În scopul apărării drepturilor cetăţenilor în domeniul muncii, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat la 10 mai 2001 Legea nr. 140-XV privind Inspecţia Muncii.

Potrivit acestei Legi, Inspecţia Muncii este un organ al administraţiei publice centrale subordonat Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. Obiectivul principal al activităţii acesteia este asigurarea aplicării dispoziţiilor actelor legislative şi altor acte normative referitoare la condiţiile de muncă şi la protecţia salariaţilor în exercitarea atribuţiilor lor. Printre acestea se înscriu Codul Muncii al Republicii Moldova, Legea privind contractul colectiv de muncă, Legea salarizării, Legea privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim, Legea cu privire la protecţia muncii, alte legi care au tangenţe cu relaţiile de muncă şi un şir de Regulamente, Norme, Reguli, alte acte normative care reprezintă mecanismele de aplicare a legilor din domeniul muncii.

În primul an de activitate Inspecţia Muncii a susţinut toate etapele organizatorice necesare pentru asigurarea realizării obiectivelor sale.

În acest context, prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1481 din

27 decembrie 2001 a fost reorganizat Inspectoratul de Stat pentru Protecţia Muncii în Inspecţia Muncii, şi aprobat Regulamentul Inspecţiei Muncii. A fost stabilită structura organizatorică a Inspecţiei Muncii. Prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 891 din 9 iulie 2002 "Cu privire la aprobarea statelor de personal ale serviciilor publice ale ministerelor şi departamentelor desconcentrate în teritoriu" efectivul de personal al Inspecţiei Muncii a fost stabilit în număr de 127 unităţi. Pentru a asigura activitatea Inspecţiei Muncii efectivul de personal este repartizat după cum urmează.

Aparatul Inspecţiei Muncii - 32 unităţi de personal.

Din acestea:

Conducerea Inspecţiei Muncii - 3 unităţi de personal.

Direcţia tehnologii de inspecţie -  7 unităţi de personal.

Direcţia monitorizare protecţia muncii - 8 unităţi de personal.

Direcţia monitorizare relaţii de muncă -  8 unităţi de personal.

Secţia personal şi secretariat - 3 unităţi de personal.

Secţia economie, finanţe şi evidenţă contabilă -  3 unităţi de personal.

Din numărul total al efectivului de personal 95 unităţi constituie personalul inspectoratelor teritoriale de muncă. Acesta este repartizat în 35 inspectorate teritoriale de muncă desconcentrate în fiecare raion, în municipiile Chişinău şi Bălţi şi în UTA Găgăuzia. Efectivul de personal de care dispune fiecare inspectorat teritorial de muncă se reprezintă în felul următor.

ITM municipiul Chişinău 21 unităţi de personal.

ITM municipiul Bălţi 5 unităţi de personal.

ITM Orhei, ITM Cahul, ITM UTA Găgăuzia cîte 3 unităţi de personal.

În celelalte 30 inspectorate teritoriale de muncă sînt prevăzute cîte 2 unităţi de personal (un inginer şi un jurist sau economist).

Repartizarea de mai sus a efectivului de personal al Inspecţiei Muncii este stabilită în Statele de personal, aprobate de Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale.

În prezent în Inspecţia Muncii activează 115 persoane. Din acestea 111 persoane au atribuţii de inspector de muncă. Toţi inspectorii de muncă au studii superioare. Din aceştia au studii tehnice (ingineri constructori, electricieni, mecanici şi de alte calificări) 56 persoane, studii juridice - 38 persoane şi studii economice - 17 persoane. Din numărul personalului cu atribuţii de inspector de muncă -  15 sînt femei. Acestea au calificativul după cum urmează: ingineri - 3 persoane, jurişti 9 persoane, economişti 6 persoane. Structura organizatorică a Inspecţiei Muncii este reflectată în anexa 1 la prezentul Raport.

Pentru organizarea şi asigurarea desfăşurării corespunzătoare a activităţilor de inspecţie a fost creat sistemul intern de reglementări. În acest context au fost elaborate şi aprobate Legitimaţia de inspector de muncă, regulamentele direcţiilor, secţiilor, inspectoratului teritorial de muncă, fişa postului pentru fiecare unitate de personal, regulamentul de ordine interioară, documente de evidenţă şi raportare a activităţii inspectorilor de muncă şi alte atribute necesare pentru desfăşurarea activităţii de inspecţie.

În vederea asigurării pregătirii necesare pentru desfăşurarea activităţilor de inspecţie au fost organizate şi realizate seminare la care au participat inspectorii de muncă.  Aceste seminare au avut în vizor tematici legate de aplicarea corectă şi univocă a legislaţiei şi altor acte normative din domeniul muncii, precum şi de desfăşurarea eficientă a activităţilor de inspecţie.

Activitatea Inspecţiei Muncii în anul 2002 a fost orientată spre asigurarea realizării drepturilor legale ale salariaţilor ce decurg din raporturile de muncă. Principalul reper al activităţii Inspecţiei Muncii este exercitarea controlului asupra respectării de către agenţii economici a actelor legislative şi a altor acte normative în domeniul muncii.

În contextul obiectivelor puse în seama Inspecţiei Muncii sînt pasibile de control toate întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică, care desfăşoară activităţi legale pe teritoriul Republicii Moldova. Excepţie constituie Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Informaţii, şi Securitate, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, Departamentul Situaţii Excepţionale, Departamentul Trupelor de Grăniceri, Departamentul instituţiilor penitenciare ale Ministerului Justiţiei. În anul 2002,  în 22596 întreprinderi, instituţii, organizaţii din Republica Moldova, care au depus raporturi statistice, au activat 770771 salariaţi, din care 395918 femei, iar 1357 persoane sub 18 ani.

Conform datelor statistice, cel mai mare număr de întreprinderi au activat în "Comerţul cu ridicata şi cu amănuntul". Partea cea mai mare a salariaţilor, 164569 la număr au fost angajaţi în "Agricultură şi silvicultură". Cele mai multe femei au fost angajate în "Învăţămînt".

Numărul întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi numărul salariaţilor existenţi în scripte în anul 2002, prin prisma activităţilor, sînt reflectate în anexa 2 la prezentul Raport.

În anul 2002 Inspecţia Muncii şi subdiviziunile sale teritoriale, au supus controlului 7292 întreprinderi, instituţii, organizaţii cu un efectiv de personal mai mare de 220 mii de salariaţi. Din aceştia femeile constituie mai mult de 52 la sută. În mediu un inspector de muncă în anul 2002 a realizat 63 controale. Acestea au avut în vizor modul în care se respectă legislaţia şi alte acte normative în domeniul muncii. Controalele au fost finalizate cu întocmirea proceselor-verbale de control în care au fost înregistrate 85355 cazuri de încălcări ale diverselor prevederi legale şi dispuse de către inspectorii de muncă măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept din domeniul muncii. Indicatori referitori la activitatea Inspecţiei Muncii şi la numărul controalelor întreprinse de inspectorii de muncă în anul 2002 sînt reflectaţi în anexele 3 şi 4 la prezentul Raport.

Concomitent cu controalele ordinare Inspecţia Muncii a întreprins şi o serie de controale cu caracter specific, numărul cărora se integrează în numărul total de controale efectuate.

Sub acest aspect au fost efectuate controale de fond privind protecţia muncii la toate întreprinderile Agenţiei de Stat pentru Silvicultură "Moldsilva". Numărul de salariaţi angajaţi în acest sector de activitate depăşeşte 4000 din care mai mult de 600 sînt femei.

Controale similare au fost întreprinse şi la şantierele de construcţii din municipiul Chişinău. Controlului au fost supuse 28 organizaţii de construcţie care îşi desfăşoară activitatea pe 32 şantiere din municipiu. Numărul de salariaţi la aceste întreprinderi constituie 412 persoane, din care 108 femei.

Un control de sondaj privind activitatea de protecţie a muncii a fost efectuat la întreprinderile grupului "Union Fenosa", SA "RE Chişinău", SA "RED Centru", SA "RED Sud".

Tot în contextul controalelor cu caracter specific au fost efectuate controale asupra modului în care se respectă legislaţia şi alte acte normative referitoare la salarizare într-o serie de întreprinderi din industria prelucrătoare. Controlului au fost supuse 60 întreprinderi cu un efectiv de personal scriptic de 10734 salariaţi. În urma controlului au fost constatate restanţe la salarii suma cărora, la momentul controlului, constituia mai mult de 3058 mii lei.

Ca rezultat al controalelor întreprinse de Inspecţia Muncii au fost constatate diferite încălcări ale actelor legislative şi normative din domeniul muncii şi protecţiei muncii. Printre cele mai frecvente încălcări enumerăm:

utilizarea forţei de muncă fără întocmirea contractului individual de muncă în modul stabilit de legislaţie; nerespectarea duratei legale a timpului de muncă; angajarea cu un salariu mai mic decît salariul minim prevăzut de legislaţie; neefectuarea plăţilor compensatorii; restanţe la plata salariilor pe un termen de două luni şi mai mult, constatat la data efectuării controlului; admiterea la lucru a persoanelor fără pregătire profesională şi fără instruire în materie de protecţie a muncii; desfăşurarea activităţii cu încălcări ale legislaţiei de protecţie a muncii, exploatarea echipamentelor de muncă improvizate fără dispozitive de protecţie, ceea ce creează situaţii accidentogene sau pericol iminent de accidentare.

Toate încălcările depistate în rezultatul controalelor sînt elemente constituante ale utilizării nelegale a muncii şi prejudiciază esenţial drepturile salariaţilor aplicabile în raporturile de muncă. Aceste încălcări impun aplicarea diferitor mecanisme de conformare a angajatorilor la prevederile legale.

Drept rezonanţă la încălcările comise de unii agenţi economici inspectoratele teritoriale de muncă au retras 6 autorizaţii de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii. (ITM sectorul Criuleni - 1autorizaţie, ITM sectorul Străşeni - 5 autorizaţii).

În scopul prevenirii unor eventuale accidente de muncă inspectorii de muncă au dispus oprirea din funcţiune a 2 întreprinderi (sectorul Străşeni, oprite în luna septembrie şi repuse în funcţiune la începutul lunii octombrie, după lichidarea încălcărilor), şi a 3648 de alte obiective (secţii, sectoare, echipamente tehnice), exploatarea cărora prezenta pericol iminent de accidentare. Indicatori referitori la numărul obiectivelor sistate de inspectorii de muncă sînt reflectaţi în anexa 5 la prezentul Raport.

Pentru comiterea încălcărilor depistate în rezultatul controalelor efectuate, cît şi pentru combaterea ilegalităţilor din domeniul relaţiilor de muncă inspectorii de muncă au întocmit şi au înaintat instanţelor de judecată 2469 procese-verbale cu privire la contravenţia administrativă. Potrivit informaţiilor parvenite în inspectoratele teritoriale de muncă şi în aparatul Inspecţiei Muncii de la instanţele judecătoreşti, în urma examinării de către acestea a proceselor verbale cu privire la contravenţia administrativă au fost sancţionate administrativ prin aplicarea amenzii 1064 persoane. Valoarea totală a amenzilor constituie 92665 lei. Din diferite motive circa 43 la sută din dosarele administrative înaintate instanţelor de judecată nu sînt examinate în termen, iar circa 4 la sută au fost clasate. Indicatori referitori la numărul proceselor-verbale cu privire la contravenţia administrativă întocmite de inspectorii de muncă şi examinarea acestora în instanţele judecătoreşti în anul 2002 sînt reflectaţi în anexa 6 la prezentul Raport.

Altă atribuţie a Inspecţiei Muncii şi inspectoratelor teritoriale de muncă este autorizarea funcţionării persoanelor juridice şi fizice din punct de vedere al protecţiei muncii. La temelia eliberării autorizaţiei de funcţionare este asigurarea de către agenţii economici a condiţiilor de muncă nepericuloase şi conforme prevederilor actelor normative de protecţie a muncii.

În acest context, Inspecţia Muncii şi inspectoratele sale teritoriale de muncă în anul ce s-a scurs au examinat cererile şi documentele prezentate de diferiţi agenţi economici şi au eliberat 1140 autorizaţii de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii. Din momentul adoptării Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 75 din 2 februarie 1999 "Cu privire la autorizarea funcţionării persoanelor juridice şi fizice din punct de vedere al protecţiei muncii" au fost autorizaţi 3322 agenţi economici (în anul 1999 au fost eliberate 764 autorizaţii, în anul 2000 - 807 autorizaţii, în anul 2001 - 611 autorizaţii). Indicatori referitori la numărul autorizaţiilor de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii eliberate de ITM în anul 2002 sînt reflectaţi în anexa 7 la prezentul Raport.

Şirul agenţilor economici care încalcă legea este echivalent cu numărul de controale efectuate. Practic toţi agenţii economici controlaţi încalcă unele sau altele aspecte ale legislaţiei din domeniul muncii. Aceasta denotă o atitudine nerespectuoasă faţă de drepturile salariaţilor ce decurg din raporturile de muncă, ceea ce se confirmă şi de statisticile din domeniul protecţiei muncii.

Potrivit statisticilor, în anul raportat 19910 salariaţi au fost ocupaţi în condiţii de muncă necorespunzătoare normelor igienico-sanitare, ce constituie 2,58 la sută din numărul total al salariaţilor. Din numărul total al salariaţilor ocupaţi în condiţii de muncă ce nu corespund normelor igienico-sanitare 8357 sînt femei. Situaţia condiţiilor de muncă, inclusiv a condiţiilor de muncă a femeilor sînt reflectate în anexele nr. 8 şi nr. 9 la prezentul Raport.

Pe parcursul anului 2002 pentru realizarea măsurilor de protecţie a muncii întreprinderile, instituţiile, organizaţiile au cheltuit în ansamblu circa 60796698 lei. Date referitoare la cheltuielile pentru protecţia muncii se conţin în anexa nr. 10 la prezentul Raport.

În perioada raportată, la scară naţională s-a înregistrat un număr total de 606 accidentaţi proveniţi din accidente de muncă, ce determină un indice de frecvenţă de 0,79 (numărul de accidentaţi care revine la o mie de salariaţi).

Numărul de accidentaţi şi pierderile materiale aferente accidentelor de muncă, precum şi Repartizarea accidentaţilor în muncă pe activităţi, împrejurări şi cauze se reprezintă în anexele nr. 11 şi nr. 12 la prezentul Raport.

Numărul total de om-zile de incapacitate temporară de muncă al accidentaţilor a fost de 21817, determinînd un indice de durată medie al incapacităţii temporare de muncă pentru accidente de muncă de 38,61 (număr de om-zile de incapacitate temporară de muncă ce revin la un accidentat).

De către inspectorii de muncă cu atribuţii de control în domeniul protecţiei muncii au fost cercetate împrejurările şi cauzele care au condus la producerea accidentelor de muncă mortale şi grave. În urma acestor evenimente au fost accidentate mortal - 33 persoane, iar grav - 62 persoane. Producerea accidentelor de muncă este cauzată, în mare majoritate, de încălcarea instrucţiunilor de protecţie a muncii, de deficienţe tehnice ale mecanismelor şi utilajelor folosite în procesul de muncă, de necoordonarea acţiunilor între realizatorii unei sarcini de muncă, de necunoaşterea cerinţelor de securitate  a muncii. Numărul accidentelor de muncă mortale în raport cu aceeaşi perioadă a anului 2001 se menţine la acelaşi nivel, iar numărul accidentelor de muncă grave - în descreştere. Dosarele de cercetare a acestor evenimente au fost înaintate organelor de procuratură.

Pierderile materiale suportate de întreprinderi, instituţii, organizaţii, în urma accidentelor de muncă, în anul 2002 se estimează la circa 1665457 lei, din care 39,12 la sută constituie plăţile conform certificatelor de concediu medical, 10,87 la sută reprezintă plăţi pentru repararea prejudiciului cauzat, 48,33 la sută sînt plăţile indemnizaţiilor unice în cazul reducerii capacităţii de muncă sau decesul angajatului şi 1,68 la sută constituie valoarea mijloacelor de producţie defectate.

În anul 2002 au fost înregistrate noi cazuri de îmbolnăvire profesională, cauzată de condiţiile de muncă nefavorabile din întreprinderi, a  45 persoane.

Pentru realizarea anumitor garanţii stabilite de legislaţie, în anul raportat au beneficiat de înlesniri şi sporuri pentru condiţii nefavorabile de muncă 72875 salariaţi, din care 35750 femei. Înlesnirile şi sporurile pentru condiţii nefavorabile de muncă sînt reflectate în anexele nr. 13 şi nr. 14 la prezentul Raport.

O altă dimensiune a activităţii Inspecţiei Muncii este examinarea petiţiilor cetăţenilor. În această ordine de idei compartimentele structurale şi subdiviziunile teritoriale ale Inspecţiei Muncii au examinat 414 petiţii în care se solicita soluţionarea diferitor probleme ce ţin de domeniul reglementat de legislaţia şi alte acte normative referitoare la muncă şi la protecţia muncii.

În urma analizei modului în care se aplică unele acte normative din domeniul protecţiei muncii au fost elaborate şi propuse Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale modificări în Normele pentru elaborarea şi realizarea măsurilor de protecţie a muncii, aprobate prin Ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 40 din 16 august 2001, şi în Normele pentru elaborarea instrucţiunilor de protecţie a muncii, aprobate prin Ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 54 din 8 noiembrie 2001. Modificările respective au fost aprobate prin Ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 71 din 5 decembrie 2002, au susţinut expertiza juridică şi au fost înregistrate de Ministerul Justiţiei. Modificările nominalizate au fost publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 206-208, art. 423.

De către Inspecţia Muncii a fost elaborat şi aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.706 din 5 iunie 2002 un nou Regulament privind modul de cercetare a accidentelor de muncă. Acesta este publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002 nr.74, art. 800.

Întru sporirea eficienţei activităţii de inspecţie a fost iniţiată încheierea unor acorduri de colaborare cu partenerii sociali şi cu alte organe şi instituţii interesate. În acest context Inspecţia Muncii a încheiat Acorduri de colaborare cu Confederaţia Sindicatelor Libere din Republica Moldova "Solidaritate", cu Confederaţia Sindicatelor din Republica Moldova, cu Confederaţia Naţională a Patronatului, cu Institutul Muncii.

Un aspect pozitiv în asigurarea aplicării legislaţiei şi altor acte normative din domeniul muncii este informarea populaţiei prin diferite mijloace mass-media despre drepturile legale ce decurg din raporturile de muncă. Tot aici se înscrie difuzarea şi propagarea celor mai eficiente mijloace de respectare şi conformare la prevederile legale. În această ordine de idei au fost acordate diverse interviuri şi publicate informaţii despre aplicarea unor sau altor aspecte ale legislaţiei muncii în multe publicaţii periodice centrale şi locale ("Nezavisimaia Moldova", "Moldova Suverană", "BUSINESS info" sectorul Basarabeasca, "ETALON" sectorul Drochia, "?ишиневский oбoзреватель", "Flux", "Ora locala" judeţul Chişinău, "Plai Bălţean" şi "?oлoс Бэлць" judetul Bălţi, "Ecoul nostru" sectorul Sîngerei judeţul Bălţi, "Nord info" judeţul Edineţ, "Cuvîntul liber" sectorul Leova judeţul Lăpuşna, "Contabiliate şi Audit", "Realitatea" judeţul Soroca, "Glia Drochiană" sectorul Drochia şi alte publicaţii). Specialişti din cadrul Inspecţiei Muncii au participat în emisiuni radiofonice şi televizate (emisiunea "Specialişti la microfon" difuzată de Radio Moldova, la postul de radio "Antena C", fosta emisiune informaţională "Mesager" difuzată de postul de televiziune naţională Moldova 1, emisiunea "Veştile Găgăuziei"). Informaţii despre starea protecţiei muncii se publică cu regularitate în revista "Mesagerul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale".

Activităţile de inspecţie scot în evidenţă o serie de probleme în aplicarea legislaţiei din domeniul muncii şi protecţiei muncii pe care le înfruntă majoritatea întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor.

O problemă în aplicarea legislaţiei muncii o constituie cadrul normativ de protecţie a muncii depăşit din toate punctele de vedere, care nu mai corespunde nici tehnologiilor aplicate, nici echipamentelor de muncă utilizate, nici noilor forme de organizare şi dirijare a proceselor de muncă, şi nici altor exigenţe caracteristice economiei de piaţă. În acest context se constată că normele de protecţie a muncii specifice activităţilor agricole sînt emise încă în anii 70-80. Acestea nici pe departe nu acoperă tot spectrul riscurilor la care este supus salariatul la desfăşurarea activităţilor din agricultură. Nu sînt reglementate relaţiile de securitate şi igienă a muncii la creşterea animalelor şi producţia de lapte, la activităţi de cultivare a culturilor agricole anuale şi multianuale, mai ales a tutunului şi altele. Este depăşit cadrul normativ de protecţie a muncii specific activităţilor de prelucrare primară a produselor agricole. Asemenea este şi cadrul normativ care reglementează protecţia muncii la desfăşurarea diferitor activităţi caracteristice industriilor prelucrătoare (protecţia muncii în activităţi de prelucrare a metalelor, de producere a maselor plastice, la activităţi de producere a materialelor şi articolelor pentru construcţii, la efectuarea lucrărilor de încărcare-descărcare şi transportare manuală a greutăţilor şi alte domenii).

Cea mai importantă problemă o  constituie insuficienţa sau lipsa de cunoştinţe necesare angajatorilor pentru a asigura respectarea legislaţiei şi altor acte normative ce reglementează raporturile de muncă. Această problemă este specifică unităţilor economice cu un efectiv de personal mai mic de 50 salariaţi. Conform legislaţiei, funcţiile specialistului pentru protecţia muncii în asemenea unităţi economice sînt puse în seama conducătorilor acestora. În cele mai multe cazuri nivelul de pregătire a conducătorilor unor asemenea agenţi economici nu permite soluţionarea adecvată şi calitativă a problemelor ce ţin de prevenirea accidentelor de muncă. Soluţionarea inadecvată şi insuficientă a problemelor de prevenire a accidentelor de muncă se întîlneşte frecvent şi la întreprinderi cu un efectiv de personal mai mare de 50 de salariaţi, însă care nu dispun de serviciul sau specialistul pentru protecţia muncii, sau funcţiile acestuia sînt cumulate de alţi specialişti.

Obiectivul protecţiei muncii în cadrul întreprinderii, instituţiei, organizaţiei, stabilit de legislaţia referitoare la protecţia muncii, este prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale. Aceasta presupune cunoaşterea profundă a proceselor tehnologice, a factorilor de risc şi a modului în care aceştia acţionează asupra angajaţilor, metodele de înlăturare sau de diminuare a acţiunii negative a factorilor de risc asupra organismului uman şi altele.

Pentru asigurarea suportului instructiv-didactic şi informaţional referitor la metodele cele mai eficace de respectare a legislaţiei muncii a fost înfiinţat Centrul de Instruire în Domeniul Relaţiilor de Muncă. Centrul contribuie esenţial la sporirea nivelului de cunoştinţe, necesare pentru aplicarea corectă a legislaţiei şi pentru respectarea normelor de drept din domeniul muncii, al angajatorilor şi al altor persoane interesate din unităţile economice, precum şi la formarea şi perfecţionarea abilităţilor profesionale ale inspectorilor de muncă.

Totodată, în activităţile desfăşurate de inspectorii de muncă există şi rezerve nevalorificate. Una din rezervele potenţiale ale inspectoratelor teritoriale de muncă este realizarea mai activă şi mai insistentă a mecanismelor legale pentru asigurarea respectării legislaţiei şi altor acte normative din domeniul muncii - anularea autorizaţiilor de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii atunci cînd nu se respectă condiţiile pentru care acestea au fost eliberate, constatarea încălcărilor care constituie contravenţii administrative, sesizarea organelor de procuratură şi alte mecanisme. Tot aici se înscrie mobilizarea spre o colaborare mai eficientă cu uniunile sindicale din teritoriu şi cu alte organe şi instituţii cu atribuţii de control, cu organizaţii obşteşti interesate în asigurarea aplicării legislaţiei şi altor acte normative care reglementează relaţiile de muncă. Numărul efectivului de personal al Inspecţiei Muncii asigură doar eficacitatea minimal posibilă a activităţilor de inspecţie. Cu un asemenea număr al efectivului de personal este dificil să fie acoperite cu controale eficiente toate aspectele legislaţiei şi altor acte normative care reglementează relaţiile de muncă. Este necesară dotarea inspectoratelor teritoriale de muncă cu mijloace de prelucrare automată a datelor şi cu sisteme informaţionale, care ar facilita exercitarea activităţilor de inspecţie şi ar spori operativitatea acestor activităţi.

Rezultatele activităţilor de inspecţie, precum şi problemele relatate vorbesc elocvent despre aplicarea foarte anevoioasă şi respectarea insuficientă de către angajator a legislaţiei şi altor acte normative ce reglementează relaţiile de muncă. Aceasta este condiţionată, după cum s-a menţionat mai sus, de atitudinea nepăsătoare a angajatorilor faţă de onorarea obligaţiunilor legale aferente raporturilor de muncă şi de responsabilitatea juridică insuficientă. Atitudinea menţionată poate fi influenţată adecvat prin înăsprirea considerabilă a responsabilităţii juridice a persoanelor care au obligaţia de a respecta legislaţia şi alte acte normative din domeniul muncii.

Este oportun şi necesar ca Inspecţia Muncii să fie susţinută la toate nivelurile în promovarea celor mai eficiente măsuri orientate spre asigurarea respectării legislaţiei muncii, aplicarea cărora să fie mult mai convenabilă angajatorilor decît tolerarea încălcărilor dispoziţiilor legale din acest domeniu.

Inspectoratele teritoriale de muncă vor întreprinde acţiuni mai intense şi mai concrete de colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale în vederea excluderii atitudinii tolerante faţă de agenţii economici din teritoriile sectoarelor respective care desfăşoară activităţi fără să deţină autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii şi care comit ilegalităţi în raporturile de muncă.

În continuare Inspecţia Muncii va fi preocupată de soluţionarea problemelor ce ţin de asigurarea respectării legislaţiei din domeniul muncii şi valorificarea rezervelor menţionate, ceea ce va contribui la sporirea numărului de controale şi la ridicarea nivelului calitativ al acestora. Aceasta va conduce la realizarea mai profundă şi mai integră a drepturilor angajaţilor ce decurg din raporturile de muncă, la o protecţie mai sigură a salariaţilor în exercitarea funcţiilor lor, or acestea sînt obiectivele Inspecţiei Muncii stabilite de Legea privind Inspecţia Muncii.

Inspectorul General

de Stat al Inspecţiei Muncii           Dumitru STĂVILĂ

1 Iunie 2003

Anexa nr. 1

la Raportul de activitate al

Inspecţiei Muncii pe anul 2002

A1RMM.rtf

Anexa nr.2

la Raportul de activitate al

Inspecţiei Muncii pe anul 2002

Numărul întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor

şi numărul salariaţilor existenţi în scripte în anul 2002

Anexa nr. 3

la Raportul de activitate al Inspecţiei Muncii pe anul 2002

Indicatori referitori la activitatea Inspecţiei Muncii în anul 2002

Indicatori referitori la activitatea Inspecţiei Muncii în anul 2002

Anexa nr. 4

la Raportul de activitate al

Inspecţiei Muncii pe anul 2002

Indicatori referitori la numărul controalelor

întreprinse de inspectorii de muncă în anul 2002

Anexa nr. 5

la Raportul de activitate al

Inspecţiei Muncii pe anu! 2002

Indicatori referitori la numărul obiectivelor

sistate de inspectorii de muncă în anul 2002

Anexa nr. 6

la Raportul de activitate al

Inspecţiei Muncii pe anul 2002

Indicatori referitori la procesele verbale cu privire la contravenţia

administrativă întocmite de inspectorii de muncă

şi examinarea acestora în instanţele judecătoreşti în anul 2002

Anexa nr. 7

la Raportul de activitate al Inspecţiei Muncii pe anul 2002

Indicatori referitori la autorizaţiile eliberate

de către inspectoratele teritoriale de muncă în anul 2002

Anexa nr. 8

la Raportul de activitate al Inspecţiei Muncii pe anul 2002

Anexa nr. 9

la Raportul de activitate al Inspecţiei Muncii pe anul 2002

Situaţia condiţiilor de muncă a femeilor

Anexa nr. 10

la Raportul de activitate al Inspecţiei Muncii pe anul 2002

Cheltuieli pentru protecţia muncii, lei

Anexa nr. 11

la Raportul de activitate al Inspecţiei Muncii pe anul 2002

Numărul de accidentaţi în muncă şi pierderile materiale aferente accidentelor de muncă

Anexa nr. 12

La Raportul de activitate al Inspecţiei Muncii pe anul 2002

Repartizarea accidentaţilor în muncă pe împrejurări şi cauze

Anexanr. 13

la Raportul de activitate al Inspecţiei Muncii pe anul 2002

Înlesniri şi sporuri pentru condiţii nefavorabile de muncă

Anexanr. 14

la Raportul de activitate al Inspecţiei Muncii pe anul 2002

Înlesniri şi sporuri pentru condiţii nefavorabile de muncă acordate femeilor