Abrogată prin LP116 din 03.07.14, MO217-222/01.08.14 art.467

    MODIFICAT
    LP111 din 17.05.12, MO130/26.06.12 art.426
    LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443
    LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349

    LP268-XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702

    LP211-XVI din 29.07.05, MO132-134/07.10.05 art.631

    LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611

    NOTĂ:
    În cuprinsul legii, sintagma „Ministerul Culturii şi Turismului” se substituie prin sintagma „Ministerul Culturii” prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443

    În cuprinsul Legii sintagma "Departamentul cinematografie" se înlocuieşte cu sintagma "Ministerul Culturii şi Turismului" prin LP211-XVI din 29.07.05, MO132-134/07.10.05 art.631

    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul  I

DISPOZIŢII  GENERALE

    Articolul 1. Obiectul şi scopul prezentei legi

    (1) Obiectul prezentei legi îl constituie prevederile de bază privind realizarea politicii de stat în domeniul cinematografiei.

    (2) Scopul prezentei legi reprezintă:

    a) asigurarea păstrării şi dezvoltării cinematografiei ca parte componentă a culturii naţionale;

    b) reglementarea activităţii în domeniul cinematografiei;

    c) crearea condiţiilor necesare pentru accesul populaţiei la operele cinematografice.

    Articolul 2. Noţiuni principale

    În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:

    cinematografie - domeniu al culturii şi artei care cuprinde activităţile legate de crearea, producerea, finanţarea, distribuirea, difuzarea şi exploatarea (reproducerea, restaurarea, închirierea, demonstrarea) filmelor şi altor opere cinematografice;

    film - produsul finit al unor lucrări în domeniul cinematografiei, care au ca rezultat crearea unor opere de ficţiune, de animaţie şi documentare destinate vizionării în cinematografe, prin instalaţii de proiecţie cinematografică şi video, prin emisiuni de televiziune transmise prin orice fel de mijloc, precum şi prin fixarea şi distribuirea pe orice suport material. Filmul cu durata de cel puţin 52 de minute se consideră de lung metraj, iar cel cu durata de pînă la 52 de minute - de scurt metraj;
    [Art.2 noţiunea modificată prin LP111 din 17.05.12, MO130/26.06.12 art.426]

    film naţional - film care întruneşte măcar două din următoarele condiţii:

    a) cel puţin doi autori ai filmului, jumătate din actorii aprobaţi pentru rolurile principale, jumătate din personalul tehnic şi auxiliar sînt cetăţeni ai Republicii Moldova;

    b) două treimi din procesul de producere şi toate filmările de studio sînt efectuate în ţară, cu posibilitatea înlocuirii acestor lucrări cu altele, cum ar fi montarea, sonorizarea, lucrările de laborator şi alte lucrări tehnice, efectuate pe teritoriul Republicii Moldova;

    c) cel puţin 51 la sută din bugetul filmului (fără plăţile pentru scenariu, muzică, cheltuielile economice, onorariul producătorului şi al interpreţilor principali) constituie cota părţii moldoveneşti, cu excepţia operelor realizate în cadrul organizaţiilor şi acordurilor internaţionale, în care această cotă constituie cel puţin 5 la sută din bugetul filmului;

    film străin - film care  nu întruneşte condiţiile filmului naţional;

    cronică cinematografică - filmări efectuate cu regularitate, din perspectiva producerii unui film, ale unor subiecte documentare care reflectă momente reprezentative ale unui anumit timp, loc sau circumstanţe;

    proiect cinematografic - set de documente care se află la baza producerii unui film: angajamentul producătorului, scenariul cinematografic, nominalizarea regizorului şi o propunere de distribuţie pentru rolurile principale, cu acceptul de principiu al interpreţilor, determinarea producătorului executiv, precum şi a principalelor locuri de filmare, planul de finanţare, devizul de cheltuieli şi planul calendaristic;

    producător al filmului - persoană fizică sau juridică care şi-a asumat responsabilitatea producerii filmului şi, în această calitate, organizează finanţarea şi asigurarea tehnico-materială a procesului de producere a acestuia;

    distribuitor al filmului - persoană fizică sau juridică care efectuează distribuirea filmului;

    regia de distribuire şi exploatare a filmelor - persoană fizică sau juridică, titular al dreptului de distribuire a filmului, care organizează sau efectuează exploatarea lui şi contribuie la întocmirea unui repertoriu pentru cinematografe şi instalaţii de proiecţie cinematografică şi video;

    reproducerea filmului – realizarea unuia ori a mai multor exemplare de film, prin orice mijloc sau sub orice formă, inclusiv prin imprimare pe suporturi materiale sau electronice;
    [Art.2 noţiunea în redacţia LP111 din 17.05.12, MO130/26.06.12 art.426]

    distribuirea filmului – punerea în circulaţie, prin vînzare sau prin orice alt mod de transmitere în proprietate, cu titlu oneros ori gratuit, precum şi oferirea publică, a originalului ori a copiilor filmului;
    [Art.2 noţiunea în redacţia LP111 din 17.05.12, MO130/26.06.12 art.426]

    demonstrarea filmului – expunerea originalului sau a copiei filmului, prin intermediul mijloacelor de proiecţie a imaginii unei opere, pe ecran ori în alt mod similar (cu excepţia comunicării prin eter sau prin cablu), în care filmul sau copia acestuia sînt expuse într-un loc public ori în orice alt loc din care poate fi perceput de persoane care nu fac parte din cercul obişnuit al familiei sau al cunoscuţilor apropiaţi;
    [Art.2 noţiunea în redacţia LP111 din 17.05.12, MO130/26.06.12 art.426]

    materiale cinematografice - materie primă, materiale utilizate la producerea operelor cinematografice, precum şi la reproducerea, restaurarea, închirierea şi demonstrarea filmelor;

    utilaj cinematografic - utilaj, aparatură, dispozitive tehnice şi piesele de schimb la acestea, utilizate la producerea operelor cinematografice, precum şi la reproducerea, restaurarea, închirierea şi demonstrarea filmelor;

    cinematograf - local, dotat cu utilaj cinematografic, destinat demonstrării filmelor;

    instalaţii de proiecţie cinematografică şi video - spaţii altele decît cinematografele, adaptate pentru demonstrarea filmelor;

    reţea de cinematografe - ansamblu de cinematografe şi instalaţii de proiecţie cinematografică şi video ce aparţin şi sînt administrate de una sau mai multe persoane fizice şi/sau juridice.
    comunicarea publică a filmului – transmiterea prin eter, inclusiv prin satelit (teleradiodifuziune), prin cablu sau prin alte mijloace a filmului, astfel încît să fie posibilă perceperea  lui de către persoane care nu fac parte din cercul obişnuit al unei familii sau al cunoscuţilor apropiaţi.
    [Art.2 noţiunea introdusă prin LP111 din 17.05.12, MO130/26.06.12 art.426]

    Articolul 3. Determinarea politicii de stat în domeniul
                       cinematografiei şi principiile de realizare a
                       ei

   (1) Politica de stat în domeniul cinematografiei cuprinde totalitatea de acţiuni ale autorităţii publice centrale de specialitate în domeniu, îndreptate spre atingerea obiectivelor prezentei legi.

    (2) Politica de stat în domeniul cinematografiei se bazează pe respectarea următoarelor principii:

    a) libertatea de creaţie, de exprimare artistică şi de demonstrare a filmelor;

    b) afirmarea identităţii culturale naţionale şi a minorităţilor naţionale din Republica Moldova prin promovarea operelor cinematografice în circuitul mondial de valori;

    c) protejarea, dezvoltarea şi folosirea raţională a patrimoniului cinematografic;

   d) încurajarea iniţiativei private în domeniul creării, producerii, finanţării, distribuirii şi exploatării filmelor naţionale sau a celor realizate cu participarea Republicii Moldova;

    e) promovarea de către stat a unui sistem transparent de acces, în bază de competitivitate, la diverse forme de finanţare a proiectelor cinematografice;

    f) crearea de condiţii avantajoase în vederea realizării de investiţii interne şi străine în cinematografie;

    g) susţinerea de către stat a închirierii filmelor naţionale pe teritoriul Republicii Moldova şi peste hotare;

    h) apărarea dreptului de autor al titularilor de drepturi asupra filmelor pe teritoriul Republicii Moldova şi peste hotare.
    [Art.3 al.(2), lit.h) în redacţia LP111 din 17.05.12, MO130/26.06.12 art.426]

    (3) Politica de stat în domeniul cinematografiei se realizează prin:

    a) formarea cadrului normativ în domeniul cinematografiei;

    c) administrarea proprietăţii de stat în domeniul cinematografiei;

    d) finanţarea de către stat a activităţii în domeniul cinematografiei;

    e) popularizarea de către stat a cinematografiei şi dezvoltarea resurselor ei;

    f) alte forme, în conformitate cu legislaţia.

    Articolul 4. Subiectul politicii de stat în domeniul
                        cinematografiei
    Autoritatea publică centrală de specialitate care implementează politica de stat în domeniul cinematografiei este Ministerul Culturii.

    [Art.4 modificat prin LP211 din 29.07.05, MO132/07.10.05 art.631]

    Articolul 5. Mijloacele de realizare a politicii de stat

                       în domeniul cinematografiei

    (1) Mijloacele alocate în vederea realizării comenzii de stat în domeniul cinematografiei sînt prevăzute în bugetul de stat pe anul respectiv.

    (2) Întru realizarea politicii de stat în domeniul cinematografiei se formează Fondul naţional de cinematografie de pe lîngă Ministerul Culturii, denumit în continuare Fondul naţional de cinematografie. Regulamentul Fondului naţional de cinematografie se aprobă de Guvern.

    (3) Fondul naţional de cinematografie se formează din:

    1) mijloacele obţinute din comercializarea şi exploatarea filmelor realizate conform comenzii de stat, în mărime de 75 la sută;

    2) mijloacele speciale provenite:

    [Art.5 al.(3), pct.2) modificat prin LP154 din 21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]

    a) din utilizarea proprietăţii aflate în administrarea persoanelor juridice subordonate Ministerului Culturii;

    b) din încasarea unor plăţi adăugătoare, şi anume:

    - plata în mărime de 3 la sută din plata de arendă, achitată de persoanele care efectuează activităţi, altele decît cele cinematografice, în încăperi aflate în administrarea persoanelor juridice subordonate Ministerului Culturii;

    - plata în mărime de 25 la sută din venitul net, primită în urma cedării drepturilor asupra filmelor realizate pînă în 1992 cu finanţare totală din bugetul de stat sau din bugetul unor unităţi statale;

    - plata în mărime de 1 la sută din bugetul lucrărilor şi/sau al serviciilor cinematografice, efectuate pe teritoriul Republicii Moldova în cazul producerii filmelor străine, care se achită de producătorul filmului;

    d) din sponsorizări.

Capitolul  II

FORMAREA CADRULUI NORMATIV

ÎN DOMENIUL CINEMATOGRAFIEI

    Articolul 6. Modul de formare a cadrului normativ

                       în domeniul cinematografiei

    (1) Legislaţia cu privire la cinematografie are la bază Constituţia Republicii Moldova şi include prezenta lege şi alte legi, hotărîrile Parlamentului, ordonanţele, hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi alte acte normative.

    (2) Dacă tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte stabilesc alte prevederi decît cele ce se conţin în prezenta lege, se aplică prevederile tratatelor internaţionale.

Capitolul  III

    Articolul 9. Clasificarea filmelor
    (1) Clasificarea este obligatorie pentru producţia cinematografică pe orice tip de suport, destinată difuzării şi demonstrării în cinematografe, la TV, TV cablu şi TV satelit, în scopul stabilirii modului de demonstrare. Indicii de clasificare a producţiei cinematografice sînt stabiliţi în anexa nr.1 la prezenta lege.
    (2) Clasificarea filmelor se efectuează concomitent cu examinarea cererii de eliberare a vizei de exploatare, depuse de titularul drepturilor asupra filmului.
    (3) La cerere se anexează:
    a) actul de primire a filmului;
    b) documentul prin care se confirmă dreptul solicitantului asupra filmului respectiv (copia contractului de cumpărare, copia contractului de închiriere etc.), aprobat de către Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală;
    c) copia  filmului;
    d) informaţia referitoare la ţara-producător şi echipa de creaţie;
    e) informaţia referitoare la metrajul filmului;
    f) adnotarea succintă a conţinutului  filmului (sinopsis);
    g) în cazul documentelor perfectate în limbi străine - o copie autentificată în limba moldovenească;
    h) copia de pe declaraţia vamală care confirmă legalitatea importului producţiei cinematografice şi video.
    (4) În cazul în care documentele depuse nu corespund prevederilor prezentei legi, cererea de eliberare a vizei de exploatare poate fi respinsă.
    (5) Examinarea cererii proprietarului producţiei cinematografice şi video şi adoptarea deciziei respective se efectuează în termen de 10 zile de la data prezentării copiei filmului şi a documentelor menţionate la alin.(3) din prezentul articol. Decizia se consideră adoptată în mod tacit în cazul în care Comisia de vizionare nu răspunde solicitantului în termenul indicat la prezentul alineat.
    (6) Filmele prezentate sînt examinate de Comisia de vizionare, creată în cadrul Registrului cinematografic. Componenţa Comisiei de vizionare se aprobă de către ministrul culturii.
    [Art.9 al.(6) modificat prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
    (7) La decizia Comisiei, se eliberează viza de exploatare de modelul stabilit, pe termen de o lună, semnată de către directorul Registrului cinematografic şi adeverită prin ştampila acestuia.
    (8) După eliberarea vizei de exploatare, filmul este inclus în catalogul unic al Registrului cinematografic.
    (9) Demonstrarea, comercializarea şi exportul filmelor care nu au obţinut viza de exploatare în modul stabilit sînt interzise.
    [Art.9 în redacţia LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    [Art.9 modificat prin LP211 din 29.07.05, MO132/07.10.05 art.631]
    Articolul 9¹. Clasificarea cinematografelor şi eliberarea
                         vizelor de exploatare pentru instalaţiile
                         cinematografice
    (1) Clasificarea cinematografelor este obligatorie. În funcţie de performanţa utilajului cinematografic, de condiţiile de confort pentru vizionare şi de nivelul de deservire, cinematografele se clasifică în următoarele categorii: categoria superioară, categoriile  I , II şi III, potrivit anexei nr.2 la prezenta lege.
    (2) Persoanele fizice sau juridice care deţin, cu orice titlu, cinematografe au obligaţia de a solicita clasificarea spaţiilor respective şi obţinerea vizei de exploatare a instalaţiei cinematografice. Demonstrarea publică a creaţiilor cinematografice (inclusiv pe suport video şi DVD) este permisă tuturor deţinătorilor de instalaţii cinematografice şi video, indiferent de subordonarea administrativă, de tipul de proprietate şi de utilizare, care deţin vize de exploatare a instalaţiilor menţionate.
    (3) Viza de exploatare a instalaţiilor de proiecţie cinematografică, video şi DVD se eliberează pe termen de 1 an.
    (4) Pentru obţinerea vizei de exploatare a instalaţiilor de proiecţie cinematografică şi video, suplimentar la documentele menţionate la art.8 alin.(3) din prezenta lege, se prezintă:
    a) documentul care confirmă dreptul de proprietate al întreprinderii, organizaţiei, persoanei particulare respective asupra sălii şi instalaţiei de proiecţie (sau contractul de locaţiune);
    b) copia de pe paşaportul tehnic al instalaţiei cinematografice, în care se indică anul de fabricaţie a instalaţiei, tipul şi dimensiunile ecranului, rezultatele rulării inelului de peliculă utilizabilă în proporţie de sută la sută, parametrii tehnici ai luminii şi ai calităţii reproducerii sunetului, capacitatea sălii de spectacole;
    c) procesul-verbal privind testarea prizei de pămînt şi rezistenţei materialului izolant al cablurilor, perfectat de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică;
    d) autorizaţia eliberată de unitatea teritorială de pompieri;
    e) avizul întocmit de staţia epidemiologică, în care se atestă că localul destinat demonstrării publice a filmelor corespunde normelor sanitare.
    (5) Cererea privind clasificarea cinematografului şi privind eliberarea vizei de exploatare a instalaţiei de proiecţie cinematografică sau video se examinează şi decizia asupra ei se adoptă în termen de 10 zile de la data prezentării actelor stabilite. Decizia se consideră adoptată în mod tacit în cazul în care solicitantului nu i se răspunde în termenul indicat.
    (6) La depistarea exploatării instalaţiilor cinematografice, video şi demonstrării publice a filmelor pentru care nu a fost obţinută, în modul stabilit, viza de exploatare, precum şi în cazul refuzului de a prezenta acest document persoanelor împuternicite de Registrul cinematografic, se suspendă exploatarea instalaţiei, se ridică copia filmului în cauză şi se aplică sancţiuni în modul stabilit de lege. Suspendarea exploatării instalaţiei, ridicarea copiei filmului în cauză se vor efectua în conformitate cu prevederile art.17 din Legea cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.
    [Art.9¹ introdus prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    Articolul 9². Distribuirea, închirierea şi reclama filmelor
  (1) Proprietarii filmelor şi deţinătorii drepturilor de difuzare (difuzorii) pot transmite filmul pentru demonstrare exploatanţilor (cinematografelor, întreprinderilor cinematografice, reţelelor TV prin cablu, saloanelor video, punctelor de închiriere şi de vînzare) numai după obţinerea vizei de exploatare.
    (2) Difuzorii sînt obligaţi să propună exploatanţilor pentru demonstrarea publică copii de film de o bună calitate, însoţite de paşaportul tehnic.
    (3) Paşaportul tehnic este perfectat şi eliberat de către studioul producător, care atribuie fiecărei copii categoria respectivă.
    (4) Reclama filmelor ce se demonstrează în cinematografe, pe lîngă datele despre realizatorii lor şi titularii rolurilor principale, trebuie să conţină, în mod obligatoriu, limitele de vîrstă prevăzute în viza de exploatare, indicîndu-se şi deţinătorul (proprietarul) drepturilor de difuzare a filmului.
    [Art.9² introdus prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]

ÎN DOMENIUL CINEMATOGRAFIEI