HSS149/1990
ID intern unic: 309978
Версия на русском

Republica Moldova

SOVIETUL SUPREM AL R.S.S. MOLDOVA

HOTĂRÎRE Nr. 149
din 23.06.1990

cu privire la avizul Comisiei Sovietului Suprem al R.S.S.
Moldova pentru aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german
de neagresiune şi a Protocolului adiţional secret din 23 august 1939,
precum şi a consecinţelor lor pentru Basarabia şi Bucovina de Nord

Publicat : 23.06.1990 în Veştile Nr. 6-7 art Nr : 186

Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova h o t ă r ă ş t e:

A aproba avizul Comisiei Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova cu privire la aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german de neagresiune şi a Protocolului adiţional secret din 23 august 1939, precum şi consecinţelor lor pentru Basarabia şi Bucovina de Nord.

Preşedintele

Sovietulul Suprem al R.S.S. Moldova M. SNEGUR

or. Chişinău, 23 iunie 1990, nr. 149-XII.

AVIZ

al Comisiei Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova pentru
aprecierea politico-juridică a tratatuluisovieto-german
de neagresiune şi a Protocolului adiţional secret din 23 august 1939,
precum şi a consecinţelor lor pentru Basarabia şi Bucovina de Nord

Comisia Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova, în scopul restabilirii adevărului istoric, ţinînd cont de deciziile Comisiei similare a Congresului al doilea de deputaţi ai poporului din U.R.S.S. şi de rezultatele muncii desfăşurate în ultimii ani de istoricii şi juriştii din republică şi de peste hotare, a examinat aspectele esenţiale ale semnării, înfăptuirii şi urmărilor Tratatului sovieto-german de neagresiune din 23 august 1939 şi ale Protocolului adiţional secret.

Studiind acest tratat şi Protocolul adiţional secret, precum şi consecinţele lor istorice şi juridice pentru Basarabia şi Bucovina de Nord, Comisia a constatat:

Basarabia şi Bucovina de Nord au fost dintotdeauna părţi componente a Statului Moldova, creat în secolul al XIV-lea pe pămîntul strămoşilor romănilor - geto-daci.

La 1775 Imperiul habsburgic răpeşte Statului Moldova partea lui de nord, Bucovina.

În urma războiului ruso-turc din 1806 - 1812 şi a unui îndelungat tîrg diplomatic, prin tratatul de pace de la Bucureşti (1812), Rusia dezmembrează Statul Moldova, anexînd ţinutul dintre Prut şi Nistru, asupra căruia extinde în mod artificial numele de Basarabia.

Ca rezultat al prăbuşirii Imperiului rus şi a celui austro-ungar, în urma celui dintîi război mondial şi a revoluţiei ruse din 1917, Basarabia şi Bucovina capătă posibilitatea de a-şi realiza dreptul lor firesc şi legitim la autodeterminare. La 2 decembrie 1917 a fost creată Republica Democratică Moldovenească. După proclamarea Ucrainei republică independentă, parlamentul Republicii Democratice Moldoveneşti - SFATUL ŢĂRII - a declarat, la 24 ianuarie 1918, independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti. La 27 martie 1918, ţinînd cont de numeroasele adresări ale populaţiei din ţinut şi de imposibilitatea păstrării, în acea conjuctură politică şi militară, a independenţei Republicii Democratice Moldoveneşti, Sfatul Ţării a decis prin vot unirea Basarabiei cu Romănia. Congresul general al Bucovinei, la 15 noiembrie 1918, a votat "Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare pînă la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul Romăniei.

Guvernul Sovietic a cerut în repetate rînduri să i se recunoască pretinsul drept de stăpînire a Basarabiei, luptînd atît pe cale diplomatică (tratative, proteste, propuneri), cît şi militară (organizarea de intervenţii, rebeliuni, sabotaj), făcînd propagandă antinaţională şi chiar propunînd răscumpărare pe contul tezaurului de stat al Romăniei, confiscat în decembrie 1917. Insistenţa istoriografiei sovietice oficiale asupra afirmaţiei false precum că în Basarabia ar fi biruit, în 1918, Puterea Sovietică, ea devenind chipurile, parte componentă a noului stat sovietic, îşi are explicaţia în tendinţa de a justifica exportul de revoluţie şi reanexarea Basarabiei. Luptătorii pentru realizarea aşa-ziselor intenţii revoluţionare ale bolşevicilor pe acest teritoriu, ca şi alţi militanţi ai păstrării imperiului, erijaţi în revoluţionari, au fost, cu puţine excepţii, de origine etnică străină, străini intereselor vitale ale salvgardării şi prosperării, întregii naţiuni romăne.

În prima jumătate a anilor 30 s-a ajuns la o ameliorare a raporturilor dintre U.R.S.S. şi Romănia, ce a culminat cu stabilirea, la 9 iunie 1934, a relaţiilor diplomatice între aceste două ţări, document prin care ambele ţări (părţi) îşi garantau "mutual plinul şi întregul respect al suveranităţii fiecăruia dintre statele noastre şi abţinerea de la orice imixtiune, directă sau indirectă, în afacerile interne şi în dezvoltarea fiecăreia dintre ele, şi în special a oricărei agitaţiuni, propagandei şi oricărui fel de intervenţiuni sau de sprijin al acestora".

Angajarea U.R.S.S. în preajma celui de al doilea război mondial în tranzacţii strînse şi reciproc avantajoase cu Germania hitleristă s-a soldat cu înţelegerea mutuală a împărţirii sferelor de influenţă în Europa. Conform prevederilor Protocolului adiţional secret la Tratatul sovieto-german de neagresiune, semnat la 23 august 1939, Uniunii Sovietice şi Germaniei le revenea dreptul de a decide soarta Finlandei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei şi a Romăniei. Punctul trei al Protocolului adiţional secret menţiona cointeresarea U.R.S.S. faţă de Basarabia. Bucovina, care niciodată nu a fost parte componentă a imperiului rus şi nici a Ucrainei, nu este menţionată în Protocolul adiţional secret. Pretenţiile asupra Bucovinei, înaintate de U.R.S.S. în 1940, au fost o plăsmuire a aparatului diplomatic stalinist.

Prin semnarea protocolului adiţional secret Uniunea R.S.S. a încălcat faţă de Romănia:

articolul 1 al Pactului Briand-Kellogg, ce prevedea condamnarea recurgerii la război pentru reglementarea diferendelor internaţionale şi renunţarea la el ca instrument de politică naţională în relaţiile dintre statele contractante;

articolul 2 al aceluiaşi tratat ce recunoştea că reglementarea sau soluţionarea tuturor diferendelor sau conflictelor, de orice natură sau ordine, care puteau apărea între puterile contractante, urma să fie înfăptuită numai prin mijloace paşnice;

Protocolul de la Moscova din 9 februarie 1929, prin care semnatarii lui, U.R.S.S., Estonia, Letonia, Polonia şi Romănia, urgentau intrarea în vigoare, pentru ele aparte, a Pactului Briand-Kellogg.

Protocolul adiţional secret al Tratatului sovieto-german de neagresiune din 23 august 1939, ce stabilea sferele de influenţă în Europa de Est, contravenea principiilor fundamentale unanim recunoscute şi normelor imperative ale dreptului internaţional, întrucît decidea soarta unor state terţe fără participarea lor, este nul şi neavenit din momentul semnării lui.

O consecinţă logică a semnării la 23 august 1939 a Protocolului adiţional secret al Tratatului sovieto-german de neagresiune, a pregătirii militare sistematice, ce a urmat după încheierea acestui pact, au fost notele ultimative din 26 şi 27 iunie 1940, trimise de guvernul sovietic Romăniei, prin care guvernului romăn i se cerea "să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice Basarabia" şi să-i transmită partea de nord a Bucovinei "drept recompensă pentru uriaşa daună pricinuită Uniunii Sovietice şi populaţiei Basarabiei în cei 22 de ani de guvernare a Romăniei în Basarabia".

Notele ultimative ale guvernului sovietic trimise Romăniei la 26 şi 27 iunie 1940 contravin normelor imperative ale dreptului internaţional şi sînt o mostră a politicii de dictat imperial. Decizia privind ocuparea Bucovinei de Nord e un exemplu elocvent al politicii expansioniste, promovate în permananţă de guvernul stalinist.

La 28 iunie 1940 U.R.S.S. a ocupat prin forţă armată Basarabia şi Bucovina de Nord, contrar voinţei populaţiei acestor ţinuturi.

Proclamarea în mod nelegitim la 2 august 1940 a R.S.S. Moldoveneşti a fost un act de dezmembrare a Basarabiei şi Bucovinei. Trecerea arbitrară sub jurisdicţia R.S.S. Ucrainene a Bucovinei de Nord şi a judeţelor Hotin, Ismail şi Cetatea Albă contravenea adevărului istoric şi realităţii etnice existente în acea vreme.

Odată cu instaurarea în Basarabia şi Bucovina de Nord a regimului sovietic stalinist, în aceste ţinuturi au fost comise crime împotriva umanităţii: omoruri în masă, deportări, foamete organizată.

În conformitate cu argumentele istorice, juridice şi politice expuse mai sus urmează ca în ziua de 28 iunie să fie suspendate toate manifestările cu caracter festiv.

Prin prezentul Aviz Comisia întregeşte, sub toate aspectele, semnificaţia profundă şi amplă a Declaraţiei suveranităţii R.S.S. Moldova.

HSS149/1990 ID intern unic: 309978 Версия на русском	Fişa actului juridic
Republica Moldova
SOVIETUL SUPREM AL R.S.S. MOLDOVA
HOTĂRÎRE Nr. 149 din 23.06.1990
cu privire la avizul Comisiei Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova pentru aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german de neagresiune şi a Protocolului adiţional secret din 23 august 1939, precum şi a consecinţelor lor pentru Basarabia şi Bucovina de Nord
Publicat : 23.06.1990 în Veştile Nr. 6-7 art Nr : 186
Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova h o t ă r ă ş t e: A aproba avizul Comisiei Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova cu privire la aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german de neagresiune şi a Protocolului adiţional secret din 23 august 1939, precum şi consecinţelor lor pentru Basarabia şi Bucovina de Nord. Preşedintele Sovietulul Suprem al R.S.S. Moldova M. SNEGUR or. Chişinău, 23 iunie 1990, nr. 149-XII. AVIZ al Comisiei Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova pentru aprecierea politico-juridică a tratatuluisovieto-german de neagresiune şi a Protocolului adiţional secret din 23 august 1939, precum şi a consecinţelor lor pentru Basarabia şi Bucovina de Nord Comisia Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova, în scopul restabilirii adevărului istoric, ţinînd cont de deciziile Comisiei similare a Congresului al doilea de deputaţi ai poporului din U.R.S.S. şi de rezultatele muncii desfăşurate în ultimii ani de istoricii şi juriştii din republică şi de peste hotare, a examinat aspectele esenţiale ale semnării, înfăptuirii şi urmărilor Tratatului sovieto-german de neagresiune din 23 august 1939 şi ale Protocolului adiţional secret. Studiind acest tratat şi Protocolul adiţional secret, precum şi consecinţele lor istorice şi juridice pentru Basarabia şi Bucovina de Nord, Comisia a constatat: Basarabia şi Bucovina de Nord au fost dintotdeauna părţi componente a Statului Moldova, creat în secolul al XIV-lea pe pămîntul strămoşilor romănilor - geto-daci. La 1775 Imperiul habsburgic răpeşte Statului Moldova partea lui de nord, Bucovina. În urma războiului ruso-turc din 1806 - 1812 şi a unui îndelungat tîrg diplomatic, prin tratatul de pace de la Bucureşti (1812), Rusia dezmembrează Statul Moldova, anexînd ţinutul dintre Prut şi Nistru, asupra căruia extinde în mod artificial numele de Basarabia. Ca rezultat al prăbuşirii Imperiului rus şi a celui austro-ungar, în urma celui dintîi război mondial şi a revoluţiei ruse din 1917, Basarabia şi Bucovina capătă posibilitatea de a-şi realiza dreptul lor firesc şi legitim la autodeterminare. La 2 decembrie 1917 a fost creată Republica Democratică Moldovenească. După proclamarea Ucrainei republică independentă, parlamentul Republicii Democratice Moldoveneşti - SFATUL ŢĂRII - a declarat, la 24 ianuarie 1918, independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti. La 27 martie 1918, ţinînd cont de numeroasele adresări ale populaţiei din ţinut şi de imposibilitatea păstrării, în acea conjuctură politică şi militară, a independenţei Republicii Democratice Moldoveneşti, Sfatul Ţării a decis prin vot unirea Basarabiei cu Romănia. Congresul general al Bucovinei, la 15 noiembrie 1918, a votat "Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare pînă la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul Romăniei. Guvernul Sovietic a cerut în repetate rînduri să i se recunoască pretinsul drept de stăpînire a Basarabiei, luptînd atît pe cale diplomatică (tratative, proteste, propuneri), cît şi militară (organizarea de intervenţii, rebeliuni, sabotaj), făcînd propagandă antinaţională şi chiar propunînd răscumpărare pe contul tezaurului de stat al Romăniei, confiscat în decembrie 1917. Insistenţa istoriografiei sovietice oficiale asupra afirmaţiei false precum că în Basarabia ar fi biruit, în 1918, Puterea Sovietică, ea devenind chipurile, parte componentă a noului stat sovietic, îşi are explicaţia în tendinţa de a justifica exportul de revoluţie şi reanexarea Basarabiei. Luptătorii pentru realizarea aşa-ziselor intenţii revoluţionare ale bolşevicilor pe acest teritoriu, ca şi alţi militanţi ai păstrării imperiului, erijaţi în revoluţionari, au fost, cu puţine excepţii, de origine etnică străină, străini intereselor vitale ale salvgardării şi prosperării, întregii naţiuni romăne. În prima jumătate a anilor 30 s-a ajuns la o ameliorare a raporturilor dintre U.R.S.S. şi Romănia, ce a culminat cu stabilirea, la 9 iunie 1934, a relaţiilor diplomatice între aceste două ţări, document prin care ambele ţări (părţi) îşi garantau "mutual plinul şi întregul respect al suveranităţii fiecăruia dintre statele noastre şi abţinerea de la orice imixtiune, directă sau indirectă, în afacerile interne şi în dezvoltarea fiecăreia dintre ele, şi în special a oricărei agitaţiuni, propagandei şi oricărui fel de intervenţiuni sau de sprijin al acestora". Angajarea U.R.S.S. în preajma celui de al doilea război mondial în tranzacţii strînse şi reciproc avantajoase cu Germania hitleristă s-a soldat cu înţelegerea mutuală a împărţirii sferelor de influenţă în Europa. Conform prevederilor Protocolului adiţional secret la Tratatul sovieto-german de neagresiune, semnat la 23 august 1939, Uniunii Sovietice şi Germaniei le revenea dreptul de a decide soarta Finlandei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei şi a Romăniei. Punctul trei al Protocolului adiţional secret menţiona cointeresarea U.R.S.S. faţă de Basarabia. Bucovina, care niciodată nu a fost parte componentă a imperiului rus şi nici a Ucrainei, nu este menţionată în Protocolul adiţional secret. Pretenţiile asupra Bucovinei, înaintate de U.R.S.S. în 1940, au fost o plăsmuire a aparatului diplomatic stalinist. Prin semnarea protocolului adiţional secret Uniunea R.S.S. a încălcat faţă de Romănia: articolul 1 al Pactului Briand-Kellogg, ce prevedea condamnarea recurgerii la război pentru reglementarea diferendelor internaţionale şi renunţarea la el ca instrument de politică naţională în relaţiile dintre statele contractante; articolul 2 al aceluiaşi tratat ce recunoştea că reglementarea sau soluţionarea tuturor diferendelor sau conflictelor, de orice natură sau ordine, care puteau apărea între puterile contractante, urma să fie înfăptuită numai prin mijloace paşnice; Protocolul de la Moscova din 9 februarie 1929, prin care semnatarii lui, U.R.S.S., Estonia, Letonia, Polonia şi Romănia, urgentau intrarea în vigoare, pentru ele aparte, a Pactului Briand-Kellogg. Protocolul adiţional secret al Tratatului sovieto-german de neagresiune din 23 august 1939, ce stabilea sferele de influenţă în Europa de Est, contravenea principiilor fundamentale unanim recunoscute şi normelor imperative ale dreptului internaţional, întrucît decidea soarta unor state terţe fără participarea lor, este nul şi neavenit din momentul semnării lui. O consecinţă logică a semnării la 23 august 1939 a Protocolului adiţional secret al Tratatului sovieto-german de neagresiune, a pregătirii militare sistematice, ce a urmat după încheierea acestui pact, au fost notele ultimative din 26 şi 27 iunie 1940, trimise de guvernul sovietic Romăniei, prin care guvernului romăn i se cerea "să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice Basarabia" şi să-i transmită partea de nord a Bucovinei "drept recompensă pentru uriaşa daună pricinuită Uniunii Sovietice şi populaţiei Basarabiei în cei 22 de ani de guvernare a Romăniei în Basarabia". Notele ultimative ale guvernului sovietic trimise Romăniei la 26 şi 27 iunie 1940 contravin normelor imperative ale dreptului internaţional şi sînt o mostră a politicii de dictat imperial. Decizia privind ocuparea Bucovinei de Nord e un exemplu elocvent al politicii expansioniste, promovate în permananţă de guvernul stalinist. La 28 iunie 1940 U.R.S.S. a ocupat prin forţă armată Basarabia şi Bucovina de Nord, contrar voinţei populaţiei acestor ţinuturi. Proclamarea în mod nelegitim la 2 august 1940 a R.S.S. Moldoveneşti a fost un act de dezmembrare a Basarabiei şi Bucovinei. Trecerea arbitrară sub jurisdicţia R.S.S. Ucrainene a Bucovinei de Nord şi a judeţelor Hotin, Ismail şi Cetatea Albă contravenea adevărului istoric şi realităţii etnice existente în acea vreme. Odată cu instaurarea în Basarabia şi Bucovina de Nord a regimului sovietic stalinist, în aceste ţinuturi au fost comise crime împotriva umanităţii: omoruri în masă, deportări, foamete organizată. În conformitate cu argumentele istorice, juridice şi politice expuse mai sus urmează ca în ziua de 28 iunie să fie suspendate toate manifestările cu caracter festiv. Prin prezentul Aviz Comisia întregeşte, sub toate aspectele, semnificaţia profundă şi amplă a Declaraţiei suveranităţii R.S.S. Moldova.