LPM284/2004
ID intern unic:  313078
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 284
din  22.07.2004
privind comerţul electronic
Publicat : 13.08.2004 în Monitorul Oficial Nr. 138-146     art Nr : 741     Data intrarii in vigoare : 14.11.2004
    MODIFICAT
   
LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18
   
LP230 din 10.12.15, MO2-12/15.01.16 art.19; în vigoare 15.07.16
    LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12
    LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349



    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

   
Prezenta lege transpune Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societăţii informaţionale, în special ale comerţului electronic, pe piaţa internă (directiva privind comerţul electronic), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 178 din 17 iulie 2000.
    [Preambul introdus prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 1. Scopul legii
    (1) Scopul prezentei legi este crearea cadrului juridic pentru efectuarea comerţului electronic, stabilirea principiilor de reglementare şi susţinere de către stat a activităţii în domeniul comerţului electronic, precum şi stabilirea regimului juridic al contractelor şi comunicărilor electronice privind vînzarea bunurilor, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor.
    (2) Prezenta lege stabileşte modul de utilizare a informaţiei în formă electronică în cadrul relaţiilor ce apar între participanţii la comerţul electronic.
   
Articolul 1. Scopul şi obiectivele legii
    (1) Scopul prezentei legi este asigurarea unui cadru normativ favorabil pentru furnizarea serviciilor societăţii informaţionale.
    (2) Prezenta lege stabilește principiile de reglementare a comerţului electronic, condiţiile de furnizare a serviciilor societăţii informaţionale, răspunderea furnizorilor de servicii şi a intermediarilor, precum și principiile de susţinere a cooperării între Republica Moldova şi alte state în procesul de furnizare a serviciilor societății informaţionale.
    [Art.1 în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    Articolul 2. Sfera de aplicare a legii
    (1) Sub incidenţa prezentei legi cad persoanele fizice şi juridice, inclusiv străine, care participă la comerţul electronic.
    [Art.2 al.(1) abrogat prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    (2) Prezenta lege se aplică oricărui tip de activitate comercială, cu excepţia următoarelor:
   
(2) Prezenta lege se aplică serviciilor societăţii informaţionale, cu excepţia următoarelor:
    [Art.2 al.(2) modificat prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    a)  activitatea notarilor, în măsura în care aceasta presupune o  participare directă la exercitarea atribuţiilor lor;
   
a) activităţile profesionale în sectorul justiţiei, în măsura în care acestea implică exercitarea prerogativelor de putere publică;
    [Art.2 al.(2), lit.a) în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    b)  activităţile de reprezentare juridică în faţa instanţelor de judecată şi a organelor de urmărire penală;
    c) jocurile de noroc cu cîştiguri băneşti, loteriile şi pariurile;
   
c) jocurile de noroc care implică mize în bani, cu excepţia concursurilor şi jocurilor promoţionale  care au drept scop încurajarea vînzării de bunuri sau servicii şi pentru care plăţile, dacă se efectuează, servesc numai pentru achiziţionarea bunurilor sau serviciilor promovate;
    [Art.2 al.(2), lit.a) în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    d)  activităţile care se efectuează prin intermediul serviciilor de telefonie vocală, telefax, telex;
    [Art.2 al.(2), lit.d) abrogată prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    e) serviciile de radiodifuziune şi televiziune, inclusiv de teletext;
    [Art.2 al.(2), lit.e) abrogată prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    f) serviciile de telefonie vocală, telefax sau telex;
    [Art.2 al.(2), lit.f) abrogată prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    g) schimbul  de informaţii prin poşta electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente între persoane care acţionează în scopuri străine activităţii lor comerciale.
   
g) relaţia contractuală dintre un angajat şi angajatorul său;
    [Art.2 al.(2), lit.g) în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
   
h) vînzarea bunurilor personale de către persoanele fizice neînregistrate în calitate de întreprinzător;
    [Art.2 al.(2), lit.h) introdusă prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
     i) serviciile electronice guvernamentale.
    [Art.2 al.(2), lit.i) introdusă prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.02.18]
   
(21) Livrarea bunurilor ca atare sau furnizarea de servicii prestate fără utilizarea reţelei de internet (servicii off-line), precum şi folosirea poştei electronice sau a altor mijloace de comunicare individuale echivalente de către persoane fizice care acţionează în scopuri ce nu intră în cadrul activităţilor lor comerciale sau profesionale, inclusiv folosirea acestor mijloace pentru încheierea de contracte între astfel de persoane, nu intră sub incidența prezentei legi.
    [Art.2 al.(21) introdus prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    (3) Modul de utilizare în comerţul electronic a documentului electronic se reglementează de lege.
   
(3) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal, Legii nr. 114/2012 cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică, Legii nr. 91/2014 privind semnătura electronică şi documentul electronic, Legii nr. 105/2003 privind protecţia consumatorilor şi Legii nr. 8/2016 privind drepturile consumatorilor la încheierea contractelor.
    [Art.2 al.(3) în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    [Art.2 al.(3) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
   
(4) Prezenta lege nu aduce atingere nivelului de protecţie, în special în materie de sănătate publică şi interese ale consumatorilor, stabilit prin alte acte legislative.
    [Art.2 al.(4) introdus prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
   
(5) Prezenta lege nu aduce atingere măsurilor luate la nivel naţional în scopul de a promova diversitatea culturală şi lingvistică şi de a asigura apărarea pluralismului de opinii.
    [Art.2 al.(5) introdus prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    Articolul 3. Cadrul juridic
    (1) Comerţul electronic este reglementat de Constituţia Republicii Moldova, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, prezenta lege, precum şi de alte acte legislative, şi acte normative ale Guvernulu ce reglementează  raporturile aferente comerţului şi activităţii de întreprinzător.
    [Art.3 al.(1) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    (2) Dacă  în acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte sînt stabilite alte norme  decît cele prevăzute în prezenta lege,  se aplică  normele  acordurilor internaţionale.
    Articolul 3. Aplicarea prezentei legi în cazul
                         serviciilor societăţii informaţionale
    (1) Prezenta lege se aplică furnizorilor de servicii înregistrați și/sau stabiliți în Republica Moldova şi serviciilor oferite de aceştia. Prevederile prezentei legi referitoare la protecţia consumatorului, în particular cele care se regăsesc la art. 10, 11, art. 16 alin. (3)–(6) şi la art.18, se aplică în mod corespunzător furnizorilor de servicii care îşi direcţionează activitatea către Republica Moldova sau către mai multe state, inclusiv Republica Moldova.
    (2) Un furnizor de servicii a cărui activitate este prezentată pe pagina sa web sau pe cea a unui intermediar se consideră că îşi direcţionează activitatea către Republica Moldova dacă, înainte de încheierea eventuală a unui contract cu consumatorul domiciliat pe teritoriul Republicii Moldova, din aceste pagini web şi din activitatea globală a furnizorului de servicii rezultă, în mod clar, că acesta din urmă intenţiona să intre în relaţii comerciale în mod particular cu consumatori domiciliaţi în Republica Moldova sau în mai multe state, inclusiv Republica Moldova.
    (3) Următoarele elemente, a căror enumerare nu este exhaustivă, pot constitui indicii care, întrunite cel puţin cîte două, permit să se considere că activitatea furnizorului de servicii este direcţionată către statul domiciliului consumatorului:
    a) natura internaţională a activităţii;
    b) menţionarea unor itinerare cu punctul de plecare în alte state pentru deplasarea la locul în care furnizorul de servicii își are sediul;
    c) folosirea limbii sau a monedei utilizate în mod obişnuit în statul în care se află consumatorul, cu condiţia ca aceasta să fie diferită de limba sau moneda utilizată în mod obişnuit în statul în care furnizorul de servicii își are sediul, cu posibilitatea de a rezerva şi de a confirma rezervarea în această limbă diferită;
    d) efectuarea unor cheltuieli pentru un serviciu de referenţiere pe internet în scopul de a facilita accesul persoanelor aflate în statul unde este domiciliat consumatorul la pagina web sau la serviciile furnizorului de servicii ori ale intermediarului;
    e) utilizarea unui nume de domeniu de nivel superior diferit de cel al statului în care furnizorul de servicii își are sediul.
    (4) Următoarele indicii sînt insuficiente pentru a se considera că activitatea furnizorului de servicii este direcţionată către statul domiciliului consumatorului:
    a) simpla accesibilitate a paginii web şi/sau a serviciilor furnizorului de servicii ori ale intermediarului în statul pe teritoriul căruia este domiciliat consumatorul;
    b) menţionarea unei adrese electronice şi a altor date de contact;
    c) folosirea unei limbi sau a unei monede utilizate în mod obişnuit în statul în care furnizorul de servicii își are sediul.
    [Art.3 în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
   
[Art.3 modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    Articolul 4. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
    agent al comerţului electronic - persoană fizică sau juridică care efectuează  comerţ electronic;
    [Art.4 noțiunea ''agent al comerţului electronic'' exclusă prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    comerţ electronic - activitatea de întreprinzător a persoanelor fizice şi juridice de vînzare a bunurilor, executare a lucrărilor sau prestare a serviciilor, efectuată cu utilizarea comunicărilor electronice şi/sau a contractelor electronice;
    comunicare electronică - informaţie în formă electronică, ce nu constituie document electronic, expediată, recepţionată şi  stocată cu ajutorul mijloacelor electronice;
    comunicare comercială - comunicare electronică cu caracter comercial, destinată să promoveze, direct sau indirect, bunurile, lucrările sau serviciile, numele sau denumirea, firma sau marca unui agent al comerţului electronic. Nu constituie comunicări comerciale informaţiile care permit accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în special un nume de domen sau o adresă de poştă electronică, comunicările legate de bunurile, lucrările sau serviciile, numele ori marca unei persoane fizice sau juridice cînd  sînt realizate fără vreun interes comercial;
   
comunicare comercială – orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, bunurile, serviciile sau imaginea unei întreprinderi, organizaţii sau persoane care efectuează o activitate comercială, industrială, meşteşugărească sau exercită una dintre profesiile reglementate. Nu constituie comunicări comerciale:
    a) informaţiile care permit accesul direct la activitatea întreprinderii, organizaţiei sau persoanei, în special un nume de domeniu sau o adresă de poștă electronică;
    b) comunicările legate de bunurile, serviciile sau imaginea întreprinderii, organizaţiei sau persoanei, elaborate în mod independent, în special cînd acestea nu sînt furnizate în contrapartidă financiară;
    [Art.4 noțiunea în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    contract electronic - totalitatea documentelor electronice ce constituie contractul de drept civil, urmărind stabilirea, modificarea sau sistarea unor drepturi şi obligaţii civile, al  căror obiect îl pot constitui bunurile, lucrările sau serviciile;
    consumator -  orice persoană fizică ce acţionează în alte scopuri decît cele ale activităţii comerciale;
   
destinatar al serviciilor – orice persoană fizică sau juridică ce utilizează servicii ale societăţii informaţionale în scopuri comerciale, profesionale, personale sau de altă natură, în special în scopul căutării de informaţii sau al furnizării accesului la acestea;
   
[Art.4 noțiunea introdusă prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    furnizor de servicii – persoană fizică sau juridică care desfăşoară activitate de întreprinzător și care pune la dispoziţia unui număr determinat sau nedeterminat de persoane servicii ale societăţii informaţionale;
   
[Art.4 noțiunea introdusă prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    furnizor de servicii stabilit într-un stat – furnizor de servicii avînd un sediu stabil pe teritoriul unui stat şi care desfăşoară efectiv o activitate economică utilizînd acel sediu pentru o perioadă nedeterminată. Locul în care sînt amplasate şi utilizate mijloacele tehnice şi tehnologice necesare furnizării serviciului, precum şi locul în care site-ul prin intermediul căruia este furnizat serviciul poate fi accesat nu sînt determinante pentru a stabili sediul furnizorului. În cazul în care furnizorul de servicii are mai multe sedii, se va lua în calcul sediul din care este furnizat serviciul respectiv, iar în cazul în care este dificil de stabilit din care sediu a avut loc furnizarea serviciului respectiv, se va lua în calcul sediul în care furnizorul are centrul activităţilor pentru serviciul în cauză;
   
[Art.4 noțiunea introdusă prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]   
    intermediar în comerţul electronic - persoană fizică sau juridică ce acordă altor subiecţi ai comerţului electronic servicii legate de organizarea şi dirijarea sistemelor şi reţelelor informaţionale în cadrul comerţului electronic, inclusiv de transmiterea, obţinerea şi  stocarea  informaţiei în formă electronică;
    mijloace electronice - computer şi/sau alte echipamente tehnice şi reţele de telecomunicaţii, destinate pentru prelucrarea, stocarea şi schimbul de  informaţii în formă electronică.
   
[Art.4 noțiunea ''mijloace electronice '' exclusă prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    poştă electronică – orice mesaj – text, vocal sau conţinînd sunete ori imagini – trimis prin intermediul unei reţele publice de comunicaţii electronice, care poate fi stocat în reţea sau în echipamentul terminal al destinatarului pînă la deschiderea sa de către acesta;
   
[Art.4 noțiunea introdusă prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    serviciu al societăţii informaţionale – orice serviciu prestat în scopul obţinerii unei remuneraţii, la distanţă, prin mijloace electronice şi la cererea individuală a destinatarului serviciului, inclusiv vînzări de bunuri on-line. Serviciile societăţii informaţionale nu se limitează exclusiv la servicii în urma cărora se încheie contracte on-line, ci, în măsura în care acestea reprezintă o activitate economică, se extind la servicii care nu sînt remunerate de cei care le primesc, cum ar fi serviciile care furnizează informaţii on-line ori comunicări comerciale sau cele care furnizează instrumente de căutare, accesare şi recuperare a datelor. Servicii ale societăţii informaţionale sînt de asemenea serviciile care constau în transmiterea informaţiilor printr-o reţea de comunicaţii electronice, furnizarea accesului la o reţea de comunicaţii electronice sau găzduirea informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului. Serviciile transmise punct cu punct, precum video la cerere sau furnizarea de comunicări comerciale prin poşta electronică, sînt de asemenea servicii ale societăţii informaţionale.
    Nu constituie servicii ale societăţii informaţionale, în sensul prezentei legi, următoarele activităţi:
    a) serviciile furnizate în prezenţa fizică a furnizorului şi a destinatarului, chiar dacă acest lucru presupune utilizarea echipamentului electronic;
    b) serviciile cu un conţinut material, chiar dacă sînt furnizate prin intermediul dispozitivelor electronice;
    c) serviciile prestate fără utilizarea reţelei de internet (serviciile off-line), cum ar fi distribuirea de programe pe dispozitive de stocare;
    d) serviciile care nu sînt furnizate prin intermediul sistemelor de prelucrare şi stocare electronică a datelor, cum ar fi:
    – serviciile de telefonie vocală, serviciile de fax/telex;
    – serviciile prestate prin telefonie vocală sau fax;
    – comercializarea directă prin telefon/fax;
    e) serviciile furnizate prin transmiterea de date, fără solicitare individuală, în scopul recepţionării simultane de către un număr nelimitat de destinatari individuali (transmisiune punct-multipunct), cum ar fi:
    – serviciile de transmisiune sau retransmisiune a serviciilor de programe audiovizuale;
    – teletextul;
   
[Art.4 noțiunea introdusă prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    serviciu furnizat la distanţă – serviciu prestat fără ca părţile să fie prezente simultan;
    [Art.4 noțiunea introdusă prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    serviciu furnizat la solicitarea individuală a destinatarului serviciilor – serviciu prestat prin transmiterea datelor în urma solicitării individuale;
    [Art.4 noțiunea introdusă prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    serviciu furnizat prin mijloace electronice – serviciu care este transmis iniţial şi primit la destinaţie prin intermediul echipamentului electronic pentru prelucrarea (inclusiv arhivarea digitală) şi stocarea datelor şi care este transmis, transferat     şi recepţionat integral prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice.
    [Art.4 noțiunea introdusă prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    Articolul 5. Principiile de bază ale comerţului electronic
    (1) Activitatea agenţilor comerţului electronic nu este supusă nici unei autorizări prealabile şi se desfăşoară în concordanţă cu principiile concurenţei libere şi loiale, cu respectarea legislaţiei.
   
(1) Activitatea furnizorilor de servicii şi a destinatarilor serviciilor nu este supusă nici unei autorizări prealabile şi se desfăşoară în concordanţă cu principiile concurenţei libere şi loiale, cu respectarea legislaţiei.
    [Art.5 al.(1) modificat prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    (2) Persoanele fizice şi juridice au drepturi egale în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii comerciale în cadrul comerţului electronic. Acordarea anumitor priorităţi sau limitarea drepturilor şi intereselor agenţilor comerţului electronic, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, nu se admite.
   
(2) Persoanele fizice și juridice au drepturi egale în ceea ce privește furnizarea de servicii ale societății informaționale. Acordarea anumitor priorități sau limitarea drepturilor și intereselor furnizorilor de servicii și ale destinatarilor serviciilor, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, nu se admite.
    [Art.5 al.(2) în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    [Art.5 al.(2) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    (3) Activitatea persoanelor fizice şi juridice care participă la comerţul electronic nu se limitează la anumite teritorii sau categorii de bunuri, lucrări sau servicii, dacă contractul sau legea nu prevede altfel.
   
(3) Activitatea persoanelor fizice şi juridice care furnizează servicii ale societăţii informaţionale nu se limitează la anumite teritorii sau categorii de bunuri, lucrări sau servicii, dacă contractul sau legea nu prevede altfel.
    [Art.5 al.(3) modificat prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    (4) Activitatea agenţilor comerţului electronic, inclusiv a celor care desfăşoară activitate de intermediere, stabiliţi în alte state se efectuează în condiţiile acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi ale legislaţiei ţării unde se află agentul respectiv al comerţului electronic.
   
(4) Activitatea furnizorilor de servicii şi a intermediarilor stabiliţi în alte state care furnizează servicii destinatarilor din Republica Moldova se desfăşoară în condiţiile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi ale legislaţiei statului unde se află sediul furnizorilor de servicii şi al intermediarilor respectivi.
    [Art.5 al.(4) în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    (5) Activitatea de intermediere în comerţul electronic în scopul acordării de servicii agenţilor economici stabiliţi în Republica Moldova este permisă  persoanelor juridice din Republica Moldova, înregistrate în modul stabilit.
   
[Art.5 al.(5) abrogat prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
   
(6) Furnizarea serviciilor societăţii informaţionale de către un furnizor de servicii stabilit într-un alt stat nu poate fi restricționată în Republica Moldova dacă furnizorul respectă prevederile legislaţiei naţionale.
   
[Art.5 al.(6) introdus prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    (7) Prevederile alin. (6) nu se aplică:
    a) drepturilor de autor şi drepturilor conexe, precum şi drepturilor de proprietate industrială;
    b) emisiunilor de monedă electronică;
    c) publicităţii pentru organisme de plasament colectiv în valori mobiliare;
    d) activităţilor de asigurare;
    e) libertăţii părţilor de a alege dreptul aplicabil contractului lor;
    f) obligaţiilor contractuale ce decurg din contractele încheiate de consumatori;
    g) validităţii formale a contractelor care creează sau transferă drepturi asupra bunurilor imobiliare, în cazul în care aceste contracte sînt supuse unor cerinţe formale imperative din legislaţia statului în care este situat bunul imobiliar;
    h) autorizării comunicărilor comerciale prin poşta electronică nesolicitate.
   
[Art.5 al.(7) introdus prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    (8) Autorităţile publice abilitate pot lua măsuri derogatorii de la prevederile alin. (6) în cazurile în care acestea sînt necesare pentru menţinerea ordinii publice, pentru prevenirea, investigarea şi descoperirea infracţiunilor, pentru desfăşurarea urmăririi penale, protecţia minorilor, lupta împotriva oricărei forme de incitare la ură din raţiune de rasă, sex, religie sau naţionalitate, împotriva oricăror atingeri aduse demnităţii umane, pentru protecţia sănătăţii publice, apărarea şi siguranţa naţională, protecţia consumatorilor, precum şi a investitorilor. Măsurile respective se aplică, în conformitate cu actele legislative şi alte acte normative în vigoare, împotriva oricărui serviciu al societăţii informaţionale care aduce atingere obiectivelor menţionate sau care prezintă risc serios şi grav de prejudiciere a acestor obiective şi trebuie să fie proporţionale cu aceste obiective.
    [Art.5 al.(8) introdus prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    Articolul 6. Contractele în comerţul electronic
    (1) Contractele în comerţul electronic pot fi încheiate:
    a) sub formă de contract electronic;
   
a) sub formă de contract electronic, în conformitate cu prevederile Legii nr. 91/2014 privind semnătura electronică şi documentul electronic;
    [Art.6 al.(1), lit.a) modificată prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    b) sub altă formă prevăzută de lege.
   
b) sub altă formă, cu utilizarea mijloacelor electronice.
   
[Art.6 al.(1), lit.b) în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    [Art.6 al.(1), lit.b) modificată prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    (2) Faţă de contractele încheiate în cadrul comerţului electronic se aplică legislaţia civilă.
Capitolul II
SUBIECŢII  ŞI OBIECTELE  COMERŢULUI  ELECTRONIC
    Articolul 7. Subiecţii comerţului electronic
    (1) Subiecţi ai comerţului electronic pot fi persoanele fizice şi juridice, inclusiv străine, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, precum şi statul ca subiect de drept, care participă la comerţul electronic în calitate de:
    a) agenţi ai comerţului electronic;
   
a) furnizori de servicii;
    [Art.7 al.(1), lit.a) în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    b) cumpărători şi beneficiari ai bunurilor, lucrărilor sau serviciilor respective, inclusiv consumatori;
   
b) destinatari ai serviciilor;
    [Art.7 al.(1), lit.b) în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    c) intermediari în comerţul electronic.
    (2) Subiecţii comerţului electronic obţin şi realizează drepturi şi îndeplinesc obligaţii în corespundere cu contractele electronice şi cu legislaţia.
   
(2) Subiecţii comerţului electronic obţin şi realizează drepturi şi îndeplinesc obligaţii în corespundere cu contractele încheiate şi cu legislaţia.
    [Art.7 al.(2) modificat prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    (3) Participarea la comerţul electronic nu poate servi drept temei pentru stabilirea unor cerinţe, proceduri sau restricţii suplimentare în activitatea de întreprinzător, dacă contractul sau legea nu prevede altfel.
    Articolul 8. Obiectele comerţului electronic
    (1) În condiţiile prezentei legi, obiecte ale comerţului electronic sînt:
    a) bunurile ce pot fi înstrăinate  conform prevederilor legale;
    b) lucrările;
    c) serviciile.
    (2) Legile pot stabili restricţii referitoare la utilizarea în comerţul electronic a unor tipuri de bunuri, lucrări sau servicii.
   
[Art.8 al.(2) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    Articolul 9. Agenţii comerţului  electronic
    (1) Comerţul electronic poate fi efectuat  de către agenţii economici abilitaţi, în modul stabilit de lege, cu dreptul de practicare a activităţii de întreprinzător.
   
[Art.9 al.(1) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
   (2) Dreptul de a efectua comerţul electronic apare din momentul înregistrării de stat a persoanei juridice sau a întreprinzătorului individual, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzătore.
   
[Art.9 al.(2) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    (3) În cazul în care pentru vînzarea bunurilor, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor este necesară licenţă sau autorizaţie, comerţul electronic poate fi efectuat din momentul obţinerii licenţei sau autorizaţiei  pentru practicarea genului de activitate respectiv.
   
Articolul 9. Procedura de iniţiere a activităţii
                         furnizorilor de servicii
    (1) Dreptul de a activa în calitate de furnizor de servicii nu este condiţionat de obţinerea unor autorizaţii speciale sau de îndeplinirea unor cerinţe cu efect echivalent.
    (2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere regimurilor de autorizare sau de licenţiere care nu urmăresc în mod specific şi exclusiv serviciile societăţii informaţionale sau care sînt reglementate de Legea comunicaţiilor electronice nr. 241/2007.
    (3) Dreptul de a efectua comerţ electronic se obţine din momentul înregistrării la Camera Înregistrării de Stat a persoanei juridice sau a întreprinzătorului individual în condiţiile Legii nr. 220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali.
    (4) În cazul în care pentru vînzarea bunurilor, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor este necesară licenţa, comerţul electronic poate fi efectuat din momentul obţinerii licenţei pentru practicarea genului de activitate respectiv în condiţiile Legii nr. 451/2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător.
    (5) Utilizarea sau valorificarea obiectelor de proprietate intelectuală de către furnizorii de servicii se va realiza în conformitate cu legislaţia în domeniul proprietăţii intelectuale.
    [Art.9 în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
   
[Art.9 în redacția LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
   
Articolul 91. Protecţia datelor cu caracter personal
    (1) La prelucrarea datelor cu caracter personal, furnizorii de servicii sînt obligaţi să respecte regimul de confidenţialitate a datelor, să întreprindă măsurile organizatorice şi tehnice necesare pentru protecţia datelor cu caracter personal împotriva accesului ilicit sau întîmplător, împotriva distrugerii, modificării, blocării, copierii, răspîndirii ilicite sau neautorizate, precum şi împotriva altor acţiuni ilicite.
    (2) Furnizorii de servicii trebuie să facă publice termenele şi condiţiile de prelucrare a datelor cu caracter personal și să ofere informaţii detaliate privind:
    a) numărul de înregistrare în calitate de operator de date cu caracter personal;
    b) categoriile informaţiilor colectate de la consumator, scopul colectării acestora şi modul de prelucrare a datelor cu caracter personal;
    c) drepturile de care dispune consumatorul în calitate de subiect al datelor cu caracter personal, în special dreptul de intervenţie și de opoziţie, modul de realizare a acestor drepturi;
    d) cazurile în care datele cu caracter personal pot fi divulgate terţilor;
    e) punctul de contact pentru solicitările consumatorilor cu privire la datele cu caracter personal care îi vizează;
    f) mecanismele şi modul de monitorizare a activităţilor on-line ale consumatorului (cookie-uri) în scopuri de marketing, procedura de obţinere a consimţămîntului pentru astfel de practici;
    g) dreptul de a refuza colectarea datelor cu caracter personal de către furnizorul de servicii;
    h) modalitatea de retragere a consimţămîntului.
    Furnizorul de servicii va oferi de asemenea informaţii generale despre măsurile organizatorice şi tehnice întreprinse pentru protecţia datelor cu caracter personal ale consumatorilor.
    (3) În cazul în care este necesară prelucrarea datelor cu caracter personal pentru prevenirea, cercetarea şi depistarea fraudelor legate de serviciile societăţii informaţionale, aceasta se realizează fără consimţămîntul persoanei la care se referă datele respective.
    (4) Dacă consumatorul consideră că i-au fost încălcate drepturile la protecţia datelor cu caracter personal, acesta poate înainta o plîngere la adresa autorităţii naţionale de protecţie a datelor cu caracter personal care, fără să afecteze atribuţiile altor autorităţi publice, efectuează controlul legalităţii operaţiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal şi informează consumatorul vizat în conformitate cu prevederile art. 27 din Legea nr. 133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.
    [Art.91 introdus prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    Articolul 10. Cumpărătorul şi beneficiarul
    (1) Cumpărător în comerţul electronic este considerată persoana fizică sau juridică ce comandă şi/sau  procură bunuri.
    (2) Beneficiar în comerţul electronic este considerată persoana fizică sau juridică ce  recepţionează lucrări sau servicii.
    (3) Cumpărătorul şi beneficiarul sînt învestiţi cu drepturile şi obligaţiile stabilite de contract şi de legi.
   
[Art.10 al.(3) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    (4) Protecţia drepturilor consumatorilor în cadrul comerţului electronic, precum şi mecanismul de realizare a acestor drepturi, se reglementează de Legea privind protecţia consumatorilor.
   
[Art.10 al.(4) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
   
Articolul 10. Destinatarii serviciilor
    Destinatarii serviciilor poartă răspundere în conformitate cu legea pentru conţinutul informaţiilor transmise şi stocate prin intermediul reţelelor de comunicaţii electronice, la solicitarea lor, de către furnizorii de servicii.
    [Art.10 în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
   
[Art.10 modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    Articolul 11. Informarea cumpărătorilor şi a beneficiarilor
   
Articolul 11. Informarea destinatarilor serviciilor
   
[Art.11 titlul în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    (1) Agentul comerţului electronic este obligat să asigure celorlalţi subiecţi ai comerţului electronic şi organelor de control ale statului accesul la informaţia autentică despre sine în formă electronică, în limba moldovenească, iar, după caz, în altă limbă. Informaţia va cuprinde următoarele date:
   
(1) Furnizorul de servicii este obligat să asigure destinatarilor serviciilor şi organelor de control ale statului accesul uşor, direct şi permanent la informaţia autentică despre sine în format electronic, în limba română. Din proprie iniţiativă, informaţia poate fi expusă suplimentar şi în altă limbă pe larg utilizată. Informația va cuprinde următoarele date:
    [Art.11 al.(1) în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    a) denumirea completă şi forma de organizare juridică - în cazul persoanei juridice; numele şi prenumele - în cazul persoanei fizice înregistrate în calitate de întreprinzător individual;
   
a) denumirea completă, inclusiv forma de organizare juridică - în cazul persoanei juridice; numele şi prenumele - în cazul persoanei fizice înregistrate în calitate de întreprinzător individual;
    [Art.11 al.(1), lit.a) modificată prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    b) datele cu privire la înregistrarea de stat, codul fiscal al persoanei juridice sau al întreprinzătorului individual;
   
b) numărul de identificare de stat (IDNO) al persoanei juridice sau al întreprinzătorului individual;
    [Art.11 al.(1), lit.b) modificată prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    c) adresa juridică, adresa de poştă electronică a persoanei, numărul telefonului de contact;
    d) numărul şi termenul de valabilitate a licenţei sau autorizaţiei (în cazul în care pentru efectuarea activităţii este necesară licenţă sau autorizaţie), precum şi denumirea autorităţii administraţiei publice ce a eliberat licenţa sau autorizaţia;
   
d1) în ceea ce priveşte profesiile reglementate – titlul profesional, organismul profesional sau instituţia similară la care furnizorul este înregistrat, o referire la normele profesionale aplicabile profesiei respective şi la modalităţile de a le accesa;
   
[Art.11 al.(1), lit.d1) introdusă prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    d2) codul TVA;
    [Art.11 al.(1), lit.d2) introdusă prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    e) datele privind condiţiile expedierii, precum şi preţurile bunurilor destinate vînzării, tarifele lucrărilor ce vor fi executate  sau serviciilor ce vor fi prestate;
    f) preţurile bunurilor, tarifele lucrărilor sau serviciilor, care trebuie indicate cu precizarea reducerilor, includerii sau neincluderii în preţuri şi  tarife a impozitelor;
    g) includerea sau neincluderea în preţuri şi tarife a cheltuielilor de livrare şi/sau a altor cheltuieli, precum şi valoarea acestora, dacă este cazul;
   
g1) drepturile consumatorilor, precum şi numărul telefonului de contact şi adresa paginii web oficiale ale Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor;
    g1) numărul telefonului de contact şi adresa paginii web oficiale ale Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor;
    [Art.11 al.(1), lit.g1) modificată prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    [Art.11 al.(1), lit.g1) introdusă prin LP230 din 10.12.15, MO2-12/15.01.16 art.19; în vigoare 15.07.16]
   
g2) termenele de plată;
    [Art.11 al.(1), lit.g2) introdusă prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
   
g3) perioada de valabilitate a ofertei şi a preţului;
    [Art.11 al.(1), lit.g3) introdusă prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    h) alte date ce urmează a fi prezentate în conformitate cu contractul dintre părţi şi cu actele legislative sau la decizia agenţilor comerţului electronic.
   
h) alte date ce urmează a fi prezentate în conformitate cu contractul dintre părţi şi cu actele legislative sau la decizia furnizorilor de servicii și a destinatarilor serviciilor.
    [Art.11 al.(1), lit.h) modificată prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    [Art.11 al.(1), lit.h) modificată prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    (2) Ofertele sau informaţiile cu privire la bunurile, lucrările sau serviciile propuse de agentul comerţului electronic trebuie să fie prezentate în formă electronică în aşa fel încît să permită reproducerea informaţiei fără denaturări şi formarea unei imagini clare despre agentul comerţului electronic, precum şi despre bunurile, lucrările şi serviciile propuse de acesta, preţurile şi  tarifele lor şi condiţiile de vînzare, executare sau prestare.
   
(2) Ofertele sau informaţiile cu privire la bunurile, lucrările sau serviciile propuse de furnizorul de servicii trebuie să fie prezentate în formă electronică în aşa fel încît să permită reproducerea informaţiei fără denaturări şi formarea unei imagini clare despre furnizorul de servicii, precum şi despre bunurile, lucrările şi serviciile propuse de acesta, preţurile şi  tarifele lor şi condiţiile de vînzare, executare sau prestare.
    [Art.11 al.(2) modificat prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    (3) Agentul comerţului electronic poartă răspundere, în conformitate cu legea, pentru prezentarea de informaţii neveridice organelor de control ale statului sau subiecţilor comerţului electronic, precum şi pentru utilizarea practicilor comerciale incorecte.
    (3) Furnizorul de servicii poartă răspundere, în conformitate cu legea, pentru prezentarea de informaţii neveridice organelor de control ale statului sau subiecţilor comerţului electronic, precum şi pentru utilizarea practicilor comerciale incorecte.
    [Art.11 al.(3) modificat prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    [Art.11 al.(3) modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]
    [Art.11 al.(3) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    Articolul 12. Intermedierea  în comerţul electronic
    (1) În scopul asigurării schimbului de documente electronice şi de comunicări electronice, subiecţii comerţului electronic se pot folosi, pe bază contractuală, de serviciile intermediarului în comerţul electronic legate de organizarea şi dirijarea sistemelor şi reţelelor informaţionale respective.
    (2) Intermediarul în comerţul  electronic este obligat să asigure integritatea şi confidenţialitatea informaţiilor ce se conţin în sistemele informaţionale.
   
(2) Intermediarul în comerțul electronic este obligat să asigure integritatea și confidențialitatea comunicărilor transmise prin reţelele publice de comunicaţii electronice operate de intermediar şi a informaţiilor privind serviciile de comunicaţii electronice furnizate publicului de către intermediar, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
    [Art.12 al.(2) în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    (3) Intermediarul în comerţul electronic nu are dreptul:
    a) să divulge informaţia ce se conţine în documentele sau comunicările electronice;
    b) să transmită unor terţe persoane documentele electronice, comunicările sau copiile acestora, inclusiv informaţia ce se conţine în ele, dacă contractul încheiat cu participanţii la comerţul electronic sau legea nu prevede altfel;
    c)  să modifice conţinutul documentelor ori comunicărilor  electronice sau modul lor de utilizare, dacă contractul încheiat cu participanţii la comerţul electronic sau legea nu prevede altfel.
    (4) Intermediarul în comerţul electronic nu este obligat să controleze sau să verifice autenticitatea comunicărilor şi documentelor electronice transmise, recepţionate şi stocate, precum şi corespunderea lor legislaţiei, dacă contractul încheiat cu participanţii la comerţul electronic sau legea nu prevede altfel.
   
(4) Intermediarul în comerțul electronic nu este obligat să controleze sau să verifice autenticitatea comunicărilor, informațiilor și documentelor transmise, recepționate și stocate, precum și corespunderea lor legislației, dacă contractul încheiat cu furnizorul de servicii sau cu destinatarul serviciilor nu prevede altfel.
    [Art.12 al.(4) în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    Capitolul II1
RĂSPUNDEREA FURNIZORILOR DE SERVICII
    Articolul 121. Principii generale
    (1) Încălcarea de către furnizorii de servicii a prevederilor prezentei legi atrage după sine răspunderea civilă, penală sau contravenţională, după caz, conform legii.
    (2) Furnizorii de servicii răspund pentru informaţia furnizată din propria iniţiativă sau în numele lor.
    (3) Furnizorii de servicii nu au obligaţia de a supraveghea informaţiile pe care le transmit sau le stochează atunci cînd furnizează serviciile prevăzute la art. 122–124 şi nici obligaţia de a căuta în mod activ fapte sau circumstanţe din care rezultă că activităţile sînt ilicite.
    Articolul 122. Intermedierea prin simpla transmitere
    (1) În cazul în care un serviciu al societăţii informaţionale constă în transmiterea într-o reţea de comunicaţii electronice a informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului sau în asigurarea accesului la reţeaua de comunicaţii electronice, furnizorul de servicii nu răspunde pentru informaţiile transmise cu condiţia ca acesta:
    a) să nu iniţieze transmiterea;
    b) să nu selecteze destinatarul transmiterii;
    c) să nu selecteze sau să nu modifice conţinutul informaţiilor  care fac obiectul transmiterii.
    (2) Activităţile de transmitere a informaţiei şi de asigurare a accesului la reţelele de comunicaţii electronice, prevăzute la alin. (1), includ stocarea automată, intermediară şi tranzitorie a informaţiilor transmise atîta timp cît stocarea serveşte exclusiv pentru executarea transmiterii în reţeaua de comunicaţii electronice şi cu condiţia ca durata stocării să nu depăşească timpul necesar transmiterii în mod rezonabil.
    (3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu afectează posibilitatea ca o instanţă de judecată sau o autoritate publică abilitată să ia măsuri de prevenire sau sistare a unei încălcări, în conformitate cu prevederile legale.
    Articolul 123. Stocarea temporară a informaţiei
    În cazul în care un serviciu al societăţii informaţionale constă în transmiterea printr-o reţea de comunicaţii electronice a informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului, furnizorul de servicii nu răspunde pentru stocarea automată, intermediară şi temporară a informaţiilor transmise, realizată exclusiv pentru a face mai eficientă transmiterea în continuare a informaţiilor către alţi destinatari ai serviciului, la cererea acestora (forme de stocare numite caching), cu condiţia ca furnizorul de servicii:
    a) să nu modifice informaţia;
    b) să îndeplinească condiţiile de acces la informaţie;
    c) să se conformeze normelor privind actualizarea informaţiei, astfel cum acestea sînt larg cunoscute şi aplicate în domeniu;
    d) să nu împiedice folosirea licită a tehnologiei, larg recunoscută şi utilizată în domeniu, în scopul de a obţine date privind utilizarea informaţiei;
    e) să acţioneze prompt pentru eliminarea informaţiilor  pe care le-a stocat sau pentru a bloca accesul la acestea imediat ce ia cunoştinţă că informaţiile transmise iniţial au fost eliminate din reţea ori că accesul la acestea a fost blocat, ori că o instanţă de judecată sau autoritate publică abilitată a dispus, în conformitate cu prevederile legale, ca informaţiile respective să fie eliminate sau ca accesul la acestea să fie blocat.
    Articolul 124. Stocarea permanentă a informaţiei
    (1) În cazul în care un serviciu al societăţii informaţionale constă în stocarea informaţiilor furnizate de un destinatar al serviciului, furnizorul de servicii nu răspunde pentru informaţiile stocate la cererea destinatarului respectiv (forme de stocare numite hosting) cu condiţia că furnizorului de servicii nu îi este cunoscut faptul că activitatea sau informaţia stocată este ilicită şi, în ceea ce priveşte acţiunile în daune, nu are cunoştinţă despre fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activitatea sau informaţia în cauză este vădit ilicită.
    (2) Din momentul în care furnizorului de servicii îi devine cunoscut faptul că activitatea sau informaţia stocată este ilicită, acesta este obligat să acţioneze prompt pentru a elimina informaţia sau pentru a bloca accesul la aceasta.
    (3) Se consideră că furnizorul de servicii are cunoştinţă despre faptul că activitatea sau informaţia stocată este ilicită ori despre fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activitatea sau informaţia în cauză este vădit ilicită în cazul în care acesta:
    a) primeşte o dispoziţie scrisă din partea unei instanţe de judecată sau a unei autorităţi publice abilitate, emisă în conformitate cu prevederile legale, prin care se constată caracterul ilicit al activităţii sau al informaţiei specifice stocate pe serverele furnizorului de servicii sau pe cele care se află sub controlul acestuia şi se solicită eliminarea paginii web respective sau blocarea accesului la aceasta;
    b) primeşte o notificare scrisă (în original) din partea unei persoane interesate, prin care se declară, pe propria răspundere, că o activitate sau o informaţie specifică stocată pe serverele furnizorului de servicii sau pe cele care se află sub controlul acestuia este ilicită şi se solicită eliminarea paginii web respective sau blocarea accesului la aceasta.
    (4) Notificarea prevăzută la alin. (3) lit. b) se consideră valabilă dacă conţine următoarele date:
    a) data notificării;
    b) numele, prenumele, adresa domiciliului, cetăţenia, data şi locul naşterii, locul de muncă în cazul în care partea notificatoare este o persoană fizică; denumirea, forma de organizare juridică, adresa sediului, numele şi prenumele administratorului (conducătorului) – în cazul în care partea notificatoare este o persoană juridică;
    c) numele, prenumele şi adresa domiciliului destinatarului notificării sau, în cazul unei persoane juridice, denumirea şi adresa sediului acesteia;
    d) descrierea faptelor contestate şi locaţia acestora;
    e) motivele pentru care informaţia trebuie eliminată sau blocată, inclusiv menţiunea şi probele care demonstrează faptele pretinse;
    f) copia de pe corespondenţa adresată autorului sau editorului informaţiei sau activităţii contestate, prin care se solicită eliminarea sau blocarea informaţiei, ori probele care să demonstreze că autorul nu a putut fi contactat.
    (5) După primirea notificării menţionate la alin. (3) lit. b), furnizorul de servicii, fără amînări nejustificate, remite notificarea către destinatarul serviciilor căruia îi furnizează serviciile de stocare a paginii web respective. Destinatarul serviciilor, fără amînări nejustificate, comunică în scris furnizorului de servicii despre acordul sau dezacordul său cu solicitarea respectivă. Dacă furnizorul de servicii a primit dezacordul destinatarului serviciului respectiv în termen de 10 zile lucrătoare de la expedierea notificării menţionate la alin. (3) lit. b), el este exonerat de obligaţia de a elimina pagina web respectivă sau de a bloca accesul la aceasta. La solicitarea persoanei interesate, instanţa de judecată poate obliga furnizorul de servicii să elimine pagina web respectivă sau să blocheze accesul la aceasta. Dacă furnizorul de servicii a primit acordul scris al destinatarului serviciului respectiv sau nu a primit răspuns în termen de 10 zile lucrătoare de la expedierea notificării menţionate la alin. (3) lit. b), furnizorul de servicii este obligat să elimine sau să blocheze fără întîrziere pagina web respectivă.
    (6) Prevederile alin. (1) nu se aplică atunci cînd destinatarul serviciului acţionează sub autoritatea sau sub controlul furnizorului de servicii.
    [Capitolul II1 introdus prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
Capitolul III
REGIMUL JURIDIC AL COMUNICĂRILOR ELECTRONICE
    Articolul 13. Comunicarea electronică
    (1) Comunicarea electronică după puterea juridică şi puterea doveditoare se echivalează cu informaţia în formă scrisă.
    (2) În cazul în care legea prevede ca informaţia să fie prezentată în scris, această cerinţă se consideră executabilă prin comunicarea electronică, cu condiţia că informaţia ce se conţine în ea este accesibilă pentru utilizare repetată.
   
[Art.13 al.(2) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    (3) Comunicarea electronică nu poate fi lipsită de putere juridică sau de putere doveditoare  numai din motivul că este întocmită în formă electronică.
    (4) Responsabilitatea pentru conţinutul comunicării  electronice o poartă persoana care a întocmit comunicarea electronică, dacă contractul sau legea nu prevede altfel.
    (5) Modul de acces la informaţia ce se conţine în comunicarea electronică şi de protecţie a acesteia se stabileşte prin lege.
    Articolul 14. Subiecţii comunicării electronice
    (1) Subiecţi ai comunicărilor electronice sînt alcătuitorul, destinatarul şi intermediarul.
    (2) Alcătuitor al comunicării electronice este persoana care a alcătuit şi a expediat sau în numele căreia a fost alcătuită sau expediată comunicarea.
    (3) Destinatar al comunicării electronice este persoana pe numele căreia a fost expediată comunicarea electronică.
    (4) Intermediar între expeditorul şi destinatarul comunicării electronice este persoana care asigură în numele acestora expedierea, recepţionarea şi stocarea comunicării electronice sau acordă alte servicii în legătură cu acţiunile menţionate.
    Articolul 15. Păstrarea comunicării electronice
    (1) Subiecţii comerţului electronic nu sînt obligaţi să păstreze comunicările electronice create de ei, dacă contractul sau legea nu prevede altfel.
    (2) Dacă contractul sau legea prevede păstrarea anumitor comunicări electronice, această cerinţă se îndeplineşte cu  respectarea următoarelor condiţii:
    a) informaţia ce se conţine în comunicarea electronică este accesibilă pentru utilizarea ei ulterioară;
    b) comunicarea electronică se  păstrează în forma în care a fost întocmită, expediată sau recepţionată sau într-o formă ce asigură veridicitatea conţinutului său;
    c) se păstrează informaţia ce permite stabilirea  provenienţei şi destinaţiei comunicării electronice, precum şi a datei şi orei expedierii sau recepţionării ei.
    (3) Obligaţia de a păstra comunicarea electronică conform alin.(2) nu se extinde asupra informaţiei destinate pentru a face posibilă expedierea sau recepţionarea comunicării respective.
    Articolul 16. Expedierea şi recepţionarea comunicării electronice
    (1) La expedierea şi recepţionarea comunicărilor electronice se aplică normele prevăzute de legislaţie pentru expedierea şi recepţionarea documentelor electronice, dacă contractul sau legea nu prevede altfel.
    [Art.16 al.(1) abrogat prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    (2) Comunicarea electronică se consideră comunicare a alcătuitorului dacă a fost expediată:
    a) nemijlocit de alcătuitor;
    b) de persoana autorizată să acţioneze în numele alcătuitorului comunicării electronice, inclusiv de intermediarul în comerţul electronic;
    c) prin sistemul informaţional al alcătuitorului sau, în numele lui, printr-un sistem ce funcţionează în regim automat.
    (3) Destinatarul comunicării electronice are dreptul să solicite confirmarea faptului apartenenţei comunicării electronice alcătuitorului, în modul şi în termenele convenite în prealabil cu alcătuitorul comunicării electronice.
   
(4) Exceptînd cazul în care părţile care nu sînt consumatori convin altfel, furnizorul de servicii este obligat să pună la dispoziţia destinatarului serviciilor, înainte ca acesta din urmă să plaseze comanda, următoarele informaţii, formulate clar, neechivoc şi într-un limbaj accesibil:
    a) etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul;
    b) dacă contractul, odată încheiat, va fi stocat sau nu va fi stocat de către furnizorul de servicii şi dacă va fi accesibil sau nu va fi accesibil;
    c) mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la dispoziţie destinatarului serviciilor pentru identificarea şi corectarea erorilor survenite la introducerea datelor înainte de plasarea comenzii;
    d) limbile în care se poate încheia contractul;
    e) codurile de conduită relevante la care furnizorul de servicii subscrie, precum şi informaţii despre modul în care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice;
    f) orice alte condiţii impuse prin prevederile legale în vigoare.
   
[Art.16 al.(4) introdus prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    (5) Clauzele contractuale şi condiţiile generale furnizate destinatarului serviciilor vor fi puse la dispoziţie într-un mod care să-i permită acestuia să le păstreze şi să le reproducă.
   
[Art.16 al.(5) introdus prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    (6) Prevederile alin. (4) nu se aplică contractelor încheiate exclusiv prin schimburi de mesaje prin poşta electronică sau prin comunicări individuale echivalente.
    [Art.16 al.(6) introdus prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    Articolul 17. Comunicările comerciale
    (1) Trimiterea comunicărilor comerciale prin poşta electronică este interzisă, cu excepţia cazului în care destinatarul şi-a exprimat în prealabil consimţămîntul pentru a primi asemenea comunicări. Orice persoană este în drept de a refuza să primească comunicări comerciale.
    (2) Comunicările comerciale trebuie să respecte cel puţin următoarele cerinţe:
    a) să fie clar identificabile;
    b) persoana în numele căreia sînt făcute să fie clar identificabilă;
    c) ofertele promoţionale, precum reducerile, premiile şi cadourile, să fie clar identificabile, iar condiţiile care trebuie îndeplinite pentru obţinerea lor să fie clar prezentate şi accesibile;
    d) competiţiile şi jocurile promoţionale să fie clar identificabile, iar condiţiile de participare să fie clar prezentate şi accesibile;
    e) alte cerinţe prevăzute de legislaţie.
Capitolul IV
REGIMUL JURIDIC AL CONTRACTULUI ELECTRONIC
Capitolul IV
REGIMUL JURIDIC AL CONTRACTULUI ÎNCHEIAT
PRIN MIJLOACE ELECTRONICE

    [Capitolul IV titlul în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    Articolul 18. Oferta şi acceptarea în comerţul electronic
    (1) Oferta reprezintă un document electronic prin care o persoană propune încheierea unui contract şi expediază altor persoane textul contractului ce conţine clauzele contractuale, inclusiv cele obligatorii prevăzute de prezenta lege.
    (2) Oferta este valabilă în decursul termenului indicat în ea. Oferta poate fi retrasă pînă la momentul primirii de către expeditorul ei a acceptării în modul prevăzut de prezenta lege. Retragerea ofertei se face prin expedierea către destinatar a înştiinţării privind retragerea ofertei, în formă de document electronic, în care trebuie să se indice cauzele retragerii.
    (3) Acceptarea reprezintă un document electronic prin care o persoană îşi exprimă acordul de a încheia contractul  cu respectarea condiţiilor propuse în ofertă.
    (4) Acceptarea va conţine textul contractului, propus de către ofertant, fără modificarea clauzelor lui. În cazul în care ofertantului i se trimite acceptarea cu clauzele contractului modificate, o asemenea acceptare se consideră drept o nouă ofertă.
    (5) Nu este recunoscută ca dovadă a  încheierii contractului electronic:
    a) expedierea confirmării despre recepţionarea ofertei;
    b) neexpedierea sau nerecepţionarea acceptării.
    (6) Propunerea de a face oferte, provenită de la subiectul comerţului electronic, va conţine toate condiţiile care urmează a fi incluse în oferte ori referinţa la comunicarea electronică sau la documentul ce conţine aceste condiţii.
    (7) Faţă de ofertă şi acceptare se aplică normele generale ale actelor legislative cu privire la încheierea contractelor, precum şi cu privire la documentele electronice.
   
[Art.18 al.(7) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    Articolul 18. Plasarea comenzii
    (1) În cazul în care destinatarul serviciilor plasează comanda prin mijloace electronice, sînt respectate următoarele condiții:
    a) furnizorul de servicii trebuie să confirme, fără amînări nejustificate, prin mijloace electronice, recepţionarea informaţiei privind comanda, inclusiv acceptarea sau respingerea comenzii făcute de către destinatarul serviciilor;
    b) informaţia privind comanda, inclusiv confirmarea recepţionării acesteia, se consideră accesată atunci cînd părţile cărora le este adresată au făcut schimb de informaţii afirmative.
    (2) Furnizorul de servicii pune la dispoziţia destinatarului serviciilor modalităţi de utilizare a mijloacelor electronice adecvate, eficiente şi accesibile, care să-i permită să identifice şi să corecteze erorile survenite la introducerea datelor înainte de plasarea comenzii.
    (3) Furnizorul de servicii poate deroga de la prevederile alin. (1) şi (2) numai în situaţia în care a convenit altfel cu destinatarul serviciilor, cu condiţia că niciuna dintre părţi nu are calitatea de consumator.
    (4) Prevederile alin. (1) lit. a) şi ale alin. (2) nu se aplică contractelor încheiate exclusiv prin schimb de mesaje prin poşta electronică sau prin comunicări individuale echivalente.
    [Art.18 în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    [Art.18 modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    Articolul 19. Regimul juridic al contractului electronic
   
Articolul 19. Regimul juridic al contractelor
                          încheiate prin mijloace electronice
    [Art.19 titlul în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    (1) Contractul electronic constă din ofertă şi acceptare.
   
(1) Contractul încheiat prin mijloace electronice constă din ofertă și acceptare.
    [Art.19 al.(1) în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
   
(11) Contractul nu este lipsit de efect sau validitate juridică din cauza încheierii sale prin mijloace electronice.
    [Art.19 al.(11) introdus prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    (2) Părţi ale contractului electronic sînt agentul comerţului electronic, cumpărătorul şi/sau beneficiarul.
   
(2) Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimţămîntul prealabil al părţilor asupra utilizării mijloacelor electronice.
    [Art.19 al.(2) în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    (3) După puterea juridică, contractul electronic se echivalează cu contractul întocmit în formă scrisă şi semnat de părţi, inclusiv autentificat cu ştampilele părţilor.
   
(3) După puterea juridică, contractul încheiat prin mijloace electronice se echivalează cu contractul întocmit în formă scrisă şi semnat de părţi, inclusiv autentificat cu ştampilele părţilor.
    [Art.19 al.(3) modificat prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    (4) Referitor la contractele electronice se aplică prevederile generale cu privire la contracte, stipulate în Codul civil al Republicii Moldova.
   
(4) Referitor la contractele încheiate prin mijloace electronice se aplică prevederile generale cu privire la contracte, stipulate în Codul civil al Republicii Moldova.
    [Art.19 al.(4) modificat prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    (5) După puterea doveditoare, contractul electronic se echivalează cu contractul întocmit în formă scrisă.
   
(5) După puterea doveditoare, contractul încheiat prin mijloace electronice se echivalează cu contractul întocmit în formă scrisă.
    [Art.19 al.(5) modificat prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    (6) Sub formă de contract electronic nu pot fi încheiate:
   
(6) Nu pot fi încheiate prin mijloace electronice:
    [Art.19 al.(6) în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    a) contracte în baza cărora apar sau se transmit drepturile de proprietate asupra bunurilor imobile, cu excepţia contractelor de locaţiune sau arendă;
    b) contracte a căror încheiere necesită, conform legislaţiei, participarea instanţelor de judecată, autorităţilor administraţiei publice sau demnitarilor publici;
   
b) contracte a căror încheiere necesită, conform legislaţiei, participarea instanţelor de judecată, autorităţilor administraţiei publice sau a reprezentanților profesiilor care implică exerciţiul autorităţii publice în scopul de a produce efecte în privinţa terţilor, precum şi contractele care necesită autentificare notarială;
    [Art.19 al.(6), lit.b) modificat prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    c) contractele de fidejusiune şi de gaj al valorilor mobiliare, executate de persoane ce acţionează în scopuri nelegate de activitatea lor comercială;
   
c) contractele de fidejusiune sau de garanţii imobiliare ori mobiliare (ipotecă, gaj) oferite de persoane care acţionează în scopuri ce nu țin de activitatea lor comercială sau profesională;
    [Art.19 al.(6), lit.c) în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    d) contractele ce sînt reglementate de dreptul familial sau dreptul succesoral.
   
d) contractele ce sînt reglementate de dreptul familiei sau dreptul succesoral.
    [Art.19 al.(6), lit.d) modificată prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    Articolul 20. Clauzele contractului electronic
    (1) Clauzele contractului electronic trebuie să corespundă cerinţelor actelor legislative şi acordului dintre părţi.
   
[Art.20 al.(1) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    (2) În contractul electronic poate fi stipulat că unele clauze se includ în el cu referinţă la documentul electronic sau la comunicarea electronică amplasată în sistemul general accesibil de circulaţie a documentelor electronice. În asemenea caz, partea care a amplasat documentul electronic sau comunicarea electronică este obligată să asigure acces liber la acestea în perioada de valabilitate a contractului electronic.
    (3) Contractul electronic va conţine următoarele clauze obligatorii:
    a) modul şi etapele de încheiere şi executare a contractului;
    b) modul de aplicare a semnăturii digitale;
    c) limba în care se întocmeşte contractul;
    d) modul de prezentare şi retragere a ofertei şi acceptării;
    e) principalele drepturi şi obligaţii ale părţilor;
    f) natura, caracteristicile şi preţul bunului, tariful lucrării sau serviciului;
    g) modul de efectuare a  achitărilor  între părţi;
    h) condiţiile de renunţare la actul  juridic;
    i) modul şi termenele de executare a obligaţiilor;
    j) modul de modificare a clauzelor contractuale;
    k) clauzele ce se includ în contract cu referinţă la documentele electronice şi comunicările electronice şi modul de acces la asemenea referinţe;
    l) clauzele de încetare a contractului;
    m) adresele juridice şi electronice şi elementele de identificare bancare ale părţilor; precum şi
    n) alte clauze coordonate între părţi.
    (4) Informaţia cu privire la clauzele contractului electronic trebuie să fie prezentată de către părţi înainte de încheierea acestuia.
    [Art.20 abrogat prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
   
[Art.20 modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    Articolul 21. Modul de încheiere a contractului
                         electronic
    (1) Contractul electronic se încheie prin schimbul între părţi a ofertei şi acceptării.
    (2) Contractul electronic poate fi încheiat atît cu privire la un singur act juridic, cît şi cu privire la cîteva acte juridice, avînd unul sau diferite obiecte de executare.
    (3) Contractul electronic se încheie înainte de efectuarea actului juridic (sau a actelor juridice în totalitate), cu înregistrarea lui ulterioară şi păstrarea conform acordului dintre părţi.
    (4) Contractul electronic se consideră încheiat din momentul primirii de către partea care a expediat oferta a acceptării ei expediate de către cealaltă parte, dacă contractul electronic nu prevede altfel.
    (5) Locul încheierii contractului electronic se consideră locul unde se află agentul comerţului electronic, dacă contractul nu prevede altfel.
    (6) Clauzele contractului electronic şi obligaţiile părţilor ce decurg din el nu pot fi contestate de către părţi din simplul motiv că contractul electronic a fost încheiat prin schimb de documente electronice.
    (7) Se interzice vînzarea bunurilor, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor care nu au fost comandate de cumpărător sau beneficiar. În cazul în care au fost vîndute bunuri, executate lucrări sau prestate servicii care nu au fost comandate de cumpărător sau beneficiar, se interzice solicitarea de la aceştia a achitării preţului bunurilor, inclusiv a plăţii pentru livrare, a tarifelor lucrărilor sau serviciilor.
    (8) Modificarea contractului electronic se efectuează în formă de document electronic, care este parte integrantă a contractului.
    (9) Modul de utilizare a contractelor electronice în domeniul achiziţiilor de bunuri, lucrări şi servicii pentru necesităţile statului se stabileşte prin lege.
    [Art.21 abrogat prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    Articolul 22. Modul de schimb de oferte şi acceptări
    (1) Schimbul de oferte şi acceptări se efectuează în modul prevăzut de regulile privind circulaţia documentelor electronice aprobate de Guvern.
    [Art.22 al.(1) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    (2) Oferta sau acceptarea se consideră primită din momentul expedierii de către destinatar a înştiinţării, în formă de comunicare electronică, despre primirea lor, dacă părţile nu au convenit altfel.
    (3) Dacă o astfel de înştiinţare nu a fost primită de către expeditor în termenul de valabilitate a ofertei, expeditorul poate înştiinţa destinatarul despre neprimirea confirmării şi indica termenul în care trebuie să fie expediată confirmarea. În cazul în care confirmarea nu a fost primită în termenul indicat, contractul electronic nu se consideră încheiat.
    (4) Oferta şi acceptarea vor fi păstrate de către părţile contractului electronic pînă la momentul încetării contractului electronic.
    (5) Oferta şi acceptarea vor fi păstrate de către expeditor în forma transmisă, iar de către destinatar în forma în care au fost recepţionate, dacă părţile nu au convenit altfel.
   
[Art.22 abrogat prin LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
   
[Art.22 modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
Capitolul V
REGLEMENTAREA DE STAT ŞI CONTROLUL
ÎN SFERA COMERŢULUI ELECTRONIC
    Articolul 23. Reglementarea de stat şi controlul
    (1) Reglementarea de stat în sfera comerţului electronic se efectuează prin legi şi prin actele normative ale Guvernului, în limitele competenţelor stabilite de lege.
   
[Art.23 al.(1) în redacţia LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    (11) Controlul în sfera comerţului electronic este exercitat de către autorităţile administraţiei publice în limitele şi în conformitate cu competenţele stabilite de lege.
      [Art.23 al.(11)  introdus prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    (2) Subiecţii comerţului electronic sînt obligaţi să prezinte, în condiţiile legii, autorităţilor administraţiei publice documentele şi informaţia necesare pentru exercitarea funcţiei lor de control. Lista exhaustivă a documentelor şi informaţiilor ce trebuie prezentate se aprobă de Guvern.
    [Art.23 al.(2) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    Articolul 24. Efectuarea plăţilor şi impozitarea
    (1) Efectuarea plăţilor în cadrul comerţului electronic se reglementează de lege, de contractele dintre subiecţii comerţului electronic şi de regulile sistemelor financiare internaţionale.
   
[Art.24 al.(1) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
    (2) Modul de achitare a impozitelor şi taxelor în cadrul comerţului electronic, precum şi de acordare a facilităţilor fiscale pentru agenţii comerţului electronic, se stabileşte de legislaţie.
    Articolul 25. Răspunderea
    Nerespectarea  prevederilor prezentei legi atrage răspundere în conformitate cu  legislaţia.
Capitolul V
SUPRAVEGHEREA ŞI CONTROLUL SERVICIILOR
SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE
    Articolul 23. Obligaţiile furnizorilor de servicii
    (1) Furnizorii care oferă servicii de acces la internet sau servicii de stocare permanentă a informaţiei au obligaţia de a pune la dispoziţia publicului un instrument (mijloc) uşor accesibil şi vizibil care să permită oricărei persoane să aducă la cunoştinţa furnizorilor de servicii respectivi informaţii privind desfăşurarea de către destinatarii serviciilor, prin intermediul acestor servicii, a activităţilor ce constituie infracţiuni prevăzute la art. 140, 1751, 2081, 2792 şi 346 din Codul penal. Furnizorii de servicii sînt obligaţi să comunice prompt autorităţii publice abilitate despre activităţile ilicite care sînt desfăşurate de către destinatarii serviciilor, prin intermediul acestor servicii, după ce asemenea informaţii le sînt semnalate.
    (2) Furnizorii de servicii sînt obligaţi să comunice prompt autorităţilor publice abilitate, la cererea acestora, informaţii care să permită identificarea destinatarilor serviciilor cu care aceşti furnizori au încheiat contracte privind stocarea permanentă a informaţiei. Informaţiile pot fi solicitate de către autorităţile publice abilitate, conform competenţelor, numai dacă deţin probe care conduc la concluzia că serviciile oferite de furnizor sînt utilizate de către destinatarii serviciilor pentru desfăşurarea unor activităţi ilicite, inclusiv pentru furnizarea informaţiei ilicite.
    (3) Autoritatea publică abilitată căreia furnizorii de servicii sînt obligaţi să îi comunice informaţiile prevăzute la alin. (1) este Ministerul Afacerilor Interne, iar autorităţile publice abilitate cărora furnizorii de servicii sînt obligaţi să le comunice informaţiile prevăzute la alin. (2) sînt Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Informaţii şi Securitate şi Procuratura Generală.
    Articolul 24. Autorităţi competente
    (1) Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor supraveghează respectarea normelor privind protecţia consumatorilor în procesele de comercializare a bunurilor şi serviciilor prin intermediul mijloacelor electronice.
    (2) Controlul legalităţii prelucrărilor de date cu caracter personal în domeniul comerţului electronic este exercitat de Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal.
    (3) Controlul în sfera comerţului electronic este exercitat şi de alte autorităţi în limitele şi în conformitate cu competenţele stabilite de lege. Procedura de control se efectuează conform prevederilor Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
    (4) Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor cooperează cu autorităţile competente din alte state în vederea exercitării eficiente a supravegherii şi controlului asupra activităţii furnizorilor de servicii.
    Articolul 25. Coduri de conduită
    (1) Asociaţiile patronale sau asociaţiile obşteşti ale căror domenii de activitate includ protecţia consumatorilor, a minorilor sau a persoanelor cu dizabilităţi, în colaborare cu Ministerul Economiei şi autorităţile competente nominalizate la art. 24, pot elabora coduri de conduită în vederea aplicării corespunzătoare a prevederilor prezentei legi.
    (2) Furnizorii de servicii vor informa destinatarii de servicii, în conformitate cu art. 16, despre codurile de conduită relevante elaborate la care furnizorul de servicii subscrie, precum şi despre modul în care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice.
    [Capitolul V în redacția LP59 din 06.04.17, MO144-148/05.05.17 art.231; în vigoare 05.03.18]
    [Capitolul V modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
Capitolul VI
DISPOZIŢII FINALE
    Articolul 26
    (1) Prezenta lege intră în vigoare după expirarea a 3 luni de la publicarea ei în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    (2) Guvernul, în termen de 3 luni:
    a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
    b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
    c) va asigura aducerea actelor normative departamentale  în conformitate cu prezenta lege.
    (3) Pînă la aducerea în conformitate cu prezenta lege, legislaţia în vigoare se va aplica în partea ce nu contravine prezentei legi.

    PREŞEDINTELE
    PARLAMENTULUI                                Eugenia OSTAPCIUC

    Chişinău, 22 iulie 2004.
    Nr.284-XV.