LPM265/2006
ID intern unic:  318120
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 265
din  28.07.2006
privind protecţia animalelor folosite în scopuri
experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice
Publicat : 27.10.2006 în Monitorul Oficial Nr. 168-169     art Nr : 762     Data intrarii in vigoare : 27.04.2007
    MODIFICAT
    LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443

    NOTĂ:
   
În cuprinsul Legii sintagmele „Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale” şi „ministrul ecologiei şi resurselor naturale” se substituie, respectiv, prin sintagmele „Ministerul Mediului” şi „ministrul mediului”  prin  P109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443


    Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară.
Capitolul I
Dispoziţii generale
    Articolul 1. Obiectul şi sfera de reglementare
    (1) Obiectul prezentei legi îl constituie reglementarea folosirii animalelor în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice.
    (2) Prezenta lege nu se aplică practicilor agricole sau veterinare neexperimentale.
    Articolul 2. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, se folosesc următoarele noţiuni principale:
    experiment - orice folosire în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice a unui animal, susceptibilă de a-i cauza acestuia durere, suferinţă fizică, spaimă sau nelinişte, de a-i cauza vătămări grave ale organismului, de a-i pune în pericol viaţa sau de a determina moartea lui; un experiment începe în momentul cînd un animal este, pentru prima oară, pregătit pentru a fi folosit într-un experiment şi se încheie cînd nu se mai poate face nici o observaţie cu privire la acel experiment;
    animal - animal viu, inclusiv formele larvare autonome şi/sau capabile de reproducere, cu excepţia formelor fetale şi embrionare;
    persoană competentă - orice persoană atestată ca fiind calificată pentru a îndeplini funcţiile menţionate în prezenta lege;
    unitate de creştere - orice unitate în care sînt crescute animale în vederea folosirii lor în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice în laboratoare atestate sau înregistrate de către autoritatea naţională competentă;
    unitate de furnizare - orice unitate care furnizează animale pentru experimente, cu excepţia unităţilor de creştere;
    unitate de folosire - orice unitate în care animalele sînt folosite în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice;
    sacrificare - uciderea unui animal în condiţii de minimă suferinţă fizică şi psihică.
    Articolul 3. Folosirea animalelor în scopuri experimentale
    Prevederile prezentei legi se aplică folosirii animalelor în următoarele scopuri experimentale:
    a) obţinerea, fabricarea, testarea calităţii, a eficacităţii şi a siguranţei medicamentelor, alimentelor şi altor substanţe sau produse, pentru evitarea, prevenirea, diagnosticarea sau tratarea unor boli, afecţiuni ori a altor anormalităţi sau a efectelor acestora asupra omului, animalelor ori plantelor şi evaluarea, depistarea, reglarea sau modificarea condiţiilor fiziologice la om, animale sau  plante;
    b) protecţia mediului natural în interesul sănătăţii şi bunăstării umane şi animale;
    c) crearea şi testarea preparatelor cosmetice.
    Articolul 4. Restricţii privind folosirea animalelor sălbatice
    Se interzice folosirea în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice a animalelor sălbatice incluse în anexa nr.II la Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa (Berna, 1979), la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.1546-XII din 23 iunie 1993, în anexa nr.I la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie (CITES) (Washington, 1973), la care Republica Moldova a aderat prin Legea Republicii Moldova nr.1246-XIV din 28 septembrie 2000, în anexele nr.I şi II la Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice (Bonn, 1979), la care Republica Moldova a aderat prin Legea Republicii Moldova nr.1244-XIV din 28 septembrie 2000, în anexa nr.3 la Legea Republicii Moldova nr.1538-XIII din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat, cu excepţia cazurilor în care experimentele au ca obiectiv:
    a) cercetări în scopul stabilirii măsurilor adecvate pentru conservarea acestor specii;
    b) cercetări biomedicale foarte importante, în care speciile respective de animale, a căror listă este aprobată de către autoritatea naţională competentă în coordonare cu Ministerul Mediului, se dovedesc a fi singurele care corespund scopurilor experimentale în cauză.
    Articolul 5. Condiţiile de întreţinere a animalelor
                        experienţă
    (1) Prin ordin comun al ministrului agriculturii şi industriei alimentare şi al ministrului mediului, se stabilesc instrucţiuni privind adăpostirea şi îngrijirea animalelor de experienţă.
    (2) Orice restricţii privind restrîngerea satisfacerii nevoilor fiziologice şi etiologice ale animalelor de experienţă trebuie reduse la minimum.
    (3) Condiţiile de mediu în care animalele de experienţă sînt crescute, întreţinute sau folosite se vor controla zilnic.
    (4) Starea de sănătate şi de confort a animalelor de experienţă va fi observată de o persoană competentă, calificată în prevenirea durerilor sau evitarea suferinţei, chinurilor ori invalidităţilor.
    (5) Eliminarea cît mai rapidă a oricăror deficienţe sau suferinţe descoperite se va efectua conform unor planuri de intervenţie aprobate de către autoritatea naţională competentă.
Capitolul  II
Competenţe privind autorizarea experimentelor
    Articolul 6. Autoritatea naţională competentă
    (1) Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, prin Inspectoratul Veterinar de Stat, reprezintă autoritatea naţională competentă în sensul prevederilor prezentei legi.
    (2) Inspectoratul Veterinar de Stat poate solicita experţilor Comisiei de etică pentru experimentarea animalelor un aviz consultativ privind necesitatea experimentului şi a metodelor folosite.
    (3) În cadrul Inspectoratului Veterinar de Stat funcţionează, în limita personalului aprobat, un serviciu de protecţie a animalelor, iar la nivelul direcţiilor sanitare veterinare raionale este desemnată o persoană care are ca atribuţii de serviciu şi protecţia animalelor de experienţă.
    (4) Inspectoratul Veterinar de Stat are următoarele atribuţii:
    a) coordonează materialele pentru autorizarea şi înregistrarea unităţilor de creştere şi de folosire;
    b) elaborează instrucţiuni de aplicare a prevederilor prezentei legi privind normele de autorizare şi de înregistrare a unităţilor de creştere şi a unităţilor de folosire;
    c) stabileşte cerinţe de avizare şi de autorizare a proiectelor de experimente;
    d) stabileşte cerinţe privind controlul aplicării prezentei legi şi a instrucţiunilor specifice, realizează inspecţiile privind protecţia animalelor de experienţă.
    Articolul 7. Condiţiile de efectuare a experimentelor
    (1) Experimentele trebuie efectuate numai de către persoane competente atestate ori sub supravegherea directă a acestor persoane.
    (2) În cazul în care există o altă metodă ştiinţifică de obţinere a aceloraşi rezultate ce nu prevede folosirea de animale, experimentul nu va fi autorizat.
    (3) Cînd se stabileşte realizarea unui experiment, alegerea speciilor va face obiectul unei evaluări atente şi, dacă este cazul, va fi explicată Inspectoratului Veterinar de Stat. La selectarea tipului de experiment ce urmează a fi folosit, se va ţine seama şi se va da preferinţă experimentelor care folosesc un număr minim de animale, care implică animale cu sensibilitate neurofiziologică scăzută, care provoacă cea mai slabă durere, suferinţă sau invaliditate şi care conduc la rezultate satisfăcătoare. Experimentele cu animale sălbatice se vor efectua numai în condiţiile specificate la art.4.
    (4) Toate experimentele trebuie stabilite astfel încît să se evite chinuirea animalelor de experienţă, durerile şi suferinţele nejustificate ale acestora, în conformitate cu prevederile art.9 şi 10.
Capitolul  III
Măsuri de protecţie a animalelor
folosite în experimente
    Articolul 8. Procedurile de notificare a experimentelor
    (1) Procedurile de notificare a experimentelor şi de atestare a persoanelor care le efectuează privind gradul de cunoştinţe şi aptitudinile de protecţie a animalelor de experienţă se stabilesc prin ordin comun al ministrului agriculturii şi industriei alimentare şi ministrului mediului, care va include:
    a) periodicitatea notificării; notificarea se va efectua ori de cîte ori vor fi necesare experimente diferite ca scop şi cu folosirea altor animale, pentru ca acestea să poată fi supravegheate de către Inspectoratul Veterinar de Stat;
    b) forma notificării şi a registrului de evidenţă a experimentelor;
    c) componenţa şi competenţa Comisiei de atestare a persoanelor care efectuează experimente şi forma certificatului individual de atestare;
    d) modul de efectuare a atestării; atestarea se efectuează o singură dată, la angajarea în serviciu în unitatea de folosire sau, în cazul persoanelor deja angajate, în termen de cel puţin 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
    (2) În cazul cînd se preconizează folosirea unui animal în experimente în care va suferi sau ar putea suferi dureri mari şi îndelungate, experimentele se vor efectua în baza unei autorizaţii speciale eliberate de către Inspectoratul Veterinar de Stat. Această autorizaţie nu se eliberează în cazul cînd experimentul nu prezintă o importanţă majoră pentru nevoile esenţiale ale omului sau ale animalelor.
    Articolul 9. Folosirea anesteziei în experimente
    (1) Toate experimentele trebuie realizate sub anestezie locală sau generală.
    (2) Prevederile alin.(1) nu se aplică în cazul în care:
    a) anestezia se consideră a fi mai traumatizantă pentru animal decît experimentul în sine;
    b) anestezia este incompatibilă cu scopul experimentului; în aceste cazuri, trebuie stabilite măsurile legale şi administrative corespunzătoare pentru a exista siguranţa că experimentul nu se realizează fără rost.
    (3) Anestezia trebuie folosită şi în cazul unor leziuni serioase ce pot produce durere intensă.
    (4) În cazul cînd anestezia este incompatibilă cu scopul experimentului, trebuie folosite analgezice sau alte metode adecvate pentru a limita, pe cît e posibil, durerea, chinurile, suferinţa şi vătămarea animalului şi pentru a se asigura, în orice caz, faptul că animalul nu este supus unor suferinţe sau dureri intense.
    (5) În cazul cînd anestezia este compatibilă cu scopul experimentului, animalul anesteziat, care suferă dureri intense după ce efectul anesteziei a trecut, trebuie tratat în timp util cu analgezice sau, dacă nu este posibil, el trebuie sacrificat imediat printr-o metodă care să nu-i producă alte suferinţe.
    Articolul 10. Măsuri de protecţie a animalelor  folosite
                          în experimente
    (1) După finalizarea oricărui experiment, trebuie să se decidă dacă animalul folosit va fi lăsat în viaţă sau va fi sacrificat, în cazul în care starea lui de sănătate nu va mai reveni la normal.
    (2) Deciziile specificate la alin.(1) vor fi luate de o persoană competentă, de preferinţă de un medic veterinar.
    (3) În cazul cînd animalul este lăsat în viaţă, acesta va primi îngrijirile corespunzătoare stării lui de sănătate şi va fi ţinut sub supravegherea unui medic veterinar sau a unei alte persoane competente, conform condiţiilor specificate la art.5.
    (4) În cazul sacrificării animalului, aceasta se va face cît mai curînd posibil, printr-o metodă care să nu-i producă alte suferinţe. Neutralizarea carcaselor şi a cadavrelor animalelor se va efectua prin incinerare, coincinerare sau îngropare în locuri şi în condiţii speciale, sub supravegherea sanitară veterinară de stat.
    Articolul 11. Refolosirea animalelor în experimente
    Refolosirea animalelor în experimente se va face cu respectarea prevederilor prezentei legi. Un animal nu va fi folosit decît o singură dată într-un experiment ce produce dureri şi suferinţe intense.
    Articolul 12. Punerea în libertate a animalului
    Inspectoratul Veterinar de Stat, cu avizul Ministerului Mediului, poate aproba punerea în libertate a animalului în cazul cînd acest fapt nu constituie un pericol pentru sănătatea populaţiei sau pentru mediu, asigurîndu-i-se animalului toate condiţiile de îngrijire.
    Articolul 13. Cerinţe privind efectuarea experimentelor
    (1) Persoanele care efectuează experimente sau care participă la ele, precum şi persoanele care asigură îngrijirea animalelor de experienţă, inclusiv cele care asigură supravegherea lor, trebuie să aibă studii şi pregătire de specialitate.
    (2) Persoanele care efectuează experimente sau care supraveghează realizarea lor trebuie să fie specializate într-un domeniu ştiinţific relevant din punct de vedere al experimentului şi să fie capabile să îngrijească animalele de experienţă.
    Articolul 14. Publicarea informaţiei statistice privind
                          folosirea animalelor în experimente
    (1) Pe baza cererilor de autorizare, a notificărilor şi rapoartelor, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare va publica anual informaţii statistice privind folosirea animalelor în experimente, ce vor cuprinde date privind:
    a) speciile şi numărul de animale folosite în scopuri experimentale;
    b) speciile şi numărul de animale folosite în fiecare din scopurile experimentale specificate la art.3.
    (2) Inspectoratul Veterinar de Stat trebuie să asigure confidenţialitatea informaţiilor primite care pot afecta activităţile comerciale.
    Articolul 15. Comisia de etică pentru experimentarea
                         animalelor
    (1) Pentru examinarea necesităţii experimentelor şi metodelor folosite, precum şi a cazurilor de nerespectare a cerinţelor prezentei legi, prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare, se va crea Comisia de etică pentru experimentarea animalelor, care are statut de organ consultativ şi activează pe baze obşteşti.
    (2) Comisia de etică pentru experimentarea animalelor se constituie din 5 membri, inclusiv reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, şi activează în baza regulamentului aprobat de către ministrul agriculturii şi industriei alimentare.
Capitolul  IV
Unităţile de creştere, unităţile de furnizare şi unităţile de folosire
    Articolul 16. Condiţiile de autorizare şi înregistrare a
                          unităţilor de creştere şi a unităţilor de
                          furnizare
    Unităţile de creştere şi unităţile de furnizare trebuie să fie autorizate şi înregistrate de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, cu avizul Ministerului Mediului. Unităţile de furnizare pot achiziţiona animale numai din unităţile de creştere sau din alte unităţi de furnizare, cu condiţia ca animalele să nu fi fost importate ilegal, să nu fie nedomesticite ori fără stăpîn, cu excepţia cazurilor cînd există acorduri între unităţi.
    Articolul 17. Cerinţe speciale faţă de persoana
                          competentă responsabilă din punct de
                           vedere administrativ
    Autorizaţiile şi înregistrările prevăzute la art.16 trebuie să specifice persoana competentă responsabilă din punct de vedere administrativ, astfel încît să se asigure îngrijirea corespunzătoare a animalelor de experienţă crescute sau ţinute în aceste unităţi de creştere sau de furnizare, în conformitate cu prevederile art.5 şi 13.
    Articolul 18. Evidenţa în unităţile de creştere şi în
                          unităţile de furnizare
    (1) Unităţile de creştere şi unităţile de furnizare vor înscrie într-un registru special speciile şi numărul de animale vîndute sau furnizate/expediate, data vînzării sau furnizării/expedierii, numele şi adresa destinatarului, speciile şi numărul de animale care au pierit în aceste unităţi. Acest registru trebuie păstrat cel puţin 3 ani de la data ultimei înregistrări.
    (2) Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare va stabili datele care vor fi cuprinse în registrul menţionat la alin.(1) şi care vor fi înregistrate şi puse la dispoziţia lui de către persoana competentă responsabilă din punct de vedere administrativ.
    Articolul 19. Marcarea animalelor din unităţile de
                          creştere, de furnizare sau de folosire
    (1) Cîinii, pisicile sau primatele neumane din orice unitate de creştere, de furnizare sau de folosire trebuie marcate individual înainte de înţărcare, prin metoda cea mai puţin dureroasă, cu excepţia cazurilor specificate la alin.(3).
    (2) În cazul în care un cîine, o pisică sau un primat neuman  nemarcat anterior este primit pentru prima dată de o unitate după înţărcare, se impune marcarea imediată.
    (3) În cazurile în care un cîine, o pisică sau un primat neuman se transferă de la o unitate la alta înainte de înţărcare şi marcarea nu este posibilă, pînă la momentul cînd animalul va putea fi marcat, unitatea care l-a primit trebuie să păstreze fişa completă a animalului, în care trebuie să fie specificată, în mod obligatoriu, mama acestuia.
    (4) În fiecare unitate trebuie să existe baze de date privind identitatea şi originea fiecărui cîine, pisică sau primat neuman.
    Articolul 20. Condiţiile de autorizare, înregistrare
                          şi funcţionare a unităţilor de folosire
    (1) Unităţile de folosire vor fi autorizate şi înregistrate de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare. Aceste unităţi vor dispune de instalaţii şi echipamente specifice pentru speciile de animale folosite şi pentru realizarea experimentelor. Proiectarea, construcţia şi modul de funcţionare trebuie realizate astfel încît experimentele să se desfăşoare cît mai eficient posibil, în sensul obţinerii rezultatelor dorite, cu utilizarea unui număr minim de animale care să fie supuse la cît mai puţine dureri şi suferinţe.
    (2) Fiecare unitate de folosire:
    a) stabileşte persoana/persoanele responsabilă de îngrijirea animalelor şi de funcţionarea echipamentelor;
    b) asigură personalul calificat corespunzător;
    c) asigură asistenţa şi tratamentul veterinar;
    d) stabileşte o persoană competentă, care poate fi un veterinar, responsabilă de asigurarea bunăstării animalelor.
    (3) În unităţile de folosire vor fi admise doar animale provenite din unităţi de creştere  sau unităţi de furnizare, cu excepţia cazurilor cînd se obţine o aprobare generală sau specială din partea Inspectoratului Veterinar de Stat.
    (4) Nici o aprobare generală obţinută în conformitate cu prevederile alin.(3) nu se poate extinde asupra pisicilor şi a cîinilor fără stăpîn.
    (5) Unităţile de folosire sînt obligate să deţină o bază de date privind animalele folosite, pe care o vor prezenta anual Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi care va cuprinde: speciile şi numărul de animale folosite, provenienţa/furnizorul acestora şi data primirii lor. Datele vor fi păstrate cel puţin 3 ani şi vor fi verificate periodic de inspectorii Inspectoratului Veterinar de Stat.
    Articolul 21. Condiţii pentru o singură autorizare şi
                          înregistrare
    În cazul în care unitatea de folosire dispune de un compartiment special de creştere a animalelor, sînt suficiente o singură autorizare şi înregistrare.
    Articolul 22. Animalele care pot fi folosite în scopuri
                         experimentale
    (1) În scopuri experimentale pot fi folosite animalele specificate în anexa parte integrantă a prezentei legi.
    (2) Animalele aparţinînd speciilor prezentate în anexă, care vor fi folosite în scopuri experimentale, trebuie să fie animale de crescătorie.
    Articolul 23. Condiţii pentru evitarea repetării
                          experimentelor
    Pentru a evita repetarea inutilă a experimentelor ce au acelaşi scop, ori de cîte ori se consideră oportun, vor fi recunoscute şi luate în considerare rezultatele deja obţinute în experimentele ce au fost realizate în alte state, cu condiţia ca procedurile folosite să fie identice sau similare, cu excepţia cazurilor cînd sînt necesare teste suplimentare pentru protecţia sănătăţii publice.
    Articolul 24. Obligaţiile unităţilor de creştere
    (1) Unităţile de creştere se organizează ca agenţi economici sau ca subdiviziuni aflate în structura unor instituţii de cercetări ştiinţifice. În acest din urmă caz, toate obligaţiile şi drepturile ce revin unităţilor de creştere  sînt asumate de instituţia de cercetări ştiinţifice.
    (2) Unităţile de creştere au obligaţia de a respecta instrucţiunile de adăpostire şi îngrijire a animalelor de experienţă. Spaţiile folosite trebuie să fie amenajate, să fie închise ori acoperite total sau parţial.
    (3) Unităţile de creştere a animalelor au obligaţia de a marca şi de a înmatricula animalele de experienţă în registrul-inventar şi, după caz, în cărţile de rasă ale populaţiilor care intră în obiectul lor de activitate. Această măsură nu se aplică animalelor mici - şoareci, şobolani, cobai, hamsteri.
    (4) Unităţile de creştere sînt obligate să asigure serviciile unui medic veterinar responsabil de starea de sănătate a animalelor din aceste unităţi. Totodată, medicul veterinar controlează respectarea cerinţelor de zooigienă şi de evitare a stresului şi are obligaţia de a sesiza Inspectoratul Veterinar de Stat în cazul apariţiei unei boli în efectivul de animale.
    (5) Îngrijirea animalelor se încredinţează numai persoanelor care sînt calificate pentru această activitate.
    (6) Conducătorul unităţii de creştere ţine evidenţa loturilor de animale furnizate sau transferate pentru lucrări experimentale, a documentaţiei care a însoţit cererea de furnizare, a datei de expediere a animalelor şi a destinatarului, a modului în care s-a realizat transportul animalelor pînă la destinatar, înregistrează cauzele morţii sau metodele prin care s-au sacrificat animalele, în cazul cînd s-a impus o asemenea măsură.
    (7) Unităţile de creştere vor ţine evidenţa animalelor care au revenit în unitate după supunerea lor unui experiment. În asemenea cazuri, se va menţiona felul experimentului şi gradul de expunere a animalelor la durere, suferinţă sau nelinişte în timpul experimentului, se va indica dacă animalul a devenit sau nu invalid.
    Articolul 25. Obligaţiile unităţilor de furnizare
    Unităţile de furnizare au următoarele obligaţii:
    a) să dispună de autorizare de funcţionare atribuită de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare;
    b) să respecte condiţiile de adăpostire şi de îngrijire a animalelor de experienţă;
    c) să aibă organizat şi să respecte un sistem de carantină la introducerea de loturi noi de animale, urmînd cu stricteţe instrucţiunile de carantină pentru animalele de experienţă, elaborate de Inspectoratul Veterinar de Stat;
    d) să ţină o evidenţă strictă a intrării animalelor în unitate, menţionînd actul de avizare a cumpărării animalelor, data intrării în carantină, evenimentele care s-au produs în unitatea de creştere, data furnizării şi destinatarul;
    e) să accepte controlul inspectorului pentru protecţia animalelor şi accesul acestuia în orice punct al unităţii, să-i pună la dispoziţie toate documentele şi evidenţele solicitate, să se conformeze recomandărilor convenite în procesele-verbale de constatare întocmite la executarea inspecţiei;
    f) să anunţe neîntîrziat  Inspectoratul Veterinar de Stat în cazul apariţiei unei boli în efectivul de animale.
Capitolul V
Răspunderea pentru
încălcarea prezentei legi
    Articolul 26. Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi
    (1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, administrativă sau penală, conform legislaţiei în vigoare.
    (2) Constituie contravenţii administrative în sensul prezentei legi:
    a) cauzarea de durere, suferinţă, nelinişte sau invaliditate, săvîrşită de către persoana care efectuează experimentul, în afara obligaţiilor asumate de aceasta la avizarea experimentelor;
    b) încălcarea prevederilor instrucţiunilor privind adăpostirea şi îngrijirea animalelor de experienţă, aprobate prin ordinul ministrului;
    c) furnizarea şi păstrarea animalelor nemarcate sau neînmatriculate şi fără certificate sanitar-veterinare.
    (3) Constituie infracţiuni în sensul prezentei legi:
    a) folosirea animalelor în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice fără notificarea experimentelor;
    b) punerea în libertate a animalelor folosite în experimente fără aprobarea Inspectoratului Veterinar de Stat şi fără avizul Ministerului Mediului.
Capitolul VI
Dispoziţii finale
    Articolul 27
    Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni de la data publicării.
    Articolul 28
    (1) Guvernul, în termen de 6 luni:
    - va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
    - va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
    - va asigura elaborarea, actualizarea, reexaminarea şi anularea de către organele centrale de specialitate a actelor vizînd obiectul prezentei legi.
    (2) Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, în termen de 6 luni, va elabora şi va aproba actele normative, conforme normelor comunitare, de aplicare a prezentei legi.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                                   Marian LUPU

    Nr.265-XVI. Chişinău, 28 iulie 2006.

Anexă
Animalele care pot fi folosite în scopuri experimentale
sau în alte scopuri ştiinţifice

Nr.
crt.
Denumirea ştiinţifică
în limba latină în limba moldovenească în limba rusă
1. Mus musculus Şoarece-de-casă Мышь домовая
2. Rattus norvegicus Şobolan cenuşiu Крыса серая
3. Cavia porcellus Porc de Guineea (Cobai) Свинка морская
4. Mesocricetus auratus Hamster auriu Хомяк радде
5. Oryctolagus cuniculus Iepure Кролик
6. Primates Primate neumane Нечеловекообразные приматы
7. Canis familiaris Cîine Собака домашняя
8. Felis catus Pisică domestică Кошка домашняя
9. Coturnix coturnix Prepeliţă Перeпел