privind aprobarea Concepţiei politicii de mediu a Republicii Moldova

Parlamentul adoptă prezenta hotărîre.

Art.1. - Se aprobă Concepţia politicii de mediu a Republicii Moldova, expusă în anexă, parte integrantă a prezentei hotărîri.

Art.2. - Prezenta hotărîre intră în vigoare la data publicării.

PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC

Chişinău, 2 noiembrie 2001.

politicii de mediu a Republicii Moldova

Necesitatea şi obiectivele Concepţiei politicii

de mediu a Republicii Moldova

Reforma tuturor domeniilor economiei naţionale a condiţionat necesitatea schimbării atitudinii faţă de folosirea resurselor naturale, a promovării unei dezvoltări economice şi sociale compatibile cu mediul înconjurător.

Bazele politicii de mediu în etapa de tranziţie la economia de piaţă au fost puse de Legea privind protecţia mediului înconjurător (1993), Concepţia protecţiei mediului în Republica Moldova (1995), Programul naţional strategic de acţiuni în domeniul protecţiei mediului înconjurător (1995), Planul naţional de acţiuni în domeniul protecţiei mediului înconjurător (1996) şi Planul naţional de acţiuni pentru sănătate în relaţie cu mediul (2001). Au fost elaborate de asemenea documente strategice de sector şi de ramură cu o serie de prevederi ce ţin de protecţia mediului.

În perioada anilor 1995-2000, o mare amploare în spaţiul noilor state independente a avut procesul "Un mediu pentru Europa", la care Republica Moldova, reprezentată la cel mai înalt nivel în organizaţiile internaţionale de mediu, a participat activ.

Au fost semnate 17 convenţii internaţionale în domeniul mediului şi ratificate 15, a căror realizare a devenit parte componentă a activităţilor de mediu la nivel naţional şi regional.

Au fost adoptate 25 de legi, aprobate circa 50 de regulamente, instrucţiuni etc., care de asemenea au constituit cadrul normativ în domeniul mediului. Au fost adoptate o serie de acte legislative şi de alte acte normative, programe, strategii privind alte sectoare ale economiei naţionale. S-au produs un şir de schimbări în societate şi în structura economiei naţionale a ţării.

Necesitatea de a promova o politică unică în domeniul mediului şi folosirii resurselor naturale, de a implementa cerinţele ecologice în procesul reformării economiei naţionale, orientarea politică spre integrare europeană - toate acestea au condiţionat revizuirea politicii de mediu şi elaborarea unui document conceptual nou în domeniu.

Concepţia politicii de mediu a Republicii Moldova a fost elaborată pentru a racorda obiectivele majore ale politicii ecologice la schimbările social-economice din ţară, la programele şi tendinţele regionale şi globale în domeniu, pentru a se preveni degradarea mediului.

Principalele obiective ale politicii de mediu sînt:

a) prevenirea şi reducerea impactului negativ al activităţii economice asupra factorilor de mediu, resurselor naturale şi sănătăţii populaţiei în contextul dezvoltării durabile a ţării;

b) asigurarea securităţii ecologice a ţării.

Direcţiile prioritare ale politicii globale de mediu

Direcţiile prioritare ale politicii globale de mediu sînt:

a) crearea unor condiţii de colaborare a tuturor păturilor sociale la atingerea obiectivelor dezvoltării durabile şi la prevenirea crizei ecologice;

b) contracararea efectelor negative ale globalizării economiei, care afectează securitatea ecologică regională şi naţională.

Accentul în activităţile de protecţie a mediului în Europa se pune pe reformarea cadrului instituţional şi legislativ în noile ei state independente. Extinderea procesului "Un mediu pentru Europa" în spaţiul C.S.I. condiţionează necesitatea reformării politicii de mediu, racordarea ei la cerinţele regionale şi globale în domeniu.

Direcţiile prioritare ale politicii de mediu

a Republicii Moldova

Direcţiile prioritare ale politicii de mediu a Republicii Moldova în etapa actuală sînt următoarele:

1) întărirea capacităţilor în domeniu şi colaborarea intersectorială, care prevăd:

a) aplicarea principiilor "economie prin ecologie" şi "cost-beneficiu", inclusiv:

elaborarea unor planuri de acţiuni sectoriale, ţinîndu-se cont de prevederile strategice ale documentelor naţionale în domeniu;

respectarea principiului intersectorial în procesul emiterii de decizii în domeniul mediului şi resurselor naturale;

integrarea cerinţelor ecologice în strategiile de dezvoltare a sectoarelor economiei naţionale;

ameliorarea stării mediului pentru asigurarea sănătăţii populaţiei;

b) consolidarea potenţialului instituţional şi managerial, inclusiv:

revederea sferei de competenţă şi reorganizarea structurală a instituţiilor care gestionează resurse naturale şi a celor de mediu;

descentralizarea managementului potenţialului natural, delimitarea clară a competenţelor autorităţilor publice locale în domeniu, antrenarea specialiştilor în domeniul mediului pentru eficientizarea acţiunilor manageriale, elaborarea unor planuri de acţiuni locale;

implementarea abordării zonale în managementul de mediu;

perfecţionarea mecanismelor economice de protecţie a mediului şi de folosire raţională a resurselor naturale, trecerea de la pîrghiile administrative de gestionare a protecţiei mediului la cele economice, la autoobligaţii, autocontrol, automonitoring, efectuate de servicii ecologice special create în cadrul agenţilor economici, la reparaţia prejudiciilor cauzate şi la plata pentru folosirea oricăror resurse naturale;

revizuirea actelor legislative şi a altor acte normative în vigoare, racordarea lor la cele europene, ajustarea sau elaborarea, după caz, a mecanismelor de aplicare a acestora;

reducerea treptată a volumului de inspecţii, supravegheri, intensificarea activităţii de monitoring (evaluare, prognozare), de coordonare, de consultare, de elaborare a soluţiilor;

2) reglementarea impactului, prevenirea poluării şi asanarea mediului, care prevăd:

a) managementul de mediu la întreprinderi şi certificarea ecologică, inclusiv:

elaborarea de acte normative aferente subsistemului de certificare ecologică;

introducerea certificării sistemelor managementului de mediu, proceselor şi produselor cu impact negativ asupra mediului;

evaluarea impactului asupra mediului la întreprinderi în cazul privatizării lor sau al schimbării proprietarului;

implementarea auditului ecologic la întreprinderi, elaborarea unor cerinţe faţă de pregătirea şi atestarea auditorilor de mediu;

introducerea asigurării ecologice şi a autorizaţiilor integrate de mediu;

asigurarea securităţii biologice;

eficientizarea resurselor energetice prin implementarea unor tehnologii de conservare a energiei, folosirea surselor netradiţionale de energie (biogazul, energia eoliană şi energia hidraulică);

coordonarea realizării prevederilor Programului naţional de valorificare a deşeurilor de producţie şi a deşeurilor menajere;

promovarea producerii mai pure;

b) restabilirea şi menţinerea potenţialului natural, inclusiv:

folosirea durabilă şi protecţia resurselor acvatice, amenajarea zonelor de protecţie a bazinelor acvatice, asigurarea accesului populaţiei la apă potabilă calitativă;

protecţia solurilor şi restabilirea productivităţii lor, trecerea la folosirea resurselor biologice în limita capacităţii lor de regenerare, restabilirea păşunilor şi reglementarea folosirii lor;

crearea unei reţele ecologice naţionale, ca o componentă de integrare a măsurilor de protecţie a diversităţii biologice şi peisagistice;

efectuarea unor acţiuni de redresare în silvicultură (reconstrucţia şi extinderea terenurilor silvice, stimularea plantării fîşiilor forestiere de protecţie, ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate şi neproductive);

implementarea abordării zonale în amenajarea teritoriilor;

protejarea ecosistemelor naturale în pericol de degradare, celor degradate şi reconstrucţia lor ecologică;

efectuarea monitoringului resurselor biologice;

crearea parcului naţional "Orhei" şi a rezervaţiei biosferei "Prutul de Jos", conferirea statutului de zone umede unor arii reprezentative;

crearea de rezervaţii transfrontaliere cu management comun (Moldova, Rom"nia, Ucraina) în Delta Dunării şi Prutul de Jos;

protecţia şi conservarea diversităţii biologice şi peisagistice a fluviului Nistru, crearea parcului naţional "Nistrul Inferior".

Finanţarea activităţilor de mediu

Finanţarea activităţilor de mediu va include:

a) perfecţionarea sau modificarea, după caz, a sistemului de finanţare de stat a protecţiei mediului, avîndu-se în vedere că de la bugetul de stat vor fi finanţate programe şi proiecte naţionale, precum şi activitatea organelor de mediu, iar alte lucrări vor fi finanţate din resurse, special prevăzute, ale agenţilor economici, bugetelor locale şi fondurilor ecologice;

b) efectuarea de operaţiuni bugetare clare şi transparente de finanţare a activităţilor de mediu;

c) promovarea unor proceduri analitice de evaluare a costurilor, beneficiilor şi riscurilor în scopul estimării eventualelor consecinţe ale deciziilor;

d) stabilirea unei reţele monitoring de mediu, finanţată de la bugetul de stat;

e) perfecţionarea evidenţei de stat a resurselor naturale şi asigurarea veridicităţii ei.

Participarea publicului

la luarea deciziilor în domeniul mediului şi resurselor naturale

Va fi facilitat accesul publicului la informaţii din domeniul mediului, societatea civilă va fi antrenată mai activ la luarea de decizii privind mediul şi resursele naturale, la educaţie şi instruire ecologică.

Integrarea cerinţelor de protecţie a mediului

Cerinţele de protecţie a mediului vor fi integrate în reforma economică şi în politicile sectoriale.

Activitatea de protecţie a mediului va continua în condiţiile finalizării privatizării şi reformei agrare prin integrarea cerinţelor de protecţie a mediului în procesul reformei proprietăţii, cu aplicarea procedurii de evaluare a impactului activităţii anterioare a agenţilor economici asupra mediului, şi va cuprinde următoarele:

a) promovarea unei producţii ecologic pure, cu aplicarea de tehnologii nepoluante;

b) interesarea întreprinderilor în micşorarea volumului de deşeuri, în prelucrarea şi refolosirea acestora ca materie primă secundară;

c) modernizarea şi exploatarea instalaţiilor de captare a substanţelor nocive provenite din procese tehnologice;

d) alocarea de mijloace, încasate ca taxă pentru poluare, în vederea acoperirii cheltuielilor ce ţin de acţiunile urgente de protecţie a mediului;

a) atragerea de investiţii pentru reutilarea centralelor electrice şi termoelectrice în vederea sporirii randamentului lor şi reducerii impactului negativ asupra mediului;

b) elaborarea unei strategii naţionale privind aprovizionarea cu energie termică a consumatorului, stabilirea unui mod de îmbinare a sistemului centralizat de termoficare cu surse autonome;

c) elaborarea unui mecanism de interesare a consumatorului în conservarea energiei;

d) elaborarea unor standarde de prevenire a poluării mediului prin reducerea emisiilor şi substituirea treptată a cărbunelui şi a produselor petroliere, în complexul energetic şi transportul auto, cu gaze naturale lichefiate şi comprimate;

e) elaborarea unei concepţii naţionale de producere a energiei din surse netradiţionale şi implementarea unui program de folosire crescîndă a resurselor de energie renovabile, inclusiv prin atragerea de investiţii străine;

f) efectuarea unei inventarieri complete şi detaliate a impactului asupra mediului, pe care îl are producerea şi utilizarea de energie;

g) perfectarea mecanismelor de reducere a impozitelor sau de scutire de impozit a investiţiilor folosite pentru conservarea energiei;

3) în agricultură şi industria alimentară:

a) implementarea Concepţiei naţionale a agriculturii ecologice, fabricării şi comercializării produselor alimentare ecologice şi genetic nemodificate;

b) practicarea unei agriculturi organice;

c) efectuarea unor măsuri de prevenire şi combatere a eroziunii, alunecărilor de teren şi altor forme de degradare a solului;

4) în transporturi şi comunicaţii:

reducerea poluării mediului de toate mijloacele de transport, inclusiv de transportul auto în localităţile urbane, prin optimizarea schemei de transport, crearea de staţii de diagnoză a poluării cu gaze de eşapament, neadmiterea importului de automobile cu un grad sporit de poluare, controlul calităţii combustibilului;

5) în sfera militară:

a) elaborarea unei concepţii asupra securităţii ecologice în Armata Naţională;

b) efectuarea unor studii de evaluare a impactului obiectivelor militare asupra mediului;

c) instruirea şi educaţia ecologică a militarilor;

d) elaborarea unui program de implementare a managementului militar ecologic;

6) în domeniul ecologiei socioumane:

a) elaborarea şi implementarea unui program naţional privind ameliorarea situaţiei ecosocioumane şi satisfacerea necesităţilor vitale ale omului;

b) organizarea unui monitoring integrat al indicatorilor ecosocioumani;

c) elaborarea unui program complex de acţiuni în domeniul formării conştiinţei ecologice a populaţiei plasate în cîmpul muncii;

7) în domeniul ocrotirii sănătăţii:

a) implementarea Planului naţional de acţiuni pentru sănătate în relaţie cu mediul;

b) realizarea acordului de colaborare dintre autorităţile centrale de mediu şi cele de sănătate;

8) în amenajarea teritoriului şi în construcţii:

a) elaborarea unui plan de amenajare a teritoriului naţional care să includă reţeaua ecologică naţională drept componentă de bază a compartimentelor de mediu;

b) elaborarea unor concepţii asupra dezvoltării durabile a localităţilor, asupra arhitecturii naţionale, a unor planuri model de organizare a teritoriului la nivel judeţean şi local, în conformitate cu zonificarea biogeografică, geologică şi climaterică a teritoriului ţării;

c) exploatarea rezervelor de materiale de construcţie cu respectarea cerinţelor ecologice;

9) în domeniul locuinţelor şi al gospodăriei comunale:

a) aplicarea unor tehnologii de construcţie cu impact redus asupra mediului şi folosirea materialelor de construcţie ecologic pure;

b) eficientizarea consumului de energie în procesul de construcţie şi de întreţinere a locuinţelor;

c) salubrizarea localităţilor, inclusiv colectarea separată a deşeurilor menajere;

d) proiectarea şi amplasarea unor depozite controlate, cu determinarea cantităţii deşeurilor urbane;

10) în domeniul sistemelor informaţionale şi de instruire, al asigurării informării publicului:

a) lărgirea spectrului de activităţi ale Centrului Informaţional de Mediu;

b) crearea de centre informaţionale de mediu judeţene;

c) perfecţionarea programelor de studiu privind dreptul ecologic şi managementul de mediu în instituţiile de învăţămînt;

d) crearea unei baze de date privind calitatea mediului şi starea resurselor naturale;

e) colaborarea cu mass-media şi implicarea activă a organizaţiilor nonguvernamentale de mediu;

11) în sfera cercetare-dezvoltare în domeniul mediului:

a) aprofundarea cercetărilor ştiinţifice în problemele prioritare din domeniul mediului, continuarea cercetărilor de evaluare a impactului activităţilor economice asupra mediului;

b) lărgirea gamei de cercetări privind schimbările climaterice, deşertificarea, conservarea stratului de ozon şi a biodiversităţii;

c) dotarea laboratoarelor cu utilaje moderne;

d) intensificarea colaborării internaţionale în sfera cercetare-dezvoltare.

Protecţia şi folosirea resurselor naturale

Măsurile de conservare a solului vor cuprinde şi:

a) efectuarea de lucrări agricole cu utilaje şi maşini, de asolamente, de alte procedee agricole cu impact redus asupra mediului, practicarea unei agriculturi organice;

b) elaborarea unui proiect de lege privind conservarea solului, luîndu-se ca model legile în vigoare în ţările europene, aplicarea mecanismelor economice de prevenire a degradării solului;

c) perfecţionarea actelor normative în vigoare privind obligaţiile persoanelor care efectuează lucrări ce conduc la degradarea stratului fertil al solului, cu definirea clară a responsabilităţilor pentru restabilirea fertilităţii lui;

d) elaborarea unei hărţi naţionale a terenurilor degradate, folosindu-se experienţa altor ţări europene;

e) stimularea restabilirii fîşiilor forestiere de protecţie şi aplicării de măsuri antieroziune;

f) reglementarea exploatării păşunilor.

Protecţia resurselor de apă

Prevenirea poluării resurselor de apă este orientată spre conservarea lor, îmbunătăţirea calităţii apelor, satisfacerea cerinţelor populaţiei şi economiei naţionale în aprovizionarea cu apă, restabilirea ecosistemelor acvatice. Aceste obiective pot fi atinse prin:

a) elaborarea unor planuri regionale, locale şi sectoriale de prevenire a poluării resurselor de apă;

b) concretizarea amplasamentului şi capacităţilor tuturor surselor de alimentare cu apă şi surselor de poluare a resurselor acvatice;

c) promovarea şi implementarea unor tehnologii ecologic pure la întreprinderi în scopul minimizării deşeurilor în apele uzate şi a consumului de apă;

d) perfecţionarea monitoringului apelor industriale uzate;

e) elaborarea şi promovarea unui program de reducere a poluării apei în procesul lucrărilor agricole, inclusiv la irigaţie şi la aplicarea pesticidelor;

f) implementarea unui mecanism de plată pentru poluarea resurselor acvatice, inclusiv de la apele meteorice;

g) modernizarea sistemului de tratare a apei şi de epurare a apelor uzate;

h) crearea unor zone de protecţie a bazinelor acvatice şi a cursurilor de apă, precum şi a unor zone sanitare ale surselor de alimentare cu apă, respectarea regimului acestor zone, înverzirea lor;

i) perfecţionarea şi elaborarea unor programe de monitoring al calităţii apelor de suprafaţă şi a celor subterane, ţinîndu-se cont de cerinţele convenţiilor şi acordurilor internaţionale privind protecţia apelor.

Prevenirea poluării aerului atmosferic

Ţinîndu-se cont de situaţia creată în domeniul protecţiei aerului atmosferic şi de necesitatea îmbunătăţirii sănătăţii populaţiei, se cere:

a) elaborarea şi implementarea unor regulamente care să includă practica şi experienţa europeană avansată în ceea ce priveşte standardele calităţii aerului atmosferic şi nivelurilor de depuneri;

b) respectarea cerinţelor Convenţiei privind poluarea transfrontalieră a aerului la distanţe mari; implementarea prevederilor Convenţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climaterice şi a celor ale Protocolului de la Kyoto;

c) plata pentru poluarea aerului;

d) elaborarea unui program naţional de investiţii pentru perfecţionarea sistemului de monitoring, instalarea de utilaje pentru prelevarea şi măsurarea probelor, în primul rînd în localităţile urbane, concretizîndu-se lista celor mai importanţi poluanţi atmosferici;

e) promovarea unei politici de trecere la tehnologii mai avansate şi la utilizarea de combustibil mai pur ecologic;

f) modernizarea generatoarelor de energie şi altor instalaţii de ardere a combustibilului, înzestrarea lor cu instalaţii de captare şi neutralizare a substanţelor nocive;

g) promovarea unor metode avansate de limitare sau excludere a emisiilor din surse staţionare şi mobile, inclusiv promovarea unei produceri ecologic mai pure;

h) elaborarea şi implementarea unor valori limită ale concentraţiilor de substanţe toxice în emisii şi/sau valori limită ale emisiilor din surse staţionare şi mobile vechi şi noi, în conformitate cu protocoalele convenţiilor internaţionale, a unor valori limită a substanţelor toxice în combustibil şi în alte produse;

i) promovarea metodelor avansate de reglementare a produselor, inclusiv a combustibilului, cu impact negativ asupra mediului;

j) monitoringul poluării aerului.

Gestionarea deşeurilor

Gestionarea deşeurilor este orientată spre:

a) valorificarea şi neutralizarea lor;

b) minimizarea generării şi toxicităţii lor;

c) excluderea din utilizare a materiei prime cu conţinut de substanţe toxice;

d) implementarea colectării separate a deşeurilor menajere;

e) stimularea prin mecanisme economice a agenţilor economici care practică activitate de gestionare a deşeurilor.

Se prevede, de asemenea, perfecţionarea cadrului legislativ privind gestionarea deşeurilor.

Mecanismele de protecţie a mediului

Mecanismele de protecţie a mediului sînt următoarele:

1) mecanismele economice:

a) plata pentru resurse, plata pentru poluare, reparaţia prejudiciilor (inclusiv stabilirea mecanismelor de evaluare şi reparaţie a acestora), măsurile de stimulare;

b) aplicarea principiului "plăteşte poluatorul", "plăteşte beneficiarul de resurse naturale";

2) asigurarea ecologică:

a) introducerea şi aplicarea eficientă a unui sistem de asigurare ecologică, ceea ce va reduce riscul impactului negativ al activităţilor economice asupra mediului, va îmbunătăţi managementul de mediu la întreprinderi şi va contribui la acumularea de mijloace suplimentare pentru prevenirea poluării şi lichidarea consecinţelor poluării mediului;

b) implementarea unui sistem complex de acţiuni de minimizare a impactului factorilor nocivi asupra mediului şi promovarea unei politici social-economice care să creeze premise favorabile dezvoltării umane durabile.

Atragerea de asistenţă tehnică

şi de investiţii pentru proiectele de mediu

Programul de asistenţă tehnică şi de investiţii speciale va include:

a) consolidarea potenţialului instituţional:

reformarea cadrului instituţional în domeniul mediului şi gestionării resurselor naturale;

consolidarea bazei tehnico-materiale;

b) managementul resurselor naturale:

aprovizionarea cu apă şi calitatea resurselor acvatice;

elaborarea şi implementarea unor planuri de acţiuni la nivel judeţean şi local;

dezvoltarea fondului ariilor naturale protejate, perfecţionarea sistemului de gestionare a acestora;

c) conservarea biodiversităţii;

d) extinderea suprafeţelor împădurite: extinderea pădurilor şi a terenurilor cu vegetaţie forestieră, înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie, creîndu-se o carcasă unitară, asigurîndu-se conexiune între trupurile de pădure separate, schimb de materiale genetice şi migraţia speciilor regnului animal (inclusiv în zonele de protecţie a bazinelor acvatice);

e) practicarea unei agriculturi durabile; introducerea metodelor de conservare a solului, practicarea agriculturii organice;

f) gestionarea deşeurilor; promovarea proceselor şi tehnologiilor de colectare şi utilizare a deşeurilor menajere şi industriale, neutralizarea şi lichidarea deşeurilor chimice, altor substanţe toxice şi extrem de periculoase;

g) utilizarea surselor de energie renovabile; promovarea tehnologiilor de obţinere a biogazului, energiei eoliene şi solare.

Colaborarea internaţională în domeniul mediului

Activităţile de colaborare internaţională în domeniul mediului vor include:

a) elaborarea unei concepţii privind relaţiile internaţionale în domeniul mediului, prevăzîndu-se susţineri concrete în realizarea ei;

b) orientarea politică spre integrare europeană, cu accentul pe armonizare, strategii şi programe în domeniu;

c) elaborarea şi punerea în funcţiune a unor mecanisme de implementare a prevederilor convenţiilor şi ale altor documente internaţionale în domeniul mediului, ratificarea unor noi convenţii;

d) semnarea unor protocoale bilaterale de colaborare cu Rom"nia, Ucraina, Republica Belarus, Federaţia Rusă;

e) semnarea şi ratificarea Convenţiei moldo-ucrainene privind fluviul Nistru;

f) colaborarea multilaterală: Uniunea Europeană, Consiliul Europei, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare Economică, Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre, Comisia Dunăreană, Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare, Banca Mondială, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Fondul Ecologic Global, Organizaţia Meteorologică Mondială, Regatul Danemarcii etc.

HPO605/2002 ID intern unic: 309341 Версия на русском	Fişa actului juridic
Republica Moldova
PARLAMENTUL
HOTĂRÎRE Nr. 605 din 02.11.2001
privind aprobarea Concepţiei politicii de mediu a Republicii Moldova
Publicat : 15.01.2002 în Monitorul Oficial Nr. 9-10 art Nr : 20 Data intrarii in vigoare : 15.01.2002
Parlamentul adoptă prezenta hotărîre. Art.1. - Se aprobă Concepţia politicii de mediu a Republicii Moldova, expusă în anexă, parte integrantă a prezentei hotărîri. Art.2. - Prezenta hotărîre intră în vigoare la data publicării. PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC Chişinău, 2 noiembrie 2001. Nr. 605-XV. Anexă CONCEPŢIA politicii de mediu a Republicii Moldova Necesitatea şi obiectivele Concepţiei politicii de mediu a Republicii Moldova Reforma tuturor domeniilor economiei naţionale a condiţionat necesitatea schimbării atitudinii faţă de folosirea resurselor naturale, a promovării unei dezvoltări economice şi sociale compatibile cu mediul înconjurător. Bazele politicii de mediu în etapa de tranziţie la economia de piaţă au fost puse de Legea privind protecţia mediului înconjurător (1993), Concepţia protecţiei mediului în Republica Moldova (1995), Programul naţional strategic de acţiuni în domeniul protecţiei mediului înconjurător (1995), Planul naţional de acţiuni în domeniul protecţiei mediului înconjurător (1996) şi Planul naţional de acţiuni pentru sănătate în relaţie cu mediul (2001). Au fost elaborate de asemenea documente strategice de sector şi de ramură cu o serie de prevederi ce ţin de protecţia mediului. În perioada anilor 1995-2000, o mare amploare în spaţiul noilor state independente a avut procesul "Un mediu pentru Europa", la care Republica Moldova, reprezentată la cel mai înalt nivel în organizaţiile internaţionale de mediu, a participat activ. Au fost semnate 17 convenţii internaţionale în domeniul mediului şi ratificate 15, a căror realizare a devenit parte componentă a activităţilor de mediu la nivel naţional şi regional. Au fost adoptate 25 de legi, aprobate circa 50 de regulamente, instrucţiuni etc., care de asemenea au constituit cadrul normativ în domeniul mediului. Au fost adoptate o serie de acte legislative şi de alte acte normative, programe, strategii privind alte sectoare ale economiei naţionale. S-au produs un şir de schimbări în societate şi în structura economiei naţionale a ţării. Necesitatea de a promova o politică unică în domeniul mediului şi folosirii resurselor naturale, de a implementa cerinţele ecologice în procesul reformării economiei naţionale, orientarea politică spre integrare europeană - toate acestea au condiţionat revizuirea politicii de mediu şi elaborarea unui document conceptual nou în domeniu. Concepţia politicii de mediu a Republicii Moldova a fost elaborată pentru a racorda obiectivele majore ale politicii ecologice la schimbările social-economice din ţară, la programele şi tendinţele regionale şi globale în domeniu, pentru a se preveni degradarea mediului. Principalele obiective ale politicii de mediu sînt: a) prevenirea şi reducerea impactului negativ al activităţii economice asupra factorilor de mediu, resurselor naturale şi sănătăţii populaţiei în contextul dezvoltării durabile a ţării; b) asigurarea securităţii ecologice a ţării. Direcţiile prioritare ale politicii globale de mediu Direcţiile prioritare ale politicii globale de mediu sînt: a) crearea unor condiţii de colaborare a tuturor păturilor sociale la atingerea obiectivelor dezvoltării durabile şi la prevenirea crizei ecologice; b) contracararea efectelor negative ale globalizării economiei, care afectează securitatea ecologică regională şi naţională. Accentul în activităţile de protecţie a mediului în Europa se pune pe reformarea cadrului instituţional şi legislativ în noile ei state independente. Extinderea procesului "Un mediu pentru Europa" în spaţiul C.S.I. condiţionează necesitatea reformării politicii de mediu, racordarea ei la cerinţele regionale şi globale în domeniu. Direcţiile prioritare ale politicii de mediu a Republicii Moldova Direcţiile prioritare ale politicii de mediu a Republicii Moldova în etapa actuală sînt următoarele: 1) întărirea capacităţilor în domeniu şi colaborarea intersectorială, care prevăd: a) aplicarea principiilor "economie prin ecologie" şi "cost-beneficiu", inclusiv: elaborarea unor planuri de acţiuni sectoriale, ţinîndu-se cont de prevederile strategice ale documentelor naţionale în domeniu; respectarea principiului intersectorial în procesul emiterii de decizii în domeniul mediului şi resurselor naturale; integrarea cerinţelor ecologice în strategiile de dezvoltare a sectoarelor economiei naţionale; ameliorarea stării mediului pentru asigurarea sănătăţii populaţiei; b) consolidarea potenţialului instituţional şi managerial, inclusiv: revederea sferei de competenţă şi reorganizarea structurală a instituţiilor care gestionează resurse naturale şi a celor de mediu; descentralizarea managementului potenţialului natural, delimitarea clară a competenţelor autorităţilor publice locale în domeniu, antrenarea specialiştilor în domeniul mediului pentru eficientizarea acţiunilor manageriale, elaborarea unor planuri de acţiuni locale; implementarea abordării zonale în managementul de mediu; perfecţionarea mecanismelor economice de protecţie a mediului şi de folosire raţională a resurselor naturale, trecerea de la pîrghiile administrative de gestionare a protecţiei mediului la cele economice, la autoobligaţii, autocontrol, automonitoring, efectuate de servicii ecologice special create în cadrul agenţilor economici, la reparaţia prejudiciilor cauzate şi la plata pentru folosirea oricăror resurse naturale; revizuirea actelor legislative şi a altor acte normative în vigoare, racordarea lor la cele europene, ajustarea sau elaborarea, după caz, a mecanismelor de aplicare a acestora; reducerea treptată a volumului de inspecţii, supravegheri, intensificarea activităţii de monitoring (evaluare, prognozare), de coordonare, de consultare, de elaborare a soluţiilor; 2) reglementarea impactului, prevenirea poluării şi asanarea mediului, care prevăd: a) managementul de mediu la întreprinderi şi certificarea ecologică, inclusiv: elaborarea de acte normative aferente subsistemului de certificare ecologică; introducerea certificării sistemelor managementului de mediu, proceselor şi produselor cu impact negativ asupra mediului; evaluarea impactului asupra mediului la întreprinderi în cazul privatizării lor sau al schimbării proprietarului; implementarea auditului ecologic la întreprinderi, elaborarea unor cerinţe faţă de pregătirea şi atestarea auditorilor de mediu; introducerea asigurării ecologice şi a autorizaţiilor integrate de mediu; asigurarea securităţii biologice; eficientizarea resurselor energetice prin implementarea unor tehnologii de conservare a energiei, folosirea surselor netradiţionale de energie (biogazul, energia eoliană şi energia hidraulică); coordonarea realizării prevederilor Programului naţional de valorificare a deşeurilor de producţie şi a deşeurilor menajere; promovarea producerii mai pure; b) restabilirea şi menţinerea potenţialului natural, inclusiv: folosirea durabilă şi protecţia resurselor acvatice, amenajarea zonelor de protecţie a bazinelor acvatice, asigurarea accesului populaţiei la apă potabilă calitativă; protecţia solurilor şi restabilirea productivităţii lor, trecerea la folosirea resurselor biologice în limita capacităţii lor de regenerare, restabilirea păşunilor şi reglementarea folosirii lor; crearea unei reţele ecologice naţionale, ca o componentă de integrare a măsurilor de protecţie a diversităţii biologice şi peisagistice; efectuarea unor acţiuni de redresare în silvicultură (reconstrucţia şi extinderea terenurilor silvice, stimularea plantării fîşiilor forestiere de protecţie, ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate şi neproductive); implementarea abordării zonale în amenajarea teritoriilor; protejarea ecosistemelor naturale în pericol de degradare, celor degradate şi reconstrucţia lor ecologică; efectuarea monitoringului resurselor biologice; crearea parcului naţional "Orhei" şi a rezervaţiei biosferei "Prutul de Jos", conferirea statutului de zone umede unor arii reprezentative; crearea de rezervaţii transfrontaliere cu management comun (Moldova, Rom"nia, Ucraina) în Delta Dunării şi Prutul de Jos; protecţia şi conservarea diversităţii biologice şi peisagistice a fluviului Nistru, crearea parcului naţional "Nistrul Inferior". Finanţarea activităţilor de mediu Finanţarea activităţilor de mediu va include: a) perfecţionarea sau modificarea, după caz, a sistemului de finanţare de stat a protecţiei mediului, avîndu-se în vedere că de la bugetul de stat vor fi finanţate programe şi proiecte naţionale, precum şi activitatea organelor de mediu, iar alte lucrări vor fi finanţate din resurse, special prevăzute, ale agenţilor economici, bugetelor locale şi fondurilor ecologice; b) efectuarea de operaţiuni bugetare clare şi transparente de finanţare a activităţilor de mediu; c) promovarea unor proceduri analitice de evaluare a costurilor, beneficiilor şi riscurilor în scopul estimării eventualelor consecinţe ale deciziilor; d) stabilirea unei reţele monitoring de mediu, finanţată de la bugetul de stat; e) perfecţionarea evidenţei de stat a resurselor naturale şi asigurarea veridicităţii ei. Participarea publicului la luarea deciziilor în domeniul mediului şi resurselor naturale Va fi facilitat accesul publicului la informaţii din domeniul mediului, societatea civilă va fi antrenată mai activ la luarea de decizii privind mediul şi resursele naturale, la educaţie şi instruire ecologică. Integrarea cerinţelor de protecţie a mediului Cerinţele de protecţie a mediului vor fi integrate în reforma economică şi în politicile sectoriale. Activitatea de protecţie a mediului va continua în condiţiile finalizării privatizării şi reformei agrare prin integrarea cerinţelor de protecţie a mediului în procesul reformei proprietăţii, cu aplicarea procedurii de evaluare a impactului activităţii anterioare a agenţilor economici asupra mediului, şi va cuprinde următoarele: 1) în industrie: a) promovarea unei producţii ecologic pure, cu aplicarea de tehnologii nepoluante; b) interesarea întreprinderilor în micşorarea volumului de deşeuri, în prelucrarea şi refolosirea acestora ca materie primă secundară; c) modernizarea şi exploatarea instalaţiilor de captare a substanţelor nocive provenite din procese tehnologice; d) alocarea de mijloace, încasate ca taxă pentru poluare, în vederea acoperirii cheltuielilor ce ţin de acţiunile urgente de protecţie a mediului; 2) în energetică: a) atragerea de investiţii pentru reutilarea centralelor electrice şi termoelectrice în vederea sporirii randamentului lor şi reducerii impactului negativ asupra mediului; b) elaborarea unei strategii naţionale privind aprovizionarea cu energie termică a consumatorului, stabilirea unui mod de îmbinare a sistemului centralizat de termoficare cu surse autonome; c) elaborarea unui mecanism de interesare a consumatorului în conservarea energiei; d) elaborarea unor standarde de prevenire a poluării mediului prin reducerea emisiilor şi substituirea treptată a cărbunelui şi a produselor petroliere, în complexul energetic şi transportul auto, cu gaze naturale lichefiate şi comprimate; e) elaborarea unei concepţii naţionale de producere a energiei din surse netradiţionale şi implementarea unui program de folosire crescîndă a resurselor de energie renovabile, inclusiv prin atragerea de investiţii străine; f) efectuarea unei inventarieri complete şi detaliate a impactului asupra mediului, pe care îl are producerea şi utilizarea de energie; g) perfectarea mecanismelor de reducere a impozitelor sau de scutire de impozit a investiţiilor folosite pentru conservarea energiei; 3) în agricultură şi industria alimentară: a) implementarea Concepţiei naţionale a agriculturii ecologice, fabricării şi comercializării produselor alimentare ecologice şi genetic nemodificate; b) practicarea unei agriculturi organice; c) efectuarea unor măsuri de prevenire şi combatere a eroziunii, alunecărilor de teren şi altor forme de degradare a solului; 4) în transporturi şi comunicaţii: reducerea poluării mediului de toate mijloacele de transport, inclusiv de transportul auto în localităţile urbane, prin optimizarea schemei de transport, crearea de staţii de diagnoză a poluării cu gaze de eşapament, neadmiterea importului de automobile cu un grad sporit de poluare, controlul calităţii combustibilului; 5) în sfera militară: a) elaborarea unei concepţii asupra securităţii ecologice în Armata Naţională; b) efectuarea unor studii de evaluare a impactului obiectivelor militare asupra mediului; c) instruirea şi educaţia ecologică a militarilor; d) elaborarea unui program de implementare a managementului militar ecologic; 6) în domeniul ecologiei socioumane: a) elaborarea şi implementarea unui program naţional privind ameliorarea situaţiei ecosocioumane şi satisfacerea necesităţilor vitale ale omului; b) organizarea unui monitoring integrat al indicatorilor ecosocioumani; c) elaborarea unui program complex de acţiuni în domeniul formării conştiinţei ecologice a populaţiei plasate în cîmpul muncii; 7) în domeniul ocrotirii sănătăţii: a) implementarea Planului naţional de acţiuni pentru sănătate în relaţie cu mediul; b) realizarea acordului de colaborare dintre autorităţile centrale de mediu şi cele de sănătate; 8) în amenajarea teritoriului şi în construcţii: a) elaborarea unui plan de amenajare a teritoriului naţional care să includă reţeaua ecologică naţională drept componentă de bază a compartimentelor de mediu; b) elaborarea unor concepţii asupra dezvoltării durabile a localităţilor, asupra arhitecturii naţionale, a unor planuri model de organizare a teritoriului la nivel judeţean şi local, în conformitate cu zonificarea biogeografică, geologică şi climaterică a teritoriului ţării; c) exploatarea rezervelor de materiale de construcţie cu respectarea cerinţelor ecologice; 9) în domeniul locuinţelor şi al gospodăriei comunale: a) aplicarea unor tehnologii de construcţie cu impact redus asupra mediului şi folosirea materialelor de construcţie ecologic pure; b) eficientizarea consumului de energie în procesul de construcţie şi de întreţinere a locuinţelor; c) salubrizarea localităţilor, inclusiv colectarea separată a deşeurilor menajere; d) proiectarea şi amplasarea unor depozite controlate, cu determinarea cantităţii deşeurilor urbane; 10) în domeniul sistemelor informaţionale şi de instruire, al asigurării informării publicului: a) lărgirea spectrului de activităţi ale Centrului Informaţional de Mediu; b) crearea de centre informaţionale de mediu judeţene; c) perfecţionarea programelor de studiu privind dreptul ecologic şi managementul de mediu în instituţiile de învăţămînt; d) crearea unei baze de date privind calitatea mediului şi starea resurselor naturale; e) colaborarea cu mass-media şi implicarea activă a organizaţiilor nonguvernamentale de mediu; 11) în sfera cercetare-dezvoltare în domeniul mediului: a) aprofundarea cercetărilor ştiinţifice în problemele prioritare din domeniul mediului, continuarea cercetărilor de evaluare a impactului activităţilor economice asupra mediului; b) lărgirea gamei de cercetări privind schimbările climaterice, deşertificarea, conservarea stratului de ozon şi a biodiversităţii; c) dotarea laboratoarelor cu utilaje moderne; d) intensificarea colaborării internaţionale în sfera cercetare-dezvoltare. Protecţia şi folosirea resurselor naturale Conservarea solului Măsurile de conservare a solului vor cuprinde şi: a) efectuarea de lucrări agricole cu utilaje şi maşini, de asolamente, de alte procedee agricole cu impact redus asupra mediului, practicarea unei agriculturi organice; b) elaborarea unui proiect de lege privind conservarea solului, luîndu-se ca model legile în vigoare în ţările europene, aplicarea mecanismelor economice de prevenire a degradării solului; c) perfecţionarea actelor normative în vigoare privind obligaţiile persoanelor care efectuează lucrări ce conduc la degradarea stratului fertil al solului, cu definirea clară a responsabilităţilor pentru restabilirea fertilităţii lui; d) elaborarea unei hărţi naţionale a terenurilor degradate, folosindu-se experienţa altor ţări europene; e) stimularea restabilirii fîşiilor forestiere de protecţie şi aplicării de măsuri antieroziune; f) reglementarea exploatării păşunilor. Protecţia resurselor de apă Prevenirea poluării resurselor de apă este orientată spre conservarea lor, îmbunătăţirea calităţii apelor, satisfacerea cerinţelor populaţiei şi economiei naţionale în aprovizionarea cu apă, restabilirea ecosistemelor acvatice. Aceste obiective pot fi atinse prin: a) elaborarea unor planuri regionale, locale şi sectoriale de prevenire a poluării resurselor de apă; b) concretizarea amplasamentului şi capacităţilor tuturor surselor de alimentare cu apă şi surselor de poluare a resurselor acvatice; c) promovarea şi implementarea unor tehnologii ecologic pure la întreprinderi în scopul minimizării deşeurilor în apele uzate şi a consumului de apă; d) perfecţionarea monitoringului apelor industriale uzate; e) elaborarea şi promovarea unui program de reducere a poluării apei în procesul lucrărilor agricole, inclusiv la irigaţie şi la aplicarea pesticidelor; f) implementarea unui mecanism de plată pentru poluarea resurselor acvatice, inclusiv de la apele meteorice; g) modernizarea sistemului de tratare a apei şi de epurare a apelor uzate; h) crearea unor zone de protecţie a bazinelor acvatice şi a cursurilor de apă, precum şi a unor zone sanitare ale surselor de alimentare cu apă, respectarea regimului acestor zone, înverzirea lor; i) perfecţionarea şi elaborarea unor programe de monitoring al calităţii apelor de suprafaţă şi a celor subterane, ţinîndu-se cont de cerinţele convenţiilor şi acordurilor internaţionale privind protecţia apelor. Prevenirea poluării aerului atmosferic Ţinîndu-se cont de situaţia creată în domeniul protecţiei aerului atmosferic şi de necesitatea îmbunătăţirii sănătăţii populaţiei, se cere: a) elaborarea şi implementarea unor regulamente care să includă practica şi experienţa europeană avansată în ceea ce priveşte standardele calităţii aerului atmosferic şi nivelurilor de depuneri; b) respectarea cerinţelor Convenţiei privind poluarea transfrontalieră a aerului la distanţe mari; implementarea prevederilor Convenţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climaterice şi a celor ale Protocolului de la Kyoto; c) plata pentru poluarea aerului; d) elaborarea unui program naţional de investiţii pentru perfecţionarea sistemului de monitoring, instalarea de utilaje pentru prelevarea şi măsurarea probelor, în primul rînd în localităţile urbane, concretizîndu-se lista celor mai importanţi poluanţi atmosferici; e) promovarea unei politici de trecere la tehnologii mai avansate şi la utilizarea de combustibil mai pur ecologic; f) modernizarea generatoarelor de energie şi altor instalaţii de ardere a combustibilului, înzestrarea lor cu instalaţii de captare şi neutralizare a substanţelor nocive; g) promovarea unor metode avansate de limitare sau excludere a emisiilor din surse staţionare şi mobile, inclusiv promovarea unei produceri ecologic mai pure; h) elaborarea şi implementarea unor valori limită ale concentraţiilor de substanţe toxice în emisii şi/sau valori limită ale emisiilor din surse staţionare şi mobile vechi şi noi, în conformitate cu protocoalele convenţiilor internaţionale, a unor valori limită a substanţelor toxice în combustibil şi în alte produse; i) promovarea metodelor avansate de reglementare a produselor, inclusiv a combustibilului, cu impact negativ asupra mediului; j) monitoringul poluării aerului. Gestionarea deşeurilor Gestionarea deşeurilor este orientată spre: a) valorificarea şi neutralizarea lor; b) minimizarea generării şi toxicităţii lor; c) excluderea din utilizare a materiei prime cu conţinut de substanţe toxice; d) implementarea colectării separate a deşeurilor menajere; e) stimularea prin mecanisme economice a agenţilor economici care practică activitate de gestionare a deşeurilor. Se prevede, de asemenea, perfecţionarea cadrului legislativ privind gestionarea deşeurilor. Mecanismele de protecţie a mediului Mecanismele de protecţie a mediului sînt următoarele: 1) mecanismele economice: a) plata pentru resurse, plata pentru poluare, reparaţia prejudiciilor (inclusiv stabilirea mecanismelor de evaluare şi reparaţie a acestora), măsurile de stimulare; b) aplicarea principiului "plăteşte poluatorul", "plăteşte beneficiarul de resurse naturale"; 2) asigurarea ecologică: a) introducerea şi aplicarea eficientă a unui sistem de asigurare ecologică, ceea ce va reduce riscul impactului negativ al activităţilor economice asupra mediului, va îmbunătăţi managementul de mediu la întreprinderi şi va contribui la acumularea de mijloace suplimentare pentru prevenirea poluării şi lichidarea consecinţelor poluării mediului; b) implementarea unui sistem complex de acţiuni de minimizare a impactului factorilor nocivi asupra mediului şi promovarea unei politici social-economice care să creeze premise favorabile dezvoltării umane durabile. Atragerea de asistenţă tehnică şi de investiţii pentru proiectele de mediu Programul de asistenţă tehnică şi de investiţii speciale va include: a) consolidarea potenţialului instituţional: reformarea cadrului instituţional în domeniul mediului şi gestionării resurselor naturale; consolidarea bazei tehnico-materiale; b) managementul resurselor naturale: aprovizionarea cu apă şi calitatea resurselor acvatice; elaborarea şi implementarea unor planuri de acţiuni la nivel judeţean şi local; dezvoltarea fondului ariilor naturale protejate, perfecţionarea sistemului de gestionare a acestora; c) conservarea biodiversităţii; d) extinderea suprafeţelor împădurite: extinderea pădurilor şi a terenurilor cu vegetaţie forestieră, înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie, creîndu-se o carcasă unitară, asigurîndu-se conexiune între trupurile de pădure separate, schimb de materiale genetice şi migraţia speciilor regnului animal (inclusiv în zonele de protecţie a bazinelor acvatice); e) practicarea unei agriculturi durabile; introducerea metodelor de conservare a solului, practicarea agriculturii organice; f) gestionarea deşeurilor; promovarea proceselor şi tehnologiilor de colectare şi utilizare a deşeurilor menajere şi industriale, neutralizarea şi lichidarea deşeurilor chimice, altor substanţe toxice şi extrem de periculoase; g) utilizarea surselor de energie renovabile; promovarea tehnologiilor de obţinere a biogazului, energiei eoliene şi solare. Colaborarea internaţională în domeniul mediului Activităţile de colaborare internaţională în domeniul mediului vor include: a) elaborarea unei concepţii privind relaţiile internaţionale în domeniul mediului, prevăzîndu-se susţineri concrete în realizarea ei; b) orientarea politică spre integrare europeană, cu accentul pe armonizare, strategii şi programe în domeniu; c) elaborarea şi punerea în funcţiune a unor mecanisme de implementare a prevederilor convenţiilor şi ale altor documente internaţionale în domeniul mediului, ratificarea unor noi convenţii; d) semnarea unor protocoale bilaterale de colaborare cu Rom"nia, Ucraina, Republica Belarus, Federaţia Rusă; e) semnarea şi ratificarea Convenţiei moldo-ucrainene privind fluviul Nistru; f) colaborarea multilaterală: Uniunea Europeană, Consiliul Europei, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare Economică, Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre, Comisia Dunăreană, Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare, Banca Mondială, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Fondul Ecologic Global, Organizaţia Meteorologică Mondială, Regatul Danemarcii etc.