LPM847/2002
ID intern unic:  312886
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 847
din  14.02.2002
SALARIZĂRII
Publicat : 11.04.2002 în Monitorul Oficial Nr. 50-52     art Nr : 336

   
MODIFICAT
    LP253 din 17.11.16, MO441-451/16.12.16 art.885
    LP284 din 13.12.12, MO22-25/01.02.13 art.80
    LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79
    LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443
    LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860
    LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611

    NOTĂ:
   
În textul legii, cuvîntul „angajat” se substituie prin cuvîntul „salariat”, cu excepţia articolului 5 alineatul (3) şi a articolului 10, prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860




Parlamentul adoptă prezenta lege organică. 
Capitolul  I
DISPOZIŢII  GENERALE
Articolul 1.  Obiectul legii
Prezenta lege determină principiile economice, juridice şi organizatorice ale retribuirii salariaţilor aflaţi în relaţii de muncă, în baza contractelor individuale de muncă, cu salariaţii: persoane fizice, întreprinderi, organizaţii şi instituţii, denumite în continuare unităţi, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, şi este orientată spre asigurarea funcţiei salariului ca principala sursă de venit pentru satisfacerea necesităţilor vitale ale salariaților şi familiilor lor şi ca formă de stimulare a muncii.
    [Art.1 modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, noţiunile de mai jos au următorul înţeles:
salariu - orice recompensă sau cîştig evaluat în bani, plătit angajaţilor de către angajator sau de organul împuternicit de acesta, în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca executată sau ce urmează a fi executată;
îndrumar tarifar de calificare - culegere de caracteristici de calificare a profesiilor sau specialităţilor şi funcţiilor, clasificate în compartimente pe unităţi de producţie şi feluri de ocupaţii, destinată pentru tarificarea lucrărilor şi conferirea categoriilor (claselor) de calificare muncitorilor şi specialiştilor;
grilă de salarii - diapazon de salarii în limitele căruia se stabilesc salariile de bază concrete pentru funcţii aparte sau grupuri funcţionale de conducători, specialişti sau funcţionari;
salariu tarifar - componenta de bază a sistemului tarifar ce determină mărimea salariului de bază al salariatului pe unitate de timp (oră, zi);
 
   [Art.2 noţiunea modificată prin LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79]
    [Art.2 noţiunea modificată prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
salariul funcţiei - mărimea lunară a salariului de bază stabilită pentru conducători, specialişti şi funcţionari în dependenţă de funcţia deţinută, calificarea şi specificul ramurii;
reţea tarifară – totalitatea categoriilor de calificare (de salarizare) şi a coeficienţilor tarifari (grilelor de salarii) corespunzători, prin intermediul cărora se stabilesc salariile de bază ale salariaţilor;
   
[Art.2 noţiunea în redacţia LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
categorie de salarizare - element al reţelei tarifare unice de salarizare a angajaţilor din sectorul bugetar, în baza căruia se determină grila de salarii, stabilită pentru angajaţi în funcţie de diferenţierea lor conform criteriilor aplicate în domeniile respective de activitate;
categorie de calificare - element al reţelei tarifare ce caracterizează nivelul de calificare al muncitorului. Nivelul inferior de calificare se tarifică cu categoria I;
   
[Art.2 noţiunea modificată prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
coeficienţi tarifari - elemente ale reţelei tarifare care indică de cîte ori salariul tarifar pentru categoria II şi cele următoare ale reţelei tarifare este mai mare decît salariul tarifar pentru categoria I de calificare, al cărui coeficient tarifar întotdeauna este egal cu 1,0;
sector real - totalitatea unităţilor cu autonomie financiară, inclusiv a celor care beneficiază de dotaţii bugetare, indiferent de subordonarea ramurală, tipul de proprietate şi forma de organizare juridică;
sector bugetar - totalitatea unităţilor finanţate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi din mijloace speciale, indiferent de subordonarea ramurală.
    [Art.2 noţiunea modificată prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]

    cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real
– valoarea minimă obligatorie a retribuţiei muncii garantată de către stat pentru munca prestată de salariaţi în sectorul real;
    rata de creştere a productivităţii muncii la nivel naţional – raportul procentual dintre rata de creştere a valorii adăugate brute şi rata de creştere a numărului scriptic mediu al salariaţilor în anul precedent perioadei de referinţă;
    salariat – persoană fizică (bărbat sau femeie) care prestează o muncă conform unei anumite specialităţi, calificări sau într-o anumită funcţie, în schimbul unui salariu, în baza contractului individual de muncă.
    [Art.2 noţiuni introduse prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
Articolul 3. Condiţii, forme şi sisteme de salarizare
(1) Retribuirea muncii salariatului depinde de cererea şi oferta forţei de muncă pe piaţa muncii, de cantitatea, calitatea, complexitatea muncii şi condiţiile de muncă, calităţile profesionale ale salariatului, rezultatele muncii lui şi/sau de rezultatele activităţii economice a unităţii.
   
[Art.3 al.(1) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(2) Munca este retribuită pe unitate de timp (oră, zi), cu salariu lunar fix sau în acord atît în sistemul tarifar, cît şi în sistemele netarifare de salarizare.
    
[Art.3 al.(2) modificat prin LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79]
    [Art.3 al.(2) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
   
(3) În funcţie de specificul activităţii şi condiţiile economice concrete, unităţile din sectorul real aplică, pentru organizarea salarizării, sistemul tarifar şi/sau sistemele netarifare de salarizare.
   
[Art.3 al.(3) introdus prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
    (4) Alegerea sistemului de salarizare în cadrul unităţii se efectuează de către angajator după consultarea reprezentanţilor salariaţilor.
    [Art.3 al.(4) introdus prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
   
Articolul 31. Sistemul tarifar de salarizare
    (1) Sistemul tarifar de salarizare reprezintă totalitatea normativelor care determină diferenţierea salariului, în funcţie de cantitatea, calitatea şi condiţiile de muncă, şi include reţelele tarifare, salariile tarifare, coeficienţii tarifari, grilele de salarii ale funcţiei şi îndrumarele tarifare de calificare.
    (2) În sectorul real reţeaua tarifară se stabileşte, prin negociere, la nivel ramural – în convenţia colectivă şi la nivel de unitate – în contractul colectiv de muncă.
    (3) În sectorul bugetar se aplică Reţeaua tarifară unică, stabilită prin lege, care include categoriile de salarizare, salariul tarifar pentru categoria I de salarizare şi grilele de salarii ale funcţiei pentru fiecare categorie de salarizare.
    (4) Reţeaua tarifară la nivel ramural sau la nivel de unitate se stabileşte pentru muncitori sau pentru toate categoriile de salariaţi (muncitori, funcţionari administrativi, specialişti şi personal cu funcţii de conducere) în baza categoriilor de calificare sau a altor criterii.
    Articolul 32. Sisteme netarifare de salarizare
    (1) Sistemele netarifare de salarizare reprezintă modalităţi de diferenţiere a salariilor în dependenţă de performanţele individuale şi/sau colective şi funcţia deţinută de salariat.
    (2) Criteriile şi normele de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale salariatului se stabilesc de către angajator, prin negociere cu sindicatele sau reprezentanţii salariaţilor. Aprecierea performanţelor profesionale individuale ale salariatului se efectuează de către angajator.
    (3) Sistemul netarifar de salarizare se stabileşte în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
    (4) Stabilirea cuantumului salariului pentru fiecare salariat în cadrul sistemelor netarifare de salarizare se efectuează de către angajator. Drept limită minimă şi garanţie a statului serveşte cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real.
    [Art.31-32 introduse prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
Articolul 4. Structura salariului
(1) În sistemul tarifar şi sistemele netarifare salariul include salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcţiei), salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază) şi alte plăţi de stimulare şi compensare.
   
[Art.4 al.(1) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(2) Salariul de bază se stabileşte sub formă de salarii tarifare pentru muncitori şi salarii ale funcţiei pentru funcţionari, specialişti şi conducători pentru munca executată în conformitate cu normele de muncă stabilite potrivit calificării, gradului de pregătire profesională şi competenţei salariatului, calităţii, gradului de răspundere pe care  îl implică lucrările executate şi complexităţii lor.
(3) Salariul suplimentar reprezintă o recompensă pentru munca peste normele stabilite, pentru muncă eficientă şi inventivitate şi pentru condiţii deosebite de muncă. El include adaosurile şi sporurile la salariul de bază, alte plăţi garantate şi premii curente, care se stabilesc în conformitate cu rezultatele obţinute, condiţiile de muncă concrete, iar în unele cazuri prevăzute de legislaţie - şi luîndu-se în considerare vechimea în muncă.
(4) Alte plăţi de stimulare şi compensare includ recompensele conform rezultatelor activităţii anuale, premiile potrivit sistemelor şi regulamentelor speciale, plăţile de compensare, precum şi alte plăţi neprevăzute de legislaţie care nu contravin acesteia.
Articolul 5. Sursele de plată a salariului
(1) Sursa de plată a salariului pentru angajaţii din sectorul real o constituie o parte din venitul obţinut din activitatea economică a unităţii.
(2) Pentru angajaţii din sectorul bugetar sursele de plată a salariului sînt mijloacele aprobate acestora în bugetul din care se întreţin, precum şi, după caz, mijloacele speciale constituite în conformitate cu legislaţia.
    [Art.5 al.(2) modificat prin LP154 din 21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]
(3) Organizaţiile obşteşti, patronatele, asociaţiile de cetăţeni salarizează persoanele angajate din mijloacele băneşti constituite în conformitate cu prevederile statutelor lor.
Articolul 6. Legislaţia în domeniul salarizării
(1) Legislaţia în domeniul salarizării se bazează pe Constituţia Republicii Moldova şi include Codul muncii, prezenta lege şi celelalte acte normative care reglementează salarizarea.
(2) În cazul în care legislaţia în domeniul salarizării contravine actelor juridice internaţionale la care Republica Moldova este parte, prioritate au reglementările internaţionale.
Articolul 7. Baza normativă a organizării salarizării
Organizarea salarizării se efectuează în baza:
a) legilor şi hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului, precum şi altor acte normative privind salarizarea;
b) convenţiei colective la nivel naţional;
    [Art.7 lit.b) modificată prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
c) convenţiei colective la nivel ramural;
   
[Art.7 lit.c) modificată prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
   
[Art.7 lit.d) exclusă prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
e) contractului colectiv de muncă la nivel de unitate;
f) contractului individual de muncă.
Articolul 8. Subiecţii organizării salarizării
Subiecţi ai organizării salarizării sînt:
a) autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi reprezentanţii lor;
b) angajatorii, patronatele;
c) sindicatele, asociaţiile sindicale sau organele lor reprezentative;
d) salariaţii.
[Art.9 exclus prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
Articolul 10. Aplicarea prevederilor prezentei legi
Prevederile prezentei legi se aplică:
a) persoanelor angajate domiciliate în Republica Moldova sau care au autorizaţie de a lucra în ţară;
b) cetăţenilor Republicii Moldova angajaţi ai unităţilor constituite pe teritoriul ţării, dar care lucrează peste hotare.
Capitolul  II
REGLEMENTAREA SALARIZĂRII
Articolul 11. Reglementarea de stat a salarizării
Statul reglementează retribuirea muncii salariaţilor din unităţi, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de organizare juridică, prin stabilirea mărimii salariului minim pe ţară, cuantumului minim garantat al salariului în sectorul real, şi salariului tarifar pentru categoria I de salarizare a salariaţilor din sectorul bugetar, altor norme şi garanţii de stat, prin stabilirea sistemului şi condiţiilor de salarizare a salariaţilor din instituţiile şi organizaţiile finanţate de la buget, prin reglarea fondurilor de salarizare a salariaţilor din întreprinderile monopoliste.
[Art.11 modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
    Articolul 12. Modul de stabilire şi reexaminare a
                          salariului minim şi a cuantumului minim
                          garantat al salariului în sectorul real
    (1) Salariul minim se stabileşte şi se reexaminează în modul prevăzut de legislaţie.
    (2) Cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real se stabileşte de Guvern după consultarea partenerilor sociali.
    (3) Cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real se reexaminează anual, în funcţie de creşterea sumară anuală a indicelui preţurilor de consum şi a ratei de creştere a productivităţii muncii la nivel naţional.
    (4) Cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real serveşte drept bază pentru diferenţierea salariilor de funcţie/salariilor tarifare în raport cu calificarea, gradul de pregătire profesională şi de competenţă al salariatului, precum şi cu gradul de răspundere pe care îl implică funcţiile/lucrările executate şi cu complexitatea lor.
    [Art.12 al.(4) introdus prin LP253 din 17.11.16, MO441-451/16.12.16 art.885]
    (5) În cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real nu se includ salariul suplimentar și alte plăți de stimulare sau compensare.
    [Art.12 al.(5) introdus prin LP253 din 17.11.16, MO441-451/16.12.16 art.885]
[Art.12 în redacţia LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
    [Art.13 exclus prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
   
Articolul 14. Salariul tarifar pentru categoria I
                            de calificare (de salarizare)
    (1) În cazul aplicării sistemului tarifar de salarizare, salariul tarifar pentru categoria I de calificare (de salarizare) a reţelei tarifare este componenta principală şi obligatorie şi serveşte drept bază pentru stabilirea salariilor tarifare şi a salariilor de funcţie concrete.
    (2) Salariul tarifar pentru categoria I de calificare (de salarizare) se stabileşte:
    a) în sectorul bugetar – prin lege, în mărime egală sau care depăşeşte cuantumul salariului minim pe ţară;
    b) în sectorul real – prin negocieri colective la nivel de ramură, în mărime cel puţin egală sau care depăşeşte cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, stabilit anual prin hotărîre de Guvern, iar la nivel de unitate din ramurile respective – în mărime care să nu fie mai mică decît cuantumul stabilit la nivel de ramură.
    (3) Părţile semnatare ale convenţiei colective la nivel de ramură din sectorul real se învestesc cu dreptul de a dispune aplicarea cuantumului salariului tarifar pentru categoria I de calificare fixat în convenţie pentru toţi salariaţii şi angajatorii din ramură care aplică sistemul tarifar de salarizare sau doar pentru salariaţii şi angajatorii din ramură care au împuternicit aceste părţi să încheie convenţia respectivă.
    (4) În unităţile unde salariaţii şi angajatorii nu au împuternicit reprezentanţii lor să participe la negocierile colective la nivel de ramură sau la nivel de unitate privind aplicarea sistemului tarifar de salarizare, salariul tarifar pentru categoria I de calificare se va stabili în mărime cel puţin egală sau care depăşeşte cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, stabilit anual prin hotărîre de Guvern.
    [Art.14 în redacția LP253 din 17.11.16, MO441-451/16.12.16 art.885]
   
[Art.14 modificat prin LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79]
   
[Art.14 modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
Articolul 15. Sporurile de compensare pentru munca prestată
                      în condiţii nefavorabile
(1) Sporurile de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile se stabilesc în mărime unică pentru salariaţii de orice calificare, care muncesc în condiţii egale în unitatea respectivă.
(2) Mărimea concretă a sporurilor de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile se stabileşte în funcţie de greutate şi nocivitate, în limitele negociate de partenerii sociali şi aprobate prin convenţia colectivă la nivel naţional şi ramural, dar nu mai mică de 25% din salariul minim pe ţară pentru lucrări în condiţii grele şi nocive şi nu mai mică de 50% din salariul minim pe ţară pentru lucrări în condiţii deosebit de grele şi deosebit de nocive.
   
[Art.15 al.(2) modificat prin LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79]

[Art.15 al.(2) în redacţia LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
    (3) Sporurile de compensare se plătesc pentru durata reală a muncii prestate în condiţii nefavorabile.
[Art.15 al.(3) în redacţia LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
Articolul 16. Alte norme şi garanţii de salarizare
(1) Normele specifice de salarizare (pentru munca peste orele de program; în zilele de odihnă şi de sărbătoare; în timp de noapte; pentru timpul de staţionare nu din vina salariatului; în caz de producere a rebutului nu din vina salariatului; a salariaţilor sub 18 ani cu o durată redusă a muncii zilnice etc.) şi garanţiile pentru salariaţi (plata concediilor anuale; pentru timpul îndeplinirii îndatoririlor de stat sau obşteşti; pentru salariaţii trimişi să-şi ridice calificarea sau pentru examen medical; în cazul transferării la o altă muncă din necesităţi de producţie; în cazul transferării la o muncă mai uşoară a femeilor gravide şi a femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 3 ani; în cazul instruirii de producţie, reciclării şi însuşirii altei profesii; pentru donatori etc.), precum şi alte norme, garanţii şi compensaţii pentru salariaţi se stabilesc de Codul muncii şi de alte acte normative.
(2) Normele specifice şi garanţiile de salarizare, prevăzute la alin.(1) al prezentului articol şi în Codul muncii, reprezintă garanţii minime stabilite de stat. Mărimile concrete ale normelor şi garanţiilor prevăzute la prezentul articol vor fi stabilite prin negocieri şi legalizate în contractele colective de muncă.
[Art.16 al.(2) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
    Articolul 17. Reglementarea salarizării prin intermediul
                          parteneriatului şi dialogului social
    Reglementarea salarizării prin intermediul parteneriatului şi dialogului social include aplicarea convenţiilor colective la nivel naţional şi ramural, a contractului colectiv la nivel de unitate şi delimitarea problemelor în domeniul salarizării care se soluţionează prin convenţia colectivă respectivă şi contractul colectiv de muncă.
[Art.17 în redacţia LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
Articolul 18. Indexarea salariului
Indexarea salariului se face conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
[Art.18 modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
Capitolul III
MODUL DE STABILIRE A SALARIILOR 
[Denumirea capitolului III modificată prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
    Articolul 19. Condiţiile de salarizare
    Condiţiile principale de organizare a salarizării, inclusiv cerinţele tarifare în conformitate cu profesia, funcţia şi gradul de calificare, modul de tarificare a salariaţilor, criteriile şi normele de evaluare a performanţelor individuale şi/sau colective, normele de muncă, se stabilesc la încheierea contractelor colective sau individuale de muncă.
[Art.19 în redacţia LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
Articolul 20. Retribuirea muncii salariaţilor din unităţile
                          cu autonomie financiară
[Art.20 denumirea modificată prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(1) Formele şi condiţiile de salarizare, precum şi mărimea salariilor  în unităţile cu autonomie financiară se stabilesc prin negocieri colective sau, după caz, individuale  între angajatori (persoane juridice sau fizice) şi salariaţi sau reprezentanţi ai acestora, în funcţie de posibilităţile financiare ale angajatorilor, şi se fixează în contractele colective de muncă, iar în cazul în care aceste contracte lipsesc - în contractele individuale de muncă.
[Art.20 al.(1) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(2) Reducerea salariilor prevăzute în contractele colective sau individuale de muncă, poate fi cerută de părţile contractante numai după expirarea termenului de valabilitate a contractului colectiv de muncă, dar nu mai înainte de expirarea unui an de la data stabilirii lor.
    [Art.20 al.(2) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
Articolul 21. Retribuirea muncii salariaţilor din unităţile
                          cu autonomie financiară care beneficiază
                          de dotaţii bugetare
[Art.21 denumirea modificată prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
Retribuirea muncii salariaţilor din unităţile cu autonomie financiară care beneficiază de dotaţii bugetare se efectuează în conformitate cu art.20, dar în limitele sumelor dotaţiilor şi ale veniturilor proprii, determinate pentru unităţile menţionate în modul stabilit şi ţinîndu-se cont de condiţiile stabilite de Guvern.
[Art.21 alineat modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
Articolul 22. Salarizarea conducătorilor unităţilor cu
                          autonomie financiară
Salariile de bază, modul şi condiţiile de salarizare a conducătorilor unităţilor cu autonomie financiară, cu excepţia celor specificaţi la art.23, se stabilesc de organele abilitate să numească aceste persoane şi se fixează în contractul încheiat între părţi.
    Articolul 23. Salarizarea conducătorilor întreprinderilor
                         de stat, ai întreprinderilor cu capital majoritar
                         de stat şi ai întreprinderilor monopoliste
[Art.23 denumirea în redacţia LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(1) Salariile de bază şi alte drepturi salariale pentru administratorii întreprinderilor de stat, conducătorii întreprinderilor cu capital majoritar de stat şi ai întreprinderilor monopoliste indicate de Guvern se stabilesc în contractele de management, încheiate între fondatorul întreprinderii de stat sau consiliul societăţii pe acţiuni şi conducătorii respectivi, în modul şi în condiţiile stabilite prin hotărîre a Guvernului.
   
[Art.23 al.(1) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(2) Cuantumul lunar total al salariului conducătorilor unităţilor menţionate la alin. (1) poate varia de la mărimea întreită la mărimea încincită a salariului mediu lunar în ansamblu pe unitatea condusă în perioada de la începutul anului pînă la luna gestionară, în dependenţă de rezultatele economico-financiare anuale pozitive.
    [Art.23 al.(2) în redacţia LP284 din 13.12.12, MO22-25/01.02.13 art.80]
    (3) În cuantumul lunar total al salariului conducătorilor, limitat în condiţiile alin.(2), nu se includ plăţile cu caracter unic stabilite de Guvern.
[Art.23 al.(3) introdus prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
   
(4) Mărimea premiului anual şi mărimea altor plăţi anuale pentru conducătorii unităţilor menţionate la alin. (1) nu pot depăşi în sumă mărimea a şase salarii de funcţie lunare pe an, în dependenţă de rezultatele economico- financiare anuale pozitive.
    [Art.23 al.(4) introdus prin LP284 din 13.12.12, MO22-25/01.02.13 art.80]
Articolul 24. Salarizarea membrilor organelor de conducere
                     ale întreprinderilor de stat şi ale societăţilor pe
                          acţiuni
(1) Membrilor organelor de conducere ale întreprinderilor de stat şi ale societăţilor pe acţiuni (consiliul de administraţie; consiliul societăţii) li se stabilesc indemnizaţii lunare în mărime de pînă la trei salarii minime pe ţară, determinate în condiţiile Legii nr.1432-XIV din 28 decembrie 2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim.
   
[Art.24 al.(1) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(2) Indemnizaţiile lunare se stabilesc din contul mijloacelor unităţilor economice respective şi se anulează în cazul cînd membrii consiliilor se eschivează de la îndeplinirea funcţiilor.
   
[Art.24 al.(2) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
Articolul 25. Retribuirea muncii salariaţilor din sectorul
                          bugetar
[Art.25 denumirea modificată prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(1) Sistemul şi condiţiile generale de retribuire a muncii salariaţilor din sectorul bugetar se stabilesc prin lege.
   
[Art.25 al.(1) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(2) Condiţiile salarizării, mărimile sporurilor şi adaosurilor, altor plăţi, în funcţie de condiţiile specifice şi complexitatea activităţii unor ramuri şi grupuri profesionale din sectorul bugetar, se stabilesc de Guvern, după consultarea sindicatelor, la propunerea Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi Ministerului Finanţelor.
    [Art.25 al.(2) modificat prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
    [Art.25 al.(2) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
Articolul 26. Salarizarea cumularzilor
(1) Salarizarea cumularzilor se efectuează pentru munca reală sau timpul efectiv lucrat.
(2) Stabilirea mărimii salariului tarifar sau salariului funcţiei pentru cumularzi, precum şi premierea lor, plata sporurilor, adaosurilor şi celorlalte recompense prevăzute de condiţiile de salarizare se efectuează în modul prevăzut în contractul colectiv sau individual de muncă.
    [Art.26 al.(2) modificat prin LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79]
(3) Alte norme ce reglementează munca prin cumul se stabilesc în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Capitolul XIV
DREPTURILE SALARIAŢILOR ÎN DOMENIUL
SALARIZĂRII ŞI PROTECŢIA LOR
Articolul 27. Dreptul salariatului la retribuirea muncii
   
[Art.27 denumirea în redacţia LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(1) Salariatul are dreptul la retribuirea muncii sale în conformitate cu legislaţia în domeniul salarizării şi cu contractul colectiv de muncă, în baza contractului individual de muncă.
(2) La încheierea contractului individual de muncă, angajatorul este obligat să informeze salariatul despre condiţiile salarizării (mărimea salariului, forma salarizării, modul de calculare, periodicitatea şi locul achitării salariului, reţineri).
(3) La stabilirea salariului nu se admite discriminarea pe motive de vîrstă, sex, apartenenţă de rasă şi naţională, convingeri politice, confesiune şi stare materială.
Articolul 28. Garanţiile realizării drepturilor la salarizare
(1) Unităţile efectuează plata salariilor către salariaţi în mod prioritar faţă de alte plăţi, virînd concomitent cotele de asigurare socială de stat obligatorie.
(2) Subiecţii organizării salarizării nu au dreptul să adopte în mod unilateral hotărîri în probleme de salarizare, care înrăutăţesc condiţiile stabilite de legislaţie şi de contractele colective de muncă.
Articolul 29. Formele de plată a salariului
(1) Salariul se plăteşte în moneda naţională a Republicii Moldova.
   
[Art.29 al.(1) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(2) Se permite plata salariului prin cecuri de numerar sau mandate poştale. Modul de plată a salariului prin cecuri de numerar sau mandate poştale se stabileşte de Guvern, de comun acord cu Banca Naţională a Moldovei.
(3) Se interzice plata salariului în natură, inclusiv în formă de băuturi spirtoase, produse de tutun sau substanţe narcotice.
Articolul 30. Termenele, periodicitatea şi locul de plată
                          a salariului
(1) Salariul se plăteşte periodic, nemijlocit salariatului sau persoanei împuternicite de către acesta, în baza unei procuri autentificate, în zilele de lucru stabilite în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă, dar:
   
[Art.30 al.(1) modificat prin LP253 din 17.11.16, MO441-451/16.12.16 art.885]
a) nu mai rar decît de două ori pe lună pentru salariaţii remuneraţi pe unitate de timp sau în acord;
    [Art.30 al.(1), lit.b) modificată prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
b) nu mai rar decît o dată pe lună pentru salariaţii remuneraţi  în baza salariilor lunare ale funcţiei.
    [Art.30  al.(1), lit.b) modificată prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(2) În fiecare caz în parte, angajatorul este obligat să informeze în scris salariatul despre suma totală a salariului, reţinerile efectuate, indicînd mărimea şi cauzele reţinerilor, suma ce i se cuvine să o primească, precum şi să asigure înscrierile respective în registrele contabile.
(3) Cu acordul în scris al salariatului, plata salariului poate fi efectuată prin instituţii bancare sau prin transfer poştal pe contul (adresa) indicat de salariat, cu achitarea obligatorie a acestor servicii pe cheltuiala angajatorului.
(4) În cazul decesului salariatului, salariul şi alte plăţi ce i se cuvin se plătesc soţului, copiilor sau părinţilor lui, iar în lipsa acestora - celorlalţi moştenitori, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 31. Interzicerea limitării salariatului în dispunerea
                     liberă de mijloacele cîştigate şi a reţinerilor
                         din salariu
(1) Se interzice a limita salariatul în dispunerea liberă de mijloacele proprii cîştigate de el, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie.
(2) Se interzic reţineri din mijloacele cîştigate de salariat în favoarea angajatorului sau altor persoane juridice  şi fizice, precum şi orice alte reţineri neprevăzute de legislaţie.
(3) Impunerea fiscală a salariului se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 32. Salariul mediu şi modul lui de calculare
(1) Salariul mediu se garantează salariaţilor, în cazurile prevăzute de legislaţie, de contractele colective de muncă şi de contractele individuale de muncă.
(2) Salariul mediu al salariatului include toate formele de salarizare la care, conform legislaţiei în vigoare, se prevăd cote de asigurare socială de stat obligatorie, cu excepţia plăţilor cu caracter unic.
    [Art.32 al.(2) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(3) Modul de calculare a salariului mediu al salariatului se stabileşte prin hotărîre a Guvernului.
(4) În cazul sustragerii salariatului de la munca de bază în condiţii neprevăzute de legislaţie, unitatea ale cărei sarcini îndeplineşte salariatul îi plăteşte sau îi compensează acestuia salariul în mărime de cel puţin un salariu mediu de la locul de muncă de bază.
Articolul 33. Apărarea drepturilor salariaţilor în cazul
                          insolvabilităţii unităţii
(1) Mijloacele pentru retribuirea muncii salariaţilor sînt garantate prin venitul şi patrimoniul angajatorului.
   
[Art.33 al.(1) modificat prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
(2) În cazul recunoaşterii unităţii, în modul stabilit de legislaţie, ca fiind insolvabilă, salariul se recuperează salariatului în mod prioritar potrivit obligaţiilor faţă de acesta.
    (3) În cazul insolvabilităţii unităţii, plăţile de compensare, garantate salariaţilor şi calculate (recalculate) la data achitării lor, se vor achita în mărime nu mai mică decît cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, stabilit în conformitate cu prezenta lege.
    [Art.33 al.(3) introdus prin LP242-XVI din 20.11.08, MO237-240/31.12.08 art.860]
Articolul 34.  Responsabilitatea băncilor şi a persoanelor
                      cu funcţii de răspundere din unităţi pentru
                      neachitarea la timp a salariilor
(1) În cazurile în care la conturile curente şi de decontare ale unităţilor există mijloacele respective şi documentele în vederea primirii banilor pentru plata salariilor au fost prezentate în termen, iar băncile nu au asigurat clientela cu numerar, răspunderea pentru eliberarea cu întîrziere a numerarului o poartă băncile, plătind o penalitate în mărime de 0,2 % din suma datorată pentru fiecare zi de întîrziere din contul mijloacelor băncii.
(2) Persoanele cu funcţii de răspundere din bănci, autorităţi publice şi unităţi, vinovate de neachitarea la timp a salariilor, poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 35. Compensarea pierderilor cauzate de
                          neachitarea la timp a salariilor
(1) Compensarea pierderii unei părţi din salariu în legătură cu încălcarea termenelor de plată a acestuia se efectuează prin indexarea obligatorie şi în mărime deplină a sumei salariului calculat dacă reţinerea acestuia a constituit o lună calendaristică şi mai mult după expirarea lunii următoare lunii pentru care urma să se plătească salariul.
(2) Compensarea pierderii unei părţi din salariul neachitat la timp se efectuează separat pentru fiecare lună prin majorarea lui în conformitate cu coeficientul inflaţiei, care se calculează prin împărţirea ultimului indice publicat al preţurilor de consum la momentul plăţii reale a salariului la indicele preţurilor de consum ale lunii următoare lunii pentru care se plăteşte salariul. Indicele preţurilor de consum se determină în calcul cumulativ de la începutul anului faţă de luna decembrie a anului precedent anului de plată.
(3) Compensarea pierderii unei părţi din salariul neachitat la timp se efectuează în cazul în care coeficientul inflaţiei în perioada de neachitare a salariului depăşeşte cota de 2%.
(4) Plata sumelor de compensare a pierderii unei părţi din salariul neachitat la timp se efectuează din sursele de plată a salariului menţionate la art.5.
(5) Modul de calculare a sumei de compensare a pierderii unei părţi din salariu în legătură cu încălcarea termenelor de plată a acestuia se stabileşte de Guvern.
Articolul 36. Soluţionarea litigiilor de muncă ce ţin
                          de salarizare
Litigiile de muncă ce ţin de salarizare se examinează în modul stabilit de legislaţie pentru soluţionarea litigiilor de muncă.
Articolul 37. Informaţia privind salariul salariatului
Informaţia privind salariul salariatului se prezintă numai cu acordul sau la solicitarea acestuia, precum şi în cazurile prevăzute de legislaţie.
Articolul 38. Controlul asupra executării prezentei legi
Controlul asupra executării în unităţi a prezentei legi revine:
a) organelor de stat pentru muncă;
b) organelor de control financiar;
c) organelor ce reprezintă interesele salariaţilor şi ale angajatorilor.
Capitolul V
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 39
Guvernul, pe parcursul anului 2002:
va prezenta Parlamentului proiectul de Lege privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor lunare pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică;
va adopta actele normative ce ţin de competenţa Guvernului, necesare pentru realizarea prevederilor prezentei legi;
va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.
Articolul 40
Pînă la aducerea legislaţiei în conformitate cu prezenta lege, actele normative în vigoare se vor aplica în măsura în care nu contravin prezentei legi.
Articolul 41
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea salarizării nr.1305-XII din 25 februarie 1993, cu modificările ulterioare, cu excepţia art.5 şi anexelor nr.1-4 şi nr.6.

    PREŞEDINTELE
    PARLAMENTULUI                                                Eugenia OSTAPCIUC

    Chişinău, 14 februarie 2002.
    Nr. 847-XV.