Abrogată prin HG1103 din 29.09.08, MO180-181/03.10.08 art.1107

Pentru a corela reforma desfăşurată în domeniul construcţiei locative şi exploatării fondului de locuinţe cu actualul proces de organizare şi stabilizare a economiei naţionale,

1. Se aprobă concepţia locativă naţională, înaintată de Departamentul Arhitecturii şi Construcţiilor (se anexează).

2. Departamentul Arhitecturii şi Construcţiilor, Ministerul Economiei Ministerul Finanţelor, Ministerul Servicilor Cominale şi Exploatării Fondului de Locuinţe, Ministerul Justiţiei, în comun cu ministerele şi departamentele interesate, să elaboreze şi să prezinte Guvernului în semestrul doi al anului 1994 programul de acţiuni, susceptibile să asigure realizarea efectivă a sus-numitei Concepţii.

Sfera locativă reprezintă o componentă de maximă importanţă a economiei Republicii Moldova, care are o valoare determinată în realizarea cu succes a actualei reforme social-economice.

În sectorul locativ starea de criză este, în fond, consecinţa proceselor obiective, generate de trecerea treptată de la reglementarea drastică a sferei productive de către stat la economia de piaţă, precum şi de renunţarea statului la rolul de investitor-monopolist.

Devalorizate rapid prin creşterea spontană a preţurilor la lucrările şi materialele de construcţie şi prin intensificarea proceselor inflaţiei, investiţiile capitale ale statului şi întreprinderilor, prevăzute pentru realizarea programelor sociale, au devenit evident insuficiente. În rezultat, în ultimii ani a scăzut brusc procentul locuinţelor de stat date în exploatare, s-a redus considerabil capacitatea populaţiei de a-şi procura locuinţe şi a-şi construi case individuale de locuit.

Gospodăria comunală şi de locuinţe, întreţinută în principal din contul dotărilor statului, s-a pomenit în urma reducerii acestora şi a liberalizării preţurilor într-o situaţie critică. Practic, nu se mai acordă atenţia cuvenită modernizării şi reconstrucţiei fondului locativ existent, ceea ce a condus la uzura morală şi învechirea înainte de termen a multor clădiri.

Pînă nu demult construcţia locativă era considerată drept un segment al sferei neproductive, iar locuinţele - drept obiecte gratuite ce sînt repartizate reglementat, fără a avea, în fond, statul de marfă, adică de bunuri produse pentru a fi comercializate.

Subaprecierea rolului sectorului locativ în cadrul realizării transformărilor economice generale a condus practic la excluderea din reformă a unei părţi considerabiledin patrimoniul republicii.Deficitul locuinţelor continuă să rămînă o problemă strigentă, care poate afecta bunăstarea cetăţenilor, cît şi stabilitatea social-politică a statului.

Fiecare a treia familie de orăşeni stă la evidenţă în rîndul pentru ameliorarea condiţiilor de trai, iar fiecare a zecea este inclusă în acest rînd de peste 10 ani.

Metodele tradiţionale, cînd statul îşi asumă întegral grija pentru asigurarea cu spaţiu locativ a tuturor categoriilor de cetăţeni, acordîndu-le locuinţe gratuite, în condiţiile economiei de piaţă nu mai pot fi folosite.

adoptarea actelor legislative privind structura şi funcţiile organelor autoadministrării locale, proprietatea funciară, activitatea investiţională, privatizarea fondului locativ;

necesitatea strămutării unor contingente de populaţie în teritorii ecologic curate, nepericlitate de alunicări de teren, inundaţii şi alte calamităţi;

nivelul redus de confort şi amenajare al fondului locativ existent, starea nesatisfăcătoare a infrastructurii lui tehnice şi sociale;

neconformitatea structurii construcţiei locative cu cerinţele actuale privind tipurile de clădiri, numărul de nivele, precum şi tipurile de apartamente, cerinţe ce impun amplasamentul optim al locuinţelor separate pentru fiecare familie şi utilizarea maximă a specificului construcţiei fiecărei formaţiuni locative;

existenţa unui număr considerabil de apartamente extrem de învechite şi avariate (mai cu seamă în oraşe), care necesită o reconstrucţie sau renovare complexă;

practicarea unor noi forme de activitate economică individuală, care impun o nouă concepţie privind formarea mediului habitual în ansamblu şi organizarea construcţiei locative în special.

1. Scopul noii politici locative naţionale constă în asigurarea dreptului fiecărui cetăţean de a-şi alege modul cel mai convenabil de soluţionare a problemelor sale locative.

2. Baza acestei politici o constituie separarea distinctă a funcţiilor ce le revin statului şi persoanelor juridice şi fizice în conducerea şi finanţarea procesului de construcţie, reconstruire şi exploatare a fondului locativ.

garanţiile constituţionale privind asigurarea gratuită cu locuinţe a păturilor social-vulnerabile ale populaţiei, cele privind procurarea locuinţei, diversitatea şi egalitatea în faţa legii a tuturor formelor de proprietate asupra locuinţelor, dreptul cetăţenilor de a-şi alege modul convenabil de satisfacere a necesităţilor ce ţin de locuinţă şi de a dispune de ea liber şi în conformitate cu legislaţia în vigoare;

perfecţionarea şi crearea noilor sisteme financiar-creditare şi fiscale în sfera construcţiei locative (acordarea creditelor de gaj şi ipotecare a împrumuturilor, crearea unei noi reţele ramificate de bănci investiţionale);

asigurarea egalităţii în drepturi a tuturor pesoanelor fizice şi juridice, care desfăşoară activităţi în construcţia locativă;

formarea pieţei produselor de proiect şi antrepriză în construcţie, a materialelor de construcţie, mecanismelor, construcţiilor şi tehnologiilor;

soluţionarea problemelor locative pe bază de plată, prin dezvolatarea sistemului de acordare de subvenţii şi credite populaţiei;

trecerea de la principiul repartizării cu titlu gratuit a locuinţelor la principiul comercializării acestora pe piaţa de locuinţe;

modificarea structurii fondului locativ şi construcţiei locative în corespundere cu diverse surse de finanţare şi reorganizarea procesului investiţional;

a) bugetului de stat şi al celui municipal (orăşenesc, raional, local) pentru asigurarea cu locuinţe a persoanelor, care beneficiază în mod legal de protecţie socială în această sferă;

dezvoltarea construcţiei locative de către fiecare raion şi oraş, în volumele prevăzute de programele regionale şi în conformitate cu programul general republican, care urmează să fie elaborat;

dezvoltarea gospodăriei comunale şi de locuinţe din contul mijloacelor obţinute din realizarea contractelor de deservire a locuinţelor de diverse forme de proprietate; adoptarea normativelor de spaţiu locativ pentru un membru al familiei (pentru cetăţenii ce se bucură de protecţie socială în sfera locativă), diferenţiat pentru fiecare localitate, ţinîndu-se seama de normativele sanitare stabilite;

achitarea diferenţiată a plăţii pentru locuinţele municipale în funcţie de locul amplasării, în perimetrul oraşului sau orăşelului, a casei sau apartamentului în cauză, de tipul locuinţei, gradul de confort şi de alţi factori;

aplicarea unor noi criterii în reglementarea evidenţei şi repartizării locuinţelor pentru cetăţenii ce se bucură de protecţie socială în sfera locativă, atribuirii terenurilor pentru construcţia individuală şi introducerea sistemului de asigurare a locuinţelor;

crearea cadrului legislativ şi normativ necesar, susceptibil să asigure bazele de drept şi garanţiile subiectelor în raporturile ce ţin de locuinţe, precum şi metodele economice corespunzătoare pentru reglementarea acestor raporturi.

6. Pentru a realiza revirimentul preconizat al politicii locative naţionale în ceea ce priveşte aspectul arhitectural-urbanistic al locuinţei se prevede:

stoparea extinderii teritoriale a oraşelor mari prin reducerea construcţiei industriale, suspendarea construcţiei ecologic defavorabile dezvoltarea intensivă a oraşelor mici şi medii, instituirea plăţilor diferenţiale pentru teritoriile amplasamentelor şi plăţilor corespunzătoare pentru dezvoltarea infrastructurii inginereşti, ameneajarea şi crearea zonelor verzi în localităţi;

asigurarea dezvoltării prioritare a oraşelor mici, mijlocii şi localităţilor rurale în baza stimulării economice de către stat a acestui proces şi extinderii autogestiunii economice, în primul rînd, în construcţia locativă;

păstrarea şi realizarea zonelor istorice de ansambluri locative, reconstruirea şi restaurarea monumentelor de arhitectură locativă, de istorie şi cultură;

compactizarea parţială (pentru a obţine un supliment de suprafaţă locativă) a teritoriilor raioanelor şi microraioanelor existente, asigurate cu reţele tehnice, modernizarea blocurilor locative construite conform proiectelor seriilor vechi, precum şi supraetajarea unor imobile de locuit atunci cînd posibilităţile tehnice existente permit acest lucru;

a unor metode şi procedee noi de formare a ansamblurilor locative cu un număr redus de nivele (cu densitate înaltă, tip terasă, grupată, tip "conac" etc.);

a caselor pentru familiile constituite din două-trei generaţii, familii cu mulţi copii, familii de afini, bătrîni, invalizi etc.;

a unor spaţii pentru întreprinderile mici familiale cu activităţi în sfera socială (oficii, magazine, cafenele, hoteluri, ateliere de deservire etc.), încorporate în imobilele locative;

deferenţierea prescripţiilor urbanistice privind caracteristicile teritoriale ale soluţiilor de sistematizare spaţială şi cele estetice ale ansamblurilor locative, ţinîndu-se cont de tradiţiile locale şi dimensiunile formaţiunilor locative.

elaborarea normelor şi standardelor de stat pentru construcţia diverselor tipuri de clădiri, ţinîndu-se seama de condiţiile locale din raioanele republicii;

reconsiderarea şi crearea unei baze normative naţionale pentru proiectarea şi construcţia locativă, ajustată la normele şi prescripţiile europene;

elaborarea regulamentului cu privire la modul de concepere şi realizare a programelor locale de construcţie a locuinţelor;

diferenţierea mărimii loturilor de lîngă casă pentru localităţile urbane şi rurale în funcţie de valoarea teritoriului;

soluţionarea în fiecare localitate, în mod individual, a problemelor privind valorificarea teritoriilor noi, structura construcţiei conform numărului de nivele, tipurilor de apartamente şi dimensiunilor formaţiunilor locative, inclusiv a problemelor ce ţin de protecţia contra zgomotului;

ridicarea tuturor restricţiilor neîntemeiate privitor la dotările tehnice şi nivelul de confort al casei individuale de locuit;

corectarea planurilor generale ale oraşelor şi proiectelor de amplasare a construcţiilor, avîndu-se în vedere dezvoltarea prioritară a construcţiei caselor de locuit cu un număr redus şi mediu de nivele, a caselor tip "conac", menţinerea, modernizarea şi amenajarea tehnică a teritoriilor cu construcţii individuale.

7. Modificarea structurii construcţiei locative (pe măsura realizării politicii locative) în conformitate cu tipurile de clădiri, numărul de nivele şi schemele constructiv-tehnologice, sporirea volumelor şi accelerarea ritmurilor construcţiei comportă:

aplicarea unor sisteme constructive cu înaltă fiabilitate a construcţiilor, care asigură stabilitatea blocurilor de locuit în condiţiile de seismicitate sporită, precum şi în caz de alte calamităţi naturale;

trecerea treptată de la betonul armat prefabricat, care este unul din materialele de bază în actuala construcţie locativă, la materialele locale tradiţionale (blocuri din calcar tăiat, cărămidă, cărămidă crudă etc.), materiale şi articole moderne (panouri uşoare de pereţi, termoizolante efective, articole din diverse deşeuri industriale etc.);

reorientarea bazei de producere a construcţiei locative de stat şi industriei materialelor de construcţie în vederea fabricării construcţiilor pentru casele de locuit cu un număr mic şi mediu de nivele, satisfacerii cerinţelor cetăţenilor în ceea ce priveşte materialele şi articolele de construcţie pentru înălţarea caselor de locuit cu un nivel înalt de confort, precum şi în vederea producerii construcţiilor, articolelor, semifabricatelor, materialelor de finisare şi echipare tehnică, ce ar permite formarea ansamblurilor de aşezări cu noi caracteristici arhitectural-urbanistice şi constructive.

8. Una din direcţiile principale în construcţia şi exploatarea imobilelor de locuit, instalaţiilor şi reţelelor tehnice o constituie reducerea consumului de energie şi resurse materiale din contul:

ridicării nivelului de protecţie termică a construcţiei caselor de locuit (a perieţilor exteriori şi închiderilor translucide);

împlementării unor noi materiale şi articole de construcţie efectivă şi reducerii pierderilor de energie la fabricarea lor industrială;

dotării apartamentelor cu echipament tehnic modern, inclusiv cu dispozitive de măsurare (contoare de apă, de căldură, de gaze), însuşirea procesului de fabricare a noilor materiale de utilaje tehnico-sanitare;

introducerii în unele aşezări şi clădiri a sistemelor autonome de asigurare tehnică compacte, ecologic pure, asigurării construcţiei locative individuale cu sisteme tehnice autonome;

soluţionării chestiunilor ce ţin de exploatarea sistemelor tehnice existente şi cele nou-construite în oraşe şi orăşele.

HGA594/1994 ID intern unic: 303268 Версия на русском	Fişa actului juridic
Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 594 din 05.08.1994
cu privire la aprobarea Concepţiei locative naţionale
Publicat : 02.09.1994 în Monitorul Oficial Nr. 2 art Nr : 18
Abrogată prin HG1103 din 29.09.08, MO180-181/03.10.08 art.1107 Pentru a corela reforma desfăşurată în domeniul construcţiei locative şi exploatării fondului de locuinţe cu actualul proces de organizare şi stabilizare a economiei naţionale, Guvernul Republicii Moldova H O T Ă R Ă Ş T E: 1. Se aprobă concepţia locativă naţională, înaintată de Departamentul Arhitecturii şi Construcţiilor (se anexează). 2. Departamentul Arhitecturii şi Construcţiilor, Ministerul Economiei Ministerul Finanţelor, Ministerul Servicilor Cominale şi Exploatării Fondului de Locuinţe, Ministerul Justiţiei, în comun cu ministerele şi departamentele interesate, să elaboreze şi să prezinte Guvernului în semestrul doi al anului 1994 programul de acţiuni, susceptibile să asigure realizarea efectivă a sus-numitei Concepţii. PRIM-MINISTRU AL REPUBLICII MOLDOVA Andrei SANGHELI Chişinău, 5 august 1994 nr. 594 Aprobată prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.594 din 5 august 1994 CONCEPŢIA LOCATIVĂ NAŢIONALĂ I. Argumentarea revirimentului politicii locative naţionale Sfera locativă reprezintă o componentă de maximă importanţă a economiei Republicii Moldova, care are o valoare determinată în realizarea cu succes a actualei reforme social-economice. În sectorul locativ starea de criză este, în fond, consecinţa proceselor obiective, generate de trecerea treptată de la reglementarea drastică a sferei productive de către stat la economia de piaţă, precum şi de renunţarea statului la rolul de investitor-monopolist. Devalorizate rapid prin creşterea spontană a preţurilor la lucrările şi materialele de construcţie şi prin intensificarea proceselor inflaţiei, investiţiile capitale ale statului şi întreprinderilor, prevăzute pentru realizarea programelor sociale, au devenit evident insuficiente. În rezultat, în ultimii ani a scăzut brusc procentul locuinţelor de stat date în exploatare, s-a redus considerabil capacitatea populaţiei de a-şi procura locuinţe şi a-şi construi case individuale de locuit. Gospodăria comunală şi de locuinţe, întreţinută în principal din contul dotărilor statului, s-a pomenit în urma reducerii acestora şi a liberalizării preţurilor într-o situaţie critică. Practic, nu se mai acordă atenţia cuvenită modernizării şi reconstrucţiei fondului locativ existent, ceea ce a condus la uzura morală şi învechirea înainte de termen a multor clădiri. Pînă nu demult construcţia locativă era considerată drept un segment al sferei neproductive, iar locuinţele - drept obiecte gratuite ce sînt repartizate reglementat, fără a avea, în fond, statul de marfă, adică de bunuri produse pentru a fi comercializate. Subaprecierea rolului sectorului locativ în cadrul realizării transformărilor economice generale a condus practic la excluderea din reformă a unei părţi considerabiledin patrimoniul republicii.Deficitul locuinţelor continuă să rămînă o problemă strigentă, care poate afecta bunăstarea cetăţenilor, cît şi stabilitatea social-politică a statului. Fiecare a treia familie de orăşeni stă la evidenţă în rîndul pentru ameliorarea condiţiilor de trai, iar fiecare a zecea este inclusă în acest rînd de peste 10 ani. Metodele tradiţionale, cînd statul îşi asumă întegral grija pentru asigurarea cu spaţiu locativ a tuturor categoriilor de cetăţeni, acordîndu-le locuinţe gratuite, în condiţiile economiei de piaţă nu mai pot fi folosite. Modificarea politii naţionale locative este condiţionată de asemenea, de: adoptarea actelor legislative privind structura şi funcţiile organelor autoadministrării locale, proprietatea funciară, activitatea investiţională, privatizarea fondului locativ; schimbarea situaţiei demografice, migraţia internă a populaţiei, apariţia şomajului; necesitatea strămutării unor contingente de populaţie în teritorii ecologic curate, nepericlitate de alunicări de teren, inundaţii şi alte calamităţi; restructurarea şi reformarea sistemului de dirijare a complexului economic naţional; nivelul redus de confort şi amenajare al fondului locativ existent, starea nesatisfăcătoare a infrastructurii lui tehnice şi sociale; neconformitatea structurii construcţiei locative cu cerinţele actuale privind tipurile de clădiri, numărul de nivele, precum şi tipurile de apartamente, cerinţe ce impun amplasamentul optim al locuinţelor separate pentru fiecare familie şi utilizarea maximă a specificului construcţiei fiecărei formaţiuni locative; existenţa unui număr considerabil de apartamente extrem de învechite şi avariate (mai cu seamă în oraşe), care necesită o reconstrucţie sau renovare complexă; practicarea unor noi forme de activitate economică individuală, care impun o nouă concepţie privind formarea mediului habitual în ansamblu şi organizarea construcţiei locative în special. I. Principiile de bază ale politicii locative naţionale 1. Scopul noii politici locative naţionale constă în asigurarea dreptului fiecărui cetăţean de a-şi alege modul cel mai convenabil de soluţionare a problemelor sale locative. 2. Baza acestei politici o constituie separarea distinctă a funcţiilor ce le revin statului şi persoanelor juridice şi fizice în conducerea şi finanţarea procesului de construcţie, reconstruire şi exploatare a fondului locativ. 3. Întru realizarea politicii locative naţionale, statul va asigura: garanţiile constituţionale privind asigurarea gratuită cu locuinţe a păturilor social-vulnerabile ale populaţiei, cele privind procurarea locuinţei, diversitatea şi egalitatea în faţa legii a tuturor formelor de proprietate asupra locuinţelor, dreptul cetăţenilor de a-şi alege modul convenabil de satisfacere a necesităţilor ce ţin de locuinţă şi de a dispune de ea liber şi în conformitate cu legislaţia în vigoare; crearea condiţiilor pentru formarea pieţei de locuinţe. 4. Formarea pieţei de locuinţe comportă: perfecţionarea şi crearea noilor sisteme financiar-creditare şi fiscale în sfera construcţiei locative (acordarea creditelor de gaj şi ipotecare a împrumuturilor, crearea unei noi reţele ramificate de bănci investiţionale); majorarea volumelor construcţiei de locuinţe competitive; privatizarea locuinţelor; crearea premiselor obiective pentru transformarea locuinţelor în bunuri destinate comercializării; asigurarea egalităţii în drepturi a tuturor pesoanelor fizice şi juridice, care desfăşoară activităţi în construcţia locativă; formarea pieţei produselor de proiect şi antrepriză în construcţie, a materialelor de construcţie, mecanismelor, construcţiilor şi tehnologiilor; soluţionarea problemelor locative pe bază de plată, prin dezvolatarea sistemului de acordare de subvenţii şi credite populaţiei; restructurarea complexului de construcţie şi adaptarea lui la condiţiile economiei de piaţă. 5. Politica locativă naţională se va realiza conform următoarelor direcţii principale: trecerea de la principiul repartizării cu titlu gratuit a locuinţelor la principiul comercializării acestora pe piaţa de locuinţe; modificarea structurii fondului locativ şi construcţiei locative în corespundere cu diverse surse de finanţare şi reorganizarea procesului investiţional; construirea blocurilor de locuit, inclusiv a obiectelor sferei sociale de primă necesitate, din contul: a) bugetului de stat şi al celui municipal (orăşenesc, raional, local) pentru asigurarea cu locuinţe a persoanelor, care beneficiază în mod legal de protecţie socială în această sferă; b) mijloacelor băneşti ale populaţiei; c) investiţiilor întreprinderilor, asociaţiilor şi societăţilor pe acţiuni, indiferent de formele proprietăţii lor; d) mijloacelor organizaţiilor publice (diverse societăţi, organizaţii de cult etc.); e) mijloacelor investitorilor străini; f) diverselor surse de finanţare a construcţiei de locuinţe în scopul comecializării acestora către populaţie; dezvoltarea construcţiei locative de către fiecare raion şi oraş, în volumele prevăzute de programele regionale şi în conformitate cu programul general republican, care urmează să fie elaborat; reconstruirea, modernizarea şi amenajarea fondului locativ existent şi redistribuirea lui raţională; dezvoltarea gospodăriei comunale şi de locuinţe din contul mijloacelor obţinute din realizarea contractelor de deservire a locuinţelor de diverse forme de proprietate; adoptarea normativelor de spaţiu locativ pentru un membru al familiei (pentru cetăţenii ce se bucură de protecţie socială în sfera locativă), diferenţiat pentru fiecare localitate, ţinîndu-se seama de normativele sanitare stabilite; achitarea diferenţiată a plăţii pentru locuinţele municipale în funcţie de locul amplasării, în perimetrul oraşului sau orăşelului, a casei sau apartamentului în cauză, de tipul locuinţei, gradul de confort şi de alţi factori; exercitarea controlului asupra preţurilor la construcţia obiectelor, finanţate de la buget; aplicarea unor noi criterii în reglementarea evidenţei şi repartizării locuinţelor pentru cetăţenii ce se bucură de protecţie socială în sfera locativă, atribuirii terenurilor pentru construcţia individuală şi introducerea sistemului de asigurare a locuinţelor; crearea cadrului legislativ şi normativ necesar, susceptibil să asigure bazele de drept şi garanţiile subiectelor în raporturile ce ţin de locuinţe, precum şi metodele economice corespunzătoare pentru reglementarea acestor raporturi. III. Aspectele arhitectural-tehnice şi urbanistice ale politicii locative naţionale 6. Pentru a realiza revirimentul preconizat al politicii locative naţionale în ceea ce priveşte aspectul arhitectural-urbanistic al locuinţei se prevede: stoparea extinderii teritoriale a oraşelor mari prin reducerea construcţiei industriale, suspendarea construcţiei ecologic defavorabile dezvoltarea intensivă a oraşelor mici şi medii, instituirea plăţilor diferenţiale pentru teritoriile amplasamentelor şi plăţilor corespunzătoare pentru dezvoltarea infrastructurii inginereşti, ameneajarea şi crearea zonelor verzi în localităţi; asigurarea dezvoltării prioritare a oraşelor mici, mijlocii şi localităţilor rurale în baza stimulării economice de către stat a acestui proces şi extinderii autogestiunii economice, în primul rînd, în construcţia locativă; păstrarea şi realizarea zonelor istorice de ansambluri locative, reconstruirea şi restaurarea monumentelor de arhitectură locativă, de istorie şi cultură; compactizarea parţială (pentru a obţine un supliment de suprafaţă locativă) a teritoriilor raioanelor şi microraioanelor existente, asigurate cu reţele tehnice, modernizarea blocurilor locative construite conform proiectelor seriilor vechi, precum şi supraetajarea unor imobile de locuit atunci cînd posibilităţile tehnice existente permit acest lucru; introducerea în practica edilitară din oraşe şi localităţile rurale: a unor metode şi procedee noi de formare a ansamblurilor locative cu un număr redus de nivele (cu densitate înaltă, tip terasă, grupată, tip "conac" etc.); a caselor pentru familiile constituite din două-trei generaţii, familii cu mulţi copii, familii de afini, bătrîni, invalizi etc.; a unor spaţii pentru întreprinderile mici familiale cu activităţi în sfera socială (oficii, magazine, cafenele, hoteluri, ateliere de deservire etc.), încorporate în imobilele locative; deferenţierea prescripţiilor urbanistice privind caracteristicile teritoriale ale soluţiilor de sistematizare spaţială şi cele estetice ale ansamblurilor locative, ţinîndu-se cont de tradiţiile locale şi dimensiunile formaţiunilor locative. Pentru soluţionarea problemelor arhitectural-urbanistice sînt necesare: elaborarea normelor şi standardelor de stat pentru construcţia diverselor tipuri de clădiri, ţinîndu-se seama de condiţiile locale din raioanele republicii; reconsiderarea şi crearea unei baze normative naţionale pentru proiectarea şi construcţia locativă, ajustată la normele şi prescripţiile europene; elaborarea noilor tipuri de case de locuit (modele de perspectivă); elaborarea regulamentului cu privire la modul de concepere şi realizare a programelor locale de construcţie a locuinţelor; estimarea valorii urbanistice a teritoriilor destinate construcţiei; diferenţierea mărimii loturilor de lîngă casă pentru localităţile urbane şi rurale în funcţie de valoarea teritoriului; soluţionarea în fiecare localitate, în mod individual, a problemelor privind valorificarea teritoriilor noi, structura construcţiei conform numărului de nivele, tipurilor de apartamente şi dimensiunilor formaţiunilor locative, inclusiv a problemelor ce ţin de protecţia contra zgomotului; ridicarea tuturor restricţiilor neîntemeiate privitor la dotările tehnice şi nivelul de confort al casei individuale de locuit; corectarea planurilor generale ale oraşelor şi proiectelor de amplasare a construcţiilor, avîndu-se în vedere dezvoltarea prioritară a construcţiei caselor de locuit cu un număr redus şi mediu de nivele, a caselor tip "conac", menţinerea, modernizarea şi amenajarea tehnică a teritoriilor cu construcţii individuale. 7. Modificarea structurii construcţiei locative (pe măsura realizării politicii locative) în conformitate cu tipurile de clădiri, numărul de nivele şi schemele constructiv-tehnologice, sporirea volumelor şi accelerarea ritmurilor construcţiei comportă: aplicarea unor sisteme constructive cu înaltă fiabilitate a construcţiilor, care asigură stabilitatea blocurilor de locuit în condiţiile de seismicitate sporită, precum şi în caz de alte calamităţi naturale; trecerea treptată de la betonul armat prefabricat, care este unul din materialele de bază în actuala construcţie locativă, la materialele locale tradiţionale (blocuri din calcar tăiat, cărămidă, cărămidă crudă etc.), materiale şi articole moderne (panouri uşoare de pereţi, termoizolante efective, articole din diverse deşeuri industriale etc.); reorientarea bazei de producere a construcţiei locative de stat şi industriei materialelor de construcţie în vederea fabricării construcţiilor pentru casele de locuit cu un număr mic şi mediu de nivele, satisfacerii cerinţelor cetăţenilor în ceea ce priveşte materialele şi articolele de construcţie pentru înălţarea caselor de locuit cu un nivel înalt de confort, precum şi în vederea producerii construcţiilor, articolelor, semifabricatelor, materialelor de finisare şi echipare tehnică, ce ar permite formarea ansamblurilor de aşezări cu noi caracteristici arhitectural-urbanistice şi constructive. 8. Una din direcţiile principale în construcţia şi exploatarea imobilelor de locuit, instalaţiilor şi reţelelor tehnice o constituie reducerea consumului de energie şi resurse materiale din contul: soluţiilor arhitectural-spaţiale eficiente şi modificării prescripţiilor urbanistice; ridicării nivelului de protecţie termică a construcţiei caselor de locuit (a perieţilor exteriori şi închiderilor translucide); împlementării unor noi materiale şi articole de construcţie efectivă şi reducerii pierderilor de energie la fabricarea lor industrială; dotării apartamentelor cu echipament tehnic modern, inclusiv cu dispozitive de măsurare (contoare de apă, de căldură, de gaze), însuşirea procesului de fabricare a noilor materiale de utilaje tehnico-sanitare; folosirii tipurilor netradiţionale de energie la încălzirea caselor de locuit cu un număr redus de nivele; introducerii în unele aşezări şi clădiri a sistemelor autonome de asigurare tehnică compacte, ecologic pure, asigurării construcţiei locative individuale cu sisteme tehnice autonome; soluţionării chestiunilor ce ţin de exploatarea sistemelor tehnice existente şi cele nou-construite în oraşe şi orăşele. IV. Etapele realizării politicii locative naţionale Etapa I. (3-5 ani) - Stoparea recesiunii în construcţie indentifi- carea noilor modalităţi de soluţionare a proble-. melor locative, adecvate economiei cu mai multe sectoare (perioada de trecere). Crearea temeiurilor organizaţional-juridice ale noii politici locative şi a mecanismelor ei credi-. tar-financiare, privatizarea intesivă a lo-. cuinţelor, elaborarea bazei normative de proiec-. tare şi construcţie a locuinţelor, restructurarea sferelor de antrepriză şi exploatare, moderniza-. rea bazei industriei construcţiilor, elaborarea pro-. gramelor regionale de construcţie locativă. Etapa II. (2-4 ani). - Reorganizării structurale. Sporirea volumelor construcţiei locative. Modificarea structurii construcţiei locative în conformitate cu tipurile de prorietate şi sursele de finanţare. Intensificarea construcţiei individuale cu precădere din contul mijloacelor cetăţenilor. Etapa III. (3-4 ani). - Încheierea procesului de trecere a sferei construcţiei locative la economia de piaţă. Reali- zarea scopurilor politicii locative naţionale; tre- cerea de la principiul realizării cu titlu gratu- it a locuinţelor la principiul comercializării aces- tora pe piaţa de locuinţe şi dezvoltarea concurenţei în sfera producţiei locative.