Republicată în MO60/01.04.2003 art.259

*În temeiul Legii nr. 1448-XV din 08.11.02 - Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 11-13, art. 40.

Modificată prin Legile Republicii Moldova:

1) Nr. 727-XIII din 06.02.96 - Monitorul Oficial, 1996, nr. 17-18, art. 186;

2) Nr. 788-XIII din 26.03.96 - Monitorul Oficial, 1996, nr. 40-41, art. 367;

3) Nr. 934-XIV din 14.04.00 - Monitorul Oficial, 2000, nr. 70-72, art. 509;

4) Nr. 1448-XV din 08.11.02 - Monitorul Oficial, 2003, nr. 11-13, art. 40.

Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.

I. DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni de bază

În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni de bază:

bunăstare sanitaro-epidemiologică  a populaţiei - stare a  sănătăţii omului,  a  mediului  lui de viaţă în care lipseşte acţiunea nocivă şi periculoasă asupra omului a diverşilor factori,  oferindu-i-se  astfel condiţii de viaţă favorabile;

supraveghere   sanitaro-epidemiologică  de  stat  -  activitate   de prevenire  (profilaxie),  depistare şi reprimare a încălcărilor  actelor legislative şi a altor acte normative în domeniul asigurării bunăstării sanitaro-epidemiologice   a  populaţiei,  avînd  drept  scop   ocrotirea sănătăţii populaţiei şi mediului ei de viaţă;

supraveghere  epidemiologică (sanitaro-epidemiologică) - sistem ştiinţifico-organizatoric  de supraveghere a sănătăţii publice şi a factorilor ce o determină, care asigură diagnosticarea şi pronosticarea oportună  a  stărilor  nefavorabile,  precum  şi  elaborarea măsurilor adecvate  de prevenire a îmbolnăvirilor, de diminuare a morbidităţii  şi de eradicare a unor boli;

sănătate publică  -  sistem  de  măsuri  orientate  spre  prevenirea bolilor, promovarea sănătăţii, sporirea potenţialului fizic şi psihic al omului prin canalizarea eforturilor societăţii spre asanarea mediului de viaţă,  dirijarea cu  bolile contagioase, educaţia  pentru  sănătate  a fiecărui individ  şi promovarea modului sănătos de  viaţă,  organizarea asistenţei medicale şi de îngrijire, desăvîrşirea mecanismului social de asigurare  fiecărui om a accesului la un standard adecvat de viaţă  care asigură sănătatea;

mediu de viaţă  - totalitate  a obiectivelor, fenomenelor şi factorilor (naturali  şi  artificiali) ai mediului  înconjurător,  care determină condiţiile activităţii vitale a omului;

    factori ai mediului  de viaţă - factori biologici (viruşi, bacterii, paraziţi   etc.),   chimici,  fizici  (zgomot,  vibraţii,  ultrasunet, infrasunet, radiaţii ionizante, neionizante, termice şi de altă natură), sociali  (alimentare  cu  apă,  alimentaţie, condiţii  de  trai,  muncă, instruire  şi  odihnă), psihici şi de altă natură ai mediului de  viaţă, care  au  sau  pot avea influenţă asupra stării sănătăţii  omului  şi  a generaţiilor viitoare;

acţiune nocivă  asupra  omului - influenţă a factorilor mediului  de viaţă  care  creează  pericol  pentru viaţa sau sănătatea  omului  şi  a generaţiilor viitoare;

condiţii favorabile  pentru  activitatea vitală a omului -  stare  a mediului   de  viaţă  în  care  lipseşte  pericolul  acţiunii  nocive  a factorilor lui asupra sănătăţii şi vieţii omului;

reguli şi normative  sanitaro-epidemiologice  de stat,  denumite  în continuare  reguli sanitare - acte normative şi directive care stabilesc condiţii sanitaro-epidemiologice (inclusiv criteriile securităţii şi/sau inofensivităţii factorilor mediului de viaţă al omului, normele igienice etc.),  a căror nerespectare pune în pericol viaţa şi sănătatea  omului, creează pericolul apariţiei şi răspîndirii bolilor;

normativ igienic - indice calitativ şi cantitativ minim şi/sau maxim admisibil,  stabilit  prin  cercetări în urma estimării  riscului,  care delimitează valorile factorilor mediului de viaţă din punct de vedere al siguranţei şi inofensivităţii lor pentru sănătatea şi viaţa omului;

monitoring socioigienic  -  sistem  de măsuri  organizatorice, medico-sociale  şi ştiinţifico-tehnice la nivel de stat,  care  asigură supravegherea   bunăstării   sanitaro-epidemiologice  a  populaţiei  şi calităţii mediului  de  viaţă,  analiza,  estimarea  şi  pronosticarea indicilor  ce caracterizează şi determină corelaţiile cauză-efect pentru elaborarea măsurilor orientate spre prevenirea, reducerea sau eliminarea impactului factorilor nocivi asupra sănătăţii şi vieţii omului;

aviz sanitaro-epidemiologic  - act prin care se confirmă că factorii mediului de viaţă, activitatea de producţie, lucrările şi serviciile, precum şi proiectele documentelor normative, proiectele de construcţie, reconstrucţie,  renovare,  documentelor  de  dare în  exploatare  şi  de autorizare  a  funcţionării  obiectivelor, documentaţia de  urbanism  şi amenajare a teritoriului corespund (sau nu corespund) regulilor sanitare;

măsură sanitară - orice măsură aplicată pentru:

- protecţia în  teritoriul  ţării a sănătăţii şi a vieţii oamenilor împotriva  riscurilor  provocate  de  poluanţi,  contaminanţi, aditive, toxine, componente  toxice de origine naturală, organisme  patogene  şi condiţional  patogene,  prezente în materia primă, semifabricate  şi  în produse  finite, alimente (inclusiv băuturi), factorii de mediu,  precum şi  împotriva  riscurilor  determinate  de  neconştiinciozitatea   unor persoane juridice şi fizice;

- protecţia teritoriului   ţării   împotriva  riscului  pătrunderii bolilor  contagioase  convenţionale  şi  extrem  de  periculoase  pentru sănătatea şi viaţa omului;

măsuri sanitaro-antiepidemice - măsuri organizatorice, administrative, tehnico-inginereşti, medico-sanitare, veterinare şi de altă  natură,  orientate spre diminuarea sau eliminarea acţiunii  nocive asupra  omului a factorilor mediului de viaţă,  spre preîntîmpinarea apariţiei   şi   răspîndirii   bolilor contagioase,  infecţioase şi netransmisibile în masă (intoxicaţiilor) şi lichidarea lor;

măsuri restrictive (carantină) - măsuri excepţionale administrative, medico-sanitare,   veterinare   şi  de  altă  natură,   orientate   spre preîntîmpinarea răspîndirii şi localizarea bolilor contagioase şi extrem de  periculoase,  care prevăd un regim special de  activitate,  izolare, limitare a circulaţiei populaţiei, mijloacelor de transport, mărfurilor şi animalelor;

boală infecţioasă - maladie a omului cauzată de factori biologici ai mediului de viaţă sau de factori biologici interni;

boală contagioasă  - maladie  infecţioasă  a  omului,  care   se răspîndeşte  în  mijlocul populaţiei umane prin  intermediul  factorilor mediului de viaţă de la om la om sau de la animal la om;

boală contagioasă  convenţională şi extrem de periculoasă -  maladie infecţioasă  a omului, cu capacitate de răspîndire rapidă (epidemică) în mijlocul  populaţiei umane, care se manifestă prin stare clinică  gravă, rată  înaltă de mortalitate şi invaliditate şi care este reglementată de convenţii  interstatale  şi de Regulile  Medico-Sanitare  Internaţionale (pestă,   holeră,  febre  hemoragice  şi  alte  maladii  determinate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii);

boală neinfecţioasă  (necontagioasă,  netransmisibilă) -  maladie  a omului  cauzată de  factori fizici, chimici, biologici  şi  sociali  ai mediului de viaţă;

armonizare -   stabilire,  recunoaştere  şi  aplicare  a   măsurilor sanitare  şi antiepidemice comune pentru ţările membre ale  Organizaţiei Mondiale  a  Sănătăţii, Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi ale  altor organisme internaţionale;

risc - probabilitate  a unui  efect  nociv  asupra  sănătăţii   şi gravitatea acestui efect;

evaluare a riscului  -  evaluare  a  probabilităţii   pătrunderii, apariţiei   sau  răspîndirii  unei  (unor)  boli  pe  teritoriul  ţării, ţinîndu-se  cont  de măsurile sanitare care ar putea fi aplicate,  şi  a posibilelor  consecinţe biologice şi economice ale acestor fenomene, sau

evaluare  a efectelor potenţiale ale factorilor nocivi asupra  sănătăţii omului;

nivel adecvat al protecţiei sanitare - nivel de protecţie considerat adecvat  de către Ministerul Sănătăţii, care stabileşte măsura  sanitară pentru protejarea vieţii şi sănătăţii populaţiei ţării;

zonă în care  nu se manifestă boli - teritoriu al unei ţări, o parte a lui  sau  spaţiul  mai  multor  ţări,  în  care, conform opiniei autorităţilor competente, lipsesc boli specifice;

zonă de răspîndire redusă a bolilor - teritoriu al unei ţări, o parte  a  lui  sau  spaţiul mai multor ţări, în  care,  conform  opiniei autorităţilor competente, se constată, în urma realizării măsurilor  de supraveghere  efectivă,  combatere şi eradicare, o intensitate slabă  de manifestare a unei boli specifice;

consum uman - produse şi mărfuri utilizate pentru asigurarea vieţii şi sănătăţii omului;

inofensivitate a produselor şi mărfurilor de consum uman - absenţă a riscului  de a cauza prejudicii vieţii şi sănătăţii populaţiei, mediului de viaţă prin utilizarea produselor şi mărfurilor;

autorizare (avizare)  sanitară a obiectivelor - proces de evaluare a condiţiilor  sanitaro-igienice, epidemiologice şi a eficienţei măsurilor de protecţie sanitară contra factorilor nocivi şi nefavorabili de mediu, de muncă şi de trai al populaţiei, avînd drept scop prevenirea efectelor negative asupra sănătăţii, profilaxia bolilor profesionale, contagioase, netransmisibile, toxicoinfecţiilor alimentare, complicaţiilor provocate de maladii, subdezvoltării fizice şi mintale a copiilor;

autorizaţie sanitară   de  funcţionare  a  obiectivelor  -  act   de autorizare  sanitară, emis de organul Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de  Stat,  care condiţionează igienic şi juridic activitatea  unităţilor economice;

certificare igienică  a   produselor,  mărfurilor,  proceselor   şi serviciilor  -  procedură   de  studiu,   efectuată  de  Serviciul Sanitaro-Epidemiologic  de   Stat,  în  baza  căreia   se stabileşte corespunderea  sistemelor de control cerinţelor în vigoare, se permit producerea, importul, comercializarea produselor, mărfurilor, proceselor şi serviciilor  şi  se confirmă inofensivitatea  lor  pentru  sănătatea populaţiei;

certificat igienic  - act de certificare igienică, emis de Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat;

substanţă potenţial  periculoasă  (toxică)  -  orice  substanţă  de origine  chimică sau biologică, mixtă, destinată utilizării în economie, a  cărei prezenţă,  în anumite  condiţii,  poate  provoca  dereglarea funcţiilor organismului uman, animal sau vegetal.

Articolul 2. Bazele asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei

(1) Asigurarea  sanitaro-epidemiologică a populaţiei este  un sistem complex  de măsuri inter- şi intradepartamentale, realizate la nivel  de stat,   de  unitate  administrativ-teritorială,  de  unitate  economică, independent  de domeniul de activitate şi tipul de proprietate, la nivel de  gospodărie şi familie, care are scopul de a menţine sănătatea, de a preveni  sau  a  combate apariţia şi  răspîndirea  bolilor  contagioase, necontagioase  şi  profesionale, intoxicaţiilor, dependente de  factorii nocivi  din mediul înconjurător, sfera de producţie, habitat,  instruire şi de comportamentul uman.

(2) Asigurarea  sanitaro-epidemiologică a populaţiei se înfăptuieşte prin:

1) realizarea  unor programe republicane şi locale de fortificare a sănătăţii şi de  prevenire  a îmbolnăvirii populaţiei, de  asanare  a mediului de viaţă al omului şi a condiţiilor de activitate vitală a lui;

2) desfăşurarea  de  către  organe de stat,  uniuni,  întreprinderi, instituţii,  organizaţii,  cooperative, asociaţii  şi  alţi agenţi economici, indiferent de subordonare şi de forma de proprietate, de către persoane fizice,  inclusiv  cetăţeni  străini şi apatrizi (în cele ce urmează  - persoane fizice şi juridice), a măsurilor sanitaro-igienice şi sanitaro- antiepidemice, ce  constituie  o parte componentă a activităţii  lor, respectarea  de  către  aceştia  a regulilor sanitare,  precum şi prin îndeplinirea  prevederilor obligatorii ale standardelor de stat  privind indicii  securităţii  sănătăţii  şi  vieţii  oamenilor,  mediului lor înconjurător;

3) îmbinarea   cointeresării  economice  a  persoanelor  fizice   şi juridice  în respectarea legislaţiei sanitare cu răspunderea lor  pentru încălcarea  regulilor sanitare şi a cerinţelor actelor normative privind indicii securităţii producţiei (lucrărilor, serviciilor);

4) promovarea sănătăţii şi modului sănătos de viaţă şi informarea pe larg a  populaţiei  asupra stării sănătăţii, situaţiei sanitaro- epidemiologice şi a măsurilor profilactice întreprinse;

5) ridicarea nivelului  de  cultură  sanitară  a  populaţiei  prin educaţie  pentru sănătate, prin promovarea sănătăţii şi modului  sănătos de viaţă;

6) supravegherea   sanitaro-epidemiologică  de  stat,  controlul  în producţie şi public;

7) efectuarea monitoringului socioigienic şi  supravegherii epidemiologice;

8) înregistrarea   de stat  a  substanţelor  chimice,   biologice, radioactive,  a vaccinurilor, sistemelor de diagnostic bacteriologice şi virusologice,  a   mediilor  nutritive,   reagenţilor    chimici, dezinfectanţilor,  dezinsectanţilor,  raticidelor, produselor  potenţial periculoase, inclusiv a celor importate pentru prima dată în ţară;

9) reglementarea sanitaro-epidemiologică de stat;

10) tragerea  la răspundere pentru contravenţiile la regimul sanitar de asigurare a bunăstării sanitaro-epidemiologice a populaţiei, stabilit de legislaţie.

Articolul 3. Legislaţia privind asigurarea sanitaro- epidemiologică a populaţiei

Legislaţia privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei, denumită în  continuare legislaţie sanitară, include prezenta lege şi alte  acte normative emise în conformitate cu ea de autorităţile publice centrale şi locale, în limitele atribuţiilor acestora, inclusiv regulile sanitare, precum şi actele internaţionale la care Republica Moldova este parte.  Legislaţia  sanitară  este  o  condiţie  necesară  a  realizării drepturilor  şi  intereselor  oamenilor, a  menţinerii  şi  fortificării sănătăţii lor, dezvoltării fizice şi mintale, asigurării longevităţii şi calităţii vieţii.

Articolul 4. Regulile şi normele sanitare, cerinţele igienice

(1) Regulile  şi  normele sanitare, cerinţele igienice (în cele ce urmează - reguli sanitare) sînt acte normative care stabilesc criteriile securităţii  şi inocuităţii pentru om a factorilor mediului înconjurător şi cerinţele faţă de asigurarea unor condiţii favorabile de  activitate vitală a lui.

(2) Regulile  sanitare  sînt obligatorii pentru  toate  persoanele fizice şi juridice indiferent de subordonare şi de forma de proprietate.

(3) Pe teritoriul Republicii  Moldova acţionează regulile sanitare republicane şi internaţionale care urmează a fi în mod obligator editate şi difuzate liber.

Articolul 5. Împuternicirile autorităţilor publice centrale şi locale în domeniul

      asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei

(1) De competenţa autorităţilor publice ţin:

1) determinarea  şi  promovarea politicii unice de stat în  domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei, elaborarea şi adoptarea legislaţiei  sanitare,  stabilirea sistemului şi statutului  juridic  al organelor care exercită supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat;

2) coordonarea  activităţii   ministerelor,  departamentelor  şi autorităţilor  administraţiei  publice  locale în domeniul  asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei;

3) elaborarea,  aprobarea   şi   exercitarea   controlului   asupra realizării  programelor  naţionale şi teritoriale privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei,   introducerea realizărilor tehnico-ştiinţifice în domeniul prevenirii bolilor;

4) stabilirea  şi  anularea condiţiilor şi regimurilor  speciale  de trai   ale  populaţiei  şi  de  activitate  economică,  orientate   spre prevenirea   şi  lichidarea  epidemiilor  bolilor  contagioase,  bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor;

5) determinarea  principiilor şi modului de reparare a prejudiciului cauzat de nerespectarea legislaţiei sanitare;

6) colaborarea internaţională în domeniul asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei;

7) adoptarea  actelor  normative în problemele asigurării  sanitaro- epidemiologice  a  populaţiei şi exercitarea dirijării de stat în  acest domeniu;

8) organizarea  şi  dirijarea  activităţii  Serviciului   Sanitaro- Epidemiologic de Stat.

(2) De competenţa autorităţilor administraţiei publice locale ţin:

1) coordonarea activităţii persoanelor fizice şi juridice în ceea ce priveşte   desfăşurarea   de  către ele a unor măsuri igienice şi antiepidemice complexe;

2) elaborarea şi   aprobarea  programelor  locale   de  asigurare sanitaro-epidemiologică  a  populaţiei  şi controlul  asupra  executării acestora,  precum  şi  organizarea  realizării  programelor  republicane similare;

3) organizarea  efectuării  de  măsuri  operative  de  prevenire  şi lichidare  a epidemiilor bolilor contagioase şi bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor;

4) luarea deciziilor  privind instituirea şi anularea carantinei sau a   măsurilor   respective  în  cazul  izbucnirii  epidemiilor   bolilor contagioase  şi  bolilor  neinfecţioase  şi intoxicărilor  în  masă  ale oamenilor;

5) asigurarea  unor  condiţii corespunzătoare pentru  realizarea  şi apărarea  drepturilor  şi intereselor populaţiei în domeniul  asigurării sanitaro-epidemiologice;

6) stimularea  economică,  în limitele împuternicirilor acordate,  a activităţii  persoanelor fizice şi juridice orientată spre prevenirea şi lichidarea influenţei dăunătoare asupra organismului uman a  factorilor mediului  înconjurător,  prevenirea bolilor,  îmbunătăţirea  condiţiilor igienice de muncă şi de trai ale oamenilor.

II. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANELOR

FIZICE ŞI JURIDICE, APĂRAREA DREPTURILOR

LOR LA ASIGURARE SANITARO-EPIDEMIOLOGICĂ

Articolul 6. Drepturile persoanelor fizice

Persoanele fizice au dreptul:

a) la un mediu  de  viaţă favorabil care se asigură prin  realizarea unui  complex   de  măsuri  privind prevenirea acţiunii   factorilor nefavorabili ai mediului înconjurător asupra omului, prin  îndeplinirea de către  toate persoanele fizice şi juridice a cerinţelor  legislaţiei sanitare, prin respectarea actelor normative cu privire la securitatea producţiei (lucrărilor, serviciilor);

b) să primească  de  la  persoane juridice date  complete,  în limita competenţei lor, şi veridice:

- cu privire la  starea, în raza activităţii lor sau în  teritoriul din  subordine,  a mediului  de viaţă şi  a sănătăţii  populaţiei, la situaţia sanutaro-epidemiologică şi de radiaţie, la regulile sanitare în vigoare;

- cu privire la  măsurile luate  pentru asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei şi la rezultatele acestora;

- cu privire la calitatea producţiei (lucrărilor, serviciilor), inclusiv a produselor alimentare, precum şi apei potabile;

c) să participe  nemijlocit,  fie prin reprezentantul lor  sau  prin organizaţii  obşteşti,  la elaborarea, examinarea şi adoptarea de  către autorităţile publice  a  hotărîrilor  menite  să  asigure   bunăstarea sanitaro-epidemiologică;

d) la repararea  la  timp  şi  în  întregime  a  prejudiciului  adus sănătăţii lor prin încălcarea regulilor sanitare, ceea ce a condus  la apariţia  unor boli contagioase, boli neinfecţioase şi la intoxicări  în masă ale oamenilor, precum şi a unor boli profesionale.

Articolul 7. Drepturile persoanelor juridice

Persoanele juridice au dreptul:

a) să primească,  adresîndu-se  autorităţilor publice, informaţii privind  situaţia sanitaro-epidemiologică, starea mediului înconjurător, morbiditatea populaţiei, regulile sanitare în vigoare;

b) să participe  la  elaborarea  de către  autorităţile publice a proiectelor de  hotărîri,  a  concepţiilor  şi  programelor  privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei;

c) să stabilească  preţuri sporite la producţia economiei naţionale, indicii   calităţii  căreia,  potrivit  avizului  organelor  Serviciului Sanitaro-Epidemiologic  de  Stat  sau al Departamentului  Standardizare  şi Metrologie,  atestă  lipsa  totală  a poluării  ei  sub  aspect  chimic, radioactiv  şi  microbiologic,  precum  şi la prestarea  de  lucrări  şi servicii, ce nu au influenţă nocivă asupra organismului uman.

Articolul 8. Apărarea drepturilor persoanelor fizice şi juridice

Hotărîrile autorităţilor  publice, ale factorilor de decizie, precum şi  acţiunile  acestora  ce  lezează drepturile  persoanelor  fizice  şi juridice,  prevăzute de articolele 6 şi 7, pot fi atacate în  instanţele ierarhic  superioare.  În  cazul  dezacordului  cu  hotărîrea  luată  în legătură  cu  plîngerea, ea poate fi atacată în instanţa de judecată  în modul  stabilit  de  legislaţia  în vigoare. Depunerea  plîngerilor  nu suspendă executarea hotărîrilor şi acţiunilor atacate.

Articolul 9. Obligaţiile persoanelor fizice

Persoanele fizice sînt obligate:

a) să protejeze  sănătatea  proprie  şi a copiilor lor,  să  asigure educaţia  pentru sănătate a copiilor, folosind posibilităţile oferite de societate şi ducînd un mod sănătos de viaţă;

b) să respecte regulile sanitare;

c) să promoveze  sau să ia parte la promovarea măsurilor  sanitaro- igienice şi sanitaro-antiepidemice;

d) să îndeplinească  hotărîrile organelor  Serviciului Sanitaro- Epidemiologic de Stat.

Articolul 10. Obligaţiile persoanelor juridice

În teritoriul din subordine persoanele juridice sînt obligate:

a) să respecte legislaţia sanitară în vigoare şi regulile  sanitare stabilite, să exercite controlul asupra îndeplinirii lor;

b) să elaboreze şi să desfăşoare  măsuri  sanitaro-igienice   şi sanitaro-antiepidemice  orientate spre prevenirea şi lichidarea poluării mediului înconjurător, asanarea  condiţiilor de muncă, de trai  şi  de odihnă a populaţiei, prevenirea apariţiei şi răspîndirii bolilor;

c) să informeze  la timp organele Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de  Stat  despre situaţiile de avarie, oprirea procesului de  producţie, perturbările  proceselor  tehnologice   ce    periclitează starea sanitaro-epidemiologică normală a populaţiei;

d) să îndeplinească  hotărîrile  factorilor de decizie din  organele Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat, inclusiv privind suspendarea activităţii sau încetarea finanţării întreprinderilor,  instituţiilor, organizaţiilor  şi  altor  agenţi economici, care  comit  încălcări  ale legislaţiei sanitare;

e) să aplice  măsuri  de  stimulare  materială  în  scopul  sporirii cointeresării persoanelor fizice şi juridice în respectarea prevederilor legislaţiei sanitare;

f) să creeze  condiţii  pentru menţinerea  şi ameliorarea  sănătăţii populaţiei  pentru  prevenirea  îmbolnăvirilor şi  asigurarea  unui  mod sănătos de viaţă;

g) să organizeze educarea şi instruirea igienică a  populaţiei  în scopul creşterii nivelului de cultură sanitară a societăţii;

h) să asigure  realizarea drepturilor persoanelor fizice,  prevăzute de articolul 6.

III. CERINŢE GENERALE ÎN DOMENIUL ASIGURĂRII

SANITARO-EPIDEMIOLOGICE A POPULAŢIEI

Articolul 11. Sistematizarea şi construcţia localităţilor

(1) Sistematizarea  şi construcţia localităţilor trebuie să  prevadă crearea  unor  condiţii  cît mai favorabile pentru traiul  şi  sănătatea populaţiei,  amenajarea  complexă  a  oraşelor  şi  altor   localităţi, prevenirea şi lichidarea acţiunii dăunătoare şi periculoase a factorilor mediului înconjurător asupra sănătăţii omului.

(2) La elaborarea normelor de proiectare a planurilor generale ale oraşelor, a  proiectelor de sistematizare şi construcţie  a  celorlalte localităţi,  la proiectarea mijloacelor de transport şi a altor mijloace tehnice,  la  soluţionarea  problemelor  privind  amplasarea construcţiilor, instalaţiilor şi altor obiecte civile  industriale şi agricole,  alegerea  terenurilor  pentru construcţia lor, precum  şi  la reconstruirea  şi  modernizarea obiectelor menţionate, se  vor  respecta regulile sanitare.

(3) Persoanele   fizice  şi  juridice  responsabile  de   efectuarea lucrărilor  de proiectare şi construcţie a clădirilor, instalaţiilor  şi altor   obiecte,  în  cazul  nerespectării  regulilor  sanitare  sau al imposibilităţii de a le respecta, sînt obligate să suspende  de  sine stătător sau să înceteze executarea acestor lucrări şi finanţarea lor.

(4) Repartizarea terenurilor pentru construcţia diferitelor obiecte, darea  lor în exploatare, precum şi producerea şi folosirea  mijloacelor de  transport  şi a altor mijloace tehnice nu se face decît în cazul  în care organele Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat au prezentat un aviz ce confirmă corespunderea lor regulilor sanitare.

(5) Proiectele  de  sistematizare  şi construcţie  a  localităţilor, proiectele   obiectivelor   poluante,  proiectele  de   construcţie   şi reconstrucţie a obiectivelor civile, industriale, de alimentaţie publică şi  de  comerţ  sînt  supuse în  mod  obligatoriu  expertizei  sanitaro- epidemiologice de stat.

Articolul 12. Producţia economiei naţionale şi tehnologia  fabricării ei

(1) Producţia  economiei naţionale, a cărei fabricare, transportare, păstrare  şi  utilizare implică participarea nemijlocită a omului şi pot influenţa  nefavorabil  asupra sănătăţii lui, după particularităţile  şi indicatorii  ei  calitativi trebuie să corespundă regulilor sanitare  în vigoare.

(2) Noile tehnologii,  materiale,  substanţe şi  articole  destinate pentru a fi aplicate în economie şi în uzul casnic sînt admise spre a fi produse,  introduse şi  aplicate  exclusiv în  baza  avizului  organelor Serviciului  Sanitaro-Epidemiologic de Stat ce  confirmă  corespunderea acestora regulilor sanitare.

(3) Utilizarea  mijloacelor  chimice  şi biologice  de  protecţie a plantelor, îngrăşămintelor minerale, stimulatorilor creşterii plantelor şi animalelor, materialelor polimere şi maselor plastice, articolelor de parfumerie  şi  cosmetice nu se admite decît după  efectuarea  evaluării toxicologo-igienice, stabilirea normativelor igienice, regulamentelor de utilizare a lor, elaborarea metodelor de experimentare şi cu autorizaţia organelor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat.

(4) Persoanele  fizice  şi  juridice responsabile de  producerea  şi lansarea producţiei în cazul în care ea nu corespunde regulilor sanitare în  vigoare  sînt obligate de sine stătător să suspende sau să  înceteze fabricarea şi comercializarea acesteia.

Articolul 13. Materia primă alimentară, produsele şi aditivele alimentare,

        materialele şi articolele ce vin în contact cu acestea

(1) Alimentele  trebuie  să satisfacă necesităţile  fiziologice  ale omului fără a aduce daune sănătăţii lui.

(2) Alimentele,  inclusiv  materia primă  alimentară,  aditivele alimentare  trebuie  să  corespundă regulilor sanitare în procesul de producţie, transportare, depozitare şi comercializare.

(3) Producerea,  utilizarea şi comercializarea alimentelor, inclusiv a  materiei  prime   alimentare,  aditivelor alimentare,  aplicarea tehnologiilor  de  producţie,  inclusiv a celor noi, se  admit  în  baza avizului  sanitaro-epidemiologic  sau a certificatului  igienic privind corespunderea  lor regulilor sanitare. Unităţile economice care  produc, prelucrează,   depozitează, transportă  şi  comercializează  alimente activează în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare a obiectivelor.

(4) Persoanele fizice şi juridice care produc (inclusiv în unităţile de alimentaţie publică etc.), achiziţionează, depozitează, transportă şi comercializează  alimente,  inclusiv materia primă  alimentară,  aditive alimentare, trebuie să respecte regulile sanitare şi să efectueze măsuri de asigurare a calităţii lor.

(5) Alimentele,  inclusiv   materia primă alimentară, aditivele alimentare, care nu corespund regulilor sanitare şi  prezintă pericol pentru  sănătatea  şi  viaţa omului se scot imediat  din  producţie  sau vînzare,  fiind utilizate de către posesorii lor în scopuri care  exclud aducerea daunelor omului sau fiind nimicite, anunţîndu-se despre aceasta Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat.

Articolul 14. Cerinţele faţă de producţia importată

(1) Alimentele,   inclusiv   materia  primă  alimentară,   aditivele alimentare,  materialele  polimere  şi  masele  plastice,  utilizate  în construcţia  obiectivelor pentru transportarea apei şi de alimentare  cu apă   potabilă,  în  construcţia  locuinţelor  şi  edificiilor  publice,

mărfurile  şi  articolele de chimie casnică, produsele cosmetice  şi  de parfumerie,  importate  în teritoriul ţării de către persoane fizice  şi juridice,  destinate  comercializării  şi/sau  utilizării  în  industria alimentară,  nu  trebuie să prezinte pericol pentru sănătatea  şi  viaţa

omului.  Aceste  mărfuri pot fi introduse în teritoriul ţării  numai  la prezentarea avizului sanitaro-epidemiologic sau a certificatului igienic privind  corespunderea  lor regulilor sanitare. Unele mărfuri,  inclusiv cele  menţionate, care se importă pentru prima dată în teritoriul  ţării şi al căror nomenclator este aprobat de Guvern se supun înregistrării de

stat pînă la introducerea lor în ţară.

(2) Obligativitatea  respectării  legislaţiei sanitare  la  importul alimentelor,  inclusiv  al  materiei  prime alimentare, al  aditivelor alimentare,  al materialelor polimere şi al maselor plastice,  utilizate în construcţia şi exploatarea obiectivelor de alimentare cu apă potabilă a locuinţelor şi  edificiilor publice, la importul  mărfurilor şi articolelor  de  chimie casnică, produselor cosmetice şi  de parfumerie presupune garantarea respectării regulilor sanitare la livrarea fiecărui lot, ceea ce constituie o condiţie obligatorie a contractelor de livrare.

(3) Persoanele  fizice  şi  juridice care încheie  contracte  pentru producţia  importată,   precum şi pentru livrarea şi comercializarea ei poartă răspundere personală pentru securitatea şi inocuitatea acesteia.

Articolul 15. Alimentarea populaţiei cu apă potabilă şi pentru necesităţi gospodăreşti

(1) Populaţia  trebuie să fie asigurată cu apă potabilă de  calitate bună  (conform cerinţelor standardului de stat) în cantităţi  suficiente pentru satisfacerea necesităţilor ei fiziologice şi gospodăreşti.

(2) Persoanele  juridice  sînt obligate să efectueze  măsuri  vizînd dezvoltarea sistemului de alimentare centralizată cu apă.

Articolul 16. Sursele de folosire a apei

(1) Calitatea apei din sursele  utilizate  pentru alimentarea centralizată  şi  descentralizată,  pentru satisfacerea necesităţilor menajere, de recreere  şi de igienă  a  populaţiei,  pentru  irigarea culturilor agricole trebuie să corespundă cerinţelor igienice în vigoare.

(2) În scopul  prevenirii şi înlăturării poluării tuturor  tipurilor de  surse de apă Guvernul, autorităţi ale administraţiei publice  locale stabilesc în jurul acestora zone de protecţie sanitară.

(3) În cazul în care calitatea apei din surse nu corespunde regulilor sanitare (standardului de stat), persoanele fizice şi juridice sînt  obligate  de  sine stătător să asigure încetarea folosirii  ei  de către populaţie.

Articolul 17. Cerinţele faţă de aerul atmosferic, fondul acustic şi electromagnetic

        şi faţă de alţi factori din localităţi şi din locurile de aflare permanentă

        sau temporară a oamenilor

(1) Aerul atmosferic,  nivelurile  de  zgomot, iradieri electromagnetice  şi  alţi  factori din localităţi şi  din  locurile  de aflare permanentă  şi  temporară  a  oamenilor  trebuie  să  corespundă regulilor sanitare.

(2) În scopul prevenirii acţiunii negative a aerului atmosferic poluat cu degajări industriale, a nivelurilor sporite  de  zgomot  şi iradieri  electromagnetice   asupra  sănătăţii  populaţiei,  în   jurul întreprinderilor  industriale  se stabilesc zone de protecţie  sanitară, ale   căror  dimensiuni  se  determină  prin  calcule,  investigaţii  de laborator şi măsurări instrumentale.

(3) Între întreprinderile  industriale  şi teritoriile protejate  se stabilesc  zone de protecţie sanitară, ale căror dimensiuni se determină de   Ministerul  Sănătăţii  în  baza  studiilor  de  impact  al  noxelor industriale asupra sănătăţii populaţiei şi mediului de viaţă.

(4) Persoanele   fizice   şi  juridice  poartă   răspundere   pentru respectarea dimensiunilor stabilite ale zonelor de protecţie sanitară şi sînt  obligate să efectueze măsuri complexe de prevenire şi de lichidare a poluării  aerului atmosferic cu substanţe nocive,  de  diminuare  a nivelurilor  de  zgomot  şi iradieri electromagnetice,  care  afectează sănătatea populaţiei.

Articolul 18. Cerinţele faţă de sol, întreţinerea teritoriilor localităţilor, unităţilor             economice

(1) Teritoriile  localităţilor,  întreprinderilor, instituţiilor  şi organizaţiilor trebuie întreţinute în corespundere cu regulile sanitare.

(2) Modul şi  condiţiile  de  asigurare a  stării  sanitare corespunzătoare a teritoriilor   localităţilor se stabilesc de autorităţile administraţiei publice locale.

(3) Reziduurile  industriale  şi  menajere  urmează  a  fi  strînse, prelucrate, dezintoxicate, utilizate şi îngropate, în condiţii şi moduri corespunzătoare  cerinţelor securităţii şi inocuităţii pentru  sănătatea şi viaţa oamenilor.

(4) Conţinutul  substanţelor   chimice  şi  biologice  potenţial periculoase  pentru  om,   al   organismelor biologice,  inclusiv microbiologice, precum  şi  nivelul  fondului  de  radiaţie  în  solul teritoriilor localităţilor, unităţilor economice, inclusiv agricole, ale instituţiilor şi organizaţiilor nu trebuie să depăşească valorile maxime admisibile stabilite de regulile sanitare.

Articolul 19. Încăperile de locuit

(1) Încăperile  de  locuit  destinate pentru locuire  temporară  sau permanentă  în  ele trebuie să asigure condiţii favorabile sănătăţii  şi vieţii oamenilor.

(2) Persoanele  fizice  şi  juridice  sînt  obligate  să  nu  admită instalarea   şi  locuirea  oamenilor  în  încăperi,  care  nu  corespund regulilor sanitare.

Articolul 20. Cerinţele faţă de exploatarea clădirilor de producţie şi publice,

        încăperilor, instalaţiilor şi a utilajului de producţie, faţă de condiţiile

        de muncă, inclusiv factorii fizici neionizanţi

(1) În timpul   exploatării  clădirilor  de  producţie  şi  publice, încăperilor,  instalaţiilor şi utilajului trebuie să se asigure condiţii de  muncă, trai şi odihnă favorabile sănătăţii omului, să se  desfăşoare măsuri  privind  protecţia mediului înconjurător, precum  şi  prevenirea apariţiei şi răspîndirii bolilor în rîndul populaţiei.

(2) În cazul  în  care  regulile sanitare stabilite nu  se  respectă persoanele  fizice  şi juridice sînt obligate să sisteze ori să înceteze activitatea   sau  lucrul  anumitor  secţii  şi  sectoare,   exploatarea clădirilor   de   producţie  şi  publice,  încăperilor,   instalaţiilor,

utilajului,  mijloacelor  tehnice,  executarea unor  lucrări,  prestarea serviciilor.

(3) Condiţiile, locul şi procesul de muncă nu trebuie să  acţioneze nociv  asupra  sănătăţii  angajatului.  Cerinţele  privind   asigurarea condiţiilor  de muncă se stipulează în regulile sanitare şi în alte acte normative, aprobate în modul stabilit.

(4) Persoanele fizice şi juridice sînt obligate să întreprindă măsuri sanitaro-antiepidemice  pentru asigurarea condiţiilor optime de muncă  ale  angajaţilor,  să respecte cerinţele, prevăzute  de  regulile sanitare, alte  acte  normative,  faţă  de  procesele  de   producţie, instalaţiile  tehnologice şi sanitaro-tehnice, organizarea locurilor  de muncă,  mijloacele individuale şi colective de protecţie a angajaţilor, regimul  de muncă, de odihnă şi de deservire social-igienică a acestora, cu  scopul de a preîntîmpina traumele, bolile profesionale,  infecţioase şi contagioase,  precum  şi bolile (intoxicările)  determinate   de condiţiile de muncă.

(5) Utilizarea  maşinilor, mecanismelor, instalaţiilor,  agregatelor şi  aparatajului  care  sînt  surse de factori fizici neionizanţi  ce acţionează  asupra organismului uman se admite numai în  baza  avizului sanitaro-epidemiologic privind corespunderea condiţiilor de  muncă  cu factori fizici regulilor sanitare.

Articolul 21. Cerinţele sanitaro-igienice privind activităţile

         cu surse de radiaţii ionizante

(1) Activităţile   cu  surse  (generatoare)  de  radiaţii  ionizante trebuie  sa se efectueze conform legislaţiei în vigoare, cu  respectarea regulilor sanitare.

(2) Importul,   producerea,   utilizarea,  exploatarea,   păstrarea, transportarea,  stocarea  substanţelor  radioactive şi  altor  surse de radiaţii  ionizante se permit  doar  în baza avizului sanitaro-epidemiologic  sau  autorizaţiei  sanitare de funcţionare, eliberate de organul Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat  pentru aceste genuri de activităţi.

Articolul 22. Condiţiile de educaţie şi instruire a populaţiei

(1) În instituţiile preşcolare şi cele de întremare, în şcoli, instituţii  de învăţămînt  superior  şi  mediu  de  specialitate, la întreprinderile  şi în organizaţiile ce se ocupă de educaţia, instruirea şi   pregătirea  profesională trebuie să  se  asigure  condiţii  pentru menţinerea  şi fortificarea sănătăţii, să se efectueze educaţia  pentru sănătate şi promovarea modului sănătos de viaţă printre cei ce învaţă şi să se respecte regulile sanitare.

(2) Programele,  metodele  şi regimurile de educaţie  şi  instruire, manualele, mărfurile şi tipăriturile pentru copii, mijloacele tehnice şi terminalele   video,  mobilierul  şcolar  se  vor  utiliza  în  procesul instructiv- educativ  numai în baza avizului sanitaro-epidemiologic  ce confirmă corespunderea lor regulilor sanitare.

Atricolul 23. Examenele medicale profilactice

(1) În scopul   ocrotirii   sănătăţii,   prevenirii   apariţiei   şi răspîndirii   bolilor   lucrătorii  de  la  întreprinderi,   instituţii, organizaţii  şi persoanele care practică muncă individuală sînt obligaţi să  treacă  examenele  medicale preventive (la  primirea  la lucru)  şi periodice în cazurile prevăzute de legislaţie.

(2) Lista factorilor  de producţie nocivi şi a lucrărilor, în cadrul executării cărora se efectuează examene medicale preventive şi periodice, precum  şi modul  desfăşurării acestor examene se  stabilesc  de  către Medicul-şef  sanitar de stat al Republicii Moldova de comun  acord  cu organul director sindical din republică.

(3) În caz de necesitate,  conform  deciziei  autorităţilor administraţiei  publice  locale, la unele întreprinderi,  instituţii  şi organizaţii  pot fi introduse condiţii şi indicaţii suplimentare  pentru efectuarea examenelor medicale.

(4) Conducătorii  întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi altor agenţi economici  sînt datori să  asigure  condiţii,  necesare pentru supunerea la timp a lucrătorilor examenelor medicale profilactice.

(5) Salariaţii   care  refuză  efectuarea  examenelor  medicale la angajare  şi  ale  celor  periodice  nu se admit la lucru  decît  după efectuarea acestora.

(6) Rezultatele examenelor medicale se introduc în fişele medicale individuale, confirmîndu-se  admiterea  la lucru în modul  stabilit  de Ministerul Sănătăţii.

(7) Cheltuielile financiare ce ţin de efectuarea examenelor medicale la  angajare şi ale celor periodice de către lucrători sînt suportate de agenţii  economici;  pentru salariaţii din sistemul  bugetar,  examenele medicale se efectuează gratuit.

Articolul 24. Prevenirea apariţiei, răspîndirii, precum şi  lichidarea bolilor  contagioase,

         bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor

(1) În scopul   prevenirii   apariţiei,   răspîndirii,   precum  şi lichidării  bolilor contagioase, bolilor neinfecţioase şi  intoxicărilor în  masă  ale  oamenilor trebuie să se efectueze la timp şi  în  deplină măsură  acţiuni complexe organizatorice, tegnico-inginereşti,  medicale, igienice şi antiepidemice necesare.

(2) În caz de pericol al răspîndirii bolilor contagioase, bolilor neinfecţioase şi a  intoxicărilor  în masă ale  oamenilor  în  anumite teritorii  şi  localităţi Guvernul, autorităţile administraţiei  publice locale  pot  introduce  condiţii  şi  regimuri  speciale  de  activitate economică  şi  de  viaţă  a  populaţiei,  propuse de  Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat.

(3) Pentru conducerea  şi   coordonarea  operativă  a  activităţii persoanelor  fizice  şi  juridice în vederea  prevenirii  şi  lichidării bolilor  contagioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor   Guvernul,  autorităţile administraţiei   publice   locale înfiinţează comisii antiepidemice extraordinare.

(4) Bolnavii  de boli contagioase, persoanele suspectate de asemenea boli şi cei  care au venit în contact cu bolnavii  contagioşi  vor  fi supuşi examenului  medical  şi supravegherii medicale, iar  în  caz  de necesitate  a  tratamentului  -  internării  şi  izolării  (carantinei) obligatorii. În focarele de boli contagioase se efectuează  măsuri profilactice şi antiepidemice, orientate spre contracararea răspîndirii lor (izolare, carantină, observaţie medicală, investigaţii de laborator, vaccinări, tratament profilactic, dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare), conform instrucţiunilor aprobate de Ministerul Sănătăţii.

(5) Persoanele  purtătoare de agenţi patogeni ai bolilor contagioase sînt  supuse  tratamentului şi transferate temporar la alte munci,  dacă ele  pot  fi  surse  de răspîndire a bolilor  contagioase  ca  urmare  a specificului  producţiei, sau al muncii executate, iar în caz dacă acest transfer  e imposibil, ele sînt eliberate temporar, pînă la însănătoşire, din  lucru cu acordarea de ajutor bănesc din contul mijloacelor fondului special de asigurări sociale.

(6) În scopul  prevenirii unor boli contagioase, populaţiei i se fac vaccinări  profilactice, dintre care obligatorii şi asigurate gratuit de stat la vîrstele şi grupele de risc sînt vaccinările contra tuberculozei, poliomielitei,  tusei  convulsive, difteriei,  tetanosului,  rujeolei, oreionului,  rubeolei, hepatitei virale B, infecţiei cu Haemophilus influenzae  tip  b, rabiei. Lista bolilor contagioase contra  cărora  se efectuează vaccinări gratuite, vîrstele şi grupele de risc se aprobă de Ministerul Sănătăţii.

(7) În scopul efectuării  operative a  măsurilor  sanitaro-antiepidemice, orientate spre prevenirea răspîndirii bolilor contagioase, fiecare instituţie  medicală, indiferent  de  tipul de  proprietate, fiecare lucrător medical  sînt obligaţi să ţină evidenţa separată  a bolnavilor  de  boli contagioase şi să informeze despre  depistarea lor Serviciul  Sanitaro-Epidemiologic  de Stat în decurs de 24 de ore de  la depistare. Lista bolilor contagioase care necesită înregistrare specială şi informare urgentă se aprobă de Ministerul Sănătăţii.

(8) Măsurile  de  protecţie  sanitară a  teritoriului  ţării  contra introducerii  şi răspîndirii bolilor contagioase convenţionale şi extrem de  periculoase,  a căror listă este aprobată de Medicul-şef sanitar  de stat  al Republicii Moldova, se efectuează în conformitate cu legislaţia sanitară şi Regulile Medico-Sanitare Internaţionale.

(9) În locurile de trecere a frontierei de stat a Republicii Moldova se efectuează controlul şi supravegherea sanitaro-epidemiologică.

(10) Activităţile  cu substrate biologice, microorganisme şi  toxine se  vor  efectua  cu  respectarea regulilor sanitare şi  numai  în baza autorizaţiei sanitare, eliberate  de  organul  Serviciului  Sanitaro-Epidemiologic de Stat pentru aceste genuri de activităţi.

Articolul 25. Expertize şi consultaţii speciale

(1) Instituţiile  şi  organizaţiile de cercetări  ştiinţifice, alte instituţii şi organizaţii, precum şi instituţiile de învăţămînt superior sînt obligate să efectueze, în limitele competenţei lor, la însărcinarea autorităţilor publice, expertize şi consultaţii speciale pentru aprecierea  influenţei factorilor mediului înconjurător asupra sănătăţii omului.

(2) Instituţiile, organizaţiile şi  specialiştii  care   efectuează expertize  şi  dau  consultaţii  poartă răspundere pentru  calitatea, obiectivitatea şi caracterul lor complet.

Articolul 26. Educaţia pentru sănătate, promovarea sănătăţii şi modului sănătos

        de viaţă, instruirea igienică

(1) Educaţia  pentru sănătate şi instruirea igienică a populaţiei se efectuează  la  grădiniţe de copii, în şcoli, instituţii  de  învăţămînt superior  şi  mediu prin includerea în programele de studiu a unui  curs obligatoriu  de educaţie pentru sănătate şi de promovare a sănătăţii. În programele  de pregătire, perfecţionare şi ridicare a calificării specialiştilor  din ramurile economiei naţionale se introduc capitole cu privire la cunoştinţe  de igienă, la regulile sanitare  şi  legislaţia sanitară în vigoare.

(2) Sînt supuşi   pregătirii   şi  atestării  igienice  obligatorii conducătorii,  specialiştii şi  alţi lucrători  de  la întreprinderile, instituţiile  şi  organizaţiile, al căror specific de  activitate  este legat de producerea, păstrarea, transportarea şi comercializarea produselor   alimentare  şi  apei  potabile,  educarea  şi   instruirea copiilor şi  de  deservirea comunală,  de  trai  şi  de  altă natură a populaţiei, în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii.

(3) Mijloacele  de informare în masă (radioul, televiziunea, presa) sînt obligate să contribuie la creşterea nivelului de cultură sanitară a populaţiei şi la propagarea cunoştinţelor despre modul sănătos de viaţă.

Articolul 27. Reglementarea sanitaro-epidemiologică de stat

(1) Reglementarea sanitaro-epidemiologică de stat include:

- elaborarea cerinţelor unice privind efectuarea cercetărilor ştiinţifice în vederea argumentării regulilor sanitare;

- elaborarea, expertiza, aprobarea, în modul stabilit, şi publicarea regulilor sanitare;

- supravegherea  de  stat asupra aplicării şi respectării  regulilor sanitare, studierea şi generalizarea rezultatelor aplicării lor;

- înregistrarea  şi  sistematizarea regulilor sanitare, crearea şi gestionarea bazei unice  de  date  privind  reglementarea   sanitaro- epidemiologică de stat.

(2) Reglementarea  sanitaro-epidemiologică de stat este efectuată de organele  şi instituţiile Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat  în baza regulamentului aprobat de Guvern.

Articolul 28. Elaborarea regulilor sanitare

(1) Regulile sanitare sînt elaborate de organele şi instituţiile Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat  şi de alte  organe  şi instituţii competente în legătură cu necesitatea de normare a factorilor mediului de viaţă şi condiţiilor activităţii vitale a omului, de perfecţionare  a  măsurilor de diagnosticare, profilaxie şi combatere  a bolilor contagioase.

(2) Elaborarea regulilor sanitare prevede:

- efectuarea  cercetărilor  complexe pentru depistarea şi  evaluarea acţiunii factorilor mediului de viaţă asupra sănătăţii populaţiei;

- stabilirea cerinţelor  sanitaro-epidemiologice cu  privire la prevenirea  acţiunii  nocive  a  factorilor  mediului  de  viaţă  asupra sănătăţii populaţiei;

- stabilirea  criteriilor  de  inofensivitate şi  securitate, normativelor igienice şi de altă natură pentru mediul de viaţă;

- analiza experienţei  internaţionale privind normarea sanitaro-epidemiologică;

- argumentarea  necesităţii  revizuirii   măsurilor  sanitaro-antiepidemice, normativelor igienice şi de altă natură;

- pronosticul  consecinţelor socioeconomice ale aplicării regulilor sanitare;

- argumentarea termenelor  şi condiţiilor de aplicare  a regulilor sanitare.

Articolul 29. Aprobarea şi respectarea regulilor sanitare

(1) În teritoriul  Republicii  Moldova acţionează regulile  sanitare aprobate de Medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova.

(2) Respectarea   regulilor   sanitare   este   obligatorie  pentru persoanele  juridice şi persoanele fizice, inclusiv cetăţenii străini şi apatrizii.

(3) Actele normative privind asigurarea bunăstării sanitaro-epidemiologice  a populaţiei, adoptate de autorităţile publice  centrale şi   locale,  hotărîrile  persoanelor  juridice  în  aceeaşi   problemă, standardele  de  stat, normele şi regulile în construcţii,  regulile  de protecţie  a  muncii  şi  ale  tehnicii  securităţii  muncii,  regulile veterinare şi fitosanitare nu trebuie să contravină regulilor sanitare.

Articolul 30. Certificarea igienică a produselor, mărfurilor, proceselor şi serviciilor

        ce prezintă pericol potenţial pentru sănătatea şi viaţa omului

        şi autorizaţia sanitară de funcţionare a obiectivelor

(1) Certificarea  igienică  a produselor, mărfurilor, proceselor  şi serviciilor  ce  prezintă  pericol potenţial pentru sănătatea  şi  viaţa omului se efectuează în baza expertizei sanitaro-epidemiologice privind corespunderea lor regulilor sanitare.

(2) Unităţile  economice,  indiferent de tipul de  proprietate,  îşi desfăşoară   activitatea   numai  în  baza  autorizaţiei   sanitare   de funcţionare.

Articolul 31. Expertize, investigaţii, examinări, cercetări, experimentări şi testări

                 sanitaro-epidemiologice, evaluări toxicologice, igienice şi de altă natură

(1) Expertizele, investigaţiile,    examinările,   cercetările, experimentările   şi   testările   sanitaro-epidemiologice,   evaluările toxicologice, igienice şi de altă natură se efectuează de către organele şi  instituţiile Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat, de  experţi abilitaţi  în  modul stabilit, utilizîndu-se metodele şi  procedeele  de investigaţii  şi  măsurare,  recunoscute  de  Ministerul  Sănătăţii,  în vederea:

- depistării  şi prevenirii acţiunii nocive a factorilor mediului de viaţă asupra omului;

- determinării cauzelor apariţiei şi răspîndirii bolilor contagioase, infecţioase şi neinfecţioase, inclusiv a intoxicaţiilor;

- determinării corespunderii  (necorespunderii) documentaţiei  de urbanism şi amenajare a teritoriului regulilor sanitare;

- determinării   corespunderii  (necorespunderii)  documentaţiei  de proiect  pentru  construcţii,  activitate economică şi  alte  genuri  de activitate,  produselor, mărfurilor, proceselor şi serviciilor regulilor sanitare.

(2) În baza rezultatelor expertizelor, investigaţiilor, examinărilor cercetărilor,  experimentărilor şi testărilor sanitaro-epidemiologice, evaluărilor  toxicologice,  igienice  şi de altă natură,  prezentate  în modul  stabilit  şi  în  conformitate  cu  prezenta  lege,  medicii-şefi sanitari  de stat şi adjuncţii lor emit decizii (hotărîri) respective şi eliberează   avize,   certificate  igienice,  autorizaţii  sanitare  de funcţionare.

(3) Modalitatea efectuării expertizelor, investigaţiilor, examinărilor, cercetărilor,  experimentărilor şi  testărilor  sanitaro-epidemiologice,  evaluărilor  toxicologice, igienice şi de  altă  natură este stabilită de organul abilitat cu supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat.

(4) Organele  şi instituţiile Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat şi  experţii,  abilitaţi  în  modul  stabilit,  care   efectuează expertizele,  investigaţiile, examinările, cercetările,  experimentările şi  testările sanitaro-epidemiologice, evaluările toxicologice, igienice şi  de altă natură poartă răspundere pentru calitatea şi  obiectivitatea lor în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Articolul 32. Înregistrarea de stat a substanţelor şi produselor

(1) Înregistrării de stat sînt supuse:

a) substanţele  chimice,  radioactive, biologice şi preparatele  din ele,  denumite  în  continuare substanţe, potenţial periculoase  pentru sănătatea şi viaţa omului, utilizate pentru prima dată în ţară;

b) produsele  care  prezintă pericol potenţial pentru  sănătatea  şi viaţa omului;

c) produsele, inclusiv produsele alimentare, importate pe teritoriul ţării pentru prima dată;

d) vaccinurile, serurile, diagnosticumurile, sistemele de diagnostic bacteriologice  şi  virusologice, mediile nutritive, reagenţii  chimici, dezinfectanţii, dezinsectanţii,  raticidele, alte preparate şi ingrediente, destinate profilaxiei, diagnosticării şi combaterii bolilor contagioase şi infecţioase.

(2) Înregistrarea de stat a substanţelor şi produselor menţionate la alin.(1) se efectuează în baza:

a) evaluării  substanţelor şi  produselor periculoase  pentru sănătatea, viaţa omului şi mediul lui de viaţă;

b) stabilirii  normativelor  igienice  şi  de altă  natură  privind conţinutul  substanţelor şi al unor componente ale produselor în  mediul de viaţă;

c) elaborării  măsurilor  de  protecţie, stabilirii  condiţiilor  de utilizare,  neutralizare şi nimicire a substanţelor şi a unor tipuri  de produse în vederea evitării acţiunii lor nocive asupra sănătăţii, vieţii omului şi mediului de viaţă.

(3) Înregistrarea de stat a substanţelor şi a produselor menţionate la alin.(1) se efectuează de organele abilitate de către Guvern.

IV. RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI SANITARE

Articolul 33. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei sanitare

(1) Încălcarea prevederilor legislaţiei sanitare atrage răspunderea disciplinară,   administrativă,  civilă  (materială)  sau  penală,  în conformitate cu prezenta lege şi alte acte normative.

(2) Persoanele  fizice  şi  juridice  care au  comis  încălcări  ale regulilor  sanitare, au fabricat, livrat, depozitat sau au comercializat produse  acăror utilizare a condus la apariţia unor boli  contagioase, boli necontagioase sau  la intoxicări în masă  ale  oamenilor  achită amendă, în mărimea respectivă, în Fondul Epidemiologic Republican.

Articolul 34. Răspunderea civilă (materială)

(1) Persoanele  fizice  şi juridice, vinovate de apariţia unor boli contagioase, boli necontagioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor, precum şi  de  poluarea  mediului de viaţă  şi  depăşirea  normativelor sanitaro-epidemiologice  de stat  privind poluanţii, sînt obligate să compenseze cheltuielile  instituţiilor curativ-profilactice  şi sanitaro-epidemiologice  pentru acordarea asistenţei medicale bolnavilor şi  efectuarea acţiunilor sanitaro-igienice şi antiepidemice, precum  şi cheltuielile persoanelor afectate.

(2) În cazul  refuzului  de  a repara  benevol  prejudiciul  cauzat, litigiul se soluţionează de către instanţa de judecată.

(3) Modul de compensare a cheltuielilor instituţiilor curativ- profilactice, sanitaro-epidemiologice şi ale persoanelor care au avut de suferit  de pe urma încălcărilor legislaţiei sanitare se stabileşte  de Guvern.

Articolul 35. Competenţa privind tragerea la răspundere administrativă

        pentru încălcarea legislaţiei sanitare

Sînt în drept  să examineze cazurile de contravenţii  administrative şi  să aplice   sancţiuni  administrative   în  numele  Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat următoarele persoane:

- Medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova şi adjuncţii lui;

- medicii-şefi sanitari de stat ai municipiilor şi adjuncţii lor;

- medicii-şefi sanitari de stat ai judeţelor şi adjuncţii lor;

- medicul-şef  sanitar  de  stat al  unităţii  teritoriale  autonome Găgăuzia şi adjuncţii lui;

- medicii-şefi  sanitari de stat ai raioanelor de est ale Republicii Moldova şi adjuncţii lor;

- medicii-şefi  sanitari ai ministerelor şi departamentelor care  au în  componenţa  lor serviciul sanitaro-epidemiologic  departamental  (la obiectivele subordonate).

Articolul 36. Suspendarea activităţii unităţii economice

(1) În cazul  în  care  unitatea economică, indiferent de  tipul  de proprietate  şi  forma  juridică  de organizare,  comite  încălcări  ale regimului  stabilit  de legislaţia sanitară, medicii-şefi  sanitari  de stat  de  orice  nivel  şi  adjuncţii lor  sînt  în  drept  să  suspende activitatea  acesteia  pînă  la  lichidarea  încălcărilor  comise  şi  a consecinţelor survenite.

(2) Hotărîrea   factorului  de  decizie  al  Serviciului   Sanitaro- Epidemiologic de Stat de suspendare a activităţii se execută în termenul stabilit în aceasta.

(3) Hotărîrea  de suspendare a activităţii unităţii poate fi atacată în  instanţa  de judecată. Atacarea în instanţă a hotărîrii nu  sistează executarea ei în termenul stabilit.

(4) Refuzul de  a  executa  în  termen  hotărîrea  de  suspendare  a activităţii  unităţii  atrage  răspunderea  administrativă  sau  penală, stabilită de legislaţie.

(5) Hotărîrea   de   suspendare  a  activităţii  unităţii   suspendă concomitent   valabilitatea  autorizaţiei  sanitare  de  funcţionare   a acesteia.

V. SUPRAVEGHEREA SANITARO-EPIDEMIOLOGICĂ

DE STAT, CONTROLUL ÎN PRODUCŢIE ŞI PUBLIC

Articolul 37. Supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat

(1) Supravegherea sanitaro-epidemiologică de  stat o  exercită Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat al Ministerului Sănătăţii.

(2) Supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat include:

1) supravegherea,  studierea,  aprecierea  şi  prognozarea  stării sănătăţii populaţiei în raport cu starea mediului de viaţă;

2) depistarea şi stabilirea cauzelor şi condiţiilor apariţiei şi răspîndirii  bolilor contagioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor;

3) elaborarea  de  măsuri  obligatorii  pentru  executare,  care  ar asigura bunăstarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei;

4) exercitarea supravegherii asupra efectuării măsurilor sanitaro-antiepidemice, asupra respectării regulilor sanitare în vigoare de către persoanele fizice şi juridice;

5) aplicarea  măsurilor  de  reprimare  a  încălcărilor  legislaţiei sanitare şi tragerea la răspundere a persoanelor care le-au comis;

6) ţinerea evidenţei de stat şi analiza bolilor contagioase, bolilor neinfecţioase  şi  intoxicărilor  în  masă ale oamenilor,  precum şi a bolilor profesionale.

(3) Serviciul   Sanitaro-Epidemiologic  de  Stat,  ca  structură   a Ministerului  Sănătăţii,  este desemnat ca organ central de  notificare, responsabil  de  înştiinţarea  Secretariatului Organizaţiei Mondiale a Comerţului despre modificarea măsurilor sanitare şi de  prezentarea informaţiei despre activitatea sanitară.

(4) Ministerul  Sănătăţii  acceptă măsurile sanitare ale altor  ţări membre  ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului drept echivalente,  chiar în  cazul  în care  acestea  diferă  de  cele  autohtone,  dacă  ţara exportatoare  va demonstra în mod obiectiv ţării importatoare  că  prin măsurile luate se obţine un nivel adecvat de protecţie sanitară  pentru Republica  Moldova. În asemenea cazuri, Ministerul Sănătăţii obţine,  la solicitare, acces la inspecţie, testare şi alte proceduri.

Articolul 38. Supravegherea sanitaro-epidemiologică la obiectivele ministerelor şi  

        departamentelor care au serviciu sanitaro-epidemiologic departamental

(1) Supravegherea sanitaro-epidemiologică la obiectivele ministerelor  şi departamentelor  care au în componenţa lor serviciul sanitaro-epidemiologic departamental ţine de   competenţa acestui serviciu. Organele şi instituţiile serviciilor sanitaro-epidemiologice departamentale  se  află în subordinea ministerelor şi departamentelor respective.

(2) Nomenclatorul instituţiilor serviciilor sanitaro-epidemiologice departamentale se aprobă de ministerul sau departamentul respectiv.

(3) Regulamentul  privind  supravegherea sanitaro-epidemiologică  la minister  sau  departament se elaborează şi se aprobă de ministerul  sau departamentul respectiv, de comun acord cu Ministerul Sănătăţii.

(4) Ministerul Sănătăţii asigură dirijarea organizatorico-metodică a serviciilor sanitaro-epidemiologice departamentale.

(5) Ministerele  şi departamentele asigură acreditarea instituţiilor serviciilor sanitaro-epidemiologice departamentale şi atestarea specialiştilor, în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii.

Articolul 39. Controlul în producţie

Administraţiei, proprietarilor  întreprinderilor, instituţiilor  şi organizaţiilor, precum şi persoanelor care practică muncă individuală li se încredinţează asigurarea controlului asupra  respectării  regulilor  sanitare stabilite  în procesul de producţie (de activitate) şi asupra efectuării măsurilor orientate spre prevenirea şi combaterea  poluării  mediului înconjurător,  asupra  condiţiilor  de  muncă, de trai, de  odihnă,  de educaţie  şi  instruire  a oamenilor, asupra indicatorilor  igienici  ai calităţii producţiei fabricate (lucrărilor, serviciilor).

Articolul 40. Controlul public

Organizaţiile  obşteşti în conformitate cu statutele lor au  dreptul să  exercite  controlul public asupra respectării regulilor sanitare  în vigoare   şi   să  informeze  asupra  rezultatelor   acestuia organele Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat.

VI. SERVICIUL SANITARO-EPIDEMIOLOGIC DE STAT

Articolul 41. Organizarea Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

(1) Servicuil  Sanitaro-Epidemiologic  de Stat constituie un  sistem unic   de  organe  şi  instituţii  condus  de  Ministerul  Sănătăţii  cu subordonarea instituţiilor ierarhic inferioare celor ierarhic superioare.

(2) Din sistemul  Serviciului  Sanitaro-Epidemiologic  de  Stat  fac parte:

- Medicul-şef sanitar de stat, viceministrul sănătăţii;

- Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă;

- centrele de medicină preventivă municipale, ale  judeţelor, unităţii  teritoriale  autonome  Găgăuzia şi ale raioanelor de  est  ale Republicii Moldova.

(3) Conducerea  cu   organele  şi   instituţiile  Serviciului Sanitaro-Epidemiologic   de   Stat  se  pune,  respectiv,  în  sarcina Medicului-şef  sanitar de stat al Republicii Moldova, adjuncţilor lui şi medicilor-şefi  sanitari  de  stat  ai  raioanelor  şi municipiilor  şi adjuncţilor lor.

(4) În funcţie  de  conducători, medici şi asistenţi ai acestora  în instituţiile care exercită supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat sînt  admise persoanele care au obţinut pregătire specială, inclusiv  în domeniul  igienei şi epidemiologiei, în instituţiile de  învăţămînt superior şi mediu de specialitate.

(5) Finanţarea măsurilor profilactice pentru asigurarea bunăstării sanitaro-epidemiologice a populaţiei se efectuează în limita mijloacelor bugetului de stat şi bugetelor  unităţilor administrativ-teritoriale, aprobate  anual pe ramură. Finanţarea şi asigurarea tehnico-materială  a Serviciului  Sanitaro-Epidemiologic de Stat se efectuează din bugetul de stat  şi din  mijloacele extrabugetare încasate în modul  stabilit  de legislaţie.

(6) În scopul  finanţării   măsurilor  sanitaro-igienice  şi antiepidemice  de prevenire  a  răspîndirii  şi  lichidării  bolilor contagioase, bolilor  neinfecţioase şi intoxicărilor  în  masă   ale oamenilor  în  situaţii  excepţionale pe lîngă Ministerul  Sănătăţii  se înfiinţează Fondul epidemiologic republican.

(7) Medicul-şef  sanitar  de stat al Republicii Moldova cu drept  de ministru adjunct al sănătăţii se numeşte şi se eliberează din funcţie de Guvern la propunerea ministrului sănătăţii.

(8) Adjuncţii Medicului-şef sanitar de stat al Republicii Moldova şi medicii-şefi  sanitari de stat ai raioanelor şi municipiilor sînt numiţi şi eliberaţi din funcţie de către ministrul sănătăţii, de comun acord cu consiliile raionale şi municipale.

Articolul 42. Drepturile factorilor de decizie ai Serviciului

        Sanitaro-Epidemiologic de Stat

(1) Medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova şi adjuncţii lui, medicii-şefi  sanitari  de stat ai raioanelor şi  municipiilor  au dreptul:

1) să înainteze  autorităţilor  publice  propuneri  în  problemele executării  legislaţiei  sanitare,  precum şi  referitor  la  proiectele planurilor de  dezvoltare  socială  şi economică   a   teritoriilor, programelor complexe de  ocrotire a sănătăţii populaţiei, a mediului înconjurător, de  îmbunătăţire a condiţiilor  de  muncă  şi  de trai, orientate  spre   asigurarea  bunăstării   sanitaro-epidemiologice  a populaţiei;

2) să viziteze  nestingherit   (la  prezentarea   legitimaţiei   de serviciu) şi să controleze întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, alţi  agenţi  economici  indiferent de forma de proprietate,  precum  şi condiţiile  de muncă ale persoanelor care practică muncă individuală, în scopul  verificării  respectării de către ele a legislaţiei sanitare,  a regulilor  sanitare  în  vigoare  şi efectuării de  măsuri  igienice  şi antiepidemice;

3) să înainteze persoanelor fizice şi juridice cerinţe cu privire la necesitatea efectuării de măsuri igienice şi antiepidemice şi la lichidarea încălcărilor legislaţiei sanitare, protecţiei sanitare a teritoriilor de infiltrarea şi  răspîndirea  bolilor deosebit de periculoase (care necesită  instituirea carantinei) şi altor boli, precum şi să exercite controlul asupra îndeplinirii acestor cerinţe;

4) să încredinţeze efectuarea expertizelor în domeniul  asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei şi conform rezultatelor să prezinte persoanelor fizice şi juridice avize argumentate;

5) să scoată  la  iveală  şi să stabilească  cauzele  şi  condiţiile apariţiei  şi răspîndirii bolilor contagioase, bolilor neinfecţioase  şi intoxicărilor în masă ale oamenilor, precum şi a bolilor profesionale;

6) să sisteze  pînă  la efectuarea măsurilor necesare şi  lichidarea încălcărilor    existente   a  regulilor  sanitare, iar  în cazul imposibilităţii respectării lor, să înceteze:

a) lucrările  de  proiectare  şi construcţie, precum şi de  dare  în exploatare a obiectelor finalizate şi reconstruite;

b) exploatarea întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor existente, unor secţii şi sectoare de producţie, încăperilor clădirilor, instalaţiilor, utilajului,  mijloacelor tehnice, precum  şi  executarea unor feluri de lucrări, activităţi de producţie şi prestarea serviciilor;

c) elaborarea,  lansarea  în producţie, fabricarea  şi  utilizarea (întrebuinţarea) producţiei economiei naţionale;

d) producerea, depozitarea, transportarea şi comercializarea materiei prime şi produselor alimentare, folosirea apei (surselor de apă) în scopuri gospodăreşti, de menaj, culturale şi de asanare;

7) să înainteze   autorităţilor publice, precum şi  organelor financiar-creditare propuneri privind:

a) interzicerea sau  introducerea pe anumite teritorii a unor condiţii  şi regimuri speciale de viaţă a populaţiei, sau desfăşurarea activităţii  economice a ei, orientate  spre  prevenirea  răspîndirii bolilor  contagioase, a bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în  masă ale oamenilor şi lichidarea acestor boli;

b) suspendarea  finanţarii  (creditării) lucrărilor  de  proiectare, construcţie,  precum şi a activităţii economice a persoanelor fizice  şi juridice  în cazul nerespectării de către ele a regulilor sanitare şi  a hotărîrilor  organelor  Serviciului  Sanitaro-Epidemiologic de  Stat  cu privire la sistarea sau încetarea acestor feluri de lucrări şi tipuri de activitate;

8) să adopte decizii privind:

a) înlăturarea temporară de la muncă a persoanelor purtătoare de agenţi patogeni  ai bolilor contagioase, care pot deveni surse de răspîndire  a lor  în  virtutea specificului pe care îl execută sau al  procesului  de producţie în care sînt antrenate;

b) îndreptarea la  examenul  medical şi  supravegherea medicală  a persoanelor care au contactat cu bolnavii contagioşi;

c) internarea  obligatorie  în spital a bolnavilor contagioşi  şi  a persoanelor  suspectate  de a fi contaminate de boli  contagioase,  care prezintă pericol pentru cei din jur;

d) efectuarea  dezinfecţiei, dezinsecţiei şi deratizării în focarele de  boli contagioase, precum şi în încăperile şi pe teritoriile unde  se menţin condiţii pentru apariţia şi răspîndirea infecţiilor;

e) efectuarea vaccinării preventive a populaţiei sau a unor grupuri de persoane conform indicaţiilor epidemice;

9) să invite  la organele Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat persoanele  fizice  şi juridice pentru examinarea  materialelor privind cazurile de încălcare a legislaţiei sanitare;

10) să examineze  cazurile privind încălcările regulilor sanitare şi să  aplice amenzi în conformitate cu articolele 42, 42¹, 43 şi 53 din Codul cu privire la contravenţiile  administrative, să transmită materialele  în organele de anchetă pentru intentarea procesului  penal, să  prezinte factorilor de decizie ierarhic superiori propuneri  privind aplicarea sancţiunilor disciplinare;

11) să înainteze cerinţele privind:

a) compensarea daunei cauzate sănătăţii oamenilor;

b) restituirea către instituţiile curativo-profilactice şi sanitaro-epidemiologice  a  cheltuielilor  pentru  efectuarea  măsurilor igienice, antiepidemice  şi  curative  în  cazul  apariţiei bolilor contagioase, bolilor neinfecţioase şi intoxicărilor în masă ale oamenilor;

c) achitarea amenzilor;

12) să primească fără restricţii de la persoanele fizice şi juridice date şi documente necesare îndeplinirii sarcinilor ce le revin organelor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat;

13) să ia probe  de  materiale,  substanţe,  articole,  produse alimentare, aer,  apă  şi sol pentru cercetări de laborator  şi  pentru efectuarea expertizei igienice;

14) să adopte   decizii  privind  distrugerea producţiei pe  care expertiza igienică a recunoscut-o drept producţie de calitate inferioară, care prezintă pericol pentru sănătatea oamenilor:

(2) Medicul-şef sanitar de stat al Republicii Moldova are dreptul să aprobe  în  modul  stabilit reguli sanitare  republicane,  indicaţii  şi recomandări metodice, să le promulge şi să le pună în aplicare.

(3) Medicul-şef  sanitar de stat al Republicii Moldova şi  adjuncţii lui  de  asemenea  au  dreptul să însărcineze  specialiştii  în  vederea efectuării  expertizelor  şi  consultărilor şi să prezinte persoanelor fizice şi juridice avize asupra normelor de proiectare,  documentaţiei tehnico-normative,  tehnologice  şi de exploatare pentru producţia  nouă (modernizată)  a  economiei  naţionale  şi tehnologia confecţionării acesteia,  asupra  documentaţiei contractuale de livrare în republică  a producţiei de import destinate utilizării în economie şi în uzul casnic, a produselor alimentare şi materiei prime alimentare, precum şi  asupra programelor şi  regimurilor de educaţie, instruire şi  solicitare intelectuală şi fizică.

(4) Drepturile  prevăzute la alineatul (1) punctele 2), 3), 5),  12) şi  13) din prezentul articol se extind şi asupra factorilor de  decizie şi specialiştilor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat.

Articolul 43. Obligaţiile şi răspunderea factorilor de decizie şi  specialiştilor

        Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

(1) Medicul-şef  sanitar de stat al Republicii Moldova, medicii-şefi sanitari  de stat ai raioanelor şi municipiilor, alţi factori de decizie şi  specialişti  ai  Serviciului Sanitaro-Epidemiologic  de  Stat,  care exercită  supravegherea  sanitaro-epidemiologică  de  stat  în  limitele competenţei lor, sînt obligaţi:

1) să folosească  la  timp  şi  în  măsură  deplină  împuternicirile acordate  lor  pentru  prevenirea,  scoaterea la  iveală  şi  reprimarea încălcării legislaţiei sanitare;

2) sa-şi coordoneze activitatea cu autorităţile publice,  cu organizaţiile obşteşti interesate în apărarea drepturilor şi intereselor persoanelor  fizice şi juridice, în ocrotirea şi fortificarea sănătăţii, asigurarea bunăstării sanitaro-epidemiologice a populaţiei;

3) să păstreze  secretul  de  stat  şi  cel  comercial  în  privinţa informaţiei obţinute în timpul exercitării îndatoririlor funcţionale.

(2) Factorii  de decizie  şi  specialiştii  Serviciului Sanitaro-Epidemiologic  de Stat poartă răspundere pentru îndeplinirea necorespunzătoare  a atribuţiilor lor în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

Articolul 44. Reclamarea acţiunilor (inactivităţii) factorilor de  decizie

        şi a specialiştilor Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat

(1) Acţiunile  (inactivitatea)  medicilor-şefi sanitari de stat, ale altor  factori  de   decizie   şi   specialişti  ai Serviciului Sanitaro-Epidemiologic  de Stat privind  prevenirea,  depistarea   şi reprimarea  încălcărilor   legislaţiei   sanitare  pot   fi   reclamate Medicului-şef  sanitar  de stat ierarhic superior. În caz de dezacord cu decizia  luată, acţiunile factorilor de decizie şi specialiştilor pot fi reclamate în instanţa de judecată.

(2) Depunerea plîngerii nu sistează acţiunea reclamată.

Articolul 45. Statutul juridic şi apărarea socială a factorilor de decizie

        şi specialiştilor Serviciului                

Sanitaro-Epidemiologic de Stat

(1) Medicii-şefi  sanitari de  stat, alţi  factori  de decizie şi specialişti ai Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat care exercită supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat sînt  reprezentanţi  ai organelor administraţiei de stat şi se află sub ocrotirea statului.

(2) În activitatea lor ei sînt independenţi şi acţionează conform Constituţiei, legilor  Republicii  Moldova,  decretelor  Preşedintelui republicii, hotărîrilor Guvernului şi legislaţiei sanitare în vigoare pe teritoriul republicii.

(3) Orice amestec  în activitatea factorilor de decizie  şi specialiştilor  care  exercită supravegherea sanitaro-epidemiologică  de stat  se interzice. Persoanele fizice şi juridice care exercită presiune (sub orice formă) asupra factorilor de decizie şi specialiştilor  sînt trase la răspundere în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

(4) Autorităţile  administraţiei  publice locale sînt obligate să asigure medicii-şefi sanitari de stat, în termen de un an după  numirea lor în funcţie, cu locuinţă şi telefon.

VII. TRATATELE INTERNAŢIONALE

Articolul 46. Tratatele internaţionale în domeniul asigurării

         sanitaro-epidemiologice a populaţiei

Dacă tratatul internaţional în  domeniul  asigurării  sanitaro- epidemiologice  a  populaţiei,  parte la care este Republica Moldova, stabileşte  alte reguli, decît cele cuprinse în legislaţia sanitară  a Republicii Moldova, se aplică regulile tratatului internaţional.

PREŞEDINTELE

REPUBLICII MOLDOVA                                        Mircea SNEGUR

Chişinău, 16 iunie 1993.

Nr. 1513-XII.