LPM338/1994
ID intern unic:  311654
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 338
din  15.12.1994
privind drepturile copilului
Publicat : 02.03.1995 în Monitorul Oficial Nr. 13     art Nr : 127

   
MODIFICAT
    LP107 din 11.05.12, MO120-125/15.06.12 art.396
   
LP143-XVI din 02.06.06, MO98-101/30.06.06 art.455
   
LP1001-XV din 19.04.02, MO71/06.06.02 art.571

Parlamentul adoptă prezenta lege.
      Ocrotirea de către stat şi societate a copilului, familiei şi maternităţii constituite în Republica Moldova o preocupare politică, socială şi economică de prim ordin.
    Prezenta lege stabileşte statutul juridic al copilului ca subiect independent, prevede asigurarea sănătăţii fizice şi spirituale a copilului, formarea conştiinţei lui civice pe baza valorilor naţionale şi general-umane, acordarea unei griji deosebite şi protecţii sociale copiilor lipsiţi temporar sau permanent de anturajul familiei sau care se află în alte condiţii nefavorabile sau extreme.
Capitolul I
PRINCIPII GENERALE
    Articolul 1. Baza juridică
    (1) Drepturile şi obligaţiunile copilului sînt reglementate de prezenta lege şi de alte acte legislative.
    (2) În conformitate cu prezenta lege, o persoană este considerată copil din momentul naşterii pînă la vîrsta de 18 ani.
    Articolul 2. Organele de ocrotire a drepturilor şi intereselor
                       copilului
    (1) Statul garantează fiecărui copil dreptul la un nivel de viaţă adecvat dezvoltării sale fizice, intelectuale, spirituale şi sociale. Statul întreprinde acţiuni în vederea acordării de ajutor părinţilor, precum şi altor persoane responsabile de educaţia şi dezvoltarea copiilor.
    (2) Protecţia drepturilor copilului este asigurată de organele competente respective şi de organele de drept.
    [Art.2 al.(2) modificat prin LP1001 din 19.04.02, MO71-74/06.06.02 art. 571]
    Articolul 3. Egalitatea în drepturi a copiilor
    Toţi copiii sînt egali în drepturi fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, sex, limbă, religie, convingeri, avere sau origine socială.
Capitolul II
DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE COPILULUI
    Articolul 4. Dreptul la viaţă
    (1) Dreptul copilului la viaţă şi la inviolabilitatea fizică şi psihică este garantat.
    (2) Nici un copil nu poate fi supus torturii, pedepselor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante.
    (3) Statul recunoaşte dreptul copilului la folosirea celor mai bune tehnologii de tratament şi recuperare, profilaxie a bolilor.
    (4) În cazul în care părinţii refuză asistenţa medicală pentru copilul bolnav, aceasta se acordă contrar voinţei lor, la decizia consiliului de medici, luată în prezenţa reprezentantului puterii.
    (5) În conformitate cu legislaţia, statul asigură mamei, în perioada pre- şi postnatală, condiţii necesare pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului, pentru alimentarea lui raţională şi inofensivă, asistenţă medicală calificată şi gratuită, organizarea măsurilor de profilaxie a bolilor, de propagare a unui mod de viaţă sănătos.
    Articolul 5. Dreptul copilului la un nume şi la o cetăţenie
    (1) Din momentul naşterii copilul are dreptul la un nume şi este înregistrat conform prevederilor Codului căsătoriei şi familiei.
    (2) Fiecare copil are dreptul la o cetăţenie. Temeiul şi condiţiile de dobîndire şi schimbare a cetăţeniei copilului sînt stabilite de legislaţie.
    Articolul 6. Dreptul la inviolabilitatea persoanei, la protecţie
                        împotriva violenţei fizice şi psihice
    Statul ocroteşte inviolabilitatea persoanei copilului, protejîndu-l de orice formă de exploatare, discriminare, violenţă fizică şi psihică, neadmiţînd comportarea plină de cruzime, grosolană, dispreţuitoare, insultele şi maltratările, antrenarea în acţiuni criminale, iniţierea în consumul de băuturi alcoolice, folosirea ilicită de substanţe stupefiante şi psihotrope, practicarea jocurilor de noroc, cerşetoriei, incitarea sau constrîngerea de a practica orice activitate sexuală ilegală, exploatarea în scopul prostituţiei sau al altei practici sexuale ilegale, în pornografie şi în materiale cu caracter pornografic inclusiv din partea părinţilor sau persoanelor subrogatorii legale, rudelor.
    Articolul 7. Dreptul la apărarea demnităţii şi onoarei
    Fiecare copil are dreptul la apărarea demnităţii şi onoarei. Atentatul la onoarea şi demnitatea copilului se pedepseşte în conformitate cu legislaţia.
    Articolul 8. Dreptul la libertatea gîndirii şi conştiinţei
    (1) Dreptul copilului la libertatea gîndirii, la opinie, precum şi la confesiune nu pot fi încălcate sub nici o formă.
    (2) Statul garantează copilului, capabil să-şi formuleze opiniile, dreptul de a-şi exprima liber aceste opinii asupra oricărei probleme care îl priveşte. De opinia copilului care a atins vîrsta de 10 ani se va ţine cont, în mod obligatoriu, dacă aceasta nu contravine intereselor lui.
    [Art.8 al.(2) modificat prin LP1001 din 19.04.02, MO71-74/06.06.02 art. 571]
    (3) În acest scop copilului i se dă posibilitatea de a fi audiat în cursul dezbaterilor judiciare sau administrative care-l privesc, fie direct, fie prinr-un reprezentant sau organ corespunzător, în conformitate cu legislaţia.
    (4) Nici un copil nu poate fi constrîns să împărtăşească o opinie sau alta, să adere la o religie sau alta contrar convigerilor sale. Libertatea conştiinţei copilului este garantată de către stat, ea trebuie să se manifeste în spiritul toleranţei religioase şi respectul reciproc.
    (5) Părinţii sau persoanele subrogatorii legale au dreptul să educe copilul conform propriilor convingeri.
    Articolul 9. Dreptul la dezvoltarea capacităţilor intelectuale
    Statul asigură tuturor copiilor posibilităţi şi condiţii egale pentru însuşirea valorilor culturale, susţine înfiinţarea diferitelor instituţii de stat şi obşteşti care contribuie la dezvoltarea capacităţilor creative ale copiilor, asigură accesul lor la aceste instituţii, sprijină în conformitate cu legislaţia editarea ziarelor, revistelor şi cărţilor pentru copii, turnarea filmelor, prezentarea emisiunilor radiofonice şi televizate pentru copii.
    Articolul 10. Dreptul la învăţătură
    (1) Fiecare copil are dreptul la instruire gratuită în limba de stat sau în altă limbă în şcoli de cultură generală, la continuarea studiilor în şcoli tehnico-profesionale, licee, colegii, instituţii de învăţămînt superior, în conformitate cu legislaţia.
    (2) Copiii cu handicap fizic sau manual au dreptul la instruire în şcoli speciale care funcţionează în conformitate cu regulamentele respective.
    (3) Copiii orfani şi copiii rămaşi fără îngrijire părintească au dreptul la instruire şi la întreţinere gratuite în toate instituţiile de învăţămînt.
    Articolul 11. Dreptul la muncă
    (1) Copilul are dreptul la muncă independentă în corespundere cu posibilităţile lui de vîrstă, starea sănătăţii şi pregătirea profesională, fiind remunerat în conformitate cu legislaţia muncii.
    (2) Cu acordul părinţilor sau persoanelor subrogatorii legale copiii sînt admişi la muncă în măsura puterilor, îmbinînd munca cu învăţătura de la vîrsta de 14 ani. Organele de stat creează rezerve de locuri de muncă pentru copii, servicii speciale pentru angajarea lor.
    (3) Statul protejează copilul de exploatare economică şi de executarea oricărei munci, ce prezintă pericol pentru sănătatea lui ori serveşte drept piedică în procesul de instruire, sau prejudiciază dezvoltarea lui fizică, intelectuală, spirituală şi socială.
    (4) Participarea la muncă a copiilor invalizi şi a copiilor cu handicap fizic sau mental se realizează prin crearea de către stat a unei reţele adecvate de întreprinderi şi servicii.
    (5) Antrenarea forţată sub orice formă a copilului în cîmpul muncii atrage răspundere juridică.
    Articolul 12. Dreptul la odihnă
    (1) Fiecare copil are dreptul la odihnă şi timp liber, dreptul de a participa la jocuri şi la activităţi recreative proprii vîrstei sale. Poate participa de asemenea la viaţa culturală şi artistică.
    (2) Statul stimulează şi susţine material crearea unei reţele largi de instituţii extraşcolare, edificii sportive, stadioane, cluburi, tabere de odihnă şi alte obiective ce contribuie la întremarea sănătăţii copiilor, stabileşte înlesniri pentru frecventarea instituţiilor de cultură şi învăţămînt, a celor sportive de întremare şi a bazelor de odihnă în timpul vacanţei.
    Articolul 13. Dreptul la asociere în organizaţii obşteşti
    (1) Copiii au dreptul să se asocieze în organizaţii obşteşti în conformitate cu legislaţia.
    (2) Statul acordă ajutor material organizaţiilor obşteşti ale copiilor, pune la dispoziţia lor localuri, le acordă înlesniri fiscale.
    (3) Se interzice implicarea copiilor în activitatea politică şi asocierea lor în partide politice.
    Articolul 14. Obligaţiunile copilului
    Copilul este obligat să conştientizeze şi să respecte ordinea publică şi normele de convieţuire, să preţuiească atît tradiţiile şi valorile culturale naţionale, cît şi cele general-umane, să acumuleze cunoştinţe şi să se pregătească pentru o activitate utilă, să manifeste o atitudine grijulie faţă de părinţi, mediul ambiant, proprietatea publică şi privată.
Capitolul III
FAMILIA ŞI COPILUL
    Articolul 15. Obligaţiunea părinţilor de a naşte un copil
                         sănătos
    (1) Persoanele care depun cerere de căsătorie
, la solicitare, pot efectua un examen medical gratuit, în scopul depistării bolilor sau a agenţilor patogeni ce pot fi transmişi copiilor, cu acordul informat al lor. Rezultatele examinării se comunică numai persoanei examinate. Depistarea oricărei boli sau a agenţilor patogeni nu poate exclude căsătoria. În caz de depistare a dereglărilor genetice, care pot conduce la boli ereditare grave, nu se recomandă naşterea copilului.
   
[Art.15 al.(1) modificat prin LP107 din 11.05.12, MO120-125/15.06.12 art.396]
    (2) Femeia gravidă îndeplineşte necondiţionat indicaţiile medicilor pentru asigurarea dezvoltării normale a fătului. Se recomandă abţinerea de la consumul alcoolului, niocotinei şi drogurilor în perioada gravităţii.
    (3) Părinţii sînt obligaţi să respecte recomandările medicilor privind asigurarea dezvoltării normale a copilului în perioada pre- şi postnatală. Respectarea tuturor cerinţelor medicilor este stimulată de stat.
    (4) Statul asigură persoanelor care se căsătoresc, precum şi familiilor tinere, condiţii necesare de examinare medicală.
    [Art.15 modificat prin LP143 din 02.06.06, MO98-101/30.06.06 art.455; al.(3)-(5) devin al.(2)-(4)]
    Articolul 16. Dreptul la abitaţie în familie
    Fieare copil are dreptul să locuiască în familie, să-şi cunoască părinţii, să beneficieze de grija lor, să coabiteze cu aceştia, cu excepţia cazurilor în care despărţirea de un părinte sau de ambii părinţi este necesară în interesul copilului.
    Articolul 17. Drepturile copilului care locuieşte separat
                        de părinţi
    Copilul separat de un părinte sau de ambii părinţi, care locuieşte în Republica Moldova sau în orice altă ţară, are dreptul să întreţină relaţii personale şi contacte directe regulate cu cei doi părinţi ai săi, dacă aceasta nu contravine intereselor lui.
    Articolul 18. Răspunderea familiei pentru copil
    (1) Ambii părinţi, în egală măsură, sau persoanele subrogatorii legale poartă răspunderea principală pentru dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală şi socială a copilului, ţinînd cont în primul rînd de interesele acestuia.
    (2) Părinţii sau persoanele subrogatorii legale poartă răspundere juridică pentru lipsa de supraveghere permanentă a copiilor de vîrstă fragedă şi preşcolară.
    (3) Dacă ambii părinţi sau unul din ei, precum şi persoanele subrogatorii legale, nu-şi îndeplinesc obligaţiunile faţă de copil sau abuzează de drepturile lor paterne, copilul are dreptul de a sesiza organele de tutelă şi curatelă, precum şi de drept, pentru a-şi apăra drepturile şi interesele.
    (4) În cazul în care copilul este întreţinut în instituţie de stat pentru copii, cauza fiind abandonarea sau îmbolnăvirea acestuia ca urmare a nerespectării recomandărilor medicilor, ambii părinţi vor compensa cheltuielile pentru întreţinerea lui în conformitate cu legislaţia.
    Articolul 19. Dreptul la spaţiu locativ
    (1) Copiii, membri ai familiei locatarului, au aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi membri ai familiei la folosirea spaţiului locativ, iar copiii, membri ai familiei proprietarului locuinţei, au aceleaşi drepturi la folosirea şi moştenirea acesteia.
    (2) Autorităţile administraţiei publice locale asigură întreţinerea şi reparaţia locuinţelor copiilor orfani şi celor rămaşi fără îngrijire părintească pînă la majorat.
    (3) Copiilor care revin dintr-o instituţie de stat pentru copii, de la rude, persoane subrogatorii legale li se atribuie peste rînd spaţiu locativ, dacă e imposibilă instalarea lor în locuinţa ocupată anterior.
    Articolul 20. Dreptul la proprietate
    Fiecare copil are dreptul la proprietate. Dreptul copilului la proprietate este garantat. Copilul beneficiază de dreptul la proprietate în limitele şi în modul stabilite de legislaţie.
    Articolul 21. Ocrotirea familiei de către stat
    (1) Familia şi copiii beneficiază de protecţie şi ajutor special pentru realizarea drepturilor lor.
    (2) Statul acordă sprijin familiei la întreţinerea şi educaţia copiilor, garantează plata indemnizaţiilor la naşterea copilului, acordă alte ajutoare şi compensaţii prevăzute de legislaţie.
Capitolul IV
COPILUL ÎN CONDIŢII NEFAVORABILE ŞI EXTREME
    Articolul 22. Ocrotirea copiilor orfani şi a copiilor rămaşi
                         fără îngrijire părintească
    (1) Copiii, care temporar sau permanent sînt lipsiţi de mediul familiei sau care, în propriul lor interes, nu pot fi lăsat în acest mediu, se bucură de protecţie şi ajutor special din partea statului, conform legislaţiei.
    (2) Copiii orfani şi copiii rămaşi fără îngrijure părintească sînt înfiaţi sau plasaţi în altă familie sau în instituţie de stat pentru copii.
    (3) Adopţia de către cetăţenii străini se înfăptuieşte în conformitate cu legislaţia în cazul în care nu poate fi găsită o soluţie potrivită în Republica Moldova. La alegerea soluţiei se va ţine seama de necesitatea de asigurare a unei continuităţi în educarea copilului, de originea sa etnică, religioasă, culturală, lingvistică şi de dorinţa copilului.
    Articolul 23. Întreţinerea copiilor în instituţii de stat pentru
                         copii
    (1) În cazul în care nu este posibil plasamentul copilului rămas fără familie într-o altă familie, el este instituţionalizat în casa de copii sau în altă instituţie similară, aflîndu-se la întreţinere deplină de către stat. Instituţionalizarea se înfăptuieşte în conformitate cu legislaţia.
    (2) Copiilor instituţionalizaţi li se creează toate condiţiile pentru dezvoltarea fizică, intelectuală şi spirituală, pentru păstrarea limbii materne, culturii, tradiţiilor şi obiceiurilor naţionale, cultivîndu-le, totodată, deprinderi pentru o viaţă independentă.
    Articolul 24. Drepturile copiilor invalizi şi copiilor cu
                         handicap fizic sau mental
    (1) Statul garantează copiilor invalizi şi copiilor cu handicap fizic sau mental asistenţă medicală gratuită, ajutor psihologic special instruire generală şi profesională, plasare în cîmpul muncii potrivit capacităţilor, resocializare pentru a se putea bucura de o viaţă decentă în condiţii care să le faciliteze participarea activă la viaţa socială.
    (2) Statul asigură copiii invalizi cu pensii de invaliditate.
    Articolul 25. Drepturile copiilor aflaţi în situaţii excepţionale
    (1) Copiilor aflaţi în situaţii excepţionale (accidente, calamităţi naturale, epidemii, război etc.) statul le acordă ajutor urgent şi gratuit, întreprinde măsuri de neamînat pentru evacuarea lor din zona de pericol şi reunirea cu familia.
    (2) În caz de pierdere a părinţilor copilului beneficiază de protecţie socială din partea statului, precum şi de privilegii prevăzute de legislaţie.
    Articolul 26. Interzicerea antrenării copiilor
                         în acţiuni militare
    Se interzice antrenarea copiilor în acţiuni militare, precum şi propagarea războiului şi violenţei în rîndurile copiilor.
    Articolul 27. Dreptul copilului la statut de refugiat
    (1) Statul întreprinde măsuri necesare pentru a asigura copilului, care doreşte să obţină statutul de refugiat sau este considerat ca refugiat, conform regulilor şi procedurilor de drept internaţional sau naţional, atît celui însoţit, cît şi celui neînsoţit de părinţi sau oricare altă persoană, protecţia şi ajutorul umanitar necesar.
    (2) Statul acordă, în caz de necesitate, sprijin organizaţiilor în atribuţiile cărora intră protecţia acestor categorii de copii.
    Articolul 28. Ocrotirea drepturilor copilului în cazul tragerii
                          la răspundere a acestuia
    (1) Statul apără dreptul copilului la libertatea personală.
    (2) Reţinerea sau arestarea copilului sînt aplicate doar ca măsuri excepţionale şi numai în cazurile prevăzute de legislaţie. În cazul reţinerii sau arestării copilului, părinţii sau persoanele subrogatorii legale ale acestuia sînt informaţi de îndată.
    (3) Copiii reţinuţi sau arestaţi sînt ţinuţi sub arest separat de adulţi şi de copiii condamnaţi.
    (4) Nici pedeapsa capitală, nici închisoarea pe viaţă nu pot fi aplicate pentru infracţiunile comise de persoana sub vîrsta de 18 ani.
    (5) În procesul dezbaterilor judiciare în care figurează copii este obligatorie participarea apărătorului şi pedagogului. La examinarea de către instanţa de judecată a litigiului privind educaţia copilului este obligatorie participarea autorităţii tutelare.
    [Art.28 al.(5) modificat prin LP1001 din 19.04.02, MO71/06.06.02 art. 571]
    Articolul 29. Ocrotirea drepturilor copilului în instituţiile
                          educative speciale
    (1) Repartizarea copilului în instituţii educative speciale se face numai conform hotărîrii judecătoreşti la propunerea organelor de resort respective de pe lîngă autorităţile administraţiei publice locale.
    (2) Copilul care se află într-o instituţie educativă specială are dreptul la tratament uman, ocrotire a sănătăţii, instruire generală sau profesională, întrevedere cu părinţii, rudele şi alte persoane interesate, la concediu, corespondenţă.
    (3) O condiţie obligatorie a deţinerii copiilor în instituţii educative speciale este reeducarea în vederea revenirii lor la un mod normal de viaţă.
    Articolul 30. Ocrotirea copilului de răpire, vînzare şi trafic
    Statul ia toate măsurile necesare pentru a preveni răpirea, vînzarea şi traficul de copii în orice scop şi în orice formă.
Capitolul V
COLABORAREA INTERNAŢIONALĂ
    Articolul 31. Colaborarea internaţională
    (1) Statul asigură realizarea colaborării internaţionale în domeniul ocrotirii drepturilor copilului prin intermediul structurilor statale şi nestatale.
    (2) Dacă acordul internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte reguli decît cele care se conţin în prezenta lege, se aplică regulile acordului internaţional.
Capitolul VI
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGII ŞI
CONTROLUL
ASUPRA APLICĂRII EI
    Articolul 32. Răspunderea pentru încălcarea legii
    Persoanele fizice şi juridice care s-au făcut vinovate de încălcarea prezentei legi sînt trase la răspundere în modul stabilit de legislaţie.
    Articolul 33. Controlul asupra aplicării legii
    Controlul asupra aplicării prezentei legi se exercită de către organele de stat împuternicite în acest scop prin legislaţie.

    PREŞEDINTELE
    PARLAMENTULUI                          Petru LUCINSCHI

    Chişinău, 15 decembrie 1993.
    Nr. 338-XIII.