanţare
1	2	3	4
Întărirea capacităţilor executive ale Consiliului Naţional pentru Protecţia Copilului prin instituirea unui secretariat permanent	TrimestrulI	Consiliul Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului, UNICEF	UNICEF, FISM, DFID
Întărirea activităţii consiliilor judeţene pentru protecţia drepturilor copilului prin instituirea a 2 posturi de experţi permanenţi în domeniu	TrimestrulII	Consiliul Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Consiliul judeţean pentru protecţia drepturilor copilului	Din contul bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale
Crearea consiliilor locale pentru protecţia drepturilor copilului	TrimestrulIII	Autorităţile publice locale	În baze obşteşti

Domeniul de intervenţie: REURSE UMANE

Obiectul general: DEZVOLTAREA REURSELOR UMANE

Acţiuni de realizare	Termenul executării	Responsabilii	Sursa de finanţare
1	2	3	4
I. Pregătirea profesională a asistenţilor sociali (asistenţi sociale pentru lucrul cu familia, copii şi tineret, de probaţiune, cu persoane cu disabilităţi, persoane în etate , pentru instituţiile medicale etc.)Pregătirea asistenţilor sociali şi managerilor în sfera socială la nivel universitar:a) locuri bugetare pentru asistenţi sociali - 100 locurib) Instruirea la distanţă pregătirea postuniversitară: masterat, doctorat	Începînd cu 2002	Ministerul Economiei, Ministerul Învăţămîntului, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Finanţelor, Universitatea de Stat din Moldova, Academia de Studii Economice din Moldova, Universitatea Pedagogică "Ion Creangă", Universitatea Pedagogică "Aleco Russo"	În limita mijloacelor bugetare, din contul locurilor bugetare de la alte specialităţi, prin redactarea mijloacelor financiare
II. Recalificarea profesională a asistenţilor sociali - 3000 persoane (pregătirea specialiştilor ce vor recalifica asistenţii sociali)	Începînd cu 2002 (anual-600 locuri)	Universitatea Pedagogică "Ion Creangă", Universitatea Pedagogică "Aleco Russo"	UNICEF, Sida, FISM
III. Pregătirea profesională a asistenţilor sociali:- şcoli de vară, training-tur;- Stagieri pentru profesori, studenţi;- conferinţe, seminare;- întruniri interdisciplinare;- cursuri de recalificare;- Curriculum pentru studenţi	Începînd cu 2002	Ministerul Economiei, Ministerul Învăţămîntului, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Finanţelor, Universitatea Pedagogică "Ion Creangă", Universitatea Pedagogică "Aleco Russo"	Din mijloace extrabugetare şi sponsorizări
IV. Promovarea profesiei de asistent social:- mass - media- seminare- elaborarea şi publicarea buletinului informativ "Asistenţa socială"- elaborarea Codului Deontologic- susţinerea Asociaţiei Profesionale a Asistenţilor Sociali- efectuarea cercetărilor şi a sondajelor sociologice în domeniul asistenţei sociale: c) delicvenţa juvenilă;- amplasarea asistenţilor sociali în cîmpul muncii	Începînd cu 2002	Universitatea de Stat din Moldova, Academia de Studii Economice din Moldova, Universitatea Pedagogică "Ion Creangă", Universitatea Pedagogică "Aleco Russo"	Din mijloace extrabugetare şi sponsorizări

Domeniul de intervenţie: REURSE FINANCIARE

Obiectul general: ESTIMAREA ŞI REALOCAREA REURSELOR FINANCIARE

Acţiuni de realizare	Termenul executării	Responsabilii	Sursa de finanţare
1	2	3	4
Elaborarea instrumentelor de monitorizare şi evaluare a situaţiei copilului şi familiei:- monitorizarea sărăciei- monitorizarea drepturilor copilului şi a familiei	Pe parcursul anului	Consiliul Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Centrul pentru Drepturile Omului	UNICEF, Organizaţiile DFID şi SIDA

Domeniul de intervenţie: SERVICII COMUNITARE

Obiectul general: DEZVOLTAREA NOMENCLATORULUI SERVICIILOR COMUNITARE COST-EFECTIVE

Tipuri de servicii	Termenul executării	Responsabilii	Sursa de finanţare
1	2	3	4
1. Centre comunitare de asistenţă socială a familiei şi copilului	Începînd cu 2002	Autorităţile administraţiei publice locale, UNICEF, Fondul de investiţii Sociale din Moldova, Trustul European pentru Copii, Organizaţia SIDA	Din contul bugetelor administrativ-teritoriale, surse extrabugetare şi sponsorizări
2. Centre comunitare pentru copii şi tineri	Începînd cu 2002	Autorităţile administraţiei publice locale, UNICEF, Fondul de investiţii Sociale din Moldova, Trustul European pentru Copii, Organizaţia SIDA	Din contul bugetelor administrativ-teritoriale, surse extrabugetare şi sponsorizări
3. Centre de zi:- pentru copii cu disabilităţi;- pentru copii cu comportament deviat;- pentru copiii străzii;- pentru dezvoltarea timpurie a copiilor	Începînd cu 2002	Autorităţile administraţiei publice locale, UNICEF, Fondul de investiţii Sociale din Moldova, Trustul European pentru Copii, Organizaţia SIDA	Din contul bugetelor administrativ-teritoriale, surse extrabugetare şi sponsorizări
4. Centre de plansament temporar:- tip familial;- materiale; - de crize pentru persoane abuzate;- de diagnosticare şi recuperare timpurie;- de reintegrare post- instituţionale şi penitenciare;- locuinţa sociale	Începînd cu 2002	Autorităţile administraţiei publice locale, UNICEF, Fondul de investiţii Sociale din Moldova, Trustul European pentru Copii, Organizaţia SIDA	Din contul bugetelor administrativ-teritoriale, surse extrabugetare şi sponsorizări
5. Servicii specializate (HIV/SDIDA, boli sexul transmisibile, narcomanie):- centre de reabilitare pentru persoane victime ale traficului	Începînd cu 2002	Autorităţile administraţiei publice locale, UNICEF, Fondul de investiţii Sociale din Moldova, Trustul European pentru Copii, Organizaţia SIDA	Din contul bugetelor administrativ-teritoriale, surse extrabugetare şi sponsorizări
6. Cantine sociale	Începînd cu 2002	Autorităţile administraţiei publice locale, UNICEF, Fondul de investiţii Sociale din Moldova, Trustul European pentru Copii, Organizaţia SIDA	Din contul bugetelor administrativ-teritoriale, surse extrabugetare şi sponsorizări