Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Articolul 1. Scopul şi domeniul de reglementare
    (1) Scopul prezentei legi este stabilirea unui cadru juridic pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii planului sau prin lichidarea patrimoniului debitorului şi distribuirea produsului obţinut.
    [Art.1 al.(1) în redacţia LP223-XVI din 14.07.06, MO126-130/11.08.06 art.617; în vigoare 31.12.06]
    (2) Prezenta lege este aplicabilă întreprinderilor, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, societăţilor necomerciale în proces de insolvabilitate, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit.
    [Art.1 al.(2) modificat prin LP27-XVII din 15.06.09, MO104/19.06.09 art.277]
    [Art.1 al.(2) în redacţia LP223-XVI din 14.07.06, MO126-130/11.08.06 art.617]
    (3) Statul, unităţile administrativ-teritoriale şi persoanele juridice de drept public nu sînt subiecte ale insolvabilităţii.
    (4) Procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi ale prezentei legi.
    Articolul 2. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
    insolvabilitate – situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a-şi onora obligaţiile de plată;
    proces de restructurare – proces de realizare a unui set de măsuri financiare, organizatorice, operaţionale şi juridice, iniţiate de proprietarul întreprinderii, de acţionarii, asociaţii (membrii) şi/sau de managerul ei, de creditori sau de autorităţile publice centrale şi locale, orientate spre remedierea financiară şi economică a întreprinderii pe bază de capitalizare şi reorganizare, schimbare a structurii activelor şi modificare a procesului operaţional de producţie;
    datorie – obligaţie bănească a întreprinderii neexecutată la momentul încheierii acordului-memorandum, care se include în obiectul lui;
    obligaţii de plată curente - impozite, taxe şi alte obligaţii de plată, credite şi dobînzi aferente, majorări de întîrziere (penalităţi), calculate din momentul intentării procesului de insolvabilitate;
    moratoriu - amînarea, pe un anumit termen, a îndeplinirii obligaţiilor pecuniare de către debitor;
    convertire a datoriilor în acţiuni – transformare în acţiuni a datoriilor întreprinderii la cererea creditorilor ei;
    debitor – orice persoană care are datorii la plata creanţelor scadente, inclusiv a creanţelor fiscale, şi împotriva căreia a fost depusă în instanţa de judecată o cerere de intentare a unui proces de insolvabilitate;
    incapacitate de plată – situaţie a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a-şi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale. Incapacitatea de plată este, de regulă, prezumată în cazul cînd debitorul a încetat să efectueze plăţi;
    supraîndatorare – situaţie financiară a debitorului, a cărui răspundere este limitată prin lege la valoarea patrimoniului lui, în care valoarea bunurilor nu mai acoperă obligaţiile existente ale acestuia;
    procedură a planului – procedură aplicabilă debitorului în cadrul procesului de insolvabilitate, reprezentînd modalitatea de satisfacere a creanţelor creditorilor prin realizarea unui plan complex de măsuri de remediere financiară şi economică a debitorului şi/sau de valorificare a masei debitoare;
    ichidare a patrimoniului – procedură aplicabilă debitorului în cadrul procesului de insolvabilitate care constă în valorificarea masei debitoare în vederea obţinerii de mijloace băneşti pentru satisfacerea creanţelor creditorilor şi care finalizează cu lichidarea debitorului ca subiect de drept;
    administrator – persoană desemnată de instanţa de judecată pentru supravegherea şi/sau administrarea patrimoniului debitorului în cadrul procesului de insolvabilitate în modul şi în conformitate cu competenţele stabilite de prezenta lege;
    obligaţie fiscală – obligaţie de a plăti impozite, taxe şi alte sume la bugetul public naţional în ordinea şi în condiţiile stabilite de lege;
    masă debitoare – toate bunurile aflate în proprietatea debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, dobîndite sau recuperate pe parcursul acestuia, cu excepţia bunurilor care, potrivit legii, nu sînt pasibile de executare silită;
    creditori garantaţi – clasă de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut înainte de intentarea procesului de insolvabilitate şi sînt asigurate prin garanţii reale în conformitate cu legea;
    creditori chirografari – clasă de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut înainte de intentarea procesului de insolvabilitate şi nu sînt asigurate prin garanţii;
    creditori ai masei – clasă de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut după intentarea procesului de insolvabilitate şi se execută în prealabil în mod curent pe măsura apariţiei lor;
    obligaţie pecuniară – obligaţie a debitorului de a plăti creditorului o anumită sumă de bani în baza unui contract sau în baza unei obligaţii extracontractuale, prevăzute de Codul civil.
    [Art.2 modificat prin LP223-XVI din 14.07.06, MO126-130/11.08.06 art.617]
    Articolul 3. Modalitatea de depăşire a insolvabilităţii
                        întreprinderilor
    Insolvabilitatea întreprinderilor se depăşeşte prin proces judiciar, care este un proces de insolvabilitate ce se aplică întreprinderilor insolvabile şi altor subiecţi insolvabili şi se intentează de instanţa de judecată.
    [Art.3 în redacţia LP223-XVI din 14.07.06, MO126-130/11.08.06 art.617]
    [Art.4-16 excluse prin LP223-XVI din 14.07.06, MO126-130/11.08.06 art.617]
    Articolul 17. Competenţa instanţei de judecată
    (1) Cererea de intentare a procesului de insolvabilitate se examinează de către instanţa de judecată în conformitate cu competenţa materială şi teritorială stabilită de Codul de procedură civilă.
    (2) Instanţa de judecată dispune de competenţă exclusivă la judecarea litigiilor ce ţin de masa debitoare. Instanţa examinează din oficiu toate circumstanţele relevante pentru procesul de insolvabilitate.
    (3) Încheierile instanţei de judecată pot fi adoptate şi fără citarea părţilor dacă prezenta lege nu prevede altfel în mod expres.
    Articolul 18. Citarea participanţilor la proces
    Citarea participanţilor la proces se efectuează de către instanţa de judecată din oficiu. Instanţa poate dispune notificarea participanţilor de către administrator.
    Articolul 19. Publicarea hotărîrilor şi încheierilor
    (1) Dispozitivul hotărîrilor şi încheierilor instanţei de judecată urmează, conform prezentei legi, să fie publicate de ea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Cheltuielile de publicare se atribuie la cheltuielile de judecată.
    (2) Instanţa de judecată poate dispune publicarea dispozitivului hotărîrilor şi încheierilor şi în ziarele locale din zonele unde debitorul îşi are sediul sau sînt concentrate sediile celor mai mulţi creditori.
    (3) Notificarea participanţilor conform alin.(1) şi (2) se consideră efectuată după expirarea a 2 zile de la publicare.
    (4) Notificarea participanţilor conform prezentului articol se consideră suficientă pentru dovada citării chiar dacă prezenta lege prevede şi o altă modalitate de notificare.
    Articolul 20. Recursul împotriva hotărîrilor
                         şi încheierilor instanţei de judecată
    (1) Hotărîrile şi încheierile instanţei de judecată pot fi atacate numai cu recurs şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.
    (2) Recursul nu suspendă executarea hotărîrilor şi încheierilor instanţei de judecată.
    Articolul 21. Cererea introductivă
    Procesul de insolvabilitate se intentează doar în baza cererii de intentare a procesului de insolvabilitate (denumită în continuare - cerere introductivă).
    Articolul 22. Temeiurile de intentare a procesului de
                          insolvabilitate
    (1) Intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenţa unui temei de intentare.
    (2) Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate este incapacitatea de plată a debitorului.
    (3) Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate este supraîndatorarea debitorului, în cazul în care debitorul reclamat este o persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limita patrimoniului ei. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activităţii lui dacă este posibil aşa ceva conform circumstanţelor.
    Articolul 23. Componenţa şi mărimea obligaţiilor
    (1) Componenţa şi mărimea obligaţiilor debitorului sînt cele existente la momentul depunerii cererii introductive dacă prezenta lege nu prevede altfel.
    (2) Pentru determinarea existenţei temeiului de intentare a procesului de insolvabilitate se iau în considerare:
    a) mărimea obligaţiilor contractuale ale debitorului, inclusiv a datoriilor pentru credite plus dobînda. Penalităţile pentru neexecutarea acestor obligaţii nu se iau în calcul la determinarea valorii lor;
    b) mărimea obligaţiilor la bugetul public naţional prevăzute de lege, fără penalităţi şi alte sancţiuni financiare.
    (3) Creanţele creditorilor se consideră validate conform art.136.
    Articolul 24. Dreptul de a depune cerere introductivă
    Dreptul de a depune cerere introductivă îl au debitorul, creditorii şi alte persoane indicate în prezenta lege.
    Articolul 25. Dreptul debitorului de a depune
                         cerere introductivă
    (1) Debitorul este în drept să depună cerere introductivă în situaţia în care există pericolul intrării lui în incapacitate de plată cînd, în mod previzibil, nu-şi va putea executa obligaţiile pecuniare la scadenţă.
    (2) Dreptul de a depune cerere introductivă în numele debitorului conform alin. (1), în cazul în care acesta nu este persoană fizică, îl are organul executiv, persoana care, conform legislaţiei în vigoare, are dreptul de reprezentare a debitorului, asociaţii cu răspundere nelimitată şi lichidatorii debitorului.
    Articolul 26. Obligaţia debitorului de a depune
                         cerere introductivă
    (1) Debitorul este obligat să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la art.22.
    (2) Debitorul este obligat să depună cerere introductivă şi dacă:
    a) executarea integrală a creanţelor scadente ale unuia sau ale mai multor creditori poate cauza imposibilitatea satisfacerii integrale la scadenţă a creanţelor celorlalţi creditori;
    b) în cadrul lichidării, care se efectuează conform altor legi, devine evident că debitorul nu poate satisface integral creanţele creditorilor.
    (3) Debitorul este obligat să depună cererea imediat, dar nu mai tîrziu decît la expirarea unei luni din data survenirii temeiurilor indicate la alin.(2) al prezentului articol şi la art.22 alin.(2).
    (4) Dacă debitorul nu depune cererea în cazul şi în termenul prevăzut de prezentul articol, persoana care, conform legislaţiei în vigoare, are dreptul de a reprezenta debitorul, asociaţii cu responsabilitate nelimitată şi lichidatorii debitorului răspund subsidiar în faţa creditorilor pentru obligaţiile apărute după expirarea termenului prevăzut la alin.(3). Aceste persoane pot fi trase la răspundere penală în conformitate cu legea.
    [Art.26 al.(5) exclus prin LP223-XVI din 14.07.06, MO126-130/11.08.06 art.617]
    Articolul 27. Insolvabilitatea intenţionată
                         şi insolvabilitatea fictivă
    (1) În cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organelor executive sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor ori pot influenţa în alt mod acţiunile debitorului (insolvabilitate intenţionată), aceştia poartă răspundere subsidiară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sînt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor.
    (2) Dacă debitorul depune cerere introductivă în cazul în care el dispune de posibilităţi reale de a satisface integral creanţele creditorilor (insolvabilitate fictivă), debitorul poartă răspundere pentru prejudiciile cauzate creditorilor prin depunerea cererii în cauză.
    Articolul 28. Conţinutul cererii introductive a debitorului
    (1) În cererea introductivă a debitorului trebuie să fie indicate:
    a) codul fiscal şi numerele tuturor conturilor bancare ale debitorului;
    b) valoarea creanţelor creditorilor, mărimea dobînzilor şi penalităţilor aferente;
    c) temeiul creanţelor şi termenele de executare a acestora, cu specificarea sumei creanţelor decurgînd din daunele cauzate vieţii şi sănătăţii, precum şi a creanţelor salariale faţă de angajaţii debitorului;
    d) suma datoriilor la bugetul public naţional;
    e) motivarea temeiului insolvabilităţii;
    f) date despre cererile de chemare în judecată a debitorului, primite spre examinare de instanţele de judecată, precum şi despre titlurile executorii asupra bunurilor debitorului;
    g) date despre bunurile debitorului, inclusiv despre mijloacele băneşti şi creanţele lui.
    (2) În cererea debitorului persoană fizică se va reflecta, de asemenea, situaţia obligaţiilor lui de altă natură nelegate de activitatea lui de întreprinzător.
    (3) În cerere, debitorul poate solicita şi motiva aplicarea procedurii planului.
    Articolul 29. Anexele la cererea introductivă a debitorului
    La cererea introductivă a debitorului se anexează:
    a) copia de pe statutul debitorului (sau de pe contractul lui de asociere);
    b) lista participanţilor (membrilor) debitorului;
    c) bilanţul contabil la data ultimului raport financiar;
    d) documentele care atestă componenţa şi valoarea bunurilor debitorului persoană fizică (întreprinzător individual);
    e) datele din registrele publice despre bunurile debitorului, inclusiv despre bunurile lui gajate;
    f) ultimul raport de audit şi/sau al cenzorului cu privire la rezultatele controlului activităţii financiare a debitorului;
    g) lista creditorilor şi debitorilor, cu specificarea datoriilor creditoare şi debitoare, a adreselor şi datelor de identificare ale creditorilor şi debitorilor;
    h) alte probe ce confirmă informaţiile menţionate la art.28.
    Articolul 30. Cererea introductivă depusă de creditor
    (1) Creditorul poate depune cerere introductivă dacă are un interes legitim în intentarea procesului de insolvabilitate şi îşi poate argumenta creanţele şi temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate.
    (2) Dacă cererea introductivă este admisă spre examinare, instanţa de judecată este datoare să-l audieze pe debitor.
    (3) Creditorul nu este în drept să iniţieze proces de insolvabilitate debitorului în cazul în care acesta se află în proces de restructurare.
    [Art.30 al.(4) exclus prin LP223-XVI din 14.07.06, MO126-130/11.08.06 art.617]
    Articolul 31. Notificarea prealabilă
    (1) Creditorul va depune cerere introductivă numai după notificarea prealabilă a debitorului.
    (2) Notificarea prealabilă se consideră făcută dacă, pînă la depunerea cererii introductive, debitorul a fost informat de către executorul judecătoresc sau de către creditor, sau, în cazurile prevăzute expres de Codul fiscal, de către organele abilitate despre înaintarea spre executare a titlului executoriu sau a altui document echivalent cu el în condiţiile prevăzute expres de Codul de executare.
    [Art.31 al.(2) modificat prin LP223-XVI din 14.07.06, MO126-130/11.08.06 art.617]
    (3) Creditorul care depune, în condiţiile art.131, cerere de înaintare a creanţelor după intentarea procesului de insolvabilitate nu este obligat să probeze notificarea prealabilă.
    Articolul 32. Conţinutul cererii introductive a creditorului
                         şi documentele anexate
    (1) În cererea introductivă a creditorului (creditorilor) trebuie să fie indicate:
    a) denumirea (numele şi prenumele) creditorului şi a debitorului, sediul, (adresa) şi alte date de identificare ale acestora;
    b) suma creanţelor creditorului, mărimea dobînzilor şi penalităţilor aferente;
    c) temeiul creanţelor şi termenul executării lor;
    d) menţiuni despre alte probe ce confirmă creanţa creditorului;
    e) alte date, considerate de creditor ca fiind necesare pentru examinarea cererii.
    (2) La cererea introductivă a creditorului se anexează:
    a) documentele ce adeveresc existenţa obligaţiilor debitorului faţă de creditor, mărimea datoriilor la aceste obligaţii, temeiul intentării procesului de insolvabilitate şi alte documente care justifică cererea creditorului;
    b) dovada notificării prealabile a debitorului de către creditor.
    c) copia hotărîrii definitive a instanţei de judecată sau copia hotărîrii arbitrale, decizia (hotărîrea) organului abilitat prin lege, care, la acel moment, este executorie, cu prezentarea obligatorie de către creditor a probelor ce confirmă transmiterea spre executare a titlului executoriu sau a altui document echivalent cu el în condiţiile prevăzute expres de Codul de executare.
    [Art.32 al.(2), lit.c) modificată prin LP194-XVI din 26.09.08, MO190-192/24.10.08 art.687]
    [Art.32 al.(2) modificat prin LP223-XVI din 14.07.06, MO126-130/11.08.06 art.617]
    (3) La cererea privind încasarea creanţelor fiscale, creditorul anexează dovada aplicării măsurilor de executare silită a creanţelor fiscale în conformitate cu legislaţia.
    Articolul 33. Admiterea cererii introductive spre examinare
    (1) Instanţa de judecată este obligată să admită spre examinare cererea introductivă depusă cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă şi ale prezentei legi.
    (2) Despre admiterea cererii introductive instanţa de judecată adoptă o încheiere imediat, dar în cel mult 3 zile de la data depunerii cererii şi înştiinţează în acest termen creditorii cunoscuţi, indicaţi în cererea introductivă, cu propunerea de a prezenta o referinţă. Încheierea de admitere a cererii introductive poate fi atacată cu recurs în modul stabilit de Codul de procedură civilă.
    [Art.33 al.(2) modificat prin LP108 din 04.06.10, MO117-118/09.07.10 art.363]
    (3) Prin încheierea consemnată la alin.(2), instanţa de judecată dispune aplicarea măsurilor de asigurare.
    Articolul 34. Returnarea fără examinare a cererii introductive
    (1) Instanţa de judecată returnează fără examinare cererea introductivă întocmită cu încălcarea art.32.
    (2) În cazul în care debitorul a depus cererea introductivă în temeiul obligaţiei prevăzute la art.26, dar nu a anexat la ea documentele prevăzute la art.29, instanţa de judecată admite cererea solicitînd prezentarea documentelor în ordinea pregătirii cauzei pentru dezbaterile judiciare.
    Articolul 35. Dispunerea măsurilor de asigurare
    (1) Instanţa de judecată ia toate măsurile necesare pentru a preveni modificarea stării bunurilor debitorului în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate.
    2) Pe lîngă măsurile de asigurare prevăzute de Codul de procedură civilă, instanţa de judecată aplică următoarele măsuri de asigurare:
    a) numeşte un administrator provizoriu;
    b) dispune înlăturarea debitorului de la gestionarea patrimoniului sau emite prescripţia ca deciziile privind gestionarea patrimoniului să fie luate doar cu acordul prealabil al administratorului provizoriu;
    c) pune sub sechestru toate bunurile debitorului şi corespondenţa lui comercială;
    d) suspendă executarea silită asupra bunurilor debitorului;
    e) pune sub interdicţie înstrăinarea de către debitor a bunurilor sale sau decide ca acestea să poată fi înstrăinate doar cu învoirea expresă a administratorului provizoriu.
    (3) Dacă măsurile de asigurare prevăzute la alin.(2) nu sînt suficiente, instanţa de judecată poate dispune aducerea silită a debitorului şi audierea lui în stare de arest. Dacă debitorul nu este o persoană fizică, aceste măsuri sînt aplicate reprezentanţilor lui.
    (4) Încălcarea de către debitor a dispoziţiilor alin.(2) lit.e) are efectele prevăzute la art.113.
    (5) Dacă instanţa de judecată transmite administratorului provizoriu dreptul de dispoziţie asupra bunurilor debitorului, atunci acesta trebuie să ia măsurile prevăzute la art.88.
    Articolul 36. Statutul şi competenţa administratorului
                         provizoriu
    (1) Din momentul desemnării administratorului provizoriu şi înlăturării debitorului de la gestionarea întreprinderii, atribuţiile de administrare şi de dispoziţie asupra bunurilor debitorului sînt transmise administratorului provizoriu.
    (2) Administratorul provizoriu este obligat:
    a) să întreprindă acţiuni pentru asigurarea păstrării bunurilor debitorului şi integrităţii lor;
    b) să continue administrarea întreprinderii pînă la adoptarea hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate, dacă instanţa nu va dispune suspendarea activităţii pentru a se evita diminuarea valorii bunurilor debitorului;
    c) să verifice dacă debitorul dispune de bunuri suficiente pentru suportarea cheltuielilor procesului de insolvabilitate;
    d) la solicitarea instanţei de judecată, verifică existenţa temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate şi oportunitatea continuării activităţii întreprinderii debitorului.
    (3) În cazul menţinerii dreptului de gestiune al debitorului şi desemnării administratorului provizoriu, instanţa de judecată stabileşte împuternicirile administratorului provizoriu.
    (4) Administratorul provizoriu are dreptul să intre în spaţiile de serviciu ale debitorului şi să studieze documentele aflate acolo. Debitorul este obligat să pună la dispoziţie administratorului provizoriu documentele activităţii economice şi documentele de evidenţă contabilă.
    (5) Remuneraţia administratorului provizoriu se stabileşte de către instanţa de judecată din contul persoanei care a depus cererea introductivă.
    [Art.36 al.(5) introdus prin LP573-XV din 26.12.03,MO56-60/09.04.04 art.320]
    Articolul 37. Notificarea aplicării măsurilor de asigurare
    (1) Instanţa de judecată notifică imediat despre aplicarea măsurilor de asigurare Registrul de stat al întreprinderilor şi Registrul de stat al organizaţiilor, Registrul bunurilor imobile şi alte registre în care se înregistrează gajul, băncile, organele cadastrale teritoriale, autorităţile vamale, oficiile poştale, staţiile de cale ferată, depozitele portuare şi vamale, alte locuri de înmagazinare din circumscripţia în care debitorul îşi are sediul ori dispune de filiale sau sucursale pentru a sista orice operaţiune cu bunurile debitorului, cerîndu-le acestora, de asemenea, să-i predea corespondenţa debitorului şi orice alte comunicări sosite pe adresa lui.
    (2) Suplimentar la notificarea efectuată conform alin.(1), instanţa de judecată poate dispune publicarea, în modul prevăzut la art.19, a dispozitivului încheierii de aplicare a măsurilor de asigurare.
    (3) Încheierea instanţei de judecată privind aplicarea măsurilor de asigurare poate fi atacată cu recurs de către debitor.
    Articolul 38. Executarea măsurilor de asigurare
    (1) După desemnare, administratorul provizoriu întocmeşte şi prezintă, în cel mai scurt timp posibil, instanţei de judecată un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare.
    (2) În cazul înlăturării debitorului de la gestionarea patrimoniului, administratorul provizoriu este obligat să vîndă bunurile perisabile sau supuse deprecierii iminente şi să depună/să transfere la bancă, în contul debitorului, sumele realizate din aceste vînzări.
    [Art.38 al.(2) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
    (3) După aplicarea ştampilei instanţei de judecată, registrele contabile şi titlurile de valoare ridicate de la debitor vor fi depuse de administratorul provizoriu la instanţa de judecată. Aceasta poate autoriza administratorul să reţină temporar registrele contabile pentru documentare.
    Articolul 39. Referinţa debitorului la cererea creditorilor
    (1) În cazul în care cererea introductivă este înaintată de creditor, debitorul prezintă instanţei de judecată referinţa la cererea introductivă.
    (2) În referinţă, la cererea introductivă, debitorul trebuie să indice:
    a) suma totală a datoriilor sale faţă de creditori, inclusiv datoriile faţă de angajaţi şi faţă de bugetul public naţional;
    b) datele privind toate bunurile debitorului şi creanţele faţă de debitori;
    c) codul său fiscal şi numerele tuturor conturilor sale bancare;
    d) contestaţiile motivate la cererea introductivă dacă asemenea contestaţii există;
    e) alte informaţii necesare.
    (3) La referinţă la cererea introductivă, debitorul anexează actele indicate la art.29.
    (4) Lipsa referinţei la cererea introductivă nu împiedică examinarea ei.
    Articolul 40. Acţiunile preliminare intentării procesului
    (1) Măsurile pentru pregătirea preliminară a examinării cauzei privind insolvabilitatea debitorului se iau de către instanţa de judecată conform prevederilor Codului de procedură civilă şi ale prezentei legi.
    (2) În cazul cînd debitorul înaintează anumite obiecţii, inclusiv în referinţa la cererea introductivă a creditorului, instanţa de judecată apreciază aceste circumstanţe înainte de a emite hotărîrea asupra intentării procesului de insolvabilitate. în acest sens, instanţa audiază debitorul, creditorii care au depus cererea introductivă şi, după caz, experţii, specialiştii, administratorul provizoriu, dacă acesta a fost desemnat.
    (3) În cazul în care debitorul persoană fizică nu se află în ţară sau nu poate fi audiat din alte motive întemeiate, iar audierea lui poate tărăgăna substanţial derularea procesului de insolvabilitate, instanţa de judecată poate audia reprezentantul sau rudele debitorului.
    (4) În urma examinării obiecţiilor debitorului asupra cererii introductive, instanţa de judecată adoptă o încheiere care va conţine în special mărimea revendicărilor asupra cărora obiecţiile debitorului au fost considerate neîntemeiate. Această încheiere va confirma mărimea creanţelor creditorilor care au depus cerere introductivă.
    Articolul 41. Retragerea cererii introductive
    Cererea introductivă poate fi retrasă, de către cel care a depus-o, pînă la adoptarea hotărîrii privind intentarea procesului de insolvabilitate sau de respingere a cererii.
    Articolul 42. Interdicţii privind divulgarea informaţiilor
    Publicarea sau divulgarea în alt mod a informaţiilor privind insolvabilitatea debitorului pînă la data intentării procesului de insolvabilitate se interzice. Publicarea sau divulgarea în alt mod a unor astfel de informaţii se pedepseşte conform legii, iar persoana care a încălcat această interdicţie este obligată la plata despăgubirilor.
    Articolul 43. Prejudicierea reputaţiei comerciale
    Persoana care depune în mod intenţionat, fără existenţa unui temei de insolvabilitate, o cerere de intentare a procesului de insolvabilitate contra debitorului pentru a-i aduce prejudicii reputaţiei lui comerciale este obligată la plata despăgubirilor conform legii.
    Articolul 44. Hotărîrea de intentare a procesului
                         de insolvabilitate
    (1) Instanţa de judecată hotărăşte, în baza aprecierii temeiului insolvabilităţii şi a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procesului de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive.
    (2) Hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate devine executorie din momentul pronunţării ei.
    (3) Prin hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate se desemnează administratorul insolvabilităţii.
    (4) Hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate va include:
    a) denumirea (numele şi prenumele), sediul (adresa), domeniul de activitate al debitorului;
    b) numele, prenumele şi adresa administratorului;
    c) locul, data şi ora primei adunări a creditorilor pentru audiere a raportului administratorului (adunarea de raportare) şi a adunării de validare a mărimii creanţelor (adunarea de validare);
    d) ora intentării procesului de insolvabilitate.
    (5) Dispozitivul hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate trebuie să conţină apelul către creditori de a-şi depune creanţele pînă la adunarea de validare, apelul special către creditorii garantaţi de a preciza neîntîrziat bunurile asupra cărora deţin un drept prioritar, precum şi temeiul acestui drept.
    Articolul 45. Publicitatea hotărîrii
    (1) Dispozitivul hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate se publică în termen de 10 zile din data adoptării acesteia, conform art.19.
    (2) Instanţa de judecată afişează hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate în incinta sa, iar administratorul o expediază, în mod obligatoriu, Registrului de stat al întreprinderilor şi Registrului de stat al organizaţiilor, tuturor registrelor în care se înregistrează gajul, inspectoratului fiscal de stat teritorial, organului cadastral teritorial, Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, registrelor de stat ale transporturilor, Camerei de Comerţ şi Industrie, ministerului de ramură, băncilor în care debitorul are conturi, precum şi altor instituţii şi autorităţi relevante în fiecare caz concret.
    [Art.45 al.(2) modificat prin LP130 din 07.06.07, MO 94-97/06.07.07 art.418]
    (3) Hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate serveşte drept temei pentru introducerea menţiunilor în registrele respective. Din data primirii copiei de pe hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate, dar în cel mult în termenul prevăzut la art.19 alin.(3), instituţiile şi organele menţionate la alin.(2) din prezentul articol înscriu consemnările cuvenite la rubrica debitorului sau a bunurilor debitorului şi sistează orice altă înregistrare legată de statutul juridic al debitorului sau al bunurilor acestuia. Din acest moment, orice înscriere privind înregistrarea sau modificarea statutului juridic al debitorului sau al bunurilor acestuia se va efectua doar la cererea administratorului.
    Articolul 46. Aplicarea procesului de insolvabilitate
                         faţă de moştenitorii debitorului decedat
    (1) Dacă debitorul persoană fizică decedează după intentarea procesului de insolvabilitate, procesul va continua, moştenitorii luînd locul debitorului în proces chiar dacă au acceptat moştenirea în măsura în care pasivele nu depăşesc activele masei succesiunii.
    (2) În cazul în care există mai mulţi moştenitori, aceştia vor fi reprezentaţi în procesul de insolvabilitate de moştenitorul desemnat ca reprezentant al debitorului. Dacă un asemenea reprezentant nu este desemnat în termen de 10 zile de la data decesului debitorului, instanţa de judecată va desemna persoana care va reprezenta debitorul.
    Articolul 47. Recursul împotriva hotărîrii de intentare sau
                         de respingere a procesului de insolvabilitate
    (1) Hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate poate fi atacată cu recurs de către debitor.
    (2) Hotărîrea de respingere a cererii introductive poate fi atacată cu recurs de către părţile la proces. Imediat după ce hotărîrea cu privire la respingerea cererii introductive este pronunţată, dispozitivul acestei hotărîri va fi publicat în modul prevăzut la art.19.
    (3) Hotărîrea cu privire la respingerea cererii introductive nu afectează consecinţele acţiunilor legale întreprinse de administratorul provizoriu sau ale acţiunilor legale întreprinse faţă de acesta.
    (4) Dacă cererea introductivă a fost respinsă, faptul acesta nu împiedică depunerea ulterioară a unei noi cereri introductive în cazul întrunirii condiţiilor prevăzute la art.30.
    Articolul 48. Ridicarea măsurilor de asigurare
    Măsurile de asigurare se ridică în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi ale prezentei legi. Încheierea cu privire la ridicarea măsurilor de asigurare se publică, în modul prevăzut la art.37, pentru aplicarea măsurilor de asigurare.
    Articolul 49. Efectele respingerii cererii sau
                         admiterii recursului
    (1) Dacă cererea introductivă este respinsă pe motiv că nu este întemeiată sau dacă a fost admis recursul asupra hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate pe acelaşi motiv, cheltuielile procesului de insolvabilitate vor fi suportate de partea care a înaintat cererea introductivă.
    (2) Din data respingerii cererii sau admiterii recursului, măsurile de asigurare sînt anulate. Instanţa de judecată notifică, despre hotărîre sau decizie, instituţiile şi organele indicate la art.45 alin.(3) şi publică dispozitivul hotărîrii sau deciziei conform art.19.
    Articolul 50. Componenţa masei debitoare
    (1) Masa debitoare cuprinde toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi cele pe care el le dobîndeşte şi le recuperează pe parcursul procesului.
    (2) Proprietatea deţinută de debitor în comun cu terţii este raportată cu titlu provizoriu la masa debitoare, indiferent de acordurile încheiate între ei. Partajul proprietăţii debitorului se face de către administrator în cazul în care instanţa de judecată stabileşte dreptul real al terţilor asupra bunurilor respective.
    (3) Bunurile aflate în proprietatea comună în devălmăşie a soţilor se includ în masa debitoare. Debitorul răspunde pentru obligaţii doar cu partea sa din proprietatea comună în devălmăşie, urmînd ca instanţa de judecată să separe cota corespunzătoare din proprietatea comună în conformitate cu dispoziţiile Codului civil.
    Articolul 51. Bunurile care nu se includ în masa debitoare
    (1) Nu se includ în masa debitoare bunurile scoase din circuitul civil, bunurile care, conform Codului de procedură civilă, nu sînt pasibile de executare silită şi drepturile patrimoniale inalienabile ale debitorului.
    (2) Dacă în masa debitoare există bunuri excluse din circuitul civil, administratorul notifică proprietarul lor. Acesta este obligat să ridice bunurile în termen de 30 de zile din momentul notificării. În cazul încălcării termenului stabilit, proprietarul trebuie să restituie cheltuielile de întreţinere a bunurilor excluse din circuitul civil.
    (3) Fondul social de locuinţe, instituţiile preşcolare şi obiectivele de infrastructură comunală sînt transmise autorităţilor administraţiei publice locale în modul prevăzut la alin.(2). Obligaţiile de întreţinere şi de menţinere în funcţiune a acestor obiective conform destinaţiei lor trec la autorităţile administraţiei publice locale la expirarea a 30 de zile de la notificarea lor despre acest fapt. Obiectivele sînt transmise necondiţionat în starea în care se află la data transmiterii lor. Finanţarea întreţinerii acestor obiective se efectuează de la bugetele respective.
    Articolul 52. Destinaţia masei debitoare
    Masa debitoare serveşte la executarea creanţelor patrimoniale ale creditorilor.
    Articolul 53. Creditorii chirografari
    (1) Creditori chirografari sînt creditorii negarantaţi care au, la momentul intentării procesului de insolvabilitate, o creanţă patrimonială faţă de debitor.
    (2) Creanţa patrimonială a creditorilor chirografari se consideră născută pînă la momentul intentării procesului de insolvabilitate în cazul în care raporturile pe care se bazează au apărut pînă la acest moment.
    Articolul 54. Ordinea de executare a creanţelor chirografare
    (1) Creanţele chirografare se împart în următoarele ranguri:
    1) creanţe din dăunarea sănătăţii sau cauzarea morţii. Capitalizarea acestor creanţe se face conform prevederilor Legii nr.123-XIV din 30 iulie 1998 cu privire la capitalizarea plăţilor periodice;
    2) creanţele salariale faţă de angajaţi şi remuneraţia care rezultă din valorificarea obiectelor dreptului de autor şi ale drepturilor conexe;
    [Art.54 al.(1), pct.2) modificat prin LP111 din 17.05.12, MO130/26.06.12 art.426]
    3) creanţele pentru creditele acordate de Ministerul Finanţelor (suma principală, dobînda, comisionul de angajament, fondul de risc), creditele interne şi externe acordate cu garanţie de stat, impozitele şi alte obligaţiuni de plată la bugetul public naţional;
    4) creanţele de restituire (achitare) a datoriilor faţă de rezervele materiale ale statului;
    [Art.54 al.(1), pct.4) introdus prin LP425 din 30.10.03, MO239/05.12.03 art.954; pct.4)-5) devin 5)-6)]
    5) alte creanţe chirografare care nu sînt de rang inferior;
    6) creanţele chirografare de rang inferior care au următoarele clase:
    a) dobînda la creanţele creditorilor chirografari calculată după intentarea procesului;
    b) cheltuielile unor creditori chirografari suportate în procesul de insolvabilitate;
    c) amenzile, penalităţile şi recuperarea prejudiciilor, inclusiv a celor cauzate de neexecutarea obligaţiilor sau din executarea lor necorespunzătoare;
    d) creanţele din prestaţiile gratuite ale debitorului;
    e) creanţele legate de rambursarea creditelor de capitalizare ale unui asociat şi alte asemenea creanţe.
    (2) Creanţele chirografare se execută conform rangului acestora. Creanţele următorului rang se execută numai după executarea în totalitate a creanţelor rangului precedent. În caz de insuficienţă a masei debitoare, distribuirea bunurilor în cadrul aceluiaşi rang se efectuează proporţional.
    (3) Prevederile alin.(2) se aplică în modul corespunzător şi pentru clasele de creditori de rang inferior.
    Articolul 55. Efectul cesiunii creanţei
    În cazul cesiunii creanţei, natura şi rangul creanţelor nu se modifică.
    Articolul 56. Creanţele neajunse la scadenţă,
                          creanţele condiţionate şi creanţele
                          privind prestaţiile periodice
    (1) Creanţele neajunse la scadenţă se consideră scadente din momentul intentării procesului de insolvabilitate.
    (2) Dacă nu sînt producătoare de dobîndă, creanţele specificate la alin.(1) vor fi scontate cu rata dobînzii legale. Astfel, ele se vor reduce la suma ce corespunde valorii creanţei minus dobînda legală de la data intentării procesului de insolvabilitate şi pînă la scadenţa creanţei.
    (3) În procesul de insolvabilitate, creanţele sub condiţie rezolutorie vor fi considerate drept creanţe necondiţionate, chiar dacă condiţia nu a survenit.
    (4) La calcularea creanţelor cu privire la prestaţiile periodice, a căror sumă şi perioadă sînt determinate, se ia în considerare suma care rezultă din mărimea prestaţiilor neefectuate minus dobînda legală calculată din data intentării procesului de insolvabilitate şi pînă la data ultimei prestaţii.
    Articolul 57. Răspunderea debitorilor solidari
    (1) Creditorul căruia, pentru aceeaşi prestaţie, îi sînt datori debitori solidari poate cere oricărui dintre ei achitarea întregii sume pe care el o datorează la momentul intentării procesului de insolvabilitate.
    (2) Debitorii solidari şi fidejusorul pot înainta creanţele pe care aceştia ar putea să le aibă prin executarea creanţelor creditorului pe viitor faţă de debitorul aflat în proces de insolvabilitate numai dacă creditorul nu a înaintat creanţele sale în procesul de insolvabilitate.
    Articolul 58. Recalcularea creanţelor
    Creanţele patrimoniale care nu au fost calculate în valoare monetară sau a căror valoare este supusă modificării urmează să fie calculate la valoarea determinată la momentul intentării procesului de insolvabilitate.
    Articolul 59. Separarea
    Persoana care, în baza unui drept real sau personal, poate demonstra că bunul nu poate fi inclus în masa debitoare nu este creditor chirografar. În acest caz, prezenta lege nu se aplică, dreptul la separarea bunului fiind reglementat de alte legi.
    Articolul 60. Compensarea în cazul separării
    (1) Dacă bunul pasibil de separare a fost înstrăinat de către debitor pînă la intentarea procesului de insolvabilitate sau de către administrator după intentarea acestui proces, persoana cu drept de separare are dreptul la cesiunea contraprestaţiei dacă ultima nu a fost încă efectuată.
        (2) Persoana cu drept de separare poate pretinde contraprestaţia dacă aceasta poate fi distinsă în masa debitoare.
Articolul 61. Creditorii garantaţi
    (1) Creditorii care au un drept de gaj convenţional sau legal asupra unui bun din masa debitoare sînt îndreptăţiţi la satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a dobînzii şi a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat.
    (2) Alin.(1) se aplică şi:
    a) creditorului care deţine un bun sau un titlu în asigurarea dreptului său;
    b) creditorului care are un drept de retenţie;
    c) statului, în cazul încasării impozitelor de orice fel şi a taxelor vamale asupra unor bunuri care, conform legii, servesc drept garanţie a plăţilor.
    Articolul 62. Pierderea statutului de creditor garantat
    În cazul în care creditorii enumeraţi la art.61 renunţă la dreptul lor de executare prioritară a creanţei sau în cazul în care creanţa garantată nu este executată integral din valoarea bunului gajat, aceştia devin creditori chirografari pentru creanţa care nu mai este prioritară sau pentru partea creanţei neacoperită în mod prioritar.
    Articolul 63. Cheltuielile masei debitoare
    Din masa debitoare trebuie acoperite în prealabil cheltuielile procesului de insolvabilitate şi obligaţiile masei debitoare.
    Articolul 64. Cheltuielile procesului de insolvabilitate
                         şi alte obligaţii ale masei debitoare
    (1) Cheltuielile procesului de insolvabilitate includ:
    a) cheltuielile de judecată;
    b) remuneraţia şi cheltuielile administratorului provizoriu şi ale administratorului, dacă au fost prevăzute.
    (2) Alte obligaţii ale masei debitoare sînt:
    a) obligaţiile care rezultă din acţiunile de administrare, valorificare şi distribuire a masei debitoare ale administratorului, inclusiv impozitele, taxele şi alte obligaţii de plată care nu ţin de cheltuielile procesului;
    b) obligaţiile din contractele bilaterale în măsura în care executarea lor trebuie făcută în interesul masei debitoare sau a căror executare urmează să fie efectuată după intentarea procesului de insolvabilitate;
    c) obligaţiile din îmbogăţirea fără just temei a masei debitoare.
    (3) Obligaţiile rezultate din acţiunile şi actele administratorului provizoriu, căruia i s-a transmis dreptul de dispoziţie asupra bunurilor debitorului, sînt considerate obligaţii ale masei debitoare după intentarea procesului de insolvabilitate. Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul contractelor cu executare consecutivă în măsura în care administratorul provizoriu cere contraprestaţia în interesul bunurilor administrate.
    (4) Dacă administratorul continuă contractul debitorului încheiat pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, pentru partea prestaţiei executată pînă la intentarea procesului de insolvabilitate creditorul are dreptul la o creanţă chirografară. Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul în care creditorul, la cererea administratorului, a executat, după intentarea procesului de insolvabilitate, o obligaţie faţă de debitor ce trebuia executată pînă la intentare.
    Articolul 65. Reprezentarea drepturilor creditorilor
    (1) În cadrul derulării procedurilor de insolvabilitate, interesele tuturor creditorilor sînt reprezentate de adunarea creditorilor şi de comitetul creditorilor, instituite în baza prezentei legi. Din momentul admiterii cererii introductive, creditorii nu mai pot solicita debitorului executarea creanţelor în mod individual, cu excepţia cazului în care creditorul garantat solicită separarea bunurilor pentru a-i fi transmise în vederea comercializării şi stingerii datoriilor.
    [Art.65 al.(1) modificat prin LP108 din 04.06.10, MO117-118/09.07.10 art.363]
    (2) Toate acţiunile împotriva debitorului sînt exercitate în numele creditorilor de către adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor, cu excepţia cazurilor cînd prezenta lege prevede în mod expres exercitarea dreptului de către creditor în mod individual.
    Articolul 66. Atribuţiile adunării creditorilor
    (1) Adunarea creditorilor are următoarele atribuţii:
    a) alege şi dizolvă comitetul creditorilor, stabileşte componenţa lui numerică şi nominală;
    b) solicită instanţei de judecată aplicarea faţă de debitor a procedurii planului;
    c) prezintă instanţei de judecată propuneri referitoare la instituirea de restricţii în activitatea şi în gestiunea de către debitor a patrimoniului său;
    d) supraveghează activitatea administratorului examinînd rapoartele lui, solicită instanţei de judecată destituirea şi înlocuirea acestuia în cazurile stabilite la art.75;
    e) decide în privinţa termenelor şi a formei de vînzare a bunurilor debitorului, precum şi în privinţa preţului iniţial de vînzare al acestor bunuri;
    f) decide în alte probleme ale desfăşurării procesului de insolvabilitate, în conformitate cu legea.
    [Art.66 al.(1) modificat prin LP223-XVI din 14.07.06, MO126-130/11.08.06 art.617]
    (2) Adunarea creditorilor poate cere administratorului explicaţii, informaţii sau rapoarte despre starea de lucruri şi despre administrarea masei debitoare. Dacă nu este constituit un comitet al creditorilor, adunarea poate verifica soldul şi rulajul banilor în contul de acumulare sau poate numi o persoană pentru o astfel de verificare.
    Articolul 67. Convocarea creditorilor în adunare
    (1) Creditorii sînt convocaţi în adunare de către administrator. La adunare participă creditorii garantaţi, creditorii masei debitoare şi debitorul.
    (2) În prima lor adunare creditorii se convoacă în cel mult 45 de zile din data publicării, conform art.45, a dispozitivului hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate. În prima lor adunare, creditorii decid, de regulă, în baza unui raport al administratorului, desfăşurarea de mai departe a procesului de insolvabilitate (adunarea de raportare).
    (3) Adunarea la care sînt validate creanţele (adunarea de validare) are loc sub conducerea instanţei de judecată şi creditorii se convoacă în cel mult 15 zile din data adunării de raportare. Adunarea de validare poate avea loc la aceeaşi dată cu adunarea de raportare.
    (4) În adunările ulterioare, creditorii se convoacă la cererea administratorului, a comitetului creditorilor sau a creditorilor ale căror creanţe constituie cel puţin 10% din suma totală a creanţelor înregistrate. Perioada dintre data depunerii cererii de convocare a adunării creditorilor şi data convocării nu trebuie să depăşească două săptămîni.
    (5) Despre data, ora, locul şi ordinea de zi a adunării creditorilor se va publica un aviz în modul stabilit la art.19.
    (6) Încheierea de respingere a cererii de convocare a adunării creditorilor poate fi atacată cu recurs de către solicitant.
    Articolul 68. Desfăşurarea adunării creditorilor
    (1) Adunarea creditorilor este condusă de către preşedinte, care este ales din rîndul creditorilor participanţi la adunare.
    (2) La fiecare adunare a creditorilor se întocmeşte un proces-verbal, în care se consemnează data, locul, ordinea de zi, participanţii la şedinţă şi se expune succint şi clar luările de cuvînt şi hotărîrile adoptate. La procesul-verbal se anexează lista creditorilor participanţi şi a reprezentanţilor debitorului, actele de certificare a împuternicirilor. Instanţa de judecată verifică legalitatea hotărîrilor adoptate de creditori.
    Articolul 69. Cvorumul adunării creditorilor
    (1) La adunarea creditorilor, unde se soluţionează problemele privind lichidarea masei debitoare, dispun de drept de vot numai creditorii care au creanţe chirografare. Creditorii chirografari de rang inferior nu au drept de vot.
    (2) În alte cazuri decît cele prevăzute la alin. (1), de dreptul de vot dispun şi creditorii cu creanţe garantate.
    (3) Adunarea creditorilor este deliberativă dacă la ea participă majoritatea absolută a creditorilor cu drept de vot care deţin mai mult de:
    a) 50 % din valoarea totală a creanţelor chirografare validate - în cazurile prevăzute la alin.(1);
    b) 50 % din valoarea totală a creanţelor validate - în alte cazuri decît cele prevăzute la alin.(1).
    (4) În cazul în care la adunarea creditorilor nu a fost întrunit numărul necesar de creditori cu drept de vot sau nu a fost reprezentată suma necesară a creanţelor, se va convoca o adunare repetată.
    (5) Adunarea repetată a creditorilor este deliberativă, indiferent de numărul creditorilor cu drept de vot prezenţi şi de valoarea creanţelor reprezentate, dacă toţi creditorii au fost notificaţi în modul şi în termenul stabilit despre data, ora, locul şi ordinea de zi a adunării.
    (6) Dacă legea nu prevede altfel, hotărîrile adunării creditorilor se adoptă cu votul majorităţii simple a creditorilor cu drept de vot prezenţi la şedinţă, cu condiţia ca aceştia să deţină cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot validate pe care le reprezintă.
    Articolul 70. Anularea hotărîrii adunării creditorilor
    (1) La cererea unui creditor chirografar, a unui creditor garantat sau a administratorului, făcută cunoscută la adunarea creditorilor şi menţionată în procesul-verbal, instanţa de judecată poate decide anularea hotărîrii adunării creditorilor care contravine intereselor creditorilor chirografari sau respingerea cererii de anulare.
    (2) Anularea hotărîrii adunării creditorilor trebuie adusă la cunoştinţa tuturor creditorilor. încheierea de anulare poate fi atacată cu recurs de orice creditor chirografar sau creditor garantat. încheierea de respingere poate fi atacată cu recurs de către solicitant.
    Articolul 71. Constituirea comitetului creditorilor
    (1) După intentarea procesului de insolvabilitate şi pînă la prima adunare a creditorilor, instanţa de judecată poate institui un comitet al creditorilor, care va fi format, în mod obligatoriu, din reprezentanţi ai tuturor claselor de creditori.
    [Art.71 al.(1) modificat prin LP64-XVI din 27.03.08, MO81/25.04.08 art.275]
    (2) Dacă instanţa de judecată nu instituie un comitet al creditorilor, acesta poate fi instituit de adunarea creditorilor. În cazul în care comitetul creditorilor a fost deja instituit de instanţă, adunarea decide asupra menţinerii sau dizolvării lui. Adunarea poate alege noi membri ai comitetului atît pentru înlocuirea celor numiţi, cît şi pentru suplimentarea numărului lor.
    (3) Adunarea creditorilor poate decide asupra instituirii comitetului creditorilor, modificării componenţei sau dizolvării lui la orice etapă a procesului de insolvabilitate.
    (4) În componenţa comitetului creditorilor intră reprezentanţi ai tuturor claselor de creditori, un reprezentant al angajaţilor dacă aceştia sînt creditori chirografari ai debitorului.
    (5) La fiecare şedinţă a comitetului creditorilor, pentru a conduce şedinţa, se alege un preşedinte din rîndul membrilor comitetului creditorilor.
    [Art.71 al.(5) introdus prin LP573-XV din 26.12.03, MO56-60/09.04.04 art.320]
    (6) Membrul comitetului creditorilor poate fi demis de instanţa de judecată din motive întemeiate. Încheierea instanţei de judecată de demitere poate fi luată din oficiu, la cererea adunării creditorilor sau a comitetului creditorilor. Înainte de demitere, instanţa de judecată audiază membrul comitetului. Încheierea de demitere poate fi atacată cu recurs de către cel demis.
    Articolul 72. Funcţiile şi răspunderea membrilor
                          comitetului creditorilor
    (1) Membrii comitetului creditorilor acordă sprijin administratorului şi supraveghează activitatea acestuia.
    (2) Membrii comitetului creditorilor trebuie să se informeze cu privire la mersul afacerilor şi să verifice documentele de evidenţă contabile, soldul şi rulajul banilor în contul de acumulare.
    (3) Hotărîrea comitetului creditorilor este valabilă dacă se adoptă cu votul majorităţii simple a membrilor, cu condiţia ca aceştia să deţină cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor validate.
    (4) În cazul în care îşi încalcă obligaţiile atribuite prin prezenta lege, membrii comitetului creditorilor poartă răspundere pentru prejudiciul adus creditorilor garantaţi şi chirografari.
    Articolul 73. Desemnarea administratorului insolvabilităţii
    (1) În calitate de administrator al insolvabilităţii sau de administrator provizoriu (denumiţi în continuare administrator) se desemnează o persoană fizică înregistrată în calitate de întreprinzător individual, independentă faţă de creditori şi debitor.
    [Art.73 al.(1) modificat prin LP281-XVI din 14.12.07, MO102/10.06.08 art.376]
    [Art.73 al.(1) modificat prin LP1265 din 19.07.02, MO117/15.08.02 art.954]
    (2) Pentru a putea fi desemnat în calitate de administrator al insolvabilităţii, persoana fizică trebuie să corespundă următoarelor criterii:
    a) să fie cetăţean al Republicii Moldova, cu domiciliu permanent pe teritoriul ei;
    b) să aibă studii superioare în unul din următoarele domenii: administrativ, juridic, economico-financiar sau tehnic;
    c) să aibă o experienţă de cel puţin 5 ani de activitate în unul din următoarele domenii: administrativ, juridic, economico-financiar sau tehnic;
    d) să dispună de certificat de instruire profesională în vederea desfăşurării activităţii de administrator;
    e) să nu aibă antecedente penale.
    [Art.73 al.(2) modificat prin LP281-XVI din 14.12.07, MO102/10.06.08 art.376]
    (3) Suplimentar la cerinţele indicate la alin.(1), persoana desemnată în calitate de administrator:
    [Art.73 al.(3), lit.a) exclusă prin LP27-XVII din 15.06.09, MO104/19.06.09 art.277]
    b) al unei companii de asigurare sau al unui participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare în proces de insolvabilitate va corespunde criteriilor stabilite de Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
    [Art.73 al.(3), lit.b) în redacţia LP130 din 07.06.07, MO 94-97/06.07.07 art.418]
    [Art.73 al.(3), lit.c) exclusă prin LP130 din 07.06.07, MO 94-97/06.07.07 art.418]
    (4) Nu pot fi desemnaţi în calitate de administrator:
    a) membrii organelor de conducere ale debitorului, persoanele care au deţinut funcţii în organele de conducere ale debitorului sau persoanele care deţin cote de participaţie ori acţiuni în capitalul social al debitorului;
    b) persoanele care au deţinut funcţii de conducere sau care au fost asociaţi ai unui alt debitor declarat insolvabil în ultimele 24 de luni;
    c) asociaţii cu răspundere nelimitată în societăţile în nume colectiv şi în comandită;
    d) persoanele cu antecedente penale;
    e) persoanele lipsite, în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, de dreptul de a administra întreprinderi şi alte persoane juridice;
    f) persoanele apropiate sau dependente de judecătorul care examinează cazul de insolvabilitate.
    [Art.73 al.(4) modificat pein LP1265 din 19.07.02, MO117/15.08.02 art.954]
    (5) Administratorul este obligat, din data desemnării sale şi pe tot parcursul procesului de insolvabilitate, să informeze instanţa de judecată, comitetul creditorilor şi ministerul de ramură despre orice incompatibilitate, indicată la alin.(4), precum şi despre orice conflict de interese care a existat înainte sau care a apărut după desemnarea sa. Instanţa de judecată este în drept să decidă dacă anumite relaţii ale administratorului cu părţile în proces sau anumite conflicte de interese afectează sau nu imparţialitatea administratorului în procesul de insolvabilitate.
    [Art.73 al.(5) modificat prin LP64-XVI din 27.03.08,MO81/25.04.08 art.275]
    (6) Pentru fiecare caz de desemnare, instanţa de judecată eliberează administratorului un certificat, pe care acesta îl restituie la încheierea exercitării funcţiei. În baza acestui certificat, administratorul este înscris în Registrul de stat al întreprinderilor sau în Registrul de stat al organizaţiilor la rubrica respectivă a debitorului.
    (7) Una şi aceeaşi persoană nu poate fi desemnată în funcţia de administrator decît al unei singure întreprinderi insolvabile. În cazuri excepţionale, instanţa de judecată, cu acordul comitetului creditorilor, poate desemna una şi aceeaşi persoană în funcţia de administrator a nu mai mult decît două astfel de întreprinderi.Restricţia în cauză se referă doar la întreprinderile la care se va aplica planul ce prevede redresarea (restabilirea solvabilităţii) şi continuarea activităţii debitorului.
    (8) Una şi aceeaşi persoană, cu excepţia persoanelor specificate la alin.(7), poate fi desemnată în funcţia de administrator la maximum 4 întreprinderi la care se va aplica planul ce prevede lichidarea patrimoniului întreprinderii sau transmiterea întreprinderii ori a unei părţi din aceasta către un alt titular.
    [Art.73 al.(6) modificat prin LP223-XVI din 14.07.06, MO126-130/11.08.06 art.617]
    [Art.73 al.(6) introdus prin LP573-XV din 26.12.03, MO56-60/09.04.04 art.320]
    Articolul 74. Evidenţa administratorilor
    (1) Persoanele care corespund cerinţelor prevăzute la art.73 alin.(1) şi (2) pot solicita înregistrarea lor în lista administratorilor, întocmită şi actualizată de instanţa de judecată.
    [Art.74 al.(1) modificat prin LP1265 din 19.07.02, MO117/15.08.02 art.954]
    (2) Lista administratorilor se afişează spre informare în incinta instanţei de judecată.
    Articolul 75. Propunerea unui alt administrator
    (1) La prima adunare a creditorilor, convocată după desemnarea administratorului, creditorii pot propune un alt administrator. Instanţa poate respinge propunerea adunării creditorilor numai dacă cel propus de ei nu întruneşte condiţiile necesare pentru preluarea funcţiei. Încheierea instanţei poate fi atacată cu recurs de către fiecare creditor.
    (2) Candidatura administratorului poate fi înaintată de fiecare creditor sau de către debitor. Se consideră propusă pentru aprobarea instanţei de judecată candidatura care a acumulat cele mai multe voturi conform art.69.
    Articolul 76. Atribuţiile principale ale administratorului
    Administratorul are următoarele atribuţii principale:
    a) inventarierea patrimoniului debitorului;
    b) colectarea datoriilor faţă de debitor şi recuperarea bunurilor debitorului aflate în posesiunea unor terţi;
    c) administrarea într-o bancă (care, de regulă, nu este creditor al debitorului) a unui cont bancar special pentru acumularea sumelor de bani obţinute în procesul de insolvabilitate (denumit în continuare cont de acumulare);
    d) executarea măsurilor de asigurare aplicate de instanţa de judecată în cazurile prevăzute expres de ea;
    e) îndeplinirea hotărîrilor instanţei de judecată, ale adunării şi ale comitetului creditorilor, adoptate în limitele competenţei lor;
    f) elaborarea proiectului de plan la solicitarea adunării sau a comitetului creditorilor;
    g) prezentarea către instanţa de judecată, adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor şi ministerul de ramură de rapoarte lunare despre starea masei debitoare şi îndeplinirea atribuţiilor sale;
    h) ţinerea registrelor de evidenţă a datoriilor creditoare şi a datoriilor debitoare ale debitorului;
    i) administrarea masei debitoare;
    j) asigurarea integrităţii masei debitoare, asigurarea prin contract a bunurilor;
    k) elaborarea criteriilor de angajare şi angajarea specialiştilor sau experţilor;
    l) disponibilizarea angajaţilor debitorului;
    m) contestarea în instanţa de judecată, în modul stabilit de lege, a creanţelor creditorilor şi a oricăror tranzacţii sau transferuri;
    n) sesizarea instanţei de judecată despre orice alte probleme care apar pe parcursul exercitării atribuţiilor sale;
    o) distribuirea către creditori a sumelor de bani rezultate din valorificarea masei debitoare, conform prevederilor prezentei legi.
    Articolul 77. Supravegherea administratorului
                         de către instanţa de judecată
    (1) Administratorul îşi exercită atribuţiile sub supravegherea instanţei de judecată. Instanţa poate solicita oricînd explicaţii sau un raport despre starea de lucruri şi administrarea masei debitoare. În cazul cînd administratorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile sau cînd administratorul destituit nu prezintă raport pentru perioada activităţii sale, nu restituie bunurile şi documentele pe care le deţine în legătură cu procesul de insolvabilitate, instanţa de judecată poate, după un avertisment, să-i aplice o amendă judecătorească, al cărei cuantum nu poate depăşi 30.000 de lei.
    (2) Administratorul poate ataca cu recurs încheierea instanţei de judecată cu privire la aplicarea amenzii.
    Articolul 78. Exercitarea de către administrator
                         a atribuţiilor sale
    (1) Administratorul îşi exercită atribuţiile cu diligenţa unui bun profesionist, acţionînd pe propria răspundere.
    (2) Administratorul îşi îndeplineşte drepturile şi obligaţiile în mod personal. Pentru efectuarea unor operaţiuni, administratorul poate angaja experţi şi specialişti.
    (3) În cadrul procesului de insolvabilitate, toate acţiunile administratorului sînt orientate spre păstrarea, majorarea şi valorificarea cît mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cît mai deplină a creanţelor creditorilor.
    (4) Administratorul ţine un registru şnuruit, sigilat de instanţa de judecată, în care consemnează toate operaţiunile efectuate cu bunurile masei debitoare, coordonate cu creditorii, precum şi operaţiunile de recuperare a bunurilor debitorului. Administratorul prezintă registrul, împreună cu rapoartele sale, instanţei de judecată pentru informare ori de cîte ori aceasta o cere. La încheierea procesului, registrul este transmis instanţei împreună cu raportul final.
    (5) Administratorul efectuează pe bază de concurs orice cumpărare, transmitere în gestiune a bunurilor din masa debitoare sau orice angajare de specialişti sau experţi, cu excepţia cazurilor în care, la solicitarea administratorului, adunarea sau comitetul creditorilor stabilesc altfel.
    Articolul 79. Remunerarea administratorului
                         şi restituirea cheltuielilor lui
    (1) Pentru îndeplinirea funcţiilor, administratorul are dreptul la remuneraţie şi la restituirea cheltuielilor aferente.
    (2) La calcularea remuneraţiei administratorului sînt luate în considerare volumul şi complexitatea administrării.
    (3) Cuantumul remuneraţiei şi al cheltuielilor ce urmează a fi restituite administratorului se stabileşte de comitetul creditorilor prin încheiere a instanţei de judecată. Încheierea trebuie adusă la cunoştinţa debitorului şi a fiecărui membru al comitetului creditorilor.
    (4) Remuneraţia administratorului se calculează în cuantum de cel mult 3% din sumele distribuite creditorilor în contul executării creanţelor. În cazul în care statul este creditor majoritar, remunerarea administratorului se stabileşte în baza unei grile aprobate prin hotărîre a Guvernului.
    (5) Remuneraţia administratorului procedurii planului o stabileşte adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor dacă acesta a fost împuternicit de adunarea creditorilor.
    (6) Remunerarea şi cheltuielile specialiştilor şi experţilor, neprevăzuţi de lista statelor de personal ale debitorului, angajaţi de administrator fără acordul comitetului creditorilor, sînt achitate din contul remuneraţiei administratorului.
    [Art.79 al.(6) în redacţia LP223-XVI din 14.07.06, MO126-130/11.08.06 art.617]
    Articolul 80. Destituirea şi demisia administratorului
    (1) La cererea comitetului creditorilor, a adunării creditorilor, a organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice sau autorităţilor administraţiei publice locale (în cazul intentării procesului de insolvabilitate în privinţa întreprinderii de stat care a fost fondată de către organul central de specialitate sau întreprinderii municipale care a fost fondată de către autoritatea administraţiei publice locale, sau întreprinderii în capitalul statutar al căreia statul deţine mai mult de 35% din pachetul de acţiuni), sau din oficiu, instanţa de judecată poate destitui administratorul din motive întemeiate, inclusiv dacă acesta:
    [Art.80 al.(1) modificat prin LP64-XVI din 27.03.08, MO81/25.04.08 art.275]
    a) nu îndeplineşte condiţiile privind indicatorii de performanţă;
    b) nu este suficient de calificat pentru cazul respectiv;
    c) depăşeşte sau nu respectă atribuţiile ce îi revin prin prezenta lege, încalcă legislaţia; sau
    d) se află în conflict de interese cu oricare dintre părţile în proces; sau
    e) cade sub incidenţa prevederilor de incompatibilitate de la art.73 alin.(3).
    [Art.80 al.(1), lit.e) modificată prin LP1265 din 19.07.02, MO117/15.08.02 art.954]
    (2) Instanţa de judecată adoptă încheierea de destituire după audierea administratorului.
    (3) Prin încheierea de destituire, instanţa de judecată desemnează un alt administrator, la propunerea comitetului creditorilor.
    (4) Încheierea de destituire poate fi atacată cu recurs de către administrator. Încheierea de respingere a cererii comitetului creditorilor poate fi atacată cu recurs de orice membru al lui, iar în cazul cererii adunării creditorilor - de către orice creditor.
    (5) Administratorul poate demisiona dintr-un motiv întemeiat, adresînd o cerere instanţei de judecată. În acest caz, administratorul îşi continuă exercitarea atribuţiilor pînă la desemnarea de către instanţă a unui nou administrator.
    (6) Încheierea de respingere a cererii de demisie a administratorului poate fi atacată cu recurs de către administrator.
    (7) Administratorul desemnat poate chema în judecată orice administrator precedent pentru orice daună adusă de acesta din urmă masei debitoare sau creditorilor.
    (8) În cazul în care administratorul nu-şi poate exercita temporar atribuţiile, la cererea acestuia, a adunării creditorilor sau a comitetului creditorilor, instanţa de judecată desemnează un locţiitor al lui.
    (9) În cazul destituirii sale sau aprobării cererii de demisie, administratorul prezintă raportul prevăzut la art. 81.
    Articolul 81. Raportul administratorului
    (1) Adunarea creditorilor obligă administratorul ca, la anumite intervale în cursul procesului, să prezinte rapoarte privind rezultatele financiare.
    (2) La încheierea atribuţiilor sale, administratorul este obligat să prezinte adunării creditorilor un raport final care trebuie să cuprindă situaţia masei debitoare şi rulajul mijloacelor băneşti de pe contul de acumulare.
    (3) Pînă la şedinţa adunării creditorilor, instanţa de judecată verifică raportul final al administratorului. Instanţa face o menţiune despre faptul că raportul final este examinat şi prezentat participanţilor spre informare, împreună cu documentele justificative şi cu obiecţiile comitetului creditorilor, în cazul în care acesta a fost constituit. Instanţa dispune avizarea raportului de către experţi sau specialişti. între data prezentării spre informare a raportului şi data adunării creditorilor trebuie să fie cel puţin 7 zile.
    Articolul 82. Răspunderea administratorului
    (1) Administratorul este obligat să despăgubească pe toţi participanţii la procesul de insolvabilitate prejudiciaţi prin încălcarea obligaţiilor ce îi revin conform prezentei legi.
    (2) Pentru comiterea de acţiuni ilegale în procesul exercitării atribuţiilor, administratorul poartă răspundere administrativă sau penală conform legii.
    (3) Dacă o creanţă a masei debitoare generată printr-o acţiune a administratorului nu poate fi executată pe deplin, administratorul este obligat la despăgubiri faţă de creditorii masei. Răspunderea este exclusă doar în cazul cînd, la naşterea creanţei, administratorul nu putea să prevadă că masa debitoare va fi insuficientă pentru executarea acelei creanţe.
    Articolul 83. Transmiterea către administrator a dreptului
                         de administrare şi de dispoziţie
    (1) Prin hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate, dreptul debitorului de a administra şi de a dispune de bunurile incluse în masa debitoare este transmis administratorului.
    (2) Orice act de dispoziţie al debitorului asupra unui bun din masa debitoare efectuat după intentarea procesului de insolvabilitate este nul. Totodată, normele cu privire la efectele înscrierii în Registrul bunurilor imobile rămîn în vigoare. Dacă debitorul a dispus în ziua intentării procesului de insolvabilitate, se prezumă că s-a dispus după intentarea acestui proces.
    (3) În cazul transmiterii către administrator a dreptului de administrare şi dispoziţie, prevederile privind nulitatea actului juridic care încalcă interdicţia de a dispune de un bun în favoarea anumitor persoane nu se aplică.
    Articolul 84. Alte efecte
    (1) Din momentul intentării procesului de insolvabilitate:
    a) activitatea organelor de conducere ale debitorului se suspendă;
    b) achitările cu debitorul se fac numai printr-un cont bancar gestionat de administrator.
    c) orice garanţie de executare a obligaţiilor poate fi acordată numai de administrator, cu autorizarea adunării sau comitetului creditorilor.
    (2) Administratorul poate interzice în scris persoanelor care închiriază, iau cu împrumut, păstrează sau folosesc în orice alt mod bunurile debitorului să efectueze operaţiuni cu aceste bunuri.
    (3) Calcularea penalităţilor aferente datoriilor creditoare ale debitorului se întrerupe.
    (4) Calcularea dobînzilor la obligaţiile băncii aflate în proces de insolvabilitate se întrerupe.
    (5) Calcularea plăţilor aferente (dobînda, comisionul de angajament, fondul de risc şi penalitatea) creditelor acordate debitorului de către Ministerul Finanţelor, precum şi a plăţilor aferente sumelor dezafectate din bugetul de stat întru onorarea garanţiilor de stat, se suspendă.
    [Art.84 al.(5) în redacţia LP231-XVI din 02.11.07, MO180-183/23.11.07 art.693]
    [Art.84 al.(5) introdus prin LP573-XV din 26.12.03, MO56-60/09.04.04 art.320]
    Articolul 85. Înaintarea creanţelor
    Înaintarea creanţelor de către creditori are loc în strictă conformitate cu reglementările privind procesul de insolvabilitate.
    Articolul 86. Prestaţiile către debitor
    Dacă, după intentarea procesului de insolvabilitate, s-au făcut unele prestaţii debitorului în executarea obligaţiilor faţă de acesta, cu toate că această prestaţie trebuia să revină masei debitoare, prestaţia se consideră valabilă dacă persoana terţă nu cunoştea, la data executării, faptul intentării procesului de insolvabilitate. Se prezumă necunoaşterea în cazul cînd terţul a executat prestaţia înainte de data la care a fost publicat dispozitivul hotărîrii de intentare a procesului.
    Articolul 87. Acceptarea succesiunii
    Dacă debitorul a obţinut un drept de moştenire înainte de procesul de insolvabilitate sau pe parcursul lui, atunci dreptul de a accepta sau de a renunţa la succesiune îi aparţine lui.
    Articolul 88. Preluarea de către administrator a
                         cauzelor în derulare
    (1) Cauzele cu privire la bunuri din masa debitoare în care debitorul este reclamant şi care sînt pendinte la data intentării procesului de insolvabilitate pot fi preluate de către administrator în starea în care se găsesc. Dacă administratorul nu preia cauza respectivă, ea poate fi continuată de oricare dintre părţi.
    (2) Cauzele cu privire la bunurile din masa debitoare în care debitorul este pîrît şi care sînt pendinte la data intentării procesului de insolvabilitate pot fi preluate de administrator sau de creditor dacă ele se referă la:
    a) separarea unui bun din masa debitoare;
    b) executarea creanţelor garantate;
    c) obligaţiile masei debitoare.
    (3) În cazul în care administratorul recunoaşte revendicările creditorilor conform alin.(2), aceştia pot cere restituirea cheltuielilor de judecată suportate înainte de intentarea procesului de insolvabilitate în calitate de creditori chirografari.
    (4) Cauzele cu privire la bunurile din masa debitoare în care debitorul este pîrît, iar reclamantul este creditor chirografar şi care sînt pendinte la data intentării procesului de insolvabilitate se suspendă pînă la reluare de către creditorul chirografar sau pînă la încetarea procesului de insolvabilitate. Creditorii chirografari sînt în drept să-şi depună creanţele în instanţa de judecată. Procesul suspendat poate fi reluat de creditorul chirografar în cazul nevalidării creanţelor în cadrul procesului de insolvabilitate.
    Articolul 89. Anularea înregistrării gajului
    Dacă un creditor chirografar a înregistrat în ultimele două luni de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate un gaj legal în temeiul Legii gajului, înregistrarea trebuie anulată în baza cererii administratorului sau a oricărui creditor.
    Articolul 90. Interzicerea executării silite
    (1) Pe perioada procesului de insolvabilitate este interzisă executarea silită din masa debitoare pentru creditorii chirografari în mod individual.
    (2) Executarea obligaţiilor masei debitoare care nu sînt întemeiate pe un act al administratorului este interzisă pe parcursul a 6 luni din data intentării procesului de insolvabilitate.
    Articolul 91. Compensarea creanţelor reciproce
    (1) Creanţele creditorilor sînt examinate de către administrator pentru a stabili posibilitatea aplicării procedurii de achitare prin compensare.
    (2) În cazul în care un creditor chirografar este, la momentul intentării procesului de insolvabilitate, îndreptăţit în baza legii sau a contractului la compensare, acest drept nu este afectat de intentarea procesului de insolvabilitate.
    (3) Compensarea este exclusă dacă creanţele împotriva cărora se face compensarea devin necondiţionate şi scadente înainte ca această compensare să poată avea loc.
    (4) Compensarea poate fi aplicată chiar dacă creanţele debitorului faţă de creditori, conform condiţiilor existente la data intentării procesului de insolvabilitate, încă nu au ajuns la scadenţă.
    (5) Compensarea nu poate fi făcută dacă:
    a) creanţa creditorului faţă de masa debitoare a apărut după intentarea procesului de insolvabilitate;
    b) creditorul a obţinut dreptul de creanţă faţă de debitor de la un alt creditor după intentarea procesului de insolvabilitate.
    Articolul 92. Obligaţiile debitorului de a prezenta
                         informaţii şi explicaţii
    (1) Dacă cererea introductivă este admisă, debitorul este obligat să prezinte explicaţiile şi informaţiile necesare pentru
adoptarea unei decizii privind examinarea cererii.
    (2) Debitorul are dreptul şi obligaţia de a participa la şedinţele instanţei de insolvabilitate, la adunarea creditorilor şi/sau la şedinţele comitetului creditorilor.
    (3) Debitorul este obligat să dea informaţii şi lămuriri instanţei de judecată, administratorului, comitetului creditorilor şi adunării creditorilor asupra raporturilor relevante pentru procesul de insolvabilitate, să le aducă la cunoştinţă faptele de natură să atragă răspundere pentru o infracţiune sau contravenţie. Astfel de informaţii şi lămuriri nu pot fi folosite într-un proces penal sau administrativ decît cu învoirea debitorului. Acesta trebuie, de asemenea, să susţină administratorul în executarea sarcinilor şi atribuţiilor lui şi este obligat să se prezinte, citat de instanţă, pentru a da informaţii şi lămuriri şi pentru a colabora.
    (4) Neprezentarea debitorului la şedinţa instanţei de judecată, la adunarea creditorilor sau la şedinţa comitetului creditorilor nu împiedică desfăşurarea acestora dacă prezentarea nu este cerută în mod expres de instanţa de judecată.
    Articolul 93. Răspunderea procesuală a debitorului
    (1) După intentarea procesului de insolvabilitate, instanţa de judecată poate obliga debitorul ca acesta să nu părăsească teritoriul Republicii Moldova fără permisiunea expresă a instanţei în cazul în care există dovezi că el ar putea să se ascundă sau să se eschiveze de la participare la proces. La solicitarea creditorilor sau a administratorului, instanţa de judecată poate dispune o astfel de interdicţie şi pînă la intentarea procesului de insolvabilitate în calitate de măsură de asigurare.
    (2) În caz de eschivare a debitorului de la îndeplinirea obligaţiilor conform prezentei legi, instanţa de judecată, la cererea administratorului, a adunării sau a comitetului creditorilor ori din oficiu, poate ridica debitorului dreptul de administrare a patrimoniului, dacă acesta dispune de el, îi poate interzice să părăsească localitatea de reşedinţă fără permisiunea expresă a instanţei sau poate aplica alte măsuri de asigurare în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    (3) Interdicţiile specificate la alin. (1) şi (2) sînt valabile pe toată durata procesului de insolvabilitate dacă instanţa de judecată nu stabileşte altfel.
    Articolul 94. Preîntîmpinarea debitorului
    (1) Instanţa de judecată preîntîmpină debitorul cu privire la obligaţiile şi răspunderea lui în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.
    (2) Instanţa de judecată cere debitorului să semneze, înainte de prima adunare a creditorilor, următoarea declaraţie: “Declar, pe onoarea şi răspunderea mea, că orice informaţie, orală sau scrisă, pe care voi prezenta în instanţa de judecată despre patrimoniul şi activitatea de întreprinzător ale debitorului sau despre orice alt fapt pe care îl cunosc este adevărată şi completă”.
    (3) În cazul în care cererea introductivă este depusă de debitor, acesta, o dată cu cererea, prezintă şi declaraţia prevăzută la alin.(2).
    Articolul 95. Restricţia de a ocupa anumite funcţii
    Pe perioada derulării procesului de insolvabilitate intentat la cererea creditorilor, debitorul nu poate fi membru al unui organ de conducere sau de supraveghere a unei persoane juridice, lichidator al unei persoane juridice, manager al unei întreprinderi individuale ori administrator într-un proces de insolvabilitate.
    Articolul 96. Sechestrul corespondenţei
    Corespondenţa adresată debitorului va fi recepţionată de administrator, care este în drept să reţină corespondenţa referitoare la activitatea comercială a debitorului. Acesta are dreptul să ia cunoştinţă de corespondenţa sa comercială, iar administratorul este obligat să păstreze secretul comercial şi să nu divulge conţinutul corespondenţei care nu se referă la activitatea comercială a debitorului.
    Articolul 97. Reprezentarea debitorului în procesul
                         de insolvabilitate
    (1) În cazul în care nu este persoană fizică, debitorul este reprezentat în procesul de insolvabilitate de o persoană desemnată, în modul stabilit, de organul competent al debitorului. Dacă un asemenea reprezentant nu este desemnat în termen de 10 zile din data depunerii cererii introductive, instanţa de judecată desemnează persoana care să reprezinte debitorul.
    (2) Instanţa de judecată decide, conform demersului administratorului, căror persoane specificate la art.220 se vor aplica, în funcţie de caz, prevederile art.92, 93 şi 94.
    Articolul 98. Dreptul de opţiune al administratorului
    (1) După intentarea procesului de insolvabilitate, administratorul analizează situaţia raporturilor preexistente ale debitorului.
    (2) Dacă, la momentul intentării procesului de insolvabilitate, un contract bilateral nu este executat în totalitate de către debitor sau de cealaltă parte, administratorul este în drept să-l execute în locul debitorului sau să ceară celeilalte părţi executarea lui.
    (3) În cazul în care administratorul refuză să execute contractul, cealaltă parte, în calitate de creditor chirografar, poate înainta o creanţă care reiese din neexecutare. Dacă cealaltă parte cere administratorului să-şi exercite dreptul de opţiune, acesta trebuie să declare neîntîrziat dacă va cere sau nu executarea. În cazul în care omite să ceară executarea contractului, administratorul nu va putea ulterior să insiste asupra executării lui.
    (4) Valoarea creanţei care reiese din neexecutare este egală cu diferenţa dintre preţul convenit şi preţul de piaţă sau de bursă din ziua lucrătoare imediat următoare intentării procesului de insolvabilitate, din locul executării, pentru un contract cu termenul de executare convenit.
    Articolul 99. Menţinerea contractelor cu executare
                          succesivă
    Contractele debitorului cu privire la chiria şi arenda bunurilor imobile se menţin cu efectele respective pentru masa debitoare. Se menţin şi raporturile de arendă şi chirie ale debitorului, în calitate de locator, cu privire la alte bunuri, asupra cărora există un drept de garanţie al unui terţ care a finanţat cumpărarea sau producerea lor.
    Articolul 100. Contractele de chirie şi de arendă
    (1) Contractele de chirie sau de arendă asupra bunurilor imobile, în care debitorul este locatar sau arendaş, pot fi reziliate de către administrator fără a ţine seama de termenul pentru care au fost încheiate, ci doar de termenul legal pentru reziliere. Cealaltă parte poate cere, în calitate de creditor chirografar, repararea prejudiciului adus de încetarea înainte de termen a raporturilor de chirie sau arendă.
    (2) Dacă administratorul înstrăinează un bun imobil sau o încăpere, pe care debitorul le dădea cu chirie sau în arendă, şi dobînditorul ia locul debitorului în raporturile de chirie şi arendă, dobînditorul poate rezilia înainte de termen contractele de chirie şi arendă, ţinîndu-se seama de termenul legal pentru reziliere.
    (3) Contractul de chirie sau de arendă în care debitorul are calitatea de arendaş sau locatar nu poate fi reziliat de cealaltă parte după depunerea cererii introductive din cauza unei întîrzieri cu plata chiriei sau arendei care a apărut pînă la depunerea cererii introductive sau din cauza înrăutăţirii stării patrimoniale a debitorului.
    Articolul 101. Mandatul
    (1) Mandatul eliberat de către debitor asupra bunurilor aparţinînd masei debitoare se stinge din data intentării procesului de insolvabilitate. Mandatarul trebuie să continue totuşi actul juridic, dacă prin amînarea lui s-ar putea genera un pericol pentru bunurile debitorului, pînă ce administratorul îl va prelua. În acest caz, mandatul se consideră menţinut, iar mandatarul devine creditor al masei debitoare, înaintîndu-şi pretenţiile privind remuneraţia şi repararea prejudiciilor cauzate prin menţinerea mandatului.
    (2) Alin.(1) este aplicabil şi în cazul în care un terţ a încheiat un contract de prestări-servicii sau de antrepriză.
    Articolul 102. Stingerea procurii
    Procura eliberată de debitor cu privire la un bun din masa debitoare se stinge la data intentării procesului de insolvabilitate. Dispoziţiile art.101 se aplică în modul corespunzător.
    Articolul 103. Nulitatea convenţiilor derogatorii
    Înţelegerile prin care se exclude sau se limitează aplicarea art.98-102 sînt nule.
    Articolul 104. Contractele individuale de muncă
    (1) În cazul rezilierii contractelor individuale de muncă încheiate de debitor cu angajaţii săi, se aplică prevederile respective ale legislaţiei privind cazurile de lichidare şi reorganizare extrajudiciară a întreprinderii.
    2) Disponibilizarea personalului în cadrul procesului de insolvabilitate pe motiv că întreprinderea (afacerea) debitorului este vîndută ca un complex patrimonial unic sau că este preluată de o altă persoană conform planului nu se admite.
    Articolul 105. Contractul colectiv de muncă
    (1) În cazul în care contractul colectiv de muncă prevede anumite acţiuni a căror efectuare afectează masa debitoare, administratorul şi organul reprezentativ al angajaţilor trebuie să adopte măsurile necesare de reducere, reciproc acceptabilă, a acestor acţiuni. Pentru soluţionarea divergenţelor, părţile pot solicita, de comun acord, intermedierea oficiului teritorial al forţei de muncă.
    (2) Contractul prevăzut la alin.(1) poate fi desfăcut cu condiţia avizării celeilalte părţi cu cel puţin 2 luni înainte, chiar dacă contractul colectiv de muncă prevede un termen mai lung.
    (3) Prevederea alin.(2) nu afectează dreptul la rezilierea contractului în baza unui temei important fără respectarea termenului stabilit de avizare prealabilă.
    Articolul 106. Prestarea de servicii către debitor
    (1) Nici un furnizor de servicii de utilitate publică care deţine o poziţie dominantă (livrări de energie electrică, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau alte asemenea servicii) nu are dreptul să refuze ori să întrerupă unilateral prestarea unor astfel de servicii către debitor din momentul depunerii cererii introductive, chiar dacă debitorul nu a plătit serviciile prestate anterior depunerii cererii introductive. În cazul în care procesul de insolvabilitate va fi intentat, costurile serviciilor curente vor fi achitate lunar în baza contractelor încheiate de furnizor cu administratorul.
    (2) Diminuarea sau întreruperea prestării serviciilor enumerate la alin.(1) poate avea loc doar în cazul în care administratorul sau debitorul nu plăteşte, conform contractului, serviciile curente, prestate după intentarea procesului de insolvabilitate.
    Articolul 107. Plata cambiei scadente
    Plata cambiei scadente nu poate fi anulată dacă deţinătorul a fost obligat să o accepte pentru a nu pierde drepturile sale de recuperare împotriva debitorilor solidari ai cambiei. În acest caz, dacă administratorul poate dovedi că ultimul debitor solidar al cambiei a avut cunoştinţă de incapacitatea de plată a debitorului cînd a emis sau a girat cambia, debitorul solidar este obligat să restituie administratorului plata obţinută în contul masei debitoare.
    Articolul 108. Bunurile în tranzit
    În cazul în care un bun mobil vîndut debitorului şi neplătit integral de acesta este, la data intentării procesului de insolvabilitate, în curs de transmitere (în tranzit) sau se află încă în posesiunea vînzătorului, iar alte persoane nu au intrat în posesiunea acelui bun, vînzătorul poate reintra în posesiunea bunului. În acest caz, vînzătorul restituie orice plată făcută de debitor în avans pentru bunul respectiv, avînd dreptul de a înainta o creanţă în calitate de creditor chirografar pentru cheltuielile aferente acestei tranzacţii.
    Articolul 109. Situaţia unor transferuri de bunuri
    Dacă debitorul este parte într-un contract de vînzare-cumpărare ce prevede transferul unor bunuri sau titluri de valoare, cotate la o bursă de mărfuri sau de valori mobiliare sau la altă piaţă, la o anumită dată sau într-o perioadă determinată, iar scadenţa survine sau perioada expiră după data intentării procesului de insolvabilitate, atunci diferenţa dintre preţul de cumpărare şi preţul cotat la data menţionată, la bursă sau la piaţa din locul de livrare, ori (dacă nu poate fi stabilit locul) la cea mai apropiată bursă sau piaţă, va fi achitată în masa debitoare dacă aceasta este o datorie debitoare sau va constitui o creanţă chirografară dacă este o datorie creditoare.
    Articolul 110. Tranzacţiile cu acţiuni
    Dacă obligaţia uneia dintre părţile contractante de a efectua o tranzacţie cu acţiuni devine, conform contractului, scadentă după intentarea procesului de insolvabilitate, contractul este considerat reziliat la data intentării procesului de insolvabilitate. În atare cazuri, diferenţa dintre preţul contractului şi valoarea acţiunilor de la data intentării procesului de insolvabilitate este plătită debitorului dacă este un credit sau adăugată la datoriile debitorului dacă este o datorie.
    Articolul 111. Executarea contractului de asigurare
                            a debitorului
    În cazul în care un contract de asigurare a debitorului continuă, prima de asigurare datorată de debitor trebuie să fie plătită în totalitate, chiar dacă ea este scadentă înainte de intentarea procesului de insolvabilitate, primele de asigurare raportîndu-se la cheltuielile de administrare.
    Articolul 112. Participaţiile debitorului în alte persoane
                           juridice
    Dacă un asociat al unei societăţi comerciale sau un membru de cooperativă este debitor într-un proces de insolvabilitate şi dacă implicarea debitorului într-un astfel de proces nu atrage dizolvarea societăţii sau cooperativei respective, administratorul înstrăinează participaţia debitorului potrivit ultimului raport financiar aprobat, în modul stabilit de lege.
    Articolul 113. Anularea unor acte juridice
    Administratorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate, pe tot parcursul procesului de insolvabilitate, acţiuni în vederea anulării următoarelor acte juridice dacă ele afectează bunurile debitorului:
    a) orice act juridic fictiv sau fraudulos, încheiat de debitor în ultimii 3 ani precedenţi intentării procesului de insolvabilitate, care a afectat drepturile creditorilor;
    b) transferurile cu titlu gratuit din partea debitorului făcute în ultimii 3 ani precedenţi înaintării cererii introductive, cu excepţia actelor de îndeplinire a unor obligaţii morale sau actelor pentru binele public (de sponsorizare), în care generozitatea donatorului este proporţională cu patrimoniul său;
    c) tranzacţiile încheiate în ultimii 3 ani precedenţi înaintării cererii introductive, în care prestaţia debitorului este vădit mai mare decît cea primită;
    d) transferurile de proprietate de la debitor către un creditor în contul unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în ultimele 4 luni precedente înaintării cererii introductive, care au ca efect creşterea sumei pe care creditorul ar urma să o primească în cazul lichidării debitorului;
    e) transferurile de proprietate de la debitor către un creditor în contul unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în ultimele 4 luni anterioare intentării cererii introductive, la care creditorul nu avea dreptul sau care nu ajunseră la scadenţă;
    f) acordarea gratuită a unui gaj sau a unei ipoteci, a oricărei alte garanţii pentru o creanţă care era neasigurată în ultimele 4 luni anterioare înaintării cererii introductive sau pentru o creanţă a unui acţionar sau asociat al debitorului, într-o perioadă de timp similară, dacă aceste creanţe nu au ajuns la scadenţă pînă la data intentării procesului de insolvabilitate;
    g) orice acte încheiate şi garanţii acordate de către debitor după înaintarea cererii introductive.
    Articolul 114. Anularea unor acte juridice încheiate
                            în ultimele 12 luni
    (1) Pe tot parcursul procesului de insolvabilitate, administratorul poate introduce în instanţa de judecată acţiuni în vederea anulării tranzacţiilor încheiate de debitor, în ultimele 12 luni precedente depunerii cererii introductive, dacă acestea sînt în dauna intereselor creditorilor, cu următoarele persoane:
    a) cu un asociat în comandită sau cu un asociat care deţine cel puţin 20% din capitalul social al debitorului, atunci cînd debitorul este societate în comandită sau societate în nume colectiv;
    b) cu un asociat (acţionar) care deţine cel puţin 20% din capitalul social al debitorului, atunci cînd debitorul este o societate pe acţiuni sau societate cu răspundere limitată;
    c) cu o persoană care se încadrează în prevederile art.220 alin.(1);
    d) cu un coproprietar - asupra unui bun comun indivizibil;
    e) cu o persoană care se încadrează în prevederile art.73 alin.(3).
    [Art.114 al.(1), lit.e) modificată prin LP1265 din 19.07.02, MO117/15.08.02 art.954]
    (2) Nu pot fi anulate transferurile cu caracter patrimonial în cazul în care acestea au fost efectuate în baza unei licitaţii publice, în condiţiile legii.
    Articolul 115. Situaţia bunurilor din tranzacţiile
                           anulate
    (1) Terţul dobînditor în cadrul unei tranzacţii anulate conform art.113 şi 114 trebuie să restituie, în contul masei debitoare, bunul dobîndit sau, în cazul în care bunul nu mai există, valoarea acestui bun estimată la data transferului efectuat de către debitor.
    (2) Terţul dobînditor în cadrul tranzacţiilor prevăzute la alin.(1) care a restituit, integral sau în parte, în masa debitoare bunul sau valoarea acestuia deţine o creanţă chirografară împotriva debitorului, cu condiţia ca terţul să fi fost de bună-credinţă referitor la intenţiile debitorului la data efectuării transferului.
    Articolul 116. Luarea în primire a masei debitoare
    (1) După intentarea procesului de insolvabilitate, administratorul va lua neîntîrziat în primire şi administrare toate bunurile care aparţin masei debitoare.
    (2) Administratorul impune, prin executare silită, predarea bunurilor care se găsesc la debitor, în baza hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate.
    (3) Comitetul creditorilor sau instanţa de judecată dispune cu privire la locul de păstrare a valorilor mobiliare, banilor şi lucrurilor de preţ. Luarea în primire a acestor bunuri se face numai în prezenţa şi cu semnarea actului de primire de cel puţin un membru al comitetului creditorilor, dacă acest comitet este desemnat. În cazul în care comitetul creditorilor nu este desemnat, instanţa de judecată decide numirea unui reprezentant al creditorilor, care va asista la luarea în primire a valorilor şi va semna actul de primire. Adunarea creditorilor poate dispune altfel.
    Articolul 117. Inventarul bunurilor incluse în
                            masa debitoare
    (1) Administratorul trebuie să întocmească un inventar al tuturor bunurilor (corporale şi incorporale) care aparţin masei debitoare.Inventarul este întocmit de administrator în prezenţa debitorului, dacă nu se cauzează o întîrziere dezavantajoasă, a persoanei care a aplicat sigiliul şi este semnat de administrator, de persoana care a aplicat sigiliul şi, după caz, de către debitor.
    (2) Valoarea indicată în inventar a fiecărui bun este cea de la data inventarierii. În cazul cînd valoarea bunului depinde de faptul dacă întreprinderea va fi menţinută în funcţiune sau va fi oprită, se vor indica ambele valori ale bunului. Pentru evaluările complexe ale bunurilor pot fi angajaţi experţi.
    Articolul 118. Registrul creditorilor
    (1) Administratorul trebuie să întocmească un registru al creditorilor, de care a luat cunoştinţă din registrele şi documentele debitorului, precum şi din informaţiile şi lămuririle debitorului, prin înaintarea creanţelor de către creditori sau în alt mod.
    (2) În registru trebuie enumeraţi în mod distinct creditorii garantaţi şi creditorii chirografari de rang inferior. În rubrica fiecărui creditor se indică adresa, temeiul şi suma creanţelor lui. În rubrica creditorilor garantaţi se indică şi bunul grevat cu o garanţie reală şi mărimea creanţei care probabil nu va fi acoperită din acest bun.
    (3) În registrul creditorilor trebuie să se consemneze şi mărimea datoriilor masei debitoare în cazul unei valorificări rapide a bunurilor debitorului.
    Articolul 119. Evaluarea de ansamblu a bunurilor
                           şi obligaţiilor
    (1) La data intentării procesului de insolvabilitate, administratorul trebuie să efectueze o evaluare sistematizată, de ansamblu, a bunurilor, în care se vor specifica şi se vor juxtapune bunurile din masa debitoare şi obligaţiile debitorului. Pentru evaluarea bunurilor, el va aplica prevederile art.117 alin.(2), pentru sistematizarea obligaţiilor prevederilor art.118 alin.(2), în modul corespunzător.
    (2) După întocmirea evaluării de ansamblu a bunurilor, instanţa de judecată poate cere debitorului, la sesizarea administratorului sau a unui creditor, explicaţii privind la plenitudinea evaluării bunurilor.
    Articolul 120. Depunerea la dosar
    Registrul creditorilor, inventarul masei debitoare şi evaluarea de ansamblu trebuie să fie depuse la dosar şi puse la dispoziţia participanţilor la procesul de insolvabilitate pentru a lua cunoştinţă de ele cu cel puţin o săptămînă înaintea şedinţei de validare a adunării creditorilor.
    Articolul 121. Darea de seamă fiscală şi darea
                           de seamă comercială
    (1) Intentarea procesului de insolvabilitate nu afectează obligaţia debitorului de a prezenta dare de seamă fiscală şi dare de seamă comercială şi de a ţine evidenţă contabilă. În ceea ce priveşte masa debitoare, aceste obligaţii sînt îndeplinite de administrator.
    (2) O dată cu intentarea procesului de insolvabilitate începe un nou exerciţiu financiar. Primul exerciţiu financiar este incomplet şi durează pînă la sfîrşitul anului fiscal.
    Articolul 122. Şedinţa de raportare
    (1) La adunarea în care creditorii sînt convocaţi pentru raportare, administratorul informează despre starea economică a debitorului şi cauzele acesteia. El trebuie să raporteze şi despre posibilitatea menţinerii, în totalitate sau parţial, a întreprinderii debitorului, despre posibilităţile de aplicare a procedurii planului şi efectele aplicării acestei proceduri pentru executarea creanţelor creditorilor.
    (2) Debitorul, comitetul creditorilor, reprezentantul angajaţilor şi autorităţile de resort din domeniul în care activează debitorul pot să-şi expună opinia asupra planului.
    Articolul 123. Hotărîrea cu privire la desfăşurarea
                           procesului de insolvabilitate
    (1) Adunarea creditorilor care audiază raportul administratorului emite hotărîrea privind continuarea activităţii sau încetarea activităţii debitorului. Adunarea poate împuternici administratorul să elaboreze un plan. La o etapă mai tîrzie, adunarea îşi poate revizui hotărîrea.
    (2) Pînă la adunarea de raportare, administratorul poate sista activitatea debitorului doar cu învoirea comitetului creditorilor dacă acesta a fost format.
    (3) În toate cazurile de încetare a activităţii debitorului, administratorul trebuie să-l informeze înainte de data preconizată. Instanţa de judecată poate refuza sistarea activităţii debitorului pînă la adunarea de raportare, la cererea lui şi după audierea administratorului, cu condiţia ca faptul acesta să nu cauzeze diminuarea masei debitoare.
    Articolul 124. Valorificarea şi lichidarea masei debitoare
    (1) După adunarea de raportare, numai cu acordul expres al adunării creditorilor sau al comitetului creditorilor, administratorul valorifică şi/sau lichidează, în mod neîntîrziat, în condiţii cît mai avantajoase şi în timpul cel mai potrivit masa debitoare. Termenul de valorificare şi/sau lichidare a masei debitoare nu va depăşi 5 ani.
    [Art.124 al.(1) modificat prin LP64-XVI din 27.03.08, MO81/25.04.08 art.275]
    (1¹) În cazul în care administratorul valorifică şi/sau lichidează masa debitoare fără acordul expres al adunării creditorilor sau al comitetului creditorilor, administratorul răspunde, în conformitate cu legislaţia, pentru prejudiciul cauzat în legătură cu înstrăinarea necoordonată a masei debitoare.
    [Art.124 al.(1¹) introdus prin LP64-XVI din 27.03.08, MO81/25.04.08 art.275]
    (2) Vînzarea sau înstrăinarea bunurilor din masa debitoare se face prin licitaţie publică sau prin concurs. Anunţul cu privire la licitaţie sau concurs se publică în mod obligatoriu în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi, după caz, în ziarele locale din zonele unde debitorul îşi are sediul sau unde sînt concentrate sediile celor mai mulţi creditori, în condiţiile art.19. Bunurile nevîndute la prima licitaţie sau concurs se scot repetat la licitaţie sau concurs. În cazurile în care bunurile nu se vînd la cel puţin trei licitaţii sau concursuri desfăşurate în modul stabilit, la decizia adunării sau comitetului creditorilor, ele pot fi vîndute de către administrator prin negocieri directe, în baza contractului de vînzare-cumpărare. Administratorul organizează şi desfăşoară licitaţii, concursuri sau antrenează în acest scop organizaţii specializate, cu achitarea serviciilor din contul debitorului.
    [Art.124 al.(2) modificat prin LP223-XVI din 14.07.06, MO126-130/11.08.06 art.617]
    (3) Preţul iniţial de vînzare a bunurilor din masa debitoare se stabileşte de adunarea sau comitetul creditorilor, în baza evaluării efectuate în conformitate cu legislaţia, însă nu poate fi mai mic decît valoarea evaluată.     Dacă bunurile nu sînt vîndute la licitaţie, concurs sau prin negocieri directe la preţul iniţial, ele se expun din nou în vînzare la preţuri mai mici, aprobate de adunarea sau comitetul creditorilor.
    (4) Cu acordul adunării creditorilor, administratorul poate vinde bunurile de valoare mică (inventarul) fără a organiza licitaţii, în baza contractului de vînzare-cumpărare.
    Articolul 125. Actele de proporţii ale administratorului
    (1) Administratorul poate săvîrşi acţiuni juridice de o importanţă deosebită pentru procesul de insolvabilitate numai cu aprobarea comitetului creditorilor. În cazul în care comitetul creditorilor nu a fost format, administratorul trebuie să primească aprobarea adunării creditorilor.
    (2) Aprobarea adunării creditorilor, specificată la alin.(1), este necesară îndeosebi pentru:
    a) înstrăinarea întreprinderii, unei secţiuni, unui depozit, unui alt bun imobil, a participaţiunilor debitorului în alte întreprinderi sau a dreptului la venituri periodice;
    b) primirea unui credit care poate greva masa debitoare;
    c) reluarea, renunţarea la un proces cu o valoare importantă, încheierea unei tranzacţii de împăcare sau încheierea unei clauze arbitrale.
    (3) Administratorul trebuie să informeze debitorul despre actele de proporţii prevăzute la alin.(2) înainte ca adunarea sau comitetul creditorilor să ia hotărîrea respectivă, dacă această informare este posibilă fără întîrzieri defavorizatoare. În cazul în care adunarea nu s-a pronunţat asupra actelor de proporţii ale administratorului, instanţa de judecată poate, la cererea debitorului sau a creditorilor chirografari care deţin 20% din valoarea tuturor creanţelor şi după audierea administratorului, să suspende actul de proporţii şi să convoace adunarea creditorilor care să hotărască asupra efectuării acţiunii.
    (4) Actele de proporţii ale debitorului săvîrşite în contradicţie cu prezentul articol sînt valide dacă terţul este de bună-credinţă. În acest caz, administratorul este responsabil faţă de creditori.
    Articolul 126. Vînzarea întreprinderii (afacerii)
                           debitorului
    (1) În cadrul procesului de insolvabilitate, întreprinderea (afacerea) debitorului (denumită în continuare întreprindere) poate fi înstrăinată ca un complex patrimonial unic doar cu acordul expres al adunării creditorilor sau al comitetului creditorilor.
    [Art.126 al.(1) modificat prin LP64-XVI din 27.03.08,MO81/25.04.08 art.275]
    (2) Vînzarea întreprinderii ca un complex patrimonial unic poate avea loc doar după satisfacerea drepturilor de separare a bunurilor din masa debitoare sau cu acordul titularilor acestor drepturi. Separarea se efectuează în conformitate cu art.59.
    (3) În cadrul vînzării întreprinderii, se înstrăinează toate tipurile de bunuri destinate activităţii de întreprinzător, inclusiv terenurile, clădirile şi alte construcţii, utilajele, inventarul, materiile prime, producţia, lucrările şi serviciile (denumirea de firmă, mărcile comerciale şi mărcile de serviciu înregistrate), alte drepturi exclusive care aparţin debitorului, cu excepţia drepturilor şi obligaţiilor intransmisibile, precum şi creanţele creditorilor faţă de debitor la data intentării procesului de insolvabilitate, dacă legea nu stabileşte altfel.
    (4) În cazul în care genul principal de activitate al debitorului este exercitat în bază de licenţă, cumpărătorul întreprinderii are dreptul preferenţial la obţinerea unei astfel de licenţe.
    (5) În cazul în care titularii dreptului de separare a bunurilor din masa debitoare au acceptat, conform alin.(2), vînzarea întreprinderii ca un complex patrimonial unic pînă la satisfacerea drepturilor lor de separare, cumpărătorul devine succesor al obligaţiilor de satisfacere a acestor drepturi.
    (6) În cazul vînzării întreprinderii, toate contractele de muncă valabile la momentul vînzării îşi păstrează valabilitatea, iar cumpărătorul devine succesor al drepturilor şi obligaţiilor patronului.
    (7) Vînzarea întreprinderii are loc prin licitaţie sau concurs dacă adunarea sau comitetul creditorilor nu stabileşte altfel.
    (8) În cazul în care vînzarea întreprinderii are loc prin concurs, condiţiile concursului se aprobă de adunarea sau comitetul creditorilor.
    (9) Administratorul publică avizul privind vînzarea întreprinderii debitorului prin licitaţie sau concurs conform prevederilor art.19. în aviz se indică următoarele:
    a) informaţii privind întreprinderea şi patrimoniul ei, modalitatea în care se poate lua cunoştinţă de acestea;
    b) termenul de prezentare a cererilor de cumpărare a întreprinderii, care nu poate fi mai mic de 15 zile şi mai mare de 60 de zile de la data publicării avizului;
    c) data, ora şi forma licitaţiei;
    d) ordinea de înregistrare pentru a participa la licitaţie sau concurs;
    e) preţul iniţial (minim) de vînzare a întreprinderii, stabilit de adunarea sau comitetul creditorilor;
    f) suma de participare, termenul şi ordinea depunerii ei;
    g) criteriile (condiţiile) de stabilire a cîştigătorului licitaţiei sau concursului;
    h) ordinea de consemnare a rezultatului licitaţiei sau concursului;
    i) menţiuni privind organizatorul vînzării.
    (10) Licitaţia sau concursul nu are loc în cazul în care, în termenul indicat în aviz, este depusă o singură cerere de participare. În acest caz, adunarea sau comitetul creditorilor poate decide vînzarea întreprinderii fără ţinerea unei noi licitaţii sau unui nou concurs.
    (11) Persoana care a cîştigat licitaţia şi organizatorul vînzării semnează în ziua licitaţiei un proces-verbal cu valoare de contract.
    (12) Persoana care a cîştigat concursul şi organizatorul vînzării semnează în ziua concursului un proces-verbal în care se consemnează rezultatele vînzării şi obligaţiile părţilor pentru perioada de pînă la semnarea contractului, inclusiv obligaţia părţilor de a încheia contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii într-un termen ce nu poate depăşi 20 de zile din data concursului.
    (13) Acontul de participare la licitaţie sau la concurs a cîştigătorului se include în preţul de cumpărare al întreprinderii, iar în cazul în care acesta refuză să semneze procesul-verbal sau să încheie contract de vînzare-cumpărare a întreprinderii, acontul se include în masa debitoare după achitarea cheltuielilor de organizare a licitaţiei sau concursului.
    (14) Suma obţinută din vînzarea întreprinderii ca un complex patrimonial unic constituie masa debitoare şi se distribuie în conformitate cu prezenta lege.
    (15) Dacă suma obţinută din vînzarea întreprinderii dă posibilitate de a satisface totalmente creanţele creditorilor, la propunerea administratorului, procesul de insolvabilitate a debitorului se consideră închis, cu luarea de către instanţa de judecată a hotărîrii respective.
    [Art.126 al.(14)-(15) introduse prin LP573-XV din 26.12.03, MO56-60/09.04.04 art.320]
    Articolul 127. Valorificarea bunurilor
    (1) Administratorul poate exercita dreptul de executare silită sau de administrare silită a unui bun imobil care aparţine masei debitoare şi face obiectul unei garanţii reale. Vînzarea bunurilor imobile are loc, de regulă, prin licitaţii publice. Vînzările pot avea loc, de asemenea, prin negocieri directe sau tendere (concursuri).
    (2) Administratorul poate valorifica liber un bun mobil grevat cu o garanţie reală dacă are în posesiune bunul în cauză.
    (3) Administratorul poate să recupereze sau să valorifice în alt mod o creanţă pe care debitorul a cesionat-o pentru asigurarea unei pretenţii.
    Articolul 128. Procedura
    (1) Administratorul trebuie să informeze la cerere creditorii asupra stării bunurilor debitorului, să permită examinarea lor sau, după caz, să permită consultarea registrelor contabile şi documentelor debitorului.
    (2) Administratorul trebuie să informeze creditorul garantat despre intenţia sa de a vinde bunul. Creditorului trebuie să i se permită ca, în termen de o săptămînă, să se pronunţe pentru o posibilitate mai avantajoasă de valorificare a bunului. Dacă creditorul se pronunţă într-o săptămînă sau în alt timp util stabilit înainte de înstrăinare, administratorul trebuie să ia în considerare posibilitatea mai avantajoasă de valorificare propusă de creditor.
    (3) Una din posibilităţile de valorificare constă şi în transmiterea bunului în posesiunea creditorului garantat. După audierea creditorului şi administratorului, instanţa de judecată stabileşte termenul de valorificare a bunului de către creditor. După expirarea termenului stabilit, administratorul poate valorifica bunul.
    (4) Dacă bunul grevat cu o garanţie reală, pe care administratorul îl poate înstrăina conform art.127, nu este valorificat, creditorului garantat i se plăteşte o dobîndă din masa debitoare din momentul şedinţei de raportare. Această prevedere nu se aplică în cazul cînd creanţa garantată nu este satisfăcută în întregime din produsul obţinut prin vînzarea bunului grevat cu o garanţie reală.
    Articolul 129. Distribuirea produsului obţinut
                           în masa debitoare
    (1) Din produsul obţinut din valorificarea bunului grevat cu o garanţie reală se scad cheltuielile de validare şi valorificare, care sînt introduse în masa debitoare, iar din rest se acoperă de îndată creanţa creditorului garantat.
    (2) Dacă bunul a fost transmis spre valorificare în posesiunea creditorului garantat, acesta trebuie să plătească din produsul obţinut în masa debitoare mai întîi cheltuielile de validare.
    (3) Cheltuielile de validare cuprind cheltuielile de stabilire de fapt a valorii bunului şi a drepturilor asupra lui. Ele sînt fixate în proporţie de 4% din produs.
    (4) Cheltuielile de valorificare se fixează în proporţie de 5% din produs. Dacă cheltuielile reale de valorificare sînt considerabil mai mari sau mai mici, atunci ele se fixează în cuantumul lor real. Dacă valorificarea cauzează aplicarea, în conformitate cu prevederile Codului fiscal, unui impozit asupra masei debitoare, cheltuielile de valorificare se vor mări cu suma acelui impozit.
    Articolul 130. Un alt mod de valorificare a bunurilor
    (1) Administratorul poate folosi, cu acordul creditorului garantat, un bun grevat cu o garanţie reală pe care trebuie să o valorifice pentru masa debitoare, dacă el poate compensa pierderea valorii acestuia la data intentării procesului de insolvabilitate prin plăţile făcute creditorilor chirografari. Obligaţia de a plăti compensaţia există doar în cazul în care, prin folosirea bunului, s-a cauzat o diminuare a valorii acestuia.
    (2) Administratorul poate să transforme, să unească sau să prelucreze bunul grevat cu o garanţie reală în măsura în care garantarea drepturilor creditorilor nu este lezată. Dacă bunul grevat este transmis creditorului, acesta este obligat să achite valoarea care face diferenţa dintre valoarea bunului anterior şi valoarea bunului rezultat din transformare, unire sau prelucrare.
    Articolul 131. Termenele de înaintare a creanţelor
    (1) Dacă creditorul are o creanţă faţă de debitor la data intentării procesului de insolvabilitate, îşi înaintează în scris creanţa, indiferent de tipul ei, instanţei de judecată. La creanţă se anexează copiile de pe documentele din care izvorăşte creanţa.
    (2) Creanţele pot fi înaintate în instanţa de judecată cel tîrziu la data aprobării de către instanţă a tabelului creanţelor.
    (3) Creditorii care îşi înaintează creanţa după expirarea termenului prevăzut la alin.(2), dar în toate cazurile nu mai tîrziu de data încetării procesului de insolvabilitate, pot pretinde la satisfacerea creanţelor doar conform art.141.
    (4) Prevederile prezentului articol se aplică şi faţă de creanţele întemeiate pe hotărîri judecătoreşti irevocabile sau pe titluri executorii.
    Articolul 132. Statutul juridic al cererii de înaintare
                            a creanţelor
    Cererea de înaintare a creanţelor are acelaşi regim juridic ca şi cererea de chemare în judecată, cu excepţiile stabilite la art.31.
    Articolul 133. Tabelul creanţelor
    Administratorul înregistrează într-un tabel special fiece creanţă înaintată, indicînd temeiul, valoarea şi rangul ei. Tabelul, la care se anexează documentele probatorii, se depune la dosar. Debitorul şi orice creditor are drept de acces la tabel pentru informare.
    Articolul 134. Şedinţa de validare a creanţelor
    În şedinţa de validare se examinează creanţele conform cuantumului şi rangului lor. Creanţele contestate de administrator, de debitor sau de un creditor chirografar se examinează în mod special.
    Articolul 135. Înaintarea tardivă a creanţelor
    (1) Dacă creanţa este depusă abia după şedinţa de validare, instanţa de judecată numeşte o şedinţă specială de validare pe costurile creditorilor întîrziaţi. Aceeaşi procedură se aplică şi în cazurile de înaintare şi mai tardivă a creanţelor. (2) Suplimentar la notificarea conform art.67 alin.(5), se face o invitaţie specială pentru creditorii chirografari care şi-au înaintat creanţele cu întîrziere, pentru administrator şi debitor.
    Articolul 136. Condiţiile şi efectele validării
    (1) O creanţă este considerată validată dacă în şedinţa de validare nu a fost contestată de administrator sau de un creditor chirografar ori dacă contestaţia ridicată a fost înlăturată. Contestaţia debitorului nu se poate opune validării creanţei.
    (2) Judecătorul instanţei de judecată înregistrează în tabelul creanţelor la rubrica fiecărei creanţe înaintate în ce măsură este validată conform valorii şi rangului ei, precum şi persoana care a contestat validarea. El va înregistra şi contestaţia debitorului. Menţiunile respective vor fi trecute pe cambii şi pe alte titluri de creanţe.
    (3) Înregistrarea în tabel are, pentru creanţele validate conform valorii şi rangului lor, efectul unei hotărîri definitive pentru administrator şi pentru toţi creditorii chirografari.
    Articolul 137. Creanţele contestate
    (1) Dacă o creanţă este contestată de administrator sau de unul dintre creditorii chirografari, creditorul poate aduce dovezi şi îşi poate exersa alte drepturi pentru a le contracara contestaţiile.
    (2) Dacă creanţa este întemeiată pe un titlu executoriu sau pe o hotărîre judecătorească definitivă, sarcina probei contrare aparţine celor care contestă.
    (3) Instanţa de judecată acordă creditorului a cărui creanţă este contestată sau contestatarului creanţei un extras, autentificat de instanţă, din tabelul creanţelor.
    (4) După soluţionarea contestaţiilor, validarea creanţelor are loc în cadrul şedinţelor speciale de validare.
    (5) Creditorii ale căror creanţe sînt validate nu sînt notificaţi. Despre faptul că nu vor fi notificaţi creditorii trebuie informaţi înaintea şedinţei de validare.
    Articolul 138. Efectele validării
    (1) Încheierea definitivă privind validarea creanţei sau încheierea prin care contestarea este declarată întemeiată este executorie pentru administrator şi pentru toţi creditorii chirografari. Încheierea constituie un temei de rectificare a tabelului. Creditorul poate cere rectificarea tabelului.
    (2) În cazul insolvabilităţii bancare, administratorul transmite lista creanţelor validate Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, care asigură garantarea depozitelor bancare potrivit Legii nr. 575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar.
    [Art.138 al.(2) introdus prin LP174-XV din 03.06.04, MO104/29.06.04 art.549]
    Articolul 139. Executarea creanţelor creditorilor
                            chirografari
    (1) Executarea creanţelor creditorilor chirografari poate începe doar după şedinţa generală de validare.
    (2) Distribuirea către creditorii chirografari se face în dependenţă de existenţa mijloacelor în masa debitoare. Creditorii de rang inferior nu vor fi luaţi în considerare la distribuirile intermediare.
    (3) Distribuirea este efectuată de administrator. Înaintea fiecărei distribuiri, administratorul trebuie să ceară acordul comitetului creditorilor.
    (4) Creanţele exprimate în valută străină vor fi plătite în monedă naţională (potrivit cursului oficial al leului moldovenesc valabil la data efectuării plăţii), precum şi în valută străină, în cazurile în care Legea nr. 62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea valutară permite efectuarea plăţilor şi transferurilor în valută străină.
    [Art.139 al.(4) în redacţia LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
    Articolul 140. Lista de distribuire
    Înaintea fiecărei distribuiri, administratorul depune în instanţa de judecată lista creanţelor care vor fi satisfăcute, indicînd sumele care urmează să fie plătite. Creditorii au acces la această listă.
    Articolul 141. Luarea în considerare a creanţelor
                           contestate
    (1) Creditorul a cărui creanţă nu a fost validată şi care nu are un titlu executoriu sau o hotărîre definitivă trebuie să aducă administratorului, în termen de 15 zile din data depunerii listei de distribuire în instanţă, dovada faptului că refuzul validării a fost contestat sau că procesul pendinte a fost preluat.
    (2) Dacă dovada consemnată la alin.(1) este prezentată administratorului în termen, partea din masa debitoare care ar acoperi creanţa este rezervată pentru distribuire, aceasta efectuîndu-se după ce litigiul va fi soluţionat.
    (3) Dacă dovada consemnată la alin.(1) nu este prezentată la timp, creanţa nu se ia în considerare la distribuire.
    Articolul 142. Luarea în considerare a creditorilor
                           garantaţi
    (1) Creditorul garantat trebuie să prezinte administratorului în termenul indicat la art.141 alin.(1) dovada faptului că creanţa lui nu a fost acoperită în întregime sau că a renunţat la garanţiile reale. Dacă dovada nu se face la timp, creanţele lui nu sînt luate în considerare la distribuire.
    (2) Dacă nu a valorificat bunul grevat cu o garanţie reală, administratorul trebuie să estimeze partea din creanţa creditorului garantat care nu va putea fi acoperită şi să rezerve, în mărimea acestei părţi, o cantitate din masa debitoare.
    Articolul 143. Luarea în considerare a creanţelor
                           condiţionate
    (1) Creanţa condiţionată trebuie luată în considerare la distribuire. Partea din masa debitoare care acoperă o asemenea creanţă se rezervă la distribuirea intermediară.
    (2) La distribuirea finală, creanţa condiţionată nu va fi luată în considerare în cazul în care condiţia executării ei rămîne atît de îndepărtată încît creanţa nu va avea nici o valoare la momentul distribuirii.
    Articolul 144. Modificările listei de distribuire
    (1) Creanţele luate în considerare la distribuirea intermediară care întrunesc condiţiile art.141 şi 142 sînt satisfăcute cu prioritate la următoarea distribuire, astfel încît să fie egalaţi creditorii lor de acelaşi rang.
    (2) Administratorul poate modifica lista de distribuire în decursul a 3 zile de după expirarea termenului prevăzut la art.142.
    Articolul 145. Contestarea listei de distribuire
    (1) În cazul distribuirii intermediare, contestaţiile creditorilor contra listei de distribuire se depun în instanţa de judecată în termen de 7 zile din data expirării termenului indicat la art.141.
    (2) Încheierea instanţei de judecată privind respingerea contestaţiei se aduce la cunoştinţă creditorului şi administratorului. Creditorul poate ataca încheierea cu recurs.
    (3) Încheierea instanţei de judecată privind rectificarea listei de distribuire este adusă la cunoştinţa creditorului şi a administratorului şi trebuie să fie accesibilă celorlalţi creditori chirografari pentru a lua cunoştinţă de ea. Administratorul şi creditorii chirografari pot ataca încheierea cu recurs.
    Articolul 146. Stabilirea cotei
    (1) La distribuirea intermediară, comitetul creditorilor stabileşte cota de distribuire la propunerea administratorului. Dacă nu este constituit un comitet al creditorilor, cota de distribuire o stabileşte administratorul.
    (2) Administratorul informează creditorii despre cota care urmează să le fie distribuită.
    Articolul 147. Şedinţa de distribuire finală
    (1) Pentru a aproba distribuirea finală, creditorii sînt convocaţi în ultima lor adunare. Instanţa de judecată numeşte data adunării creditorilor. Adunarea are drept scop:
    a) examinarea raportului final al administratorului;
    b) înaintarea contestaţiilor contra listei de distribuire finală;
    c) hotărîrea creditorilor cu privire la partea nevalorificată a masei debitoare.
    (2) Între data publicării anunţului despre adunarea de distribuire finală şi data acestei adunări se va stabili o perioadă de cel puţin 2 săptămîni şi de cel mult o lună.
    Articolul 148. Depunerea sumelor rezervate şi
                           distribuirea surplusului
    (1) Sumele care, la momentul distribuirii finale, sînt rezervate se depun/se transferă de administrator cu încuviinţarea instanţei de judecată, pe cheltuiala creditorului în a cărui favoare s-a făcut rezervarea, într-un loc potrivit sau pe contul “Mijloace intrate temporar în dispoziţia instanţei de judecată”.
    [Art.148 al.(1) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
    (2) Sumele distribuite şi neridicate de cei îndreptăţiţi pînă la finalizarea procesului de insolvabilitate vor fi depuse/ transferate pe contul “Mijloace intrate temporar în dispoziţia instanţei de judecată”.
    [Art.148 al.(2) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
    (3) Dacă, la distribuirea finală, creanţele tuturor creditorilor au fost satisfăcute în volum total, administratorul transmite surplusul către debitor. Dacă debitorul este persoană juridică, administratorul transmite fiecărui participant partea din surplus care i-ar fi revenit în cazul lichidării în afara procesului de insolvabilitate.
    Articolul 149. Restituirea sumelor obţinute nejustificat
    În cazul în care creanţa este bazată pe o fraudă, greşeală sau eroare substanţială, creditorii care au participat la orice distribuire rezultată dintr-o asemenea creanţă trebuie să restituie sumele obţinute, împreună cu rata de bază la operaţiunile de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei pentru perioada dintre data distribuirii şi data restituirii sumelor.
    Articolul 150. Încetarea procesului de insolvabilitate
    (1) După terminarea distribuirii finale, instanţa de judecată hotărăşte încetarea procesului de insolvabilitate.
    (2) Hotărîrea de încetare şi motivaţia acesteia vor fi publicate conform art.19. Art.45 se va aplica în modul corespunzător.
    (3) În două săptămîni de la data publicării, administratorul prezintă Registrului de stat al întreprinderilor şi Registrului de stat al organizaţiilor hotărîrea instanţei de judecată care serveşte drept temei pentru radierea debitorului din aceste registre. Din momentul radierii sale din Registrul de stat al întreprinderilor sau din Registrul de stat al organizaţiilor, debitorul este considerat lichidat.
    Articolul 151. Drepturile creditorilor chirografari după
                           încetarea procesului de insolvabilitate
    (1) După încetarea procesului de insolvabilitate, creditorii chirografari pot înainta fără restricţii creanţele lor faţă de debitor.
    (2) Creditorul chirografar ale cărui creanţe au fost validate şi nu au fost contestate de către debitor în şedinţa de validare poate să ceară, în măsura în care nu au fost satisfăcute în cadrul procesului de insolvabilitate, executarea lor silită în temeiul înregistrării în tabel ca în temeiul unui titlu executoriu. O creanţă necontestată este asimilată unei creanţe contestate a cărei contestare a fost respinsă de instanţa de judecată.
    Articolul 152. Distribuirea de după încetarea procesului
                           de insolvabilitate
    (1) În cazul cînd procesul de insolvabilitate a încetat, iar după adunarea de distribuire finală anumite sume rezervate au devenit libere, anumite sume plătite din masa debitoare au fost restituite din diverse motive ori au fost descoperite bunuri care aparţin masei debitoare, instanţa de judecată hotărăşte o distribuire suplimentară după încetarea procesului de insolvabilitate la cererea administratorului, a unui creditor chirografar sau din oficiu.
    (2) Încetarea procesului de insolvabilitate nu se opune hotărîrii privind distribuirea ulterioară. Dacă suma este mică sau valoarea bunului este neglijabilă, instanţa poate decide transmiterea acestora către debitor. Adoptarea hotărîrii de distribuire după încheierea procesului de insolvabilitate poate fi făcută dependentă de mărimea sumei de bani vărsată pentru acoperirea eventualelor cheltuieli de distribuire.
    (3) Încheierea de respingere a cererii de distribuire ulterioară trebuie notificată solicitantului. Încheierea poate fi atacată cu recurs de către solicitant.
    (4) Încheierea prin care s-a decis distribuirea ulterioară va fi notificată administratorului, debitorului şi creditorului (dacă ultimul a depus cerere). Încheierea poate fi atacată cu recurs de către debitor.
    (5) După dispunerea distribuirii ulterioare, administratorul distribuie, conform listei finale, produsul din realizarea bunului descoperit. Administratorul prezintă instanţei de judecată raportul cu privire la distribuirea masei debitoare.
    Articolul 153. Refuzul intentării procesului de insolvabilitate
                           în cazul insuficienţei masei debitoare
    (1) În cazul în care se constată că debitorul nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu permit acoperirea cheltuielilor procesului de insolvabilitate, instanţa de judecată respinge cererea introductivă şi hotărăşte lichidarea debitorului. Încheierea de respingere a cererii introductive poate fi contestată cu recurs. Respingerea cererii introductive nu va avea loc dacă se va depune o sumă de bani suficientă pentru achitarea cheltuielilor procesului de insolvabilitate.
    (2) Persoana care a achitat cheltuielile prevăzute la alin.(1) poate cere restituirea lor din contul persoanelor debitorului, recunoscute în modul stabilit drept culpabile de neîndeplinirea obligaţiei de depunere a cererii introductive, prevăzute la art.26.
    (3) În cazul respingerii cererii conform alin.(1), instanţa de judecată desemnează o comisie de lichidare sau un lichidator pentru lichidarea debitorului.
    (4) Comisia de lichidare (lichidatorul) întocmeşte bilanţul de lichidare a debitorului, concluzia despre lipsa masei debitoare şi le prezintă instanţei de judecată spre aprobare.
    (5) Instanţa de judecată aprobă bilanţul de lichidare şi adoptă o hotărîre de lichidare a debitorului, al cărei dispozitiv se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 10 zile din data adoptării. În acest caz, prevederile art.45 alin.(2) şi (3) se vor aplica în modul corespunzător.
    (6) După ce primeşte hotărîrea instanţei de judecată, Camera înregistrării de Stat radiază imediat debitorul din Registrul de stat al întreprinderilor sau din Registrul de stat al organizaţiilor la data emiterii hotărîrii.
    (7) Datele privind debitorii cărora nu li s-a intentat procese de insolvabilitate conform prevederilor alin.(1) se înscriu în registrul cauzelor de insolvabilitate prevăzut la art.223.
    Articolul 154. Încetarea procesului de insolvabilitate
                           din lipsa masei debitoare
    (1) Dacă, după intentarea procesului de insolvabilitate, se stabileşte că masa debitoare nu este suficientă pentru a acoperi cheltuielile procesului, instanţa de judecată trebuie să înceteze procesul. Dacă creditorii sau un terţ achită cheltuielile procesului de insolvabilitate, încetarea procesului nu se dispune. Art.153 alin.(2) se aplică în modul corespunzător.
    (2) Înainte de adoptarea hotărîrii de încetare, instanţa de judecată va audia adunarea creditorilor, administratorul şi creditorii masei.
    (3) Dacă există mijloace băneşti, administratorul trebuie să achite cheltuielile procesului de insolvabilitate, iar dintre acestea, în primul rînd spezele administrative, în dependenţă de mărimea lor. Administratorul nu este obligat să valorifice bunurile.
    (4) Lichidarea debitorului în temeiul alin.(1) are loc conform art.153 alin.(3)-(7).
    Articolul 155. Avizarea insuficienţei masei debitoare
    (1) Dacă cheltuielile procesului de insolvabilitate sînt acoperite, dar masa debitoare nu este suficientă pentru acoperirea altor obligaţii scadente ale masei (creanţele masei), administratorul este obligat să informeze instanţa de judecată despre insuficienţa masei. Administratorul are aceeaşi obligaţie în cazul în care este previzibil că masa să nu fie suficientă pentru acoperirea altor obligaţii ale sale la momentul scadenţei lor.
    (2) Instanţa de judecată trebuie să avizeze creditorii masei debitoare despre insuficienţa masei.
    (3) Obligaţiile administratorului privind administrarea şi valorificarea masei rămîn valabile şi după avizarea despre insuficienţa masei debitoare.
    Articolul 156. Satisfacerea creditorilor masei debitoare
    (1) În cazul prevăzut la art.155, administratorul trebuie să stingă obligaţiile masei debitoare conform următoarelor grade de prioritate, iar în cadrul aceluiaşi grad - proporţional sumei:
    1) cheltuielile procesului de insolvabilitate;
    2) obligaţiile masei debitoare, care rezultă din acţiunile administratorului după avizarea despre insuficienţa masei debitoare, inclusiv impozite, taxe şi alte obligaţii de plată care nu ţin de cheltuielile procesului;
    3) alte obligaţii ale masei.
    (2) În sensul alin.(1) pct.2), creanţe ale masei debitoare sînt:
    1) obligaţiile din contractele bilaterale, pe care administratorul a ales să le execute după ce a avizat cu privire la insuficienţa masei;
    2) obligaţiile dintr-un raport cu executare succesivă, în măsura în care administratorul a acceptat, după ce a făcut public avizul despre insuficienţa masei debitoare, să efectueze o contraprestaţie pentru această masă.
    Articolul 157. Încetarea procesului după anunţarea
                           insuficienţei masei insolvabilităţii
    (1) Imediat după ce administratorul a distribuit masa debitoare în conformitate cu art.156, instanţa încetează procesul de insolvabilitate.
    (2) După ce a emis avizul despre insuficienţa masei debitoare, administratorul prezintă o dare de seamă cu privire la activitatea sa.
    (3) Dacă sînt descoperite bunuri ale masei debitoare după încetarea procesului de insolvabilitate, instanţa decide, din oficiu sau la cererea administratorului ori a unui creditor al masei, asupra distribuirii suplimentare. Art.153 alin.(2)-(5) se vor aplica în modul corespunzător.
    Articolul 158. Încetarea procesului de insolvabilitate
                           din lipsa temeiului de insolvabilitate
    Procesul de insolvabilitate va înceta la cererea debitorului dacă acesta garantează că, după încetarea procesului, nu va fi în stare de insolvabilitate sau de supraîndatorare (în situaţia cînd ultima a servit ca temei pentru intentarea procesului). Cererea de încetare a procesului este admisă dacă lipsa temeiului de insolvabilitate este probată.
    Articolul 159. Încetarea procesului de insolvabilitate
                           cu acordul creditorilor
    (1) Procesul de insolvabilitate încetează la cererea debitorului dacă acesta, după expirarea termenului de înaintare a creanţelor, dispune de aprobarea tuturor creditorilor chirografari care au înaintat creanţe. În ceea ce priveşte aprobarea sau garantarea creditorilor a căror creanţe sînt contestate de către debitor sau de administrator, precum şi a creditorilor garantaţi, hotărăşte instanţa de judecată, la propria latitudine.
    (2) Procesul de insolvabilitate poate înceta la cererea debitorului pînă la expirarea termenului de înaintare a creanţelor dacă nu sînt cunoscuţi alţi creditori care şi-au dat expres acordul.
    Articolul 160. Procedura încetării procesului de
                            insolvabilitate
    (1) Cererea de încetare a procesului de insolvabilitate conform art.158 şi 159 va fi adusă la cunoştinţa creditorilor şi depusă la dosar pentru accesul liber al creditorilor. Contra unei astfel de cereri, creditorii chirografari pot face opoziţie în scris.
    (2) Instanţa de judecată adoptă hotărîrea privind încetarea procesului după audierea solicitantului, a administratorului şi comitetului creditorilor dacă un asemenea comitet a fost desemnat. În cazul opoziţiei, va fi audiat şi creditorul care a înaintat opoziţia.
    (3) În caz de încetare a procesului de insolvabilitate, administratorul trebuie să achite creanţele necontestate ale creditorilor masei debitoare şi să depună garanţie pentru cele contestate.
    Articolul 161. Publicarea hotărîrii de încetare
    (1) Hotărîrea prin care procesul de insolvabilitate încetează conform art.154, 157, 158 şi 159, inclusiv temeiul încetării, se dă publicităţii conform art.19. Debitorul, administratorul şi membrii comitetului creditorilor se notifică cu privire la data încetării.
    (2) O dată cu încetarea procesului în baza art.158 şi 159, debitorul îşi redobîndeşte dreptul de a dispune liber de bunurile masei. Art.151 şi 152 se aplică în modul corespunzător.
    Articolul 162. Recursul
    (1) Dacă procesul de insolvabilitate încetează conform art.154, 158 şi 159, dreptul la recurs îl are fiecare creditor chirografar, iar în cazul art.154 – şi debitorul.
    (2) Dacă cererea debitorului, specificată la art.158 sau 159, este respinsă, recursul poate fi înaintat de către debitor.
    Articolul 163. Noţiune
    Satisfacerea creanţelor creditorilor garantaţi şi chirografari, valorificarea şi distribuirea masei debitoare între participanţii la procesul de insolvabilitate, responsabilitatea debitorului după încheierea procesului de insolvabilitate pot fi reglementate printr-un plan, ale cărui principii pot să difere de dispoziţiile prezentei legi.
    Articolul 164. Aplicarea procedurii planului
    (1) Procedura planului se aplică de instanţa de judecată în temeiul hotărîrii adunării creditorilor.
    (2) Durata procedurii planului se stabileşte în baza hotărîrii adunării creditorilor şi nu poate depăşi 3 ani. În cazul cînd debitorul este de importanţă vitală pentru economia naţională, prin hotărăre de Guvern, durata procedurii planului poate fi stabilită pe un termen de pînă la 5 ani.
    [Art.164 al.(2) modificat prin LP298-XVI din 25.12.08, MO12-15/27.01.09 art.30]
    [Art.164 al.(2) introdus prin LP573-XV din 26.12.03, MO56-60/09.04.04 art.320]
    (2¹) În cazul în care termenul de 5 ani nu a fost suficient pentru finalizarea procedurii planului, iar lichidarea debitorului ar putea avea un impact negativ asupra economiei naţionale, acest termen se poate prelungi, prin hotărîre de Guvern, pînă la 5 ani.
    [Art.164 al.(2¹) modificat prin LP4 din 15.01.12, MO21-24/27.01.12 art.68]
    [Art.164 al.(2¹) introdus prin LP298-XVI din 25.12.08, MO12-15/27.01.09 art.30]
    (3) Instanţa de judecată nu va admite aplicarea procedurii planului dacă:
    a) este evident că planul propus de către debitor nu va fi aprobat de creditori sau nu va putea fi confirmat de instanţa de judecată;
    b) este evident că creanţele creditorilor, conform părţii organizatorice a planului depus de către debitor, nu pot fi executate;
    c) nu au fost respectate prevederile ce ţin de dreptul de a depune planul şi cerinţele faţă de conţinutul unui plan şi persoana care a depus planul nu le poate înlătura sau nu le înlătură în termenul rezonabil stabilit de instanţa de judecată.
    (4) Încheierea instanţei de judecată privind aplicarea procedurii planului sau neadmiterea aplicării procedurii planului poate fi atacată cu recurs de persoana care a depus planul sau de creditori.
    Articolul 164¹. Efectele aplicării procedurii planului
    (1) În cazul în care planul prevede redresarea solvabilităţii debitorului, prin încheierea instanţei de judecată, se instituie moratoriu asupra executării obligaţiilor pecuniare ale creditorilor şi a obligaţiilor fiscale pe un termen de pînă la 180 de zile, cu excepţiile stabilite de prezenta lege.
    (2) Moratoriul se aplică creanţelor a căror scadenţă a survenit pînă la data aplicării procedurii planului.
    (3) Moratoriul privind satisfacerea creanţelor creditorilor nu se aplică creanţelor privind plata salariilor, pensiilor alimentare, creanţelor privind recuperarea prejudiciilor cauzate sănătăţii angajaţilor sau creanţelor în legătură cu decesul acestora, precum şi creanţelor pecuniare şi fiscale a căror scadenţă a survenit în perioada de după aplicarea procedurii planului.
    (4) Pe perioada acţiunii moratoriului, prevederile art.90 se aplică în mod corespunzător.
    [Art.164¹ introdus prin LP573-XV din 26.12.03, MO56-60/09.04.04 art.320]
    Articolul 165. Folosirea sintagmei
    Din data aplicării procedurii planului, în denumirea oficială a debitorului se foloseşte sintagma “în procedura planului” sau “care se află în procedura planului”.
    Articolul 166. Drepturile şi obligaţiile administratorului
    În cadrul procedurii planului, prevederile art.73-82 privind modalitatea desemnării, destituirii şi demisiei administratorului, privind drepturile şi obligaţiile acestuia se aplică în modul corespunzător.
    Articolul 167. Declararea creanţelor şi ordinea
                           de executare
    (1) În cadrul procedurii planului, declararea, contestarea şi validarea creanţelor creditorilor se efectuează conform prevederilor capitolului III.
    (2) Dacă planul specifică alte condiţii, partea organizatorică a planului va cuprinde restricţiile şi reglementările pentru fiecare clasă de creditori.
    Articolul 168. Dreptul de a propune planul
    (1) Sînt îndreptăţiţi să depună planul în instanţa de judecată administratorul şi debitorul.
    (2) Planul poate fi depus de către debitor o dată cu cererea introductivă sau cu referinţa la cererea introductivă a creditorilor, ori într-o cerere expresă adresată instanţei de judecată pînă la şedinţa de distribuire.
    (3) Administratorul elaborează un plan doar la cererea adunării creditorilor şi îl depune în instanţa de judecată într-un termen rezonabil. La elaborarea planului pot contribui comitetul creditorilor, dacă este format, reprezentanţii angajaţilor şi debitorul.
    (4) În cazul cînd planul nu este prezentat în termen de 90 de zile în instanţa de judecată, aceasta poate decide lichidarea debitorului. Instanţa de judecată poate prelungi, la cererea administratorului sau a debitorului, termenul de prezentare a planului, dar nu mai mult decît cu 30 de zile.
    Articolul 169. Structura planului
    (1) Planul este compus din partea descriptivă şi partea organizatorică.
    (2) În partea descriptivă se includ măsurile întreprinse după intentarea procesului de insolvabilitate sau care urmează a fi aplicate în scopul instituirii, prin procedura planului, a unei modalităţi de realizare a drepturilor participanţilor. Această parte poate cuprinde şi date despre temeiurile, oportunitatea şi consecinţele aplicării planului, necesare şi importante pentru ca creditorii să decidă asupra planului şi ca instanţa de judecată să aprobe planul.
    (3) În partea organizatorică se stabileşte modalitatea de modificare, prin intermediul planului, a statutului juridic al participanţilor la procesul de insolvabilitate.
    Articolul 170. Conţinutul planului
    (1) Planul poate să prevadă:
    a) redresarea (restabilirea solvabilităţii) şi continuarea activităţii debitorului;
    b) lichidarea patrimoniului întreprinderii;
    c) transmiterea întreprinderii sau a unei părţi din ea către un alt titular.
    (2) În cazul cînd debitorul urmează să-şi continue activitatea, planul specifică modalităţile de achitare a datoriilor debitorului, perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului.
    (3) Proiectul planului va prevedea în mod expres:
    a) măsurile de stingere sau compensare în alt mod a creanţelor creditorilor, eventualele garanţii acordate fiecărei clase de creditori, indicarea claselor de creditori ale căror creanţe vor fi plătite în întregime sau nu vor fi defavorizate în alt mod prin plan;
    b) despăgubirile ce urmează a fi oferite tuturor claselor de creditori în comparaţie cu ceea ce ar primi prin distribuire în cazul lichidării;
    c) modul şi persoana căreia vor putea fi vîndute – parţial sau total, separat sau în bloc – bunurile debitorului, efectele obţinute prin aceasta, mai ales în ceea ce priveşte continuarea utilizării unor părţi din întreprinderea debitorului, folosirea salariaţilor şi satisfacerea creditorilor, precum şi proiectele financiare pe care se întemeiază posibilitatea de realizare a planului.
    (4) Transmiterea întreprinderii sau unei părţi din ea către un nou titular are loc în baza unui contract de vînzare-cumpărare sau de arendă. În acest caz, noului proprietar sau arendaş i se transmit şi obligaţiile debitorului.
    Articolul 171. Gruparea creditorilor în clase
    (1) La determinarea drepturilor participanţilor în cadrul aplicării procedurii planului, dacă creditorilor li se oferă o reglementare juridică diferită, ei trebuie să fie grupaţi în clase.
    (2) Trebuie să fie făcută o diferenţiere între:
    a) creditorii cu creanţe garantate;
    b) creditorii chirografari, cu excepţia creditorilor de rang inferior;
    c) creditorii chirografari de rang inferior.
    (3) Din numărul creditorilor care au acelaşi regim juridic pot fi organizate clase de creditori cu interese economice similare. În acest caz, planul va conţine criteriile de diferenţiere a acestor clase. Astfel, angajaţii debitorului pot constitui o clasă separată dacă ei participă la proces în calitate de creditori chirografari şi dacă cuantumul creanţelor lor nu este considerat ca fiind neînsemnat. Creditorii cu creanţe mici pot fi organizaţi, de asemenea, în clase separate.
    Articolul 172. Drepturile creditorilor în cadrul
                           aceleiaşi clase
    (1) În cadrul clasei, creditorii au aceleaşi drepturi.
    (2) Cu acordul tuturor creditorilor dintr-o clasă, unii creditori pot fi trataţi în mod diferit. În acest caz, la plan se va anexa acordul fiecărui creditor corespunzător din această clasă.
    (3) Orice înţelegere a administratorului, debitorului sau a altor persoane cu unii creditori prin care ei vor fi favorizaţi pentru comportarea lor în cadrul votării sau pentru alte acţiuni din cadrul procesului de insolvabilitate neprevăzute de plan este nulă.
    Articolul 173. Dreptul creditorilor garantaţi
    (1) Nu pot fi atinse drepturile creditorilor garantaţi de a-şi valorifica creanţele din contul bunurilor asupra cărora se extind garanţiile lor, dacă planul nu stabileşte altfel.
    (2) Dacă planul prevede o altă reglementare, în partea organizatorică a planului, creditorilor garantaţi trebuie să li se indice cota reducerii creanţelor lor, perioada pentru care a fost amînată executarea creanţelor sau alte reglementări la care pot fi supuse acele creanţe.
    Articolul 174. Drepturile creditorilor chirografari
    Pentru creditorii care nu sînt menţionaţi la art.172, în partea organizatorică a planului se va consemna cota reducerii creanţelor lor, perioada pentru care a fost amînată executarea creanţelor, modul garantării lor sau alte reglementări la care pot fi supuse creanţele lor.
    Articolul 175. Tabloul patrimoniului
    Dacă satisfacerea creanţelor creditorilor urmează să fie efectuată din veniturile întreprinderii, administrată în continuare de către debitor sau de o terţă persoană, la plan se va anexa un tablou al patrimoniului, în care, în cazul confirmării lui, se va indica valoarea bunurilor şi obligaţiilor debitorului. Suplimentar, se va specifica cuantumul eventualelor cheltuieli şi venituri, din perioada de satisfacere a creanţelor creditorilor, în a căror consecutivitate urmează să fie restabilită solvabilitatea întreprinderii în cadrul executării planului.
    Articolul 176. Suspendarea valorificării şi distribuirii
                            masei debitoare
    (1) În cazul în care procedura planului realizat prin continuarea valorificării şi distribuirii masei debitoare poate prejudicia această masă, instanţa de judecată, la solicitarea debitorului sau a administratorului, poate dispune suspendarea valorificării şi distribuirii.
    (2) Instanţa de judecată nu va admite cererea de suspendare sau va dispune încetarea valorificării şi distribuirii masei debitoare în măsura în care există pericolul unor prejudicii considerabile pentru această masă sau dacă administratorul, avînd acordul comitetului creditorilor sau al adunării creditorilor, solicită continuarea valorificării şi distribuirii.
    Articolul 177. Referinţa şi opinia asupra planului
    (1) În scopul obţinerii unei referinţe asupra planului, instanţa de judecată dispune expedierea lui:
    a) comitetului creditorilor, dacă a fost constituit;
    b) debitorului, dacă planul a fost depus de administrator;
    c) administratorului, dacă planul a fost depus de către debitor.
    (2) Instanţa de judecată poate solicita opinia asupra planului şi ministerului sau altei autorităţi administrative centrale de resort.
    [Art.177 al.(2) modificat prin LP223-XVI din 14.07.06, MO126-130/11.08.06 art.617]
    (3) Termenul de prezentare a referinţelor şi opiniilor asupra planului este stabilit de instanţa de judecată.
    Articolul 178. Păstrarea planului
Planul cu toate anexele, documentele justificative şi opiniile asupra lui se păstrează în instanţa de judecată, unde participanţii la proces pot lua cunoştinţă de el.
    Articolul 179. Adunarea creditorilor în care se
                           examinează şi se votează planul
    (1) Într-un termen de cel mult 30 de zile din data depunerii planului, instanţa de judecată convoacă adunarea creditorilor pentru examinarea planului, determinarea dreptului de vot al creditorilor şi votarea planului.
    (2) Despre depunerea planului, conţinutul lui, data adunării de examinare şi votare a planului instanţa de judecată notifică participanţii la procesul de insolvabilitate conform art.19.
    (3) Instanţa de judecată notifică suplimentar în mod individual creditorii care şi-au înaintat creanţele, creditorii garantaţi, administratorul şi debitorul. Împreună cu notificarea, se expediază o copie de pe planul depus sau un extras din el prezentat de persoana care a elaborat planul.
    Articolul 180. Adunarea specială de votare
                           a planului
    (1) Adunarea creditorilor de examinare a planului, de determinare a dreptului de vot al creditorilor şi de votare a planului nu poate avea loc înaintea adunării de validare a creanţelor. Aceste chestiuni pot fi examinate în cadrul unei singure adunări.
    (2) Instanţa de judecată poate dispune ca planul să fie supus votului într-o adunare specială. În acest caz, adunarea va fi convocată în cel mult 30 de zile din data adunării de examinare a planului.
    (3) Persoanele care au depus planul îl pot modifica după adunarea la care a fost examinat. Modificările propuse pot fi supuse votului în cadrul aceleiaşi adunări.
    (4) În cazul existenţei mai multor planuri, acestea vor fi supuse votării în cadrul aceleiaşi adunări.
    Articolul 181. Dreptul de vot
    (1) Numai creditorii ale căror creanţe au fost validate de instanţa de judecată sînt în drept să voteze planul. Art.69 se aplică în modul corespunzător.
    (2) Creditorii ale căror creanţe sînt defavorizate prin plan au drept de vot.
    (3) Dacă planul cuprinde şi reglementarea juridică a creanţelor creditorilor garantaţi, dreptul de vot al acestora urmează să fie stabilit individual la adunare. Au drept de vot creditorii ale căror creanţe garantate nu sînt contestate de administrator, de alţi creditori garantaţi sau de creditorii chirografari. În cazul creanţelor litigioase condiţionate sau neajunse la scadenţă, se aplică corespunzător prevederile art.56.
    (4) Administratorul, în baza tabelei creanţelor creditorilor, întocmeşte şi prezintă instanţei de judecată o listă a creditorilor care au dreptul de a participa la votarea planului.
    Articolul 182. Acceptarea planului
    (1) Fiecare clasă de creditori cu drept de vot votează planul separat.
    (2) Planul se consideră acceptat de către o clasă de creditori dacă în cadrul ei planul a fost votat de majoritatea deţinătorilor exprimată prin valoarea creanţelor şi de majoritatea creditorilor acestei clase.
    Articolul 183. Interzicerea obstrucţiei
    Se consideră acceptat planul în cadrul unei clase de creditori chiar şi fără votul majorităţii dacă:
    a) creditorii acestei clase nu sînt defavorizaţi prin plan în comparaţie cu situaţia în care s-ar fi aflat în lipsa lui;
    b) majoritatea claselor de creditori participante la votare au acceptat planul în modul corespunzător.
    Articolul 184. Acceptarea planului de către debitor
    (1) Dacă debitorul nu a înaintat obiecţii asupra planului pînă la adunarea de confirmare, se consideră că el l-a acceptat.
    (2) Obiecţiile debitorului asupra planului nu sînt luate în considerare dacă:
    a) debitorul nu este defavorizat de plan în comparaţie cu situaţia în care s-ar fi aflat în lipsa lui;
    b) în cadrul valorificării şi distribuirii masei debitoare, creanţele creditorilor urmează a fi satisfăcute în mărimea declarată.
    Articolul 185. Confirmarea planului
    (1) După acceptare de către creditori şi debitor, planul trebuie să fie confirmat de instanţa de judecată.
    (2) Pînă la confirmarea planului, instanţa de judecată audiază administratorul, comitetul creditorilor (dacă a fost desemnat) şi debitorul.
    (3) O dată cu confirmarea planului, instanţa de judecată poate impune debitorului unele condiţii sau restricţii, concordate cu planul confirmat, pentru desfăşurarea activităţii.
    Articolul 186. Refuzul confirmării planului
    (1) Instanţa de judecată poate să nu confirme planul dacă:
    a) a fost ignorată o condiţie esenţială ce ţine de conţinutul planului, de ordinea realizării planului, precum şi de modalitatea de acceptare a planului de către creditori şi debitor, iar această încălcare nu poate fi înlăturată; sau
    b) planul a fost acceptat cu rea-credinţă, în special prin favorizarea unuia dintre creditori.
    (2) Planul nu este confirmat şi în cazul în care creditorul îşi depune obiecţiile în instanţa de judecată cel tîrziu pînă la data adunării de votare a planului. Drept temei pentru asemenea obiecţii poate fi defavorizarea creditorului prin plan în comparaţie cu situaţia în care s-ar fi aflat în lipsa lui. În astfel de cazuri, sarcina probelor revine creditorului.
    Articolul 187. Hotărîrea de confirmare a planului
    În cazul confirmării planului, instanţa de judecată, în notificarea consemnată la art.19, informează creditorii care şi-au declarat creanţele şi creditorii garantaţi despre confirmare, anexînd planul sau un extras din plan.
    Articolul 188. Exercitarea căilor de atac
    Hotărîrea instanţei de judecată privind confirmarea planului sau privind respingerea confirmării planului poate fi atacată cu recurs de creditori şi debitor.
    Articolul 189. Efectele confirmării planului
    (1) După confirmarea planului, activitatea debitorului se reorganizează în modul corespunzător. Creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sînt modificate conform prevederilor planului.
    (2) Debitorul este obligat să efectueze fără întîrziere schimbările de structură preconizate în plan.
    (3) În cazul unei executări silite, planul confirmat se va considera drept o hotărîre definitivă împotriva debitorului. Această prevedere se aplică şi în cazul executării silite împotriva unei terţe persoane care şi-a asumat, de rînd cu debitorul, obligaţia executării necondiţionate a planului.
    Articolul 190. Stipulaţii de repunere în drepturi
    (1) În cazul în care, conform planului, executarea creanţelor creditorilor chirografari a fost amînată sau debitorul a fost scutit parţial de executarea unei astfel de creanţe, clauza respectivă a planului îşi pierde valabilitatea pentru creditorul în a cărui privinţă debitorul a încălcat substanţial prevederile ce ţin de executarea planului. Se consideră o încălcare substanţială neexecutarea de către debitor a creanţei scadente după ce a fost notificat în prealabil şi i s-a acordat un termen suplimentar de executare, care nu va fi mai mic de 15 zile.
    (2) În cazul în care, pînă la definitivarea realizării planului, împotriva debitorului a fost intentat un nou proces de insolvabilitate, clauzele planului privind amînarea executării sau scutirile de la executarea obligaţiilor îşi pierd valabilitatea în privinţa tuturor creditorilor, dacă planul nu stabileşte altfel.
    Articolul 191. Încetarea procesului de insolvabilitate
    (1) După ce hotărîrea de confirmare a planului devine definitivă, instanţa de judecată dispune, printr-o hotărîre, încetarea procesului de insolvabilitate şi continuă procedura planului.
    (2) Dispozitivul hotărîrii privind încetarea procesului de insolvabilitate se publică în conformitate cu art.19 şi se notifică în mod individual debitorului, administratorului şi membrilor comitetului creditorilor.
    Articolul 192. Efectele încetării procesului de insolvabilitate
    (1) Din momentul adoptării hotărîrii de încetare a procesului de insolvabilitate şi de continuare a procedurii planului, debitorul reintră în dreptul de administrare a masei debitoare. Administratorul îşi exercită atribuţiile în conformitate cu prevederile art.193 şi 194.
    (2) Dispoziţiile privind supravegherea realizării planului nu sînt afectate de încetarea procesului de insolvabilitate.
    (3) Administratorul poate continua procesele pendinte referitor la examinarea contestărilor depuse în cadrul procesului de insolvabilitate dacă acest aspect este prevăzut în plan. Cheltuielile de judecată vor fi suportate de către debitor dacă planul nu specifică altfel.
    Articolul 193. Supravegherea realizării planului
    (1) În partea organizatorică, planul poate reglementa supravegherea realizării sale. Supravegherea în acest caz se limitează la executarea de către debitor a obligaţiilor specificate prin plan.
    (2) Planul poate stabili extinderea supravegherii asupra executării obligaţiilor pe care le-a transmis unei societăţi, constituite, după intentarea procesului de insolvabilitate, special pentru a prelua bunurile şi obligaţiile spre administrare (societate absorbantă).
    (3) Atribuţiile de supraveghere ţin de competenţa administratorului. În legătură cu aceasta, atribuţiile administratorului şi ale membrilor comitetului creditorilor, precum şi supravegherea din partea instanţei judecătoreşti continuă. Prevederile art.36 se aplică corespunzător.
    (4) Administratorul va prezenta trimestrial comitetului creditorilor (dacă a fost constituit) şi instanţei judecătoreşti rapoarte asupra situaţiei financiare şi tabloului patrimonial al debitorului, inclusiv perspectivele de realizare a planului. Prezentarea acestor rapoarte nu afectează dreptul comitetului creditorilor şi al instanţei judecătoreşti de a solicita în orice moment informaţii suplimentare şi rapoarte pentru o perioadă mai scurtă.
    (5) Creditorii de stat, în comun cu administratorul şi ministerul de ramură ori autoritatea administrativă centrală respectivă, în anumite cazuri, în funcţie de importanţa vitală a debitorului pentru economia naţională, sînt în drept să solicite Guvernului şi Parlamentului scutirea parţială sau totală a debitorului de plata penalităţilor, altor sancţiuni la bugetul public naţional şi a plăţilor aferente (dobînda, comisionul de angajament, fondul de risc şi penalitatea) sumelor dezafectate din bugetul de stat întru onorarea garanţiilor de stat, precum şi a plăţilor aferente creditelor recreditate de către Ministerul Finanţelor agenţilor economici din surse externe şi interne, care sînt incluse în tabelul creanţelor şi sînt confirmate de instanţa de judecată, cu condiţia onorării de către debitor a măsurilor prevăzute în plan.
    [Art.193 al.(5) în redacţia LP231-XVI din 02.11.07, MO180-183/23.11.07 art.693]
    [Art.193 al.(5) introdus prin LP573-XV din 26.12.03, MO56-60/09.04.04 art.320]
    (6) Dacă se constată că debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile a căror executare este supravegheată sau se constată că executarea lor este imposibilă, administratorul informează imediat despre aceasta comitetul creditorilor şi instanţa judecătorească. În cazul în care comitetul creditorilor nu a fost desemnat, administratorul informează creditorii menţionaţi în plan.
    Articolul 194. Acordul administratorului la încheierea
                           de contracte
    Planul poate să prevadă ca, în perioada de activitate a debitorului sub supraveghere, anumite contracte ale acestuia sau ale societăţii absorbante să fie valabile doar după obţinerea acordului administratorului.
    Articolul 195. Limitele de creditare a debitorului
    (1) Planul poate conţine prevederi referitoare la prioritatea creditorilor în executarea obligaţiilor născute din contractele de împrumut şi din cele de creditare acordate debitorului sau societăţii absorbante în perioada de supraveghere sau în executarea creanţelor creditorilor masei a căror executare a fost suspendată în perioada supravegherii. În acest caz, suma totală a creditelor nu va depăşi valoarea bunurilor debitorului menţionate în tabelul patrimoniului întocmit conform art.175.
    (2) Prevederile alin.(1) se aplică doar creditorilor în măsura în care suma creditului, a dobînzii şi a cheltuielilor se include în limitele de creditare şi doar în cazul cînd această creditare a avut loc cu acordul administratorului.
    Articolul 196. Notificarea despre supravegherea
                           realizării planului
     (1) Dacă realizarea planului este supravegheată, instanţa de judecată notifică acest fapt o dată cu publicarea dispozitivului hotărîrii privind încetarea procesului de insolvabilitate conform art.19.
    (2) Notificarea se efectuează şi în cazul:
    a) extinderii supravegherii asupra activităţii societăţii absorbante;
    b) aplicării prevederilor art.194 referitor la contractele pentru a căror încheiere este necesar acordul administratorului;
    c) stabilirii limitei de creditare prevăzute la art.195.
    (3) În cazurile prevăzute la alin.(2), prevederile art.45 se aplică în mod corespunzător.
    Articolul 197. Încetarea supravegherii
    (1) Instanţa de judecată dispune încetarea supravegherii în cazul:
    a) executării sau asigurării executării creanţelor supravegheate;
    b) expirării termenului procedurii planului.
    [Art.197 al.(1), lit.b) în redacţia LP298-XVI din 25.12.08, MO12-15/27.01.09 art.30]
    (2) Despre încetarea supravegherii, instanţa de judecată dispune notificarea conform art.19.
    Articolul 198. Cheltuielile de supraveghere
    Cheltuielile de supraveghere le suportă debitorul. În cazul cînd executarea obligaţiilor este transmisă societăţii absorbante, ultima va suporta şi cheltuielile de supraveghere.
    Articolul 199. Cererea de lichidare în cazul
                            nerealizării planului
    (1) Dacă, pe parcursul derulării procedurii planului, debitorul nu respectă prevederile lui sau planul nu este realizat în termen, fiecare creditor poate înainta o nouă cerere introductivă, care va avea ca efect lichidarea patrimoniului debitorului fără a mai fi necesară dovada insolvabilităţii lui. În acest caz, modificările creanţelor şi a drepturilor părţilor, operate conform planului pînă la data înaintării unei asemenea cereri, vor fi luate în considerare în cadrul lichidării.
    (2) Dacă, în baza raportului administratorului, se constată că cel puţin două treimi din datoriile debitorului, stabilite conform planului, au fost achitate, instanţa de judecată este în drept să respingă noua cerere introductivă, depusă de creditori conform alin.(1), iar dacă, la acel moment, termenul de derulare a procedurii planului a expirat, să decidă prelungirea acestui termen cu cel mult un an, cu excepţia debitorilor pentru care termenul procedurii planului este stabilit prin horărîre de Guvern.
    [Art.199 al.(2) modificat prin LP298-XVI din 25.12.08, MO12-15/27.01.09 art.30]
    (3) Încheierea instanţei de judecată cu privire la respingerea unei noi cereri introductive poate fi atacată cu recurs.
    (4) Respingerea recursului nu exclude posibilitatea înaintării ulterioare de către creditori a unei cereri introductive dacă aceştia consideră continuarea procedurii planului ca o cauză a pierderii averii debitorului, afectînd interesele creditorilor.
    (5) Dacă respinge noua cerere introductivă, instanţa de judecată este în drept să impună anumite modificări în plan, ţinînd cont de propunerile creditorilor sau ale administratorului.
    Articolul 200. Tipurile descalificării
    În cazul în care se va constata că debitorul persoană fizică a contribuit din culpă sau din neglijenţă la survenirea propriei insolvabilităţi, prin hotărîre a instanţei de judecată privind încetarea procesului de insolvabilitate persoana respectivă poate fi privată de dreptul:
    a) de a fi aleasă sau desemnată într-o funcţie publică sau să continuie să deţină o asemenea funcţie;
    b) de a activa în calitate de administrator în procesele de insolvabilitate sau de lichidator;
    c) de a fi membru al unui organ de conducere sau de control într-o societate comercială.
    Articolul 201. Aplicarea descalificării
    (1) Instanţa de judecată aplică descalificările conform art.200 şi în cazul în care o persoană a fost director, membru al comitetului de conducere al unei societăţi comerciale ajunsă insolvabilă în perioada în care exercita această funcţie sau într-o perioadă de 6 luni după încetarea exercitării acestei funcţii.
    (2) Perioada minimă de descalificare este de 12 luni, iar cea maximă de 5 ani.
    (3) Efectele descalificării încetează în mod automat din data expirării perioadei de descalificare stabilite în hotărîrea de descalificare.
    (4) Prevederile prezentului articol se aplică în modul corespunzător atît faţă de cetăţenii Republicii Moldova, precum şi faţă de cetăţenii străini şi apatrizi în funcţie de statutul lor juridic pe teritoriul Republicii Moldova.
    Articolul 202. Degrevarea debitorului persoană fizică
    (1) După terminarea achitării cu creditorii enumeraţi la art.54, debitorul persoană fizică este degrevat de executarea ulterioară a creanţelor creditorilor, cu excepţia celor prevăzute la alin.(2).
    (2) Creanţele creditorilor de recuperare a pensiei alimentare, a prejudiciilor cauzate sănătăţii, precum şi alte creanţe personale care nu au fost înaintate, nu au fost satisfăcute sau au fost satisfăcute parţial în cadrul procesului de insolvabilitate îşi păstrează valabilitatea şi după încetarea procesului de insolvabilitate şi pot fi înaintate integral sau, respectiv, în partea nesatisfăcută.
    (3) În cazul în care se va constata că debitorul persoană fizică a tăinuit de la executare sau a transmis ilegal anumite bunuri ale sale unor terţi, creditorul a cărui creanţă nu a fost satisfăcută în cadrul procesului de insolvabilitate poate cere executarea creanţei sale din contul acestor bunuri şi după încetarea procesului.

    [Capitolul IX exclus prin LP27-XVII din 15.06.09, MO104/19.06.09 art.277]
    Articolul 207. Valorificarea bunurilor întreprinderilor agricole
    (1) La vînzarea bunurilor imobile, care sînt destinate producerii şi/sau prelucrării produselor agricole şi care aparţin întreprinderii agricole împotriva căreia s-a intentat un proces de insolvabilitate în conformitate cu prezenta lege, de dreptul de preemţiune beneficiază, în cazul egalităţii ofertelor de cumpărare a acestor bunuri imobile, unităţile agricole învecinate cu întreprinderea agricolă în stare de insolvabilitate.
    (2) Vînzarea terenurilor cu destinaţie agricolă ale debitorului în stare de insolvabilitate se efectuează în modul stabilit de legislaţia funciară.
    Articolul 208. Considerarea caracterului sezonier
    La intentarea procesului de insolvabilitate unei întreprinderi agricole, precum şi pe parcursul procesului, instanţa de judecată şi administratorul vor ţine cont de caracterul sezonier al producţiei agricole şi de dependenţa acesteia de factorii naturali şi climatici, precum şi de posibilitatea satisfacerii creanţelor creditorilor din contul veniturilor care pot fi obţinute de întreprinderea agricolă pînă la şi după încheierea perioadei de lucrări agricole.
    Articolul 209. Particularităţile intentării procesului de
                            insolvabilitate gospodăriei ţărăneşti
                            (de fermier)
    (1) Cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate gospodăriei ţărăneşti (de fermier) poate fi înaintată de conducătorul gospodăriei doar cu acordul scris al tuturor membrilor ei.
    (2) Pe lîngă documentele prevăzute la art.29, conducătorul gospodăriei ţărăneşti (de fermier) anexează la cererea introductivă documente privind:
    a) componenţa şi valoarea patrimoniului gospodăriei ţărăneşti (de fermier);
    b) componenţa şi valoarea bunurilor aflate în proprietatea membrilor gospodăriei, precum şi sursele acestor bunuri;
    c) mărimea veniturilor estimate pentru încheierea sezonului de lucrări agricole.
    (3) Documentele indicate la alin.(2) se anexează şi la referinţa privind cererea introductivă a creditorilor.
    Articolul 210. Masa debitoare în cazul insolvabilităţii
                           gospodăriei ţărăneşti (de fermier)
    (1) În caz de intentare a procesului de insolvabilitate gospodăriei ţărăneşti (de fermier), la masa debitoare se atribuie bunurile aflate în proprietatea comună a membrilor gospodăriei, inclusiv plantaţiile, instalaţiile de irigare, animalele productive şi de lucru, păsările, tehnica şi utilajele, mijloacele de transport, inventarul şi alte bunuri, procurate pentru gospodăria ţărănească (de fermier) din mijloacele comune ale membrilor gospodăriei, precum şi dreptul de arendă a terenurilor şi alte drepturi patrimoniale proprietate a debitorului, care pot fi evaluate în bani.
    (2) Bunurile membrilor gospodăriei ţărăneşti (de fermier), precum şi alte bunuri proprietate pentru care există probe că ele au fost procurate din venituri ce nu sînt proprietate comună a membrilor gospodăriei, nu se includ sau, respectiv, se exclud din masa debitoare.
    Articolul 211. Vînzarea patrimoniului gospodăriei ţărăneşti
                            (de fermier)
    În cadrul procesului de insolvabilitate al gospodăriei ţărăneşti (de fermier), bunurile imobile din masa debitoare (inclusiv drepturile patrimoniale privind aceste bunuri) pot fi vîndute doar la licitaţie, cu condiţia obligatorie de menţinere a destinaţiei bunurilor vîndute.
    Articolul 212. Examinarea insolvabilităţii companiilor
                           de asigurări
    (1) Cererea introductivă privitoare la insolvabilitatea unei companii de asigurări poate fi depusă de către debitor, de creditorii chirografari şi de organul de stat autorizat cu reglementarea activităţii de asigurare.
    (2) La examinarea cauzelor insolvabilităţii companiilor de asigurări, participarea la proces a organului de stat autorizat cu reglementarea activităţi de asigurări este obligatorie.
    Articolul 213. Vînzarea complexului patrimonial
                           al companiei de asigurări
    Complexul patrimonial al companiei de asigurări poate fi vîndut în cadrul procesului ei de insolvabilitate doar unei organizaţii tot de asigurări şi numai cu acordul cumpărătorului de a-şi asuma contractele de asigurare încheiate de compania insolvabilă, ale căror cazuri asigurate nu au survenit pînă la momentul intentării procesului de insolvabilitate.
    Articolul 214. Dreptul la creanţă al asiguraţilor în cazul
                           intentării procesului de insolvabilitate
                           companiei de asigurări
    (1) În cazul intentării procesului de insolvabilitate companiei de asigurări, acţiunea contractelor de asigurare, încheiate de compania insolvabilă, ale căror cazuri asigurate nu au survenit pînă la data intentării procesului de insolvabilitate încetează, cu excepţia cazului prevăzut la art.213.
    (2) Asiguraţii (beneficiarii) din contractele de asigurare a căror acţiune a încetat în temeiul alin.(1) pot pretinde la restituirea unei părţi din prima de asigurare, achitată asigurătorului proporţional cu diferenţa dintre termenul contractului de asigurare şi termenul în care a acţionat acest contract.
    (3) Asiguraţii (beneficiarii) din contractele de asigurare ale căror cazuri asigurate au survenit pînă la data intentării procesului de insolvabilitate pot pretinde achitarea sumei de asigurare.
    Articolul 215. Executarea creanţelor creditorilor
                           chirografari ai companiei de asigurări
    În cazul intentării procesului de insolvabilitate companiei de asigurare, creanţele creditorilor chirografari sînt satisfăcute în următoarea ordine:
    a) în primul rînd, creanţele creditorilor din contractele de asigurare personală obligatorie;
    b) în al doilea rînd, creanţele creditorilor din alte contracte de asigurare obligatorie;
    c) în al treilea rînd, creanţele altor creditori asiguraţi (beneficiari), inclusiv creanţele prevăzute la art.214 alin.(2);
    d) în al patrulea rînd, creanţele celorlalţi creditori chirografari.
    Articolul 216. Examinarea insolvabilităţii participanţilor
                           profesionişti la piaţa valorilor mobiliare
    (1) Cererea introductivă cu privire la insolvabilitatea unui participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare poate fi depusă de către debitor, de creditorii chirografari şi de autoritatea de stat abilitată cu funcţii de reglementare pe piaţa valorilor mobiliare.
    (2) La examinarea cauzelor privind insolvabilitatea participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare, participarea la proces a autorităţii de stat cu funcţii de reglementare a pieţei valorilor mobiliare este obligatorie.
    Articolul 217. Excepţii de aplicare a legii
    Valorile mobiliare şi alte bunuri ale clienţilor aflate la debitorul insolvabil participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare nu se atribuie la masa debitoare, iar după intentarea procesului de insolvabilitate, se restituie proprietarilor de drept dacă legea nu prevede altfel.
    Articolul 218. Executarea contractelor
    (1) După intentarea procesului de insolvabilitate unui participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare, acţiunea contractelor cu clienţii, încheiate de debitor, încetează. Un astfel de contract poate continua doar dacă administratorul şi clienţii debitorului insolvabil reconfirmă valabilitatea lui după intentarea procesului de insolvabilitate.
    (2) Administratorul este obligat, în termen de 10 zile de la intentarea procesului de insolvabilitate, să comunice prin aviz clienţilor debitorului insolvabil despre intentarea procesului şi desemnarea administratorului. În aviz, el indică datele sale de identificare juridice şi propune clienţilor să dispună asupra acţiunilor ce urmează să fie întreprinse de administrator privind valorile mobiliare ale acestora.
    Articolul 219. Satisfacerea creanţelor creditorilor
                           chirografari ai participanţilor profesionişti
                           la piaţa valorilor mobiliare
    Dacă cerinţele clienţilor privind restituirea valorilor mobiliare de aceeaşi clasă (acelaşi emitent, aceeaşi categorie, acelaşi tip, aceeaşi serie) depăşesc cantitatea acestor valori care se află în dispoziţia debitorului participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare, restituirea acestor valori clienţilor se face proporţional creanţelor acestora, iar în partea nesatisfăcută creanţele se satisfac în modul prevăzut la art.54.
    Articolul 220. Membrii organelor de conducere
                           ale debitorului
    (1) Membri ai organelor de conducere ale debitorului, în sensul prezentei legi, pot fi: debitorul persoană fizică ce desfăşoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale, administratorii societăţilor comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabilii.
    (2) Prevederile alin.(1) se aplică persoanelor care deţineau funcţiile respective la momentul intentării procesului de insolvabilitate, precum şi celor care au deţinut aceste funcţii pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare datei intentării procesului.
    Articolul 221. Răspunderea membrilor organelor
                           de conducere ale debitorului
    (1) La cererea creditorilor, administratorului sau din oficiu, în cazul insuficienţei masei debitoare, instanţa de judecată decide printr-o încheiere ca o parte din datoriile debitorului să fie suportată de membrii organelor de conducere ale debitorului dacă aceştia sînt vinovaţi de:
    a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal;
    b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului;
    c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului;
    d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate;
    e) ţinerea unei contabilităţi fictive;
    f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care ducea în mod vădit debitorul la incapacitate de plată;
    g) dispunerea, în ultimele 3 luni de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori;
    h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.26;
    i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului.
    (2) Aplicarea prevederilor alin.(1) nu exclude aplicarea faţă de debitor a unor sancţiuni administrative sau penale pentru fapte ce constituie contravenţii sau infracţiuni.
    Articolul 222. Sesizarea organelor procuraturii
    În toate cazurile de intentare a procesului de insolvabilitate sau de respingere a cererii introductive din cauza insuficienţei masei debitoare, instanţa de judecată transmite toate documentele organelor procuraturii spre a fi examinate la obiectul existenţei de motive (fapte) ce ar putea angaja urmărirea penală a debitorului sau a membrilor organelor de conducere ale acestuia.
    Articolul 223. Conţinutul registrului cauzelor
                            de insolvabilitate
    (1) Instanţele de judecată ţin registrul cauzelor de insolvabilitate, în care se fac menţiuni despre fiecare cauză de insolvabilitate examinată sau în curs de examinare. În registru se menţionează în mod special:
    a) numele şi prenumele (denumirea) persoanei care a înaintat cererea introductiva şi data înaintării acesteia;
    b) data şi temeiul intentării procesului de insolvabilitate sau respingerii cererii introductive;
    c) numele, prenumele, sediul administratorului;
    d) procedura aplicată debitorului şi rezultatul ei;
    e) data încetării procesului de insolvabilitate;
    f) cauzele încetării procesului de insolvabilitate;
    g) date privind descalificarea debitorului.
    (2) În registrul cauzelor de insolvabilitate se pot face şi alte menţiuni necesare despre insolvabilitatea debitorilor.
    Articolul 224. Accesul la registru
    (1) Orice persoană interesată are acces liber la datele din registrul cauzelor de insolvabilitate.
    (2) Instanţa de judecată eliberează persoanelor interesate extrase din registrul cauzelor de insolvabilitate în modul stabilit de legislaţie.
    Articolul 225. Insolvabilitatea transfrontalieră
    Dacă într-un alt stat a fost deschis proces de insolvabilitate împotriva unui debitor care dispune de active pe teritoriul Republicii Moldova, executarea asupra activelor acestuia poate fi iniţiată doar în cazul existenţei unui acord bilateral între statul respectiv şi Republica Moldova cu privire la insolvabilitatea transfrontalieră.
    Articolul 226. Situaţia proceselor pendinte
    Prevederile prezentei legi se aplică şi asupra proceselor de insolvabilitate intentate pînă la intrarea ei în vigoare.
    Articolul 227. Intrarea în vigoare a prezentei legi
    (1) Prezenta lege intră în vigoare după 90 de zile de la data publicării.
    (2) Din momentul intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă:
    Legea nr.786-XIII din 26 martie 1996 cu privire la faliment;
    Legea restructurării întreprinderilor nr.958-XIII din 19 iulie 1996.

    PREŞEDINTELE
    PARLAMENTULUI                                               Eugenia OSTAPCIUC

    Chişinău, 14 noiembrie 2001.
    Nr. 632-XV.