LPM488/1999
ID intern unic:  311674
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 488
din  08.07.1999
exproprierii pentru cauză de utilitate publică
Publicat : 20.04.2000 în Monitorul Oficial Nr. 42-44     art Nr : 311
MODIFICAT
LP482 din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48

    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 1. Noţiunea de expropriere
    În sensul prezentei legi, prin expropriere se înţelege transferul de bunuri şi de drepturi patrimoniale din proprietate privată în proprietate publică, transferul către stat de bunuri proprietate publică ce aparţin unei unităţi administrativ-teritoriale sau, după caz, cedarea către stat sau către o unitate administrativ-teritorială a drepturilor patrimoniale în scopul efectuării de lucrări pentru cauză de utilitate publică de interes naţional sau de interes local, în condiţiile prevăzute de lege, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
    Articolul 2. Obiectul exproprierii
    (1) Obiect al exproprierii de interes naţional pot fi:
    a) bunurile imobile, la care se raportă: terenurile, subsolul, bazinele de apă, pădurile, clădirile, construcţiile şi alte obiecte legate de pămînt, a căror permutare este imposibilă sau le aduce prejudicii iremediabile, astfel încît nu mai pot fi folosite la destinaţie;
    b) dreptul de folosinţă asupra bunurilor imobile pe un termen de pînă la 5 ani, dacă părţile nu convin asupra unui alt termen;
    c) drepturile patrimoniale şi personale nepatrimoniale, legate nemijlocit de invenţiile care pot contribui considerabil la asigurarea intereselor de apărare şi de securitate ale ţării;
    d) valorile cultural-artistice şi istorice de o importanţă excepţională pentru sentimentele naţionale ale poporului, precum şi cele care atestă statalitatea ţării;
    e) dreptul de proprietate asupra reprezentanţilor florei şi faunei pentru care spaţiul natural al Republicii Moldova este propriu dezvoltării şi reproducerii şi care se află pe cale de dispariţie în lume, în cazul existenţei pericolului real de dispariţie şi de nereproducere a speciei.
    (2) Obiect al exproprierii de interes local pot fi bunurile imobile şi drepturile patrimoniale asupra lor menţionate la alin.(1) lit.a) şi b).
    (3) În caz de stare de urgenţă, de asediu şi de război, exproprierii pot fi supuse bunuri mobile stabilite prin lege organică.
    (4) Dacă pentru cauză de utilitate publică este necesară exproprierea numai a unei părţi din construcţie, iar proprietarul, în cererea adresată instanţei de judecată, solicită exproprierea ei totală, instanţa va aprecia dacă exproprierea în parte este posibilă. În caz contrar, se va efectua exproprierea totală. Aceleaşi condiţii vor fi aplicate şi în cazul exproprierii de terenuri.
    Articolul 3. Expropriatul
    Expropriat, în sensul prezentei legi, este proprietarul sau titularul de alte drepturi reale asupra obiectului exproprierii.
    Articolul 4. Expropriatorul
    Expropriator, în sensul prezentei legi, este statul pentru lucrările de interes naţional şi pentru lucrările de interes local, prin organele lui abilitate sau prin persoane special desemnate conform legii.
Capitolul II
UTILITATEA PUBLICĂ ŞI DECLARAREA EI
    Articolul 5. Utilitatea publică
    (1) Se consideră de utilitate publică lucrările privind:
    a) prospecţiunile şi explorările geologice;
    b) extracţia şi prelucrarea substanţelor minerale utile;
    c) instalaţiile pentru producerea de energie electrică;
    d) căile de comunicaţii şi clădirile aferente lor, trasarea, alinierea şi lărgirea străzilor;
    e) sistemele de telecomunicaţii, de termoficare şi de canalizare, de alimentare cu energie electrică, cu apă şi cu gaze;
    f) instalaţiile pentru protecţia mediului;
    g) indiguirile şi regularizările de rîuri, lacurile de acumulări pentru surse de apă şi atenuarea viiturilor;
    h) staţiile hidrometeorologice, seismice şi sistemele de avertizare şi de prevenire a fenomenelor naturale periculoase şi de avertizare a populaţiei;
    i) combaterea eroziunii de adîncime, sistemele de irigare şi desecare;
    j) terenurile necesare construcţiei de locuinţe din fondul de stat, edificiilor de învăţămînt, sănătate, cultură, sport, de protecţie şi asistenţă socială şi altor obiective sociale care fac parte din proprietatea publică, precum şi construcţiei de sedii pentru administraţia publică, pentru autorităţile judecătoreşti, ambasadele, consulatele, reprezentanţele ţărilor străine şi organismelor internaţionale;
    k) terenurile pentru organizarea grădinilor publice şi cimitirelor, pentru acumularea şi înmormîntarea deşeurilor;
    l) reconstrucţia centrelor urbane, zonelor locative şi industriale, a ansamblurilor arhitectonice existente, conform planurilor urbanistice ale localităţii aprobate, în condiţiile legii, de consiliul local;
    m) salvarea, protejarea şi punerea în valoare a monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice, precum şi a parcurilor naţionale, rezervaţiilor naturale şi a monumentelor naturii;
    n) prevenirea dezastrelor naturale: cutremure, inundaţii, alunecări şi prăbuşiri de terenuri, alte fenomene naturale periculoase;
    o) apărarea ţării, ordinea publică şi securitatea naţională;
    p) salvarea şi protejarea valorilor cultural-artistice şi istorice de o importanţă excepţională pentru sentimentele naţionale ale poporului, precum şi a celor care atestă statalitatea ţării;
    q) salvarea, protejarea şi asigurarea reproducerii speciilor de plante, de animale, tuturor reprezentanţilor naturii vii, aflate pe cale de dispariţie.
    (2) Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes naţional sau de interes local.
    (3) Sînt de utilitate publică de interes naţional lucrările care răspund obiectivelor şi interesului întregii societăţi sau ale majorităţii ei.
    (4) Sînt de utilitate publică de interes local lucrările care răspund obiectivelor şi interesului unei localităţi, ale unui grup de localităţi din cadrul unei unităţi administrativ-teritoriale.
    Articolul 6. Declararea utilităţii publice
    (1) Utilitatea publică se declară:
    a) pentru lucrările de interes naţional - de către Parlament;
    b) pentru lucrările de interes local al unităţii administrativ-teritoriale - de către consiliul ei;
    c) pentru lucrările de interes comun al mai multor raioane şi/sau municipii - de către consiliile lor, iar în caz de divergenţe - de către Guvern;
    d) pentru lucrările de interes comun al mai multor oraşe şi/sau sate din teritoriul unui raion - de către consiliile acestor oraşe şi/sau sate, iar în caz de divergenţe - de către consiliul raional.
    [Art.6 al.(1) modificat prin LP482 din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48]
    (2) Iniţiativa privind declararea utilităţii publice revine autorităţilor publice şi se realizează nemijlocit prin înaintarea propunerilor respective organelor de resort, în modul prevăzut de legislaţie.
    Articolul 7. Cercetarea prealabilă
    (1) Declararea utilităţii publice se face numai după efectuarea unei cercetări prealabile şi numai în cazul în care există toate condiţiile pentru expropriere, prevăzute de lege.
    (2) Cercetarea prealabilă pentru lucrările de interes naţional se face de către comisii formate de Guvern din reprezentantul administraţiei publice centrale coordonatoare a domeniului de activitate pentru care se realizează lucrarea de utilitate publică, din reprezentantul Ministerului Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, din reprezentantul Ministerului Finanţelor, din reprezentantul Ministerului Economiei, precum şi din preşedintele raionului şi primarul localităţii în a cărei rază teritorială se desfăşoară lucrarea de utilitate publică.
    [Art.7 al.(2) modificat prin LP482 din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48]
    (3) Pentru lucrările de interes local, inclusiv de interes comun, cercetarea prealabilă se face de către comisii numite de consiliile unităţilor administrativ-teritoriale respective, alcătuite din reprezentanţii autorităţii administrative locale care gestionează domeniul de activitate pentru care se realizează lucrarea de utilitate publică, ai administraţiei publice locale ce coordonează domeniul financiar-bugetar, din reprezentanţii consiliilor respective.
    (4) Cercetarea prealabilă va stabili existenţa elementelor justificative ale interesului naţional sau local, premiselor economico-sociale, ecologice sau de altă natură ale necesităţii lucrărilor, încadrării lor în planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.
    (5) Cercetarea prealabilă se va face conform procedurilor stabilite prin regulament aprobat de Guvern. Rezultatul cercetării va fi consemnat într-un proces-verbal ce se va înainta organelor care au numit comisia.
    Articolul 8. Publicitatea declarării utilităţii publice
    (1) Actul de declarare a utilităţii publice de interes naţional şi de interes local se aduce la cunoştinţă publică prin afişare la sediul consiliului local în a cărui rază este situat obiectul exproprierii şi prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    (2) Nu se dau publicităţii actele prin care se declară utilitatea publică pentru lucrări privind apărarea ţării şi securitatea naţională în cazul în care ele prezintă secret de stat.
Capitolul III
MĂSURILE CARE PRECED EXPROPRIEREA
    Articolul 9. Înaintarea propunerii de expropriere
                        şi obligaţiile expropriatului
    (1) După declararea utilităţii publice, expropriatorul va executa acţiunile de înaintare a propunerii de expropriere în termen de 10 zile de la publicarea actului de declarare a utilităţii publice.
    (2) Proprietarul obiectului exproprierii este informat în scris despre propunerea de expropriere de către organul care face această propunere şi este în drept să-şi dea consimţămîntul pentru o compensare imediată şi echitabilă.
    (3) Propunerea de expropriere va conţine notificarea adresată persoanelor fizice şi juridice titulare de drepturi reale asupra obiectului exproprierii, oferta de despăgubire, modalitatea transferului de bunuri şi de drepturi patrimoniale sau, după caz, modalitatea de cedare a drepturilor patrimoniale.
    (4) În cazul exproprierii de locuinţă sau teren, proprietarului i se va propune în proprietate o altă locuinţă sau un alt teren. Dacă costul locuinţei propuse sau al terenului propus este mai mic decît cel al locuinţei expropriate sau al terenului expropriat, expropriatorul va plăti diferenţa dintre costul locuinţei expropriate sau al terenului expropriat şi cel al locuinţei propuse sau al terenului propus.
    (5) După primirea notificării, proprietarul şi titularii de alte drepturi reale asupra obiectului exproprierii sînt obligaţi să ia măsurile de conservare a acestui obiect.
    Articolul 10. Înaintarea întîmpinării împotriva
                         propunerii de expropriere
    (1) Expropriatul poate face întîmpinare împotriva propunerii de expropriere.
    (2) Întîmpinarea este actul prin care expropriatul înaintează exigenţele proprii privind condiţiile exproprierii. Ea se depune, în termen de 45 de zile de la primirea notificării, la organul care a făcut propunerea de expropriere.
    (3) Organul care a făcut propunerea de expropriere va înregistra întîmpinarea şi va consemna propunerea de despăgubire şi alte pretenţii ale proprietarului sau ale titularilor de alte drepturi reale asupra obiectului exproprierii.
    Articolul 11. Soluţionarea întîmpinărilor
    (1) Întîmpinările vor fi soluţionate în termen de 30 de zile de către o comisie constituită prin hotărîre a Guvernului pentru lucrările de interes naţional şi prin decizie a consiliului local pentru lucrările de interes local sau prin decizie a consiliilor locale respective pentru lucrările de interes comun.
    (2) Comisia va fi alcătuită din 3 specialişti din domeniul de activitate în care se execută lucrarea de utilitate publică. Aceştia aleg, prin vot direct şi secret, un preşedinte care va organiza activitatea comisiei.
    (3) În cazul în care se face exproprierea imobilelor sau a drepturilor patrimoniale asupra imobilelor, în componenţa comisiei vor fi incluşi şi 3 proprietari de imobile aleşi prin tragere la sorţi sau prin vot din numărul proprietarilor de imobile din municipiul, oraşul sau satul în care sînt situate imobilele propuse exproprierii.
    (4) Nu pot face parte din comisie proprietarii şi titularii de alte drepturi reale asupra obiectelor exproprierii, rudele şi afinii lor pînă la al patrulea grad inclusiv, persoanele care deţin funcţii în administraţia publică centrală sau locală şi care au interes în executarea lucrărilor, şi nici membrii comisiei care a efectuat cercetarea prealabilă în condiţiile art.7.
    (5) Decizia comisiei se ia prin vot secret.
    (6) Comisia analizează documentele prezentate, ascultînd pe cei interesaţi, şi totodată poate cere informaţii şi date suplimentare, la solicitarea celor care i s-au adresat sau din oficiu. Propunerea de expropriere, pretenţiile proprietarilor şi ale titularilor de alte drepturi reale asupra obiectului exproprierii, precum şi susţinerile acestora se vor depune în scris, consemnîndu-se în proces-verbal de preşedintele comisiei şi de secretar.
    Articolul 12. Decizia comisiei. Condiţiile de
                          încheiere a contractului
    (1) În urma deliberării, comisia adoptă o decizie motivată.
    (2) Comisia va consemna în decizie, după caz, acordul dintre părţi, sub semnătura acestora.
    (3) Decizia comisiei se comunică părţilor în termen de 5 zile de la adoptare şi va servi drept temei pentru determinarea cuantumului despăgubirii, care în nici un caz nu poate fi mai mic decît cel stabilit în propunerea de expropriere.
    (4) Persoanele interesate pot conveni atît asupra modalităţii de transfer al proprietăţii, de cedare a dreptului patrimonial, cît şi asupra cuantumului despăgubirii şi formei ei, cu respectarea dispoziţiilor legale privind condiţiile de fond, de formă şi de publicitate, fără a se declanşa procedura de expropriere prevăzută în capitolul IV. Acordul dintre părţi în acest caz va fi autentificat notarial, cheltuielile aferente fiind suportate de expropriator.
Capitolul IV
PROCEDURILE JUDICIARE DE EXPROPRIERE
    Articolul 13. Dispoziţiile de procedură
    (1) În cazul în care părţile nu ajung la un acord asupra exproprierii în modul stabilit la art.9-12, exproprierea pentru cauză de utilitate publică nu poate fi făcută decît prin hotărîre judecătorească cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
    (2) Pentru cazurile de expropriere în scopul asigurării apărării ţării, ordinii publice şi securităţii naţionale, procedurile de expropriere menţionate la capitolele II-IV se fac în regim secret ca să nu se divulge informaţiile şi, în felul acesta, să nu se aducă prejudicii potenţialului de apărare al ţării, ordinii publice şi securităţii naţionale.
    (3) Expropriatorul este în drept să renunţe la expropriere, inclusiv în cazul hotărîrii definitive a instanţei de judecată privitoare la despăgubire dacă aceasta din urmă nu s-a efectuat. Expropriatul, în acest caz, are dreptul să ceară despăgubirea prejudiciului cauzat.
    Articolul 14. Examinarea creanţelor în legătură cu
                         exproprierea
    (1) În termen de 10 zile de la data la care instanţa de judecată notifică expropriatului examinarea cazului de expropriere, acesta este obligat să informeze expropriatorul şi instanţa de judecată despre titularii de alte drepturi reale asupra obiectului exproprierii. În caz contrar, expropriatul va rămîne răspunzător cu indemnizare faţă de titulari.
    (2) Terţii, interesaţi în procesul exproprierii, trebuie să-şi declare creanţele. În caz contrar, de creanţele lor nu se va ţine cont la stabilirea cuantumului despăgubirii.
    Articolul 15. Stabilirea cuantumului despăgubirii
    (1) În caz de litigiu asupra cuantumului despăgubirii, instanţa de judecată va institui o comisie de experţi la care pot participa cîte un reprezentant al expropriatorului şi al expropriatului.
    (2) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilelor sau a drepturilor patrimoniale supuse exproprierii şi din daunele cauzate proprietarului sau titularilor de alte drepturi reale.
    (3) La calcularea cuantumului despăgubirii, comisia de experţi şi instanţa de judecată vor ţine cont de preţul la care se vînd imobilele şi drepturile de acelaşi fel în teritoriul respectiv, la data întocmirii actului de expertiză, precum şi de prejudiciile aduse proprietarului sau, după caz, titularilor de alte drepturi reale, luînd în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
    (4) Experţii vor determina despăgubirile ce se cuvin proprietarului, separat de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale.
    (5) În cazul exproprierii de teren, cuantumul despăgubirii nu trebuie să fie mai mic decît preţul normativ stabilit în baza tarifelor prevăzute de legislaţie.
    Articolul 16. Plata despăgubirilor şi punerea în
                         posesiune a expropriatorului
    (1) Plata despăgubirilor se va face în modul convenit între părţi. În lipsa unui acord între ele, instanţa de judecată va hotărî depunerea de mijloace pe contul bancar al expropriatului, stabilind şi termenul de plată, care nu va depăşi 30 zile de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti.
    (2) Punerea în posesiune asupra terenurilor cultivate se va face numai după ce recolta a fost strînsă, cu excepţia cazului în care în valoarea despăgubirii a fost cuprinsă şi valoarea recoltei nestrînse.
    (3) În situaţia în care există creditori privilegiaţi sau alţi creditori stabiliţi prin hotărîre judecătorească, aceştia vor fi plătiţi din drepturile cuvenite cu titlu de despăgubire. Cuantumul despăgubirii pentru fiecare creditor va fi stabilit de către instanţa de judecată.
    Articolul 17. Cheltuielile
    Taxa de stat şi cheltuielile aferente examinării cazului de expropriere se suportă de către expropriator în modul stabilit de legislaţie.
Capitolul V
DREPTURILE EXPROPRIATULUI
    Articolul 18. Dreptul de preemţiune
    Dacă lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu s-au realizat, iar expropriatorul doreşte înstrăinarea imobilului sau, după caz, cedarea drepturilor asupra imobilului, expropriatul, fost titular de drepturi, are dreptul prioritar de a-l cumpăra la un preţ negociabil ce nu poate fi mai mare decît despăgubirea actualizată. În acest scop, expropriatorul se va adresa în scris fostului proprietar, oferindu-i pentru răspuns un termen de 30 de zile.
    Articolul 19. Dreptul la închiriere şi dreptul la retrocedare
    (1) Dacă obiectul expropriat este oferit spre închiriere înainte de utilizare la destinaţia pentru care a fost expropriat, expropriatul are dreptul prioritar de a-l închiria, în condiţiile legii.
    (2) Dacă bunurile imobile expropriate sau drepturile asupra acestora nu au fost utilizate în termen de un an la destinaţia pentru care au fost expropriate, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică.
    (3) Cererea de retrocedare se va adresa instanţei de judecată, care, verificînd temeiurile acesteia, va putea dispune retrocedarea.
    (4) Preţul imobilului retrocedat se va stabili ca şi în cazul exproprierii şi nu poate fi mai mare decît despăgubirea actualizată.
    Articolul 20. Dreptul de retenţie
    Expropriatul poate reţine obiectul exproprierii pînă la data primirii despăgubirii ce i se cuvine şi va efectua cheltuielile necesare pînă se va asigura folosirea obiectului la destinaţie.
Capitolul VI
UNELE PARTICULARITĂŢI ALE EXPROPRIERII
    Articolul 21. Proceduri speciale de expropriere
    (1) Cu derogare de la procedurile menţionate în prezenta lege, în caz de urgenţă, de asediu şi de război, exproprierea se face în mod expres conform procedurilor stabilite de legislaţie.
    (2) În caz de executare imediată a unor lucrări ce ţin de apărarea ţării, ordinea publică şi securitatea naţională şi în caz de calamităţi naturale, expropriatorul poate intra în posesiunea obiectului exproprierii nemijlocit după ce a plătit despăgubirea.
    (3) În cazul în care nu este de acord cu suma despăgubirii, expropriatul poate intenta o acţiune în instanţă de judecată, conform procedurii prevăzute.
Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE
    Articolul 22
    Guvernul, în termen de 2 luni:
    - va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
    - va asigura ca ministerele şi departamentele să reexamineze şi să abroge actele lor normative care contravin prezentei legi.

    PREŞEDINTELE
    PARLAMENTULUI                               Dumitru DIACOV

    Chişinău, 8 iulie 1999.
    Nr. 488-XIV.