LPM550/1995
ID intern unic:  311686
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 550
din  21.07.1995
instituţiilor financiare
Publicat : 01.01.1996 în Monitorul Oficial Nr. 1     art Nr : 2     Data intrarii in vigoare : 01.01.1996
    LP64-XVI din 30.03.06, MO66-69/28.04.06 art.273
    LP249-XVI din 21.10.05, MO154-156/18.11.05 art.771
    LP290-XV din 22.07.04, MO132-137/06.08.04 art.722
    LP206 din 29.05.03, MO149/18.07.03 art.598
    LP1163 din 27.06.02, MO100/11.07.02 art.747
    LP1146 din 20.06.02, MO96/05.07.02 art.707


    Notă:
    cuvintele “hîrtii de valoare” se înlocuiesc cu cuvintele “valori mobiliare” prin  LP231-XVI din 02.11.07, MO180-183/23.11.07 art.693

     Parlamentul adoptă prezenta lege
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 1. Obiectul prezentei legi
    Prezenta lege are ca obiect protejarea intereselor deponenţilor, păstrarea secretului depozitelor, neadmiterea riscului excesiv în sistemul financiar, promovarea unui sector financiar puternic şi competitiv şi facilitarea acţiunii  forţelor de piaţă  în prestarea serviciilor financiare.
    Articolul 2. Acţiunea prezentei legi
    (1) Prezenta lege se aplică pentru instituţiile financiare, cu excepţia celor pe care, datorită specificului, volumului mic al cifrei de afaceri sau provenienţei resurselor lor, Banca Naţională le scuteşte parţial sau total de prevederile prezentei legi.
    (2) Banca Naţională  are  dreptul să impună adăugător instituţiilor financiare care nu sînt bănci prevederi referitoare la bănci din prezenta lege.
    Articolul 3. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi se utilizează următoarele noţiuni:
    [Art.3 în redacţia LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art. 1080]
    administrator - membru al consiliului, al organului executiv, al comisiei de cenzori, contabilul-şef, conducătorul filialei persoanei, precum şi altă persoană învestită prin lege sau statut să-şi asume obligaţii, de sine stătător sau împreună cu alţii, în numele şi în contul persoanei;
    afiliată a unei alte persoane se consideră persoana:
    a)  care exercită controlul asupra persoanei;
    b)  care se află sub controlul persoanei;
    c)  care se află, împreună cu persoana, sub controlul unei alte persoane;
    d) care este membru al consiliului, al organului executiv şi al comisiei de cenzori a persoanei;
    e) care, conform legislaţiei civile, este legată de persoana fizică - membru al consiliului, al organului executiv, al comisiei de cenzori a persoanei - printr-un raport de rudenie de gradul întîi şi doi, precum şi soţii;
    f) a cărei afiliere este determinată de Banca Naţională prin actele sale normative, care trebuie să corespundă principiilor general acceptate pentru o supraveghere bancară eficientă;
    bancă - instituţie financiară care acceptă de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora, transferabile prin diferite instrumente de plată, şi care utilizează aceste mijloace total sau parţial pentru a acorda credite sau a fa ce investiţii pe  propriul cont şi risc;
   
[Noţiunea modificată prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    capital - valoarea netă a fondurilor de care dispune o instituţie financiară, reprezentînd diferenţa dintre active şi obligaţii (datorii);
   
[Noţiune modificată prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
   capital reglementat - fondurile proprii pe care instituţia financiară trebuie să le menţină în conformitate cu regulamentele Băncii Naţionale în care sînt stabilite părţile componente ale capitalului reglementat şi suma minimă pe care instituţia treb uie să o menţină  în raport cu activele ponderate la risc ori cu totalul activelor;
    cotă de participare la capital - drept pe proprietate sau de vot în capitalul unei unităţi economice;
    cotă substanţială  - drept de proprietate direct sau indirect care reprezintă echivalentul de 5 la sută sau mai mult din capitalul unităţii economice sau din dreptul de vot ori care permite exercitarea unei influenţe considerabile asupra managementulu i  sau  activităţii acesteia;
    [Art.3 noţiunea modificată prin LP249 din 21.10.05, MO154/18.11.05 art.771]
   creanţă - orice instrument negociabil de datorie sau orice alt instrument echivalent, precum şi orice instrument negociabil care acordă dreptul de a achiziţiona o altă creanţă negociabilă prin subscriere sau schimb.         Creanţele negociabile pot fi în for mă de certificat sau de înscris în registrul contabil;
    credit - orice angajament de a acorda bani ca împrumut cu  condiţia rambursării lor, plăţii dobînzii şi altor plăţi aferente;
    orice prelungire a termenului de rambursare a datoriei;
    orice garanţie  emisă, precum şi orice angajament de a achiziţiona o creanţă sau alte drepturi de a efectua o plată;
    datorie subordonată - sumă de bani depusă, care îndeplineşte următoarele criterii:
    - este neasigurată;
   - termenul de scadenţă este de cel puţin 5 ani. Dacă termenul de scadenţă nu este fixat, este rambursabilă la cererea deţinătorului în termen nu mai mic de 5 ani de la data depunerii şi cu condiţia obţinerii prealabile de la Banca Naţională a permisiunii eliberate în condiţiile art.7 alin.(2);
   - nu este rambursabilă înainte de data scadenţei, cu excepţia cazului lichidării băncii;
   - în cazul lichidării băncii, se achită după executarea creanţelor tuturor creditorilor băncii, dar înaintea executării creanţelor acţionarilor;
   - poate fi considerată drept componentă a capitalului reglementat în condiţiile stabilite de Banca Naţională;
    [Art.3 modificat prin LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art. 1080]
    [Art.3 insolvalabilitate exclus prin LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art. 1080]
    depozit - sumă de bani depusă care:
    - urmează să fie rambursată fie la vedere, fie la termen, cu sau fără dobîndă ori cu orice alt beneficiu, fie în condiţiile convenite în comun de către deponent (persoana care depune banii) sau de împuternicitul acestuia şi de depozitar (persoana care acceptă banii spre păstrare);
    - nu se raportă la datorii subordonate, la dreptul de proprietate ori la servicii, inclusiv la serviciile de asigurare;
    [Art.3 depozit modificat LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art. 1080]
    - este atestată sau nu de orice evidenţă scrisă ori de orice chitanţă, certificat, notă sau de un alt document al depozitarului;
    depozite personale  -  depozite ale persoanelor  fizice;
    [Art.3 depozite modificat LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art. 1080]
    distribuire a  capitalului  - distribuire, efectuată de instituţia financiară către proprietari, a banilor sau a altor valori obţinute pe baza proprietăţii lor, cu excepţia:
    - dividendelor constituite numai din acţiuni ale instituţiei sau din drepturi de a achiziţiona astfel de acţiuni;
   - sumei plătite în baza depozitelor la o bancă cooperatistă care, conform determinării  făcute de Banca Naţională, nu reprezintă o distribuire în sensul art. 28 alin. (4);
    [Art.3 documente în redacţia LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art. 1080]
    documentaţie de credit - documentaţia care stă la baza unei convenţii între o bancă şi o altă persoană pentru acordarea unui credit şi cuprinde cel puţin:
    - situaţia financiară curentă a solicitantului de credit şi a oricărei persoane care constituie o garanţie personală;
    - o descriere a modalităţilor de garantare pentru plata integrală a datoriei şi, după caz, o evaluare a bunurilor care fac obiectul garanţiei;
    - o descriere a condiţiilor creditului, cuprinzînd valoarea creditului, rata dobînzii, schema de rambursare, obiectivul debitorului şi scopul pentru care a solicitat creditul;
    - documentul cu semnăturile persoanelor care au autorizat acordarea creditului în numele băncii;
    - alte documente determinate de bancă;
    filială - unitate aparte, juridic dependentă de bancă, ce desfăşoară toate tipurile de activităţi financiare sau unele din ele;
    instituţie financiară - persoană juridică ce acceptă depozite sau echivalente ale acestora netransferabile prin nici un instrument de plată şi care utilizează total sau parţial aceste mijloace pentru a acorda credite sau a face investiţii pe propriul cont şi risc;
    măsură de remediere  - măsură de corectare a încălcărilor enumerate la art. 38, care constă în:
    - întocmirea unui plan de majorare a capitalului reglementat;
    - formarea unor comisii ale consiliului băncii de supraveghere a creditelor, de gestiune a activelor şi pasivelor, de audit şi  control intern;
    - înlocuirea şefilor de subunităţi;
    - crearea şi  aplicarea unui sistem de control intern mai  eficient;
    - alte măsuri;
    ordonanţă - normă obligatorie emisă de Banca Naţională în scopul executării prezentei legi cu privire la una sau mai multe instituţii financiare care nu constituie totalitatea instituţiilor financiare dintr-o categorie;
    persoană - persoană fizică sau juridică, asociaţie sau grup de persoane acţionînd în comun, înregistrate ca atare sau nu;
    regulament -  normă obligatorie emisă de Banca Naţională în scopul executării  prezentei legi pentru una sau mai multe categorii de instituţii financiare şi pentru alte persoane juridice şi fizice;
    sucursală - orice persoană juridică în care o altă persoană juridică sau un grup de persoane acţionînd în comun deţin:
    - echivalentul de 50 la sută sau mai mult de acţiuni cu drept de vot;
    - o cotă substanţială care permite acestei alte persoane juridice sau grup de persoane să exercite un control real asupra  managementului sucursalei şi activităţii ei.
Capitolul II
  LICENŢIEREA BĂNCILOR
    [Titlul cap.II modificat prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    Articolul 4. Dreptul de a licenţia
    Banca Naţională este învestită cu dreptul exclusiv de a elibera licenţe băncilor.
   
[Art.4 modificat prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    Articolul 5.Capitalul minim
    (1) Suma minimă subscrisă şi depusă în capitalul băncii se stabileşte în cuantum de 100 de milioane de lei.
    (2) Acţiunile se achită integral cu mijloace băneşti.
    [Art.5 în redacţia LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    [Art.5 modificat prin LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art. 1080]
    Articolul 6. Cererea pentru eliberarea licenţei
   
[Art.6 denumirea modificată prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    (1) Pentru eliberarea licenţei de a desfăşura activităţi financiare în conformitate cu art. 26, se depune la Banca Naţională, în modul stabilit de ea, o cerere scrisă, la care se anexează:
    a) date despre calificarea şi experienţa administratorilor viitoarei instituţii financiare, activitatea lor profesională din ultimii 10 ani;
    b) date despre capitalul viitoarei bănci care se prevede să  fie plătit;
    c) business-planul viitoarei bănci cuprinzînd structura organizatorică, tipurile de activităţi financiare preconizate, pronosticul rezultatelor financiare pentru următorii 3 ani etc.;
    d) informaţii privitoare la numele (denumirea), domiciliul (sediul), activitatea comercială sau profesională din ultimii 10 ani şi cota de participare a fiecărei persoane care intenţionează să deţină 5 la sută sau mai mult din acţiunile cu drept de vot ale băncii. În scopul aplicării acestei prevederi  asupra  persoanelor afiliate, cota de participare a acestora se stabileşte prin agregarea cotelor lor;
   
[Art.6 al.(1), lit.d) modificată prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    e) orice alte informaţii  prevăzute de regulamentele Băncii Naţionale.
    (2) În cazul în care Banca Naţională consideră că informaţiile de bază sînt insuficiente pentru  eliberarea licenţei,  poate  cere solicitantului date suplimentare.
    (3) Cererea de eliberare a licenţei pentru filialele şi sucursalele unei bănci străine se depune de către aceasta  în  modul stabilit prin regulamentele Băncii Naţionale.
    Articolul 7. Decizia privind eliberarea licenţei
   
[Art.7 denumirea modificată prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
   (1) În termen de 3 luni de la data primirii cererii în condiţiile art.6, Banca Naţională o aprobă preliminar sau o respinge, aducînd  în scris la cunoştinţa solicitantului decizia sa. Refuzul de a elibera licenţă trebuie să fie motivat. Ca motiv de respingere a cererii poate servi şi faptul că informaţia depusă este insuficientă pentru a se constata că solicitantul corespunde cerinţelor din alin. (2).
    (2) Banca Naţională eliberează licenţă numai dacă este pe deplin convinsă că:
    a) banca se va conforma condiţiilor prezentei legi;
    b) calificarea, experienţa şi  integritatea morală a administratorilor şi acţionarilor cu cote substanţiale corespund business-planului şi activităţilor financiare pentru care banca va primi licenţă;
    c) situaţia financiară a băncii va fi satisfăcătoare.
    (3) După aprobarea preliminară a cererii, Banca Naţională stabileşte următoarele cerinţe pentru primirea licenţei:
    a) depunerea capitalului  iniţial, care nu trebuie să fie mai mic decît capitalul minim necesar;
    b) angajarea de specialişti;
    c) încheierea de contract  cu o firmă de audit, conform  art.34;
    d) închirierea sau cumpărarea de utilaj pentru efectuarea operaţiunilor bancare şi de edificii bancare.
    (4) Dacă în decursul unui an banca nu îndeplineşte cerinţele enumerate, aprobarea preliminară a cererii se anulează.
    (5) Dacă cerinţele enumerate sînt  satisfăcute, Banca Naţională eliberează licenţa în termen de o lună.
    (6) Băncii străine se acordă licenţe pentru filiale şi sucursale dacă:
    a) în ţara de origine banca străină este licenţiată pentru activităţi de atragere a depozitelor sau a altor fonduri rambursabile;
    b) autorităţile competente din ţara de origine care supraveghează activitatea financiară a băncii străine la sediul ei central au aprobat în scris eliberarea unei astfel de licenţe;
    c) Banca Naţională constată că banca străină este supravegheată adecvat, în mod consolidat, de autorităţile competente din  ţara de origine.
    (7) Instituţiile financiare care practică unele activităţi financiare şi care nu sînt calificate ca bancă potrivit prezentei legi primesc licenţe în modul stabilit de Banca Naţională.
    [Art.7 al.(7) modificat LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art. 1080]
    (8) Banca Naţională nu eliberează licenţă în cazul cînd capitalul băncii ce se constituie nu corespunde cuantumului capitalului minim prevăzut la art.5 plus cheltuielile necesare pentru constituirea băncii. Cheltuielile legate de constituirea băncii se efectuează în limita prevăzută în business-planul elaborat în conformitate cu prevederile art.6 alin.(1) lit.c).
    
[Art.7 al.(8) modificat prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
   
[Art.7 modificat prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    [Art.7 al. (8) în redacţia LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art. 1080]   
   Articolul 8. Termenul licenţei. Copii autorizate
                      de pe licenţă. Taxe
    (1) Licenţa se eliberează pe un termen nedeterminat şi este netransferabilă.
    (2) Pentru fiecare filială sau o altă subdiviziune separată a băncii în care se va desfăşura activitatea pe baza licenţei, băncii i se eliberează copii autorizate de pe aceasta.
    (3) Taxa pentru eliberarea licenţei se stabileşte la valoarea de 50 000 de lei.
    (4) Taxa pentru eliberarea copiei autorizate de pe licenţă, pentru reperfectarea licenţei/copiei autorizate de pe aceasta, precum şi cea pentru eliberarea duplicatului licenţei/copiei autorizate de pe aceasta se stabilesc la valoarea de 450 lei.
    (5) Sumele taxelor indicate la alineatele (3) şi (4) se varsă la bugetul de stat şi sînt nerambursabile în cazul în care banca/filiala sau o altă subdiviziune separată a băncii nu îşi începe activitatea sau încetează să funcţioneze.
    [Art.8 în redacţia LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    Articolul 9. Registrul băncilor
   (1) Banca Naţională ţine registrul băncilor licenţiate, în care se înscriu denumirea, adresele sediului central şi ale filialelor lor şi la care se anexează copiile de pe documentele indicate la art. 17. Acest registru va fi accesibil permanent publicului.
    (2) În toate unităţile teritoriale ale Băncii Naţionale trebuie să se afle copii de pe registrul băncilor licenţiate care vor fi accesibile permanent publicului.
    (3) Băncile ale căror licenţe au fost retrase se exclud din registru prin înscrisul respectiv.
   
[Art.9 modificat prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    [Art.9 al.(1)-(2) modificat prin L623/09.11.2001, MO13/15.11.2001 art. 1080]
    Articolul 10. Retragerea licenţei
   
[Art.10 denumirea modificată prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    (1) Banca Naţională poate retrage licenţa băncii în cazul  în care:
    a) retragerea licenţei este solicitată de bancă;
    b) au fost comise încălcările enumerate la art. 38;
    c) licenţa a fost obţinută în baza unor informaţii eronate, oferite de solicitant sau referitoare la el;
    d) banca nu a început activitatea într-un termen de un an de la data eliberării licenţei sau a fost incapabilă timp de peste 6 luni de a efectua operaţiuni de atragere a depozitelor sau a altor fonduri rambursabile;
    e) a fost retrasă licenţa unei alte bănci care deţine o cotă substanţială în banca respectivă;
    f) a avut loc reorganizarea băncilor sau vinderea unei părţi substanţiale din activele băncii;
    [Art.10 al. (1), lit. f) modificat prin L623 din 09.11.2001, MO13/15.11.2001 art. 1080]
    g) deţinătorul unei  cote substanţiale în bancă a transferat sau  a pierdut  în alt  mod  această cotă fără  permisiunea scrisă a Băncii Naţionale;
    h) banca este lichidată conform hotărîrii luate de proprietarii ei sau încetează să existe ca unitate juridică independentă; 
    i) activităţile financiare ale băncii din primii 3 ani de funcţionare se deosebesc considerabil de cele preconizate în cererea de eliberare a licenţei, iar în opinia Băncii Naţionale o astfel de deviere nu este justificată de noile circumstanţe ec onomice;
    j) proprietarii băncii nu respectă condiţiile prevăzute de lege pentru asigurarea unei gestiuni prudente a băncii ori nu permit efectuarea unei supravegheri eficiente.
    [Art.10 al.(1), lit.j) introdusă prin LP249 din 21.10.05, MO154/18.11.05 art.771]
    (2) În cazul  în care retragerea licenţei este solicitată de bancă, Banca Naţională decide în termen de 30 de zile de  la  primirea solicitării.
    (3) Licenţa eliberată unei bănci străine pentru filialele ei trebuie să fie retrasă de Banca Naţională în cazul în care banca străină a pierdut împuternicirea de a desfăşura activităţi de acceptare a depozitelor sau a altor fonduri rambursabile în ţara de origine.
    (4) Decizia motivată a Băncii Naţionale de a retrage licenţa trebuie să fie imediat comunicată în scris băncii şi filialei respective precum şi inspectoratului fiscal.
   
[Art.10 modificat prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    Articolul 11. Publicarea şi intrarea în vigoare a deciziei
                         de retragere a licenţei
   
[Art.11 denumirea modificată prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    (1) Decizia de retragere a licenţei se publică, în cel mult 7 zile de la  adoptare, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în ziarele de circulaţie generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are unităţi teritoriale.
    (2) Decizia de retragere a licenţei intră în vigoare la data adoptării.
    (3) De la data intrării în vigoare a deciziei de retragere a licenţei, banca este obligată să nu se angajeze în activităţi financiare, să-şi lichideze activele într-un timp cît mai scurt, să înceteze acceptarea depozitelor şi să-şi onoreze obligaţiile. În procesul de lichidare banca rămîne subiectul prezentei legi, ca şi în timpul deţinerii licenţei.
   
[Art.11 modificat prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    [Art.11 al. (2) în redacţia L623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art. 1080]
    Articolul 12. Interdicţii
    (1) Nici o persoană  nu poate practica activităţi  financiare, care includ acceptarea de depozite sau echivalente ale acestora, fără licenţa emisă de Banca Naţională.
    [Art.12 al.(1) modificat prin LP249 din 21.10.05, MO154/18.11.05 art.771]
    (2) Nici o persoană, cu excepţia băncilor, nu poate accepta depozite personale sau echivalente ale acestora.
    (3) Nici o persoană care nu are licenţă emisă de Banca Naţională nu poate să utilizeze referitor la activitatea sa cuvîntul "bancă" sau derivate ale lui, cu excepţia cazurilor cînd folosirea lor este recunoscută de lege sau de un acord internaţion al şi cînd este evident din context că acest cuvînt şi derivatele lui nu se referă la activitate financiară.
    (4) Nici o bancă străină nu poate desfăşura direct activitate financiară în Republica Moldova decît prin filiale şi sucursale pentru care Banca Naţională a emis licenţă.
    Banca străină poate deschide reprezentanţe în Republica Moldova numai după notificarea Băncii Naţionale, în conformitate cu actele normative adoptate de aceasta. Reprezentanţele băncilor străine îşi vor limita activitatea la acte de informare, de legătură sau de reprezentare şi nu vor efectua nici una din activităţile prevăzute la art.26.
    [Art.12 al. (4)  completat prin LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art. 1080]
    (5) Nici o persoană nu poate atrage depozite prin reprezentare eronată  a faptelor, creare a unor aparenţe, prin inducere în eroare sau prin alte manipulări.
   
[Art.12 modificat prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
Capitolul III
ORGANIZAREA ŞI ADMINISTRAREA BĂNCILOR
    Articolul 13. Organizarea şi independenţa băncilor
    (1) Băncile sînt organizate ca  societăţi  pe acţiuni conform legislaţiei  despre societăţile pe acţiuni.
   
[Art.13 al.(1) modificat prin LP130 din 12.06.08, MO115-116/01.07.08 art.445]
    [Art.13 al.(1) modificat prin LP249 din 21.10.05, MO154/18.11.05 art.771]
    [Art.13 al. (1) modificat prin LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art. 1080]
    (2) Banca dispune de independenţă juridică, operaţională, financiară şi administrativă faţă de orice persoană, inclusiv faţă de Banca Naţională, de Guvern şi de alte autorităţi ale administraţiei publice, dacă legislaţia nu prevede altfel. Nici o persoană nu poate îngrădi independenţa băncilor, nu poate influenţa administratorii în exercitarea funcţiilor, nu poate interveni în activitatea vreunei bănci, cu excepţia executării unor obligaţii sau împuterniciri specifice prevăzute de legislaţie.
    (3) Banca este  în drept  să  încheie contracte, să  posede şi  să dispună de bunuri mobile şi imobile şi să fie parte în proces.
    (4) Băncile pot deschide filiale şi reprezentanţe pe teritoriul Republicii Moldova şi al altor state numai cu aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale, în condiţiile stabilite de actele normative adoptate de aceasta.
    [Art.13 al. (4)  în redacţia LP623/09.11.01, MO13/15.11.2001 art. 1080]
    Articolul 14. Capitalul
    (1) Suma minimă pe care banca o menţine în calitate de capital reglementat nu poate fi mai mică decît cuantumul capitalului minim stabilit la art.5 alin.(1).
    (2) Acţiunile se achită integral cu mijloace băneşti.
     [Art.14 în redacţia LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    [Art.14  completat prin LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.2001 art. 1080]
    Articolul 15. Restricţiile privind proprietatea şi cotele
    (1) Transferul prin tranzacţii a unei cote din capitalul băncii se efectuează cu permisiunea scrisă a Băncii Naţionale, dacă în urma unui astfel de transfer orice persoană sau orice persoane care acţionează în comun vor deţine, direct sau indirect, o cotă substanţială în capitalul acestei bănci, precum şi în cazul în care, în urma majorării unei astfel de cote, se vor atinge sau se vor depăşi limitele de 25 la sută, 33 la sută şi 50 la sută. Decizia privind o astfel de autorizaţie se emite conform art.7 alin.(2). Exerciţiul dreptului de vot al acţionarilor care deţin cote substanţiale şi care nu au obţinut permisiunea Băncii Naţionale sau au obţinut cote ce au condus la depăşirea limitelor maxime prevăzute la alin.(2), este suspendat de la data avizării de către Banca Naţională, în mărimea cotei care depăşeşte limitele permise de Banca Naţională. Acţionarii sînt obligaţi, în termen de 3 luni, să obţină permisiunea Băncii Naţionale sau să-şi vîndă acţiunile deţinute fără permisiunea Băncii Naţionale. După expirarea acestui termen, dacă acţiunile nu au fost vîndute sau nu s-a obţinut permisiunea Băncii Naţionale, banca este obligată să anuleze acţiunile respective, să emită acţiuni noi în acelaşi număr şi de aceeaşi clasă, urmînd ca suma obţinută din vînzarea acestor acţiuni să fie transmisă deţinătorului iniţial după reţinerea cheltuielilor legate de vînzare.
    [Art.15 al.(1) modificat prin LP249 din 21.10.05, MO154/18.11.05 art.771]
    [Art.15 al. (1) în redacţia LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art. 1080]
   (2) Suma tuturor cotelor de participare în capitalul băncii ai căror proprietari direcţi sau indirecţi sînt persoane rezidente ale ţărilor şi/sau zonelor off-shore, precum şi/sau grupuri de persoane care acţionează în comun, ce au în componenţa lor o persoană din ţările şi/sau zonele menţionate, nu trebuie să depăşească mărimea cotei substanţiale.
    [Art.15 al.(2) introdus prin LP249 din 21.10.05, MO154/18.11.05 art.771; al.(2)-(3) devin (3)-(4)]
   (3) Fără autorizaţia scrisă a Băncii Naţionale nici o bancă, singură sau  în acord cu una sau mai multe persoane cu care acţionează împreună, direct sau indirect, nu poate:
    a) să deţină în capitalul unei unităţi economice, angajate în alte activităţi decît cele financiare,o cotă care fie că reprezintă o cotă substanţială, fie că depăşeşte,conform valorii ei curente, 15 la sută din capitalul reglementat al băncii;
    b) să deţină valoarea curentă totală a unor astfel de cote ce depăşeşte 50 la sută din capitalul reglementat.
    (4) Nu este necesară autorizarea Băncii Naţionale pentru cotele de participare la capital , cu excepţia cotelor de participare la capitalul băncilor:
    a) achiziţionate de bancă în schimbul rambursării creditului acordat de ea. În acest caz banca poate să dispună de astfel de cote cel mult un an sau o perioadă de timp mai mare stabilită de Banca Naţională  în cazuri excepţionale;
    b) deţinute de bancă în calitate de agent.
    [Art.15 al.(3) completat prin LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art. 1080]
    Articolul 16. Reorganizarea băncilor
    Reorganizarea băncilor sau vînzarea unei părţi substanţiale din activele băncii se efectuează cu permisiunea scrisă a Băncii Naţionale. Decizia privind o astfel de permisiune se emite conform art.7 alin. (2). În caz de reorganizare a băncilor, licenţa se acordă numai dacă banca ce se constituie în urma reorganizării a primit deja licenţă. Banca sau băncile constituite în urma contopirii sau dezmembrării încep activitatea numai după obţinerea licenţei Băncii Naţionale.
   
[Art.16 modificat prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    [Art.16 modificat prin LP249/21.10.05, MO154/18.11.05 art.771]
    [Art.16 modificat prin LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art. 1080]
    Articolul 17. Statutul şi regulamentele
    (1) Banca trebuie să aibă un statut în care se specifică denumirea, adresa, obiectul activităţii, funcţiile consiliului băncii, cuantumul capitalului, tipul, numărul, valoarea  nominală a  acţiunilor şi drepturile de vot legate de ele. Statutul băncii poate fi modificat doar cu aprobarea Băncii Naţionale dată în scris.
    (2) Banca se conduce de regulamente interne, aprobate de consiliul său,care, în conformitate cu statutul băncii, stabilesc:
    a) structura organizatorică şi funcţiile băncii, modul de formare şi competenţa organelor de administrare şi de control;
    b) funcţiile unităţilor din structura băncii, ale administratorilor lor şi ale funcţionarilor băncii;
    c) limitele competenţei administratorilor şi ale  funcţionarilor băncii  de a se angaja în activităţi financiare în numele şi în favoarea băncii;
    d) funcţiile comisiei  de cenzori şi ale altor comisii  permanente.
   (3) Băncile prezintă Băncii Naţionale copia autorizată de pe statut şi de pe regulamentele băncii, lista persoanelor oficiale autorizate să acţioneze în numele ei, documentul care stabileşte limitele competenţei acestora şi specimenele semnăturilor lor.
    Articolul 18. Organul de administrare şi organul de control
    (1) Organele de conducere ale băncii sînt adunarea generală a acţionarilor, consiliul, organul executiv şi comisia de cenzori. Consiliul este organul de administrare al băncii care exercită funcţii de supraveghere, elaborează şi asigură aplicarea politicii băncii. Atribuţiile consiliului se stabilesc în statutul băncii şi regulamentele interne ale acesteia.
    [Art.18 al. (1) în redacţia LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art.1080]
    (2) Organul de  control  al  băncii este comisia  de  cenzori,  care exercită controlul activităţii ei.
    Articolul 19. Consiliul băncii
    (1) Consiliul băncii este format dintr-un număr impar de membri, dar nu mai puţin de trei. Membrii consiliului sînt aleşi de adunarea generală a acţionarilor băncii pentru un termen de pînă la 4  ani.
    Membrii consiliului pot fi redesemnaţi pentru un no u termen. Adunarea generală a acţionarilor băncii poate stabili  remunerarea  membrilor consiliului.
    Majoritatea membrilor consiliului trebuie să fie persoane care nu sînt afiliate băncii, cu excepţia afilierii determinate de calitatea de membru al consiliului băncii.
    [Art.19 al.(1) modificat prin LP249 din 21.10.05, MO154/18.11.05 art.771]
    (2) Nu poate  fi ales membru al consiliului băncii sau i se  retrage această  calitate prin decizie a adunării generale a acţionarilor băncii persoana:
    a) care este  sau  care  va deveni membru de consiliu în 2  sau  mai multe bănci din Republica Moldova;
    [Art.19 al. (2), lit. a) completat prin LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art.1080]
    b) căreia i s-a  retras dreptul de a fi membru al consiliului băncii;
    [Art.19 al. (2) lit. b) modificat prin LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art.1080]
    c) care îndeplineşte sau a îndeplinit în decursul a 12 luni precedente funcţii în Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale;
    d) care a fost subiectul unei cauze privind insolvabilitatea şi nu a fost eliberată de datorii.
    (3) Consiliul băncii şi membrii lui nu pot delega unor alte persoane responsabilităţile lor.
    Articolul 20. Comisia de cenzori
    (1) Comisia de cenzori este alcătuită dintr-un număr impar, dar nu mai puţin de 3 membri aleşi de adunarea generală a acţionarilor băncii pentru o perioadă de pînă la 4 ani. Membrii consiliului băncii nu pot fi concomitent membri ai comisiei de cenzori. Majoritatea  membrilor comisiei de cenzori trebuie să fie persoane care nu sînt angajaţi ai băncii.
    [Art.20 al.(1) modificat prin LP249 din 21.10.05, MO154/18.11.05 art.771]
    [Art.20 al. (1) modificat prin LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art.1080]
    (2) Comisia de cenzori:
    a) stabileşte pentru bancă proceduri de evidenţă şi de control contabil în temeiul regulamentelor Băncii  Naţionale, supraveghează respectarea lor şi controlează conturile şi alte documente ale băncii;
    b) controlează respectarea legilor şi a regulamentelor aplicabile băncii şi prezintă consiliului băncii rapoartele respective;
    c) prezintă avize în problemele solicitate de consiliul băncii şi în alte probleme pe care le consideră necesare.
    (3) Comisia de cenzori se întruneşte în şedinţe ordinare o dată  în trimestru şi în şedinţe extraordinare, la convocarea consiliului băncii sau a doi membri ai săi. Deciziile se iau cu votul majorităţii membrilor care nu sînt în drept să se abţină de la votare.
    Articolul 21. Exigenţele faţă de administratori
    Persoanele alese sau numite în funcţia de administrator de bancă trebuie să corespundă criteriilor stabilite de Banca Naţională privind calificarea, experienţa, reputaţia în cercurile de afaceri, inexistenţa antecedentelor penale şi a probelor care ar demonstra că au purtat răspundere la locurile anterioare de muncă pentru apariţia de probleme financiare şi administrative, inexistenţa mărturiilor de escrocherii financiare, de evaziune.
   Administratori ai băncii pot fi numai persoane fizice, cu excepţia membrilor comisiei de cenzori ale căror împuterniciri pot fi delegate organizaţiei de audit, dacă aceasta nu efectuează controlul de audit al băncii. Aceste persoane trebuie să fie confirmate de Banca Naţională înainte de începerea exercitării funcţiei. Decizia privind o astfel de confirmare se emite în condiţiile art.7 alin.(2).
    [Art.21 al.2 modificat prin LP249 din 21.10.05, MO154/18.11.05 art.771]
    [Art.21 al. (1)  completat prin LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art. 1080]
    Articolul 22. Secretul comercial, secretul bancar şi
                          obligaţiile fiduciare

     [Denumirea art.22 în redacţia LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    (1) Administratorii, funcţionarii şi agenţii băncii, actuali şi precedenţi, sînt obligaţi să păstreze secretul comercial şi secretul bancar, să nu folosească în interes personal sau al unor terţi, decît al băncii  în care lucrează sau au lucrat, informaţiile obţinute în exerciţiul funcţiunii şi să nu permită accesul altor persoane la aceste informaţii.
   
[Art.22 al.(1) modificat prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
   (2) Astfel de informaţii pot fi aduse numai la cunoştinţa Băncii Naţionale, inspectorilor ei, experţilor contabili şi contabililor autorizaţi externi acceptaţi de ea, organelor judiciare şi de urmărire penală, oficiilor de executare ale Departamentului de executare, în limita necesară executării documentului executoriu, Curţii de Conturi, Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, organelor fiscale respective, după cum prevede legislaţia, precum şi în cazul în care protecţia intereselor băncii în cadrul unor acţiuni în justiţie necesită dezvăluirea secretului comercial şi secretului bancar. Băncile comerciale sînt obligate să prezinte organelor de urmărire penală materialele privind creditele dubioase şi compromise, determinate de către acestea ca atare potrivit actelor normative ale Băncii Naţionale, pentru luarea măsurilor în conformitate cu legislaţia în vigoare. Băncile comerciale sînt obligate, de asemenea, în termen de 5 zile de la data deschiderii conturilor bancare, să prezinte contribuabilului documente ce confirmă deschiderea lor.
  
[Art.22 al.(2) modificat prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    [Art.22 al.(2) modificat prin LP64-XVI din 30.03.06, MO66-69/28.04.06 art.273]
    [Art.22 al.(2) modificat prin LP290-XV din 22.07.04, MO132-137/06.08.04 art.722]
    [Art.22 al.(2) modificat prin LP290-XV din 22.07.04, MO132-137/06.08.04 art.722]
    [Art. 22 al.(2) modificat prin LP206 din 29.05.03, MO149/18.07.03 art.598]
    [Art.22 al.(2) mofificat prin LP1163 din 27.06.02, MO100/11.07.02 art.747]
    [Art.22 al.(2) mofificat prin LP1146 din 20.06.02, MO96/05.07.02 art.707]
    [Art.22  al.(2) completat prin LP390 din 20.07.01, MO110/13.09.01 art. 847]
    [Alin.2 art.22 completat prin LP1476-XIII din 04.02.98]
    [Alin.2 art.22 completat prin LP815 din 24.04.96]
    (3) Băncile trebuie să stabilească proceduri convenabile astfel încît administratorii şi funcţionarii lor să nu fie puşi  în situaţia cînd obligaţiile lor faţă de un client intră în conflict cu obligaţiile faţă de un alt client sau cînd interesele lor proprii intră în conflict cu obligaţiile faţă de un client.
    Articolul 23. Spălarea banilor şi finanţarea terorismului
    (1)Instituţia financiară nu poate ascunde, converti sau transfera bani sau alte valori, ştiind că acestea provin din activităţi criminale, pentru mascarea originii lor ilegale, şi nici asista persoana angajată în astfel de activităţi pentru evitarea consecinţelor le gale ale faptelor ei.
    (2) Se consideră că banca ştie de originea ilegală a banilor sau a altor valori cînd faptul acesta este dedus din circumstanţe de facto obiective.
    (3)Instituţia financiarătrebuie să aducă la cunoştinţa autorităţilor competente faptele cunoscute ei care denotă că banii sau alte valori provin din activităţi criminale, în modul stabilit de legislaţie. Acordarea unor astfel  de informaţii nu este considerată încăl care a prevederilor art. 22.
    [Art.23 modificat prin LP243-XVI din 16.11.07, MO194-197/14.12.07 art.747]
   
Articolul 24. Conflictele de interes
    (1) Orice administrator al băncii care este parte într-un contract efectiv sau  într-un contract propus băncii privind interese materiale sau care este conducător al unei persoane constituită  parte într-un contract material efectiv sau propus băncii sa u care are un interes material  faţă de această persoană trebuie să dezvăluie în scris băncii interesul său material  în momentul în care ia cunoştinţă sau ar fi trebuit să ia cunoştinţă de existenţa unui astfel de contract.
    (2) Orice administrator este obligat să prezinte consiliului băncii, cel puţin o dată pe an, o notă scrisă, în care să dezvăluie  suficient conflictul de  interese. Se consideră dezvăluire suficientă  a conflictului de interese indicarea numelui şi adres ei  asociaţilor administratorului, detaliilor esenţiale despre activităţile lui, intereselor de familie care confirmă că acesta are interese materiale în contractele încheiate cu orice persoană numită în notă.
    (3) Administratorul care are interes material într-un contract trebuie să părăsească orice şedinţă la care este pus în discuţie acest contract. Totodată, prezenţa administratorului la şedinţă se ia  în calcul la stabilirea cvorumului, iar la votare se consideră că acesta s-a abţinut. În caz de paritate a voturilor, cel al preşedintelui şedinţei se consideră hotărîtor.
    (4) Se consideră material, în aplicarea alin.(1) şi alin. (2), interesul legat de averea, activitatea comercială sau interesul de familie (rudele de gradul întîi şi doi) al persoanei interesate. Se consideră interesată persoana care are interes material în companie în cazul în care posedă în aceasta, direct sau indirect,o cotă substanţială sau este administratorul ei, precum şi în societate în nume colectiv sau în societate în comandită, în cazul în care este membrul ei.
    (5) Dacă administratorul nu a dezvăluit conflictul de interese:
    a) judecătoria  poate,  la cererea băncii, a unui sau a  mai  multor acţionari  ai  ei sau a Băncii Naţionale, să suspende contractul pe un termen stabilit de prima;
    b) Banca Naţională  poate suspenda din funcţie administratorul pe un termen de cel mult un an sau îl poate destitui prin ordonanţă.
    (6) Independent de obligaţiile fiduciare enumerate la art. 22 alin.(3), administratorul băncii are obligaţia fiduciară faţă de banca în care îşi desfăşoară activitatea şi faţă de clienţii băncii de a pune interesele băncii  şi ale clienţilor mai presus de interesul  pecuniar propriu.
Capitolul IV
EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR
    Articolul 25. Cerinţele de prudenţă
    (1) Administrarea instituţiilor financiare şi operaţiunile lor trebuie să fie efectuate în strictă conformitate cu principiile de administrare şi principiile contabile recunoscute,cu cerinţele legii şi ale actelor normative emise de Banca Naţională.
    (2) Instituţiile financiare trebuie să menţină în permanenţă un capital adecvat şi resurse lichide suficiente în corespundere cu tipul activităţii lor financiare şi să asigure diversificarea activelor potrivit riscului pierderilor.
    Articolul 26. Activităţi financiare permise băncilor
    (1) Băncile pot desfăşura, în limita licenţei acordate, următoarele activităţi:
    a) acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la termen etc.) cu sau fără dobîndă;
    b) acordarea de credite (de consum şi ipotecare, factoring cu sau fără drept de regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, eliberarea garanţiilor şi cauţiunilor etc.);
    c) împrumutarea de fonduri, cumpărarea ori vînzarea, în cont propriu sau în contul clienţilor (cu excepţia subscrierii valorilor mobiliare), de:
    - instrumente  ale pieţei financiare (cecuri, cambii şi  certificate de depozit etc.);
    - futures şi opţioane financiare privind titlurile de valoare şi ratele dobînzii;
    - instrumente privind rata dobînzii;
    - titluri de valoare;
    d) acordarea de servicii de decontări şi încasări;
    e) emiterea şi administrarea  instrumentelor de plată (cărţi  de credit sau de plată, cecuri de voiaj, cambii bancare etc.);
    f) cumpărarea şi vînzarea banilor (inclusiv a  valutei  străine);
    g) leasing financiar;
    h) acordarea de servicii aferente la credit;
    i) acordarea de servicii ca agent sau consultant  financiar, cu excepţia celor de la lit. a) şi b);
    j) operaţiuni  în valută  străină, inclusiv contracte futures de vînzare a valutei străine;
    k) acordarea de servicii  fiduciare (investirea şi gestionarea fondurilor  fiduciare), păstrarea şi administrarea valorilor mobiliare şi altor valori etc.;
    l) acordarea de servicii de gestionare a portofoliului de investiţii şi acordarea de consultaţii privind investiţiile;
    m) subscrierea şi plasarea titlurilor de valoare şi  acţiunilor, operaţiunile cu acţiuni;
    n) orice altă activitate financiară permisă de  Banca Naţională.
     [Art.26 al.(1) modificat prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419] 
   
[Art.26 al.(2) exclus prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    (3) Nici o bancă  nu se poate angaja  în activităţi  financiare neprevăzute în licenţă.
    [Art.26 modificat prin LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art. 1080]

    Articolul 27. Interzicerea operaţiunilor şi activităţilor          

                         anticompetitive

    (1) Instituţiilor financiare li se interzice:

    a) angajarea  în tranzacţii şi operaţiuni care le-ar putea acorda cu titlu individual sau cîtorva dintre ele o poziţie dominantă  pe piaţa monetară, pe piaţa financiară şi cea valutară;

    b) angajarea în activităţi de manipulare care ar conduce la avantaje necinstite pentru ele şi pentru terţi.

    (2) Nici o instituţie financiară  nu are dreptul de a cere vreunei persoane să încheie contracte de servicii financiare şi de altă natură sau procurări de bunuri de la afiliatele sale ca o condiţie pentru a încheia contracte cu ea privind acordarea de servicii financiare.

    (3) Nici o bancă  şi nici o instituţie financiară afiliată băncii nu poate:

    a) acorda unei persoane credite peste limitele stabilite de Banca Naţională sau subscrie, plasa valori mobiliare sau facilita finanţări din partea unor terţi către această persoană pentru a o ajuta să-şi  achite obligaţiile către afiliată;

    b) subscrie sau plasa titluri ale unei persoane şi acorda  totodată credite  acestei  persoane ca ea să-şi plătească datoria, dobînda sau dividendele la astfel de valori mobiliare;

    c) subscrie, plasa sau distribui valori mobiliare, cu excepţia hîrtiilor de valoare de stat, şi, în decursul a 60 de zile de la vînzare, cumpăra sau recomanda altora, în calitate de manager de active sau de consultant în probleme de investiţii, să le procure.

    (4) Nici o bancă nu poate cumpăra de la o afiliată a sa:

    a) active ale acestei afiliate;

    b) valori mobiliare care urmează a fi subscrise, plasate sau distribuite de această afiliată ori valori mobiliare care au  fost  subscrise, plasate sau distribuite de ea în decursul anului precedent.

    (5) Nici o bancă  nu  poate acorda credite sau facilita primirea  de credite pentru cumpărarea unor valori mobiliare subscrise, plasate sau distribuite de către o afiliată a sa.

    [Art.27 modificat prin LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art. 1080]

     Articolul 28. Măsuri de prudenţă
    (1) Băncile sînt obligate să  respecte următoarele limite  maxime prevăzute de Banca Naţională:
    a) indicii maximi şi poziţiile care urmează să fie respectate de către bancă cu privire la activele sale, la activele ponderate la risc, la elementele extrabilanţiere şi la diferite categorii de  capital  şi rezerve;
    b) suma maximă a creditelor acordate şi contractate, raportată la capitalul reglementat, pe care o bancă are dreptul să o acorde unei persoane sau unui grup de persoane aflate în relaţii speciale cu banca;
    c) suma maximă a creditelor acordate şi contractate, raportată la suma totală a creditelor băncii, de care pot beneficia 10 cei mai  mari debitori (inclusiv grupurile de persoane aflate în relaţii speciale cu banca).
    (2) Conform regulamentelor Băncii Naţionale, băncile trebuie să respecte cerinţele privind:
    a) suma minimă a resurselor lichide sau a unor categorii specifice de astfel de resurse raportată la valoarea ori la schimbarea valorii activelor (inclusiv garanţii şi gajuri primite) ori la unele categorii specifice ale acestora  sau raportată la valo area ori  la schimbarea valorii pasivelor sau la unele categorii specifice ale acestora;
    b) suma totală maximă de investiţii  în imobil sau categoriile specifice ale acestora;
   c) clasificarea şi evaluarea activelor, precum şi provizioanele specifice de risc ce trebuie făcute, pe baza unor astfel de clasificări şi evaluări, pentru acoperirea eventualelor pierderi legate de credite şi termenele cînd dobînzile de la aceste cre dite nu mai pot fi considerate ca venit decît dacă sînt plătite de fapt;
    d) acordarea unor anumite tipuri şi forme de credite şi investiţii;
    e) armonizarea termenelor şi dobînzilor la active şi pasive;
    f) poziţiile  neasigurate  în valută străină, metale  preţioase  sau pietre preţioase ce depăşesc o anumită limită.
    (3) Nerespectarea cerinţelor indicate la alin. (1) şi la alin. (2) atrage după sine sancţiunile prevăzute la art. 38.
    (4) Banca nu  poate distribui capital dacă Banca Naţională consideră că  în  consecinţă capitalul reglementat va fi mai mic decît capitalul minim necesar.
    (5) Banca nu poate acorda credite garantate cu acţiunile emise de ea.
    [Art.28 al.(5) în redacţia LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art.1080]
    (6) Nici o instituţie financiară nu se poate angaja direct  în activităţi de întreprinzător sau  în servicii altele decît cele financiare.
    Articolul 29. Documentele instituţiilor financiare
    Instituţia financiară  trebuie să întocmească şi să ţină la sediul său central următoarele documente:
    a) statutul şi regulamentele, modificările la ele;
    b) registrul acţionarilor săi,  inclusiv  numărul de acţiuni înregistrate pe numele fiecărui acţionar, conform Legii cu privire la piaţa valorilor mobiliare;
    [Art.29 modificat prin LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art.1080]
    c) procesele-verbale ale şedinţelor şi deciziile consiliului  său;
    d) procesele-verbale şi deciziile adunărilor generale  ale acţionarilor;
    e) registrele contabile care reflectă clar şi corect activitatea instituţiei respective, operaţiunile efectuate, situaţia sa financiară;
    f) evidenţa zilnică detaliată a operaţiunilor efectuate pentru fiecare client, soldurile conturilor lui;
    g) alte documente prevăzute de prezenta lege şi de actele normative ale Băncii Naţionale.
    Articolul 30. Informarea publicului
    Instituţia financiară trebuie să dea periodic publicităţii informaţii veridice despre activitatea sa financiară, despre condiţiile în care acceptă depozite şi acordă credite, despre ratele dobînzii  în modul stabilit de Banca Naţională.
    Articolul 31. Tranzacţiile cu funcţionarii băncii şi cu
                          persoanele aflate în relaţii speciale cu banca
    (1) Băncile nu  pot  acorda credite unei persoane aflate în  relaţii speciale cu banca sau în interesul ei, dacă astfel de credite nu  se acordă  în genere sau se acordă în condiţii mai puţin avantajoase persoanelor care nu se află în astfel de relaţii cu banca. În scopul aplicării acestei  prevederi, este considerat persoană care se află  în relaţii speciale cu banca: orice administrator al băncii; orice persoană aflată în legătură de rudenie de gradul întîi şi doi cu un astfel de funcţionar; acţionarii cu cote substanţiale; persoanele afiliate băncii. Pe lîngă aceasta, nici o bancă nu trebuie să acorde credit unei persoane care se află în relaţii speciale cu ea ori în interesul ei dacă în consecinţă suma tuturor creditelor acordate unor astfel de p ersoane va depăşi cuantumul stabilit de Banca Naţională.
    (2) Creditele  acordate de bancă unei instituţii financiare care se află în relaţii speciale cu ea vor fi supuse unor condiţii şi restricţii stabilite de Banca Naţională. În scopul aplicării acestei prevederi, se consideră instituţie financiară care se află în relaţii  speciale cu banca: orice persoană sau grup de astfel de persoane acţionînd în comun, avînd în mod direct sau indirect un interes în acordarea de către bancă a unui credit; orice unitate economică în care banca are o cotă substanţială.
    (3) Banca nu poate  acorda credite nici unui funcţionar al său, decît în limitele stabilite de Banca Naţională.
    [Art.31 modificat prin LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art.1080]
    Articolul 32. Acordarea de credite
    [Art.32 titlul în redacţia LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art.1080]
    (1) Toate operaţiunile de credit şi garanţie ale băncilor trebuie consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar termenele stabilite şi toate condiţiile tranzacţiilor respective.
    (2) La acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitanţii să dea dovadă de credibilitate în ceea ce priveşte rambursarea acestora la scadenţă. În acest scop, băncile cer solicitanţilor garantarea creditelor în condiţiile stabilite prin regulamentele lor de creditare.
Capitolul V
CONTURI, DĂRI DE SEAMĂ, AUDIT,
RAPOARTE ŞI INSPECŢII
    Articolul 33. Conturile şi dările de seamă financiare
    (1) Instituţiile financiare trebuie să ţină permanent conturi şi registre şi să  întocmească periodic dări de seamă care să  reflecte operaţiunile şi situaţia financiară conform practicii contabile general acceptate.
    (2) Conturile şi dările de seamă financiare trebuie să corespundă standardelor de contabilitate, stabilite de Banca Naţională, respectîndu-se cerinţele de întocmire a conturilor instituţiilor financiare, inclusiv de creare a provizioanelor pentru activele dubioase şi compromise şi de stabilire a termenelor de trecere în cont a veniturilor.
    (3) Conturile, registrele şi dările de seamă financiare ale instituţiilor financiare trebuie să reflecte operaţiunile şi starea financiară a filialelor şi sucursalelor şi să fie întocmite atît separat cît şi în mod consolidat.
    Articolul 34. Auditul extern
    (1) Banca trebuie să  încheie contract cu o firmă de audit independentă aceptată de Banca Naţională, care:
    a) îi acordă  asistenţă  în  ţinerea evidenţei contabile în conformitate cu principiile stabilite de Banca Naţională;
    b) întocmeşte un raport despre actvitatea ei anuală şi un aviz despre veridicitatea cu care dările de seamă reflectă  starea ei financiară, în conformitate cu prezenta lege;
    c) controlează corectitudinea metodelor şi procedeelor de audit şi de control intern şi face recomandări de remediere;
    d) informează Banca Naţională despre orice acţiune frauduloasă comisă de funcţionarii băncii sau ai filialelor ei, precum şi despre orice neregulă din administrarea şi din efectuarea operaţiunilor care ar putea conduce la pierderi materiale pentru ban că sau filiala sa.
    (2) În banca  ale  cărei active nu depăşesc suma stabilită de Banca Naţională, funcţiile de audit pot fi exercitate de un expert contabil sau de un contabil autorizat din bancă aprobat de Banca Naţională.
    Articolul 35. Publicarea bilanţului, avizului auditului
                         extern şi raportului anual
    Banca, în termen de 4 luni de la încheierea anului  financiar, va publica,  în ziarele de circulaţie generală, precum şi în  ziarele din localităţile  în care banca are unităţi teritoriale, bilanţul şi  avizul auditului  extern şi va edita raportul anual, eliberînd gratuit publicului copii de pe acesta din urmă.
    Articolul 36. Inspecţia filialelor
    (1) Prevederile  art.34 şi art.35 pot fi aplicate, prin actele normative ale Băncii Naţionale, şi filialelor băncii ca unor sucursale. Cerinţele statutului şi ale regulamentelor băncii  privind  întocmirea dărilor de seamă se pot aplica şi filialelor.
    (2) Funcţiile  comisiei de cenzori a filialei unei bănci străine pot fi exercitate de un comitet de audit sau de un alt organ  reprezentativ al băncii străine.
    Articolul 37. Rapoarte şi inspecţii
    (1) Banca va întocmi şi va prezenta Băncii Naţionale, conform regulamentelor acesteia, rapoarte despre administrarea, operaţiunile, lichiditatea, solvabilitatea profitabilitatea sa şi ale sucursalelor sale, atît separat, cît şi în mod consolidat, în scopul evaluării stării financiare a băncii şi a fiecărei sucursale.
    (2) Banca, filialele, sucursalele sale, inclusiv cele din străinătate, vor fi supuse unor inspecţii  efectuate de către inspectori ai Băncii Naţionale sau de experţi contabili  şi contabili autorizaţi, numiţi de aceasta. Asupra băncii care este filială sau sucursală a unei bănci străine sau care are o cotă substanţială  în capitalul unei bănci străine astfel de inspecţii pot fi efectuate de experţii contabili şi contabilii  autorizaţi care supraveghează activitatea financiară din ţara respectivă.
    [Art.37 al.(2) modificat prin LP249 din 21.10.05, MO154/18.11.05 art.771]
    (3) Banca şi  sucursalele sale vor permite accesul  în  bancă inspectorilor Băncii  Naţionale, experţilor contabili şi contabililor autorizaţi, numiţi de aceasta, şi vor conlucra cu ei.
    (4) În cadrul  inspecţiei băncilor şi sucursalelor acestora, inspectorii Băncii  Naţionale, experţii contabili şi contabilii autorizaţi numiţi de ea au dreptul:
    a) să examineze conturile,registrele şi orice alte documente;
    b) să solicite administratorilor, funcţionarilor şi agenţilor băncii şi ai sucursalelor orice informaţie referitoare la  activitatea şi operaţiunile efectuate.
    [Art.37 al.(5) în redacţia LP390 din 20.07.01, MO110/13.09.01 art. 847]
    (5) Accesul organelor fiscale, al Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, al organelor Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei şi ale altor organe, învestite cu funcţii de control, în instituţiile financiare pentru a efectua controale şi punerea la dispoziţia acestor organe a informaţiilor şi documentelor sau copiilor de pe acestea, necesare pentru exercitarea funcţiilor încredinţate, în limitele competenţei lor, se permit şi se înfăptuiesc în conformitate cu legislaţia ce reglementează activitatea organelor menţionate.
    [Art.37 al.(5) modificat prin LP290-XV din 22.07.04, MO132-137/06.08.04 art.722]
    [Art.37 al.(5) mofificat prin LP1146 din 20.06.02, MO96/05.07.02 art.707]
Capitolul VI
ACŢIUNI ILEGALE, MĂSURI DE REMEDIERE ŞI SANCŢIUNI

    Articolul 38. Acţiuni ilegale, măsuri de remediere
                         şi sancţiuni
    (1) Dacă se constată că banca (instituţia financiară), proprietarii sau administratorii ei au încălcat prezenta lege, actele normative ale Băncii Naţionale, condiţiile de licenţiere, obligaţiile fiduciare ori s-au angajat în operaţiuni riscante sau dubioase, nu au raportat, au raportat cu întîrziere, au raportat date eronate privind indicatorii de prudenţă bancară sau alte exigenţe prevăzute în actele normative ale Băncii Naţionale, nu au respectat măsurile de remediere stabilite de Banca Naţională sau luînd în considerare specificul situaţiei financiare curente sau din trecut a băncii (instituţiei financiare), Banca Naţională poate:
   
[Art.38 al.(1) modificat prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    a) emite un avertisment;
    b) încheia cu banca (instituţia financiară) un acord care prevede măsuri de remediere;
    c) emite ordonanţă privind încetarea încălcărilor, efectuarea măsurilor de remediere şi aplicarea de sancţiuni;
    d) aplica şi percepe incontestabil amendă băncii (instituţiei financiare) pînă la 0,5 la sută din capitalul băncii (instituţiei financiare) şi/sau administratorilor între 1-10 salarii medii pe activităţi financiare conform datelor Biroului Naţional de Statistică din luna precedentă datei constatării faptei, inclusiv pentru neîndeplinirea deciziei de sistare a tranzacţiei.
    [Art.38 al.1) lit.d) modificată prin LP243-XVI din 16.11.07, MO194-197/14.12.07 art.747]
    [Art.38 al.(1) lit.d) modificată prin LP249 din 21.10.05, MO154/18.11.05 art.771]    e) retrage confirmarea dată administratorilor băncii (instituţiei financiare);
    f) limita sau suspenda activitatea băncii (instituţiei financiare);
    [Art.38 al.(1), lit.g) exclusă prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    h) retrage licenţa sau autorizaţia.
   
[Art.38 al.(1), lit.h) modificată prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    (2) În urma constatării celor prevăzute  la alin.(1), Banca Naţională poate impune băncii (instituţiei financiare):
     a) ca media activelor acesteia din fiecare trimestru să nu depăşească media activelor din trimestrul precedent;
    b) să nu achiziţioneze capitalul unei alte persoane juridice, să nu formeze sau să nu achiziţioneze o nouă filială, să nu se angajeze într-un nou tip de activitate;
    c) să nu acorde nici un credit unei afiliate a sa decît dacă acest credit este garantat prin valori mobiliare, emise sau garantate de Guvern, a căror valoare pe piaţă depăşeşte permanent cu 125 la sută creditul;
    d) ca ratele dobînzii pe care aceasta o plăteşte pentru depozite să nu depăşească ratele dobînzii predominante la depozite în sumele şi termenele comparabile în zona în care se află ea;
    e) să modifice, să reducă sau să suspende orice activitate pe care o consideră ca fiind excesiv de riscantă;
    f) să înlocuiască unul sau mai mulţi administratori care au activat peste 180 de zile înaintea momentului în care banca (instituţia financiară) a înregistrat pierderi de capital sau să limiteze împuternicirile acestora;
    [Art.38 al.(2), lit.f) în redacţia LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    g) să înstrăineze sau să lichideze sucursala dacă Banca Naţională stabileşte că aceasta poate deveni insolvabilă şi impune un risc mare instituţiei financiare sau îi poate cauza o pierdere substanţială a activelor sau veniturilor;
    h) ca nici un funcţionar să nu primească beneficii (suplimente, prime şi alte adaosuri la salariul funcţiei), retribuţii (compensaţii) şi un salariu care să depăşească cuantumul mediu al salariului (excluzînd beneficiile, retribuţiile şi veniturile de la opţiunile de stok şi împărţirea profitului) pentru 12 luni calendaristice precedente lunii în care banca a înregistrat pierderi de capital.
    (3) În cazul în care se constată că banca este în incapacitate de plată sau în supraîndatorare, sau capitalul este mai mic de 2/3 faţă de capitalul reglementat şi există pericolul ca banca să intre în incapacitate de plată (insolvabilitate), sau se constată pericolul pierderii substanţiale de active ori prejudicierea substanţială a intereselor deponenţilor sau pericolul prejudicierii substanţiale a intereselor acestora, pe lîngă aplicarea măsurilor şi sancţiunilor, prevăzute la alin.(1) şi alin.(2), Banca Naţională retrage licenţa şi numeşte prin ordonanţă un lichidator pentru lichidarea băncii în conformitate cu capitolul VI1. În sensul prezentului alineat, "incapacitatea de plată" este situaţia în care 10 la sută din obligaţiunile curente nu au fost achitate la termen de către bancă. În cazul în care o bancă se află în incapacitate de plată sau este supraîndatorată, sau există pericolul să intre în incapacitate de plată, conducătorul organului executiv al băncii este obligat să înştiinţeze imediat Banca Naţională.
    [Art.38 al.(3) modificat prin LP27-XVII din 15.06.09, MO104/19.06.09 art.277]
    [Art.38 al.(3) modificat prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    (4) Măsurile şi sancţiunile prevăzute la prezentul articol nu exclud aplicarea altor măsuri şi sancţiuni conform legislaţiei.
    (5) Amenzile aplicate conform prezentului articol se varsă la bugetul de stat.
    (6) Prin derogare de la prevederile legislaţiei cu privire la contenciosul administrativ, numai acţionarii băncii care deţin în total cel puţin 25 la sută din acţiunile cu drept de vot, deponenţii care deţin cel puţin 1/4 din suma depozitelor sau alţi creditori care deţin cel puţin 1/4 din valoarea totală a cerinţelor (cu excepţia depozitelor) pot ataca în instanţa de judecată competentă,  în decursul a 30 de zile de la data retragerii licenţei, decizia de retragere a autorizaţiei,  indicînd motive argumentate numai în temeiul prevederilor alin.(3).
   
[Art.38 al.(6) modificat prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    (7) Măsurile şi sancţiunile aplicate de Banca Naţională pot fi atacate în instanţa de judecată competentă. în procesul de judecată intentat Băncii Naţionale în legătură cu aplicarea prevederilor prezentei legi, se vor respecta următoarele condiţii:
    a) în cazul în care instanţa de judecată recunoaşte că acţiunile Băncii Naţionale faţă de bancă sînt neîntemeiate, Banca Naţională va repara prejudiciile materiale, retragerea licenţei rămînînd în vigoare;
   
[Art.38 al.(7), lit.a) modificată prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    b) contestarea sau acţiunea în justiţie nu va influenţa asupra procesului de lichidare şi nu va suspenda executarea actelor impuse de Banca Naţională.
   
c) instanţa de judecată stabileşte legalitatea acţiunilor întreprinse în scopul executării prezentei legi şi decide numai asupra faptului dacă au fost făcute cu sau fără intenţie;
    d) lichidatorul şi persoanele care îi acordă asistenţă, angajaţii Băncii Naţionale nu răspund pentru prejudiciile, acţiunile sau omisiunile care au avut loc în exercitarea atribuţiilor lor decît în cazul în care s-a demonstrat că acestea sînt intenţionate şi ilegale.
    [Art.38 al.(7), lit.c)-d) introduse prin LP27-XVII din 15.06.09, MO104/19.06.09 art.277]
    [Art.38 în redacţia LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art.1080]
     [Capitolul VII exclus LP623 din 09.11.01, MO13/15.11.01 art. 1080]

Capitolul VI1
LICHIDAREA SILITĂ A BĂNCII
    Articolul 381. Numirea lichidatorului
    (1) În cazul retragerii licenţei băncii ca urmare a constatării situaţiilor prevăzute la art.38 alin.(1) şi (3), Banca Naţională numeşte un lichidator pentru lichidarea băncii.
    (2) Lichidatorul se numeşte în termen de 7 zile de la data constatării situaţiilor prevăzute la alin.(1).
    (3) De la data retragerii licenţei băncii, Banca Naţională închide conturile băncii respective şi deschide un nou cont cu menţiunea „bancă în proces de lichidare”, la care vor fi virate sumele de bani existente la acea dată în conturile băncii şi prin intermediul căruia lichidatorul va efectua toate operaţiunile cu banca ce se lichidează.
    Articolul 382. Condiţiile pentru numirea lichidatorului
    (1) În funcţia de lichidator se numeşte o persoană fizică care corespunde exigenţelor înaintate faţă de administratorul unei bănci, stabilite în regulamentul respectiv al Băncii Naţionale.
    (2) Nu poate fi lichidator persoana care:
    a) are antecedente penale;
    b) în ultimii 5 ani a fost trasă la răspundere civilă pentru acte juridice fictive sau simulate, acte afectate de eroare, încheiate prin dol, violenţă, în urma unei înţelegeri dolosive sau pentru încălcarea obligaţiilor fiduciare;
    c) este învinuit într-o cauză  penală sau pîrît într-un proces civil;
    d) nu şi-a onorat obligaţiile de plată a datoriei sau de achitare a dobînzii către o bancă.
    (3) Pentru constatarea existenţei/inexistenţei conflictelor de interese, lichidatorul va prezenta, înainte de numirea sa, Băncii Naţionale informaţie despre interesele sale personale şi de afaceri, precum şi despre relaţiile financiare ale sale, ale soţiei sale şi ale copiilor, inclusiv:
    a) despre datoria faţă de banca în proces de lichidare, activitatea în ea sau deţinerea unor drepturi de proprietate ale acesteia;
    b) despre relaţiile din ultimii 5 ani cu orice bancă în calitate de angajat, administrator sau acţionar cu cotă substanţială;
    c) despre relaţiile financiare, de afaceri sau individuale cu orice persoană care are anumite interese faţă de banca în proces de lichidare şi de activele ei, inclusiv informaţie despre o angajare viitoare la persoana dată;
    d) despre neonorarea obligaţiilor patrimoniale faţă de oricare altă bancă în ultimii 5 ani;
    e) despre posedarea unei proprietăţi ce concurează cu bunurile imobile ale băncii dacă lichidarea băncii presupune evaluarea, dispunerea şi gestionarea acestora;
    f) despre alte interese financiare şi de afaceri care pot afecta exercitarea în mod imparţial a funcţiei de lichidator;
    g) alte informaţii solicitate de Banca Naţională.
    (4) Concomitent cu informaţia menţionată la alin.(3), persoana va prezenta o informaţie care certifică inexistenţa vreunui conflict de interese ca urmare a intereselor lui personale şi relaţiilor cu Banca Naţională, iar dacă un astfel de conflict există – o informaţie despre acest conflict şi, în pofida acestui fapt, va solicita Băncii Naţionale autorizarea activităţii de lichidator.
    (5) Înainte de a numi persoana în funcţia de lichidator, Banca Naţională va trebui să se asigure că nu există vreun conflict de interese, iar dacă un astfel de conflict există, va trebui să se convingă că persoana este capabilă să acţioneze imparţial în virtutea naturii nemateriale a conflictului şi o va numi ca excepţie.
    (6) În cazul apariţiei conflictului de interese după numirea sa, lichidatorul va informa Banca Naţională despre acest fapt în termen de 10 zile de la data la care acesta i-a devenit cunoscut, precum şi despre acţiunile pe care le-a întreprins sau le va întreprinde în vederea eliminării conflictului, şi va cere permisiunea Băncii Naţionale de a-şi continua activitatea.
    (7) Dacă Banca Naţională constată că un astfel de conflict de interese este inadmisibil, lichidatorul va trebui să-l soluţioneze într-un mod care ar satisface Banca Naţională sau să demisioneze.
    (8) Lichidatorul îşi va executa atribuţiile cu imparţialitate. Pornind de la aceasta, el nu este în drept:
    a) să-şi desfăşoare activitatea în situaţia în care există conflict de interese, cu excepţia cazului cînd despre acest conflict s-a comunicat Băncii Naţionale, iar aceasta îi permite să-şi continue activitatea;
    b) să solicite sau să accepte, direct sau indirect, orice servicii, cadouri, alte valori şi beneficii din partea vreunei persoane despre care lichidatorul ştie că aceasta urmăreşte să obţină anumite avantaje în legătură cu lichidarea băncii sau că are interese ce pot fi afectate în mod substanţial de executarea sau neexecutarea de către lichidator a unor atribuţii;
    c) să utilizeze sau să permită utilizarea bunurilor Băncii Naţionale sau a bunurilor asupra cărora lichidatorul are dreptul de gestiune în interes personal sau în interesul terţilor, cu excepţia intereselor Băncii Naţionale şi ale băncii în proces de lichidare;
    d) să facă promisiuni sau să-şi asume angajamente în numele Băncii Naţionale fără autorizarea acesteia.
    (9) Lichidatorul nu are dreptul să divulge informaţia ce constituie secret bancar, comercial sau un alt secret protejat de lege decît în măsura în care este necesară în exercitarea atribuţiilor sale.
    Articolul 383. Comunicarea lichidării
    Lichidatorul:
    a) afişează, în termen de 3 zile de la data numirii sale, la fiecare subdiviziune separată a băncii un anunţ despre retragerea licenţei băncii şi începutul lichidării acesteia, indicînd numele şi prenumele lichidatorului, data şi locul la care el intră în gestiunea băncii;
    b) publică anunţul indicat la lit.a) în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în ziarele de circulaţie generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are subdiviziuni separate;
    c) transmite Băncii Naţionale, în termen de 3 zile de la publicarea anunţurilor, copii de pe acestea.
    Articolul 384. Principalele atribuţii şi drepturi
                           ale lichidatorului
    (1) Lichidatorul are atribuţii depline şi exclusive de a conduce, a gestiona şi a controla banca (în continuare – gestiunea băncii) şi de a lua orice măsuri în vederea lichidării ei eficiente şi obţinerii sumei maxime din vînzarea activelor, inclusiv dreptul:
    a) de a continua sau a înceta orice operaţiune a băncii;
    b) de a lua cu împrumut bani garantaţi cu activele ei sau fără garanţie;
    c) de a suspenda sau a limita plata obligaţiilor prevăzute la lit.g) lin. a 4-a;
    d) de a angaja specialişti, experţi sau consultanţi profesionişti;
    e) de a administra contul băncii;
    f) de a colecta datoriile faţă de bancă şi de a recupera bunurile acesteia aflate în posesiunea terţilor, de a intenta acţiuni în instanţele de judecată;
    g) de a executa în numele băncii orice operaţiuni, ţinînd cont de necesitatea obţinerii aprobării prealabile a Băncii Naţionale pentru efectuarea următoarelor operaţiuni:
    - vînzarea oricărui activ al băncii în valoare de peste 1 milion de lei;
    - acordarea de garanţii pe baza activelor băncii în favoarea creditorului care acordă băncii un credit nou de peste 500 de mii de lei;
    - reducerea sau anularea oricărei creanţe faţă de bancă, a cărei validitate este îndoielnică, dacă aceasta depăşeşte 200 de mii de lei;
    - onorarea oricăror creanţe faţă de bancă (cu excepţia creanţelor care decurg din angajamentele asumate de lichidator în exerciţiul funcţiunii) înainte de încheierea procedurilor prevăzute la art.389 şi 3810, inclusiv achitarea cu deponenţii şi alţi creditori în sumele care, în opinia Băncii Naţionale, pot fi folosite în acest scop, dar ţinîndu-se totodată cont de faptul că toţi deponenţii şi alţi creditori aflaţi în situaţii similare trebuie să fie trataţi în mod egal.
    (2) Lichidatorul are şi alte atribuţii şi drepturi prevăzute de prezentul capitol.
    Articolul 385. Efectele iniţierii procedurii de lichidare
    (1) În momentul în care lichidatorul a intrat în gestiunea băncii:
    a) calcularea dobînzilor şi penalităţilor la obligaţiile băncii se întrerupe;
    b) termenul legal, contractual sau un alt termen, la a cărui expirare orice drept sau datorie a băncii expiră sau se anulează, se prelungeşte cu 6 luni de la data expirării sau anulării;
    c) exercitarea oricărui drept asupra activelor băncii se suspendă. Nici un drept asupra activelor nu poate fi exercitat în timpul lichidării băncii, cu excepţia drepturilor acordate lichidatorului conform art.384;
    d) plăţile sau transferurile activelor băncii efectuate cu intenţia de a favoriza un creditor în decursul a 3 luni înainte de începutul lichidării ori către o afiliată a băncii sau către o bancă aflată în relaţii speciale cu banca în decursul unui an înainte de începutul lichidării devin nule, cu excepţia plăţilor pînă la plafonul de garantare a depozitelor pentru fiecare deponent conform Legii nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar;
    e) toate împuternicirile organelor de conducere ale băncii trec la lichidator, care devine unicul reprezentant legal al băncii. Lichidatorul poate delega altor persoane doar acele împuterniciri pe care le consideră necesare, dacă Banca Naţională nu va stabili altfel;
    f) hotărîrile anterioare adoptate de organele de conducere ale băncii se consideră nevalabile dacă nu sînt aprobate (autorizate) de lichidator, precum şi dacă împiedică exercitarea atribuţiilor şi drepturilor acestuia.
    (2) Plăţile sau transferurile care favorizează un creditor se prezumă a fi făcute cu această intenţie, cu excepţia dacă:
    a) plata a fost efectuată de bancă pe parcursul activităţii curente pentru achitarea totală sau parţială a datoriei sau a unei alte obligaţii a băncii faţă de creditor;
    b) banca efectuează transferul activului în schimbul unei contravalori egale cu valoarea de piaţă a acestui activ.
    (3) Persoana care invocă existenţa situaţiilor prevăzute la alin.(1) lit.d) trebuie să prezinte dovezi că plata sau transferul activelor a fost făcut cu intenţia respectivă.
    Articolul 386. Procedura de lichidare
    (1) În termen de 3 luni de la data intrării în gestiunea băncii, lichidatorul efectuează inventarierea activelor ei şi transmite Băncii Naţionale o copie de pe opis, care va fi accesibilă permanent publicului.
    (2) Lichidatorul va efectua măsurile prevăzute la art.387 prin proceduri transparente în conformitate cu legislaţia în vigoare, astfel încît alte bănci şi persoane interesate să poată face oferte pentru aceste active.
    (3) Lichidatorul, de la data intrării în gestiunea băncii, poate rezilia:
    a) contractul de muncă cu orice angajat al băncii;
    b) contractele de prestare a serviciilor la care banca este parte;
    c) contractele de locaţiune a bunurilor mobile şi imobile, cu condiţia înştiinţării proprietarului cu 30 de zile înainte despre faptul că banca îşi exercită dreptul discreţionar de a rezilia contractul de locaţiune. Proprietarul nu este în drept să ceară recuperarea plăţilor aferente locaţiunii după rezilierea contractului. În cazul lichidării, nici un prejudiciu legat de rezilierea contractului nu va fi reparat.
    (4) În termen de 2 luni de la data intrării în gestiunea băncii, lichidatorul:
    a) ia măsurile necesare pentru încetarea obligaţiilor fiduciare ale băncii, restituie proprietarului toate activele şi bunurile deţinute de bancă în administrare fiduciară şi efectuează decontări finale aferente acestora;
    b) expediază, la adresele indicate în registre, tuturor deponenţilor, altor creditori şi clienţi ai serviciilor de păstrare în siguranţă a bunurilor avize recomandate despre tipul şi suma creanţelor acestora faţă de bancă potrivit registrelor, despre necesitatea retragerii bunurilor de către clienţii serviciilor de păstrare în siguranţă a bunurilor. În aviz se va menţiona că obiecţiile pot fi prezentate lichidatorului în termen de o lună de la primirea avizului.
    (5) Bunurile păstrate în siguranţă la bancă neretrase de proprietar pînă la data menţionată în aviz vor intra în gestiunea lichidatorului pentru a fi transmise ulterior proprietarului conform legislaţiei în vigoare.
    (6) Bunurile păstrate în siguranţă la bancă împreună cu opisurile lor şi neretrase de proprietar se consideră bunuri la care nu pot pretinde alţi creditori ai băncii.
    (7) Lichidatorul va prezenta Băncii Naţionale, la solicitarea acesteia, rapoarte şi informaţii în legătură cu lichidarea băncii. 
    Articolul 387. Acţiunile întreprinse de lichidator.
                          Procedura de vînzare a băncii
    (1) Lichidatorul întreprinde următoarele acţiuni:
    a) vinde, cu permisiunea scrisă a Băncii Naţionale, banca ca un complex patrimonial unic unei alte bănci (banca cumpărător), ţinînd cont de prevederile prezentului capitol;
    b) organizează vînzarea şi/sau predarea parţială a activelor băncii şi predarea parţială a obligaţiilor băncii către alte bănci;
    c) lichidează activele băncii în condiţiile prezentului capitol.
    (2) Pentru efectuarea tranzacţiei de vînzare-cumpărare prevăzută la alin.(1) lit.a), banca cumpărător va îndeplini următoarele condiţii:
    a) va menţine capitalul reglementat în mărime nu mai mică decît cuantumul dublu al capitalului minim stabilit la art.5 alin.(1);
    b) activele acesteia trebuie să fie mai mari decît activele băncii care constituie obiectul vînzării;
    c) după realizarea tranzacţiei, va corespunde condiţiilor stabilite la art.7 alin.(2).
    (3) Prin derogare de la prevederile Legii nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni, hotărîrea băncii cumpărător privind încheierea tranzacţiei de proporţii, aferentă cumpărării băncii în proces de lichidare sau activelor acesteia conform alin.(1), se ia:
    a) de către consiliul băncii, cu majoritatea simplă de voturi, dacă valoarea tranzacţiei constituie peste 25 la sută, dar nu mai mult de 50 la sută din valoarea activelor băncii cumpărător potrivit ultimului bilanţ, pînă la adoptarea deciziei respective;
    b) de către adunarea generală a acţionarilor, cu majoritatea simplă de voturi, dacă valoarea tranzacţiei constituie peste 50 la sută din valoarea activelor băncii cumpărător potrivit ultimului bilanţ, pînă la adoptarea hotărîrii respective.
    (4) Banca Naţională respinge cererea privind eliberarea permisiunii pentru vînzarea băncii dacă:
    a) apreciază că situaţia financiară a băncii cumpărător va deveni nesatisfacătoare;
    b) apreciază că vînzarea băncii va conduce la încălcarea de către banca cumpărător a cerinţelor faţă de desfăşurarea activităţilor financiare prevăzute de prezenta lege şi de actele normative emise în vederea executării ei;
    c) documentele prezentate pentru obţinerea permisiunii conţin informaţie incompletă, insuficientă sau contradictorie sau nu au fost prezentate documentele solicitate suplimentar, necesare pentru luarea deciziei de eliberare a permisiunii pentru efectuarea tranzacţiei.
    (5) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.a) şi b), lichidatorul poate reduce valoarea unor obligaţii astfel încît deponentul sau un alt creditor al băncii să nu primească mai puţin decît în cazul onorării obligaţiilor băncii în condiţiile art.3811.
    (6) Lichidatorul alege din măsurile enumerate la alin.(1) cele care, în opinia sa, conduc la obţinerea sumei maxime din vînzarea băncii sau activelor acesteia şi protejează interesele deponenţilor şi ale altor creditori.
    (7) La determinarea sumei ce ar putea fi obţinută din vînzarea băncii sau activelor acesteia, lichidatorul este obligat:
    a) să evalueze ofertele alternative, luînd în considerare valoarea de piaţă a activelor şi aplicînd rata reală de reduceri;
    b) să documenteze evaluarea şi criteriile de evaluare, inclusiv rata dobînzii, rata de recuperare a activelor, costul menţinerii activelor şi cheltuielile neprevăzute.
    Articolul 388 Cheltuielile legate de procesul de
                             lichidare
    (1) Cheltuielile legate de procesul de lichidare a băncii se efectuează prioritar altor creanţe faţă de bancă din contul mijloacelor acesteia.
    (2) Remuneraţia muncii lichidatorului se stabileşte de către Banca Naţională şi se efectuează din contul mijloacelor băncii în proces de lichidare, cu excepţia cazului în care lichidatorul este salariat al Băncii Naţionale.
    (3) Remuneraţia muncii persoanelor antrenate pentru a acorda asistenţă lichidatorului în legătură cu lichidarea băncii nu poate fi mai mare decît remuneraţia muncii salariaţilor din bănci pentru servicii similare.
    (4) În caz de insuficienţă a mijloacelor pentru acoperirea cheltuielilor legate de lichidarea băncii conform alin.(1)–(3), Banca Naţională este în drept să le acopere.
    (5) Banca Naţională este în drept să stabilească condiţiile şi limitele cheltuielilor legate de lichidarea băncii.
    Articolul 389. Măsurile prealabile onorării creanţelor
                           faţă de bancă
    În termen de 2 luni de la ultima dată menţionată în avizul prevăzut la art.386 alin.(4) lit.b), lichidatorul:
    a) respinge creanţele a căror validitate este îndoielnică;
    b) stabileşte suma datorată fiecărui deponent, unui alt creditor şi clasele de prioritate a creanţelor;
    c) întocmeşte lista creanţelor pe care le-a validat pentru a fi înregistrate la Banca Naţională;
    d) înştiinţează în scris fiecare persoană a cărei creanţă nu a fost validată pe deplin despre acest fapt;
    e) publică de trei ori, la interval de 7 zile, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în ziarele de circulaţie generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are subdiviziuni separate, un anunţ despre data şi locul expunerii listei creanţelor, precum şi despre data la care lichidatorul o va prezenta Băncii Naţionale spre înregistrare şi care se va încadra în limita de 15 zile de la data publicării ultimului anunţ;
    f) trimite, după înregistrarea listei creanţelor la Banca Naţională, Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar o informaţie completă despre depozitele personale garantate în conformitate cu Legea nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar.
    Articolul 3810. Contestaţiile privind măsurile prealabile
                             onorării creanţelor faţă de bancă
    (1) În termen de 20 de zile de la data înregistrării listei creanţelor la Banca Naţională, orice deponent, orice alt creditor ori unul sau mai mulţi acţionari ai băncii care deţin în total cel puţin 10 la sută din acţiunile cu drept de vot pot înainta Băncii Naţionale o contestaţie împotriva măsurilor întreprinse de lichidator prevăzute la art.389 lit.a) şi b). Banca Naţională va soluţiona contestaţia în termen de o lună de la data înaintării acesteia.
    (2) În cazul în care pretenţiile exprimate în contestaţie sînt motivate, Banca Naţională emite o ordonanţă cu privire la modificarea listei creanţelor şi a mecanismului propus pentru onorarea acestora.
    (3) După expirarea termenului indicat la alin.(1), lista creanţelor înregistrată la Banca Naţională nu poate fi modificată.
    Articolul 3811. Onorarea creanţelor faţă de bancă
                             şi priorităţi la onorare
    (1) Onorarea creanţelor faţă de banca în proces de lichidare se efectuează după expirarea termenului prevăzut la art.3810, cu condiţia validării acestora şi înregistrării listei creanţelor la Banca Naţională, dacă prezentul capitol nu prevede altfel.
    (2) Creanţele validate aferente depozitelor personale, garantate conform Legii nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, se onorează de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar în conformitate cu legea menţionată.
    (3) Creanţele validate se onorează conform ordinii priorităţii claselor de creanţe stabilite, după cum urmează:
    a) creditele acordate băncii de către Banca Naţională pînă la numirea lichidatorului;
    b) sumele neplătite la depozitele personale, rămase după efectuarea plăţilor în conformitate cu Legea nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, în limita stabilită de Banca Naţională;
    c) creditele acordate băncii de către alte bănci pînă la numirea lichidatorului şi asigurate cu gaj al cărui obiect sînt activele băncii;
    d) creditele acordate băncii după numirea lichidatorului;
    e) creanţele Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar în mărimea sumelor plătite drept compensare a depozitelor garantate;
    f) sumele neplătite la depozitele personale, rămase după efectuarea plăţilor conform lit.b);
    g) depozitele persoanelor juridice;
    h) sumele plăţilor la bugetul public naţional, decontate de la contribuabili, dar care nu au fost transferate în conturile respective ale sistemului bugetar;
    i) alte creanţe în ordinea calendaristică a plăţilor.
    (4) Creanţele validate în baza hotărîrilor instanţelor judecătoreşti se onorează în ordinea stabilită pentru clasele de creanţe enumerate la alin.(3).
    (5) Dacă suma disponibilă pentru onorarea creanţelor din una din clasele menţionate la alin.(3) este insuficientă pentru acoperirea lor totală, valoarea fiecărei creanţe din această clasă se va reduce proporţional.
    (6) După onorarea tuturor creanţelor validate, creanţele rămase valabile, neînscrise în termen în lista indicată la art.389 lit.c) vor fi de asemenea onorate.
    (7) Plata datoriilor subordonate se efectuează după onorarea creanţelor tuturor creditorilor băncii înaintea onorării creanţelor acţionarilor conform alin.(8).
    (8) Activele rămase după onorarea tuturor creanţelor faţă de bancă se distribuie acţionarilor acesteia conform cotelor lor.
    Articolul 3812. Darea de seamă
    (1) După distribuirea (lichidarea) tuturor activelor băncii lichidate, lichidatorul prezintă Băncii Naţionale o dare de seamă.
    (2) După aprobarea dării de seamă, Banca Naţională şi lichidatorul vor fi degrevaţi de orice obligaţie legată de lichidarea băncii.
    Articolul 3813. Responsabilitatea lichidatorului
    (1) În cazul în care lichidatorul nu respectă prezenta lege, Banca Naţională îl va destitui.
    (2) Pentru comiterea de acţiuni ilegale în procesul exercitării atribuţiilor, lichidatorul răspunde contravenţional sau penal în conformitate cu legea.
    (3) Divergenţele şi litigiile dintre lichidator, Banca Naţională şi alte persoane care apar în legătură cu lichidarea băncii se soluţionează în conformitate cu art.38 alin.(7).
    [Capotolul VI1 introdus prin LP27-XVII din 15.06.09, MO104/19.06.09 art.277]
  
Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TANZITORII
    Articolul 39. Dispoziţii tranzitorii
    (1) Instituţiile financiare care funcţionează ca bănci la data intrării în vigoare a prezentei legi se consideră că au deja licenţă conform prevederilor prezentei legi.
    (2) Cererile de acordare a licenţei nesoluţionate la data intrării în vigoare a prezentei legi se resituie solicitanţilor. Aceştia vor depune noi cereri în conformitate cu cerinţele prezentei legi.
    (3) Instituţiile financiare a căror organizare, administrare, situaţie financiară şi operaţiuni contravin prezentei legi şi actelor normative emise în temeiul ei de Banca Naţională le vor pune în conformitate cu acestea în termenul stabilit de Banca Naţională prin regulament sau ordonanţă, dar nu mai tîrziu de 1 iulie 1996.
   
[Art.39 modificat prin LP109-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.419]
    Articolul 40. Supravegherea şi reglementarea activităţii
                         instituţiilor financiare
    În scopul supravegherii şi reglementării activităţii instituţiilor financiare, Banca Naţională are dreptul de a emite acte normative, de a efectua controale asupra acestor instituţii, de a examina registre, conturi contabile şi alte documente, de a în  treprinde orice alte acţiuni în vederea executării prezentei legi.
    Articolul 41. Actele normative ale Băncii Naţionale
    Actele normative ale Băncii Naţionale emise întru executarea prezentei legi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării ori la data prevăzută în ele, cu condiţia informării instituţiilor financiare.
    Articolul 42. Soluţionarea litigiilor
    Litigiile dintre bănci, dintre bănci şi alte persoane, precum şi dintre Banca Naţională şi bănci, se soluţionează  în instanţa judecătorească competentă în modul stabilit de legislaţie.
    [Art.55 în redacţia LP1009-XIII din 22.10.96]
    Articolul 43. Dispoziţii finale
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
    (2) Prin derogare de la art.39 alin.(3), prevederile art. 38 alin.(3) şi alin.(4) intră în vigoare la 1 ianuarie 1996.
    [Art.43 al.(2) modificat prin LP249 din 21.10.05, MO154/18.11.05 art.771]
    (3) Guvernul, în termen de o lună, va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.
    (4) La intrarea în vigoare a prezentei legi se abrogă:
    - Legea nr. 601-XII  din 12  iunie 1991cu privire la bănci şi activitatea bancară;
    - Hotărîrea Parlamentului  nr.602-XII din 12 iunie 1991 despre punerea în aplicare a Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;
    - Legea nr. 810-XII  din 18 decembrie 1991 despre completarea  Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;
    - Hotărîrea Parlamentului  nr. 811-XII din 18 decembrie 1991 privind punerea în aplicare a Legii despre completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;
    - Legea nr. 1233-XII din 15 decembrie 1992 pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;
    - Legea nr.166-XIII din 1 iulie 1994 pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;
    - Hotărîrea Parlamentului  nr.167-XIII  din 1 iulie 1994 privind punerea  în aplicare a Legii pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară.
    - Legea nr. 419-XIII din 29 martie 1995 pentru completarea articolului 22 din Legea cu privire la bănci şi activitatea bancară.
    (5) Se propune Preşedintelui Republicii Moldova să abroge Decretul nr. 36-p din 25 aprilie 1995 privind  promulgarea Legii  pentru completarea articolului 22 din Legea cu privire la bănci şi activitatea bancară.

    PREŞEDINTELE
    PARLAMENTULUI                                        Petru LUCINSCHI

    Chişinău, 21 iulie 1995.
    Nr. 550-XIII.