OMAIAC163/2006
ID intern unic:  319312
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE
ORDIN Nr. 163
din  11.07.2006
cu privire la aprobarea Normei sanitare veterinare privind
protecţia animalelor în timpul sacrificării sau uciderii
Publicat : 29.12.2006 în Monitorul Oficial Nr. 199-202     art Nr : 693
    În temeiul prevederilor art. 10 din  Legea nr. 1538-XII din 23.06.93 privind activitatea veterinară, în scopul protecţiei animalelor în timpul sacrificării sau uciderii şi în scopul armonizării legislaţiei veterinare a Republicii Moldova cu cea a Comunităţii Europene,
ORDON:
    1. Se aprobă Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor în timpul sacrificării sau uciderii, armonizată cu dispoziţiile Directivei Consiliului Europei 93/119/CE din 22 decembrie 1993 în domeniul nominalizat (se anexează).
    2. Direcţia Medicină Veterinară, Inspectoratul Veterinar de Stat, serviciile sanitare veterinare de stat raionale şi municipale, agenţii economici (persoane fizice şi juridice) se vor conduce în activitatea lor după prevederile prezentei Norme sanitare veterinare.
    3. Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi va intra în vigoare începînd cu data publicării.
    4. Se abrogă Ordinul Ministerului nr.235 din 31.11.2005 "Cu privire la aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecţia animalelor în timpul sacrificării sau uciderii".
    5. Controlul asupra executării prezentului ordin îl exercită Direcţia Medicină Veterinară, Inspectoratul Veterinar de Stat.

    MINISTRUL AGRICULTURII
    ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE                        Anatolie GORODENCO

    Nr. 163. Chişinău, 11 iulie 2006.
Anexă
la ordinul Ministerului Agriculturii
şi Industriei Alimentare
nr. 163  din 11.07.2006.
NORMA SANITARĂ VETERINARĂ
PRIVIND  PROTECŢIA ANIMALELOR ÎN TIMPUL
SACRIFICĂRII SAU UCIDERII
Capitolul l
Prevederi generale
    1. Prezenta Normă sanitară veterinară se aplică în timpul mişcării, cazării, contenţionării, asomării, sacrificării şi uciderii animalelor crescute pentru producţia de carne, piele, blană sau alte produse şi metodelor de ucidere a animalelor în scopul combaterii unor boli.
    2. Prevederile prezentei Norme sanitare veterinare nu se aplică:
    a) experimentelor tehnice sau ştiinţifice în raport cu procedurile menţionate în punctul 1 al prezentei Norme sanitare veterinare, efectuate sub supravegherea autorităţii competente;
    b) animalelor care sînt ucise în timpul unor evenimente sportive sau culturale;
    c) animalelor sălbatice ucise în conformitate cu prevederile "Normei sanitare veterinare privind problemele de sănătate a animalelor şi de sănătate publică legate de uciderea vînatului sălbatic şi de comercializarea cărnii de vînat sălbatic".
Capitolul II
Definiţii
    3. În sensul prezentei Norme sanitare veterinare sînt utilizate următoarele noţiuni principale:
    a) abator - unitatea destinată sacrificării animalelor, care include facilităţi necesare să asigure mişcarea şi cazarea animalelor, la care se face referire în pct.6 alin. (l) al prezentei Norme sanitare veterinare;
    b) mişcare - descărcarea animalelor sau mişcarea lor de la rampele de descărcare, boxe sau adăposturi către abatoare, în spaţiile în care urmează să fie sacrificate;
    c) cazare - ţinerea animalelor în padocuri, boxe acoperite sau deschise, adăposturi acoperite, folosite de abatoare pentru a asigura animalelor condiţiile necesare, precum adăparea, furajarea, odihna şi altele, înainte de sacrificare;
    d) contenţionare - orice procedură aplicată unui animal în scopul de a-i restricţiona mişcările, pentru a uşura efectuarea asomării sau uciderea lui;
    e) asomare - orice proces, care, fiind aplicat unui animal, cauzează pierderea imediată a cunoştinţei pînă în momentul morţii animalului;
    f)  ucidere - orice proces care cauzează moartea animalului;
    g) sacrificare - cauzarea morţii unui animal prin sîngerare;
    h) autoritate competentă - autoritatea veterinară,  care are competenţă de a efectua controale veterinare sau orice altă autoritate căreia i s-a delegat această competenţă.
    4. În timpul mişcării, cazării, asomării, sacrificării sau uciderii, animalele nu vor fi supuse nici unui stimul, suferinţe sau dureri inutile.
Capitolul III
Condiţii pentru abatoare
    5. Spaţiile, facilităţile şi echipamentele din abatoare vor fi amenajate în aşa fel, încît să nu supună animalele la nici o suferinţă, stimul sau durere inutile.
    6. Solipedele, rumegătoarele, porcii, iepurii şi păsările aduse în abatoare în vederea sacrificării vor fi:
    a) mişcate şi, dacă este cazul, cazate în conformitate cu prevederile anexei nr.1 la prezenta Normă sanitară veterinară;
    b) contenţionate în conformitate cu prevederile anexei nr.2 la prezenta Normă sanitară veterinară;
    c) asomate înainte de sacrificare sau ucise instantaneu în conformitate cu prevederile anexei nr.3 la prezenta Normă sanitară veterinară;
    d) sîngerate în conformitate cu prevederile anexei nr.4 la prezenta Normă sanitară veterinară.
    Pentru animalele supuse unor metode particulare de sacrificare cerute de unele ritualuri religioase, cerinţele alin. (1), lit. c) al prezentului punct nu se vor aplica.
    7. Instrumentele pentru contenţionare, echipamentele şi instalaţiile folosite pentru asomare sau ucidere trebuie să fie proiectate, construite, menţinute şi folosite astfel încît să asigure o asomare sau o ucidere rapidă şi efectivă, în conformitate cu prevederile prezentei Norme sanitare veterinare. Autoritatea competentă va verifica dacă instrumentele, modul de contenţionare şi alte echipamente folosite pentru asomare sau ucidere îndeplinesc cerinţele mai sus-menţionate şi vor verifica cu regularitate funcţionalitatea şi modul de întreţinere astfel încît să se asigure obiectivele impuse de prezenta Normă sanitară veterinară.
    Echipamentele şi instrumentele de rezervă corespunzătoare, vor fi păstrate la locul sacrificării pentru folosirea lor în caz de urgenţă. Acestea vor fi menţinute corespunzător şi verificate cu regularitate.
    8. Personalul responsabil pentru mişcarea animalelor, cazarea, contenţionarea, asomarea, sacrificarea sau uciderea animalelor va trebui să aibă cunoştinţele şi pregătirea necesară pentru a efectua aceste operaţiuni în mod uman şi eficient, în conformitate cu cerinţele prezentei Norme sanitare veterinare.
    Autoritatea competentă se va asigura că personalul angajat pentru sacrificare dispune de  pregătirea necesară, are abilitatea şi cunoştinţele profesionale pentru această operaţiune.
    9. Inspecţiile şi controalele în abatoare vor fi efectuate sub responsabilitatea autorităţii competente, care va avea acces liber, în orice moment, în toate spaţiile abatoarelor pentru a verifica conformitatea cu cerinţele prezentei Norme sanitare veterinare. Aceste inspecţii şi controale pot fi efectuate în acelaşi timp cu controalele pentru alte obiective.
Capitolul IV
Sacrificarea şi uciderea în afara abatoarelor
    10. Cînd animalele la care se referă alin.(1) pct. 6 al prezentei Norme sanitare veterinare sînt sacrificate în afara abatoarelor, se va aplica pct.6  alin.(1)  lit. b), c) şi d) din pct.6 din prezenta Normă sanitară veterinară.
    Se pot face derogări de la alin.(1) al prezentului punct pentru păsări, iepuri, porcine, ovine şi caprine sacrificate sau ucise în afara abatoarelor de către proprietarii acestora pentru consum propriu, cu condiţia respectării prevederilor pct.4  şi cu condiţia ca porcinele, ovinele sau caprinele sa fie asomate în prealabil.
    11. Cînd animalele la care se face referire în pct.6 alin.(1) urmează să fie sacrificate sau ucise pentru controlul unor boli, aceasta se va face în conformitate cu prevederile anexei nr.5 la prezenta Normă sanitară veterinară.
    Animalele crescute pentru blană vor fi ucise în conformitate cu prevederile anexei nr.6 la prezenta Normă sanitară veterinară.
    Surplusul de pui de o zi şi embrionii din deşeurile de la incubaţie vor fi ucişi cît mai rapid posibil în conformitate cu prevederile anexei nr.7 la prezenta Normă sanitară veterinară.
    12. Pct.7 şi 8 ai prezentei Norme sanitare veterinare nu se vor aplica în cazul animalelor care trebuie ucise imediat din motive de necesitate.
    13. Animalele rănite sau bolnave trebuie sacrificate sau ucise la faţa locului. Dar, autoritatea competentă poate autoriza transportul animalelor rănite sau bolnave în scopul sacrificării sau uciderii, cu condiţia ca transportul să nu provoace animalului o suferinţă în plus.
Capitolul V
Dispoziţii finale
    14. Autoritatea competentă poate adopta şi alte măsuri de protecţie a animalelor în timpul sacrificării sau uciderii în măsura necontrazicerii cu dispoziţiile prezentei Norme sanitare veterinare, pentru eliminarea oricărei suferinţe inutile.
    Autoritatea competentă poate înainta propuneri Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare  modificarea sau completarea anexelor la prezenta Normă sanitară veterinară, în scopul adaptării lor la progresul tehnic şi ştiinţific în special cu referire la:
    a) pistolul cu glonte captiv, aplicat în regiunea creierului, sau alt gaz decît cel la care se face referire în anexa nr.3 la prezenta Normă sanitară veterinară sau alte combinaţii pentru asomare şi, în particular, dioxidul de carbon pentru asomarea păsărilor;
    b) gazele, altele decît cele la care se face referire în anexa nr.3 la prezenta Normă sanitară veterinară, sau combinaţii ale acestora pentru ucidere;
    c) orice altă procedură recunoscută ştiinţific pentru asomare sau ucidere.
    15. Experţii internaţionali în domeniul medicinei veterinare pot efectua controale la faţa locului verificînd un număr reprezentativ de unităţi pentru a se asigura că autoritatea competentă verifică în unităţi îndeplinirea cerinţelor prezentei Norme sanitare veterinare.
    Controalele la care se face referire în alin.(1) al prezentului punct vor fi efectuate în colaborare cu autoritatea sanitară veterinară centrală.
    Autoritatea sanitară veterinară centrală  va acorda toată asistenţa necesară experţilor pentru desfăşurarea activităţii lor.
    16. Cu ocazia inspecţiei efectuate în abatoarele care au fost aprobate sau urmează a fi aprobate pentru export, experţii internaţionali se vor asigura că animalele la care se face referire în pct.6 al prezentei Norme sanitare veterinare au fost sacrificate în condiţii care garantează un tratament uman echivalent cu cel prevăzut în prezenta Normă sanitară veterinară.
    Pentru a se permite exportul, certificatul veterinar care însoţeşte lotul va conţine suplimentar o declaraţie din care să rezulte că au fost îndeplinite cerinţele mai sus-menţionate.
    17. Anexele nr.1-7 sînt parte integrantă a prezentei Norme sanitare veterinare.
ANEXA nr.1
la Norma sanitară  veterinară
privind protecţia animalelor în
timpul sacrificării sau uciderii
Cerinţe sanitare veterinare privind mişcarea
şi cazarea animalelor în abatoare
Capitolul l
Cerinţe generale
    1. Toate abatoarele trebuie să dispună de facilităţi şi echipamente adecvate pentru descărcarea animalelor din mijloacele de transport.
    2. Animalele trebuie debarcate cît mai repede posibil de la sosirea lor în abator. Dacă nu este posibilă o descărcare cît mai rapidă, animalele trebuie protejate de schimbările vremii şi variaţiile de temperatură.
    3. Animalele care se pot răni unele pe altele din considerente de specie, sex, vîrstă sau origine trebuie ţinute şi cazate separat.
    4. Animalele trebuie protejate de condiţiile climaterice nefavorabile. Dacă sînt supuse unor temperaturi ridicate în condiţii de umiditate, animalele vor fi răcite prin metode adecvate.
    5. Starea de întreţinere şi de sănătate a animalelor trebuie inspectată  cel puţin în fiecare dimineaţă şi seară.
    6. Fără a aduce atingere prevederilor Normei sanitare veterinare privind condiţiile de producere şi comercializare a cărnii proaspete, animalele care au suportat suferinţe în timpul transportului sau la sosirea în abator, precum şi  animalele neînţărcate trebuie sacrificate imediat. Dacă aceasta nu este posibil, animalele trebuie separate şi sacrificate cît mai repede posibil, cel tîrziu în următoarele două ore. Animalele care nu se pot deplasa nu vor fi tîrîte la locul de sacrificare, ci vor fi ucise în locul unde zac, iar dacă este posibil şi nu implică o suferinţă inutilă animalului, acesta va fi transportat pe un cărucior sau o platformă mobilă către spaţiul de sacrificare de urgenţă (sala sanitară).
Capitolul II
Cerinţe pentru animalele care nu sînt livrate
 în containere sau cuşti
    1. Echipamentul destinat descărcării animalelor trebuie sa aibă podea nealunecoasă şi protecţii laterale. Podurile, rampele şi coridoarele trebuie prevăzute cu laturi laterale, cu traverse sau alte mijloace de protecţie, care să prevină căderea animalelor. Rampele de ieşire sau intrare trebuie să prezinte cea mai mică înclinaţie posibilă.
    2. În timpul descărcării animalelor, se va avea grijă ca animalele să nu fie speriate sau bătute şi să se asigure că nu sînt răsturnate. Animalele nu trebuie să fie ridicate de cap, coarne, urechi, picioare, coadă sau păr (blană, lînă) pentru a nu li se provoca suferinţe sau dureri inutile. Atunci cînd este cazul, animalele trebuie conduse individual.
    3. Animalele trebuie deplasate cu atenţie. Pasajele de trecere trebuie construite astfel încît riscul de rănire a  animalelor să fie minim. Instrumentele destinate ghidării animalelor trebuie folosite exclusiv în acest scop, şi numai pe perioade scurte. Instrumentele prin care se administrează şocuri electrice pot fi folosite numai pentru bovinele adulte şi porcii care refuză să se mişte, cu condiţia ca şocurile electrice să nu fie aplicate mai mult de două secunde, să nu provoace leziuni, iar animalele să aibă suficient spaţiu înaintea lor unde să se deplaseze. Astfel de şocuri se vor aplica numai pe masa musculară a trenului posterior.
    4. Animalele nu vor fi lovite, nu se vor aplica presiuni în nici o parte sensibilă a corpului, în mod special nu se va strivi coada animalelor, răsuci sau rupe, iar ochii nu vor fi traumatizaţi. Animalele nu vor fi împinse şi nici lovite cu picioarele.
    5. Animalele nu trebuie duse la locul de sacrificare decît în momentul sacrificării.
    6. Fără a aduce atingere derogărilor prevăzute prevederilor cap. II al anexei nr.1 la Norma sanitară veterinară privind condiţiile de producere şi comercializare a cărnii proaspete, abatoarele vor deţine un număr suficient de boxe pentru cazarea corespunzătoare a animalelor care să asigure protecţie faţă de variaţiile atmosferice.
    7. Suplimentar, abatoarele trebuie să dispună de:
    a) podele care să evite alunecarea animalelor, care să nu provoace răni decubitale;
    b) ventilaţie adecvată, ţinînd cont de variaţiile de temperatură şi umiditate. În cazul în care se folosesc mijloace mecanice de ventilaţie, trebuie prevăzute alte spaţii de rezervă pentru cazarea animalelor, în caz de urgenţă, ca urmare a unei întreruperi de curent;
    c) iluminare artificială suficientă pentru a permite inspectarea tuturor animalelor în orice moment; dacă este necesar trebuie să se asigure iluminare adecvată de rezervă;
    d) dacă este necesar, echipament pentru legarea animalelor;
    e)dacă este necesar, asigurarea unui aşternut corespunzător pentru animalele care sînt cazate pe timpul nopţii.
    8. Abatoarele, care, în afară de adăposturile menţionate mai sus, deţin şi adăposturi în aer liber, au obligaţia să asigure în acestea condiţii de protecţie a animalelor faţă de condiţiile nefavorabile de climă. Adăposturile în aer liber trebuie întreţinute astfel încît să nu prezinte nici un risc pentru sănătatea animalelor.
    9. Animalelor sosite în abator, care nu sînt duse direct la sacrificare, trebuie să li se asigure apă de băut la discreţie, pe toată perioada de aşteptare. Animalele care nu au fost sacrificate timp de 12 ore de la sosire trebuie furajate  cu cantităţi moderate de furaje, la intervale mici de timp.
    10. Animalele care sînt ţinute 12 ore sau mai mult în abator, trebuie cazate şi dacă este necesar, legate astfel încît să se poată aşeza în poziţie orizontală fără dificultate. Dacă animalele nu sînt legate, furajele trebuie administrate astfel încît să permită furajarea animalelor fără dificultate.
Capitolul III
Cerinţe pentru animalele livrate în containere sau cuşti
    1. Containerele în care animalele sînt transportate trebuie manipulate cu atenţie, nu trebuie aruncate sau lovite. Dacă este posibil, acestea trebuie încărcate şi descărcate mecanic, pe orizontală.
    2. Animalele livrate în containere prevăzute cu podea perforată sau flexibilă, trebuie descărcate cu atenţie deosebită pentru a evita rănirea. Dacă este cazul, animalele trebuie descărcate din containere individual.
    3. Animalele care au fost transportate în containere trebuie sacrificate cît mai curînd posibil, în caz contrar, acestea trebuie adăpate şi furajate, conform pct. 9. al capitolului II al prezentei anexe.
ANEXA nr.2
la Norma sanitară veterinară
privind protecţia animalelor în
timpul sacrificării sau uciderii
Contenţia animalelor înainte  de asomare,
sacrificare sau ucidere
    1. Animalele trebuie contenţionate astfel încît să nu li se provoace în mod intenţionat sau neintenţionat suferinţă, durere, rănire sau contuzii. În cazul sacrificării rituale, este obligatorie contenţionarea bovinelor înainte de sacrificare prin folosirea unei metode mecanice care să nu provoace durere, suferinţe, contuzie sau rănirea animalelor.
    2. Picioarele animalelor nu trebuie legate, iar animalele nu trebuie suspendate înainte de asomare sau ucidere. Pasările şi iepurii pot fi suspendate în vederea sacrificării cu condiţia ca asomarea să  se realizeze fără întîrziere şi să se ia măsuri adecvate pentru a se asigura că la punctul de asomare acestea se află într-o stare de relaxare suficientă pentru o asomare eficientă. Mai mult decît atît, prinderea unui animal într-un sistem de contenţie nu trebuie asociată sub nici o formă cu suspendarea animalului.
    3. Animalele care sînt asomate sau ucise prin mijloace mecanice sau electrice aplicate pe cap trebuie prezentate într-o  astfel de poziţie încît echipamentul să poată fi folosit adecvat, cu uşurinţă şi pe o perioadă determinată, în cazul solipedelor sau bovinelor autoritatea competentă poate autoriza utilizarea unor mijloace adecvate care să limiteze mişcările capului.
    4. Echipamentul de asomare electrică nu va fi folosit ca un mijloc de limitare a mişcărilor sau de imobilizare a animalelor şi nici ca mijloc de a face animalele să se deplaseze.

ANEXA nr. 3
la Norma sanitară veterinară
privind protecţia animalelor în
timpul sacrificării sau uciderii
Asomarea sau uciderea animalelor, altele decît
cele crescute pentru blană
Capitolul I.
Metode permise
    A. Asomarea
    1. Pistolul cu glonte captiv.
    2. Lovirea urmată de pierderea cunoştinţei.
    3. Electronarcoza.
    4. Expunerea la dioxid de carbon.
    B. Uciderea
    1. Pistol cu glonte liber sau puşcă.
    2. Decapitarea şi dislocarea gîtului.
    3. Electrocutarea.
    4. Expunerea la dioxid de carbon.
    C. Autoritatea competentă poate autoriza decapitarea, dislocarea gîtului sau folosirea unei camere vidate ca metodă de ucidere pentru anumite specii, cu condiţia respectării cerinţelor art.3 al prezentei Norme sanitare veterinare şi  cerinţelor specifice stabilite la cap. III al prezentei anexe.
Capitolul II
Cerinţe specifice pentru asomare
    Asomarea nu trebuie sa fie efectuată decît atunci, cînd este urmată imediat de sîngerarea animalului.
    1. Pistolul cu glonte captiv
    a) Instrumentul trebuie poziţionat astfel încît să se asigure pătrunderea proiectilului în cortexul cerebral. Se interzice, în special, împuşcarea vitelor în zona occipitală. Oile şi caprele pot fi împuşcate în poziţia occipitală dacă prezenţa coarnelor nu permite folosirea poziţiei frontale. În astfel de situaţii, împuşcarea se face imediat înapoia bazei coarnelor şi ţintindu-se către gură, iar sîngerarea trebuie efectuată în 15 secunde de la împuşcare.
    b) Cînd se foloseşte un instrument cu glonte captiv, operatorul trebuie să se asigure că glontele se retrage la extensia completă, după fiecare împuşcare. Dacă nu se retrage la extensia completă, instrumentul nu va fi folosit încă o dată pînă cînd nu va fi reparat.
    c) Animalele nu se introduc în boxele de asomare pînă cînd operatorul care urmează să efectueze asomarea nu este pregătit pentru asomarea animalului.
    Animalelor nu li se va contenţiona capul pînă cînd operatorul nu este pregătit să le asomeze.
    2. Lovirea urmată de pierderea cunoştinţei
    a) Această metodă permite numai folosirea unui instrument mecanic care administrează o presiune pe craniul animalului în urma percuţiei fără penetraţia acestuia. Operatorul trebuie să se asigure că instrumentul se aplică în poziţia corespunzătoare, conform instrucţiunilor de utilizare, pentru a produce o asomare eficientă, fără fracturarea craniului.
    b) În cazul loturilor mici de iepuri, la care se foloseşte o presiune non-mecanică pe craniu, operaţiunea trebuie efectuată astfel încît animalele să fie aduse imediat în starea de inconştienţă şi să rămînă aşa pînă cînd mor, în conformitate cu prevederile pct.4 al prezentei Norme sanitare veterinare.
    3. Electronarcoza
    A. Electrozii
    1. Electrozii trebuie plasaţi astfel încît să cuprindă creierul, permiţînd curentului să treacă prin acesta. Se vor lua măsuri corespunzătoare care să asigure că există un contact electric bun, prin îndepărtarea lînii în exces sau prin udarea pieii.
    2. Atunci cînd animalele sînt asomate individual, aparatul trebuie să:
    a) încorporeze un dispozitiv care să măsoare impedanţa curentului şi să nu permită funcţionarea aparatului în condiţiile în care nu este îndeplinită intensitatea şi puterea minimă a curentului electric;
    b) încorporeze un dispozitiv sonor sau vizual care să indice durata timpului de aplicare pentru fiecare animal;
    c) să fie conectat la un dispozitiv care să indice voltajul şi intensitatea curentului, poziţionat astfel încît să fie uşor vizualizat de către operator.
    B. Asomatoare cu baie de apă
    1. Atunci cînd se folosesc asomatoare cu baie de apă, pentru asomarea păsărilor, nivelul de apă trebuie să poată fi reglat, pentru a se asigura că se realizează un contact bun cu capul păsărilor.
    Puterea şi durata curentului folosit în acest caz va fi determinat de către autoritatea competentă astfel încît să se asigure că păsările îşi pierd cunoştinţa imediat şi rămîn aşa pînă ce mor.
    2. Dacă se asomează mai multe păsări în aceeaşi baie de apă, trebuie asigurat un voltaj suficient care să asigure că fiecare pasăre este asomată corespunzător.
    3. Se vor lua măsuri corespunzătoare care să asigure o bună conductibilitate electrică prin udarea legăturilor de prindere a picioarelor.
    4. Băile de asomare pentru păsări trebuie să aibă dimensiuni corespunzătoare pentru toate tipurile de păsări ce urmează a fi asomate şi nu trebuie să se reverse la introducerea păsărilor. Electrodul care se imersează în apă trebuie să cuprindă toată lungimea băii de asomare.
    5. Dacă este cazul, trebuie să se asigure un sistem de rezervă care să poată fi acţionat manual.
    4. Expunerea la dioxid de carbon
    1. Concentraţia de dioxid de carbon pentru asomarea porcilor trebuie să fie de minimum 70%, în volum.
    2. Camera în care porcii sînt expuşi la gaz şi echipamentul folosit pentru conveierea porcilor prin cameră, trebuie proiectate, construite şi întreţinute astfel încît să se evite rănirea porcilor sau compresia pieptului şi să le permită acestora să rămînă în poziţie patrupedă pînă cînd îşi pierd cunoştinţa. Se va asigura o iluminare adecvată atît pentru camera de asomare cît şi pentru dispozitivul de conveiere a porcilor pentru a permite acestora acomodarea vizuală.
    3. Camera trebuie prevăzută cu dispozitive pentru măsurarea concentraţiei de gaz la punctul de maximă expunere şi care să avertizeze sonor sau luminos dacă concentraţia de dioxid de carbon scade sub nivelul cerut.
    4. Porcii trebuie ţinuţi în boxe sau containere care să permită acestora să se poată vedea între ei şi trebuie transportaţi în camera de gazare în 30 de secunde de la intrarea lor în instalaţie. Porcii trebuie transportaţi cît mai repede posibil de la intrare către punctul de maximă concentraţie şi trebuie expuşi suficient încît să se asigure că rămîn inconştienţi pînă la sacrificare.
Capitolul III
Cerinţe specifice pentru ucidere
    1. Pistolul cu glonte liber sau puşca
    Această metodă poate fi folosită pentru a ucide specii diferite, în special vînat mare de fermă şi căprioare, trebuie autorizată de către autoritatea competentă, care trebuie să se asigure că aceste arme sînt folosite corect numai de către personal calificat, în conformitate cu prevederile pct.4 al prezentei Norme sanitare veterinare.
    2. Decapitarea şi dislocarea gîtului
    Această metodă poate fi folosită numai pentru uciderea păsărilor, trebuie autorizată de către autoritatea competentă, care trebuie să se asigure că această metodă este aplicată corect numai de către personal calificat, în conformitate cu prevederile pct.4 al prezentei Norme sanitare veterinare.
    3. Electrocutarea şi dioxidul de carbon
    Autoritatea competentă poate autoriza uciderea unor specii diferite prin aceste metode, cu condiţia ca, suplimentar la prevederile pct.4 al prezentei Norme sanitare veterinare, să fie respectate şi prevederile specifice stabilite la cap. II. pct. 3 şi 4 al prezentei anexe. De asemenea pentru a îndeplini aceste cerinţe, se vor stabili puterea şi durata curentului electric folosit, precum şi concentraţia şi durata expunerii la dioxidul de carbon.
    4. Camera de vid
    Această metodă, care se foloseşte numai pentru uciderea fără sîngerare a anumitor animale din speciile de vînat de crescătorie (fazani, prepeliţe şi potîrnichi) destinate consumului uman, trebuie autorizată de către autoritatea competentă care se va asigura că, suplimentar, la prevederile pct.4 al prezentei Norme sanitare veterinare, sînt îndeplinite următoarele:
    a) animalele sînt plasate într-o cameră etanşă la care se racordează un dispozitiv de vidare cu ajutorul unei pompe electrice;
    b) vidul se menţine pînă ce animalele mor;
    c) animalele sînt introduse în grup în containere de transport proiectate în acest scop şi care pot fi plasate în camera de vid.
ANEXA nr. 4
la Norma sanitară veterinară
privind protecţia animalelor în
timpul sacrificării sau uciderii
Sîngerarea animalelor
    1. Pentru animalele care au fost asomate, sîngerarea trebuie făcută imediat după asomare şi astfel încît să asigure o sîngerare rapidă, profundă şi completă, în orice situaţie. Sîngerarea trebuie făcută înainte ca animalele să-şi recapete cunoştinţa.
    2. Toate animalele care au fost asomate trebuie sîngerate prin incizarea cel puţin a unei artere carotide sau a vaselor din care acestea pornesc.
    După incizia vaselor sangvine, nu se va aplica nici o procedură de fasonare, şi nici o stimulare electrică înainte ca sîngerarea să fie completă.
    3. Atunci cînd o singură persoană efectuează asomarea, prinderea, agăţarea şi sîngerarea animalelor, acea persoană trebuie să efectueze aceste operaţiuni cursiv şi fără întrerupere la fiecare animal, înainte de a trece la animalul următor.
    4. Dispozitive manuale de rezervă trebuie asigurate acolo unde sîngerarea se face cu cutere automate, astfel încît în cazul unei întreruperi de curent, păsările să poată fi sacrificate imediat.
ANEXA nr. 5
la Norma sanitară veterinară
privind protecţia animalelor în
timpul sacrificării sau uciderii
Metode de ucidere pentru controlul unor boli
    I. Metode permise
    1. Este permisă orice metodă descrisă în anexa nr.3 la prezenta Normă sanitară veterinară, care să cauzeze o moarte sigură, precum şi injectarea unei supradoze de medicament cu proprietăţi anestezice sau a unui produs autorizat pentru eutanasie.
    2. Suplimentar, autoritatea competentă poate permite folosirea altor metode pentru uciderea animalelor conştiente, conform prevederilor pct.4 al prezentei Norme sanitare veterinare, cu condiţia că:
    a) metodele folosite să cauzeze moartea imediată a animalelor;
    b) să nu se acţioneze asupra animalului pînă cînd nu s-a constatat că este mort.

ANEXA nr. 6
la Norma sanitară veterinară
privind protecţia animalelor în
timpul sacrificării sau uciderii
Metode de ucidere pentru animalele de blană
    I. Metode permise:
    1. Instrumente acţionate mecanic care penetrează creierul;
    2. Injectarea unei supradoze de medicament cu proprietăţi anestezice sau a unui produs autorizat pentru eutanasie;
    3. Electrocutarea cu stop cardiac;
    4. Expunerea la monoxid de carbon;
    5. Expunerea la cloroform;
    6. Expunerea la dioxid de carbon.
    Autoritatea competentă va stabili cea mai adecvată metodă de ucidere pentru fiecare specie, în conformitate cu prevederile pct.4 al prezentei Norme sanitare veterinare.
    II. Cerinţe specifice:
    1. Instrumente operate mecanic care penetrează creierul. Acestea trebuie poziţionate astfel încît să se asigure că proiectilul pătrunde în cortexul cerebral. Această metodă este permisă numai dacă este urmată imediat de sîngerare.
    2. Injectarea unei supradoze de medicament cu proprietăţi anestezice.
    Sînt admise spre folosire numai acele medicamente care cauzează o pierdere imediată a cunoştinţei, urmată de moarte.
    3. Electrocutarea cu stop cardiac.
    Electrozii trebuie plasaţi astfel încît să cuprindă atît cutia craniană, cît şi cutia toracică în zona inimii, iar nivelul minim de curent folosit să ducă la pierderea imediată a cunoştinţei şi la stop cardiac. Însă, pentru vulpi, la care electrozii se aplică la gură şi rect, se va aplica un curent cu o valoare medie de 0,3 amperi, cel puţin 3 secunde.
    4. Expunerea la monoxid de carbon.
    a) camera în care animalele sînt expuse la gaz trebuie proiectate, construite şi întreţinute astfel încît să se evite rănirea animalelor şi să se permită supravegherea acestora;
    b) animalele trebuie introduse numai după ce camera a fost umplută cu monoxid de carbon într-o concentraţie de cel puţin 1% din volumul provenit dintr-o sursă de monoxid de carbon de 100%;
    c) gazul produs de un motor special adaptat pentru acest scop poate fi aplicat pentru uciderea mustelidelor şi şinşilelor cu condiţia ca testele să indice că gazul a fost răcit corespunzător, a fost filtrat suficient şi este liber de orice materie sau gaz iritant;
    d) cînd este inhalat, gazul trebuie să inducă în primul rînd anestezia generală, după care să cauzeze o moarte sigură;
    e) animalele trebuie menţinute în cameră pînă cînd sînt moarte.
    5. Expunerea la cloroform.
    Expunerea la cloroform poate fi folosită pentru a ucide şinşilele respectînd următoarele:
    a) camera în care animalele sînt expuse la gaz este proiectată, construită şi întreţinută astfel încît să se evite rănirea animalelor şi să se permită supravegherea acestora;
    b) animalele sînt introduse în cameră numai dacă se asigură o atmosferă saturată cu cloroform;
    c) cînd este inhalat, gazul trebuie să inducă în primul rînd anestezia generală, după care să cauzeze o moarte sigură;
    d) animalele trebuie menţinute în cameră pînă cînd sînt moarte.
    6. Expunerea la dioxid de carbon.
    Dioxidul de carbon poate fi folosit pentru a ucide mustelidele şi şinşilele respectînd următoarele:
    a) camera în care animalele sînt expuse la gaz este proiectată, construită şi întreţinută astfel încît să se evite rănirea animalelor şi să se permită supravegherea acestora;
    b) animalele sînt introduse în cameră numai dacă atmosfera conţine concentraţia maximă de dioxid de carbon, asigurată de o sursă de dioxid de carbon 100%;
    c) cînd este inhalat, gazul trebuie să inducă în primul rînd anestezia generală, după care să cauzeze o moarte sigură;
    d) animalele trebuie menţinute în cameră pînă cînd sînt moarte.

ANEXA nr. 7
la Norma sanitară veterinară
privind protecţia animalelor în
timpul sacrificării sau uciderii
Uciderea puilor supranumerar  şi a embrionilor
din deşeurile de incubaţie
    I. Metode permise pentru uciderea puilor:
    1. Folosirea unui aparat mecanic care să provoace o moarte rapidă;
    2. Expunerea la dioxid de carbon;
    3. Alte metode recunoscute ştiinţific pentru ucidere, cu condiţia ca acestea să fie conforme prevederilor pct.4 al prezentei Norme sanitare veterinare şi să fie aprobate de autoritatea competentă.
    II. Cerinţe specifice:
    1. Folosirea unui aparat mecanic care să provoace o moarte rapidă:
    a) animalele trebuie ucise cu un aparat care să fie prevăzut cu un mecanism rotativ rapid dotat cu lame sau cu proiectarea de polistiren expandat;
    b) aparatul trebuie să aibă o capacitate adecvată, care să asigure că toate animalele sînt ucise imediat, chiar dacă sînt manipulate în număr mare.
    2. Expunerea la dioxid de carbon:
    a) animalele trebuie plasate într-o atmosferă cu o concentraţie maximă de dioxid de carbon, asigurată de o sursă de dioxid de carbon de 100%;
    b) animalele trebuie menţinute în cameră pînă cînd sînt moarte.
    III. Metode permise pentru uciderea embrionilor
    1. Pentru a ucide instantaneu orice embrion viu, toate deşeurile de incubaţie trebuie trecute prin aparatul mecanic menţionat la secţia  II, pct. 1 al prezentei anexe.
    2. Alte metode recunoscute ştiinţific pentru ucidere, cu condiţia ca acestea să fie conforme prevederilor art. 3 al prezentei Norme sanitare veterinare şi să fie aprobate de autoritatea veterinară competentă.