    MODIFICAT
    HG962 din 08.08.16, MO265-276/19.08.16 art.1046

    NOTĂ:
    În textul anexei, sintagma „Ministerul Dezvoltării Informaţionale” se substituie cu sintagma „Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor” prin HG962 din 08.08.16, MO265-276/19.08.16 art.1046

    Întru executarea prevederilor Strategiei Naţionale de edificare a societăţii informaţionale - "Moldova electronică" şi a Planului de acţiuni pentru realizarea acesteia, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 255 din 9 martie 2005 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.46-50, art.336), în scopul  eficientizării procesului de implementare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în activitatea autorităţilor administraţiei publice, Guvernul HOTĂRĂŞTE:

în comun cu Serviciul de Informaţii şi Securitate, în termen de trei luni, va elabora şi va prezenta Guvernului propuneri privind crearea Centrului de guvernare electronică.
[Pct.3 modificat prin HG962 din 08.08.16, MO265-276/19.08.16 art.1046]

4. Ministerul Educaţiei şi Tineretului, în comun cu Academia de Administrare Publică pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova şi Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, pînă la 1 septembrie 2006, va elabora şi va aproba Normele metodologice privind instruirea şi certificarea funcţionarilor publici în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii şi al guvernării electronice.
[Pct.4 modificat prin HG962 din 08.08.16, MO265-276/19.08.16 art.1046]

6. Ministerul Finanţelor, în comun cu Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, va identifica mijloacele financiare necesare pentru executarea prezentei hotărîri şi pentru realizarea planurilor anuale de acţiuni privind implementarea guvernării electronice.
[Pct.6 modificat prin HG962 din 08.08.16, MO265-276/19.08.16 art.1046]

Strategia Naţională de edificare a societăţii informaţionale "Moldova electronică", aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 255 din 9 martie 2005, stabileşte drept una din priorităţi implementarea guvernării electronice.

În anul 2005, în cadrul realizării Strategiei Naţionale "Moldova electronică", Republica Moldova a lansat implementarea guvernării electronice (în continuare - e-guvernare). La etapa actuală este foarte important să fie soluţionate, în primul rînd, problemele ce ţin de pregătirea administraţiei publice şi a societăţii, în ansamblu, în domeniul formării infrastructurii e-guvernării şi utilizării la scară largă a tehnologiilor informaţionale în diferite domenii.

Sondajele sociologice, efectuate în anul 2005, demonstrează că circa 28,5 la sută din populaţia republicii are acces la calculator, dintre care 10,2 la sută - la domiciliu. Peste 70 la sută din populaţia care utilizează calculatorul face acest lucru de cel mult 3 ani.

Nivelul de pregătire a populaţiei în cunoaşterea calculatorului este diferit şi, în medie, scăzut, diferenţa dintre populaţia rurală şi cea urbană fiind mare. Mai bine pregătiţi sînt tinerii, în special, elevii, studenţii, tinerii absolvenţi. Reprezentanţii businessului şi funcţionarii publici au un nivel mediu de pregătire. Studiile denotă că doar 30% din funcţionarii publici au cunoştinţe în utilizarea computerului.

30,0 la sută din utilizatorii de Internet accesează paginile-web guvernamentale. Comunicarea cu administraţia publică prin Internet are un caracter pasiv: căutare de informaţii, copiere de formulare, expediere de propuneri la proiectele de documente etc.

Serviciile publice, în format electronic, constau în oferirea de informaţii cu utilitate generală, care nu prevede interacţiunea persoanei cu instituţia respectivă, pentru aceasta solicitantul fiind nevoit să apeleze instituţia publică în mod tradiţional.

În medie, una din trei instituţii publice este prezentă în Internet: instituţii medicale - 78%, autorităţi ale administraţiei publice - 61%, mass-media - 21%. 25% din siteuri oferă servicii ce presupun legătura inversă (feed-back).

Totodată, paginile-web guvernamentale sînt promovate insuficient, existînd anumite probleme de accesibilitate a lor. Nu sînt practicate analize referitor la numărul vizitatorilor şi la problemele pe care le abordează vizitatorii. Paginile-web guvernamentale înregistrează, în medie, între 200 şi 800 vizitatori pe zi.

Actualmente, sistemele informaţionale automatizate şi registrele diferitelor autorităţi publice sînt create, de regulă, în mod independent şi reprezintă un spaţiu informaţional insular, fără o integrare comună. Ele sînt orientate spre satisfacerea intereselor şi necesităţilor departamentale ale fiecărei instituţii, iar interconexiunea acestor sisteme nu poate fi lesne realizată.

Sistemele şi resursele informaţionale de stat nu oferă o imagine complexă referitor la formarea şi exploatarea acestora. O mare parte a informaţiei nu este accesibilă cetăţenilor şi businessului, aflînduse în sisteme dispersate din diferite autorităţi publice care utilizează politici interne, strategii şi standarde proprii. Guvernarea electronică impune renunţarea la modul de abordare neuniform în activitatea administraţiei publice în favoarea unei abordări complexe, care să fie axată pe integrarea resurselor informaţionale de stat, în scopul satisfacerii intereselor şi necesităţilor cetăţenilor, businessului şi statului.

Concepţia guvernării electronice are drept scop crearea bazei conceptuale a e-guvernării, identificarea condiţiilor principale şi priorităţilor politicii de stat, determinarea modalităţilor de implementare a e-guvernării şi conţine prevederi referitoare la interacţiunea componentelor de bază - serviciile e-guvernării, o descriere succintă a arhitecturii şi infrastructurii e-guvernării, determină etapele implementării e-guvernării, precum şi stipulează beneficiile şi riscurile aferente.

Prevederile prezentei Concepţii nu au un caracter obligatoriu pentru crearea, dezvoltarea şi asigurarea funcţionării sistemelor informaţionale de stat cu destinaţie specială, elaborate în scopul asigurării securităţii naţionale.

Guvernarea electronică face parte din componentele de bază ale societăţii informaţionale şi constituie un sistem complex de asigurare informaţională a guvernării prin aplicarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii.

Guvernarea electronică reprezintă modalitatea de aplicare şi utilizare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, în scopul asigurării accesului la informaţie şi prestării serviciilor publice în regim interactiv (figura 1).

Obiectivul general al guvernării electronice îl constituie asigurarea accesului la informaţia oficială, prestarea serviciilor prin intermediul mijloacelor electronice pentru cetăţeni şi mediul de afaceri, îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice, sporirea gradului de participare a cetăţenilor în procesul de guvernare, eficientizarea activităţii administraţiei publice, consolidarea democraţiei şi a instituţiilor statului de drept.

transparenţă şi parteneriat - desfăşurarea tuturor activităţilor în mod transparent, fiind discutate în mod public, cu luarea în considerare a ideilor şi propunerilor tuturor părţilor implicate;

protecţie şi securitate - respectarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor în procesul de creare, stocare, prelucrare şi transmitere a informaţiei, inclusiv protecţia datelor personale, prin metode şi mecanisme de asigurare a securităţii informaţionale;

principiul "primei persoane" - obligativitatea factorilor de decizie din cadrul ministerelor, altor autorităţi administrative centrale şi autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor publice şi întreprinderilor de stat de a participa activ în procesul de implementare a e-guvernării.

Cadrul legal ce vizează e-guvernarea cuprinde mai multe legi, decrete, ordine, hotărîri de Guvern şi regulamente. Interesul în creştere al societăţii pentru domeniul vizat impune o analiză periodică a cadrului legal existent, în scopul identificării lacunelor şi dezvoltării cadrului juridic, stabilirii priorităţilor în sfera regulatorie în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, aceasta referindu-se, în primul rînd, la statutul juridic al informaţiei şi la protecţia datelor personale. În prezent, legislaţia în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii vizează accesul la informaţia oficială, formarea resurselor informaţionale de stat, comerţul electronic, implementarea documentului electronic şi semnăturii digitale etc. Actualitatea problemei privind dezvoltarea cadrului legal în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii este motivată de influenţa pe care o exercită asupra reglementării şi dezvoltării în alte domenii.

Cadrul instituţional specific sectorului tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii din Republica Moldova este format din ministere şi alte autorităţi administrative centrale, specificate în cele ce urmează, care au atribuţii de elaborare şi realizare a politicilor în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii:

Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică (ANRTI) - autoritate publică centrală de reglementare a pieţei serviciilor în domeniul telecomunicaţiilor şi informaticii.

Atît cadrul legal, cît şi cel instituţional nu sînt ajustate suficient la activitatea în condiţiile guvernării electronice şi din această cauză urmează a fi armonizate cu directivele Comunităţii Europene.

Conform Strategiei de reformă a administraţiei publice centrale, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1402 din 30 decembrie 2005, implementarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în activitatea administraţiei publice implică în mod obligatoriu reingineria proceselor de administrare şi de luare a deciziilor.

În cadrul guvernării electronice există trei categorii de actori - cetăţenii, mediul de afaceri (Business) şi Guvernul (Autorităţile administraţiei publice), ceea ce generează, în consecinţă, trei tipuri de interacţiuni, părţi componente ale e-guvernării:

În luna februarie 2001, Comunitatea Europeană, în conformitate cu prevederile Programului "e-Europe - O Societate Informaţională pentru toţi" a propus o listă din 20 servicii publice ce urmează a fi incluse în serviciile oferite cetăţenilor şi agenţilor economici prin intermediul mijloacelor electronice.

Serviciile din categoria "Guvern - Cetăţean" (G2C) se referă la interacţiunea dintre autorităţile administraţiei publice şi cetăţean. Pentru realizarea acestei interacţiuni, Comunitatea Europeană a stabilit o listă din 12 servicii publice de bază, care vor fi acordate cetăţenilor şi prin intermediul mijloacelor electronice (în continuare - servicii electronice), după cum urmează:

Serviciile din categoria "Guvern - Business" (G2B) vizează interacţiunea electronică dintre administraţia publică şi mediul de afaceri. Pentru realizarea acestei interacţiuni, Comunitatea Europeană a propus o listă din 8 servicii electronice de bază, care urmează a fi oferite mediului de afaceri şi prin intermediul mijloacelor electronice, după cum urmează:

Serviciile din categoria "Guvern - Guvern" (G2G) reprezintă comunicarea, schimbul de informaţii dintre structurile administraţiei publice prin mijloace electronice. G2G înseamnă integrarea tuturor nivelurilor administrative, optimizarea organizării informaţiei şi accesul la informaţie. Performanţele acestei componente determină calitatea întregii guvernări electronice, ea fiind motorul e-guvernării, ale cărei circuite informaţionale interne sînt, în mare parte, necunoscute publicului.

În cadrul subcategoriei "Guvern-Angajat" (G2E) se realizează managementul interacţiunii dintre structurile guvernării şi angajaţii săi prin intermediul noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţii.

Schematic (figura 2), interacţiunea dintre subiecţii e-guvernării se desfăşoară pe două circuite distincte - conturul intern şi conturul extern, care comunică între ele prin intermediul portalului guvernamental (Gateway).

Circuitul intern include sistemele informaţionale care deservesc procesele ce au loc în interiorul sistemului de administraţie publică (G2G), inclusiv acordarea serviciilor interne (G2E) structurilor şi angajaţilor din cadrul administraţiei atît la nivel central cît şi la nivel local.

Circuitul extern include infrastructura publică ce asigură interacţiunea cetăţenilor şi a businessului cu autorităţile administraţiei publice. El este alcătuit din sisteme informaţionale care deservesc procesele de interacţiune a populaţiei şi businessului cu administraţia prin intermediul portalului guvernamental şi va cuprinde două componente ale e-guvernării - "Guvern-Cetăţean" (G2C) şi "Guvern-Business" (G2B).

Cetăţeanul va solicita rezolvarea cît mai rapidă a problemei sale fără a fi obligat să cunoască instituţia responsabilă, ce niveluri de decizie şi complexitate există, care anume baze de date au fost accesate.

Astfel, Guvernul va reevalua atribuţiile instituţiilor la nivel de subdiviziuni şi la nivel de angajaţi, urmînd să elimine paralelismele, să restructureze cadrul administrativ din perspectiva informaţională, estimarea fiind orientată spre rezultatul final. În acest sens, vor fi optimizate structurile, ceea ce nu înseamnă disponibilizări obligatorii de personal, ci reducerea costurilor în funcţie de poziţia şi aportul fiecărei unităţi administrative la eficienţa informaţională a guvernării on-line.

Prin intermediul portalului şi gateway-lui guvernamental, la etapa iniţială, cetăţenilor li se oferă posibilitatea de a consulta, în regim de timp real (on-line), diverse informaţii cu caracter public. La următoarea etapă, relaţia dintre Guvern şi cetăţean devine interactivă, are loc o comunicare ce presupune schimbul de date în ambele direcţii, iar la o etapă mai avansată devin posibile serviciile tranzacţionale - achitări de plăţi şi taxe, alte servicii cu informaţii importante.

Guvernarea electronică oferă un instrument nou de administrare în organele publice. Ea transformă atît relaţiile dintre cetăţeni şi structurile administraţiei publice cît şi relaţiile din interiorul administraţiei, ceea ce presupune informatizarea tuturor proceselor ce au loc în cadrul organelor de stat, precum şi a relaţiilor intersectoriale. Sînt necesare sisteme şi resurse informaţionale centralizate, capabile să asiste toate funcţiile de interacţiune ale Guvernului cu cetăţenii şi mediul de afaceri.

Integrarea sistemelor şi resurselor informaţionale departamentale şi teritoriale existente constituie primul pas spre implementarea unor soluţii de guvernare electronică. Integrarea necesită modificări de ordin normativ, organizatoric, tehnic şi tehnologic.

Abordarea neunivocă a acestei probleme poate conduce la o complexitate exagerată. Alternativa constă în implementarea unor proceduri, mecanisme şi instrumente unice care să asigure o integrare eficientă şi operativă. Realizarea unor astfel de iniţiative trebuie să fie asigurată prin abordări structurate, sistemice de planificare şi implementare, bazate pe o arhitectură unitară a guvernării electronice.

Arhitectura unitară a e-guvernării reprezintă o structură complexă ce reflectă legăturile dintre toate componentele guvernării electronice, permite identificarea şi sistematizarea necesităţilor de utilizare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, precum şi de coordonare a investiţiilor, micşorarea redundanţei prin integrare.

În acest mod se asigură corectitudinea scopurilor proiectelor, coordonarea şi estimarea eficienţei lor, optimizarea cheltuielilor prin eliminarea paralelismelor, investirea în tehnologii de perspectivă şi sisteme compatibile.

Arhitectura unitară a e-guvernării reprezintă viziunea integrală asupra activităţii instituţiilor statale, inclusiv privind modul în care tehnologiile informaţionale şi comunicaţiile asigură sprijinul necesar pentru această activitate. Fără o astfel de abordare sistemică realizarea iniţiativelor de e-guvernare se va confrunta cu un număr considerabil de probleme şi cheltuieli ineficiente.

Arhitectura activităţilor are la bază modelul care identifică acţiunile administraţiei publice din punctul de vedere al funcţiilor şi modului de realizare a acestor funcţii. Modelul descrie obligaţiunile reciproce ale organelor puterii de stat şi obligaţiunile faţă de cetăţeni şi business, stabileşte necesităţile şi scopurile trasate, procesele şi fluxurile informaţionale, serviciile acordate şi resursele existente.

Arhitectura tehnologică ţine de organizarea resurselor fizice şi logice - sisteme de operare şi resurse program de nivel intermediar, standarde tehnologice şi regulamente, inclusiv standarde şi recomandări pentru dezvoltarea sistemelor informaţionale de stat. Ea se referă la legăturile principale dintre serviciile prestate şi componentele arhitecturii aplicaţiilor.

Pentru ca e-guvernarea să funcţioneze ca un sistem unitar, se impune a asigura integritatea şi interoperabilitatea tuturor componentelor acestui sistem, compatibilitatea datelor, garantarea securităţii şi protecţiei informaţiilor. De asemenea, este important să existe posibilitatea de estimare a productivităţii şi eficienţei guvernării de la procese şi sisteme informaţionale separate pînă la rezultate.

Arhitectura integrării şi interconectivităţii oferă posibilitatea interacţiunii şi schimbului de informaţii între ministere, agenţii, administraţii locale, cetăţeni şi business. Cele mai importante componente pentru asigurarea acestor interacţiuni sînt Intranetul guvernamental securizat şi portalul guvernamental.

Arhitectura informaţiei şi a datelor va permite utilizarea unor anumite standarde tehnologice unice pentru uniformizarea activităţilor, precum şi pentru asigurarea securităţii tranzacţiilor şi informaţiilor, autentificarea, utilizarea tehnologiilor smart-cardurilor etc. Ea vizează datele, schimbul de informaţii, metadatele şi căutarea informaţiilor, securitatea şi protecţia.

Arhitectura securităţii informaţionale include metode şi mecanisme care vor proteja informaţiile de accesare sau interceptare de către persoane neautorizate, vor exclude falsificarea informaţiilor transmise sau utilizarea neautoruzată a anumitor servicii destinate unor categorii specifice de utilizatori.

Arhitectura rezultativităţii guvernării electronice şi a componentelor e-guvernării reprezintă un sistem echilibrat de indicatori şi metrici generale, folosite pentru evaluarea productivităţii, rezultativităţii şi eficienţei e-guvernării pentru întreg cadrul vertical - de la componente fizice, procese şi sisteme informaţionale separate pînă la rezultatele principale ale activităţilor şi consecinţele strategice ale acestora. Estimarea eficienţei e-guvernării se efectuează în funcţie de rezultatele obţinute.

În conformitate cu arhitectura unitară, infrastructura guvernării electronice va fi organizată la trei niveluri ierarhice: nivelul de prezentare (accesul), nivelul aplicaţiilor (proceselor) şi nivelul tehnologic (figura 4).

Nivelul de prezentare, format din portalul guvernamental şi web-site-urile oficiale specializate în servicii electronice, centre de apel şi puncte de acces, este destinat asigurării accesului solicitanţilor la serviciile e-guvernării.

Nivelul tehnologic este destinat tratării problemelor de păstrare şi utilizare a datelor şi metadatelor, asigurare a integrităţii tehnologice, protecţiei şi securităţii prin metode şi mecanisme fizice şi logice. În repozitorii este păstrat contentul (paginile-web, codul etc.) împreună cu metadatele. Serviciile şi componentele comunicaţionale şi de reţea permit conexiunile la nivel fizic.

Infrastructura guvernării electronice include următoarele componente de bază: portalul guvernamental, sistemul de circulaţie a documentelor, mecanismul de aplicare a semnăturii digitale, reţelele de comunicaţii, resursele şi sistemele informaţionale de stat.

Interacţiunea Guvernului cu cetăţenii şi mediul de afaceri privind furnizarea serviciilor publice cu utilizarea mijloacelor electronice se efectuează prin intermediul unei "singure porţi guvernamentale" - aşa-numitului "portal guvernamental".

Portalul guvernamental este un instrument de suport în activitatea e-guvernării ce oferă posibilitatea schimbului de informaţii cu publicul prin reţele de comunicaţii, inclusiv Internet, şi reprezintă un punct de acces la resursele şi serviciile informaţionale. Spre deosebire de pagina-web obişnuită, el îndeplineşte trei funcţii de bază: oferirea informaţiei despre activitatea autorităţilor administraţiei publice, asigurarea accesului la resursele informaţionale de stat şi prestarea serviciilor publice .

Gateway-ul guvernamental, la rîndul său, este un element de infrastructură a e-guvernării, care asigură interacţiunea diferitelor sisteme informaţionale în procesul de prestare a serviciilor publice, schimbului de informaţii, între cetăţeni, mediul de afaceri şi autorităţile administraţiei publice.

Ministerele, alte autorităţi administrative centrale, autorităţile administraţiei publice locale şi alte instituţii şi organizaţii publice creează şi gestionează pagini-web oficiale proprii, care vor interacţiona în mod direct cu portalul guvernamental al e-guvernării.

Drept bază pentru crearea şi utilizarea portalurilor serveşte infrastructura generală a tehnologiilor informaţionale de telecomunicaţii şi standardele din domeniu privind interconectarea, interoperabilitatea, securitatea şi protecţia informaţiei şi sistemelor informaţionale. Pentru anumite categorii de cetăţeni şi agenţi economici este oportun de a crea şi portaluri specializate, iar componentele infrastructurii e-guvernării vor asigura un set deja stabilit de cerinţe şi instrumente tehnice, necesare pentru crearea portalurilor departamentale sau teritoriale.

O componentă importantă a e-guvernării este sistemul informaţional de management al documentelor. Acesta va asigura managementul integrat al tuturor tipurilor de documente în cadrul administraţiei publice, precum şi automatizarea proceselor de lucru prin urmărirea fluxului documentelor.

Rolul principal în funcţionarea sistemului informaţional de management al documentelor revine sistemului integrat de circulaţie a documentelor electronice. Conform legislaţiei, circulaţia documentelor electronice poate include: crearea şi prelucrarea documentului electronic, expedierea, transmiterea şi primirea documentului electronic, verificarea autenticităţii documentului electronic, confirmarea primirii documentului electronic, retragerea documentului electronic, evidenţa documentelor electronice, păstrarea, modificarea şi nimicirea documentului electronic, crearea exemplarelor suplimentare ale documentului electronic, crearea şi autentificarea copiilor documentului electronic pe suport de hîrtie.

Sistemul de circulaţie a documentelor electronice reprezintă un sistem integrat de evidenţă şi control automatizat al circulaţiei documentelor în interiorul instituţiei sau între instituţii, începînd cu momentul creării sau primirii documentelor pînă la finalizarea executării acestora şi transmiterea, respectiv, în arhiva instituţiei şi/sau după caz, în arhivele de stat.

Serviciile sistemelor informaţionale de management al documentelor vor fi distribuite în aşa mod încît să devină posibilă utilizarea lor în diverse structuri ale administraţiei publice, toate funcţionînd în cadrul unui sistem integrat. Este necesară crearea unor arhive electronice de mare siguranţă, care să poată fi accesate de oriunde şi oricînd, atît în mediul Intranet, cît şi Internet.

Gestionarea automatizată a documentelor va contribui şi la eficientizarea proceselor de lucru. Implementarea sistemului va fi precedată de realizarea unui şir întreg de măsuri pentru aprobarea regulilor unice ale secretariatului, elaborarea unui număr considerabil de modele de documente, introducerea modificărilor necesare în actele normative şi instrucţiunile de serviciu.

Elementul-cheie al sporirii eficienţei şi calităţii deciziilor adoptate în procesul de e-guvernare, în special în cadrul sistemului de circulaţie a documentelor electronice, este mecanismul de aplicare a semnăturii digitale.

Pentru a asigura protecţia securităţii informaţiei, conţinute în documentele electronice, sînt solicitate serviciile de certificare a cheilor publice ale semnăturii digitale. Serviciile de certificare a cheilor publice şi alte servicii ce ţin de semnătura digitală se prestează, în conformitate cu prevederile legislaţiei, de către centrele de certificare a cheilor publice. În scopul formării mecanismului de aplicare a semnăturii digitale, a fost creat Centrul de certificare a cheilor publice de nivel superior şi Centrul de certificare a cheilor publice al autorităţilor publice. În perspectivă pot fi create şi alte centre de certificare, în condiţiile legislaţiei, ce ţin de documentul electronic şi semnătura digitală.

Mijloacele semnăturii digitale sînt supuse certificării obligatorii şi trebuie să asigure: unicitatea cheii private şi cheii publice create; dificultatea de calcul necesară la deducerea cheii private şi a semnăturii digitale şi confidenţialitatea cheii private. Modul de aplicare a semnăturii digitale pe documentele electronice ale autorităţilor administraţiei publice este stabilit de Guvern.

Centrele de certificare a cheilor publice constituie elementele de bază într-un sistem instituţional al mecanismului de aplicare a semnăturii digitale. Centrele în cauză asigură certificarea cheilor publice ale semnăturii digitale şi, în acest mod, efectuează identificarea utilizatorilor sistemelor informaţionale respective. La serviciile centrelor de certificare se apelează doar în cazul în care activitatea persoanelor fizice şi juridice necesită documente electronice sau servicii personalizate. Activitatea centrelor se va baza pe infrastructura cheilor publice, crearea şi implementarea totală a căreia va permite garantarea unui nivel înalt de protecţie a informaţiilor, respectarea dreptului constituţional al cetăţenilor la confidenţialitate în relaţiile cu statul, păstrarea secretului de stat şi a celui comercial.

Reţelele de comunicaţii guvernamentale se bazează pe canalele de comunicaţii ale operatorilor naţionali. Toate reţelele guvernamentale sînt interconectate şi formează Intranetul guvernamental. Crearea reţelelor informaţionale guvernamentale de comunicaţii - Intranetul guvernamental - impune utilizarea celor mai avansate realizări din domeniul tehnologiilor informaţionale şi al comunicaţiilor. Prin formarea Intranetului guvernamental se vor crea premise reale pentru adoptarea şi implementarea unei politici unice privind protecţia şi securitatea informaţiei, pentru interconectarea tuturor sistemelor şi resurselor informaţionale departamentale şi teritoriale, precum şi pentru realizarea unor reţele virtuale la nivel de stat, securizate şi pentru prestarea unor servicii de înaltă calitate.

La etapa actuală se formează spaţiul informaţional unic de stat care reprezintă totalitatea infrastructurii informaţionale naţionale, a resurselor şi sistemelor informaţionale de stat şi a mijloacelor de interacţiune informaţională, care corespund, sub aspect legislativ, anumitor niveluri de competenţă şi luare a deciziilor.

Resursele şi sistemele informaţionale de stat constituie platforma informaţională pentru funcţionarea mijloacelor de interacţiune informaţională, care sînt destinate pentru asigurarea comunicării interactive dintre stat, cetăţeni şi business, inclusiv pentru acordarea serviciilor interactive şi accesului la resursele informaţionale de stat în baza infrastructurii informaţionale naţionale.

Resursele şi sistemele informaţionale ale ministerelor, altor autorităţi administrative centrale, autorităţilor administraţiei publice locale şi ale altor instituţii publice reflectă, pe de o parte, specificul activităţilor acestor structuri, iar, pe de altă parte, constituie un rezultat al politicilor de informatizare ale statului, politici care au drept obiectiv crearea unui spaţiu informaţional integrat la nivel statal.

Prestatorii principali de servicii sînt ministerele, alte autorităţi administrative centrale şi autorităţile administraţiei publice locale, care, în baza sistemelor informaţionale proprii, dar apelînd şi la alte resurse informaţionale integrate, pun la dispoziţie servicii publice prin mijloace electronice. Este necesar ca aceste sisteme informaţionale să fie elaborate şi dezvoltate în mod centralizat, propuse spre aprobare în cadrul unor proiecte-pilot şi preluate apoi de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale.

Importanţa aspectelor ce ţin de securitate în sistemele de e-guvernare creşte concomitent cu extinderea prelucrărilor electronice de date şi transmiterii acestora prin intermediul reţelelor de comunicaţii. În cazul operării cu unele informaţii confidenţiale, este important ca avantajele de partajare şi comunicare pe care le conferă guvernarea electronică să fie susţinute de facilităţi de securitate substanţiale. Acest aspect este important în condiţiile în care reţelele sînt folosite inclusiv pentru realizarea interacţiunilor dintre administraţia publică şi cetăţeni.

Securitatea vizează asigurarea confidenţialităţii, integrităţii şi autenticităţii informaţiei. Pentru asigurarea securităţii reţelelor sînt implementate mecanisme specifice pornind de la nivelul fizic (protecţia liniilor de transmitere de date), continuînd cu proceduri de restricţionare a accesului la nivelul reţelei (fire-wall), pînă la aplicarea unor tehnici de codificare a datelor (criptare) pentru protecţia comunicării între aplicaţiile ce rulează pe diverse calculatoare din reţea.

Intranetul guvernamental oferă mijloace de securitate capabile de a contracara tentativele de interceptare a datelor transmise. De asemenea, urmează să fie implementate mecanisme de asigurare a securităţii la nivel logic prin tehnici de criptare a datelor transmise.

Cea mai mare dificultate în realizarea proiectelor de e-guvernare, care se manifestă în mod special la rezolvarea problemei integrării resurselor informaţionale, rezidă nu atît în implementarea unor tehnologii concrete cît în lipsa unor standarde comune, precum şi în gradul scăzut de corelare a arhitecturilor. Pentru implementarea infrastructurii de e-guvernare, se impune adoptarea şi utilizarea unor standarde de reprezentare a datelor, standarde pentru schimburile de informaţii, standarde pentru metadate şi pentru căutarea informaţiilor, standarde pentru securitatea informaţională. O atenţie deosebită urmează a fi acordată standardelor şi protocoalelor ce au menirea de a garanta compatibilitatea tehnologiilor şi a sistemelor. Adoptarea şi respectarea unor astfel de standarde sînt absolut necesare la crearea mediului de interoperabilitate pentru toate sistemele informaţionale de stat.

Sistemele informaţionale automatizate moderne reprezintă complexe extrem de complicate, care includ mijloace tehnice de program, structuri organizaţionale şi personal care îndeplineşte funcţii administrative, de control şi de producere.

Pentru fiecare din componentele sistemului se impun cerinţe diferite, inclusiv în ceea ce priveşte calitatea. În domeniul tehnologiilor informaţionale există un număr imens de standarde care se completează, se dublează şi care, cu părere de rău, nu se conformează, în totalitate, unul altuia. Unica soluţie este crearea Sistemului naţional de standarde în domeniul informatizării.

Practica internaţională de creare a standardelor naţionale constă în adaptarea standardelor internaţionale şi europene la condiţiile locale şi la tehnologiile specifice ale ţării. Ţinînd cont de complexitatea armonizării legislaţiei tehnice şi adoptării standardelor internaţionale şi europene, organele centrale de specialitate ale administraţiei publice vor întreprinde acţiuni de durată medie pentru executarea acestor sarcini.

elaborarea programelor de instruire a funcţionarilor publici pentru utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, identificarea surselor de finanţare a activităţilor de instruire, perfecţionare şi certificare;

Implementarea guvernării electronice se va efectua gradual, pe etape. Conform Strategiei Naţionale "Moldova electronică", se preconizează realizarea e-guvernării în trei etape. Pentru fiecare din aceste etape vor fi stabilite sarcini concrete de implementare.

Etapa I (anii 2006-2007) - promovarea e-guvernării, care este deja lansată şi are drept obiectiv principal cercetarea infrastructurii informaţionale naţionale şi analiza sistemelor existente şi în curs de creare. Tot la această etapă este necesar de a fi iniţiate activităţile de elaborare şi adoptare a actelor normativ-juridice şi standardelor în sfera tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii referitoare la guvernarea electronică.

Vor fi stabilite serviciile publice care urmează a fi furnizate solicitanţilor prin mijloace electronice. Vor continua activităţile de dezvoltare a paginilor-web oficiale ale autorităţilor publice, vor demara activităţile de creare a portalului guvernamental, vor fi soluţionate problemele ce ţin de managementul documentelor electronice şi implementarea semnăturii digitale.

Vor fi planificate acţiuni de dezvoltare a infrastructurii de acces, inclusiv în bandă largă, întreprinse măsuri de stimulare a sectorului privat pentru elaborarea şi implementarea unor modalităţi simple şi ieftine de accesare a Internetului. O atenţie specială va fi acordată pregătirii populaţiei în studierea calculatorului. Se creează puncte de acces public la Internet şi se desfăşoară activităţi de formare a deprinderilor de utilizare a serviciilor oferite de guvernarea electronică.

Va fi implementată procedura de instruire şi certificare a funcţionarilor publici în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii. Se preconizează instruirea şi certificarea cunoştinţelor pentru 30% din numărul total de angajaţi publici.

Etapa a doua (anii 2008-2010) - finalizarea activităţilor de creare a portalului guvernamental, demararea unor proiecte de informatizare şi integrare a serviciilor electronice la nivel local, sectorial şi naţional, crearea bazei tehnologice pentru efectuarea tranzacţiilor electronice on-line.

O atenţie sporită va fi acordată lichidării decalajului social privind accesul la mijloacele tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii prin crearea posibilităţilor de accesare ieftină a Internetului, prin instruire şi formare profesională, facilităţi la procurarea mijloacelor tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii. Se preconizează finalizarea instruirii iniţiale a tuturor funcţionarilor publici în vederea utilizării eficiente a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii.

Etapa a treia (după anul 2010) - transformarea cardinală a modului de lucru al autorităţilor publice: vor fi implementate portaluri specializate în vederea autentificării unice în sistemul de guvernare electronică; resursele şi sistemele informaţionale ale autorităţilor publice de diferite niveluri vor fi integrate şi vor comunica interactiv, iar acordarea serviciilor publice se fa efectua în mod transparent, în funcţie de structura administraţiei publice, fiind orientate spre apărarea intereselor cetăţeanului.

Vor fi finalizate proiectele de elaborare a mediului protejat de transfer date. Vor continua activităţile de creare a unor noi puncte de acces public şi de formare a deprinderilor de utilizare a serviciilor oferite de guvernarea electronică.

În scopul administrării curente a activităţilor de implementare a e-guvernării, deservirii organizatorico-tehnice a contractelor de stat şi asigurării informaţionale şi analitice, este necesară crearea Centrului de guvernare electronică (figura 5).

Obiectivul principal al Centrului de guvernare electronică este dirijarea activităţilor tehnico-tehnologice ce ţin de implementarea prevederilor Concepţiei guvernării electronice: administrarea portalului guvernamental, gestionarea sistemului de circulaţie a documentelor electronice în cadrul administraţiei publice şi altele.

În calitate de parteneri în activităţile de implementare a e-guvernării sînt implicaţi operatorii de servicii informatice, sectorul nonguvernamental, mediul academic ş.a. Promovarea e-guvernării trebuie să fie susţinută de o campanie largă de mediatizare care are un important rol social în garantarea realizării cu succes a proiectelor.

În baza propunerilor autorităţilor administraţiei publice privind realizarea Concepţiei guvernării electronice, Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor va elabora un plan anual de acţiuni şi de finanţare.

La nivel local (municipiu, raion) se impune elaborarea de planuri anuale, indicîndu-se, în mod obligatoriu, instituţiile, persoanele responsabile şi sursele de finanţare. Aceste planuri vor fi coordonate de Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor.

consolidarea parteneriatului social între principalii actori ai guvernării electronice: administraţia publică centrală, administraţiile publice de nivel local, mediul de afaceri, societatea civilă, comunitatea academică;

extinderea democraţiei participative prin asigurarea interacţiunii eficiente între cetăţeni şi stat, participarea societăţii civile în procesul de elaborare şi implementare a deciziilor aprobate;

Monitorizarea implementării e-guvernării se efectuează conform indicatorilor stabiliţi de Strategia Naţională de edificare a societăţii informaţionale "Moldova electronică". Suplimentar la indicatorii de monitorizare, definiţi în Strategie, în conformitate cu programele eEurope, vor fi utilizaţi şi alţi indicatori.

Se preconizează că va fi îmbunătăţit procesul de cooperare între autorităţile administraţiei publice de toate nivelurile, se vor schimba accentele de la legăturile pe verticală la cele pe orizontală, de reţea.

Resursele informaţionale deschise şi accesibile fiecărui utilizator avizat al Intranetului guvernamental vor elimina situaţiile de denaturare a informaţiilor, de tăinuire sau falsificare a datelor. Vor fi evitate cheltuielile inoportune de resurse bugetare, abuzurile cauzate de lipsa sau prezentarea eronată a informaţiei.

Guvernarea electronică reprezintă un instrument ce va contribui la armonizarea relaţiilor dintre cetăţeni şi autorităţile publice, în baza respectului reciproc şi a colaborării interesate între stat şi cetăţeni.

Implementarea guvernării electronice va crea un mediu favorabil pentru tranziţia la societatea informaţională. Republica Moldova va putea intra în rîndul ţărilor europene cu un înalt nivel de utilizare a noilor tehnologii.

Valorificarea potenţialului tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii şi crearea condiţiilor pentru o largă participare a cetăţenilor la actul guvernării vor contribui la implementarea unei administraţii transparente şi eficiente, minimizînd efectele birocratice şi corupţia.

Cetăţenii vor avea acces nediscriminatoriu la informaţiile de interes public şi încredere mai mare în sistemele informaţionale. Ei vor putea beneficia de serviciile publice, indiferent de timp şi de loc. Vor fi simplificate şi optimizate procedurile de solicitare şi de obţinere a serviciilor. Sistemul va asigura prestarea lor în mod dezinteresat.

Relaţiile dintre Guvern, pe de o parte, cetăţeni şi mediul de afaceri, pe de altă parte, se vor perfecţiona şi se vor simplifica. Cetăţenii şi businessul vor putea beneficia de costuri mai mici pentru informaţii şi servicii, care vor deveni mai accesibile, dar şi mai înţelese de toţi, integrate şi orientate spre clienţi.

Sectorul public va înceta să fie unul fragmentat, ceea ce va permite ca relaţia cetăţeanului cu Guvernul să se realizeze în baza unei singure entităţi - e-guvernarea. Agenţiile guvernamentale vor activa mai coerent, schimbînd modul de acordare a serviciilor - de la metode tradiţionale la utilizarea tehnologiilor informaţionale, Internetului.

Internetul va deveni mai accesibil pentru toate categoriile de cetăţeni, iar portalul guvernamental va constitui un pas important spre eficientizarea comunicării dintre cetăţeni, mediul de afaceri şi Guvern.

Participarea on-line la guvernare va deveni o normă pentru cetăţeni, iar procesele de guvernare - mai transparente. Edificarea democraţiei electronice va suporta schimbări pozitive substanţiale pe măsură ce relaţiile dintre Guvern, societatea civilă şi business se vor adapta la societatea informaţională.

HGM733/2006 ID intern unic: 316558 Версия на русском	Versiunea originala Fişa actului juridic
Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 733 din 28.06.2006
cu privire la Concepţia guvernării electronice
Publicat : 14.07.2006 în Monitorul Oficial Nr. 106-111 art Nr : 799
MODIFICAT HG962 din 08.08.16, MO265-276/19.08.16 art.1046 NOTĂ: În textul anexei, sintagma „Ministerul Dezvoltării Informaţionale” se substituie cu sintagma „Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor” prin HG962 din 08.08.16, MO265-276/19.08.16 art.1046 Întru executarea prevederilor Strategiei Naţionale de edificare a societăţii informaţionale - "Moldova electronică" şi a Planului de acţiuni pentru realizarea acesteia, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 255 din 9 martie 2005 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.46-50, art.336), în scopul eficientizării procesului de implementare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în activitatea autorităţilor administraţiei publice, Guvernul HOTĂRĂŞTE: 1. Se aprobă Concepţia guvernării electronice (se anexează). 2. Se stabileşte că: implementarea guvernării electronice constituie una din direcţiile prioritare ale edificării societăţii informaţionale în Republica Moldova; autorităţile administraţiei publice, în limitele competenţelor atribuite, sînt obligate să asigure implementarea şi dezvoltarea guvernării electronice. 3. Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor: pînă la 1 august 2006, va elabora şi va prezenta Guvernului, în modul stabilit, proiectul Concepţiei sistemului integrat de circulaţie a documentelor electronice; pînă la 1 octombrie 2006, va elabora şi va aproba Concepţia portalului guvernamental; în comun cu Ministerul Finanţelor, pînă la 20 octombrie 2006, va crea un model de portal guvernamental, cu prestarea serviciilor publice prin intermediul mijloacelor electronice; va elabora Planul anual de acţiuni pentru implementarea guvernării electronice; în comun cu Serviciul de Informaţii şi Securitate, în termen de trei luni, va elabora şi va prezenta Guvernului propuneri privind crearea Centrului de guvernare electronică. [Pct.3 modificat prin HG962 din 08.08.16, MO265-276/19.08.16 art.1046] 4. Ministerul Educaţiei şi Tineretului, în comun cu Academia de Administrare Publică pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova şi Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, pînă la 1 septembrie 2006, va elabora şi va aproba Normele metodologice privind instruirea şi certificarea funcţionarilor publici în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii şi al guvernării electronice. [Pct.4 modificat prin HG962 din 08.08.16, MO265-276/19.08.16 art.1046] 5. Camera de Licenţiere, în comun cu ministerele de resort, pînă la 29 decembrie 2006, va implementa procedura de eliberare a licenţelor după principiul "ghişeului-unic". 6. Ministerul Finanţelor, în comun cu Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, va identifica mijloacele financiare necesare pentru executarea prezentei hotărîri şi pentru realizarea planurilor anuale de acţiuni privind implementarea guvernării electronice. [Pct.6 modificat prin HG962 din 08.08.16, MO265-276/19.08.16 art.1046] 7. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Aparatului Guvernului. PRIM-MINISTRU Vasile TARLEV Contrasemnează: Ministrul dezvoltării informaţionale Vladimir Molojen Ministrul finanţelor Mihail Pop Ministrul educaţiei şi tineretului Victor Ţvircun Chişinău, 28 iunie 2006. Nr. 733. Aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 733 din 28 iunie 2006 Concepţia guvernării electronice Introducere Strategia Naţională de edificare a societăţii informaţionale "Moldova electronică", aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 255 din 9 martie 2005, stabileşte drept una din priorităţi implementarea guvernării electronice. În anul 2005, în cadrul realizării Strategiei Naţionale "Moldova electronică", Republica Moldova a lansat implementarea guvernării electronice (în continuare - e-guvernare). La etapa actuală este foarte important să fie soluţionate, în primul rînd, problemele ce ţin de pregătirea administraţiei publice şi a societăţii, în ansamblu, în domeniul formării infrastructurii e-guvernării şi utilizării la scară largă a tehnologiilor informaţionale în diferite domenii. Sondajele sociologice, efectuate în anul 2005, demonstrează că circa 28,5 la sută din populaţia republicii are acces la calculator, dintre care 10,2 la sută - la domiciliu. Peste 70 la sută din populaţia care utilizează calculatorul face acest lucru de cel mult 3 ani. 70 la sută din gospodăriile casnice beneficiază de serviciile telefoniei fixe, iar 42,8 la sută din familii dispun cel puţin de un telefon mobil. Internetul este accesibil pentru circa 16 la sută din populaţie: în localităţile urbane - pentru 33,9 la sută, în cele rurale - 4,6 la sută. Nivelul de pregătire a populaţiei în cunoaşterea calculatorului este diferit şi, în medie, scăzut, diferenţa dintre populaţia rurală şi cea urbană fiind mare. Mai bine pregătiţi sînt tinerii, în special, elevii, studenţii, tinerii absolvenţi. Reprezentanţii businessului şi funcţionarii publici au un nivel mediu de pregătire. Studiile denotă că doar 30% din funcţionarii publici au cunoştinţe în utilizarea computerului. 30,0 la sută din utilizatorii de Internet accesează paginile-web guvernamentale. Comunicarea cu administraţia publică prin Internet are un caracter pasiv: căutare de informaţii, copiere de formulare, expediere de propuneri la proiectele de documente etc. Serviciile publice, în format electronic, constau în oferirea de informaţii cu utilitate generală, care nu prevede interacţiunea persoanei cu instituţia respectivă, pentru aceasta solicitantul fiind nevoit să apeleze instituţia publică în mod tradiţional. În medie, una din trei instituţii publice este prezentă în Internet: instituţii medicale - 78%, autorităţi ale administraţiei publice - 61%, mass-media - 21%. 25% din siteuri oferă servicii ce presupun legătura inversă (feed-back). Totodată, paginile-web guvernamentale sînt promovate insuficient, existînd anumite probleme de accesibilitate a lor. Nu sînt practicate analize referitor la numărul vizitatorilor şi la problemele pe care le abordează vizitatorii. Paginile-web guvernamentale înregistrează, în medie, între 200 şi 800 vizitatori pe zi. Actualmente, sistemele informaţionale automatizate şi registrele diferitelor autorităţi publice sînt create, de regulă, în mod independent şi reprezintă un spaţiu informaţional insular, fără o integrare comună. Ele sînt orientate spre satisfacerea intereselor şi necesităţilor departamentale ale fiecărei instituţii, iar interconexiunea acestor sisteme nu poate fi lesne realizată. Sistemele şi resursele informaţionale de stat nu oferă o imagine complexă referitor la formarea şi exploatarea acestora. O mare parte a informaţiei nu este accesibilă cetăţenilor şi businessului, aflînduse în sisteme dispersate din diferite autorităţi publice care utilizează politici interne, strategii şi standarde proprii. Guvernarea electronică impune renunţarea la modul de abordare neuniform în activitatea administraţiei publice în favoarea unei abordări complexe, care să fie axată pe integrarea resurselor informaţionale de stat, în scopul satisfacerii intereselor şi necesităţilor cetăţenilor, businessului şi statului. Concepţia guvernării electronice are drept scop crearea bazei conceptuale a e-guvernării, identificarea condiţiilor principale şi priorităţilor politicii de stat, determinarea modalităţilor de implementare a e-guvernării şi conţine prevederi referitoare la interacţiunea componentelor de bază - serviciile e-guvernării, o descriere succintă a arhitecturii şi infrastructurii e-guvernării, determină etapele implementării e-guvernării, precum şi stipulează beneficiile şi riscurile aferente. Prevederile prezentei Concepţii nu au un caracter obligatoriu pentru crearea, dezvoltarea şi asigurarea funcţionării sistemelor informaţionale de stat cu destinaţie specială, elaborate în scopul asigurării securităţii naţionale. 1. Obiectivele şi principiile guvernării electronice Guvernarea electronică face parte din componentele de bază ale societăţii informaţionale şi constituie un sistem complex de asigurare informaţională a guvernării prin aplicarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii. Guvernarea electronică reprezintă modalitatea de aplicare şi utilizare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, în scopul asigurării accesului la informaţie şi prestării serviciilor publice în regim interactiv (figura 1). Obiectivul general al guvernării electronice îl constituie asigurarea accesului la informaţia oficială, prestarea serviciilor prin intermediul mijloacelor electronice pentru cetăţeni şi mediul de afaceri, îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice, sporirea gradului de participare a cetăţenilor în procesul de guvernare, eficientizarea activităţii administraţiei publice, consolidarea democraţiei şi a instituţiilor statului de drept. Implementarea guvernării electronice urmăreşte atingerea următoarelor obiective specifice: asigurarea transparenţei activităţii autorităţilor administraţiei publice; crearea şi implementarea sistemelor şi aplicaţiilor informatice, menite să susţină procesele de reformă şi dezvoltare politică, socială şi economică din ţară; dezvoltarea infrastructurii informaţionale de stat; creşterea nivelului de pregătire a angajaţilor publici în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii; dezvoltarea cadrului juridic privind guvernarea şi democraţia electronică. Realizarea obiectivului general şi a obiectivelor specifice de implementare a guvernării electronice se bazează pe următoarele principii-cheie: transparenţă şi parteneriat - desfăşurarea tuturor activităţilor în mod transparent, fiind discutate în mod public, cu luarea în considerare a ideilor şi propunerilor tuturor părţilor implicate; accesibilitate a informaţiei - respectarea dreptului fundamental al cetăţeanului de a avea acces la informaţiile oficiale; orientare socială - realizarea măsurilor principale în cadrul implementării guvernării electronice, cu luarea în considerare a intereselor cetăţenilor; armonizarea cadrului juridic cu reglementările şi standardele internaţionale; protecţie şi securitate - respectarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor în procesul de creare, stocare, prelucrare şi transmitere a informaţiei, inclusiv protecţia datelor personale, prin metode şi mecanisme de asigurare a securităţii informaţionale; prioritatea aspectelor politice, economice şi sociale asupra celor tehnice şi tehnologice; principiul "primei persoane" - obligativitatea factorilor de decizie din cadrul ministerelor, altor autorităţi administrative centrale şi autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor publice şi întreprinderilor de stat de a participa activ în procesul de implementare a e-guvernării. 2. Cadrul legal şi instituţional Implementarea guvernării electronice necesită condiţii obligatorii şi determinante referitoare la cadrul legal şi instituţional, sferele social-economică, informaţională şi tehnologică. Cadrul legal ce vizează e-guvernarea cuprinde mai multe legi, decrete, ordine, hotărîri de Guvern şi regulamente. Interesul în creştere al societăţii pentru domeniul vizat impune o analiză periodică a cadrului legal existent, în scopul identificării lacunelor şi dezvoltării cadrului juridic, stabilirii priorităţilor în sfera regulatorie în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, aceasta referindu-se, în primul rînd, la statutul juridic al informaţiei şi la protecţia datelor personale. În prezent, legislaţia în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii vizează accesul la informaţia oficială, formarea resurselor informaţionale de stat, comerţul electronic, implementarea documentului electronic şi semnăturii digitale etc. Actualitatea problemei privind dezvoltarea cadrului legal în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii este motivată de influenţa pe care o exercită asupra reglementării şi dezvoltării în alte domenii. Cadrul instituţional specific sectorului tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii din Republica Moldova este format din ministere şi alte autorităţi administrative centrale, specificate în cele ce urmează, care au atribuţii de elaborare şi realizare a politicilor în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii: Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor (MTIC) - organ central de specialitate al administraţiei publice; Comisia naţională pentru edificarea societăţii informaţionale (CNESI) - organ consultativ pe lîngă Guvern; Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică (ANRTI) - autoritate publică centrală de reglementare a pieţei serviciilor în domeniul telecomunicaţiilor şi informaticii. Atît cadrul legal, cît şi cel instituţional nu sînt ajustate suficient la activitatea în condiţiile guvernării electronice şi din această cauză urmează a fi armonizate cu directivele Comunităţii Europene. Conform Strategiei de reformă a administraţiei publice centrale, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1402 din 30 decembrie 2005, implementarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în activitatea administraţiei publice implică în mod obligatoriu reingineria proceselor de administrare şi de luare a deciziilor. 3. Interacţiunea componentelor de bază ale guvernării electronice Acordarea serviciilor publice În cadrul guvernării electronice există trei categorii de actori - cetăţenii, mediul de afaceri (Business) şi Guvernul (Autorităţile administraţiei publice), ceea ce generează, în consecinţă, trei tipuri de interacţiuni, părţi componente ale e-guvernării: Interacţiunea dintre Guvern şi Cetăţean (G2C); Interacţiunea dintre Guvern şi Business (G2B); Interacţiunea dintre diferite instituţii ale administraţiei publice (G2G); cu subcategoria Interacţiunea dintre Guvern şi angajaţii acestuia (G2E). În luna februarie 2001, Comunitatea Europeană, în conformitate cu prevederile Programului "e-Europe - O Societate Informaţională pentru toţi" a propus o listă din 20 servicii publice ce urmează a fi incluse în serviciile oferite cetăţenilor şi agenţilor economici prin intermediul mijloacelor electronice. Furnizarea serviciilor publice prin mijloace electronice se poate efectua la diferite niveluri de complexitate: nivelul 1 - Informare: furnizarea informaţiilor despre serviciile publice şi despre activitatea autorităţilor publice; nivelul 2 - Interacţiune: descărcarea de formulare din Internet, procesarea formelor, inclusiv autentificarea, implementarea sistemului de circulaţie a documentelor electronice; nivelul 3 - Tranzacţii: transmiterea informaţiilor, adoptarea deciziilor şi efectuarea livrărilor de mărfuri şi/sau servicii (inclusiv achitarea plăţilor prin mijloace electronice); nivelul 4 - Transformare: redefinirea actului de guvernare. Serviciile din categoria "Guvern - Cetăţean" (G2C) se referă la interacţiunea dintre autorităţile administraţiei publice şi cetăţean. Pentru realizarea acestei interacţiuni, Comunitatea Europeană a stabilit o listă din 12 servicii publice de bază, care vor fi acordate cetăţenilor şi prin intermediul mijloacelor electronice (în continuare - servicii electronice), după cum urmează: plata impozitelor şi taxelor pentru cetăţeni; căutarea de locuri de muncă prin intermediul oficiilor de muncă; acordarea de ajutor prin servicii sociale; elaborarea actelor personale (acte de identitate, paşapoarte, permise de conducere); înmatricularea autoturismelor; eliberarea autorizaţiilor pentru construcţii; solicitări şi reclamaţii la poliţie; asigurarea accesului la biblioteci publice (cataloage on-line, instrumente de căutare, cărţi electronice); solicitarea şi obţinerea de certificate (naştere, căsătorie); înmatricularea în universităţi; notificarea schimbării adresei domiciliului; servicii legate de sănătate (ofertele medicale ale spitalelor, programarea la consultaţii). În afară de aceste servicii, este oportun de a asigura acordarea şi altor servicii din diferite domenii. Serviciile din categoria "Guvern - Business" (G2B) vizează interacţiunea electronică dintre administraţia publică şi mediul de afaceri. Pentru realizarea acestei interacţiuni, Comunitatea Europeană a propus o listă din 8 servicii electronice de bază, care urmează a fi oferite mediului de afaceri şi prin intermediul mijloacelor electronice, după cum urmează: achiziţii publice; contribuţia socială a angajaţilor; înregistrarea unei noi întreprinderi; permise legate de mediu, inclusiv raportări; sectorul fiscal (TVA: declarare, notificare); sectorul vamal (declaraţii vamale, notificări); taxe ale întreprinderilor (declarare, notificare); furnizarea de date pentru statistici. În afară de aceste servicii, este oportun de a asigura acordarea şi altor servicii din diferite domenii. Serviciile din categoria "Guvern - Guvern" (G2G) reprezintă comunicarea, schimbul de informaţii dintre structurile administraţiei publice prin mijloace electronice. G2G înseamnă integrarea tuturor nivelurilor administrative, optimizarea organizării informaţiei şi accesul la informaţie. Performanţele acestei componente determină calitatea întregii guvernări electronice, ea fiind motorul e-guvernării, ale cărei circuite informaţionale interne sînt, în mare parte, necunoscute publicului. În cadrul subcategoriei "Guvern-Angajat" (G2E) se realizează managementul interacţiunii dintre structurile guvernării şi angajaţii săi prin intermediul noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţii. Schematic (figura 2), interacţiunea dintre subiecţii e-guvernării se desfăşoară pe două circuite distincte - conturul intern şi conturul extern, care comunică între ele prin intermediul portalului guvernamental (Gateway). Circuitul intern include sistemele informaţionale care deservesc procesele ce au loc în interiorul sistemului de administraţie publică (G2G), inclusiv acordarea serviciilor interne (G2E) structurilor şi angajaţilor din cadrul administraţiei atît la nivel central cît şi la nivel local. Circuitul extern include infrastructura publică ce asigură interacţiunea cetăţenilor şi a businessului cu autorităţile administraţiei publice. El este alcătuit din sisteme informaţionale care deservesc procesele de interacţiune a populaţiei şi businessului cu administraţia prin intermediul portalului guvernamental şi va cuprinde două componente ale e-guvernării - "Guvern-Cetăţean" (G2C) şi "Guvern-Business" (G2B). Cetăţeanul va solicita rezolvarea cît mai rapidă a problemei sale fără a fi obligat să cunoască instituţia responsabilă, ce niveluri de decizie şi complexitate există, care anume baze de date au fost accesate. Astfel, Guvernul va reevalua atribuţiile instituţiilor la nivel de subdiviziuni şi la nivel de angajaţi, urmînd să elimine paralelismele, să restructureze cadrul administrativ din perspectiva informaţională, estimarea fiind orientată spre rezultatul final. În acest sens, vor fi optimizate structurile, ceea ce nu înseamnă disponibilizări obligatorii de personal, ci reducerea costurilor în funcţie de poziţia şi aportul fiecărei unităţi administrative la eficienţa informaţională a guvernării on-line. Pentru ca serviciile să fie lesne accesibile, ele trebuie să fie structurate astfel încît să răspundă necesităţilor şi aşteptărilor cetăţenilor. Prin intermediul portalului şi gateway-lui guvernamental, la etapa iniţială, cetăţenilor li se oferă posibilitatea de a consulta, în regim de timp real (on-line), diverse informaţii cu caracter public. La următoarea etapă, relaţia dintre Guvern şi cetăţean devine interactivă, are loc o comunicare ce presupune schimbul de date în ambele direcţii, iar la o etapă mai avansată devin posibile serviciile tranzacţionale - achitări de plăţi şi taxe, alte servicii cu informaţii importante. 4. Arhitectura guvernării electronice Guvernarea electronică oferă un instrument nou de administrare în organele publice. Ea transformă atît relaţiile dintre cetăţeni şi structurile administraţiei publice cît şi relaţiile din interiorul administraţiei, ceea ce presupune informatizarea tuturor proceselor ce au loc în cadrul organelor de stat, precum şi a relaţiilor intersectoriale. Sînt necesare sisteme şi resurse informaţionale centralizate, capabile să asiste toate funcţiile de interacţiune ale Guvernului cu cetăţenii şi mediul de afaceri. Integrarea sistemelor şi resurselor informaţionale departamentale şi teritoriale existente constituie primul pas spre implementarea unor soluţii de guvernare electronică. Integrarea necesită modificări de ordin normativ, organizatoric, tehnic şi tehnologic. Abordarea neunivocă a acestei probleme poate conduce la o complexitate exagerată. Alternativa constă în implementarea unor proceduri, mecanisme şi instrumente unice care să asigure o integrare eficientă şi operativă. Realizarea unor astfel de iniţiative trebuie să fie asigurată prin abordări structurate, sistemice de planificare şi implementare, bazate pe o arhitectură unitară a guvernării electronice. Arhitectura unitară a e-guvernării reprezintă o structură complexă ce reflectă legăturile dintre toate componentele guvernării electronice, permite identificarea şi sistematizarea necesităţilor de utilizare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, precum şi de coordonare a investiţiilor, micşorarea redundanţei prin integrare. În acest mod se asigură corectitudinea scopurilor proiectelor, coordonarea şi estimarea eficienţei lor, optimizarea cheltuielilor prin eliminarea paralelismelor, investirea în tehnologii de perspectivă şi sisteme compatibile. Arhitectura unitară a e-guvernării reprezintă viziunea integrală asupra activităţii instituţiilor statale, inclusiv privind modul în care tehnologiile informaţionale şi comunicaţiile asigură sprijinul necesar pentru această activitate. Fără o astfel de abordare sistemică realizarea iniţiativelor de e-guvernare se va confrunta cu un număr considerabil de probleme şi cheltuieli ineficiente. Arhitectura guvernării electronice este compusă din trei niveluri ierarhice (figura 3.): arhitectura activităţilor; arhitectura aplicaţiilor (produselor program aplicative); arhitectura tehnologică. Arhitectura activităţilor are la bază modelul care identifică acţiunile administraţiei publice din punctul de vedere al funcţiilor şi modului de realizare a acestor funcţii. Modelul descrie obligaţiunile reciproce ale organelor puterii de stat şi obligaţiunile faţă de cetăţeni şi business, stabileşte necesităţile şi scopurile trasate, procesele şi fluxurile informaţionale, serviciile acordate şi resursele existente. Arhitectura aplicaţiilor reprezintă structurarea obiectelor informaţionale ale sistemului, ale produselor program, ale utilizatorilor de informaţii, drepturilor şi politicilor de acces şi audit etc. Arhitectura tehnologică ţine de organizarea resurselor fizice şi logice - sisteme de operare şi resurse program de nivel intermediar, standarde tehnologice şi regulamente, inclusiv standarde şi recomandări pentru dezvoltarea sistemelor informaţionale de stat. Ea se referă la legăturile principale dintre serviciile prestate şi componentele arhitecturii aplicaţiilor. Pentru ca e-guvernarea să funcţioneze ca un sistem unitar, se impune a asigura integritatea şi interoperabilitatea tuturor componentelor acestui sistem, compatibilitatea datelor, garantarea securităţii şi protecţiei informaţiilor. De asemenea, este important să existe posibilitatea de estimare a productivităţii şi eficienţei guvernării de la procese şi sisteme informaţionale separate pînă la rezultate. Aceste funcţionalităţi ale sistemului de e-guvernare sînt asigurate la toate cele trei niveluri ierarhice de alte patru componente: arhitectura integrării şi interconectivităţii; arhitectura informaţiei şi a datelor; arhitectura securităţii informaţionale; arhitectura rezultativităţii. Arhitectura integrării şi interconectivităţii oferă posibilitatea interacţiunii şi schimbului de informaţii între ministere, agenţii, administraţii locale, cetăţeni şi business. Cele mai importante componente pentru asigurarea acestor interacţiuni sînt Intranetul guvernamental securizat şi portalul guvernamental. Arhitectura informaţiei şi a datelor va permite utilizarea unor anumite standarde tehnologice unice pentru uniformizarea activităţilor, precum şi pentru asigurarea securităţii tranzacţiilor şi informaţiilor, autentificarea, utilizarea tehnologiilor smart-cardurilor etc. Ea vizează datele, schimbul de informaţii, metadatele şi căutarea informaţiilor, securitatea şi protecţia. Arhitectura securităţii informaţionale include metode şi mecanisme care vor proteja informaţiile de accesare sau interceptare de către persoane neautorizate, vor exclude falsificarea informaţiilor transmise sau utilizarea neautoruzată a anumitor servicii destinate unor categorii specifice de utilizatori. Arhitectura rezultativităţii guvernării electronice şi a componentelor e-guvernării reprezintă un sistem echilibrat de indicatori şi metrici generale, folosite pentru evaluarea productivităţii, rezultativităţii şi eficienţei e-guvernării pentru întreg cadrul vertical - de la componente fizice, procese şi sisteme informaţionale separate pînă la rezultatele principale ale activităţilor şi consecinţele strategice ale acestora. Estimarea eficienţei e-guvernării se efectuează în funcţie de rezultatele obţinute. 5. Infrastructura guvernării electronice În conformitate cu arhitectura unitară, infrastructura guvernării electronice va fi organizată la trei niveluri ierarhice: nivelul de prezentare (accesul), nivelul aplicaţiilor (proceselor) şi nivelul tehnologic (figura 4). Nivelul de prezentare, format din portalul guvernamental şi web-site-urile oficiale specializate în servicii electronice, centre de apel şi puncte de acces, este destinat asigurării accesului solicitanţilor la serviciile e-guvernării. Nivelul aplicaţiilor este format din obiectele şi serviciile de sistem şi cele aplicative, serviciile care asigură integrarea şi interconectivitatea, autentificarea şi securitatea. Nivelul tehnologic este destinat tratării problemelor de păstrare şi utilizare a datelor şi metadatelor, asigurare a integrităţii tehnologice, protecţiei şi securităţii prin metode şi mecanisme fizice şi logice. În repozitorii este păstrat contentul (paginile-web, codul etc.) împreună cu metadatele. Serviciile şi componentele comunicaţionale şi de reţea permit conexiunile la nivel fizic. Infrastructura guvernării electronice include următoarele componente de bază: portalul guvernamental, sistemul de circulaţie a documentelor, mecanismul de aplicare a semnăturii digitale, reţelele de comunicaţii, resursele şi sistemele informaţionale de stat. 5.1. Portalul şi gateway guvernamental Interacţiunea Guvernului cu cetăţenii şi mediul de afaceri privind furnizarea serviciilor publice cu utilizarea mijloacelor electronice se efectuează prin intermediul unei "singure porţi guvernamentale" - aşa-numitului "portal guvernamental". Portalul guvernamental este un instrument de suport în activitatea e-guvernării ce oferă posibilitatea schimbului de informaţii cu publicul prin reţele de comunicaţii, inclusiv Internet, şi reprezintă un punct de acces la resursele şi serviciile informaţionale. Spre deosebire de pagina-web obişnuită, el îndeplineşte trei funcţii de bază: oferirea informaţiei despre activitatea autorităţilor administraţiei publice, asigurarea accesului la resursele informaţionale de stat şi prestarea serviciilor publice . Gateway-ul guvernamental, la rîndul său, este un element de infrastructură a e-guvernării, care asigură interacţiunea diferitelor sisteme informaţionale în procesul de prestare a serviciilor publice, schimbului de informaţii, între cetăţeni, mediul de afaceri şi autorităţile administraţiei publice. Ministerele, alte autorităţi administrative centrale, autorităţile administraţiei publice locale şi alte instituţii şi organizaţii publice creează şi gestionează pagini-web oficiale proprii, care vor interacţiona în mod direct cu portalul guvernamental al e-guvernării. Drept bază pentru crearea şi utilizarea portalurilor serveşte infrastructura generală a tehnologiilor informaţionale de telecomunicaţii şi standardele din domeniu privind interconectarea, interoperabilitatea, securitatea şi protecţia informaţiei şi sistemelor informaţionale. Pentru anumite categorii de cetăţeni şi agenţi economici este oportun de a crea şi portaluri specializate, iar componentele infrastructurii e-guvernării vor asigura un set deja stabilit de cerinţe şi instrumente tehnice, necesare pentru crearea portalurilor departamentale sau teritoriale. 5.2. Sistemul informaţional de management al documentelor O componentă importantă a e-guvernării este sistemul informaţional de management al documentelor. Acesta va asigura managementul integrat al tuturor tipurilor de documente în cadrul administraţiei publice, precum şi automatizarea proceselor de lucru prin urmărirea fluxului documentelor. Rolul principal în funcţionarea sistemului informaţional de management al documentelor revine sistemului integrat de circulaţie a documentelor electronice. Conform legislaţiei, circulaţia documentelor electronice poate include: crearea şi prelucrarea documentului electronic, expedierea, transmiterea şi primirea documentului electronic, verificarea autenticităţii documentului electronic, confirmarea primirii documentului electronic, retragerea documentului electronic, evidenţa documentelor electronice, păstrarea, modificarea şi nimicirea documentului electronic, crearea exemplarelor suplimentare ale documentului electronic, crearea şi autentificarea copiilor documentului electronic pe suport de hîrtie. Sistemul de circulaţie a documentelor electronice reprezintă un sistem integrat de evidenţă şi control automatizat al circulaţiei documentelor în interiorul instituţiei sau între instituţii, începînd cu momentul creării sau primirii documentelor pînă la finalizarea executării acestora şi transmiterea, respectiv, în arhiva instituţiei şi/sau după caz, în arhivele de stat. Serviciile sistemelor informaţionale de management al documentelor vor fi distribuite în aşa mod încît să devină posibilă utilizarea lor în diverse structuri ale administraţiei publice, toate funcţionînd în cadrul unui sistem integrat. Este necesară crearea unor arhive electronice de mare siguranţă, care să poată fi accesate de oriunde şi oricînd, atît în mediul Intranet, cît şi Internet. Gestionarea automatizată a documentelor va contribui şi la eficientizarea proceselor de lucru. Implementarea sistemului va fi precedată de realizarea unui şir întreg de măsuri pentru aprobarea regulilor unice ale secretariatului, elaborarea unui număr considerabil de modele de documente, introducerea modificărilor necesare în actele normative şi instrucţiunile de serviciu. 5.3. Mecanismul de aplicare a semnăturii digitale Elementul-cheie al sporirii eficienţei şi calităţii deciziilor adoptate în procesul de e-guvernare, în special în cadrul sistemului de circulaţie a documentelor electronice, este mecanismul de aplicare a semnăturii digitale. Pentru a asigura protecţia securităţii informaţiei, conţinute în documentele electronice, sînt solicitate serviciile de certificare a cheilor publice ale semnăturii digitale. Serviciile de certificare a cheilor publice şi alte servicii ce ţin de semnătura digitală se prestează, în conformitate cu prevederile legislaţiei, de către centrele de certificare a cheilor publice. În scopul formării mecanismului de aplicare a semnăturii digitale, a fost creat Centrul de certificare a cheilor publice de nivel superior şi Centrul de certificare a cheilor publice al autorităţilor publice. În perspectivă pot fi create şi alte centre de certificare, în condiţiile legislaţiei, ce ţin de documentul electronic şi semnătura digitală. Mijloacele semnăturii digitale sînt supuse certificării obligatorii şi trebuie să asigure: unicitatea cheii private şi cheii publice create; dificultatea de calcul necesară la deducerea cheii private şi a semnăturii digitale şi confidenţialitatea cheii private. Modul de aplicare a semnăturii digitale pe documentele electronice ale autorităţilor administraţiei publice este stabilit de Guvern. Semnătura digitală prevede respectarea următoarelor principii: echivalenţa puterii juridice a semnăturii digitale şi a semnăturii olografe; libertatea persoanei fizice în alegerea mijloacelor de protecţie; aplicarea obligatorie a mijloacelor certificate ale semnăturii digitale; aplicarea semnăturii digitale de către persoana fizică, independent de postul ocupat şi funcţiile exercitate. Centrele de certificare a cheilor publice constituie elementele de bază într-un sistem instituţional al mecanismului de aplicare a semnăturii digitale. Centrele în cauză asigură certificarea cheilor publice ale semnăturii digitale şi, în acest mod, efectuează identificarea utilizatorilor sistemelor informaţionale respective. La serviciile centrelor de certificare se apelează doar în cazul în care activitatea persoanelor fizice şi juridice necesită documente electronice sau servicii personalizate. Activitatea centrelor se va baza pe infrastructura cheilor publice, crearea şi implementarea totală a căreia va permite garantarea unui nivel înalt de protecţie a informaţiilor, respectarea dreptului constituţional al cetăţenilor la confidenţialitate în relaţiile cu statul, păstrarea secretului de stat şi a celui comercial. 5.4. Reţele de comunicaţii Reţelele de comunicaţii guvernamentale se bazează pe canalele de comunicaţii ale operatorilor naţionali. Toate reţelele guvernamentale sînt interconectate şi formează Intranetul guvernamental. Crearea reţelelor informaţionale guvernamentale de comunicaţii - Intranetul guvernamental - impune utilizarea celor mai avansate realizări din domeniul tehnologiilor informaţionale şi al comunicaţiilor. Prin formarea Intranetului guvernamental se vor crea premise reale pentru adoptarea şi implementarea unei politici unice privind protecţia şi securitatea informaţiei, pentru interconectarea tuturor sistemelor şi resurselor informaţionale departamentale şi teritoriale, precum şi pentru realizarea unor reţele virtuale la nivel de stat, securizate şi pentru prestarea unor servicii de înaltă calitate. 5.5. Resurse şi sisteme informaţionale de stat La etapa actuală se formează spaţiul informaţional unic de stat care reprezintă totalitatea infrastructurii informaţionale naţionale, a resurselor şi sistemelor informaţionale de stat şi a mijloacelor de interacţiune informaţională, care corespund, sub aspect legislativ, anumitor niveluri de competenţă şi luare a deciziilor. Resursele şi sistemele informaţionale de stat constituie platforma informaţională pentru funcţionarea mijloacelor de interacţiune informaţională, care sînt destinate pentru asigurarea comunicării interactive dintre stat, cetăţeni şi business, inclusiv pentru acordarea serviciilor interactive şi accesului la resursele informaţionale de stat în baza infrastructurii informaţionale naţionale. Resursele şi sistemele informaţionale ale ministerelor, altor autorităţi administrative centrale, autorităţilor administraţiei publice locale şi ale altor instituţii publice reflectă, pe de o parte, specificul activităţilor acestor structuri, iar, pe de altă parte, constituie un rezultat al politicilor de informatizare ale statului, politici care au drept obiectiv crearea unui spaţiu informaţional integrat la nivel statal. Prestatorii principali de servicii sînt ministerele, alte autorităţi administrative centrale şi autorităţile administraţiei publice locale, care, în baza sistemelor informaţionale proprii, dar apelînd şi la alte resurse informaţionale integrate, pun la dispoziţie servicii publice prin mijloace electronice. Este necesar ca aceste sisteme informaţionale să fie elaborate şi dezvoltate în mod centralizat, propuse spre aprobare în cadrul unor proiecte-pilot şi preluate apoi de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale. 5.6. Asigurarea securităţii informaţionale Importanţa aspectelor ce ţin de securitate în sistemele de e-guvernare creşte concomitent cu extinderea prelucrărilor electronice de date şi transmiterii acestora prin intermediul reţelelor de comunicaţii. În cazul operării cu unele informaţii confidenţiale, este important ca avantajele de partajare şi comunicare pe care le conferă guvernarea electronică să fie susţinute de facilităţi de securitate substanţiale. Acest aspect este important în condiţiile în care reţelele sînt folosite inclusiv pentru realizarea interacţiunilor dintre administraţia publică şi cetăţeni. Securitatea vizează asigurarea confidenţialităţii, integrităţii şi autenticităţii informaţiei. Pentru asigurarea securităţii reţelelor sînt implementate mecanisme specifice pornind de la nivelul fizic (protecţia liniilor de transmitere de date), continuînd cu proceduri de restricţionare a accesului la nivelul reţelei (fire-wall), pînă la aplicarea unor tehnici de codificare a datelor (criptare) pentru protecţia comunicării între aplicaţiile ce rulează pe diverse calculatoare din reţea. Intranetul guvernamental oferă mijloace de securitate capabile de a contracara tentativele de interceptare a datelor transmise. De asemenea, urmează să fie implementate mecanisme de asigurare a securităţii la nivel logic prin tehnici de criptare a datelor transmise. 5.7. Principiile de standardizare şi reglementare tehnică Cea mai mare dificultate în realizarea proiectelor de e-guvernare, care se manifestă în mod special la rezolvarea problemei integrării resurselor informaţionale, rezidă nu atît în implementarea unor tehnologii concrete cît în lipsa unor standarde comune, precum şi în gradul scăzut de corelare a arhitecturilor. Pentru implementarea infrastructurii de e-guvernare, se impune adoptarea şi utilizarea unor standarde de reprezentare a datelor, standarde pentru schimburile de informaţii, standarde pentru metadate şi pentru căutarea informaţiilor, standarde pentru securitatea informaţională. O atenţie deosebită urmează a fi acordată standardelor şi protocoalelor ce au menirea de a garanta compatibilitatea tehnologiilor şi a sistemelor. Adoptarea şi respectarea unor astfel de standarde sînt absolut necesare la crearea mediului de interoperabilitate pentru toate sistemele informaţionale de stat. Sistemele informaţionale automatizate moderne reprezintă complexe extrem de complicate, care includ mijloace tehnice de program, structuri organizaţionale şi personal care îndeplineşte funcţii administrative, de control şi de producere. Pentru fiecare din componentele sistemului se impun cerinţe diferite, inclusiv în ceea ce priveşte calitatea. În domeniul tehnologiilor informaţionale există un număr imens de standarde care se completează, se dublează şi care, cu părere de rău, nu se conformează, în totalitate, unul altuia. Unica soluţie este crearea Sistemului naţional de standarde în domeniul informatizării. Practica internaţională de creare a standardelor naţionale constă în adaptarea standardelor internaţionale şi europene la condiţiile locale şi la tehnologiile specifice ale ţării. Ţinînd cont de complexitatea armonizării legislaţiei tehnice şi adoptării standardelor internaţionale şi europene, organele centrale de specialitate ale administraţiei publice vor întreprinde acţiuni de durată medie pentru executarea acestor sarcini. 6. Implementarea guvernării electronice 6.1. Activităţile principale Pentru a asigura succesul activităţilor de implementare a e-guvernării, este necesar să fie mobilizate la maximum resursele administrative şi politice. Lucrările principale ce garantează reuşita implementării e-guvernării sînt următoarele: elaborarea programului de implementare; desemnarea organului abilitat să coordoneze activităţile de implementare; axarea acţiunilor de implementare pe realităţile existente; stabilirea unor criterii privind necesitatea şi suficienţa acţiunilor ce urmează a fi întreprinse; crearea unui mediu favorabil implementării. Reieşind din aceasta, activităţile ce se impun urmează a fi realizate în următoarele direcţii de bază: dezvoltarea cadrului legal şi instituţional privind e-guvernarea; implementarea arhitecturii guvernării electronice, definirea unui set de servicii generice şi instrumente de dezvoltare; identificarea standardelor şi protocoalelor de asigurare a compatibilităţii sistemelor şi tehnologiilor guvernamentale; realizarea paginilor oficiale (web-site) ale instituţiilor publice conform standardelor adoptate; elaborarea programelor de instruire a funcţionarilor publici pentru utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii, identificarea surselor de finanţare a activităţilor de instruire, perfecţionare şi certificare; proiectarea şi implementarea unor sisteme informatice pentru acordarea serviciilor publice de bază pentru cetăţeni şi mediul de afaceri în format electronic; asigurarea interconectării resurselor şi sistemelor informaţionale de stat pentru a oferi servicii electronice integrate; familiarizarea cetăţenilor cu modul de utilizare a serviciilor publice oferite în format electronic; crearea unui cadru de încredere a utilizatorilor în securitatea şi protecţia persoanei, în condiţiile guvernării electronice. 6.2. Etapele de implementare Implementarea guvernării electronice se va efectua gradual, pe etape. Conform Strategiei Naţionale "Moldova electronică", se preconizează realizarea e-guvernării în trei etape. Pentru fiecare din aceste etape vor fi stabilite sarcini concrete de implementare. Etapa I (anii 2006-2007) - promovarea e-guvernării, care este deja lansată şi are drept obiectiv principal cercetarea infrastructurii informaţionale naţionale şi analiza sistemelor existente şi în curs de creare. Tot la această etapă este necesar de a fi iniţiate activităţile de elaborare şi adoptare a actelor normativ-juridice şi standardelor în sfera tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii referitoare la guvernarea electronică. Vor fi stabilite serviciile publice care urmează a fi furnizate solicitanţilor prin mijloace electronice. Vor continua activităţile de dezvoltare a paginilor-web oficiale ale autorităţilor publice, vor demara activităţile de creare a portalului guvernamental, vor fi soluţionate problemele ce ţin de managementul documentelor electronice şi implementarea semnăturii digitale. Vor fi planificate acţiuni de dezvoltare a infrastructurii de acces, inclusiv în bandă largă, întreprinse măsuri de stimulare a sectorului privat pentru elaborarea şi implementarea unor modalităţi simple şi ieftine de accesare a Internetului. O atenţie specială va fi acordată pregătirii populaţiei în studierea calculatorului. Se creează puncte de acces public la Internet şi se desfăşoară activităţi de formare a deprinderilor de utilizare a serviciilor oferite de guvernarea electronică. Va fi implementată procedura de instruire şi certificare a funcţionarilor publici în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii. Se preconizează instruirea şi certificarea cunoştinţelor pentru 30% din numărul total de angajaţi publici. Etapa a doua (anii 2008-2010) - finalizarea activităţilor de creare a portalului guvernamental, demararea unor proiecte de informatizare şi integrare a serviciilor electronice la nivel local, sectorial şi naţional, crearea bazei tehnologice pentru efectuarea tranzacţiilor electronice on-line. Va fi implementată infrastructura de chei publice ce va asigura personalizarea, autentificarea şi autorizarea utilizatorilor în cadrul serviciilor electronice din categoriile G2C şi G2B. Vor continua activităţile de implementare a conexiunilor în bandă largă, creare a punctelor de acces public la Internet în şcoli, universităţi, biblioteci, oficii poştale, gări, primării etc. O atenţie sporită va fi acordată lichidării decalajului social privind accesul la mijloacele tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii prin crearea posibilităţilor de accesare ieftină a Internetului, prin instruire şi formare profesională, facilităţi la procurarea mijloacelor tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii. Se preconizează finalizarea instruirii iniţiale a tuturor funcţionarilor publici în vederea utilizării eficiente a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii. Etapa a treia (după anul 2010) - transformarea cardinală a modului de lucru al autorităţilor publice: vor fi implementate portaluri specializate în vederea autentificării unice în sistemul de guvernare electronică; resursele şi sistemele informaţionale ale autorităţilor publice de diferite niveluri vor fi integrate şi vor comunica interactiv, iar acordarea serviciilor publice se fa efectua în mod transparent, în funcţie de structura administraţiei publice, fiind orientate spre apărarea intereselor cetăţeanului. Vor fi finalizate proiectele de elaborare a mediului protejat de transfer date. Vor continua activităţile de creare a unor noi puncte de acces public şi de formare a deprinderilor de utilizare a serviciilor oferite de guvernarea electronică. Sarcinile de perspectivă, după anul 2010: promovarea şi prestarea pe scară largă a serviciilor electronice; implementarea graduală a sistemului de votare electronică şi a altor sisteme de importanţă statală şi publică. 6.3. Administrarea activităţilor de implementare În scopul administrării curente a activităţilor de implementare a e-guvernării, deservirii organizatorico-tehnice a contractelor de stat şi asigurării informaţionale şi analitice, este necesară crearea Centrului de guvernare electronică (figura 5). Obiectivul principal al Centrului de guvernare electronică este dirijarea activităţilor tehnico-tehnologice ce ţin de implementarea prevederilor Concepţiei guvernării electronice: administrarea portalului guvernamental, gestionarea sistemului de circulaţie a documentelor electronice în cadrul administraţiei publice şi altele. Atribuţiile şi modul de funcţionare a Centrului de guvernare electronică sînt stabilite de Guvern. În calitate de parteneri în activităţile de implementare a e-guvernării sînt implicaţi operatorii de servicii informatice, sectorul nonguvernamental, mediul academic ş.a. Promovarea e-guvernării trebuie să fie susţinută de o campanie largă de mediatizare care are un important rol social în garantarea realizării cu succes a proiectelor. În baza propunerilor autorităţilor administraţiei publice privind realizarea Concepţiei guvernării electronice, Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor va elabora un plan anual de acţiuni şi de finanţare. La nivel local (municipiu, raion) se impune elaborarea de planuri anuale, indicîndu-se, în mod obligatoriu, instituţiile, persoanele responsabile şi sursele de finanţare. Aceste planuri vor fi coordonate de Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor. Implementarea guvernării electronice se va efectua prin: promovarea unei politici unitare a statului în dezvoltarea şi implementarea guvernării electronice; consolidarea parteneriatului social între principalii actori ai guvernării electronice: administraţia publică centrală, administraţiile publice de nivel local, mediul de afaceri, societatea civilă, comunitatea academică; extinderea democraţiei participative prin asigurarea interacţiunii eficiente între cetăţeni şi stat, participarea societăţii civile în procesul de elaborare şi implementare a deciziilor aprobate; monitorizarea procesului de realizare a activităţilor preconizate prin cercetări sociologice, sondaje de opinii, dezbateri publice etc.; dezvoltarea sistemului de pregătire a specialiştilor calificaţi în domeniul guvernării electronice, tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii; formarea continuă a funcţionarilor publici, pregătirea populaţiei pentru beneficierea de facilităţi oferite de guvernarea electronică; promovarea valorilor societăţii informaţionale şi ale guvernării electronice prin mass-media. Monitorizarea implementării e-guvernării se efectuează conform indicatorilor stabiliţi de Strategia Naţională de edificare a societăţii informaţionale "Moldova electronică". Suplimentar la indicatorii de monitorizare, definiţi în Strategie, în conformitate cu programele eEurope, vor fi utilizaţi şi alţi indicatori. 6.4. Beneficiile şi riscurile implementării guvernării electronice Implementarea guvernării electronice se va solda cu următoarele rezultate: eficienţă sporită în activitatea administraţiei publice; acces extins la serviciile statului; mecanisme performante de gestiune economică; transparenţă maximă în activitatea Guvernului; business autohton mai competitiv; nivel avansat de educaţie informaţională; democraţie electronică consolidată; grad înalt de utilizare a tehnologiilor societăţii informaţionale. Se preconizează că va fi îmbunătăţit procesul de cooperare între autorităţile administraţiei publice de toate nivelurile, se vor schimba accentele de la legăturile pe verticală la cele pe orizontală, de reţea. Resursele informaţionale deschise şi accesibile fiecărui utilizator avizat al Intranetului guvernamental vor elimina situaţiile de denaturare a informaţiilor, de tăinuire sau falsificare a datelor. Vor fi evitate cheltuielile inoportune de resurse bugetare, abuzurile cauzate de lipsa sau prezentarea eronată a informaţiei. Competenţele profesionale ale funcţionarilor vor creşte datorită simplificării proceselor de promovare în carieră, calităţile profesionale ale fiecărui funcţionar fiind evaluate mai lesne. În procesul implementării guvernării electronice pot apărea următoarele riscuri: riscul politic şi instituţional - reducerea bugetelor şi/sau a personalului, abandonarea implementării, creşterea semnificativă a costurilor şi reducerea beneficiilor; riscul tehnologic - învechirea echipamentelor datorită progresului rapid care dezavantajează considerabil componentele tehnologice existente. Consecinţe: creşterea costurilor pentru retehnologizare; riscul furnizorilor - dispariţia unor furnizori implicaţi în procesul de implementare a e-guvernării. Consecinţe: creşterea costurilor de mentenanţă sau suport tehnic, mărirea duratei implementării, reducerea calităţii serviciilor; riscul de executare - imposibilitatea de a antrena specialişti calificaţi, finanţare insuficientă, derulare lentă, depăşirea bugetului etc. Consecinţe: creşterea costurilor şi duratei de implementare. Pentru minimizarea consecinţelor riscurilor menţionate, acestea urmează a fi corelate cu beneficiile şi costurile estimate. 7. Dispoziţii finale Guvernarea electronică reprezintă un instrument ce va contribui la armonizarea relaţiilor dintre cetăţeni şi autorităţile publice, în baza respectului reciproc şi a colaborării interesate între stat şi cetăţeni. Implementarea guvernării electronice va crea un mediu favorabil pentru tranziţia la societatea informaţională. Republica Moldova va putea intra în rîndul ţărilor europene cu un înalt nivel de utilizare a noilor tehnologii. Valorificarea potenţialului tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii şi crearea condiţiilor pentru o largă participare a cetăţenilor la actul guvernării vor contribui la implementarea unei administraţii transparente şi eficiente, minimizînd efectele birocratice şi corupţia. Cetăţenii vor avea acces nediscriminatoriu la informaţiile de interes public şi încredere mai mare în sistemele informaţionale. Ei vor putea beneficia de serviciile publice, indiferent de timp şi de loc. Vor fi simplificate şi optimizate procedurile de solicitare şi de obţinere a serviciilor. Sistemul va asigura prestarea lor în mod dezinteresat. Relaţiile dintre Guvern, pe de o parte, cetăţeni şi mediul de afaceri, pe de altă parte, se vor perfecţiona şi se vor simplifica. Cetăţenii şi businessul vor putea beneficia de costuri mai mici pentru informaţii şi servicii, care vor deveni mai accesibile, dar şi mai înţelese de toţi, integrate şi orientate spre clienţi. Sectorul public va înceta să fie unul fragmentat, ceea ce va permite ca relaţia cetăţeanului cu Guvernul să se realizeze în baza unei singure entităţi - e-guvernarea. Agenţiile guvernamentale vor activa mai coerent, schimbînd modul de acordare a serviciilor - de la metode tradiţionale la utilizarea tehnologiilor informaţionale, Internetului. Internetul va deveni mai accesibil pentru toate categoriile de cetăţeni, iar portalul guvernamental va constitui un pas important spre eficientizarea comunicării dintre cetăţeni, mediul de afaceri şi Guvern. Participarea on-line la guvernare va deveni o normă pentru cetăţeni, iar procesele de guvernare - mai transparente. Edificarea democraţiei electronice va suporta schimbări pozitive substanţiale pe măsură ce relaţiile dintre Guvern, societatea civilă şi business se vor adapta la societatea informaţională.