OMAIAA151/2006
ID intern unic:  319082
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE
ORDIN Nr. 151
din  30.06.2006
cu privire la aprobarea Normei sanitare veterinare
privind măsurile generale pentru controlul unor boli ale animalelor
 şi măsurile specifice referitoare la boala veziculoasă a porcului
Publicat : 22.12.2006 în Monitorul Oficial Nr. 195-198     art Nr : 679     Data intrarii in vigoare : 22.12.2006
    Abrogat prin OMADRM132 din 25.05.18, MO181/01.06.18 art.854


    În temeiul prevederilor art. 10 al Legii nr. 1538-XII din 23.06.93 privind activitatea veterinară şi în scopul preîntîmpinării apariţiei unor boli ale animalelor pe teritoriul Republicii  Moldova,
ORDON:
    1. Se aprobă Norma sanitară veterinară privind măsurile generale pentru controlul unor boli ale animalelor şi măsurile specifice referitoare la boala veziculoasă a porcului, armonizată cu prevederile Directivei 92/119/EEC din 17 decembrie 1992 a Consiliului Europei, conform anexei.
    2. Direcţia Medicină Veterinară, serviciile sanitare veterinare de stat raionale şi municipale, agenţii economici (persoane fizice şi juridice) se vor conduce în activitatea lor după prevederile prezentei Norme sanitare veterinare.
    3. Prezentul ordin  intră în vigoare la data publicării lui în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    4. Controlul asupra executării prezentului ordin îl exercită Direcţia Medicină Veterinară.

    MINISTERUL AGRICULTURII
    ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE                       Anatolie GORODENCO

    Nr. 151. Chişinău, 30 iunie 2006.

Anexă
la ordinul Ministerului Agriculturii
şi Industriei Alimentare
nr. 151 din 30 iunie 2006
NORMA SANITARĂ VETERINARĂ
privind măsurile generale pentru controlul unor boli ale
animalelor şi măsurile  specifice referitoare la boala
veziculoasă a porcului
Capitolul I
Dispoziţii generale
    1. Prezenta Normă sanitară veterinară defineşte măsurile generale de control ce urmează să fie aplicate în prevenirea unui focar al uneia din bolile enumerate în anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară.
    2. În sensul prezentei Norme sanitare veterinare se aplică următoarele definiţii:
    a) exploataţie - orice întreprindere agricolă sau de altă natură, situată pe teritoriul Republicii Moldova, în care sînt ţinute sau crescute animale;
    b) animal - orice animal domestic dintr-o specie susceptibilă de a fi afectată direct de boala în cauză sau orice animal vertebrat sălbatic care poate avea ceva comun cu epidemiologia bolii, acţionînd ca purtător sau sursă de infecţie;
    c) animal-santinelă - animal care provine dintr-un efectiv indemn de boală infecţioasă, obligatoriu din afara zonei epizootice, şi care nu a fost vaccinat împotriva acestei boli;
    d) vector - orice animal sălbatic vertebrat sau nevertebrat, care, prin mijloace mecanice sau biologice, este susceptibil de a transmite şi de a răspîndi agentul bolii în cauză;
    e) proprietar sau deţinător - orice persoană fizică sau juridică, care are în proprietatea sa animale sau care este însărcinată cu întreţinerea acelor animale, fie că este sau nu este recompensată financiar;
    f) perioadă de incubaţie - perioada ce poate dura între expunerea la agentul bolii şi instalarea simptomelor clinice. Durata acestei perioade este cea stabilită în anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară pentru boala respectivă;
    g) confirmarea infecţiei - declararea de către autoritatea sanitară veterinară competentă a prezenţei oricăreia dintre bolile enumerate în anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, bazată pe rezultatele de laborator. În caz de boală, autoritatea sanitar-veterinară competentă poate, de asemenea, să confirme prezenţa bolii pe baza rezultatelor clinice şi/sau epidemiologice;
    h) autoritate sanitară veterinară competentă - autoritate competentă responsabilă pentru efectuarea controalelor veterinare sau altă autoritate veterinară căreia autoritatea sanitară veterinară centrală a Republicii Moldova i-a delegat această responsabilitate;
    i) medic veterinar oficial - medicul veterinar numit de autoritatea sanitară veterinară competentă.
    3. Autoritatea sanitară veterinară centrală a Republicii Moldova trebuie să se asigure că este obligatoriu ca suspiciunea prezenţei oricăreia dintre bolile la care se referă anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară să fie notificată imediat autorităţii sanitare veterinare competente.
    4. În cazul în care dintr-o exploataţie sînt suspectate de a fi infectate sau contaminate cu una dintre bolile enumerate în anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, autoritatea sanitară veterinară competentă trebuie să se asigure că medicul veterinar oficial efectuează imediat pregătirile pentru cercetarea oficială de confirmare sau precizare a prezenţei bolii în cauză şi, în special, trebuie să preleve probele necesare examinărilor de laborator. În acest scop animalele în cauză pot fi transportate la laboratoare sub supravegherea autorităţii sanitare veterinare competente, care va lua măsurile corespunzătoare pentru a preveni răspîndirea bolii.
    Îndată ce suspiciunea de boală este prezentă, autoritatea sanitară veterinară competentă va pune exploataţia sub supraveghere oficială şi va cere:
    a) să se efectueze o enumerare a tuturor animalelor din speciile suscepte de boală şi să se înregistreze pentru fiecare din aceste categorii numărul de animale pierite, infectate sau suspecte; numărarea trebuie făcută zilnic pentru a se ţine seama de animalele fătate sau de cele care mor pe durata perioadei de suspiciune de boală; informaţiile privind numărarea lor trebuie să fie efectuate zilnic şi prezentate, la cerere, pentru a fi verificate la fiecare vizită a autorităţii sanitar-veterinare competente;
    b) toate animalele din speciile susceptibile de boală din exploataţie să fie ţinute închise, pentru a se preveni o eventuală răspîndire al acesteia;
    c) nici un animal din speciile susceptibile să nu intre sau să nu părăsească exploataţia;
    d) toate mişcările:
    - de  persoane, animale  din  alte  specii  nesusceptibile de  boală şi autocare spre şi de la exploataţie;
    - de carne sau carcase de animale, ori de furaje pentru animale, echipament, deşeuri, dejecţii, purină, gunoi de grajd sau orice altă sursă  susceptibilă  de a transmite boala în cauză;
    e) să fie supusă autorizării de către autoritatea sanitar-veterinară competentă care stabileşte condiţiile pentru prevenirea oricărui risc de răspîndire a bolii; să se instaleze mijloace corespunzătoare de dezinfecţie la intrările şi ieşirile din clădiri sau în locurile în care se ţin animale din speciile susceptibile de boală şi din exploataţia corespunzătoare;
    f) să se efectueze o anchetă epizootologică în conformitate cu pct. 8 al prezentei Norme sanitare veterinare.
    Autoritatea sanitară veterinară competentă poate aplica oricare dintre măsurile prevăzute la alin. (2) al prezentului punct altor exploataţii, dacă localizarea lor, configuraţia sau contactele acestora cu exploataţia unde boala este suspectată motivează suspiciunea unei posibile contaminări.
    Măsurile la care se face referire în alin. (1) şi (2) ale prezentului punct, din prezenta Normă sanitară veterinară nu vor fi ridicate pînă cînd suspiciunea de prezenţă a bolii nu a fost confirmată de medicul veterinar oficial.
    5. Din momentul în care s-a confirmat oficial că una dintre bolile enumerate în anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară există într-o exploataţie, autoritatea sanitară veterinară centrală trebuie să se asigure că faţă de măsurile stabilite la pct. 4, alin. (2) din prezenta Normă sanitară veterinară, autoritatea competentă solicită aplicarea următoarelor măsuri:
    a) animalele din speciile susceptibile de boală din exploataţie trebuie  ucise la faţa locului fără întîrziere. Animalele care au pierit sau care au fost ucise trebuie să fie arse sau îngropate la faţa locului ori ucise într-o unitate de ecarisare a carcaselor de animale moarte. Aceste operaţiuni trebuie efectuate astfel încît să se reducă riscul diseminării agentului bolii;
    b)  orice  substanţă  sau  deşeu, cum  ar  fi  furajul,  purina, dejecţiile sau  apele reziduale, care  sînt  susceptibile de a fi contaminate, trebuie să fie distruse sau tratate corespunzător. Rezultatele urmează a fi confirmate prin teste de laborator;
    c) după efectuarea operaţiunilor enumerate la lit. a) şi b) ale prezentului punct, clădirile utilizate pentru adăpostirea animalelor din speciile susceptibile de boală, împrejurimile lor, camioanele folosite pentru  transport  şi   tot  echipamentul susceptibil  de  a fi contaminat trebuie curăţate  şi  dezinfectate  conform pct. 16 al prezentei Norme sanitare veterinare;
    d)  trebuie  efectuată  o anchetă  epizootologică  conform  pct.  8  la  prezenta Normă sanitară veterinară.
    Atunci cînd se recurge la îngropare, aceasta se efectuează sub protecţia unui dezinfectant, groapa trebuie să fie destul de adîncă pentru a preveni dezgroparea carcaselor sau a deşeurilor la care se referă alin. (1), lit. a) şi b) ale prezentului punct, de către cîinii vagabonzi, şi trebuie să fie făcută într-un loc potrivit, astfel încît să se prevină contaminarea apei freatice sau orice altă afectare a mediului înconjurător.
    Autoritatea sanitară veterinară competentă poate extinde măsurile prevăzute în alin. (1) al prezentului punct la alte exploataţii vecine, dacă localizarea lor, configuraţia sau contactele acestora cu exploataţia unde prezenţa bolii a fost confirmată motivează suspiciunea unei posibile contaminări.
    Repopularea exploataţiei trebuie autorizată de către autoritatea sanitară veterinară competentă în urma inspecţiei  efectuate la faţa locului, în urma îndeplinirii sub conducerea medicului veterinar oficial a operaţiunilor de curăţare şi dezinfectare  realizate  în  conformitate  cu  pct. 16  al  prezentei  Norme  sanitare veterinare.
    6. Atunci cînd animalele care trăiesc în libertate sînt infectate sau suspectate de a fi infectate, autoritatea sanitară veterinară competentă trebuie să se convingă că au fost luate toate măsurile prevăzute în prezenta Normă sanitară veterinară.
    7. În cazul exploataţiilor care constau din două sau mai multe unităţi separate de producţie, autoritatea competentă poate face abatere de la cerinţele pct. 5, alin. (1), lit. a) al prezentei Norme sanitare veterinare, în ceea ce priveşte unităţile de producţie sănătoase dintr-o exploataţie care este infectată, cu condiţia ca medicul veterinar oficial să fi confirmat că structura şi dimensiunile acestor unităţi şi operaţiunile efectuate sînt de aşa natură încît adăpostirea, creşterea, personalul, echipamentul şi furajarea sînt complet separate, astfel încît să se prevină răspîndirea agentului bolii de la o unitate la alta.
Capitolul II
Ancheta epizootologică
    8. Ancheta epizootologică are ca scop:
    a) termenul  în  care  boala  ar  fi  putut  să  existe  în  exploataţie  înainte  de  a fi declarată sau suspectată;
    b)  originea  posibilă a bolii  în  exploataţie şi identificarea  altor  exploataţii în care există animale din speciile susceptibile la boală, care ar fi putut fi infectate sau contaminate;
    c) mişcarea  persoanelor, animalelor, carcaselor, camioanelor, echipamentului sau a oricăror altor materii susceptibile de a fi  răspîndit agentul cauzal spre şi de la exploataţiile în cauză;
    d)  prezenţa şi distribuţia vectorilor bolii, după caz.
    Trebuie să se creeze o unitate de criză, responsabilă pentru coordonarea completă a tuturor măsurilor necesare pentru a se asigura eradicarea bolii cît mai repede posibil şi în scopul efectuării anchetei epizootologice.
    Regulile generale privind unităţile de criză naţionale trebuie să fie stabilite de autoritatea sanitară veterinară centrală, conform procedurii naţionale.
    9. Atunci cînd medicul veterinar oficial găseşte sau consideră, pe baza datelor confirmate, că boala ar fi putut fi introdusă din alte exploataţii în exploataţia la care se referă pct. 4 al prezentei Norme sanitare veterinare, ori de la cea din urmă la alte exploataţii, ca rezultat al mişcării persoanelor, animalelor sau transportului, ori pe orice altă cale, acele alte exploataţii vor fi puse sub supraveghere oficială, conform pct. 4 al prezentei Norme sanitare veterinare. Acest control nu va fi ridicat, pînă cînd suspiciunea prezenţei bolii în exploataţie nu a fost oficial confirmată.
    Atunci cînd medicul veterinar oficial găseşte sau consideră, pe baza datelor confirmate, că boala ar fi putut fi introdusă din alte exploataţii în exploataţia la care se referă pct. 5 al prezentei Norme sanitare veterinare ori de la cea din urmă la alte exploataţii, ca rezultat al mişcării persoanelor, animalelor sau transportului ori pe orice altă cale, aceste alte exploataţii vor fi puse sub supraveghere oficială conform pct. 4, alin. (2) al prezentei Norme sanitare veterinare. Această supraveghere nu va fi ridicată pînă cînd suspiciunea prezenţei bolii în exploataţie nu a fost oficial infirmată.
    Atunci cînd o exploataţie a fost supusă prevederilor alin. (2) al prezentului punct autoritatea competentă trebuie să menţină în aplicare în exploataţie prevederile pct. 4 al prezentei Norme sanitare veterinare, cel puţin pentru perioada maximă de incubaţie ce corespunde fiecărei boli, începînd de la data probabilă de introducere a bolii, stabilită de ancheta epizootologică efectuată conform pct. 8 al prezentei Norme sanitare veterinare.
    Atunci cînd consideră că îi permit condiţiile, autoritatea sanitară veterinară competentă poate limita măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) ale prezentului punct, la o parte a exploataţiei şi la animalele care se găsesc aici, în contextul în care exploataţia poate îndeplini condiţiile stabilite la pct. 7 al prezentei Norme sanitare veterinare sau numai la animalele din speciile susceptibile de boală.
    10. De îndată ce diagnosticul uneia dintre bolile în cauză a fost oficial confirmat, autoritatea sanitară veterinară centrală trebuie să se asigure că autoritatea competentă instituie în jurul exploataţiei infectate o zonă de protecţie cu o rază de minimum 3 km, ea însăşi făcînd parte dintr-o zonă de supraveghere cu o rază de minimum 10 km. Instituirea zonelor trebuie să ţină seama de factorii geografici, administrativi, ecologici şi epizootologici legaţi de boala în cauză şi de posibilităţile de monitorizare.
    Autoritatea competentă poate decide, în baza procedurii stabilite de autoritatea sanitară veterinară centrală, să modifice, în special pentru a reduce sau a mări, după caz, limitele zonelor stabilite la alin. (1) al prezentului punct sau durata măsurilor de restricţie, ţinînd seama de:
    a) situarea lor geografică şi factorii ecologici;
    b) condiţiile meteorologice;
    c) prezenţa, distribuţia şi tipul vectorilor;
    d) rezultatul anchetei epizootologice efectuate conform pct. 8 al prezentei Norme sanitare veterinare;
    e) rezultatul testelor de laborator;
    f) măsurile de control aplicate efectiv.
Capitolul III
Măsurile întreprinse de autoritatea sanitară veterinară
pentru neutralizarea focarului de boală
    11. Autoritatea sanitară veterinară competentă trebuie să se asigure că în zona de protecţie sînt aplicate următoarele măsuri:
    a) toate  exploataţiile  din  zonă  care  au  animale  din speciile  susceptibile  de boală trebuie identificate;
    b) trebuie  să  existe vizite periodice la  exploataţiile care au animale din speciile susceptibile de boală, incluzînd examinarea clinică a acestor animale şi, dacă este necesar, prelevarea de probe pentru examene de laborator; trebuie păstrată o înregistrare a vizitelor şi a constatărilor, frecvenţa vizitelor fiind proporţională cu gravitatea epizootiei din exploataţiile care au riscul cel mai mare;
    e)  se  interzice  mişcarea  şi  transportul animalelor din  speciile  susceptibile de boală pe drumurile publice sau private, cu excepţia căilor de acces ale exploataţiei; autoritatea sanitară veterinară competentă poate să acorde o abatare de la această interdicţie pentru transportul animalelor pe şosea sau pe calea ferată, fără descărcare sau oprire;
    f) animalele din  speciile  susceptibile  de  boală trebuie să   rămînă  în exploataţia în care sînt ţinute, cu excepţia cazului în care acestea urmează să fie transportate, sub supraveghere oficială, direct la un abator situat în acea zonă, pentru tăiere de urgenţă sau, dacă în acea zonă nu există un abator, sub supraveghere veterinară, la un abator situat în zona de supraveghere desemnată de autoritatea competentă. Asemenea transport poate fi autorizat de autoritatea sanitar-veterinară competentă numai după ce medicul veterinar oficial a efectuat examinarea tuturor animalelor din speciile susceptibile de boală din exploataţie şi după ce a confirmat că nici un animal nu este suspect de a fi infectat. Autoritatea competentă care are în responsabilitate acel abator trebuie să fie informată despre intenţia de trimitere a animalelor.
    Măsurile aplicate în zona de protecţie trebuie să fie menţinute cel puţin pe perioada de incubaţie maximă care corespunde bolii în cauză, după ce animalele din exploataţiile infectate au fost eliminate conform prevederilor pct. 5 al prezentei Norme sanitare veterinare, iar operaţiunile de curăţare şi dezinfecţie au fost efectuate conform prevederilor pct. 16 a aceleeaşi Norme. Atunci cînd boala este transmisă de un vector-insectă, autoritatea sanitară veterinară competentă poate fixa durata măsurilor şi poate stabili prevederi pentru eventuala introducere a animalelor-santinelă.
    La expirarea perioadei la care se referă alin. (1) al prezentului punct, regulile aplicate pentru zona de supraveghere trebuie, de asemenea, aplicate zonei de protecţie.
    12. În zona de securitate, autoritatea sanitară veterinară competentă impune următoarele cerinţe:
    a) toate exploataţiile care au animale din speciile susceptibile de boală trebuie să fie identificate;
    b) mişcările animalelor, din speciile susceptibile de boală, pe drumuri, trebuie să fie interzise, cu excepţia cazului cînd sînt duse la păşune  sau  în  adăposturi.
    Autoritatea  competentă  poate  totuşi  acorda  o  abatere de  la  această  interdicţie pentru tranzitul animalelor pe şosea sau pe calea ferată, fără descărcări sau opriri;
    c) transportul animalelor din speciile susceptibile de boală în zona de supraveghere trebuie să  fie supus   autorizării de către  autoritatea  sanitară veterinară competentă;
    d) animalele din speciile susceptibile de boală trebuie să rămînă în interiorul zonei de supraveghere pe durata perioadei de incubaţie maximă considerată de la înregistrarea celui mai recent caz de boală. După aceea animalele pot fi scoase din acea zonă pentru a fi transportate sub supraveghere oficială direct la un abator desemnat de autoritatea competentă, pentru tăiere de urgenţă. Asemenea transport poate fi autorizat de autoritatea sanitară  veterinară  competentă numai  după  ce medicul veterinar oficial a efectuat examinarea tuturor animalelor din  speciile susceptibile de boală din  exploataţie şi  a confirmat că nici  un  animal nu este suspectat  de  a  fi  infectat. Autoritatea  competentă  responsabilă pentru  abator trebuie să fie informată despre intenţia de a trimite animalele.
    Măsurile aplicate în zona de supraveghere trebuie să fie menţinute o perioadă cel puţin egală cu perioada de incubaţie maximă, după ce animalele din exploataţie au fost eliminate conform pct. 5 al prezentei Norme sanitare veterinare, iar operaţiunile de curăţare şi dezinfecţie au fost efectuate conform pct. 16 al prezentei Norme. Atunci cînd boala este transmisă de un vector-insectă, autoritatea competentă poate fixa durata măsurilor şi poate stabili prevederile pentru eventuala introducere a animalelor-santinelă.
    13. Atunci cînd interdicţiile prevăzute la pct. 11, alin. (1), lit. d) şi la pct. 12, alin. (1), lit. d) ale prezentei Norme sanitare veterinare sînt menţinute mai mult de 30 zile datorită apariţiei altor cazuri de boală şi, ca rezultat, apar probleme privind ţinerea animalelor, autoritatea competentă poate autoriza, la cererea proprietarului, însoţită de motivele care stau la baza formulării acesteia, eliminarea animalelor dintr-o exploataţie situată în cadrul zonei de protecţie sau al zonei de supraveghere, în următoarele condiţii:
    a) medicul veterinar oficial să fi verificat faptele;
    b) să fi fost efectuată o inspecţie a tuturor animalelor din exploataţie;
    c) să  fi  fost  supuse unei examinări  clinice, cu un rezultat negativ, animalele care urmează să fie transportate;
    d) fiecare animal să fi fost  identificat prin metode aprobate;
    e) exploataţia  de  destinaţie să  fie  localizată  fie în zona  de  protecţie, fie  în interiorul zonei de supraveghere.
    Trebuie să fie luate toate măsurile necesare, în special de curăţare şi dezinfecţie a camioanelor după transportare, pentru a se evita riscul răspîndirii agentului bolii pe durata acestor transportări.
    14. Autoritatea sanitară veterinară centrală trebuie să se asigure că autoritatea competentă locală ia toate măsurile necesare ca persoanele numite în zonele de protecţie şi supraveghere să fie informate despre restricţiile aplicate şi să se facă toate demersurile necesare pentru implementarea corespunzătoare a acestor măsuri.
    Atunci cînd într-o zonă dată epizootia în cauză este de o gravitate excepţională, toate măsurile suplimentare ce sînt luate de Republica Moldova trebuie să fie adoptate în baza procedurii naţionale stabilite de autoritatea sanitară  veterinară centrală.
    15. Abatere de la prevederile generale stabilite în prezenta Normă sanitară veterinară, dispoziţiile specifice referitoare la măsurile de control şi eradicare pentru fiecare boală sînt stabilite:
    -  pentru  fiecare din celelalte boli  prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară de către autoritatea sanitară veterinară centrală;
    - pentru boala veziculoasă a porcului, în anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară.
    16. Autoritatea competentă trebuie să se asigure că:
    a) dezinfectantele şi insecticidele folosite atunci cînd este necesar  şi concentraţiile  acestora sînt oficial  aprobate  de  autoritatea  sanitară veterinară competentă;
    b) curăţarea şi operaţiunile de dezinfecţie şi dezinsecţie   sînt   efectuate sub supraveghere veterinară oficială:
    - conform instrucţiunilor legale date de medicul veterinar oficial;
    - astfel   încît  să  se  elimine  orice  risc  de  răspîndire  sau de  supravieţuire a agentului bolii;
    c) după finalizarea operaţiunilor prevăzute la alin. (1), lit. b) al  prezentului punct medicul  veterinar oficial se asigură că măsurile au fost efectuate  corect  şi că  a  trecut  o  perioadă  corespunzătoare, nu  mai  scurtă de 21 de zile, pentru a se asigura că boala în cauză a fost complet eliminată înainte ca animalele  din speciile susceptibile de boală să fie reintroduse în exploataţie.
    Procedurile pentru curăţarea şi dezinfecţia unei exploataţii infectate sînt:
    a) pentru  boala  veziculoasă  a  porcului  sînt cele  stabilite  în  anexa  nr. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară;
    b) în contextul pregătirii măsurilor specifice pentru fiecare boală menţionată în anexa nr. 1,  sînt definite conform procedurii stabilite  la  pct. 15  al prezentei Norme sanitare veterinare.
    17. Autorităţii sanitare veterinare centrale i se impune să asigure:
    a) un laborator naţional cu echipamente şi personal format din experţi, care să îi permită să indice întotdeauna şi, în special, atunci cînd boala în cauză apare pentru prima dată, tipul, subtipul şi varianta virusului relevant şi să confirme rezultatele obţinute în laboratoarele locale de diagnostic;
    b) un laborator naţional în care sînt testaţi reactivii folosiţi în laboratoarele locale de diagnostic.
    Laboratoarele naţionale desemnate pentru fiecare dintre bolile menţionate trebuie să fie responsabile de coordonarea standardelor şi metodelor de diagnostic, precum şi de utilizarea reactivilor.
    Laboratoarele naţionale desemnate pentru fiecare dintre bolile menţionate trebuie să fie responsabile de coordonarea standardelor şi metodelor de diagnostic stabilite de fiecare laborator de diagnostic din Republica Moldova pentru boala dată. În acest scop acestea:
    a) pot furniza reactivi de diagnostic laboratoarelor naţionale;
    b) trebuie  să controleze calitatea  tuturor  reactivilor de diagnostic  utilizaţi  în Republica Moldova;
    c) trebuie să efectueze periodic teste interlaboratoare;
    d) trebuie  să  păstreze  tulpini ale virusului bolii date de la cazurile confirmate în Republica Moldova;
    e) trebuie să asigure confirmarea  rezultatelor pozitive obţinute în laboratoarele locale de diagnostic.
    Abatere de la prevederile alin. (1) al prezentului punct, dacă Republica Moldova nu are un laborator naţional competent pentru boala în cauză, poate folosi serviciile unui laborator acreditat al altui stat cu competenţă în acest domeniu sau ale laboratorului internaţional de referinţă.
    Laboratoarele naţionale desemnate pentru fiecare dintre bolile menţionate trebuie să coopereze cu laboratoarele internaţionale de referinţă respective, la care se referă pct. 18 al prezentei Norme sanitare veterinare.
    18. Lista laboratoarelor de referinţă pentru boala veziculoasă a porcului este indicat în anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară.
    Autoritatea sanitară veterinară centrală va desemna laboratorul naţional de referinţă pentru boala veziculoasă a porcului.
    Laboratoarele de referinţă internaţionale pentru fiecare dintre bolile enumerate în anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, sînt desemnate prin acord în  conformitate cu procedura internaţională.
    Autoritatea sanitară veterinară centrală va stabili lista laboratoarelor naţionale de referinţă pentru fiecare dintre bolile enumerate în anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară.
    19. Vaccinarea împotriva bolilor enumerate în anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară nu poate fi efectuată decît ca o completare la măsurile de control luate, cînd boala în cauză izbucneşte şi conform următoarelor prevederi:
    a) decizia de efectuare a vaccinării, ca  o completare  la  măsurile de control, trebuie să fie luată de autoritatea veterinară centrală, conform  prevederilor naţionale stabilite de autoritatea sanitară veterinară centrală;
    b) această decizie trebuie să se bazeze în special pe următoarele criterii:
    - gruparea animalelor din speciile implicate în zonele afectate;
    - caracteristicile şi compoziţia fiecărui vaccin folosit;
    - procedurile pentru supravegherea distribuţiei, depozitării şi utilizării vaccinurilor;
    - speciile şi vîrsta animalelor care pot sau trebuie să fie vaccinate;
    - zonele în care vaccinarea poate sau trebuie să fie efectuată;
    - durata campaniei de vaccinare.
    În cazul în care se recurge la prevederile alin. (1) al prezentului punct:
    a) trebuie interzisă vaccinarea sau revaccinarea animalelor din speciile susceptibile de boală din  exploataţiile la care se face referire  în pct. 4 la prezenta Normă sanitară veterinară;
    b) trebuie interzisă inocularea de ser hiperimun.
    În  eventualitatea  recurgerii la vaccinare  trebuie să se aplice  următoarele reguli:
    a) toate animalele  vaccinate  trebuie  să  fie  identificate cu o marcă  clară  şi lizibilă, conform  metodei  aprobate  de autoritatea  veterinară centrală;
    b) toate animalele trebuie să rămînă în zona de vaccinare, cu excepţia cazului în care acestea sînt trimise la  un abator desemnat de autoritatea competentă, pentru tăiere imediată, caz în care mişcarea animalelor poate  fi autorizată  numai după ce medicul veterinar oficial a efectuat  examinarea tuturor animalelor susceptibile de boală din exploataţie  şi  a confirmat că  nici  un  animal nu este suspectat de a fi infectat.
    Cînd operaţiile de vaccinare au fost terminate, mişcările animalelor din speciile susceptibile de boală din zona de vaccinare pot fi permise în baza procedurii stabilite de autoritatea sanitară veterinară centrală, după o perioadă determinată prin aceeaşi procedură.
    Abatere de la alin. (1) al prezentului punct decizia de efectuare a vaccinării de urgenţă poate fi luată numai de autoritatea sanitară veterinară centrală, cu condiţia ca interesele fundamentale ale Republicii Moldova să nu fie afectate. Această decizie trebuie, în special, să ţină seama de gradul de concentrare al animalelor în unele regiuni, de necesitatea de a proteja rasele individuale şi de zona geografică în care se efectuează vaccinarea.
Capitolul IV
Dispoziţii finale
    20. Autoritatea sanitară veterinară centrală, trebuie să elaboreze un plan de contingenţă aplicabil tuturor bolilor enumerate în anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară specificînd măsurile naţionale care urmează să fie implementate în eventualitatea existenţei unui focar al oricăreia dintre aceste boli.
    Acest plan trebuie să permită accesul la facilităţi, echipament, personal şi la toate celelalte materiale corespunzătoare, necesare pentru eradicarea rapidă şi eficientă a focarului de boală.
    Criteriile minime ce urmează să fie aplicate pentru elaborarea planurilor de contingenţă sînt stabilite la pct. 1, 2, 3, 4, 5 şi 10 din anexa nr. 4, pct. 6, 7, 8 şi 9 din aceeaşi anexă reprezentînd criteriile ce urmează să fie adaptate conform cu boala în cauză. Autoritatea sanitară veterinară centrală se poate limita la aplicarea criteriilor stabilite la pct. 6, 7, 8 şi 9 din anexa nr. 4, atunci cînd criteriile de la pct. 1, 2, 3, 4, 5 şi 10 aceleaşi anexe au fost deja adoptate şi cînd planurile au fost supuse aplicării măsurilor de control pentru altă boală.
    21. Abatere de la condiţiile prevăzute la pct. 19 şi 20 ale prezentei Norme sanitare veterinare privind măsurile de contingenţă ce urmează să fie adoptate de autoritatea sanitară veterinară centrală, pentru a ţine seama de constrîngerile naturale şi geografice, autoritatea sanitară veterinară centrală este autorizată să aplice măsurile speciale de control specifice pentru fiecare dintre bolile indicate în anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară.
    22. Experţii internaţionali din domeniul medicinii veterinare pot face controale ad-hoc în Republica Moldova în colaborare cu autoritatea sanitară veterinară centrală, în măsura în care este necesar, pentru a se asigura de aplicarea uniformă a prezentei Norme sanitare veterinare. Pentru aceasta ei pot controla un procent reprezentativ de exploataţii pentru a verifica dacă autorităţile competente controlează faptul că aceste exploataţii îndeplinesc cerinţele prezentei Norme sanitare veterinare.
    Autoritatea sanitară veterinară centrală acordă experţilor toată asistenţa necesară pentru îndeplinirea obligaţiilor lor.
    25. Anexele nr. 1 - 4 fac parte integrantă din prezenta Normă sanitară veterinară.

Anexa nr. 1
la Norma sanitară veterinară
privind măsurile generale pentru controlul unor boli
ale animalelor şi măsurile specifice
referitoare la boala veziculoasă a porcului
Lista bolilor menţionate de norma sanitară veterinară, cu
declarare obligatorie
    1. Pesta rumegătoarelor mici, la care perioada de incubaţie constituie 21 de zile.
    2. Boala veziculoasă a porcului, la care perioada de incubaţie constituie 28 de zile.
    3. Boala limbii albastre, la care perioada de incubaţie constituie 40 de zile.
    4. Variola oii şi a caprei (Capripox),  la care perioada de incubaţie constituie 21 de zile.
    5. Stomatita veziculoasă, la care perioada de incubaţie constituie 21 de zile.
    6. Pesta porcină africană, la care perioada de incubaţie constituie 40 de zile.
    7. Dermatoza nodulară contagioasă, la care perioada de incubaţie constituie 28 de zile.
    8. Febra văii de Rift, la care peroada de incubaţie constituie 30 de zile.
Anexa nr. 2
la Norma sanitară veterinară
privind măsurile generale pentru controlul
unor boli ale animalelor şi măsurile specifice
referitoare la boala veziculoasă a porcului
MĂSURI SPECIFICE
pentru controlul anumitor boli
    Faţă de prevederile generale stabilite în prezenta Normă sanitară veterinară se aplică următoarele prevederi specifice la boala veziculoasă a porcului:
    1. Descrierea bolii
    O boală a porcului care nu se poate deosebi clinic de febra aftoasă, cauzînd vezicule pe rît, buze, limbă şi bureletul ongloanelor. Boala variază considerabil în gravitate şi poate infecta un efectiv de porci fără a se manifesta leziunile clinice. Virusul poate supravieţui perioade lungi în afara corpului, chiar şi în carnea proaspătă; este deosebit de rezistent la dezinfectantele uzuale şi este recunoscut pentru persistenţă şi stabilitate la o valoare a pH de la 2,5 la 12. În special, pentru aceasta sînt necesare curăţarea şi dezinfecţia completă a materialelor contaminate.
    2. Perioada de incubaţie. În sensul Normei sanitare veterinare, perioada maximă de incubaţie trebuie să fie considerată de 28 de zile.
    3. Procedurile de diagnostic pentru confirmarea şi diagnosticul diferenţial al bolii veziculoase a porcului
    Metodele detaliate pentru colectarea materialelor pentru diagnostic, testele de diagnostic de laborator, detectarea anticorpilor şi evaluarea rezultatelor testărilor de laborator vor fi stabilite conform procedurii naţionale, imediat după intrarea în vigoare a Normei sanitare veterinare.
    4. Confirmarea prezenţei bolii veziculoase a porcului
    Prin derogare de la prevederile pct. 2, lit. f) din Norma sanitară veterinară, prezenţa bolii este confirmată:
    a) în exploataţiile în care virusul bolii veziculoase a porcului este izolat fie de la porci, fie din mediul ambiant;
    b) în exploataţiile ce au porci care sînt seropozitivi pentru boala veziculoasă a porcului, cu condiţia ca  aceşti  porci  sau  alţii  să  prezinte leziunile caracteristice bolii veziculoase a porcului;
    c) în  exploataţiile ce conţin porci care prezintă  semne  clinice de boală sau sînt seropozitivi, cu condiţia să existe  o  legătură  epidemiologică  directă cu un focar confirmat;
    d) în alte efective  în  care  sînt  identificaţi  porci  seropozitivi. În  ultimul caz autoritatea competentă, înainte de a confirma prezenţa bolii, va realiza investigaţii complementare, în special recoltarea suplimentară de probe şi  retestarea lor, într-un interval de cel puţin 28 de zile între recoltările de probe. Prevederile pct. 4 din  prezenta  Normă sanitară  veterinară  trebuie  să  se  aplice  pînă cînd  aceste investigaţii complementare sînt  realizate. Dacă investigaţiile  ulterioare nu indică prezenţa bolii, deşi porcii sînt încă seropozitivi, autoritatea competentă trebuie să se  asigure că porcii testaţi sînt omorîţi şi distruşi sau tăiaţi sub supravegherea sa, într-un abator  pe care l-a desemnat pe teritoriul naţional. Autoritatea competentă trebuie să se asigure că la sosirea în abator porcii sînt ţinuţi şi tăiaţi separat de alţi porci, iar carnea lor este folosită exclusiv pe piaţa naţională.
    5. Laboratoarele internaţionale de diagnostic a bolii veziculoase a porcului
    Adrese:
    a) Belgium: Institut national de recherches veterinaires, Groeselenberg 99, B-1180 Bruxelles;
    b) Danemarca: Statens Veterinaere Institut for Virusforskning, Lindholm;
    c) Germania:  Bundesforrschungsanstalt  fuer Viruskrankheiten  der Tiere, Paul-Ehrlich-Strasse, 7400 Tuebingen;
    e) Spania: Laboratorio de Alta Seguridad Biologica (INIA), 28130 Madrid;
    f) Franţa: Laboratoire central de recherche veterinaire, Maisons-Alfort;
    g)  Grecia:  Institoyto  Loimodon   kai   Parasitikon  Nosimaton,  Neapoleos 21, Agia Paraskevi;
    h) Irlanda: Institute for Animal Health, Pirbright, Woking, Surrey;
    i) Italia: Istituto  zooprofilattico sperimentale della Lombardia e dell'Emilia Romagna, Brescia;
    j) Luxemburg: Institut  national de recherches veterinaires, Groselenberg 99, B-1180 Bruxelles;
    k) Olanda: Centraal Diergeneeskundig Instituut, Lelystad;
    l) Portugalia: Laboratorio Nacional de Investigacao Veterinaria, Lisboa;
    m) Regatul Unit: Institute for Animal Health, Pirbright, Woking, Surrey.
    6. Laboratorul de referinţă
    AFRC Institute for Animal Health, Pirbright Laboratory, Ash Road, Pirbright, Woking, Surrey, GU24ONF, United Kingdom.
    7. Zona de protecţie
    A.  Dimensiunea   zonei  de  protecţie  este  definită  la  pct. 10  din  Norma sanitară veterinară.
    B. În cazul bolii veziculoase a porcului, prin derogare, măsurile prevăzute la pct. 11 din Norma sanitară veterinară sînt înlocuite cu următoarele:
    a) sînt  identificate  toate  exploataţiile  din  cadrul  zonei  care  au  animale din speciile susceptibile de boală;
    b) se  realizează  periodic  vizite la exploataţiile care au animale din speciile susceptibile de  boală, o examinare  clinică  a acestor animale incluzînd, dacă este necesar, recoltarea  de  probe  pentru examinarea de  laborator;  trebuie  ţinut  un registru al vizitelor şi observaţiilor făcute, frecvenţa vizitelor fiind direct proporţională cu gravitatea epizootiei în acele exploataţii cu riscul cel mai mare;
    c) vor fi interzise mişcarea şi transportul animalelor din speciile susceptibile de boală  pe drumurile publice  sau  private, excluzînd drumurile de serviciu ale exploataţiilor. Autoritatea competentă poate deroga de la această interdicţie pentru tranzitul animalelor pe drum sau calea ferată, fără descărcare sau oprire;
    d) conform  procedurii  naţionale, o derogare poate fi acordată pentru porcii de tăiere  proveniţi  din  afara  zonei  de  protecţie şi dirijaţi  spre  un abator  situat  în această zonă;
    e) camioanele, alte mijloace de transport şi echipamentele care sînt folosite în interiorul zonei  de protecţie  pentru a se transporta porci sau alte  animale ori materiale care  pot fi contaminate, furaje, îngrăşăminte, ape  reziduale etc. nu  pot părăsi:
    1. o exploataţie situată în zona de protecţie;
    2. zona de protecţie;
    3. un  abator, fără  să  fie curăţate şi dezinfectate conform  procedurilor stabilite de  autoritatea competentă. Aceste proceduri prevăd, în special, că nici un camion sau  vehicul care a fost folosit la transportul porcilor nu  poate părăsi zona fără a fi inspectat de autoritatea competentă;
    f) porcii  nu pot fi mutaţi dintr-o  exploataţie în care sînt ţinuţi timp de 21 de zile după terminarea curăţării preliminare şi dezinfectării exploataţiilor infectate, aşa cum este stabilit în pct. 16 din Norma sanitară veterinară; după 21 de zile poate fi emisă o autorizaţie pentru mutarea porcilor din exploataţiile sus-menţionate:
    1. direct la un abator desemnat de autoritatea competentă, de preferat  în cadrul zonei de protecţie sau de supraveghere, cu condiţia să fi fost efectuată o inspecţie a tuturor porcilor din exploataţie, o examinare clinică a porcilor care sînt transportaţi la abator, fiecare porc fiind marcat printr-o metodă autorizată, porcii să  fie  transportaţi  în  vehicule  sigilate  de  autoritatea competentă. Autoritatea competentă  responsabilă de abator este informată  despre intenţia de a trimite porcii la abator. La sosirea la abator porcii sînt ţinuţi  şi tăiaţi separat de ceilalţi  porci. Autoturismele  şi  echipamentele  care  sînt  implicate  în transportul  porcilor sînt curăţate şi dezinfectate  înainte de a părăsi abatorul. În timpul inspecţiei dinainte de tăiere şi post-mortem, efectuată la abatorul desemnat, autoritatea competentă  ţine  seama de orice semne ce indică prezenţa virusului bolii veziculoase a porcului. În cazul porcilor tăiaţi în baza acestor prevederi, trebuie colectate probe de  sînge statistic reprezentative. În cazul unui răspuns pozitiv care conduce la confirmarea bolii veziculoase a porcului, se aplică măsurile  prevăzute  la  pct. 9,  lit. c) din anexa  nr. 2  la prezenta Normă sanitară veterinară;
    2. în circumstanţe excepţionale porcii pot fi transportaţi direct la alte clădiri localizate în cadrul zonei de protecţie, cu condiţia să fie efectuate: o inspecţie a tuturor porcilor din exploataţii, o examinare clinică a porcilor ce urmează să fie mutaţi, cu rezultate negative, precum şi  identificarea  fiecărui  porc  printr-o metodă aprobată;
    g)  carnea  proaspătă  provenită  de  la  porcii  la care se face referire  în  pct. 7, lit. f), din anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară, trebuie marcată conform legislaţiei specifice cu privire la problemele de sănătate ce afectează comerţul cu carne proaspătă şi ulterior tratată conform prevederilor legislaţiei specifice cu privire la  problemele de sănătate ale animalelor ce afectează comerţul cu produse din carne. Aceasta se face într-o unitate desemnată de autoritatea competentă. Carnea trebuie trimisă unităţii mai sus-menţionate, cu condiţia ca transportul să fie sigilat înainte de plecare  şi  să rămînă sigilat pe tot parcursul  transportului.     La  cererea autorităţii competente, însoţită de o justificare adecvată şi conform procedurii naţionale stabilite de autoritatea competentă centrală, soluţiile specifice pot fi adoptate, în special, pentru  respectarea marcării cărnii şi  folosirea sa ulterioară, precum şi pentru destinaţia  produselor procesate.
    C. Măsurile în zona de protecţie continuă să fie aplicate cel puţin pînă cînd:
    a) se  aplică  toate  măsurile  stabilite  la pct. 16 al  prezentei Norme sanitare veterinare;
    b) toate exploataţiile din zonă au fost supuse:
    1. unei examinări clinice a porcilor, care relevă că aceştia  nu  prezintă  nici un semn de boală care să sugereze prezenţa bolii veziculoase a porcului;
    2. unei examinări serologice a unui eşantion statistic de porci, fără detectarea anticorpilor bolii  veziculoase a porcului. Programul pentru examenul serologic ţine  seama de transmiterea bolii  veziculoase a porcului şi de sistemul în care  sînt ţinuţi  porcii. Programul   trebuie  fixat  în  baza  procedurii   naţionale  stabilite  de  autoritatea  veterinară  centrală.
    Examinarea şi prelevarea de probe la care se face referire la pct. 7, subpunctele 1 şi 2, în prezenta literă nu pot fi efectuate înainte de 28 de zile de la terminarea măsurilor preliminării de curăţare şi dezinfecţie în exploataţia infectată.
    D. La expirarea perioadei la  care se face referire la  lit. C., din anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară, regulile aplicate în zona de supraveghere se aplică, de asemenea, şi zonei de protecţie.
    8. Zona de supraveghere
    A. Mărimea  zonei de  supraveghere este cea  stabilită la pct. 10 din prezenta Normă sanitară veterinară.
    B. În  cazul  bolii  veziculoase a porcului măsurile stabilite la  pct. 12 din Norma sanitară veterinară sînt înlocuite cu următoarele:
    a) toate exploataţiile care au animale din speciile susceptibile de boală trebuie să fie identificate;
    b) poate  fi  permisă orice mişcare a porcilor dintr-o exploataţie din  zona de supraveghere, direct către un abator, cu condiţia ca nici un porc să nu fie transferat în această unitate în următoarele 21 de zile; proprietarul sau persoana responsabilă de aceste animale trebuie să ţină un registru al mişcării tuturor porcilor;
    c) mişcarea   porcilor  din   zona  de  supraveghere  poate  fi autorizată  de autoritatea competentă, cu condiţia:
    1. să  fie efectuată  o  inspecţie  a  tuturor  porcilor din exploataţie cu 48 de ore înainte de mişcare;
    2. să  fie  efectuată o examinare clinică a porcilor ce urmează să fie  mutaţi, cu rezultate negative, cu 48 de ore înainte de mişcare;
    3. să  fie efectuată o examinare serologică a unui  eşantion statistic de probe de la porcii ce urmează să fie mutaţi fără detectarea anticorpilor pentru boala veziculoasă a porcului, cu 14 zile înainte de mişcare. Totuşi, în cazul porcilor pentru tăiere, examinarea serologică poate fi efectuată în baza probelor de sînge prelevate la abatorul de destinaţie desemnat de autoritatea competentă, pe teritoriul său. În cazul rezultatelor pozitive care confirmă prezenţa bolii veziculoase a porcului se aplică măsurile prevăzute la pct. 9, lit. c) din anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară;
    4. fiecare  porc  să  fie  marcat  printr-o metodă de identificare aprobată;
    5. camioanele, alte  mijloace de transport şi echipamentele folosite  pentru transportul porcilor trebuie curăţate şi dezinfectate după fiecare transport;
    d) camioanele, alte  mijloace de transport şi echipamentele folosite pentru transportul porcilor sau al altor animale ori materiale care pot fi contaminate şi care sînt utilizate în cadrul zonei de supraveghere nu părăsesc această zonă fără să fie curăţate şi dezinfectate conform procedurilor stabilite de autoritatea competentă.
    C. Mărimea  zonei de  supraveghere poate fi  modificată conform prevederilor stabilite la pct. 10 din prezenta Normă sanitară veterinară.
    D. Măsurile în zona de supraveghere trebuie aplicate cel puţin pînă la:
    a) efectuarea tuturor măsurilor stabilite la pct. 16 din prezenta Normă sanitară veterinară;
    b) efectuarea tuturor măsurilor cerute în zona de protecţie.
    9. Măsuri generale comune
    Măsurile suplimentare, în cazul bolii veziculoase a porcului, trebuie aplicate după cum urmează:
    a) cazurile în care prezenţa bolii veziculoase a porcului  este  confirmată oficial, autoritatea veterinară competentă centrală trebuie să se asigure că, în plus faţă de măsurile stabilite la pct. 4, alin. (2) şi la pct. 5 din prezenta Normă sanitară veterinară, carnea porcilor tăiaţi pe parcursul perioadei între introducerea probabilă a bolii în exploataţie şi implementarea măsurilor oficiale, cînd este posibil, este identificată prin trasabilitate şi distrusă sub supraveghere oficială, în aşa fel încît să se evite riscul de răspîndire a virusului bolii veziculoase a porcului;
    b) cînd  medicul  veterinar oficial  are  motive  să  suspecteze  că  porcii  din orice exploataţie pot fi contaminaţi, ca rezultat al mişcării vreunei persoane, animal ori vehicul sau în orice alt mod, porcii din exploataţie rămîn sub restricţiile de mişcare la care se face referire în pct. 9 din prezenta Normă sanitară veterinară cel puţin pînă cînd exploataţia este supusă:
    1. unei examinări clinice a porcilor, cu rezultate negative;
    2. unei  examinări  serologice  a  eşantionului  statistic de probe  de la porci, fără detectarea anticorpilor pentru boala veziculoasă a porcului, conform pct. 7, lit. C., b) subpct. 2 a Anexei nr. 2.
    Examinarea la care se face referire la subpct. 1 şi 2 de mai sus nu se va efectua înainte de trecerea a 28 de zile de la posibila contaminare a spaţiilor, ca rezultat al mişcării persoanelor, animalelor sau vehiculelor, ori în orice alt mod;
    c) este   confirmată   prezenţa   bolii  veziculoase  a  porcului  într-un  abator, autoritatea competentă trebuie să se asigure că:
    1. toţi porcii din abator sînt tăiaţi fără întîrziere;
    2. cadavrele şi organele porcilor  infectaţi  şi contaminaţi  sînt  distruse sub supraveghere oficială, astfel încît să se evite riscul răspîndirii virusului bolii veziculoase a porcului;
    3. curăţarea şi dezinfecţia construcţiilor şi echipamentelor, inclusiv ale vehiculelor, au loc sub supravegherea medicului veterinar oficial, conform instrucţiunilor stabilite de autoritatea competentă;
    4. este  efectuată o anchetă  epizootologică  conform  prevederilor  pct. 8  din prezenta Normă sanitară veterinară;
    5. nici un porc  nu  este  reintrodus  pentru  tăiere  cel puţin  24  de  ore după realizarea operaţiunilor de curăţare şi dezinfecţie, conform pct. 3 de mai sus.
    10. Curăţarea şi dezinfecţia exploataţiilor infectate
    Faţă de măsurile stabilite la pct. 16 din prezenta Normă sanitară veterinară se aplică, de asemenea, şi următoarele măsuri:
    A. Procedura pentru curăţarea şi dezinfecţia preliminară:
    a) după  ce  cadavrele  porcilor  au  fost  îndepărtate  pentru  distrugere, acele părţi ale spaţiilor în care porcii au fost ţinuţi şi orice alte părţi ale spaţiilor care au fost contaminate în timpul tăierii trebuie aspersate cu o soluţie dezinfectantă aprobată conform pct. 16 din prezenta Normă sanitară veterinară, avînd concentraţia adecvată pentru boala veziculoasă a porcului. Dezinfectantul folosit trebuie să rămînă pe suprafaţă cel puţin 24 de ore;
    b) orice ţesut sau sînge care poate fi răspîndit în timpul tăierii trebuie strîns cu grijă şi distrus împreună cu cadavrele, iar tăierea trebuie să se efectueze în permanenţă pe o suprafaţă etanşă.
    B. Procedura pentru curăţarea şi dezinfecţia ulterioară:
    a) toate  dejecţiile,  aşternutul, furajele  contaminate etc. trebuie  îndepărtate din clădiri, strînse şi aspersate cu o soluţie dezinfectantă aprobată. Apa reziduală trebuie tratată printr-o metodă corespunzătoare pentru inactivarea virusului;
    b) toate accesoriile mobile  trebuie mutate din spaţiile respective, curăţate şi dezinfectate separat;
    c) grăsimea şi alte efecte murdare trebuie îndepărtate de pe toate suprafeţele, prin înmuiere cu un agent de degresare şi apoi trebuie spălate cu apă sub presiune;
    d) trebuie  efectuată apoi o nouă  aplicare  de  dezinfectant prin aspersarea tuturor suprafeţelor;
    e) camerele etanşe trebuie fumigate;
    f) repararea  podelelor  avariate, a pereţilor etc. trebuie aprobată ca urmare a inspecţiei de către un medic veterinar oficial şi trebuie efectuată imediat;
    g) odată terminate reparaţiile, se efectuează o inspecţie generală pentru a se asigura că acestea au fost bine efectuate;
    h) toate părţile din spaţiile  care  nu  conţin  material  de  combustie  pot fi tratate termic folosindu-se un pistol cu flacără;
    i) toate suprafeţele trebuie  aspersate  cu  o soluţie dezinfectantă  alcalină avînd un pH mai mare de 12,5 sau cu orice alt dezinfectant aprobat. Dezinfectantul trebuie îndepărtat după 48 de ore.
    C. Procedura pentru curăţarea şi dezinfecţia finală. Tratamentul cu pistol cu flacără sau cu soluţie dezinfectantă alcalină menţionat la lit. B., h) sau i) la prezentul punct, trebuie repetat după 14 zile.
    11. Repopularea exploataţiilor infectate
Faţă de măsurile stabilite la pct. 5, alin. (4) din prezenta Normă sanitară veterinară se mai aplică şi următoarele măsuri:
    A. Repopularea  nu  trebuie  să  înceapă  mai  devreme de 4 săptămîni de la terminarea primei dezinfecţii totale a spaţiilor, de exemplu, pasul 3 al procedurilor de curăţare şi dezinfecţie.
    B. La  reintroducerea  porcilor  trebuie să se ţină seama de  tipul  de creştere practicat  în   exploataţie  şi  trebuie  să  fie  conformă  cu  una  dintre  următoarele proceduri:
    a) în cazul exploataţiilor de porci în aer liber, repopularea începe cu introducerea unui număr limitat de purcei-santinelă care au fost controlaţi şi găsiţi negativi la controlul prezenţei anticorpilor împotriva virusului bolii veziculoase a porcului. Porcii-santinelă trebuie repartizaţi, conform cerinţelor autorităţii competente, peste tot în exploataţia infectată trebuie să fie examinaţi clinic la 28 de zile după repartizarea în exploataţie şi trebuie să li se recolteze probe de sînge pentru testarea serologică. Dacă nici un purcel nu prezintă semne clinice de boală veziculoasă a porcului sau nu a dezvoltat anticorpi împotriva virusului bolii, se poate realiza repopularea completă;
    b) pentru toate celelalte forme de creştere reintroducerea porcilor are loc fie potrivit măsurilor prevăzute la lit. a) a prezentului punct, fie prin repopulare completă, cu respectarea următoarelor condiţii:
    1. toţi  porcii aduşi într-o  perioadă de 8 zile să fie seronegativi şi să provină din exploataţii situate în afara zonelor de restricţie instituite ca rezultat al prezenţei bolii veziculoase a porcului;
    2. nici  un  porc  nu  poate părăsi exploataţia pentru o perioadă de 60 de zile după aducerea ultimului porc;
    3. efectivul repopulat să fie supus  unei  examinări  clinice şi serologice conform cerinţelor autorităţii competente. Această examinare poate fi efectuată la cel puţin 28 de zile după aducerea ultimilor porci.

Anexa nr. 3
la Norma sanitară veterinară
privind măsurile generale pentru controlul
unor boli ale animalelor şi măsurile specifice
referitoare la boala veziculoasă a porcului
Abilităţile funcţionale ale laboratoarelor
pentru diagnosticarea bolilor în cauză
    1. Coordonarea metodelor utilizate pentru diagnosticarea bolii în cauză cu cele utilizate la nivel comunitar, în special, prin:
    a) identificarea  sau  tipizarea, stocarea  şi livrarea tulpinilor de  virus al bolii relevante pentru teste serologice şi prepararea antiserurilor;
    b) livrarea serurilor standard şi a altor reactivi de referinţă către laboratoarele naţionale, standardizarea testelor şi a reactivilor folosiţi;
    c) realizarea şi păstrarea unei colecţii de tulpini şi culturi ale agenţilor bolilor relevante;
    d) organizarea  periodică de teste comparative şi a procedurilor de diagnostic la nivel naţional;
    e) datele de colectare şi comparare şi informaţiile cu  privire la  metodele de diagnostic folosite şi rezultatele testelor efectuate în Republica Moldova;
    f) caracterizarea  tulpinilor virusului  bolii relevante prin metodele cele  mai avansate care să permită o bună înţelegere a epizootologiei bolii;
    g) ţinerea la zi a evidenţei evoluţiei  privind supravegherea, epizootologia şi prevenirea bolii relevante în întreaga lume;
    h) realizarea  expertizei cu privire la virusul bolii relevante şi la alte virusuri implicate, pentru a permite un diagnostic diferenţial rapid;
    i) însuşirea  de cunoştinţe complete în  prepararea şi  folosirea produselor imunologice veterinare folosite pentru a eradica şi a combate boala relevantă.
    2. Sprijinirea activă  a diagnosticării   focarelor de boală  importantă  prin primirea tulpinilor de virus pentru diagnosticul de confirmare, caracterizare şi studii epizootice.
    3. Facilitarea instruirii sau  reinstruirii experţilor în diagnosticul de laborator, în vederea armonizării tehnicilor de diagnostic.

Anexa nr. 4
la Norma sanitară veterinară
privind măsurile generale pentru controlul
unor boli ale animalelor şi măsurile specifice
referitoare la boala veziculoasă a porcului
Criterii minime pentru planurile de contingenţă
    1. Stabilirea unui centru de criză la nivel naţional, care să coordoneze toate măsurile de combatere a bolii în Republica Moldova.
    2. Elaborarea unei liste cu centrele locale de combatere a bolii, cu amenajările adecvate pentru a coordona măsurile de combatere a bolii la nivel local.
    3. Disponibilizarea de informaţii detaliate cu privire la personalul implicat în măsurile de combatere a bolii, la calificarea şi responsabilităţile lui.
    4. Fiecare centru local de combatere a bolii trebuie să fie capabil să contacteze rapid persoanele sau organizaţiile care sînt implicate direct sau indirect într-un focar de boală.
    5. Echipamentul şi materialele trebuie să fie disponibile pentru a efectua în mod adecvat măsurile de combatere a bolii.
    6. Să fie disponibile instrucţiuni detaliate cu privire la acţiunile ce trebuie întreprinse cînd există suspiciunea ori confirmarea infecţiei sau a contaminării, inclusiv la mijloacele de ecarisare a cadavrelor.
    7. Să fie stabilite programe de instruire pentru a menţine şi dezvolta abilităţile în domeniu şi procedurile administrative.
    8. Laboratoarele de diagnostic trebuie să aibă amenajări pentru examinarea post-mortem, capacitatea necesară pentru serologie, histologie etc. şi trebuie să menţină tehnicile de diagnosticare rapidă a bolii. Trebuie luate măsuri pentru transportarea rapidă a probelor la laborator.
    9. Să ofere detalii privind cantitatea de vaccin utilizat împotriva bolii în cauză, estimate a fi solicitate în eventualitatea recurgerii la vaccinarea de urgenţă.
    10. Să existe prevederi pentru a asigura competenţele legale necesare pentru implementarea planurilor de contingenţă.