HGO481/2006
ID intern unic:  316044
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 481
din  10.05.2006
cu privire la aprobarea Codului de etică
 şi deontologie al poliţistului
Publicat : 19.05.2006 în Monitorul Oficial Nr. 75-78     art Nr : 527
În scopul implementării prevederilor Planului Naţional privind realizarea Programului Comun al Comisiei Europene şi Consiliului Europei pentru susţinerea reformelor democratice în Republica Moldova pe anii 2004-2006, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1077 din 13 octombrie 2005 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005 nr. 139-141, art. 1156), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
Se aprobă Codul de etică şi deontologie al poliţistului (se anexează).

    PRIM-MINISTRU                                                               Vasile TARLEV

    Contrasemnează:
    Ministrul afacerilor interne                                                  Gheorghe Papuc
    Ministrul justiţiei                                                                   Victoria Iftodi

    Chişinău, 10 mai 2006.
    Nr. 481.

Aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr.481
din 10 mai 2006
CODUL DE ETICĂ ŞI DEONTOLOGIE
 AL POLIŢISTULUI
Capitolul I. Domeniul de reglementare
1. Prezentul cod se aplică colaboratorilor de poliţie ai Republicii Moldova, al căror obiectiv principal constă în asigurarea securităţii publice şi menţinerea ordinii de drept şi care sînt autorizaţi de stat să aplice constrîngerea pentru a atinge acest obiectiv.
Capitolul II. Bazele juridice ale poliţiei
2. Poliţia este un organ armat al administraţiei publice centrale sau locale, instituit prin lege, activitatea căruia este reglementată de dreptul intern şi actele normative internaţionale la care Republica Moldova este parte.
3. Actele legislative care reglementează activitatea poliţiei sînt puse în aplicare prin regulamente clare şi precise, aprobate prin hotărîri de Guvern, sau prin acte juridice emise de autorităţile administraţiei publice centrale, publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
4. Colaboratorii de poliţie sînt obligaţi să respecte legislaţia Republicii Moldova, cu excepţiile condiţionate de asigurarea bunei desfăşurări a sarcinilor poliţiei, într-un stat de drept democratic.  
Capitolul III. Sarcinile principale ale poliţiei
5. Sarcinile principale ale poliţiei sînt:
a) asigurarea respectării legii, menţinerii liniştii şi ordinii publice în societate;
b) protecţia şi respectarea libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale omului;
c) combaterea criminalităţii;
d) acordarea asistenţei şi serviciilor populaţiei în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Capitolul IV. Principiile care guvernează conduita
profesională a poliţistului
6. Conduita profesională a poliţistului se bazează pe următoarele principii:
a) legalitatea - presupune că, în toate acţiunile lor, angajaţii poliţiei sînt obligaţi să respecte cu stricteţe legea, drepturile, libertăţile constituţionale şi fundamentale ale persoanei, în corespundere cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Constituţia Republicii Moldova, alte acte legislative şi normative în vigoare;
b) egalitatea, imparţialitatea şi nediscriminarea - presupune că, în îndeplinirea atribuţiilor profesionale, poliţistul aplică tratamente egale tuturor persoanelor, luînd aceleaşi măsuri pentru situaţii similare de încălcare a normelor protejate de lege, fără a fi influenţat de considerente etnice, de naţionalitate, rasă, religie, opinie politică sau de orice altă opinie, vîrstă, sex, orientare sexuală, avere, origine naţională, socială sau decurgînd din orice altă situaţie;
c) transparenţa - constă în deschiderea pe care poliţistul trebuie să o manifeste faţă de societate, în limitele stabilite de reglementările poliţieneşti;
d) capacitatea şi datoria de exprimare - reprezintă flexibilitatea poliţistului în analizarea situaţiilor profesionale cu care se confruntă şi exprimarea punctului de vedere, potrivit pregătirii şi experienţei sale, pentru îmbunătăţirea calităţii şi eficacităţii serviciului poliţienesc;
e) disponibilitatea - presupune intervenţia poliţistului în orice situaţie în care ia cunoştinţă de atingerea adusă vreuneia dintre valorile apărate de lege, indiferent de momentul constatării acesteia, capacitatea de a asculta şi de a rezolva problemele celor aflaţi în dificultate ori de a îndruma către alte autorităţi cazurile care se situează în afara competenţei ori atribuţiilor sale;
f) prioritatea interesului public - presupune că pentru îndeplinirea atribuţiilor funcţionale poliţistul acordă prioritate realizării serviciului în folosul comunităţii;
g) profesionalismul - presupune aplicarea corectă şi responsabilă a cunoştinţelor teoretice şi a deprinderilor practice pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu;
h) confidenţialitatea - determină obligaţia poliţistului de a garanta securitatea datelor şi informaţiilor obţinute în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege;
i) respectul - se manifestă prin consideraţia pe care poliţistul o acordă persoanelor, colegilor, superiorilor, subordonaţilor, drepturilor şi libertăţilor acestora, instituţiilor, legilor, valorilor sociale, normelor etice şi deontologice;
j) integritatea morală - presupune adoptarea unui comportament conform normelor etice acceptate şi practicate în societate;
k) independenţa operaţională - constă în îndeplinirea atribuţiilor şi misiunilor potrivit competenţelor stabilite pentru nivelul ierarhic pe care îl ocupă în cadrul poliţiei, fără amestecul nemotivat al altor poliţişti, persoane sau autorităţi;
l) loialitatea - se exprimă prin ataşamentul fată de instituţie şi valorile promovate de aceasta, adeziunea conştientă manifestată de către poliţist, din proprie iniţiativă, faţă de obiectivele instituţiei, respectul faţă de ierarhia instituţiei, onestitate în relaţiile interpersonale, respectul faţă de adevăr şi dreptate, conştiinciozitate în îndeplinirea atribuţiilor, respectarea angajamentelor asumate, asigurarea confidenţialităţii în serviciu.
Capitolul V. Recrutarea, formarea şi competenţele
personalului poliţiei
7. Angajarea unui colaborator al poliţiei trebuie să fie efectuată în virtutea competenţelor specifice şi a unei experienţe personale, ce ar corespunde atît obiectivelor poliţiei, cît şi funcţiei concrete.
8. În cadrul poliţiei vor fi recrutate doar persoanele demne de respectul populaţiei. Selectarea se va desfăşura pe bază de concurs, ţinîndu-se cont de criteriile obiective şi nediscriminatorii, precum şi de alte calităţi umane necesare în activitatea poliţiei.
9. Personalul poliţei trebuie să dea dovadă de capacitate înaltă în comunicarea cu populaţia, suficientă pentru exercitarea sarcinilor de serviciu, conform funcţiei deţinute, şi, dacă e cazul, de aptitudini de a dirija şi de a organiza activitatea poliţienească. În afară de aceasta, e necesar ca poliţiştii să cunoască problemele sociale, economice şi culturale, caracteristice atît Republicii Moldova în ansamblu, cît şi unităţii teritoriale în care îşi exercită activitatea în particular.
10. Persoanele trase anterior la răspundere penală nu pot pretinde la exercitarea unei funcţii poliţieneşti.
11. Pregătirea personalului se va efectua în funcţie de obiectivele poliţiei, respectînd principiile fundamentale, aşa ca: statul de drept, pluralismul democratic şi protecţia drepturilor omului.
12. Pregătirea iniţială trebuie să fie urmată de instruirea continuă, care include: perfecţionarea, specializarea şi recalificarea colaboratorilor de poliţie.
Capitolul VI. Reglementări specifice ale conduitei poliţistului
13. Orice poliţist, indiferent de funcţia sau gradul deţinut în ierarhia organelor de poliţie, este integral responsabil de acţiunile sau inacţiunile sale, precum şi de ordinele date subalternilor.
14. Necesitatea determinării superiorului responsabil de acţiunile sau inacţiunile colaboratorului de poliţie condiţionează structura ierarhică clară a organelor de poliţie.
15. Colaboratorul de poliţie este obligat:
a) să verifice în mod sistematic legalitatea operaţiunilor pe care şi le-a propus să le execute;
b) să execute ordinele date în mod regulamentar de superiori, dar este dator să  se abţină de la executarea ordinelor evident ilegale şi să raporteze acest lucru, fără a se teme de eventuale sancţiuni;
c) să respecte dreptul oricărei persoane la viaţă;
d) să-şi îndeplinească misiunile într-o manieră echitabilă, inspirîndu-se, în special, din principiul de imparţialitate şi de nediscriminare;
e) să adune, să stocheze şi să utilizeze date personale în conformitate cu principiile internaţionale privind protecţia datelor şi, în special, să se limiteze la ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor legale, legitime şi specifice;
f) să vegheze întotdeauna la spiritul drepturilor fundamentale ale fiecăruia, precum şi la libertatea de gîndire, de conştiinţă, de religie, de exprimare, de reuniune pacifistă, de circulaţie şi la dreptul asupra bunurilor proprii;
g) să acţioneze cu integritate şi respect faţă de populaţie, ţinînd cont în mod special de situaţia indivizilor care fac parte din grupuri vulnerabile;
h) să fie în măsură să ateste calitatea sa de membru al organului de poliţie şi identitatea sa profesională în timpul intervenţiilor;
i) să se opună tuturor formelor de corupţie din poliţie;
j) să informeze superiorii şi celelalte organe competente referitor la toate cazurile de corupţie din poliţie;
k) să acorde în condiţiile legii, în măsura necesară, susţinere, asistenţă şi informaţii victimelor şi martorilor;
l) să asigure tratarea individuală a martorilor şi a altor persoane, în special în cazul în care ancheta vizează crima organizată, violenţa în familie sau alte situaţii în care există riscul de intimidare;
m) să aplice forţa fizică, mijloacele speciale şi arma de foc numai în cazurile şi în modul prevăzute de legislaţie;
n) să respecte principiul prezumţiei nevinovăţiei, asigurînd persoanei dreptul de a fi informat în cel mai scurt timp, într-o limbă pe care o înţelege, despre bănuielile formulate împotriva sa şi despre dreptul său la apărare.
16. Colaboratorului de poliţie îi este interzis:
a) să aplice, să încurajeze sau să tolereze acte de tortură, tratamente sau pedepse inumane sau degradante, în orice circumstanţă s-ar afla;
b) să recurgă la forţă, cu excepţia cazurilor de necesitate absolută, şi numai în măsura necesară atingerii unui obiectiv legitim;
c) să lezeze dreptul fiecărei persoane la viaţa privată, decît în caz de necesitate absolută şi numai în măsura necesară pentru realizarea obiectivului legitim.
17. Anchetele de serviciu sînt efectuate în temeiul unor bănuieli sau al faptelor ilegale care au fost săvîrşite de către colaboratorul de poliţie.
Capitolul VII. Arestarea / privarea de libertate de către poliţie
18. Privarea de libertate a persoanelor trebuie să fie, pe cît posibil, limitată şi aplicată ţinîndu-se cont de vulnerabilitatea şi necesităţile personale ale fiecărui deţinut. Fiecare privare de libertate trebuie să fie consemnată legal.
19. Toate persoanele private de libertate trebuie să fie informate într-un timp cît mai restrîns, într-o limbă pe care o înţeleg, despre motivele juridice care justifică privarea lor de libertate, despre toate acuzaţiile aduse împotriva lor, despre drepturile de care beneficiază şi procedura care le va fi aplicată.
20. Poliţistul trebuie să garanteze securitatea persoanelor puse sub arest preventiv, supraveghind starea sănătăţii, condiţiile de igienă şi necesităţile de alimentare. Încăperile poliţiei prevăzute pentru acest scop trebuie să aibă o suprafaţă rezonabilă, să fie iluminate şi ventilate corespunzător şi să ofere condiţiile necesare de odihnă.
21. Poliţistul trebuie să asigure persoanelor private de libertate posibilitatea de a informa terţe persoane despre aceasta, de a beneficia de dreptul la un apărător şi, în caz de necesitate, de un examen medical.
22. Poliţistul trebuie să separe, în măsura posibilităţilor, persoanele private de libertate, suspectate de comiterea unei infracţiuni, de persoanele private de libertate din alte motive.
Capitolul VIII. Respectarea dreptului la viaţa privată şi a altor drepturi
23. Colaboratorul de poliţie este obligat să respecte şi să ţină cont de:
a) dreptul la viaţa privată, la inviolabilitatea corespondenţei şi a domiciliului, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;
b) dreptul fiecărei persoane la libertatea de gîndire, conştiinţă şi religie, de exprimare, de reuniune paşnică, de circulaţie şi dreptul la proprietate, cu excepţia circumstanţelor specifice prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului;
c) starea specifică a reprezentanţilor minorităţilor, a persoanelor vulnerabile, aplicînd metodele corespunzătoare.
24. Orice persoană poate pretinde colaboratorului de poliţie respectarea normelor de conduită în raporturile sale cu acesta.
25. Integritatea colaboratorului de poliţie este asigurată prin următoarele interdicţii:
a) să tolereze actele de corupţie;
b) să utilizeze abuziv autoritatea publică pe care i-o conferă statutul său;
c) să pretindă sau să accepte bani, bunuri, valori în scopul de a îndeplini sau nu, precum şi de a se abţine de la îndeplinirea funcţiilor sau să execute indicaţii ce exced competenţelor stabilite prin fişa postului;
d) să facă uz de calitatea sau funcţia îndeplinită pentru soluţionarea unor interese de ordin personal.
Capitolul IX. Controlul asupra activităţii colaboratorului de poliţie
26. Controlul asupra activităţii colaboratorului de poliţie este asigurat de stat şi poate fi exercitat de instanţele judecătoreşti, precum şi de reprezentanţii societăţii civile.
27. Persoanele care se consideră lezate în drepturile lor pot contesta acţiunile sau inacţiunile colaboratorului de poliţie în condiţiile legii.
28. Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale asigură o procedură transparentă şi efectivă de examinare a cazurilor de contestare a acţiunii sau inacţiunii colaboratorului de poliţie.
29. Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale asigură protecţia drepturilor şi libertăţilor colaboratorului de poliţie în cazul unor suspiciuni nefondate privitor la exercitarea funcţiilor sale, precum şi ale celor care denunţă abateri de la prezentul Cod.
30. Încălcarea prevederilor prezentului Cod atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, în condiţiile legii.