MODIFICAT
    LP194-XVI din 26.09.08, MO190-192/24.10.08 art.687

    Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.

Legea de faţă stabileşte principiile fundamentale de reglementare a relaţiilor comerciale între subiecţii economici, ce se formează în temeiul unor forme juridice (contractuale), fără a limita autonomia participanţilor la circuitul comercial, libertatea contractului,ţinînd cont de normele de onestitate şi de bună credinţă obişnuite  în relaţiile comerciale.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Reglementarea relaţiilor contractuale

(1) Relaţiile privind  încheierea, modificarea,  rezilierea  şi executarea  contractelor de vînzare sînt reglementate de prezenta lege, de alte acte legislative, de contractele părţilor, în condiţiile legii.

(2) Prezenta lege reglementează relaţiile de vînzare a oricăror tipuri  de mărfuri, independent de destinaţia lor: alimentare şi industriale, clădiri, construcţii, mijloace de transport, produse intelectuale etc., cu excepţia mărfurilor pentru folosinţă  personală, casnică sau familială, altor mărfuri, în condiţiile legii.

Articolul 2. Contractul de vînzare a mărfurilor

(1) În temeiul contractului de vînzare a mărfurilor vînzătorul transmite bunurile (titlul de proprietate asupra bunurilor)  în proprietate cumpărătorului, iar cumpărătorul efectuează  recepţionarea bunurilor şi achitarea costului lor.

(2) Contractul  de vînzare include atît vînzarea care a avut  loc, cît şi cea viitoare.

(3) În accepţia prezentei legi:

a) cumpărător  înseamnă  persoana care cumpără mărfuri şi  încheie contract de cumpărare;

b) vînzător înseamnă persoana care vinde mărfuri şi încheie contract de vînzare.

Articolul 3. Libertatea contractului

Subiecţii economici  (în  cele  ce urmează - parte) pot  încheia, nestingherit şi  în orice condiţii, contracte care nu afectează egalitatea nici a unui participant la circuitul comercial în condiţiile legii.
      Articolul 4. Egalitatea părţilor

(1) Contractele  se  încheie pe baza  liberului  consimţămînt  al părţilor,apărat  de  lege. Contractele  încheiate  prin  înşelăciune constrîngere, ameninţare sau prin alte acţiuni ilegale ale unei părţi sînt nule.

(2) Pagubele unei părţi condiţionate de incompetenţa ei de a prevedea efectele clauzelor nu afectează valabilitatea contractului.

Articolul 5. Apărarea drepturilor părţilor

(1) Drepturile părţilor sînt apărate de lege.

(2) La încheierea  de contracte organele de stat nu au dreptul  să facă  restricţii ilegale sau să înăsprească răspunderea  prevăzută  de lege.

Articolul 6. Răspunderea părţilor

(1) Pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale părţile  poartă răspundere, în condiţiile legii şi ale contractului.

(2) Pagubele cauzate de neexecutarea obligaţiilor contractuale sînt reparate şi în cazul în care contractul nu prevede astfel.

(3) Părţile nu  au dreptul să stabilească în contract clauze  care ar reduce răspunderea prevăzută de lege.

Articolul 7. Interpretarea contractului

Contractul se interpretează de către părţi, iar în caz de divergenţe-de către arbitraj: prin determinarea sensului literal  al clauzelor, prin compararea clauzelor cu cuprinsul  global al contractului, prin identificarea intenţiilor fiecărei părţi şi  scopul urmărit în contract, ţinîndu-se cont de corespondenţa şi comportamentul părţilor, de practica  comercială, de uzanţele şi obiceiurile din operaţiunile de afaceri.

Capitolul II

ÎNCHEIEREA, MODIFICAREA

ŞI REZILIEREA CONTRACTULUI

Articolul 8. Încheierea contractului

(1) Contractul  se  încheie  nemijlocit de către  părţi  sau  prin intermediul unor structuri de mediere ( burse, organizaţii de reclamă ) ori în alt mod neinterzis de lege.

(2) Contractul  poate fi încheiat în temeiul unor procese-verbale, scrisori sau altor acorduri,semnate anterior,obligatorii pentru părţi.

(3) Refuzul de  a  încheia contract în temeiul unui  acord  semnat anterior este admis numai în cazurile în care:

a) acest refuz decurge din acord;

b) acordul prevede dreptul  părţilor  de a sista  negocierile  în orice timp anterior încheierii contractului;

c) părţile şi-au rezervat dreptul de a negocia cu alţi parteneri;

d) acordul este semnat  de  persoane  neîmputernicite  şi  partea obiectează;

e) evenimentul  prevăzut  în  acord nu a avut  loc din cauze independente de voinţa părţilor.

Articolul 9. Forma contractului, clauzele lui esenţiale

(1) Contractul se încheie prin întocmirea unui document, semnat de părţi, sau printr-un schimb de scrisori, telegrame, teletaipograme, sau prin alte forme scrise, neinterzise de lege.

(2) Contractul se consideră încheiat dacă denumeşte mărfurile, stabileşte cantitatea, preţul sau modul lui de determinare, termenul de livrare, dacă are şi alte clauze esenţiale, a căror lipsă face imposibilă executarea contractului.

Articolul 10. Modul de încheiere a contractului

(1) Îniţiativa  încheierii contractului aparţine părţilor în egală măsură, iar oferta este adresată în scris şi  este considerată determinată (atrage obligativitatea) în cazul în care conţine clauzele esenţiale ale contractului sau indică modul lor de determinare.

(2) Oferta nu  produce efecte dacă este respinsă sau retrasă,  ori dacă a expirat termenul stabilit pentru acceptare.

(3) Oferta este  considerată  retrasă numai dacă referinţa a  fost primită pînă la acceptarea ei.

(4) Acceptarea se face în scris şi trebuie să conţină  răspunsul la toate condiţiile ofertei.

(5) Ofertantul poate respinge un  accept  întîrziat,  deşi întîrzierea  nu se datorează acceptantului, dacă faptul va fi adus  la cunoştinţa  acestuia din  urmă cel mai tîrziu a treia zi  de la data primirii acceptului întîrziat.

(6) Acceptul întîrziat este considerat o nouă efertă.

(7) În cazul  în care acceptul conţine divergenţe, el  este considerat  o  nouă  ofertă,  iar  contractul  rămîne  neîncheiat dacă ofertantul  nu  acceptă divergenţele, comunicînd  acceptantului  faptul acesta.

(8) Divergenţele  pot fi soluţionate în arbitraj,de comunul  acord al părţilor, în condiţiile legii.

Articolul 11. Modificarea şi rezilierea contractului,

                      încetarea efectelor lui

(1) Un contract poate fi  modificat  sau reziliat cu acordul părţilor, în condiţiile legii.

(2) Efectele contractului, dacă părţile sau legea nu stabileşte altfel, încetează în caz de stingere a obligaţiilor asumate, de reziliere înaintede termen, de lichidare a unei  părţi  - persoană juridică sau de deces al întreprinzătorului persoană fizică.

OBLIGAŢIILE ŞI DREPTURILE PĂRŢILOR

Articolul 12. Obligaţiile generale ale vînzătorului

                     şi ale cumpărătorului

Vînzătorul se obligă  să  predea  mărfurile, să  transfere cumpărătorului  titlul  de proprietate, iar cumpărătorul se obligă  să primească mărfurile şi să le plătească, în condiţiile contractului.

Articolul 13. Locul de executare a contractului

(1) Dacă în contract nu este prevăzut altfel,mărfurile se predau:

a) în locul lor de aflare sau de fabricare, ori în locul de aflare a vînzătorului, dacă e cunoscut cumpărătorului;

b) către un transportator  pentru  a le transmite  cumpărătorului, dacă în contract este prevăzut transportul lor.

(2) Dacă vînzătorul şi-a asumat obligaţia contractuală de a transporta  mărfurile, el trebuie să încheie contractul pentru ca transportul să fie efectuat pînă la destinaţie, cu mijloacele de transport adecvate circumstanţelor şi în condiţiile obişnuite pentru un astfel de tansport.

(3) Vînzătorul  este  obligat să asigure mărfurile  pentru  timpul transportului, dacă în contract nu este prevăzut altfel.

Articolul 14. Executarea exactă a obligaţiilor contractuale

Se consideră executare exactă a obligaţiilor contractuale cazurile în care mărfurile:

a) sînt conforme prin calităţile lor cerinţelor contractuale, dacă legislaţia nu prevede altfel;

b) sînt libere de orice drept sau pretenţie a unui terţ pe care vînzătorul  le cunoştea  sau nu putea să nu le cunoască  în  momentul încheierii contractului, dacă numai cumpărătorul singur cunoştea sau nu putea să nu cunoască existenţa dreptului sau pretenţiei, precum şi dacă dreptul  sau  pretenţia  rezultă din faptul că vînzătorul a  respectat desenele tehnice, proiectele, formulele prezentate de cumpărător;

c) corespund altor cerinţe ale prezentei legi şi ale contractului.

Articolul 15. Neexecutarea obligaţiilor contactuale

Dacă părţile  nu  au convenit altfel, se consideră  neexecutare  a obligaţiilor contractuale cazurile în care mărfurile:

a) nu pot avea întrebuinţarea mărfurilor de acelaşi tip;

b) nu pot avea  întrebuinţarea  care  a fost adusă  la  cunoştinţa vînzătorului în momentul încheierii contractului;

c) nu posedă calităţile  unei  mărfi pe care vînzătorul a prezentat-o cumpărătorului ca model sau mostră;

d) nu sînt marcate  şi ambalate conform standardelor,  condiţiilor tehnice, altei documentaţii sau contractului;

e) nu corespund  altor cerinţe  ale prezentei  legi şi ale contractului.                          

Articolul 16. Cantitatea mărfurilor

(1) Vînzătorul trebuie să predea mărfurile în cantitatea prevăzută în contract.

(2) În cazul  livrării mărfurilor într-o cantitate mai mare decît cea prevăzută în contract, cumpărătorul este în drept să accepte sau să refuze recepţionarea cantităţii predate excedentar, plătind-o în condiţiile contractului.

Articolul 17. Termenele de vînzare

Vînzătorul trebuie să predea mărfurile:

a) în termenele  stabilite  în  contract sau în cele care  pot  fi deduse din cuprinsul lui;

b) oricînd în  termenul stabilit în contract, dacă cumpărătorul nu poate numi data recepţionării;

c) în alte cazuri,  într-un  termen  raţional  după  încheierea contractului.

Articolul 18. Preţul mărfurilor

(1) Preţul mărfurilor este determinat în expresie bănească, dar el poate  fi plătit în natură. Dacă preţul este plătit în natură,  părţile figurează respectiv ca vînzător şi cumpărător.

(2) Dacă preţul mărfurilor nu este determinat în contract, părţile se  vor  referi  la  un  preţ rezonabil,  practicat  la data predării mărfurilor.

(3) Dacă în contract  se  stipulează  că  el  va  avea  efecte  în condiţiile determinării ulterioare a preţului,în cazul  neîndeplinirii acestei clauze contractul este considerat neîncheiat.

Articolul 19. Executarea plăţilor

(1) Dacă în contract  nu  este prevăzut altfel, cumpărătorul  este dator să achite preţul:

a) la locul de  predare  a mărfurilor, dacă plata se  face  contra marfă sau contra documente de predare a mărfurilor;

b)  la locul de aflare a vînzătorului.

(2) Dacă executarea  contractului implică transportul  mărfurilor, vînzătorul poate expedia mărfurile sau documentele de predare ca să fie transmise contra sumă prevăzută de contract.

(3) Cumpărătorul  este în drept să nu plătească suma prevăzută  de contract  pînă  la examinarea mărfurilor, dacă părţile nu  au  convenit altfel.

Articolul 20. Recepţionarea mărfurilor

(1) Cumpărătorul  recepţionează  mărfurile în cantitatea şi de calitatea  prevăzută, conform legii, standardelor, condiţiilor  tehnice şi clauzelor contractului.                          

(2) Mărfurile sînt examinate de către cumpărător:

a) în momentul predării;

b) în momentul transmiterii de către transportator;

c) în termen de trei zile după descoperirea defectelor ascunse;

d) în termen de trei zile după descoperirea lipsei de confirmitatecu  contractul sau în termenul de garanţie stabilit de părţi ori în alt mod obligatoriu.

(3) Cumpărătorul pierde dreptul de a  reclama  mărfurile  sub aspectul  cantităţii sau calităţii, dacă nu a expediat vînzătorului,  a doua  zi  după  recepţionare,  o  scrisoare sau un  act  în  care  să-l înştiinţeze despre lipsa de conformitate a mărfurilor.

(4) La primirea înştiinţării, vînzătorul e obligat:

a) să trimită  în  termen  de trei zile un  reprezentant  care va participa la examinarea  în  comun a  mărfurilor şi  la confirmarea neconformităţii lor;

b) să stabilească  împreună  cu  cumpărătorul  un alt  mod  de confirmare neconformităţii mărfurilor.

(5) În cazul în care vînzătorul nu respectă alin.(4)  cumpărătorul este în drept să constate singur neconformitatea sau să stabilească, de comun  acord cu vînzătorul, un nou mod de confirmare a neconformităţii, fără a leza drepturile vînzătorului.

(6) Părţile pot  stabili în contract un alt mod de recepţionare  a mărfurilor, inclusiv  cu  participarea  experţilor din organizaţii specializate în domeniu.

Articolul 21. Păstrarea mărfurilor în cazul nerecepţionării lor

(1) Partea este obligată să ia măsurile raţionale, singură sau cu participarea  unui  terţ, pentru a asigura din contul celeilalte părţi integritatea  mărfurilor transmise în scopul executării contractului, atît  în cazul în care un terţ are dreptul asupra lor, cît şi în  cazul în care se refuză recepţionarea lor.

(2) Partea care  păstrează  mărfurile  este în drept  să  le înstrăineze  în orice mod legal, înştiinţînd cealaltă parte, dacă mărfurile sînt alterabile, dacă păstrarea lor  necesită  cheltuieli neraţionale, dacă cealaltă parte a întîrziat să intre  în  posesiunea mărfurilor, să  le primească  înapoi  ori  să  plătească  preţul  sau cheltuielile de păstrare.

(3) Partea care  a  înstrăinat mărfurile remite  celeilalte părţi suma  încasată, după ce a reţinut cheltuielile de păstrare şi  de înstrăinare.

Articolul 22. Riscurile pierderii sau deteriorării

                    fortuite a mărfurilor

(1) Riscurile pierderii  sau deteriorării fortuite a mărfurilor sînt transferate părţii  care le recepţionează, în cazul în care riscurile nu sînt consecinţele acţiunii ori inacţiunii părţii care predă mărfurile, dacă în contract nu este stipulat altfel.                          

(2) În cazul  în  care  o  parte  nu  recepţionează  mărfurile  în termenul  stabilit  în contract,riscurile sînt transferate acesteia  în momentul în care i se pune la dispoziţie.

(3) În cazul în care cumpărătorul recepţionează mărfurile la locul stabilit  în  contract, riscul este transferat cumpărătorului  la  data expirării termenului de trecere a mărfurilor în dispoziţia lui.

(4) Dacă în contract  este  prevăzut  transportul  mărfurilor, riscurile  sînt  transferate cumpărătorului în momentul  predării  lor transportatorului pentru a fi transmise cumpărătorului.

(5) Dacă contractul este  încheiat  după  predarea  mărfurilor riscurile cunoscute vînzătorului sau a căror existenţă nu putea să nu o cunoască la încheierea contractului rămîn ale vînzătorului.

Capitolul IV

PROTECŢIA JURIDICĂ ŞI RĂSPUNDEREA PĂRŢILOR

Articolul 23. Nerespectarea clauzelor contractuale

(1) Se consideră nerespectare a clauzelor contractuale neonorarea completă ori parţială a obligaţiilor părţii,prin care i se aduce o daună celeilalte părţi, aceasta din urmă pierzînd ceea ce îi revine conform contractului.

(2) Nerespectarea  clauzelor contractuale de către o parte atrage întreprinderea de către cealaltă parte a unor acţiuni de protecţie juridică şi de răspundere materială, în condiţiile prezentei legi, altor acte legislative şi ale contractului.

Articolul 24. Protecţia juridică a cumpărătorului

(1) Dacă vînzătorul nu-şi onorează obligaţiile contractuale sau le execută inexact, cumpărătorul este în drept:

a) să ceară executarea obligaţiilor în natură,inclusiv predarea lucrurilor (bunurilor) determinate individual, care trebuiau transmise conform contractului; să pună condiţii şi termene suplimentare de executare. Dacă  obligaţia urmează să fie executată, cumpărătorul  nu poate întreprinde alte acţiuni decît să ceară repararea daunelor;

b) să accepte sau nu executarea obligaţiilor înainte de termen, să accepte  sau nu executarea obligaţiunilor într-o cantitate  neprevăzută de  contract,  să  nu  accepte executarea obligaţiilor,  dacă  în  urma întîrzierii a pierdut interesul pentru mărfuri;

c)să ceară înlocuirea mărfurilor calitativ  neconforme sau lichidarea gratuită a  defectelor,expediind totodată  documentele  în condiţiile art. 20 alin.(3);

d) să lichideze defectele mărfurilor din contul vînzătorului;

e) să reducă  preţul, chiar dacă l-a plătit,în funcţie de valoarea mărfurilor la data vînzării. Acest drept nu poate fi exercitat în cazul în  care vînzătorul a lichidat din cont propriu defectele mărfurilor şi nici  în  cazul în care cumpărătorul a refuzat să accepte acest  lucru, ceea ce nu-l privează pe cumpărător de dreptul la despăgubire;

f) să declare  rezilierea contractului sau sistarea executării lui în modul stabilit de prezenta lege sau de contract.

(2) Dacă efectuarea acţiunilor indicate la alin.(1) lit.b), c), e) f)  nu  repară  pagubele  cumpărătorului, el este  în  drept  să  ceară despăgubiri.

(3) Cumpărătorul poate exercita drepturile  privind calitatea mărfurilor cu condiţia descoperirii unor defecte ascunse în termenul de garanţie  şi de valabilitate a mărfurilor, iar în lipsa unor astfel  de termene  în  timp de 6 luni de la data la care cumpărătorul  a  obţinut titlul  de proprietate asupra mărfurilor transmise prin contract,  dacălegislaţia sau contractul nu prevăd altfel.

(4) În cazul în care producătorul mărfurilor neconforme este altcineva decît vînzătorul în contract, acesta din urmă este în drept să ceară producătorului mărfuri de înlocuire, aducerea lor gratuită la condiţii  normale  în  unităţile  producătorului sau în  cele  care  îi prestează servicii, în temeiul unui contract.

Articolul 25. Protecţia juridică a vînzătorului

În cazul în care cumpărătorul nu-şi onorează obligaţiile contractuale, vînzătorul este în drept:

a) să reţină predarea mărfurilor;

b) să oprească livrarea mărfurilor prin mediator;

c) să vîndă marfa altor persoane şi să-şi recupereze pierderile;

d) să ceară restituirea mărfurilor;

e) să oprească transportul mărfurilor;

f) să încaseze despăgubirile şi suma clauzei penale;

g) să recupereze valoarea mărfurilor neridicate;

h) să renunţe  la  executarea  contractului, în  mod  stabilit  de prezenta lege sau de contract.          

Articolul 26. Dreptul cumpărătorului la executarea obligaţiilor

                     în natură

Cumpărătorul  este în drept să  obţină  executarea obligaţiilor contractuale în  natură,  dacă o astfel de cerinţă  este  îndreptăţită pentru  părţi şi pentru protecţia drepturilor  cumpărătorului,referitor la mărfuri unice, la mărfuri individualizate pentru contractul în cauză sau  la alte mărfuri pe care cumpărătorul nu le poate achiziţiona de la alte persoane, dacă aceste acţiuni de achiziţionare nu vor avea efect.

Articolul 27. Rezilierea contractului

(1) Se poate declara rezilierea contractului în cazul în care:

a) nu sînt executate clauzele lui esenţiale;

b) o parte nu  execută  obligaţiile  contractuale sau  declară  că refuză a le executa în termenul suplimentar acordat de cealaltă parte.

(2) Dacă o parte  execută obligaţiile contractuale, cealaltă parte pierde  dreptul de a declara rezilierea  contractului,  cu  excepţia cazului  în care declaraţia a fost făcută înainte ca autorul ei să afle că cealaltă parte şi-a executat obligaţiile.                          

(3) Partea care a declarat în scris rezilierea contractului poate acorda un termen rezonabil celeilalte părţi pentru a-şi executa obligaţiile. Răspunsul la declaraţia de reziliere sau de modificare  a contractului trebuie dat  în decursul a 10 zile de la  data  primirii declaraţiei.

(4) Contractul se consideră reziliat în momentul:

a) primirii declaraţiei  de reziliere a contractului,dacă o astfel de modalitate este prevăzută în contract;

b) intrării în  vigoare a deciziei arbitrajului privind rezilierea contractului.

(5) Declaraţia  de  reziliere  integrală a contractului  poate fi făcută  numai în cazul în care neexecutarea parţială sau executarea parţială inexactă  a  obligaţiei contractuale aduce  la  prejudicii considerabile celeilalte părţi.

(6) Dacă neexecutarea unor obligaţii  contractuale dă  temei celeilalte  părţi  să considere că şi alte obligaţii vor  fi  executate inexact, ea poate declara rezilierea contractului.

(7) Declaraţia  de  reziliere a contractului poate viza obligaţii deja  executate, dacă obiectul executării nu poate avea  întrebuinţarea stabilită în contract.      

Articolul 28. Consecinţele rezilierii contractului

(1) Rezilierea contractului are următoarele consecinţe:

a) eliberarea  părţilor  de obligaţiile contractuale, cu  excepţia clauzelor care stipulează modul de soluţionare a  litigiilor, responsabilitatea  părţilor,  drepturile  şi obligaţiile lor  în  cazul rezilierii;

b) restituirea  de  către  părţi, în modul în care au  convenit  a veniturilor  rezultate din  îndeplinirea  obligaţiilor,  inclusiv  a beneficiului  obţinut de cumpărător din folosirea mărfurilor ce trebuie restituite;

c) achitarea  de către vînzător a dobînzii asupra sumei primite de la cumpărător pentru întreaga perioadă de dispunere de această sumă.

(2) Dacă cumpărătorul  nu poate restitui vînzătorului mărfurile în starea  în care le-a primit, el pierde dreptul de a declara rezilierea contractului, de a cere vînzătorului predarea mărfurilor de  înlocuire sau   prestarea altor lucrări, cu  excepţia  cazurilor  în  care imposibilitatea de restituire a mărfurilor se datorează  acţunii  sau inacţiunii vînzătorului ori inutilităţii mărfurilor, alterarea lor este o  consecinţă a nerespectării prevederilor în art.20 alin.(2), ori dacă mărfurile au fost utilizate în activitatea economică pînă a se constata lipsa lor de conformitate.

(3) Pierderea  de către  cumpărător a dreptului de a declara rezilierea  contractului sau de a cere vînzătorului predarea mărfurilor de  înlocuire nu atrage  pierderea dreptului  la alte  mijloace de protecţie juridică, prevăzute de prezenta lege şi de contract.                                  
    Articolul 29. Responsabilitatea părţilor

(1) Partea care  nu  a executat obligaţiile contractuale sau  le-a executat inexact este obligată să  plătească celeilalte părţi  o despăgubire egală cu prejudiciul adus, inclusiv cheltuielile ocazionate bunurile pierdute şi deteriorate, beneficiul ratat.

(2) Partea este  în  drept să ceară o reducere  a  despăgubirilor, dacă  cealaltă parte,care invocă nerespectarea clauzelor  contractuale, nu a luat la timp măsurile adecvate pentru a micşora pagubele.

(3) La încheierea contractului părţile pot prevedea o anumită sumă de despăgubire, pot stabili modul ei de calculare, căile de demonstrare alte condiţii care permit calcularea pagubei ce trebuie reparată.

(4) Pentru neexecutarea  obligaţiilor contractuale sau  executarea lor  inexactă, în contract poate fi prevăzută o clauză penală (amendă, penalitate) în mărimea stabilită de lege sau de contract.

(5) Dacă pentru neexecutarea sau executarea inexactă a obligaţiilor contractuale este stabilită o clauză penală, despăgubirea nu poate depăşi suma clauzei penale, dacă contractul nu prevede altfel.

(6) Contractul sau legea pot prevedea cazurile de încasare numai a sumei clauzei penale sau pe lîngă această sumă şi a reparaţiei integrale a pagubelor, precum şi de încasare ori a sumei clauzei penale ori a despăgubirii, în funcţie de voinţa părţilor.

Articolul 30. Culpa ca o condiţie a responsabilităţii părţilor  

(1) Partea care nu  respectă  clauzele  contractuale  poartă răspundere  în conformitate cu legea sau cu contractul numai dacă este demonstrată culpa ei. Lipsa de culpă este demonstrată de partea care nu respectă clauzele contractuale.

(2) O parte nu este răspunzătoare de neexecutarea oricărei obligaţii ale sale, dacă această neexecutare este determinată de o forţă majoră şi consecinţele ei nu puteau fi prevăzute, evitate sau depăşite la  încheierea contractului. Exonerarea  în  temeiul  arătat produce  efecte  numai în perioada în care acţionează forţa majoră  sau consecinţele ei.

(3) Dacă neexecutarea obligaţiilor de către o parte este determinată de neexecutarea obligaţiilor de către un terţ implicat  în executarea contractului, exonerarea se poate face în temeiul alin.(2), temei şi pentru exonerarea terţului.

(4) În cazul unei forţe majore în executarea obligaţiilor partea trebuie  să înştiinţeze în scris cealaltă parte în termenul stabilit de contract, dar nu mai tîrziu de 3 zile. În caz  contrar, ea poartă răspundere pentru pagubele pricinuite prin neînştiinţare.

(5) O parte nu  poate invoca neexecutarea de către cealaltă  parte în măsura în care această neexecutare este determinată de acţiunile sau inacţiunile proprii.                          

Capitolul V

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 31. Examinarea litigiilor

(1) Litigiile care apar în procesul încheierii sau executării contractelor sînt examinate de arbitraj în conformitate cu prevederile Legii nr.23-XVI din 22 februarie 2008 cu privire la arbitraj şi ale Legii nr.24-XVI din  22 februarie 2008 cu privire la arbitrajul comercial internaţional.
     [Art.31 al.(1) modificat prin LP194-XVI din 26.09.08, MO190-192/24.10.08 art.687]

(2) Litigiile ce ţin de încheierea contractelor în mod obligatoriu sau de coordonarea clauzelor contractuale sînt soluţionate în arbitraj, dacă  relaţiile părţilor s-au stabilit în temeiul unui act, obligatoriu lor, adoptat de un organ de stat, sau în temeiul unui acord între ele, precum şi în cazurile prevăzute de art.8.

Articolul 32. Aplicarea legii asupra contractelor

                     economice externe

Prezenta lege  poate  fi aplicată asupra  contractelor  economice externe dacă între părţi:

a) a fost încheiat un acord privind aplicarea dreptului Republicii Moldova;

b) nu a fost  încheiat  un  acord privind dreptul  aplicabil, dar vînzătorul este domiciliat,  îşi  are principalul  loc de  lucru  pe teritoriul Republicii Moldova sau pe acest teritoriu se află mărfurile.