ID intern unic: 317831
Версия на русском
Republica Moldova
din 05.10.2006
cu privire la Strategia de dezvoltare a industriei
pe perioada pînă în anul 2015
pe perioada pînă în anul 2015
MODIFICAT
HG483 din 05.07.11, MO113/12.07.11 art.551
HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437
HG483 din 05.07.11, MO113/12.07.11 art.551
HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437
Notă: Pe tot parcursul Strategiei cuvintele "hîrtii de valoare" se substituie prin cuvintele "valori mobiliare" la cazul respectiv, prin HG986 din 30.08.07, MO141-145/07.09.07 art.1027
Întru executarea prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.1314 din 12 decembrie 2005 "Cu privire la executarea Programului de activitate a Guvernului pe anii 2005-2009 "Modernizarea ţării - bunăstarea poporului" şi acţiunile orientate spre asigurarea creşterii economice calitative şi bunăstării populaţiei", Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Strategia de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în anul 2015 (se anexează).
2. Monitorizarea şi coordonarea procesului de realizare a Strategiei de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în anul 2015 se pune în sarcina Ministerului Industriei şi Infrastructurii.
3. Ministerele, autorităţile administrative centrale şi autorităţile administraţiei publice locale, implicate în realizarea măsurilor stipulate în Strategia de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în anul 2015 vor informa despre măsurile întreprinse, pînă la data de 15 a lunii ce urmează după semestrul de gestiune, Ministerul Industriei şi Infrastructurii, care, la rîndul său, va raporta Guvernului despre executarea prezentei hotărîri.
Prim-ministru Vasile TARLEV
Contrasemnează:
Ministrul economiei şi comerţului Igor Dodon
Ministrul industriei şi infrastructurii Vladimir Antosii
Ministrul agriculturii şi industriei alimentare Anatolie Gorodenco
Nr. 1149.
Chişinău, 5 octombrie 2006.
Aprobată
prin Hotărîrea Guvernului nr.1149
din 5 octombrie 2006
STRATEGIA
de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în anul 2015
I. INTRODUCERE
1. Strategia de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în anul 2015 (în continuare - Strategia) este un document de planificare strategică şi stabileşte principiile de bază, obiectivele şi priorităţile de dezvoltare a ramurii, precum şi mecanismele şi instrumentele principale pentru realizarea acesteia, care asigură creşterea eficienţei şi competitivităţii sectorului industrial. (În prezentul document ramurile, legate de producerea şi distribuirea energiei electrice şi termice, a gazelor naturale nu se examinează, deoarece, în conformitate cu Clasificatorul activităţilor economice al Republicii Moldova (CRM 007-2000), armonizat cu sistemul EUROSTAT, aceste genuri de activitate nu se referă la industrie, ci la infrastructură. Soluţionarea problemelor legate de asigurarea cu energie electrică, termică şi gaze naturale ţine de Strategia cu privire la securitatea energetică a Republicii Moldova).
2. Prezenta Strategie este elaborată în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.1314 din 12 decembrie 2005 "Cu privire la executarea Programului de activitate a Guvernului pe anii 2005-2009 "Modernizarea ţării-bunăstarea poporului" şi acţiunile orientate spre asigurarea creşterii economice calitative şi bunăstării populaţiei".
3. Prezenta Strategie este parte componentă a strategiei social-economice a statului, orientată spre renaşterea şi dezvoltarea sectorului industrial al republicii. Strategia are menirea să concretizeze obiectivele principale şi priorităţile, stipulate în Programul de activitate a Guvernului pe anii 2005-2009 "Modernizarea ţării - bunăstarea poporului", Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei (SCERS), Programul Naţional "Satul Moldovenesc" (2005-2015) şi Planul de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană.
4. Obiectivul de bază al prezentei Strategii este formarea unui sector industrial al economiei tehnologic avansat, scientointensiv, eficient şi competitiv, racordat la standardele europene. În acest context Strategia este elaborată în conformitate cu principiile fundamentale din documentul de bază al Comisiei Europene, "Politica industrială în Europa extinsă." (Bruxelles, 11 decembrie 2002 COM (2002) 714 final). La elaborarea Strategiei s-a ţinut cont de prevederile raportului Platformei Europene MANUFUTURE din aprilie 2006, utilizînd "Agenda Strategică de Cercetare - pentru asigurarea viitorului producţiei industriale în Europa", elaborată în conformitate cu tendinţele revoluţiei globale industriale care se previzionează pentru anii viitori.
5. Atingerea obiectivului Strategiei presupune necesitatea elaborării şi utilizării mecanismelor şi instrumentelor speciale orientate spre:
asigurarea stabilităţii macroeconomice şi a climatului investiţional favorabil;
perfecţionarea potenţialului de cadre şi creşterea eficienţei utilizării acestuia;
dezvoltarea spiritului antreprenorial, concurenţei loiale şi stimularea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii în domeniul industriei;
efectuarea reformei structurale a sectorului industrial;
realizarea politicii eficiente în domeniul ştiinţei şi inovaţiilor;
crearea infrastructurii eficiente pentru sectorul industrial;
implementarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;
asigurarea protecţiei mediului şi utilizării raţionale a resurselor naturale.
6. Prezentul document este elaborat în baza analizei evoluţiei industriei Republicii Moldova şi a situaţiei ei actuale, precum şi a experienţei ţărilor care recent au devenit membre ale Uniunii Europene (UE).
7. Strategia constituie punctul de reper pentru elaborarea programelor de susţinere şi dezvoltare a ramurilor prioritare ale industriei.
II. EVOLUŢIA DEZVOLTĂRII INDUSTRIEI
2.1. Politica industrializării (1960-1989)
8. Formarea sectorului industrial modern al ţării a demarat la începutul anilor 60 ai secolului trecut şi s-a efectuat prin integrarea totală a industriei Moldovei în complexul unic al economiei naţionale a fostei URSS. Către anii 80 s-a finalizat procesul de formare a structurii sectorului industrial, bazată pe dezvoltarea prioritară a ramurilor de prelucrare a materiei prime agricole, întreprinderilor de producere a tehnicii agricole din industria uşoară, precum şi a celor scientointensive cu consum mare de braţe de muncă şi tehnologic avansate din industria electronică şi constructoare de aparate, care executau comenzi pentru complexul militar al fostei URSS.
9. Perioada anilor 1960-1989 se caracterizează prin lipsa unei politici industriale proprii a republicii. Principalele decizii în ceea ce priveşte direcţiile de dezvoltare a industriei Moldovei şi mecanismele de realizare a acestora erau adoptate de organele centrale de partid şi de stat ale fostei URSS. Principala formă a politicii industriale din perioada sovietică o constituia planificarea şi gestionarea centralizată, administrarea de către organele de stat a întreprinderilor, asigurarea centralizată tehnico-materială şi de distribuire a mijloacelor financiare, investiţiilor şi a producţiei finite, formarea de către stat a preţurilor, subvenţionarea unui şir de ramuri-cheie. Sarcina principală a organelor republicane consta în dirijarea operativă a sectorului industrial şi asigurarea atingerii obiectivelor, stabilite de organele centrale ale fostei URSS.
2.2. Formarea bazelor economiei de piaţă (1990-1995)
10. Sfîrşitul anilor 80 se caracterizează prin criza politică, socială şi economică profundă a sistemului socialist mondial, care a condus în final la destrămarea totală a acestuia şi dispariţia statului unic URSS. Rezultatul acestui proces a fost scăderea drastică a produsului intern brut, a volumelor producţiei industriale şi agricole, inflaţia galopantă, apariţia masivă a şomajului, diminuarea veniturilor populaţiei şi creşterea sărăciei. Aceste fenomene sînt caracteristice tuturor ţărilor fostului lagăr socialist, în special republicilor fostei URSS.
11. Declararea independenţei Republicii Moldova a condus la necesitatea soluţionării în termene cît mai restrînse a problemelor interconexe, cum ar fi:
formarea organelor de conducere ale statului independent, capabile să elaboreze şi să realizeze de sine stătător politica internă şi externă;
crearea cadrului legislativ pentru funcţionarea statului;
asigurarea tranziţiei economiei de la metodele administrative de dirijare la cele ale economiei de piaţă ;
crearea sectorului privat efectiv;
crearea condiţiilor pentru dezvoltarea societăţii civile şi institutelor sale democratice.
12. Complexitatea sarcinilor, situaţia politică şi economică nefavorabilă, lipsa consensului politic referitor la căile de dezvoltare a ţării, a experienţei, nu i-au permis Republicii Moldova să obţină rezultate însemnate în toate direcţiile şi, în primul rînd, în menţinerea şi dezvoltarea potenţialului industrial. Politica economică se baza pe principiile romantismului de piaţă şi subestimarea complexităţii formării economiei de tip nou. Privatizarea în masă a întreprinderilor industriale, contra bonuri patrimoniale, nu a fost însoţită de implementarea la timp a mecanismelor de formare a pieţei valorilor mobiliare, crearea metodelor moderne de gestionare corporativă, modificarea rolului şi funcţiilor organelor ramurale de stat.
13. Cu toate acestea, în pofida tuturor dificultăţilor şi erorilor, în perioada respectivă au fost create premisele pentru funcţionarea relaţiilor de piaţă în condiţii de independenţă şi, în primul rînd:
introducerea valutei naţionale, care a asigurat posibilitatea promovării unei politici bugetare şi fiscale independente;
liberalizarea preţurilor;
crearea bazei constituţionale şi legislative pentru dezvoltarea institutului proprietăţii private în domeniul producţiei agricole şi industriale;
demararea procesului de liberalizare a regimului de export-import;
crearea posibilităţilor pentru afluxul în economie a investiţiilor străine.
2.3. Formularea politicii industriale a Republicii Moldova independente (1996-2000)
14. Diminuarea continuă a volumelor producţiei industriale şi micşorarea bruscă a ponderii industriei în PIB (produsul intern brut) de la 60% (1989) pînă la 26% (1996) au condus la conştientizarea necesităţii elaborării şi realizării unei politici speciale de stat, orientate spre dezvoltarea industriei. (Cifrele anului 1989 sînt în total pe republică. Cele pe anul 1996 - fără întreprinderile din stînga Nistrului, potenţialul industrial al cărora în 1989 constituia 37% din potenţialul industrial al RSSM). Drept rezultat, a fost adoptată Hotărîrea Guvernului nr.553 din 8 octombrie 1996 "Pentru aprobarea Concepţiei Politicii Industriale a Republicii Moldova pe anii 1996-2000".
15. Concepţia a declarat drept obiectiv principal al politicii industriale "asigurarea viabilităţii industriei şi competitivităţii mărfurilor industriale moldoveneşti pe pieţele internă şi externă". În calitate de direcţie strategică s-a stabilit formarea unui complex industrial multiramural tehnologic avansat şi competitiv, racordat la standardele europene, care să asigure dezvoltarea stabilă a economiei ţării, bunăstarea poporului şi integrarea Moldovei în sistemul mondial al relaţiilor economice.
16. Adoptarea Concepţiei a pus începutul efectuării unei politici de stat bine gîndite vis-a-vis de dezvoltarea complexului industrial. A demarat procesul de restructurare intensă a întreprinderilor industriale, au fost adoptate legi, direcţionate spre formarea sistemului modern de gestionare corporativă. Concepţia a stabilit drept una din priorităţi ale politicii industriale, stimularea dezvoltării sectorului privat în industrie prin susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii.
17. În urma realizării măsurilor prevăzute în Concepţie şi în alte programe a început procesul revitalizării industriei. În 2000 creşterea PIB-ului a constituit 2,1 %. În mare măsură, creşterea s-a obţinut datorită ameliorării situaţiei în industrie, producţia căreia s-a majorat în 2000 cu 7,7%.
18. Principalele cauze care nu au permis realizarea unor schimbări reale în dezvoltarea industriei în perioada respectivă erau următoarele:
lipsa unei abordări complexe în soluţionarea problemelor sectorului industrial şi inconsecvenţa în aplicarea mecanismelor, stipulate în Concepţie;
dominarea în continuare a metodelor administrative de dirijare a economiei şi reglementarea abuzivă a activităţii de antreprenoriat;
insuficienţa mijloacelor financiare proprii şi volumul neînsemnat al investiţiilor în industrie;
criza regională financiară din 1998;
conflictul între principalele verigi ale puterii şi instabilitatea în ansamblu în societate.
2.4. Politica de relansare a complexului industrial (2001-2005)
19. Guvernul, întru realizarea Programului de activitate "Renaşterea economiei - renaşterea ţării", adoptat de Parlament în aprilie 2001, a iniţiat elaborarea unui şir de strategii şi programe ramurale şi interramurale, printre care:
Strategia de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova pe termen mediu (pînă în 2005);
Strategia de dezvoltare a sectorului privat pentru perioada anilor 2002-2004;
Strategia investiţională a Republicii Moldova;
Strategia de promovare a exportului pe anii 2002-2005;
Programul de stat de susţinere a micului business pentru anii 2002-2005.
20. O atenţie deosebită în perioada respectivă s-a acordat elaborării şi realizării strategiilor şi programelor industriale pe anii 2001-2005 şi actualizării acestora pentru perioada 2004-2008, principalele dintre care sînt:
Strategia ramurală de dezvoltare a industriei pînă în 2006, ca parte componentă a Strategiei de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei (SCERS);
Strategia ramurală de dezvoltare a industriei pe anii 2001-2005, revizuită pe perioada 2004-2008 şi adusă în concordanţă cu SCERS şi Politica industrială în contextul integrării în UE;
Programele de dezvoltare a ramurilor constructoare de maşini, radioelectronică, uşoară, mobilei, elaborate în contextul Strategiei de dezvoltare a industriei pe perioada 2004-2008;
Programul ramural "Calitate", care prevede implementarea sistemelor de management al calităţii în conformitate cu standardele internaţionale ISO seria 9000.
21. În anii 2001-2005 situaţia în economie s-a stabilizat, asigurîndu-se o creştere constantă a PIB-ului şi a volumelor de producţie în ramurile de bază ale industriei şi în agricultură (anexele nr.1-nr.3). Rolul principal în dezvoltarea economică a ţării îi revine sectorului nestatal, ponderea căruia în PIB a constituit peste 75%, iar în volumul producţiei industriale - peste 80%, fapt care denotă tendinţe progresiste în schimbările structurale ale economiei naţionale. În această perioadă s-a ameliorat, într-o anumită măsură, procesul de investiţii. Valoarea investiţiilor în capitalul fix s-a majorat la finele perioadei în total de circa 3 ori, pe cînd în industrie de circa 6 ori. În structura investiţiilor sectorul industrial deţine aproximativ 30% (anexele nr.4-nr.5). De menţionat că, circa 70% din volumul investiţiilor în capitalul fix sînt efectuate din sursele proprii ale agenţilor economici.
22. La creşterea economică şi ameliorarea nivelului de trai al populaţiei au contribuit, de asemenea, şi următorii factori:
stabilizarea situaţiei pe pieţele statelor CSI (Comunitatea Statelor Independente) şi , în primul rînd, în Rusia;
creşterea cererii pe piaţa internă, inclusiv datorită creşterii afluxului de mijloace, parvenite de la cetăţenii Republicii Moldova care lucrează în străinătate;
limitarea creşterii masei monetare, aflate în circulaţie, şi, respectiv, a inflaţiei.
III. STAREA ACTUALĂ A INDUSTRIEI
3.1. Structura industriei şi eficacitatea ei
23. Actualmente industria asigură 14,9% din PIB şi încadrarea în cîmpul muncii a 12,3% din numărul populaţiei economic active. Mărfurile industriale reprezintă 78,4% din volumul total al exportului (anexa nr.6). În sectorul industrial sînt înregistraţi circa 16 mii agenţi economici, ceea ce constituie 12,3% din numărul total pe republică. În ramură activează 679 întreprinderi mari, dintre care doar circa 9% reprezintă proprietate publică.
24. Structura industriei republicii include 20 genuri de activitate (anexa nr.7), grupate după cum urmează:
Grupa I -genuri de activitate bazate preponderent pe materie primă locală şi destinate, cu excepţia industriei alimentare, pentru piaţa internă:
industria alimentară;
producţia altor produse din minerale nemetalice;
ndustria de cosmetică şi parfumerie;
recuperarea deşeurilor şi resturilor de materiale reciclabile;
fabricarea elementelor de tîmplărie pentru construcţii, producţia ambalajului din lemn.
Grupa II - genuri de activitate bazate pe materie primă, articole de completare de import, inclusiv în regim vamal de perfecţionare activă, cu grad înalt de competitivitate:
fabricarea produselor textile, fabricarea articolelor de îmbrăcăminte, tăbăcirea şi prepararea pieilor, fabricarea articolelor de voiaj, producţia încălţămintei;
producţia de maşini şi echipamente (fabricarea pompelor, maşinilor agricole , agregatelor etc.).
Grupa III - genuri de activitate bazate pe materie primă, articole de completare de import cu grad redus de competitivitate:
producţia de mobilier;
fabricarea produselor chimice, inclusiv fabricarea produselor farmaceutice;
fabricarea hîrtiei şi cartonului;
producţia articolelor din masă plastică;
fabricarea articolelor finite din metal.
Grupa IV - întreprinderile de profil scientointensiv, care necesită realizarea programelor speciale de restructurare, precum şi a programelor de atragere a investiţiilor:
tehnologii informaţionale;
construcţia de aparate şi instrumente.
25. În structura producţiei industriale cea mai mare pondere o au întreprinderile din prima grupă, în special cele prelucrătoare, cărora le revin peste 50% din volumul total al producţiei industriale.
26. Ponderea sectoarelor cu valoare adăugată înaltă şi care au posibilitate să fabrice produse scientointensive şi avansate din punct de vedere tehnologic, solicitate pe pieţele mondiale, este de doar 0,2% din volumul total al producţiei industriale, acest indicator în ţările UE fiind de circa 20%.
27. Ponderea înaltă a întreprinderilor dotate cu utilaj învechit, care practică în procesul de producţie un grad înalt de lucru manual şi care fabrică mărfuri cu o valoare adăugată joasă, determină eficacitatea scăzută a întregii industrii moldoveneşti. Sporirea eficacităţii este împiedicată şi de realizarea politicii statului, care a fost impus să întreprindă măsuri în vederea creşterii salariilor pentru a putea diminua oarecum sărăcia şi contribui la ridicarea veniturilor populaţiei. În consecinţă, nivelul de majorare a salariilor l-a depăşit pe cel al productivităţii muncii. Astfel, în perioada 2000-2005 acest indicator a crescut cu doar 70%, pe cînd salariile - de mai bine de 2 ori.
28. Dezvoltarea continuă a capacităţii pieţei interne de consum, preponderent din contul mijloacelor parvenite din afara ţării de la cetăţenii care lucrează în străinătate, pe fundalul nivelului scăzut al volumelor producţiei industriale şi al calităţii acesteia conduce la majorarea considerabilă a importului de mărfuri (anexa nr.8), şi, în consecinţă, la creşterea deficitului balanţei comerciale, care în 2005 a constituit mai mult de 1 mlrd. dolari SUA, majorîndu-se astfel riscul economic al statului.
3.2. Amplasarea regională a industriei
29. Amplasarea teritorială a industriei s-a efectuat în perioada sovietică în conformitate cu schemele generale de dezvoltare. Întreprinderile industriale sînt amplasate preponderent în oraşe mari şi centre raionale. În 7 raioane activează 1-5 întreprinderi, în 17 raioane - de la 5 pînă la 15, în restul raioanelor şi unitatea teritorială autonomă Găgăuzia (Gagauz-Yeri) - mai mult de 15 întreprinderi. Cele mai multe întreprinderi industriale se află în mun.Chişinău, căruia îi revin 76% din numărul total de întreprinderi industriale.
30. Sub aspect regional cel mai mare volum al producţiei industriale îi revine regiunii Centru (63,2%). Întreprinderile de la Nord şi Sud produc respectiv 25,8% şi 11% din totalul producţiei industriale.
31. Majoritatea întreprinderilor, care se află în afara mun.Chişinău, activează în domeniul industriei agroalimentare. Doar în 24 de raioane sînt amplasate întreprinderi care practică alte genuri de activitate industrială. Totodată, în 7 raioane volumul producţiei industriale din domeniile respective este neînsemnat şi nu depăşeşte 50 mil. lei anual.
32. Analiza demonstrează, de asemenea, că întreprinderile mari sînt concentrate, în special, în oraşele mari (Chişinău, Bălţi, Cahul, Soroca), iar în majoritatea centrelor raionale şi în localităţile săteşti activează întreprinderi mici din industria alimentară şi cea de prelucrare a materiei prime agricole. În localităţile rurale doar 6% din populaţia
aptă de muncă activează în sfera industrială. Nivelul de remunerare a muncii, în funcţie de raion, constituie 55-80% de la cel atins în medie pe republică în ramura industriei.
IV. POTENŢIALUL DE RESURSE PENTRU DEZVOLTAREA INDUSTRIEI
4.1. Resursele naturale
33. Una din principalele resurse de care dispune Republica Moldova este pămîntul. Suprafaţa totală constituie 3384,63 mii ha, dintre care 1950,9 mii ha sau 57,7% sînt terenuri agricole, în marea majoritate cernoziom înalt productiv. (Datele despre fondul funciar sînt prezentate în total pe ţară. Restul informaţiei din Strategie este prezentată fără a se ţine cont de raioanele de est ale republicii, cu excepţia cazurilor specificate). Din suprafaţa totală a terenurilor agricole 1573,6 mii ha (85,4%) sînt pămînturi arabile şi 259,5 mii ha (14,1%) ocupate de culturi multianuale. După ponderea pămînturilor arabile ţara ocupă unul din primele locuri nu numai în Europa, dar şi în lume. Pămînturile productive, precum şi condiţiile climaterice favorabile oferă ţării posibilităţi înalte pentru dezvoltarea unei producţii agricole multiramurale şi de o eficienţă înaltă, care să reprezinte principalul furnizor de materie primă pentru industria de prelucrare şi cea alimentară, de biomasă pentru dezvoltarea producţiei de resurse energetice din surse regenerabile.
34. Pădurile şi zonele de protecţie ocupă 405,8 mii ha sau 12% din fondul funciar al republicii. Acest indicator este cu mult mai mic decît în majoritatea ţărilor europene. Reieşind din aceasta, în ultimii ani se sădesc anual circa o mie hectare de plantaţii noi de păduri. În urma tăierilor de bază şi sanitare republica obţine anual circa 400 mii m3 de lemn, o parte din care se foloseşte pentru fabricarea articolelor din lemn. Ţinînd cont de existenţa unor suprafeţe mari de pămînturi arabile şi arabile neproductive înalt erozive, există posibilitatea de majorare a ponderii pădurilor în fondul funciar pînă la 18-20%. În scopul creşterii bazei de materie primă proprie, inclusiv pentru dezvoltarea industriei mobilei, pădurile noi trebuie să fie plantate cu specii de arbori preţioşi - stejari, carpeni, fagi şi nuci.
35. Republica Moldova dispune de resurse suficiente pentru consolidarea şi dezvoltarea industriei extractive şi de producţie a materialelor de construcţie, în special a cimentului, pietrei, materialelor de ceramică, varului, ipsosului, precum şi a materiei prime pentru producerea sticlei.
36. Republica Moldova, practic, nu dispune de resurse energetice proprii, cu excepţia unor rezerve neînsemnate de gaze şi petrol în zona de sud, volumul cărora poate permite asigurarea, pe o perioadă scurtă, a unei părţi din necesităţile industriei din regiune. În acest context, una din priorităţile de întărire a securităţii energetice a ţării este dezvoltarea accelerată a producţiei de energie din surse regenerabile şi utilizarea în masă a tehnologiilor cu un nivel scăzut de consum de energie în toate ramurile industriale.
4.2. Resursele de muncă
37. La 1 ianuarie 2005 populaţia republicii constituia 3386 mii persoane, dintre care 1632,1 mii sau 48,2% - bărbaţi şi 1753,9 (51,8%) - femei. În localităţile rurale locuiesc 61,3%, circa 60% din populaţia urbană este concentrată în mun.Chişinău.
38. Numărul persoanelor apte de muncă (bărbaţii - 16-61 ani, femeile - 16-56 ani) constituie 64,1% din populaţie. Pe parcursul ultimilor 15 ani se observă o creştere constantă a coeficientului de îmbătrînire a populaţiei (numărul persoanelor de 60 ani şi mai mult la 100 de locuitori) de la 12,8 în 1990 pînă la 14 în 2004. Un alt factor demografic este scăderea naturală a numărului populaţiei înregistrată în ultimii 10 ani şi care constituie circa 1% anual. Păstrarea acestor 2 tendinţe: creşterea coeficientului de îmbătrînire şi scăderea naturală va conduce la micşorarea cu mai mult de 10% către anul 2015 a numărului total al populaţiei şi a persoanelor apte de muncă, fapt care diminuează potenţialele posibilităţi de dezvoltare a industriei republicii din contul afluxului de forţă de muncă tînără.
39. Din numărul total al populaţiei apte de muncă numai 74,7% pot fi raportate la partea economic activă, dintre care sînt încadrate în cîmpul muncii doar 1316 mii persoane sau 91,8%. Un factor negativ este micşorarea în ultimii 5 ani cu circa 200 mii persoane a numărului angajaţilor. Disponibilizarea cadrelor conduce la creşterea migraţiei populaţiei Moldovei în alte ţări, fapt care intensifică tendinţele demografice negative în interiorul ţării (destrămarea familiilor, micşorarea natalităţii, creşterea nivelului populaţiei neapte de muncă).
40. Structura resurselor de muncă după activităţi demonstrează că în Republica Moldova se păstrează caracterul preponderent agrar al economiei. În agricultură, silvicultură, piscicultură sînt ocupate 43% din populaţie, pe cînd în industrie doar 12,3% (anexa nr.9). Astfel, rezerva principală de braţe de muncă pentru industrie o constituie sectorul agrar, precum şi persoanele care temporar activează în străinătate. Disponibilizarea surplusului de braţe de muncă din sectorul agrar şi transferarea acestora în industrie trebuie să fie realizată o dată cu creşterea productivităţii muncii în agricultură în urma utilizării tehnologiilor intensiv mecanizate de producţie.
4.3. Potenţialul de infrastructură
41. Starea şi perspectivele de dezvoltare a industriei depind în mare măsură de nivelul infrastructurii, care o deserveşte şi, în primul rînd, al energeticii, transportului, comunicaţiilor şi a celei informaţionale.
42. Energetica. Baza energetică a republicii este asigurată la nivel de 98% din contul importului de resurse energetice. Din volumul total al importului de resurse energetice 55% revin gazelor naturale, livrate, practic, dintr-o singură sursă - Federaţia Rusă, fapt care sporeşte riscurile politic şi economic de dezvoltare a ţării.
43. Principalul domeniu de consum al resurselor energetice este producerea energiei electrice şi termice, pentru care se utilizează 42,4% din totalul resurselor energetice. Industria consumă 189 mii t de combustibil convenţional şi ocupă unul din ultimele locuri după nivelul de consum energetic în republică (6,1% din volumul total al consumului de resurse energetice). Deşi în producţia industrială predomină tehnologii învechite cu consum mare de energie, ponderea industriei în consumul total al energiei electrice constituie 19,5%. Asemenea structură de consum a resurselor energetice este o dovadă în plus a dezvoltării insuficiente a industriei.
44. În scopul consolidării potenţialului energetic pentru sectorul industrial este necesar să se asigure implementarea tehnologiilor de producţie cu consum redus de energie şi căldură, de asemenea, să se majoreze propria producţie de energie, inclusiv din contul utilizării surselor regenerabile.
45. Transportul. Unul din elementele principale ale infrastructurii industriei este transportul şi gospodăria drumurilor, care asigură transportarea resurselor tehnico-materiale, a produselor finite şi a forţei de muncă.
46. De competenţa Ministerului Transportului şi Gospodăriei Drumurilor sînt drumurile, cu o lungime totală de 9311 km, inclusiv 3346 km (35,9%) - drumuri naţionale şi 5965 km (64,1%) - drumuri locale. Densitatea drumurilor constituie 0,315 km/km2. În reţeaua de drumuri 56% sînt drumuri modernizate, 38% - drumuri asfaltate uşor şi acoperite cu pietriş şi 6% - drumuri naturale. Aceşti indicatori cedează mult celor din media europeană atît după densitate cît şi după structura drumurilor auto. De altfel, şi drumurile modernizate, în marea lor majoritate, nu corespund cerinţelor europene, fapt care conduce la pierderi esenţiale la transportarea încărcăturilor şi la un consum excesiv de carburanţi la exploatarea transportului auto.
47. Lungimea totală a liniilor de cale ferată în Moldova constituie 2172 km, dintre care sînt exploatate 1121 km. Majoritatea staţiilor de cale ferată sînt destinate atît pentru traficul de călători cît şi pentru cel de mărfuri, cu un nivel diferit de operaţiuni comerciale.
48. Cel mai mare volum de transportare a încărcăturilor se efectuează cu transportul auto (56,8%) şi pe calea ferată (42,8%). Importanţa transportului aerian şi naval pentru deservirea sectorului industrial în prezent şi în perspectivă este minimă. Dezvoltarea şi modernizarea potenţialului de transport necesită creşterea nivelului investiţiilor capitale în construcţia de drumuri noi şi reparaţia capitală a reţelei existente de drumuri auto, în conformitate cu standardele europene, inclusiv prin atragerea creditelor străine şi a investiţiilor directe pentru dezvoltarea reţelelor de drumuri particulare, precum şi pentru renovarea materialului rulant al căii ferate de stat.
49. Comunicaţiile. Sistemul de telefonie fixă din republică include 676,6 mii linii, gestionate de către operatorul naţional de telecomunicaţii al Republicii Moldova "Moldtelecom", prin intermediul a 39 filiale, amplasate în localităţile ţării. Densitatea telefoniei fixe constituie 27 linii de telefoane la 100 de locuitori. În anii 90 acest indicator s-a majorat de aproape 2 ori, iar, începînd cu 2000, creşterea a constituit circa 2% anual. Totodată, densitatea reţelelor în oraşe este de circa 2,5 ori mai mare decît cea din localităţile săteşti.
50. Din 1998 în republică a început să se dezvolte intens telefonia mobilă. În prezent ea este asigurată de 2 operatori cu capital străin. În 2005 numărul abonaţilor telefoniei mobile l-a depăşit pe cel al telefoniei fixe, nivelul densităţii telefoniei mobile a constituit 32% ( media pe UE este de 43,5%).
51. Poşta republicii reprezintă un sistem tehnologic unic de întreprinderi şi mijloace de transport, care asigură recepţionarea, transportul şi distribuirea trimiterilor poştale, precum şi transportul mijloacelor băneşti, altor plăţi cu destinaţie specială pe întreg teritoriul ţării. Reţeaua poştală include 34 centre poştale raionale cu 1138 oficii, dintre care 1001 sînt amplasate în localităţile săteşti.
52. Necesitatea dinamizării dezvoltării economiei şi modernizarea acesteia, precum şi cererea înaltă din partea populaţiei pentru servicii informaţionale şi de comunicaţii presupune perfecţionarea sectorului de comunicaţii electronice prin implementarea noilor tehnologii (reţele de transport de date fără fir WiFi, WiMax, telefonia mobilă de generaţia a 3-a (3G), reţelele NGN etc.), precum şi prin extinderea reţelelor existente de telecomunicaţii şi majorarea capacităţii lor, îmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate şi securităţii lor. Va continua liberalizarea treptată a serviciilor poştale în conformitate cu angajamentele asumate de Republica Moldova la momentul aderării la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), implementarea noilor servicii, precum şi transportarea mărfurilor în cadrul serviciului "comerţ electronic" şi altele. Începînd cu 2007 sub monopolul statului va rămîne doar corespondenţa cu greutatea de pînă la 350g.
53. Infrastructura informaţională. Infrastructura informaţională reprezintă condiţia necesară pentru includerea economiei Moldovei, în general, şi a complexului industrial, în particular, în sistemul mondial al relaţiilor economice. Principalele componente ale infrastructurii informaţionale includ: mijloacele de comutare şi dirijare a fluxului informaţional, liniile de comunicaţii, reţelele şi canalele de transmitere a datelor, computerele şi asigurarea cu programe.
54. Ponderea volumului de servicii de comunicaţii în PIB în 2004 a atins cifra de circa 8%, iar ponderea serviciilor de telecomunicaţii în valoarea adăugată brută a serviciilor depăşeşte 15%. De menţionat că ritmul de creştere al sectorului de comunicaţii şi informatică este de peste 6 ori mai mare decît cel al PIB.
55. Serviciile de transmitere a datelor şi accesul la Internet constituie 5,3% din costul total al serviciilor de telecomunicaţii în Moldova. Către 2004 ponderea utilizatorilor de Internet a constituit 17,4%, dar este mai joasă decît media europeană (25%).
56. În scopul creşterii în continuare a rolului infrastructurii informaţionale în dezvoltarea industriei este necesar să se acorde o atenţie deosebită următoarelor aspecte: trecerea accelerată la tehnologii noi de transmitere a datelor şi la sisteme moderne de comunicaţii; crearea sistemelor sectoriale de informare şi căutare; conectarea întreprinderilor şi organizaţiilor autohtone la bazele internaţionale de date cu caracter ştiinţific, inovaţional şi tehnologic; realizarea altor măsuri stipulate în Strategia Naţională de edificare a societăţii informaţionale "Moldova Electronică", aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.255 din 9 martie 2005.
4.4. Potenţialul ştiinţific şi inovaţional
57. Dezvoltarea sferei ştiinţei şi inovării în Moldova se realizează în conformitate cu Codul cu privire la ştiinţă şi inovare (nr. 259-XV din 15 iulie 2004) şi Acordul de parteneriat între Guvern şi Academia de Ştiinţe a Moldovei pentru anii 2005-2008 (nr. 80 din 28 ianuarie 2005), documente prin care s-au declarat ştiinţa şi inovarea drept priorităţi strategice naţionale şi forţa motrice a dezvoltării durabile a ţării.
58. Graţie adoptării documentelor menţionate, volumul finanţării publice a sferei ştiinţei şi inovării a crescut substanţial şi a constituit în 2005 - 124,7 mil. lei sau de 2 ori mai mult decît în 2003, atingînd 0,3% din PIB, iar în 2009 va atinge nivelul de 1% din PIB. În scopul focalizării resurselor umane şi materiale din sectorul cercetare-dezvoltare la soluţionarea problemelor prioritare ale dezvoltării ştiinţei şi economiei naţionale, accelerarea proceselor de integrare în comunitatea ştiinţifică europeană şi mondială prin Hotărîrea Parlamentului nr.160 din 21 iulie 2005 au fost aprobate direcţiile strategice din domeniul ştiinţei şi inovării pentru anii 2006-2010, trei dintre care sînt axate pe dezvoltarea industrială: "Biomedicina, farmaceutica, menţinerea şi fortificarea sănătăţii", "Nanotehnologii, inginerie industrială, produse şi materiale noi" şi "Sporirea eficacităţii complexului energetic şi asigurarea securităţii energetice, inclusiv prin folosirea resurselor renovabile ".
59. Acţiunile întreprinse în vederea revitalizării şi consolidării potenţialului ştiinţific şi inovaţional vor impulsiona substanţial dezvoltarea institutelor de cercetări ştiinţifice şi de proiectări, întreprinderilor de cercetări ştiinţifice, altor organizaţii din domeniul ştiinţei şi inovaţiilor prin participarea acestora, în bază de concurs, la programele ştiinţifice de stat, la proiectele de transfer tehnologic, la granturi pentru lucrările de cercetare-inovare. În prezent potenţialul ştiinţific şi inovaţional al sectorului industrial întruneşte circa 1,5 mii de cadre ştiinţifice şi tehnico-inginereşti, care activează în diferite institute de cercetări, proiectări şi construcţii, organizaţii şi întreprinderi (anexa nr.10).
60. Potenţialul ştiinţific şi inovaţional în domeniul industriei, reprezentat de instituţiile de cercetare-dezvoltare cu finanţare preponderentă de la buget este concentrat în Secţia de Ştiinţe Fizice şi Inginereşti a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, care, la sfîrşitul anului 2005, întrunea 10 institute, centre şi universităţi (facultăţile de fizică şi inginerie). În organizaţiile enumerate activează 827 colaboratori ştiinţifici şi cadre tehnico-inginereşti, ceea ce constituie 10,7% din numărul total al angajaţilor din sfera ştiinţei şi inovării a Republicii Moldova. Printre aceştia se numără 83 doctori habilitaţi (14,2% din numărul total de doctori habilitaţi) şi 328 doctori în ştiinţe (sau 10,7 % din numărul total de doctori în ştiinţe).
61. În perioada 2001-2005 institutele Secţiei de Ştiinţe Fizice şi Inginereşti au depus 77 cereri pentru brevete de invenţii, dintre care 69 au fost satisfăcute. Organizaţiile în cauză au demonstrat un nivel înalt de competitivitate, obţinînd granturi de la organismele internaţionale în sumă de peste 11 mil. euro.
62. Potenţialul ştiinţific şi inovaţional al industriei include, de asemenea, institute şi organizaţii ale altor ministere, cum ar fi: Institutul de Tehnică Agricolă "Mecagro", Institutul de Tehnologii Alimentare al Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, Institutul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie al Agenţiei Agroindustriale "Moldova-Vin".
V. ANALIZA SWOT A SECTORULUI INDUSTRIAL
5.1 Puncte tari:
tendinţe constante pe parcursul a 5 ani de majorare a producţiei industriale;
ritm relativ înalt de creştere a numărului întreprinderilor mici şi mijlocii în sectorul industrial;
potenţial suficient pentru creşterea accelerată a productivităţii muncii, volumelor şi eficacităţii producţiei în baza utilizării tehnologiilor moderne;
potenţial înalt al întreprinderilor din industria agroalimentară pentru lărgirea sortimentului şi creşterea volumelor producţiei cu valoare adăugată sporită.
5.2. Puncte vulnerabile:
caracter vădit agrar al economiei cu pondere înaltă a industriei bazate pe prelucrarea materiei prime agricole;
pondere mare în sectorul industrial a ramurilor producătoare de mărfuri cu valoare adăugată joasă;
ritmuri joase de dezvoltare a ramurilor scientointensive şi avansate tehnologic şi a procesului de transfer de tehnologii şi inovaţii;
lipsa progresului la crearea formelor avansate de cooperare şi integrare (clustere, holdinguri, concerne);
diversificare redusă a pieţelor de desfacere a producţiei industriale autohtone;
pregătire nesatisfăcătoare a personalului de conducere în domeniul marketingului şi managementului corporativ;
nivel jos de dezvoltare a infrastructurii industriei;
grad înalt de uzură morală şi fizică a utilajului din întreprinderile industriale;
ritmuri scăzute de trecere la metodele moderne de management corporativ;
lipsa progresului real în atragerea investiţiilor străine directe în sectorul industrial;
dezvoltare insuficientă a serviciilor de consultanţă şi informaţionale a activităţii de antreprenoriat în ramura industriei;
discordanţă accentuată între nivelul dezvoltării industriei în capitală şi în restul regiunilor;
nivel redus al calităţii producţiei şi ritmuri insuficiente de implementare a sistemelor de management al calităţii în conformitate cu standardele internaţionale.
5.3. Oportunităţi:
stabilitate macroeconomică cu un nivel relativ jos al inflaţiei şi cu o stabilitate a ratei de schimb valutar;
sistem bancar dezvoltat şi stabil, dinamică pozitivă a dezvoltării institutelor de microfinanţare;
condiţii climaterice favorabile de producere a materiei prime agricole calitative pentru industria agroalimentară;
nivel relativ înalt de educaţie a populaţiei;
posibilităţi de aflux al forţei suplimentare de muncă din sectorul agrar şi din contul cetăţenilor republicii aflaţi la muncă în străinătate;
creşterea cererii pe piaţa internă a consumului de mărfuri competitive şi cu durată lungă de utilizare;
acces facilitat pe pieţele UE în baza Acordului de comerţ asimetric, perspective favorabile pentru semnarea Acordului de comerţ liber cu UE;
posibilităţi de creştere a ponderii ramurilor scientointensive şi tehnologic avansate în urma intensificării procesului transferului de tehnologii şi inovare;
existenţa unui potenţial suficient de cadre tehnico-ştiinţifice şi ştiinţifico-pedagogice pentru creşterea calităţii de pregătire a personalului tehnico-ingineresc şi de cadre muncitoreşti calificate pentru industrie;
disponibilitatea organizaţiilor financiare internaţionale şi a ţărilor donatoare de a acorda asistenţă financiară şi tehnică pentru dezvoltarea industriei;
creşterea atractivităţii investiţionale a ţării, în legătură cu aderarea în viitor a României la UE .
5.4. Constrîngeri:
nivelul înalt de reglementare şi birocratizare a activităţii de antreprenoriat;
instabilitatea legislaţiei, în special în domeniul politicii fiscale şi bugetare;
dependenţa mare de importul resurselor energetice;
dezintegrarea teritorială şi cooperarea joasă între întreprinderile de pe ambele maluri ale Nistrului;
creşterea deficitului de cadre tehnico-inginereşti şi de muncitori calificaţi în domeniul industriei;
amplificarea decalajului între nivelul de pregătire a cadrelor profesional-tehnice şi necesităţile reale ale sectorului industrial;
dependenţa excesivă a creşterii economice şi a consumului intern de proporţiile migraţiei forţei de muncă;
întărirea poziţiilor mărfurilor de import pe piaţa internă în legătură cu finalizarea termenului de 5 ani de preferinţe în perioada de tranziţie, stabilite pentru Moldova la momentul aderării la OMC;
posibilităţile reduse ale statului pentru susţinerea financiară a procesului de restructurare a întreprinderilor industriale;
insuficienţa resurselor pentru realizarea unei politici agresive de transfer de tehnologii şi inovaţii;
nivelul scăzut al investiţiilor străine directe în industrie.
VI. PRINCIPIILE ŞI OBIECTIVELE STRATEGIEI
6.1. Principiile fundamentale ale Strategiei
63. Rezultatul principal al reformelor economice realizate în Republica Moldova constă în crearea şi funcţionarea reală a sectorului privat în toate domeniile economiei, inclusiv în industrie şi trecerea la mecanismele economiei de piaţă. Reieşind din aceasta, politica industrială a statului trebuie să poarte un caracter stimulator şi să fie orientată spre crearea mediului favorabil pentru dezvoltarea industriei. Sarcina primordială, de realizarea căreia depinde stabilitatea statului, constă în necesitatea asigurării competitivităţii mărfurilor industriale autohtone pe pieţele internă şi externă. Soluţionarea acestei probleme complicate depinde de multipli factori şi este de competenţa diferitelor ministere şi instituţii. Din aceste considerente realizarea strategiei industriale de stat necesită o coordonare clară a acţiunilor acestora.
64. Realizarea cu succes a strategiei industriale reprezintă o condiţie de importanţă majoră pentru atingerea scopului global naţional - integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Astfel, politica industrială a ţării este direcţionată spre respectarea principiilor promovării politicii industriale a UE, stipulate în documentul de bază al Comisiei Europene (Bruxelles, 11 decembrie 2002 COM(2002) 714 final) "Politica industrială în Europa extinsă" şi în Decizia Consiliului European (EC) nr.96/413 EC "Despre implementarea programului de acţiuni al Comunităţii în vederea sporirii competitivităţii industriei europene".
65. Prezenta Strategie se bazează pe următoarele principii fundamentale:
asigurarea unei economii cu caracter transparent în schimbul politicii de izolare şi protecţionism. Numai implementarea consecventă a acestui principiu garantează consumatorilor locali posibilitatea de a beneficia de producţie de calitate, iar producătorilor autohtoni - creşterea competitivităţii producţiei;
prioritatea politicii de creare a mediului favorabil faţă de cea a intervenţiilor directe ale statului. Realizarea principiului în cauză va permite crearea unei structuri a sectorului industrial, capabile să reacţioneze la timp şi efectiv la semnalele pieţei, precum şi să evite subiectivismul şi lobbysmul în adoptarea deciziilor;
a bordarea complexă în formularea obiectivelor şi scopurilor strategiei industriale şi în realizarea acestora;
promovarea politicii de "acţiuni reale" în schimbul "politicii de declaraţii";
perfecţionarea continuă a cadrului legislativ privind dezvoltarea industriei.
6.2. Obiectivele Strategiei
66. Obiectivul de bază al Strategiei este crearea unui sector industrial al economiei tehnologic avansat, scientointensiv, eficient şi competitiv, racordat la standardele europene.
67. Obiectivul trasat, la rîndul său, presupune necesitatea realizării pe etape a subobiectivelor pe termen scurt şi mediu, principalele dintre care sînt:
majorarea ponderii industriei în formarea PIB;
creşterea volumului exportului producţiei industriale, în primul rînd, în ţările UE;
satisfacerea la maximum a pieţei interne cu mărfuri autohtone;
creşterea numărului angajaţilor în domeniul industriei.
68. Realizarea subobiectivelor nominalizate şi, în final, a obiectivului strategic va fi asigurată prin soluţionarea consecventă a unui complex de sarcini interconexe, principalele dintre care sînt:
modernizarea ramurilor tradiţionale ale industriei;
crearea şi dezvoltarea sectoarelor industriale (clusterilor), bazate pe utilizarea tehnologiilor moderne, scientointensive şi care să reprezinte centre de integrare industrială (de producere) a întreprinderilor mici şi mijlocii;
crearea condiţiilor pentru activitatea inovaţională, consolidarea permanentă a potenţialului ştiinţific, creşterea nivelului ştiinţific şi profesional de pregătire a cadrelor în domeniul industriei;
creşterea eficienţei utilizării resurselor umane, materiale şi financiare în baza utilizării tehnologiilor avansate în procesul de producţie industrială.
69. Principalul rezultat, care urmează a fi obţinut după realizarea obiectivelor trasate şi atingerea scopurilor nominalizate, trebuie să fie asigurarea dezvoltării economice durabile a Republicii Moldova şi creşterea bunăstării populaţiei ţării.
6.3. Priorităţile ramurale ale sectorului industrial
70. Condiţiile climaterice favorabile, densitatea relativ înaltă a populaţiei, sistemul ramificat de educaţie, necesitatea satisfacerii la maximum a cererii populaţiei în diverse mărfuri industriale, oferirea preferinţelor comerciale în relaţiile cu ţările UE asupra unui spectru larg de produse - toate acestea favorizează dezvoltarea în ţară a unui sector industrial multiramural. Totodată, intensificarea concurenţei pe pieţele internă şi externă, creşterea permanentă a cerinţelor faţă de calitatea produselor, necesitatea reducerii impactului negativ a producţiei industriale asupra mediului ambiant, lipsa resurselor energetice proprii impune selectarea ramurilor prioritare, dezvoltarea avansată a cărora va asigura Moldovei ocuparea unor poziţii mai avantajoase în sistemul mondial de specializare de producţie şi diviziune a muncii. La baza selectării priorităţilor stau următoarele criterii economice:
mărimea valorii adăugate, obţinute în procesul de producţie;
volumul necesităţilor pieţei interne în producţia ramurii;
existenţa resurselor locale de materie primă;
potenţialul de export al ramurii;
nivelul eficienţei utilizării resurselor de muncă, energetice, materiale şi financiare;
disponibilitatea ramurii de a absorbi în termene restrînse realizările noi ale ştiinţei şi experienţei înaintate în domeniul tehnologiilor de producţie;
existenţa potenţialului de cadre şi posibilitatea de completare rapidă a acestuia;
nivelul de influenţă a producţiei asupra mediului ambiant.
71. Analiza ramurilor actualei industrii, precum şi a posibilităţilor de dezvoltare a direcţiilor noi, demonstrează că într-o măsură mai mare corespund criteriilor enumerate şi pot servi drept bază pentru formarea unei structuri mai eficiente a sectorului industrial următoarele ramuri:
Industria alimentară şi a băuturilor:
a) industria vinicolă;
b) fabricarea sucurilor şi conservelor din legume şi fructe;
c) fabricarea zahărului;
d) fabricarea pîinii şi a produselor de panificaţie;
e) fabricarea berii şi a băuturilor răcoritoare;
f) fabricarea produselor de cofetărie.
Industria produselor nemetalice:
a) fabricarea materialelor de construcţii nemetalice;
b) fabricarea compoziţiilor pentru construcţii;
c) fabricarea ambalajului de sticlă şi carton.
Industria uşoară:
a) fabricarea produselor textile, inclusiv covoare şi preşuri;
b) fabricarea confecţiilor, articolelor tricotate;
c) fabricarea pieilor, a articolelor din piele, a încălţămintei.
Industria tehnologiilor informaţionale:
a) producţia aparatelor, ansamblurilor şi subansamblurilor radio-electronice de menire industrială şi de uz casnic;
b) producţia articolelor cu destinaţie tehnico-militară, fabricată în baza comenzilor de peste hotarele ţării;
c) fabricarea utilajului tehnologic de conservare a energiei, inclusiv pentru surse renovabile de energie;
d) tehnică şi aparate medicale.
Industria de maşini şi echipamente:
a) fabricarea maşinilor agricole;
b) producerea agregatelor, accesoriilor şi pieselor de schimb etc.
Industria chimică:
a) fabricarea substanţelor chimice şi a produselor chimice;
b) fabricarea medicamentelor, a preparatelor farmaceutice chimice şi vegetale.
72. Dezvoltarea ramurilor prioritare va fi asigurată în baza principiilor prezentei Strategii şi în conformitate cu programele speciale, elaborate pentru fiecare ramură şi care vor prevedea metode specifice de susţinere şi stimulare de către stat a acestora.
6.4. Criteriile de evaluare a rezultatelor realizării Strategiei
73. Nivelul de realizare a Strategiei va fi evaluat după următoarele criterii:
ritmul anual de creştere a producţiei industriale. Sarcina - asigurarea ritmului anual de creştere a producţiei industriale de 8-10%;
ponderea industriei în PIB. Sarcina - creşterea către 2015 a ponderii industriei în PIB pînă la 20-22% (anexele nr.11-nr.12);
ponderea producţiei ramurilor scientointensive şi tehnologic avansate.
Sarcina - atingerea în 2015 a indicatorului dat de pînă la 2% din volumul total al producţiei industriale;
ponderea angajaţilor ocupaţi în întreprinderile sectorului industrial.
Sarcina - creşterea indicatorului respectiv către 2015 pînă la 20% din numărul total al angajaţilor în economia republicii.
VII. CONDIŢIILE, INSTRUMENTELE ŞI MECANISMELE DE REALIZARE ALE
STRATEGIEI
7.1. Stabilitatea macroeconomică
74. Politica economică trebuie să sprijine dezvoltarea industriei prin asigurarea calităţii echilibrului economic, bazat pe realizarea potenţialului de creştere economică. Creşterea PIB-ului cu minimum 6% anual şi reducerea inflaţiei anuale sub 10%, însoţite de o politică bugetar-fiscală şi monetar-creditară chibzuită, vor crea un mediu favorabil pentru realizarea potenţialului industrial moldovenesc. Susţinerea ritmurilor propuse de creştere economică va fi efectuată prin majorarea investiţiilor în capitalul fix, raţionalizarea structurii economiei, majorarea ponderii produselor fabricate în baza tehnologiilor noi şi a realizărilor ştiinţifice. Dificultăţile legate de reformele structurale vor fi depăşite prin contribuţii considerabile la extinderea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.
75. În domeniul politicii bugetar-fiscale se va acţiona în direcţia utilizării instrumentelor fiscale drept bază pentru atingerea scopurilor politicii economice a statului în domeniul industriei. Pîrghiile fiscale vor juca un rol stimulativ în direcţionarea dezvoltării industriei în favoarea sectoarelor cu o valoare adăugată majoră. Pentru creşterea rolului de stimulare a impozitelor şi taxelor va fi micşorat impozitul pe veniturile întreprinderilor industriale pînă la15%.
76. În procesul de planificare a bugetului se va admite un deficit bugetar, corelat atît cu scopurile curente ale economiei cît şi cu efectele scontate pe viitor. Se va practica planificarea bugetului de stat în baza programelor pentru susţinerea sectoarelor prioritare ale economiei naţionale. Alocarea surselor publice pentru programe şi tendere naţionale va asigura o bază eficientă de intervenţie a statului în procesele de dezvoltare economică.
77. Politicile monetar-creditare vor fi axate pe asigurarea stabilităţii macroeconomice, perfecţionarea sistemului financiar-bancar, asigurarea accesului egal şi simplificat al agenţilor economici la sursele de finanţare. În scopul favorizării activităţii investiţionale vor fi întreprinse măsuri pentru limitarea inflaţiei şi ratei dobînzii la credite, va fi pusă baza dezvoltării creditelor investiţionale.
78. Stabilitatea monedei naţionale şi reglarea ratei de schimb valutar, asigurate de sistemul bancar vor contribui la dezvoltarea durabilă a sectorului industrial, inclusiv prin crearea condiţiilor favorabile pentru activitatea economică şi comerţul exterior. Economia Republicii Moldova, fiind o economie deschisă, depinde în mare măsură de pieţele străine de desfacere a producţiei şi de materie primă. Astfel, concordanţa preţurilor între pieţele respective şi cea internă, asigurată prin gestionarea ratei schimbului valutar, a indicelui preţurilor interne, joacă un rol important în asigurarea nivelului de competitivitate a industriei autohtone.
7.2. Formarea potenţialului de cadre calificate
79. Procesul de dezvoltare al economiei, bazat pe cunoştinţe, în UE şi în alte ţări dezvoltate, demonstrează convingător că, în secolul XXI cunoştinţele devin unul din cei mai importanţi factori de creştere a competitivităţii întreprinderilor. Totodată, dobîndirea cunoştinţelor, pregătirea specialiştilor care, din punct de vedere calitativ, să corespundă cerinţelor pieţei, existenţa cadrelor muncitoreşti cu un grad înalt de instruire şi calificare reprezintă factori de importanţă majoră pentru întreprinderile din toate ramurile, inclusiv din cele tradiţionale. Îndeosebi aceasta este necesar pentru producţiile scientointensive şi tehnologic avansate. În acest context în raportul comun din 26 februarie 2004 al Consiliului UE şi al Comisiei Europene "Învăţămîntul şi instruirea 2010 " se stipulează necesitatea creşterii investiţiilor în învăţămînt, instruirea profesională continuă, precum şi creşterea eficienţei lor, drept unul din factorii cei mai importanţi de creştere a competitivităţii economiei europene. Nivelul înalt de educaţie şi calificare profesională reprezintă, de asemenea, un factor important pentru creşterea nivelului de ocupare a populaţiei. Atingerea acestor scopuri este posibilă numai prin repartizarea egală între stat, agenţii economici şi cetăţeni a responsabilităţii şi cheltuielilor. Armonizarea politicii industriale a Moldovei cu priorităţile în domeniul modernizării potenţialului de cadre presupune realizarea următoarelor măsuri:
modificarea Codului muncii şi Legii sindicatelor în conformitate cu standardele legislaţiei UE;
elaborarea Registrului Naţional al Calificărilor Profesionale din Republica Moldova în conformitate cu Registrul European al Calificărilor (EQF) şi recomandările Comisiei Europene (Bruxelles, 08.07.2005 SEC (2005) 957);
elaborarea şi implementarea standardelor educaţionale de competiţie pentru învăţămîntul secundar profesional şi superior în conformitate cu competenţele-cheie identificate în Cadrul European al Calificărilor la toate nivelurile de studii;
dezvoltarea parteneriatului între instituţiile de învăţămînt de toate nivelurile şi întreprinderile industriale, instituţiile de cercetare ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei, instituţiile de proiectare, Camera de Comerţ şi Industrie, uniunile profesionale, întreprinderile mici şi mijlocii, comunităţile teritoriale;
organizarea formării iniţiale şi continue a muncitorilor calificaţi, tehnicienilor, şi managerilor în baza studierii permanente a necesităţilor întreprinderilor şi pieţei muncii;
coordonarea planurilor şi programelor de formare profesională a cadrelor cu ministerele de resort, întreprinderile industriale;
crearea centrelor educaţionale corporative de transfer tehnologic;
orientarea programelor de formare iniţială şi continuă spre studierea şi implementarea principiilor managementului calităţii, a tehnologiilor moderne cu consum redus de materiale, resurse energetice, asigurarea calităţii şi competitivităţii producţiei, reducerea impactului asupra mediului;
diversificarea finanţării instruirii iniţiale şi formării profesionale continue din sursele întreprinderilor, bugetare, sponsorizări, programelor internaţionale;
elaborarea mecanismelor de stimulare a investiţiilor în formarea resurselor umane competente, în conformitate cu necesităţile întreprinderilor şi cerinţele pieţei muncii.
7.3. Aprofundarea reformei structurale a sectorului industrial
80. Structura sectorului industrial este una din caracteristicile principale ale nivelului de dezvoltare a ţării. Experienţa ţărilor dezvoltate demonstrează că reformele structurale sînt orientate spre creşterea ponderii sectorului privat, accelerarea dezvoltării ramurilor scientointensive şi avansate tehnologic, restructurarea şi reprofilarea întreprinderilor neviabile, dezvoltarea masivă a businessului mic şi mijlociu în domeniul industriei.
81. Reieşind din aceasta, reforma structurală a sectorului industrial al Moldovei trebuie să fie orientată spre creşterea ponderii ramurilor scientointensive şi avansate tehnologic cu potenţial înalt competitiv.
82. În mare măsură aceasta va fi asigurată prin:
stimularea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii în domeniul tehnologiilor avansate;
lărgirea parteneriatului între business şi stat, în scopul utilizării mai eficiente a resurselor şi dezvoltării ramurilor prioritare;
restructurarea activelor şi modificarea profilului întreprinderilor fără perspectivă.
83. În scopul dezvoltării formelor noi de parteneriat "statul - sectorul privat" în domeniul industriei se va realiza:
participarea statului la procesul de investiţii în întreprinderile industriale, care reprezintă interes strategic;
coordonarea programelor de stat de dezvoltare şi susţinere a ramurilor industriale cu patronatul şi organizaţiile sindicale;
subvenţionarea parţială de către stat a ratei dobînzii la creditele inovaţionale, acordate întreprinderilor industriale.
84. Procesul de accelerare a reformei structurale a sectorului industrial va fi asigurat şi prin perfecţionarea bazei legislative şi normative, în particular, elaborarea Legii cu privire la administrarea şi privatizarea obiectelor din proprietatea publică.
7.4. Dezvoltarea procesului de inovaţii şi transfer de tehnologii
85. Dezvoltarea ştiinţei şi inovaţiilor reprezintă nucleul politicii industriale al ţărilor Uniunii Europene. În conformitate cu hotărîrea Consiliului Europei, investiţiile în acest domeniu trebuie să constituie către 2010 nu mai puţin de 3% din PIB. Din aceste considerente Moldova promovează drept unele din priorităţile de bază ale politicii sale industriale susţinerea de către stat şi stimularea procesului de cercetare-dezvoltare şi asigurare a condiţiilor favorabile pentru implementarea realizărilor ştiinţei şi tehnicii în producţia industrială.
86. Direcţiile principale în domeniu sînt:
elaborarea bazei legislative, orientate spre crearea şi dezvoltarea parcurilor ştiinţifico-tehnologice, business-incubatoarelor inovaţionale etc.;
perfecţionarea actelor normative şi legislative, care reglementează relaţiile economice şi juridice între subiecţii activităţii inovaţionale;
dezvoltarea în continuare a bazei normative şi legislative în domeniul activităţii inovaţionale şi transferului de tehnologii, crearea condiţiilor favorabile pentru păstrarea şi dezvoltarea potenţialului inovaţional; activităţii inovaţionale şi dezvoltarea relaţiilor de piaţă în domeniul inovaţiilor;
elaborarea bazei legislative pentru crearea şi dezvoltarea structurilor de susţinere financiară a activităţii inovaţionale, în particular a fondurilor de venture;
promovarea unei politici active în domeniul susţinerii activităţii inovaţionale, inclusiv prin granturi, implementării instrumentelor şi tehnologiilor de dezvoltare integrată a produselor, proceselor şi managementului pe parcursul ciclului vieţii, a CALS tehnologiilor;
orientarea cercetărilor ştiinţifice spre necesităţile sectorului real şi direcţiile de perspectivă ale industriei, reieşind din schimbarea structurii produselor industriale provocate de globalizarea concurenţei şi progresului tehnologic;
promovarea politicii de oferire a granturilor, pentru fabricarea în serie a produselor şi transmiterea drepturilor comerciale întreprinderilor;
susţinerea procesului de consolidare şi cooperare (crearea clusterilor) între agenţii economici şi institutele de cercetare, în scopul lansării produselor noi, implementării conceptelor contemporane de dezvoltare integrată a produselor, proceselor şi managementului;
crearea şi dezvoltarea infrastructurii pentru sfera de inovare, inclusiv crearea bazei informaţionale referitoare la proiectele inovaţionale, mecanismelor şi surselor de finanţare.
87. Ţinînd cont de posibilităţile reduse de finanţare din partea statului, politica inovaţională va fi orientată spre:
elaborarea şi selectarea minuţioasă a proiectelor inovaţionale finanţate din bugetul de stat, în baza organizării concursurilor deschise, şi efectuarea obligatorie a expertizei, cu atragerea experţilor străini;
finanţarea prioritară a proiectelor inovaţionale cu efect multiplu asupra dezvoltării economiei;
atragerea activă a mijloacelor suplimentare pentru efectuarea lucrărilor de cercetare;
perfecţionarea şi dezvoltarea sistemului de leasing a utilajului modern, pentru realizarea proiectelor inovaţionale;
executarea lucrărilor de cercetare şi elaborare în direcţiile prioritare ale industriei naţionale, în baza proiectelor din cadrul programelor de stat.
7.5. Stimularea antreprenoriatului şi asigurarea concurenţei loiale.
Susţinerea businessului mic şi mijlociu în industrie
88. Indicatorul caracteristic principal al climatului investiţional este nivelul de dezvoltare a concurenţei. Anume concurenţa este principala forţă motrice a progresului economic şi tehnologic, condiţia formării unei structuri eficiente a economiei şi a creşterii competitivităţii mărfurilor. Asigurarea concurenţei loiale în Republica Moldova va fi realizată prin:
crearea Agenţiei Naţionale independente pentru protecţia concurenţei şi asigurarea maximală a activităţii transparente a acesteia;
intensificarea luptei cu contrabanda, producerea şi realizarea mărfurilor contrafăcute, utilizarea mărcilor comerciale fără permisiunea proprietarului;
neadmiterea utilizării de către întreprinderile monopoliste a preţurilor majorate şi de dumping, precum şi adoptarea unor acorduri de cartelă, cu încălcarea principiilor concurenţei loiale;
creşterea rolului organizaţiilor nestatale, reprezentanţilor businessului mic şi mijlociu şi asociaţiilor consumatorilor în exercitarea controlului asupra respectării de către participanţii pieţei a principiilor de concurenţă loială.
89. Crearea mediului concurenţial favorabil va avea un suport legislativ prin elaborarea şi adoptarea:
actelor normative orientate spre implementarea sistemului de sancţiuni pentru încălcarea principiilor concurenţei sau limitarea acesteia;
Legii cu privire la holdinguri;
actelor normative care vor prevedea realizarea practică a politicii de susţinere financiară a activităţii de antreprenoriat.
90. Dezvoltarea şi susţinerea antreprenoriatului, a întreprinderilor mici şi mijlocii constituie parte componentă a majorităţii aspectelor Strategiei şi include:
modificarea legislaţiei privind zonele economice libere în scopul creării condiţiilor preferenţiale pentru atragerea investiţiilor în tehnologii şi producţii principial noi cu valoarea adăugată înaltă şi cu potenţial de absorbţie a unui număr sporit de braţe de muncă;
perfecţionarea bazei legislative pentru susţinerea businessului mic şi mijlociu în conformitate cu Carta Europeană pentru întreprinderile mici, adoptată de către Comisia Europeană în 2000;
formarea la generaţia tînără a spiritului antreprenorial, inclusiv prin includerea în programele şcolare de studii a cursurilor speciale;
dezvoltarea sistemului de leasing a utilajului tehnologic special pentru organizarea producerilor industriale mici;
crearea centrelor regionale de instruire, recalificare şi formare continuă a specialiştilor (manageri, contabili, jurişti);
extinderea posibilităţilor pentru acces la serviciile de consultanţă în domeniul marketingului producţiei şi serviciilor, evaluarea calităţii producţiei, elaborarea business-planurilor.
91. O condiţie importantă pentru creşterea stabilităţii economiei şi competitivităţii acesteia este dezvoltarea procesului de integrare reciprocă a întreprinderilor mici şi mijlocii cu cele mari. Asemenea integrare asigură efectul de sinergie, care se manifestă printr-o creştere mai înaltă a eficienţei sistemelor integrate în comparaţie cu dezvoltarea de sine stătătoare a întreprinderilor în parte. În legătură cu aceasta va fi propus un program special de creare şi susţinere a formelor progresiste de dezvoltare a integrării-clustere inovaţional-industriale, grupuri financiar-industriale, holdinguri, care ar include principalele întreprinderi industriale, structurile financiare, întreprinderile mici şi mijlocii, firmele de cercetare-implementare şi de consulting.
7.6. Susţinerea activităţii investiţionale
92. Stimularea investiţiilor constituie elementul de bază al Strategiei care asigură reînnoirea mijloacelor de producţie şi determină, în mare măsură, dezvoltarea de mai departe a industriei în ansamblu. Cert este faptul că fără investiţii relansarea industriei, crearea noilor activităţi industriale este destul de dificilă. Întru atragerea investiţiilor semnificative este necesară lansarea programelor complexe investiţionale ramurale, precum şi a proiectelor de investiţii, business-planurilor pentru fiecare întreprindere inclusă în programele complexe şi cele de dezvoltare a ramurilor prioritare.
93. Va continua promovarea politicii orientată spre creşterea nivelului de garanţii pentru investitorii locali şi străini, crearea sistemului de susţinere din partea statului a activităţii investiţionale, inclusiv prin acordarea de granturi investiţionale şi participarea statului în realizarea proiectelor investiţionale strategice.
94. Un rol important în ameliorarea climatului investiţional îi revine pieţei resurselor investiţionale. Extinderea surselor de mijloace investiţionale, precum şi facilitarea accesului la acestea pentru întreprinderile industriale vor fi asigurate prin:
crearea fondurilor de risc (venture);
dezvoltarea institutului de investiţii colective şi anume: fondurilor de pensii, fondurilor de investiţii de tip clasic, asociaţiilor de creditare, structurilor specializate de creditare ipotecară, cooperativelor (societăţilor) de creditare şi asigurare reciprocă.
95. În scopul creşterii credibilităţii populaţiei faţă de piaţa de valori mobiliare, atragerii mijloacelor de economii ale cetăţenilor, precum şi stimularea pieţei valorilor mobiliare se prevede:
implementarea sistemului de monitorizare a activităţii investiţionale a populaţiei;
comercializarea deschisă prin bursa de valori a acţiunilor întreprinderilor de stat atractive;
comercializarea valorilor mobiliare de stat prin intermediul bursei de valori;
anularea plăţii taxei de timbru pentru formarea capitalului social;
simplificarea procedurii existente de emisie a valorilor mobiliare, trecerea de la principiul de aprobare a emisiei la cel de avizare;
dezvoltarea pieţei secundare a valorilor mobiliare;
lansarea programelor naţionale investiţionale prin emiterea valorilor mobiliare de stat.
[Pct.95 modificat HG986 din 30.08.07, MO141-145/07.09.07 art.1027]
[Pct.95 modificat HG986 din 30.08.07, MO141-145/07.09.07 art.1027]
96. Creşterea activităţii pieţei investiţionale va fi asigurată în baza perfecţionării legislaţiei şi, în particular, prin adoptarea legilor:
despre obligaţii;
privind fondurile de venture;
despre fondurile de pensii;
privind asociaţiile de creditare.
7.7. Creşterea calităţii producţiei. Perfecţionarea sistemului de standardizare şi certificare a producţiei
97. Politica sporirii competitivităţii trebuie să ofere întreprinderilor industriale repere clare, ajustate la cerinţele impuse de societatea informaţională, bazată pe cunoaştere şi orientată spre formarea credibilităţii clientului şi a societăţii în calitatea producţiei întreprinderilor producătoare.
98. Întreprinderile industriale vor putea deveni competitive prin produsele de calitate, fabricate şi distribuite conform procedurilor recunoscute şi atestate, în corespundere cu standardele internaţionale de calitate şi de mediu, precum şi datorită promovării politicii active de marketing, creării centrelor de deservire în perioada de postcomercializare. Pentru asigurarea acestora se prevede:
dezvoltarea capacităţii de absorbţie a inovării în mediul industrial prin creşterea eficienţei aplicării legislaţiei în domeniul dreptului de autor şi a proprietăţii intelectuale şi industriale, pe de o parte, şi, prin stimularea agenţilor economici pentru utilizarea lor, pe de altă parte;
modernizarea structurii producţiei prin creşterea ponderii produselor cu valoare adăugată mare, consum mic de materiale şi energie, nepoluante;
promovarea concepţiei contemporane de dezvoltare integrată a produselor, a proceselor şi a managementului;
crearea unui sistem unic informaţional referitor la resursele, instrumentele şi tehnologiile de dezvoltare durabilă a activităţilor industriale;
implementarea sistemului de audit al calităţii, tehnologic şi energetic al întreprinderii.
99. În scopul asigurării flexibilităţii în procesul de adaptare la condiţiile pieţei va fi efectuată restructurarea întreprinderilor industriale cu reorientarea parţială sau totală a acestora la fabricarea produselor noi. În acest context va fi asigurată susţinerea:
creşterii nivelului tehnic, tehnologic şi informaţional al tuturor ramurilor industriale;
dezvoltării cooperării industriale în baza tehnologiilor performante, asamblării producţiei din componente din ţară şi de import;
eliminării barierelor legislative, financiare şi fiscale în calea dezvoltării cooperării industriale.
100. Va fi asigurată transparenţa informaţională despre întreprinderile industriale, în scopul creşterii credibilităţii clienţilor faţă de calitatea producţiei, nivelul de corespundere a acesteia cerinţelor tehnice, tehnologice, informaţionale şi ecologice actuale.
101. Direcţiile principale de activitate ale organelor de stat şi agenţilor economici în domeniul creşterii calităţii producţiei şi serviciilor vor fi orientate spre efectuarea în continuare a lucrărilor de ajustare a sistemului naţional de standardizare, acreditare şi evaluare a conformităţii producţiei la normele internaţionale, elaborarea reglementărilor tehnice armonizate, implementarea în industrie a standardelor internaţionale. Va fi efectuată reevaluarea potenţialului de producţie, a resurselor umane, materiale, financiare şi informaţionale a producătorilor autohtoni întru aprecierea corespunderii lor pentru atingerea scopurilor de bază - calitate, productivitate, competitivitate.
102. Asigurarea calităţii şi competitivităţii producţiei şi a serviciilor va fi realizată prin implementarea la întreprinderile de producere şi de prestare a serviciilor a sistemelor de management al calităţii în baza standardelor internaţionale ISO seria 9000. În acest scop se prevede:
implementarea în legislaţia naţională a directivelor europene care prevăd evaluarea conformităţii prin declararea conformităţii de către furnizor;
stimularea fiscală a procesului de implementare a tehnologiilor şi utilajului noi;
organizarea instruirii şi perfecţionării calificării specialiştilor din domeniul managementului calităţii;
efectuarea analizei complexe a situaţiei economico-financiare a întreprinderilor - pentru includerea lor în procesul de implementare a sistemelor calităţii în baza standardelor internaţionale.
7.8. Promovarea exportului produselor industriale
103. Susţinerea exportului va fi asigurată prin realizarea următoarelor sarcini:
crearea mediului favorabil pentru toate activităţile de export ale agenţilor economici, a cooperării cu producătorii străini;
crearea condiţiilor favorabile pentru sectoarele cu un potenţial sporit de export;
implicarea directă a instituţiilor statale în procesul de promovare a producţiei autohtone pe pieţele străine;
implementarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţii în procesul derulării exportului produselor industriale;
crearea paginii WEB unice prin intermediul căreia se va asigura asistenţa şi susţinerea participanţilor potenţiali ai exportului.
104. Orientarea spre export este una din direcţiile principale ale restructurării întreprinderilor şi sporirii nivelului competitivităţii producţiei. Stimularea exportului va asigura pătrunderea produselor industriale ale Moldovei pe piaţa mondială. În acest scop sînt necesare:
consolidarea potenţialului de export, elaborarea Strategiei de atragere a investiţiilor şi de promovare a exportului pe anii 2006-2015, asigurarea protecţiei legislative şi stimularea fiscal-creditară a întreprinderilor industriale orientate spre export;
modernizarea sistemului de reglementări tarifare şi netarifare a activităţii economice externe, în scopul extinderii funcţiilor acestora de protejare a pieţei interne;
acordarea asistenţei întreprinderilor industriale orientate spre export în atragerea resurselor financiare externe, diversificarea asistenţei tehnice, atragerea noilor donatori, în scopul creşterii potenţialului de export al republicii;
organizarea studierii de către specialişti, ingineri şi tehnicieni a documentaţiei normativ-tehnice a ţărilor UE;
extinderea în continuare a cadrului juridic bilateral cu principalii parteneri în comerţul exterior al Republicii Moldova, semnarea acordurilor privind colaborarea comercial-economică, protecţia reciprocă a investiţiilor, evitarea dublei impozitări, semnarea acordurilor "Aranjament de recunoaştere reciprocă" (MRA) cu ţările-participante la Convenţia Metrologică, în scopul înlăturării obstacolelor de ordin metrologic în operaţiunile de export.
105. Vor fi întreprinse acţiuni coordonate pentru crearea imaginii ţării pe pieţele externe cu perspectivă. Activitatea reprezentanţelor comerciale de peste hotare, a consilierilor economici din ambasade va fi direcţionată spre realizarea necondiţionată a programului strategic unic de promovare a exportului produselor moldoveneşti.
106. Un rol aparte îi revine Camerei de Comerţ şi Industrie, care trebuie să acorde agenţilor economici suportul necesar în vederea acordării serviciilor de consulting companiilor autohtone, organizării tîrgurilor şi expoziţiilor, discutării oportunităţilor de afaceri pe pieţele externe, a ofertelor companiilor străine.
7.9. Asigurarea protecţiei mediului şi utilizării raţionale a resurselor naturale
107. În scopul creşterii standardelor şi calităţii vieţii, protecţia mediului va fi susţinută printr-un sistem legislativ complex, armonizat cu cel al UE şi cerinţele convenţiilor şi protocoalelor multilaterale internaţionale la care Republica Moldova este parte.
108. Autorităţile din domeniul protecţiei mediului vor asigura controlul asupra utilizării raţionale a resurselor naturale. Piaţa, în continuă creştere, de folosire a resurselor de mediu necesită implementarea de noi instrumente de reglementare, cum ar fi autorizaţiile şi licenţele ce se bazează pe principiul "poluatorul plăteşte".
109. În acest sens structurile specializate de stat vor acorda asistenţa necesară întreprinderilor în elaborarea programelor proprii de protecţie a mediului.
110. Respectarea cerinţelor în domeniul protecţiei mediului ambiant şi implementarea largă a tehnologiilor şi produselor "pure", asigurarea raportului optimal de costuri/beneficii, precum şi elaborarea unor modele noi de producţie şi consum, prin susţinerea implementării sistemului de management al mediului (ISO 14001), constituie partea componentă a politicii industriale a statului. Măsurile primordiale în domeniul ecologiei industriale sînt:
armonizarea normelor şi standardelor ecologice naţionale cu cele internaţionale şi, în primul rînd, cu cele ale Comunităţii Europene;
implementarea auditului ecologic al întreprinderilor;
susţinerea producţiilor şi tehnologiilor fără deşeuri, care ar asigura reciclarea deşeurilor;
elaborarea şi implementarea certificatelor ecologice ale mărfurilor;
adoptarea regulamentului special privind etichetele ecologice;
asigurarea controlului riguros de către stat asupra condiţiilor şi securităţii muncii (protecţia contra radiaţiei, vibraţiilor, zgomotului şi altor factori nocivi);
asigurarea efectuării, în mod obligatoriu, a expertizei ecologice de stat a schemelor, programelor şi planurilor de dezvoltare a ramurilor/sectoarelor industriale, proiectelor investiţionale, documentelor de proiect ale tuturor întreprinderilor industriale, indiferent de destinaţie, amplasare, formă de proprietate, sursa şi modul de finanţare.
7.10. Optimizarea amplasării regionale a industriei
111. Amplasarea raţională a întreprinderilor industriale pe întreg teritoriul ţării este una din cele mai importante condiţii în ce priveşte utilizarea eficientă a resurselor de muncă şi naturale locale, micşorarea decalajului între nivelul de dezvoltare social-economică şi cel al veniturilor populaţiei din diferite regiuni ale ţării. Realizarea acestei sarcini va fi asigurată legislativ prin elaborarea Strategiei Naţionale a Dezvoltării Regionale (SNDR) şi adoptarea Legii cu privire la dezvoltarea regională.
112. În vederea amplasării regionale a producţiei industriale se preconizează:
elaborarea strategiilor şi programelor de dezvoltare a industriei în regiunile menţionate în SNDR;
crearea zonelor economice libere, parcurilor tehnologice, business-incubatoarelor inovaţionale;
susţinerea organizării secţiilor de asamblare şi a filialelor întreprinderilor industriale mari în localităţile rurale şi orăşele;
dezvoltarea infrastructurii de producere şi sociale în regiuni pe principiile dezvoltării durabile;
acordarea de către stat a susţinerii financiare indirecte (asistenţă informaţională şi consultativă, pregătirea cadrelor) a întreprinderilor din regiuni, preponderentă celor din localităţile rurale;
dezvoltarea cooperării industriale între întreprinderile de pe ambele maluri ale Nistrului;
dezvoltarea cooperării transfrontaliere în domeniul producţiei industriale.
VIII. MANAGEMENTUL ŞI MONITORIZAREA
PROCESULUI DE REALIZARE A STRATEGIEI
8.1. Managementul Strategiei
113. Realităţile economiei de piaţă şi provocările noi ale pieţei globale a producţiei industriale necesită modernizarea funcţiilor administraţiei publice, legate de dezvoltarea sectorului industrial. Modernizarea va fi orientată spre creşterea rolului şi calităţii planificării strategice în gestionarea sectorului industrial, elaborarea instrumentelor şi mecanismelor noi, care ar asigura utilizarea mai deplină a factorilor fundamentali de creştere durabilă a competitivităţii producţiei industriale autohtone, cum ar fi: cunoştinţele, inovaţiile, antreprenoriatul, securitatea muncii şi protecţia mediului.
114. Ţinînd cont de experienţa şi practica noilor ţări-membre ale UE, modernizarea funcţiilor administrării publice în contextul realizării Strategiei, va include un şir de măsuri organizatorice, inclusiv:
coordonarea acţiunilor privind realizarea actualei politici industriale cu măsurile în vederea realizării strategiilor, politicilor şi planurilor naţionale, a programelor de dezvoltare a ramurilor de bază (grupelor de ramuri) industriale şi a unor regiuni;
fortificarea colaborării între organul central de administrare a industriei şi alte organe ramurale şi funcţionale de stat, administraţia publică locală, instituţiile de învăţămînt şi ştiinţifice, organizaţiile non-guvernamentale din ramură, precum şi cu Banca Mondială şi alte organisme internaţionale;
studierea şi aplicarea instrumentelor şi mecanismelor cooperării industriale, utilizate în ţările UE, inclusiv realizarea din contul bugetului de stat a proiectului TWINNING pentru administraţia publică centrală din ţară, care prevede forme moderne de studiere a celor mai bune practici în unul din organele similare din noile ţări-membre ale UE;
formarea sistemului de prognozare a inovaţiilor în industrie şi a conjuncturii pe pieţele de producţie industrială;
crearea formelor noi de transmitere a cunoştinţelor tehnologice întreprinderilor industriale.
115. Statul, în perioada proximă, îşi va concentra eforturile asupra direcţiilor prioritare, printre care:
implementarea standardelor europene ale calităţii producţiei şi ale mediului, precum şi ale Cartei Europene pentru întreprinderile mici şi mijlocii;
atragerea granturilor pentru lansarea proiectelor-pilot, care să prevadă perfecţionarea formelor moderne de integrare a ştiinţei şi inovaţiilor în industrie, precum şi finanţarea implementării inovaţiilor industriale;
orientarea politicii fiscale şi vamale spre stimularea utilizării inovaţiilor, consolidarea competitivităţii producţiei industriei moldoveneşti pe pieţele internă şi externă;
intensificarea cerinţelor faţă de calitatea producţiei autohtone şi de import, comercializate pe piaţa internă de consum.
8.2. Rolul organizaţiilor ramurale, neguvernamentale în realizarea Strategiei
116. O dată cu antrenarea industriei moldoveneşti în concurenţa globală şi complicarea sarcinii acesteia, va creşte rolul Camerei de Comerţ şi Industrie, asociaţiilor ramurale şi profesionale, al patronatelor şi altor organizaţii neguvernamentale (necomerciale), care asigură autoreglementarea dezvoltării industriale şi dialogul civilizat al business-asociaţiilor cu organele puterii centrale de stat.
117. În scopul atragerii mai active a organizaţiilor ramurale neguvernamentale în procesul de formare şi realizare a politicii statului în domeniul industriei şi în alte ramuri ale economiei naţionale, Guvernul, în proiectul nou al legii cu privire la organizaţiile necomerciale, va reflecta particularităţile acestor organizaţii ramurale şi va lărgi funcţiile de utilitate socială a acestora, acordîndu-le, în particular, următoarele drepturi:
prezentarea în organele publice centrale a avizelor la proiectele de acte normative departamentale şi a programelor ramurale, strategiilor şi planurilor de acţiuni cu obligativitatea examinării acestora de către organul respectiv;
participarea la standardizarea şi certificarea provenienţei producţiei industriale;
înaintarea demersurilor în organele de licenţiere privind suspendarea licenţelor anumitor reprezentanţi ai ramurii, care au încălcat cerinţele privind calitatea producţiei;
adresarea asociaţiilor ramurale în instanţele de judecată cu acţiuni colective, în scopul apărării drepturilor şi intereselor legale ale membrilor săi;
organizarea cursurilor de pregătire şi perfecţionare (fără licenţă) a cadrelor pentru ramură.
118. În perspectivă drept forme active de participare a asociaţiilor profesionale şi ramurale în realizarea politicii industriale vor fi implicarea acestora la elaborarea programelor pe anumite ramuri ale industriei, precum şi acordarea susţinerii din partea statului în însuşirea standardelor noi ale calităţii, în lupta cu producţia contrafăcută şi în organizarea expoziţiilor de mărfuri autohtone.
8.3. Monitorizarea procesului de realizare a Strategiei
119. Complexitatea procesului de implementare a Strategiei presupune :
perfecţionarea cadrului instituţional de gestionare/monitorizare;
executarea Planului de acţiuni cu privire la implementarea Strategiei de dezvoltare a industriei pe perioada pînă în anul 2015 (anexa nr.13).
120. Coordonarea acţiunilor de implementare pe etape a Strategiei, care vor fi corelate cu nivelul de dezvoltare a infrastructurii, va fi efectuată de ministerele de ramură.
121. Monitorizarea implementării Strategiei se va efectua în cadrul următoarelor etape:
Etapa I (2006 - 2009) în care vor fi asigurate:
a) accelerarea ajustării structurale şi, în particular, a restructurării şi privatizării întreprinderilor;
b) îmbunătăţirea mediului de afaceri;
c) atragerea unui volum cît mai mare de investiţii străine în sfera industrială.
Etapa a II (2010 - 2015) în care se va pune accentul pe:
a) utilizarea tuturor instrumentelor care asigură creşterea competitivităţii pentru produsele şi serviciile industriale;
b) finalizarea perioadei de formare a industriei competitive, racordată la standardele europene, care să asigure o creştere economică durabilă.
Anexa nr.1
la Strategia de dezvoltare a industriei
pe perioada pînă în anul 2015
Anexa nr.2
la Strategia de dezvoltare a industriei
pe perioada pînă în anul 2015
Anexa nr.3
la Strategia de dezvoltare a industriei
pe perioada pînă în anul 2015
Anexa nr.4
la Strategia de dezvoltare a industriei
pe perioada pînă în anul 2015
Anexa nr.5
la Strategia de dezvoltare a industriei
pe perioada pînă în anul 2015
Anexa nr.6
la Strategia de dezvoltare a industriei
pe perioada pînă în anul 2015
Anexa nr.7
la Strategia de dezvoltare a industriei
pe perioada pînă în anul 2015
Anexa nr.8
la Strategia de dezvoltare a industriei
pe perioada pînă în anul 2015
Anexa nr.9
la Strategia de dezvoltare a industriei
pe perioada pînă în anul 2015
Anexa nr.10
la Strategia de dezvoltare a industriei
pe perioada pînă în anul 2015
Lista instituţiilor de cercetare, construcţie şi proiectare, întreprinderilor
şi organizaţiilor din sectorul industrial
1. Institutul de Cercetări în Controlul Nedistructiv SA"Introscop"
2. Î.S. "Centrul de elaborare a sistemelor industriale de dirijare"
3. S.A. "Informinstrument"
4. Centrul Tehnico-ştiinţific "Hidrotehnica"
5. Biroul de construcţii specializat pentru tractoare speciale cu şenile S.A. "Bicotra"
6. Institutul de cercetări ştiinţifice în construcţii Î.S." INCERCOM"
7. Institutul Naţional de Cercetări şi Proiectări în Domeniul Amenajării Teritoriului, Urbanismului şi Arhitecturii "URBANPROIECT"
8. Institutul de stat de proiectări "RURALPROIECT"
9. Institutul de stat de proiectări "INDUSTRIALPROIECT"
10. Institutul de stat de proiectări "INDALPROIECT"
11. Institutul de stat de proiectări "IPROCOM"
12. Institutul de Cercetări, Proiectare şi Tehnologie "ENERGOPROIECT"
13. Institutul de Geodezie, Prospecţiuni Tehnice şi Cadastru "INGEOCAD"
14. Institutul Inginerie Electronică şi Tehnologii Industriale al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
15. Institutul de Fizică Aplicativă al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
16. Institutul de Geologie şi Seismologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
17. Centrul de Metrologie şi Standarde al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
18. Institutul de Energetică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
19.Institutul de proiectări "Eliri"
20.Institutul de proiectări "Rif-Acvaaparat"
21.Biroul specializat de proiectări de construcţii şi tehnologice SA"Mezon"
22. Biroul specializat de proiectări de construcţii şi tehnologice SA "Topaz"
Anexa nr.11
la Strategia de dezvoltare a industriei
pe perioada pînă în anul 2015
Anexa nr.12
la Strategia de dezvoltare a industriei
pe perioada pînă în anul 2015
Anexa nr.13
la Strategia de dezvoltare a industriei
pe perioada pînă în anul 2015
anexa nr.13
[Anexa nr.13 în redacţia HG483 din 05.07.11, MO113/12.07.11 art.551]
[Anexa nr.13 modificată HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
[Anexa nr.13 în redacţia HG483 din 05.07.11, MO113/12.07.11 art.551]
[Anexa nr.13 modificată HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]