OMAIAC171/2006
ID intern unic:  319742
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE
ORDIN Nr. 171
din  14.07.2006
cu privire la aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile
de sănătate pentru producerea şi comercializarea cărnii proaspete
Publicat : 12.01.2007 în Monitorul Oficial Nr. 003     art Nr : 20     Data intrarii in vigoare : 12.01.2008
În temeiul prevederilor art. 10 din  Legea nr. 1538-XII din 23.06.93 privind activitatea veterinară, şi în scopul armonizării legislaţiei veterinare a Republicii Moldova cu cea a Comunităţii Europene,
ORDON:
1. Se aprobă Norma sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea cărnii proaspete, elaborată în conformitate cu prevederile directivelor Consiliului Europei 64/433/ EEC din 26 iunie 1964 şi 95/23/ EC din 22 iunie în domeniul nominalizat (se anexează).
2. Direcţia Medicină Veterinară, Inspectoratul Veterinar de Stat, serviciile sanitare veterinare de stat raionale şi municipale, agenţii economici (persoane fizice şi juridice) se vor conduce în activitatea lor după prevederile prezentei Norme sanitare veterinare.
3. Prezentul ordin va intra în vigoare în termen de 1 an din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
4. Se abrogă Ordinul Ministerului nr.101 din 29.04.05. "Cu privire la aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate pentru producerea  şi comercializarea cărnii proaspete".
5.Controlul asupra executării prezentului ordin îl exercită Direcţia Medicină Veterinară, Inspectoratul Veterinar de Stat.
Ministrul Agriculturii
si Industriei Alimentare                                              Anatolie GORODENCO
Nr. 171. Chişinău, 14 iulie 2006.
                                                            Anexă  
la Ordinul Ministerului Agriculturii şi Industriei            
        Alimentare nr. 171 din 14 iulie 2006
NORMA SANITARĂ VETERINARĂ
PRIVIND CONDIŢIILE DE SĂNĂTATE PENTRU
PRODUCEREA ŞI COMERCIALIZAREA CĂRNII PROASPETE
1. Prezenta Normă sanitară veterinară stabileşte condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea cărnii proaspete destinate consumului uman, provenită de la animale domestice din următoarele specii: bovine, porcine, ovine, caprine şi solipede domestice.
2. Prezenta Normă sanitară veterinară nu se aplică tranşării şi depozitării de carne proaspătă, realizată în reţeaua comercială sau în clădiri adiacente punctelor de vînzare, în cazul în care tranşarea şi depozitarea sînt realizate exclusiv în scopul vînzării directe şi nemijlocite către consumatori.
3. Prezenta Normă sanitară veterinară se aplică fără a  aduce atingeri cerinţelor sanitare veterinare specifice cu privire la producerea şi comercializarea cărnii tocate şi cărnii preparate.
4. În sensul prezentei Norme sanitare veterinare sînt utilizate următoarele noţiuni:
a) carne - toate părţile proprii consumului uman provenite de la animalele domestice din speciile bovine, porcine, ovine, caprine şi solipede domestice;
b) carne proaspătă - carnea care nu a fost supusă nici unui alt tratament decît cel prin frig pentru a se asigura conservarea acesteia; în această categorie se include şi carnea ambalată prin vacuumare sau în atmosferă controlată;
c) carne separată mecanic - carnea obţinută prin separarea mecanică de pe oase, exclusiv cea  de pe oasele capului şi de pe extremităţile membrelor sub articulaţiile carpiene şi tarsiene, iar în cazul porcinelor şi de pe vertebrele coccigiene;
d) carcasă - corpul întreg al unui animal tăiat după sîngerare, îndepărtarea extremităţilor membrelor la nivelul carpiene şi tarsiene şi după eviscerare, îndepărtarea capului, cozii şi glandei mamare şi după jupuire. În cazul carcaselor de porcine, destinate unui tratament, în conformitate cu cerinţele sanitare veterinare privind problemele de sănătate ce reglementează comerţul cu statele membre ale Uniunii Europene, capul şi picioarele pot rămîne ataşate la semicarcase;
e) organe - carnea proaspătă, alta decît cea care aparţine carcasei, aşa cum este la lit. d), ai prezentului punct chiar dacă aceasta rămîne legată natural la carcasă;
f) viscere - organele din cavitatea toracică, abdominală şi pelviană, incluzînd  traheea şi esofagul;
g) medic veterinar oficial - inspector veterinar de stat (funcţionar public) angajat de autoritatea sanitară veterinară competentă;
h) ţara exportatoare - statul din care se expediază carne proaspătă;
i) ţara de destinaţie - statul către care se expediază carne proaspătă;
j) mijloc de transport - spaţiile destinate încărcăturii din vehiculele - auto, feroviare, aeriene, navale sau containerele pentru transportul pe uscat, pe mare sau aerian;
k) unitate - abator, unitate de tranşare, depozit frigorific, autorizate sau o întreprindere ce grupează mai multe astfel de unităţi;
l) preambalare - protecţia cărnii proaspete prin utilizarea unui prim ambalaj sau a unui container iniţial sau containerul ca atare;
m) ambalare - introducerea cărnii proaspete preambalate într-un al doilea ambalaj, precum şi în ambalajul însuşi;
n) tăiere specială de necesitate - tăierea dispusă de medicul veterinar oficial, ca urmare a accidentării animalelor sau a unor tulburări de ordin fiziologic şi funcţionale ale acestora. Tăierea specială de necesitate poate avea loc în afara abatorului dacă medicul veterinar oficial consideră că transportul animalelor este imposibil sau provoacă o suferinţă suplimentară acestora;
o) centru de reambalare - un atelier sau depozit în care carnea ambalată destinată comercializării este reasamblată  şi/sau reambalată;
p) autoritate veterinară centrală - autoritatea veterinară centrală reprezentată prin Direcţia Medicină Veterinară şi Inspectoratul de Stat din cadrul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare;
s) autoritate veterinară competentă - autoritatea administrativă centrală, raională, respectiv municipală, locală sanitar veterinară şi pentru siguranţa produselor de origine animală, Serviciul Veterinar de Stat pentru Frontieră şi Transport cu posturile de inspecţie la frontieră, Centrul Republican de Diagnostic Veterinar, ce au atribuţii în domeniul supravegherii şi controlului sanitar veterinar.
5. Autoritatea centrală trebuie să asigure că sînt declarate proprii consumului uman carcasele, semicarcasele întregi sau tăiate în cel mult trei bucăţi, precum şi sferturile de carcase care:
a) au fost obţinute într-un abator care întruneşte condiţiile stabilite la cap. I  şi II ale anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, autorizat şi supravegheat în conformitate cu pct. 37-48 ale prezentei Norme sanitare veterinare;
b) provin de la animale de măcelărie inspectate ante-mortem de către medicul veterinar oficial, în conformitate cu cap.VI al anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară şi au fost evaluate în rezultatul unei astfel de inspecţii, posibil tăierii în sensul prezentei Norme sanitare veterinare;
c) au fost obţinute în condiţiile de igienă prevăzute la cap. V şi VII ale anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară;
d) au fost inspectate post-mortem de către medicul veterinar oficial, în conformitate cu cap. VIII al anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară şi nu prezintă nici o modificare, cu excepţia leziunilor traumatice care au survenit cu puţin înaintea tăierii, sau a modificărilor ori malformaţiilor localizate, cu condiţia să se fi stabilit, inclusiv prin teste de laborator corespunzătoare, că aceste leziuni, malformaţii sau modificări nu fac carcasa şi organele improprii sau periculoase pentru consumul uman;
e) poartă o marcă de sănătate în conformitate cu cap. XI  al  anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară;
f) sînt însoţite pe durata transportării de:
certificatul de sănătate emis de medicul veterinar oficial, în momentul încărcării, întocmit într-o singură filă ce poate conţine una sau mai multe pagini şi redactat în limba de stat şi cel puţin limba sau limbile oficiale ale ţării destinate, conform modelului din anexa nr. 4;
un document comercial de însoţire care trebuie să fie emis de unitatea de expediere. Pe lîngă menţiunile prevăzute la pct. 50 al cap. X al anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, trebuie să poarte numărul de autorizaţie veterinară, iar în cazul cărnii congelate - luna şi anul de congelare. Documentul de însoţire trebuie să fie păstrat de către destinator pentru ca acesta să poată fi prezentat la cererea autorităţii competente. Datele computerizate trebuie să fie imprimate la cererea autorităţii sus-menţionate;
g) sînt depozitate în conformitate cu cap. XIV al anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, după inspecţia post-mortem, în condiţii de igienă, în unităţi autorizate conform pct. 37-48 ale prezentei Norme sanitare veterinare şi supravegheate în conformitate cu cap. X al anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară;
h) sînt transportate în condiţii de igienă în conformitate cu cap. XV al anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară.
Bucăţile sau părţile mai mici decît cele la care se referă alin (1) al pct. 5 al prezentei Norme sanitare veterinare, sau carnea dezosată, ambalată sau nu, care:
a) sînt tranşate, dezosate sau ambalate într-o unitate de tranşare care întruneşte condiţiile stabilite în cap. I şi III ale anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, autorizată şi supravegheată în conformitate cu pct. 37-48 ale prezentei Norme;  
b)sînt tranşate, dezosate sau ambalate în conformitate cu cap. IX al anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară şi provin din:
- carne proaspătă care întruneşte condiţiile stabilite la alin (1) al pct. 5 al prezentei Norme şi care este transportată în conformitate cu cap. XV al anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, sau
- carne proaspătă importată din ţările terţe în conformitate cu cerinţele sanitare veterinare ce stabilesc principiile ce reglementează organizarea controalelor veterinare privind produsele care intră în Republica Moldova;
c) au fost depozitate în condiţiile prevăzute la cap. XIV al anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, în unităţi autorizate în conformitate cu pct.37-48 ale prezentei Norme şi supravegheate conform prevederilor din cap. X al anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară;
d) au fost controlate de medicul veterinar oficial în conformitate cu prevederile din cap. X al anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară;
e) întrunesc cerinţele de preambalare şi ambalare stabilite la cap. XII al anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară;
f) întrunesc cerinţele de la pct. 5, alin (1) lit.  c), e), f), şi h) al prezentei Norme.
Organele care provin dintr-un abator autorizat sau o unitate de tranşare autorizată.  Organele nedetaşate de carcasă trebuie să îndeplinească prevederile de la alin.(1) şi 2 ale pct. 5 al prezentei Norme.  
Carnea proaspătă care a fost depozitată în conformitate cu prevederile prezentei Norme sanitare veterinare într-un depozit frigorific, autorizat de autoritatea veterinară competentă şi care nu a fost supusă după aceasta, nici unei manipulări, cu excepţia celei în legătură cu depozitarea şi care:
a) întruneşte condiţiile de la pct. 5 lit. c), e), g), şi h), precum şi cele menţionate la alin.(2) şi (3) ale prezentului punct sau este carne proaspătă importată, în conformitate cu prevederile cerinţelor sanitare veterinare ce stabilesc principiile ce reglementează organizarea controalelor veterinare privind produsele care intră în Republica Moldova;
b) este însoţită în timpul transportului către locul de destinaţie, de documentul comercial de însoţire sau de certificatul de sănătate la care se referă pct. 5 lit. f) a prezentei Norme. În acest caz, numărul de autorizare veterinară al depozitului frigorific trebuie să fie menţionat pe documentul comercial de însoţire.
În cazul în care urmează să fie însoţită de un certificat de sănătate, acesta din urmă trebuie să fie emis de către medicul veterinar oficial pe baza certificatelor de sănătate ataşate transportului de carne proaspătă cînd aceasta a fost depozitată şi trebuie, în cazul importului, să se precizeze originea cărnii proaspete.
Carnea proaspătă produsă conform prezentei Norme sanitare veterinare, care a fost depozitată într-un depozit frigorific autorizat al unei ţări, în conformitate cu cerinţele sanitare veterinare privind problemele de sănătate şi inspecţie veterinară după importul în Republica Moldova de bovine şi porcine şi carne proaspătă provenită de la acestea, sub controlul vamal şi care nu a fost după aceea, supusă nici unei manipulări, cu excepţia celei în legătură cu depozitarea:
a) întruneşte condiţiile alin.(1), (2), (3) ale prezentului punct;
b) întruneşte garanţiile specifice privind controlul şi certificarea respectării condiţiilor de depozitare şi transport;
c) este însoţită de un certificat de sănătate care corespunde modelului stabilit conform procedurii naţionale. Garanţiile specifice privind controlul, certificarea respectării cerinţelor de depozitare şi transport şi emiterea certificatului de sănătate trebuie să fie adoptate conform legislaţiei în vigoare.
Carnea proaspătă al cărei ambalaj a fost îndepărtat şi care urmează să fie reambalată în altă unitate decît cea în care a fost prima dată ambalată:
a)  trebuie să întrunească condiţiile alin. (1), (2), (3), şi (4) ale prezentului punct;
b) trebuie să fie scoasă din ambalajul său şi reambalată într-un centru de reambalare care îndeplineşte condiţiile cap. I al anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară şi este autorizat şi supravegheat  în concordanţă cu pct.37-48 ale prezentei Norme.
Fără a se aduce atingeri condiţiilor de sănătate animală, alin. (7) ai prezentului punct nu se va aplica:
a) cărnii proaspete destinate altor utilizări decît consumului uman;
b) cărnii proaspete destinate expoziţiilor, studiilor sau analizelor speciale, cu condiţia că prin controlul oficial să ofere garanţia că această carne nu este utilizată pentru consumul uman şi că, atunci cînd expoziţia s-a terminat sau cînd studiile sau analizele speciale au fost efectuate, carnea, cu excepţia celei utilizate pentru scopurile analizelor, este distrusă;
c) carnea proaspătă destinată exclusiv aprovizionării organizaţiilor internaţionale.
6. Autoritatea veterinară centrală poate, prin derogare de la pct.5 al prezentei Norme, să permită comercializarea cărnii proaspete provenită din abatoarele care nu întrunesc condiţiile cap. I şi II ale anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară pe teritoriul naţional, dacă aceste unităţi îndeplinesc următoarele condiţii:
Abatoarele în cauză trebuie:
a) să nu taie mai mult de 20 de unităţi vite mari pe săptămînă cu un maxim de 1000 de unităţi vite mari pe an;
b) să respecte condiţiile cap. V, VII, XIV pct. 66, lit. a), b), d), pct. 67 şi cap. XV pct. 69 ale anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, cu excepţia cerinţelor referitoare la importul de carne proaspătă, şi să respecte cerinţele pct.71, 72 şi 73;
c) să îndeplinească cerinţele anexei nr. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară;
d) să notifice autorităţii veterinare competente, înaintea momentului tăierii, numărul şi originea animalelor, pentru a permite acesteia să efectueze inspecţia ante-mortem, în conformitate cu prevederile cap. VI al anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, fie în fermă, fie la abator.
Managerul abatorului sau reprezentantul său trebuie să ţină un registru şi la cererea autorităţii competente să prezinte informaţia cu privire la:
a) întrările de animale în unitate şi produselor de abator ce sînt livrate;
b) controalele efectuate;
c) rezultatele acestor controale.
Medicul veterinar oficial sau un asistent, care corespunde cerinţelor anexei nr. 3 la prezenta Normă, poate efectua inspecţia post-mortem, în conformitate cu prevederile din cap. VII, pct. 32 şi cap. VIII al anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară:
a) atunci cînd carnea prezintă leziuni sau modificări, inspecţia post-mortem trebuie să fie efectuată de către medicul veterinar oficial;
b) medicul veterinar oficial sau asistentul, care corespunde cerinţelor anexei nr. 3 la prezenta Normă, aflat sub responsabilitatea sa, trebuie să monitorizeze permanent conformitatea cu regulile de igienă stabilite la cap. V şi VII ale anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară.
7.  În limita celor 1000 de unităţi vite mari la care se referă pct.6 alin. (1) lit. a) al prezentei Norme, autoritatea veterinară poate deroga de la limita săptămînală stabilită de acesta, pentru a se ţine seama de necesitatea de a tăia miei şi iezi în perioada dinaintea sărbătorilor religioase, cu condiţia că medicul veterinar oficial să fie prezent în momentul tăierii, astfel încît cerinţele de igienă să fie respectate, iar carnea respectivă să nu fie congelată înainte de comercializare.
8. Numărul maxim de animale prevăzut la pct.6, lit. a) al prezentei Norme  poate fi aplicat proprietarilor individuali care taie pe propria răspundere, la momente diferite din săptămînă, în unităţi care respectă următoarele condiţii:
a)  proprietarul întreprinderii sau orice altă persoană care foloseşte această unitate, a primit o instruire specifică, recunoscută de către autoritatea veterinară competentă, privind igiena producţiei;
b) animalele ce urmează a fi tăiate, aparţin proprietarului unităţii sau măcelarului care lucrează ori au fost cumpărate de aceştia pentru a întruni condiţiile la care se referă lit. d) a prezentului punct;
c) carnea este produsă în unităţi care întrunesc cerinţele anexei nr. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară;
d) producţia trebuie să fie limitată la unităţile de aprovizionare care aparţin măcelarilor la care se referă lit. b) a prezentului punct şi la  vînzarea pe loc către consumator sau către colectivităţile locale.
9. Atunci cînd se însumează mai multe tăieri individuale, numărul maxim prevăzut de pct.6 lit. a), poate fi crescut cu 30 unităţi vite mari pe săptămînă şi 1500 unităţi vite mari pe an, pentru abatoarele ce întrunesc condiţiile stabilite la pct.8  lit. a). Autoritatea veterinară centrală, trebuie să înainteze la Comunitatea Europeană lista unităţilor ce beneficiază de aceste prevederi.
10.  Conform procedurii naţionale, autoritatea veterinară competentă este autorizată să aplice cerinţele pct. 6 alin. (1) pentru abatoarele situate în regiuni defavorizate datorită unor constrîngeri geografice speciale sau afectate de dificultăţi de aprovizionare şi care nu manipulează mai mult de 2000 de unităţi vite mari pe an.
11. Autoritatea veterinară centrală poate acorda derogări, în concordanţă cu anexa nr. 2, în cazul unităţilor de tranşare care nu sînt situate într-o unitate autorizată şi care nu produce mai mult de cinci tone de carne dezosată pe săptămînă sau echivalentul ei în carne cu os.
12. Prevederile cap. V, şi VII, pct. 38, cap. IX ale anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, cu excepţia  cerinţei pentru temperatura a sălii de tranşare, stabilită la pct. 46 lit. c) şi pct. 48 al cap. X, trebuie să se aplice operaţiunilor de tranşare şi depozitare în întreprinderi la care se referă pct. 12 al prezentei Norme.
13. Carnea ce provine din unităţi la care se referă pct.6 al prezentei Norme şi care a fost considerată proprie pentru consumul uman, avînd în vedere condiţiile de igienă şi de sănătate stabilite prin prezenta Normă sanitară veterinară, trebuie să fie marcată printr-o ştampilă naţională care nu poate fi confundată cu ştampila comunitară şi trebuie, în special, să nu fie ovală. Această ştampilă nu este necesară pentru bucăţile de carne care nu sînt ambalate.
14. Autoritatea veterinară centrală poate, de asemenea, să acorde derogări de la cerinţele minime ale cap. I al anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară pentru depozitele frigorifice de capacitate mică în care este depozitată numai carnea ambalată şi alte alimente.
15. Abatoarele care beneficiază de derogări vor fi supuse inspecţiei efectuate de autoritatea veterinară competentă.
16. Autoritatea  veterinară centrală va comunica Comisiei Europene lista întreprinderilor la care se referă cerinţele sanitare veterinare privind  condiţiile pentru acordarea unor derogări temporare şi  limitate  de la regulile de sănătate specifice privind producerea şi comercializarea cărnii proaspete şi lista întreprinderilor pentru care sînt stabilite limite de timp, pentru aplicarea acestei Norme.
17. Autoritatea veterinară competentă poate acorda timpul suplimentar necesar pentru a se conforma prevederilor prezentei Norme sanitare veterinare unui abator care solicită o derogare, în conformitate cu cerinţele sanitare veterinare privind  condiţiile pentru acordarea unor derogări temporare şi limitate  de la regulile de sănătate specifice privind producerea şi comercializarea cărnii proaspete şi care poate demonstra că a început să se conformeze condiţiilor prezentei Norme sanitare veterinare, dar care nu poate, din motive independente de acesta, să întrunească limitele de timp stabilite iniţial.
18. Atunci cînd o unitate înregistrată în conformitate cu pct.6 al prezentei Norme sanitare veterinare, este supusă unor modificări pe baza unui plan de restructurare autorizat în conformitate cu pct.37-48 ale prezentei Norme sanitare veterinare, aceasta poate determina cantităţile comercializate de unitatea în cauză, în relaţie directă cu progresele tehnice.
19. În transpunerea prevederilor prezentei Norme sanitare veterinare în practică, autoritatea veterinară centrală va specifica maniera în care sancţiunile prevăzute de cerinţele sanitare veterinare privind  condiţiile pentru acordarea unor derogări temporare şi limitate  de la regulile de sănătate specifice privind producerea şi comercializarea cărnii proaspete, se vor aplica în cazul unităţilor care nu-şi îndeplinesc toate angajamentele asumate în vederea acordării derogării temporare, inclusiv a celor care nu respectă termenul stabilit la acordarea derogărilor.
20. Autoritatea veterinară centrală trebuie să se asigure că medicul veterinar oficial declară improprie pentru consumul uman carnea de la animale:
a) la care, fără a aduce atingere cerinţelor sanitare veterinare privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului Republicii Moldova cu alte state pentru unele animale vii şi produse de origine animală, a fost diagnosticată una din următoarele boli: actinobaciloza sau actinomicoza generalizată, cărbune emfizematos, tuberculoza generalizată, limfadenită generalizată, morvă, rabie, tetanus, salmoneloza acută, bruceloza acută, ruget, botulism, septicemie, piemie, toxiemie sau viremie;
b) care prezintă leziuni acute de bronhopneumonie, pleurezie, peritonită, mastită, artrită, pericardită, enterită, meningoencefalomielită depistate printr-o inspecţie detaliată, completată, posibil, de un examen bacteriologic şi o determinare a reziduurilor substanţelor cu un efect farmacologic. Atunci cînd rezultatele acestor examene speciale sînt favorabile, carcasele vor fi declarate proprii pentru consumul uman după ce părţile improprii pentru consum au fost îndepărtate;
c) afectate de următoarele boli parazitare: sarcosporidioză generalizată vizibilă macroscopic, cistecercoză generalizată, trichiniloză;
d) moarte, fătate moarte sau moarte intrauterin;
e) tăiate prea tinere şi a căror carne este edematoasă;
f) care prezintă semne de emaciere sau anemie avansată;
j) care prezintă tumori multiple, abcese sau răni grave în diferite zone ale carcasei sau în diferite viscere;
h) care au prezentat o reacţie pozitivă sau neconcludentă la tuberculină şi la care o examinare efectuată, conform pct. 41 lit. g) al cap. VIII al anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, a evidenţiat numai leziuni tuberculoase localizate într-un număr de organe sau un număr de zone ale carcasei. Totuşi, atunci cînd o leziune tuberculoasă a fost evidenţiată în nodulii limfatici ai aceluiaşi organ sau partea carcasei şi nodulii limfatici asociaţi trebuie să fie declaraţi improprii pentru consumul uman;
i) care au reacţionat pozitiv sau neconcludent la bruceloză confirmată prin leziuni care indică o infecţie acută. Dacă o astfel de leziune a fost evidenţiată la nivelul ugerului, tractusului genital şi sînge, trebuie, cu toate acestea, să fie declarate improprii pentru consumul uman;
j) care  părţile de carcase prezintă semne de infiltraţii serioase sau infiltraţii hemoragice, abcese localizate sau contaminare localizată; organe şi viscere cu leziuni patologice de origine infecţioasă, parazitară sau traumatică;
k) care este febrilă, prezintă modificări intense şi persistente cu referire la culoare, miros, consistenţă sau gust;
l) carcasa sau un organ  afectat de o limfadenită cazeoasă sau de orice altă inflamaţie purulentă şi inflamaţia menţionată nu este generalizată sau asociată cu emaciere;
m) orice organ şi nodulul limfatic asociat, dacă afecţiunea menţionată există la suprafaţă sau în structura acelui organ sau nodul limfatic;
n) în toate cazurile pentru care lit. a) a prezentului alineat  nu se aplică, porţiunile cu leziuni şi părţile adiacente pe care medicul veterinar oficial le consideră afectate, avînd în vedere vîrsta şi gradul de dezvoltare a leziunii, în sensul ca o leziune veche şi bine încapsulată poate să fie considerată ca activă;
o) carnea ce provine din toaletarea plăgii de sîngerare;
p)  în cazul în care întreaga carcasă, o parte a carcasei sau orice organ este afectat de orice altă boală sau afecţiune, altele decît cele la care se referă literele precedente, întreaga carcasă şi organele sau zone ale acestora pot fi considerate corespunzătoare;
q) provine de la carcasele ale căror organe nu au fost supuse unei inspecţii post-mortem;
r) sîngele unui animal, a cărui carne a fost declarată improprie pentru consumul uman în conformitate cu punctele precedente şi sîngele contaminat cu conţinut stomacal sau orice altă substanţă.
Carnea ce provine de la animale cărora li s-au administrat:
a) substanţele interzise de prevederile cerinţelor sanitare veterinare privind interzicerea unor substanţe ce au o acţiune hormonală şi orice substanţe avînd acţiune tireostatică şi cerinţele sanitare veterinare care interzic unele substanţe ce au o acţiune hormonală pentru creşterea efectivelor de fermă;
b) produse susceptibile să facă carnea periculoasă sau dăunătoare pentru sănătatea umană şi pentru care va trebui să fie luată o decizie conform legislaţiei în vigoare;
c) substanţe tenderizante - pentru frăgezire.
Carnea ce conţine reziduuri de substanţe autorizate în concordanţă cu excepţiile prevăzute de cerinţele menţionate la lit. a) a alineatului (2), reziduuri de produse medicamentoase, antibiotice, pesticide sau alte substanţe care sînt dăunătoare sau susceptibile să facă consumul de carne proaspătă periculos sau dăunător pentru sănătatea umană dacă astfel de reziduuri au depăşit nivelul permis stabilit de cerinţele sanitare veterinare privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi a reziduurilor acestora la animalele vii şi produsele lor:
a) carnea contaminată sau cu modificări pentru care se stabilesc măsuri în conformitate cu procedura naţională;
b) ficaţii şi rinichii animalelor în vîrstă de peste doi ani din regiunile în care programele pentru supraveghere în conformitate cu cerinţele sanitare veterinare privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar şi alţi contaminanţi în produsele de origine animală, au evidenţiat prezenţa metalelor grele în mediu;
c) carnea care, fără a aduce atingere legislaţiei aplicabile în domeniul ionizării, a fost tratată cu radiaţii ionizante sau ultraviolete;
d) carnea care emite un miros nespecific pronunţat.
21. Amendamentele sau modificările pct. 20 al prezentei Norme pot fi adoptate în special pentru tuberculoză, bruceloză şi salmoneloză, în conformitate cu procedura naţională.
În privinţa salmonelei  şi în funcţie de măsurile la care se referă alin. (1) al prezentului punct, pentru carnea destinată Finlandei şi Suediei, se vor aplica următoarele exigenţe:
a) transportul de carne să fie supus unui test microbiologic prin prelevarea de probe în unitatea de origine;
b) testul prevăzut la lit. a) nu se efectuează pentru transporturile de carne destinate unei unităţi în scopul pasteurizării, sterilizării sau pentru un tratament ce are un efect echivalent.
22. Autoritatea veterinară centrală trebuie să se asigure că:
a) fără a aduce atingere prevederilor pct.20 alin. (1) lit. c) şi g) ale prezentei Norme sanitare veterinare, carnea proaspătă de porc sau carnea de cal la care se referă pct.5 al prezentei Norme, dacă nu a fost testată pentru trichineloză, conform cerinţelor sanitare veterinare privind examenul pentru decelarea Trichinellei  spiralis în carnea proaspătă derivată de la porcinele domestice după import, este supusă tratamentului prin frig;
b) carnea provenită de la animalele menţionate la pct. (i), (ii) şi (iii) ale prezentei litere poartă marca specială prevăzută în anexa nr. 1 şi este supusă unui tratament conform cerinţelor sanitare veterinare privind problemele de sănătate care reglementează comerţul Republicii Moldova cu alte ţări cu produse din carne:
(i) porci masculi utilizaţi pentru reproducţie;
(ii) porci criptorhidieni şi hermafrodiţi;
(iii)fără a aduce atingere prevederilor pct. 20 lit. d) al prezentei Norme sanitare veterinare, porcii masculi necastraţi cu o greutate a carcasei de peste 80 de kg,  cu excepţia cazului în care unitatea este capabilă să garanteze prin intermediul unei metode recunoscute prin procedura naţională, sau în absenţa unei astfel de  metode, printr-o metodă recunoscută de către  autoritatea veterinară competentă respectivă, că acele carcase care emit un pronunţat miros de vier pot fi identificate;
c) carnea separată mecanic este supusă unui tratament termic în conformitate cu cerinţele menţionate la lit. b) a prezentului punct;
d) după îndepărtarea părţilor improprii pentru consum, carnea proaspătă şi organele de la animale cu o infestare localizată cu Cystecercus  bovis  sau Cystecercus cellulosae, sînt supuse unui tratament prin frig, folosind o metodă recunoscută conform procedurii naţionale;
e) carnea provenită de la animale care au fost supuse tăierii speciale de urgenţă poate fi autorizată numai pentru consum uman pe piaţa locală şi numai dacă au fost îndeplinite următoarele condiţii:
- exploataţia de origine nu este supusă restricţiilor de control sanitar;
- înainte de tăiere, animalele au fost supuse unei inspecţii ante-mortem de către medicul veterinar oficial, conform pct.5 alin. (1) lit.  a) şi b) al prezentei Normei sanitare veterinare;
- înainte de tăiere animalele au fost asomate, sîngerate şi posibil eviscerate  pe loc;
- animalele tăiate şi sîngerate sînt transportate cît de repede posibil după tăiere, la un abator autorizat, în conformitate cu prezenta Normă sanitară veterinară şi în condiţii de igienă corespunzătoare. Atunci cînd animalele tăiate nu pot fi aduse într-o oră la un astfel de abator, acestea trebuie să fie transportate într-un container sau mijloc de transport care asigură o temperatură între 0 şi + 4 grade C. Dacă eviscerarea nu a fost efectuată la momentul tăierii, aceasta poate fi efectuată în maxim trei ore după tăiere; dacă eviscerarea este efectuată pe loc, viscerele trebuie să fie trimise la abator cu carcasa;
- în timpul transportului la abator, animalele tăiate sînt însoţite de un certificat emis de medicul veterinar oficial care a dispus tăierea prin care se atestă rezultatul favorabil al inspecţiei ante-mortem, momentul tăierii şi natura oricărui tratament administrat animalelor, iar dacă se consideră corespunzător, rezultatul inspecţiei viscerelor; acest certificat trebuie să corespundă unui model ce urmează a fi elaborat în conformitate cu procedura naţională;
- carcasele provenite de la animalele tăiate sînt astfel manipulate, încît să nu intre în contact cu carcasele şi organele destinate pentru consumul uman, pînă cînd inspecţia post-mortem efectuată în concordanţă cu pct.5 alin.(1) lit. a) şi d) al prezentei Norme sanitare veterinare şi completată atunci cînd este cazul de o examinare bacteriologică, nu le identifică  ca fiind în întregime sau parţial proprii pentru consumul uman;
- faţă de carnea provenită dintr-o zonă supusă unui regim specific, care urmează a fi determinată de la caz la caz, conform procedurii naţionale sînt respectate condiţiile speciale prevăzute de legislaţia în vigoare;
- tratamentul prevăzut la punctele precedente se efectuează în întreprinderea de origine sau în orice altă întreprindere desemnată de medicul veterinar oficial;
-  carnea trebuie să fie marcată cu o ştampilă naţională, care nu poate fi confundată cu ştampila comunitară şi, în special, nu trebuie să fie ovală;
f) carnea declarată improprie pentru consumul uman, poate fi clar deosebită de carnea declarată proprie pentru consumul uman;
g) carnea declarată improprie pentru consumul uman, este tratată în conformitate cu cerinţele sanitare veterinare privind stabilirea condiţiilor sanitare veterinare pentru înlăturarea şi prelucrarea deşeurilor animale, comercializarea lor şi prevenirea agenţilor patogeni din furajele care conţin produse de origine animală sau peşte.
23. Regulile detaliate pentru aplicarea lit. f) şi g) ale pct. 22, vor fi determinate conform procedurii naţionale dacă este necesar.
24. Fără a aduce atingere prevederilor cerinţelor sanitare veterinare privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar şi alţi contaminanţi în produsele de origine animală, animalele sau carnea acestora trebuie să fie supuse unei examinări pentru reziduuri, atunci cînd medicul veterinar oficial suspectează prezenţa acestora ca urmare a inspecţiei de sănătate.
25. Această examinare va detecta reziduurile atît pentru substanţele care au acţiune farmacologică, cît şi pentru produsele de metabolism ale acestora, precum şi pentru alte substanţe transmise cărnii şi care se consideră a fi dăunătoare sănătăţii publice.
26. Dacă această carne examinată prezintă urme de reziduuri în cantităţi care depăşesc limitele permise, aceasta trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman.
27. Examenele pentru determinarea reziduurilor trebuie să fie efectuate conform metodelor autorizate care sînt recunoscute ştiinţific, în special cele stabilite de regulile comunitare sau de alte standarde internaţionale.
28. Evaluarea rezultatelor obţinute, trebuie să fie posibilă prin utilizarea metodelor de referinţă stabilite conform procedurii naţionale.
29. În conformitate cu procedura naţională, cel puţin un laborator de referinţă ce va fi desemnat de autoritatea veterinară centrală trebuie să efectueze examinarea pentru reziduuri.
30. Autoritatea veterinară centrală va solicita Centrului Republican de Diagnostic Veterinar să determine limitele de toleranţă pentru substanţele transmise cărnii, care sunt susceptibile de a fi dăunătoare pentru sănătatea publică, altele decît cele stabilite de legislaţia comunitară specifică referitoare la fixarea nivelurilor maxime pentru reziduurile de pesticide  la animale şi furaje de origine animală, precum şi cea care stabileşte o procedură comunitară pentru determinarea limitelor maxime pentru reziduurile medicamentelor veterinare în produse şi hrană de origine animală.
31.  Autoritatea veterinară centrală trebuie să se asigure de:
a) prezenţa permanentă a cel puţin un medic veterinar oficial într-un abator autorizat în conformitate cu pct. 37-48 ale prezentei Norme sanitare veterinare, în tot cursul inspecţiilor ante-mortem;
b) prezenţa cel puţin o dată pe zi a unui medic veterinar oficial într-o unitate de tranşare autorizată în concordanţă cu pct. 31 al prezentei Norme sanitare veterinare, în timpul procesului de producţie pentru a controla condiţiile de igienă ale acestei unităţi şi înregistrarea intrărilor şi ieşirilor de carne proaspătă din unitate;
c) prezenţa permanentă a unui medic veterinar oficial într-un depozit frigorific şi într-un centru de ambalare autorizat.
32. Medicul oficial trebuie să fie asistat de personal auxiliar care îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea şi responsabilitatea acestuia pentru realizarea următoarelor operaţiuni:
a) inspecţia ante-mortem, rolul auxiliar fiind acela de a face controlul iniţial privind animalele şi să execute activităţi exclusiv practice;
b) inspecţia post-mortem, cu condiţia că medicul veterinar oficial să aibă posibilitatea să supravegheze la faţa locului, munca efectuată de personalul auxiliar;
c) controlul de sănătate al cărnii tranşate şi depozitate;
d) inspecţia şi supravegherea unităţilor autorizate în conformitate cu pct. 37-48 ale prezentei Norme sanitare veterinare.
33. Numărul maxim de personal auxiliar care poate asista medicul veterinar oficial pentru realizarea atribuţiilor sale, trebuie să fie stabilit de autoritatea veterinară centrală.
34. Numai persoanele care îndeplinesc cerinţele anexei nr. 3 la prezenta Normă sanitară veterinară, pot fi numite ca personal auxiliar după un test organizat de către autoritatea veterinară competentă.
35. Pentru a se asigura asistenţa la care se face referire anterior, personalul auxiliar va face parte din echipa de inspecţie sub controlul şi responsabilitatea medicului oficial. Ei trebuie să fie independenţi de unitate. Autoritatea veterinară centrală stabileşte componenţa echipei de inspecţie pentru fiecare unitate, astfel încît medicul veterinar oficial să poată supraveghea operaţiunile menţionate mai sus.
36. Reguli detaliate ce reglementează asistenţa la care se referă pct.32-35, în măsura în care este necesar, vor fi determinate conform procedurii naţionale.
37. Autoritatea veterinară centrală trebuie să elaboreze lista unităţilor autorizate, altele decît cele la care se referă pct.6 al prezentei Norme sanitare veterinare, fiecare unitate avînd un număr de autorizare veterinară.
38. Unităţile de tranşare la care se referă cap. V, pct.19 alin. (2), lit. b), al anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, trebuie, de asemenea, să fie supuse autorizării în conformitate cu cerinţele sanitare veterinare privind problemele de sănătate ce reglementează comerţul cu carnea de pasăre. Atunci cînd această listă a unităţilor de tranşare se publică în Monitorul Oficial, se va face referire la o astfel de autorizare specială.
39. Autoritatea veterinară centrală nu trebuie să autorizeze o unitate, dacă nu este convinsă că aceasta este conformă cu prezenta Normă sanitară veterinară.
40. Atunci cînd s-a constatat că igiena este necorespunzătoare şi atunci cînd măsurile prevăzute în cap. VIII, pct. 41, lit. A, f) al anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, s-au dovedit a fi insuficiente pentru a se remedia situaţia, autoritatea veterinară competentă va suspenda temporar autorizaţia pentru activitatea în cauză sau întreaga activitate a unităţii respective.
41. Dacă managerul unităţii, proprietarul sau reprezentantul său nu remediază deficienţele constatate în perioada stabilită de autoritatea veterinară competentă, aceasta din urmă trebuie să retragă autorizaţia, după caz, pentru activitatea în cauză sau pentru întreaga activitate a unităţii respective.
42. Autoritatea veterinară competentă va ţine seama, în acest caz, de concluziile oricărui control efectuat în conformitate cu pct. 49 al prezentei Norme.
43. Managerul unităţii, proprietarul sau reprezentantul trebuie în conformitate cu pct. 48 al prezentei Norme, să efectueze controale regulate privind starea de igienă pe fluxul tehnologic din această unitate, inclusiv prin controale microbiologice.
44. Controalele trebuie să cuprindă ustensilele, utilajele şi instalaţiile din toate etapele de producţie şi, dacă este necesar, produsele.
45. Managerul unităţii, proprietarul sau reprezentantul său trebuie să fie în măsură, ca la cererea autorităţii veterinare competente, să informeze medicul veterinar oficial despre natura, frecvenţa şi rezultatele controalelor efectuate în acest sens, împreună cu numele laboratorului unde a efectuat testările.
46. Natura controalelor, frecvenţa acestora, precum şi metodele de prelevare şi metodele pentru examinarea bacteriologică, vor fi stabilite conform procedurii naţionale.
47. Managerul unităţii, proprietarul sau reprezentantul trebuie să stabilească un program de instruire a personalului care să permită muncitorilor să cunoască şi să aplice Normele de igienă adaptate la structura producţiei.
48. Medicul oficial veterinar responsabil de unitate, trebuie să fie implicat în planificarea şi implementarea acestui program.
49. Inspecţia şi supravegherea unităţilor trebuie să fie efectuată sub responsabilitatea medicului veterinar oficial care, în conformitate cu pct. 32-36  ale prezentei Norme sanitare veterinare, trebuie să fie asistat de către personalul auxiliar pentru realizarea sarcinilor practice.
50. Medicul veterinar oficial trebuie să aibă întotdeauna acces în toată unitatea pentru a se asigura că aceasta este conformă cu prezenta Normă sanitară veterinară şi, atunci cînd există un dubiu în ceea ce priveşte originea cărnii sau a animalelor tăiate, verifică documentele contabile care îi permit să stabilească originea acestora.
51. Medicul veterinar oficial trebuie să analizeze în mod regulat rezultatele controalelor prevăzute la pct.43 al prezentei Norme. Acesta poate, pe baza analizei prezentate, să efectueze examene microbiologice suplimentare pe fluxul tehnologic sau privind produsele.
52. Rezultatul acestor analize va fi înscris într-un raport, ale cărui concluzii şi recomandări vor fi notificate managerului unităţii, proprietarului sau reprezentantului său care va remedia deficienţele observate, în perioada stabilită în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de igienă.
53. Autoritatea veterinară centrală va încredinţa Centrului Republican de Diagnostic Veterinar sarcina de a colecta şi a face utile rezultatele inspecţiilor ante-mortem şi post-mortem efectuate de medicul veterinar oficial cu privire la diagnosticul bolilor transmisibile la om.
54. Atunci cînd este diagnosticată o astfel de boală, rezultatele examenelor trebuie să fie comunicate cît mai repede posibil autorităţilor veterinare competente responsabile pentru supravegherea efectivului din care au provenit animalele.
55. Autoritatea veterinară centrală va trimite Comisiei Europene informaţii privind anumite boli şi, în special, cazurile în care au fost diagnosticate boli transmisibile la om.
56. Autoritatea veterinară centrală, acţionînd în conformitate cu procedura naţională, va adopta reguli speciale pentru  aplicarea pct. 53-56 ale prezentei Norme şi, în special:
a) frecvenţa cu care informaţiile trebuie să fi înaintate acesteia;
b) tipul de informaţie;
c) bolile pentru care se transmit informaţiile;
d) procedurile pentru monitorizarea, prelucrarea şi utilizarea informaţiilor.
57. Experţii veterinari ai Comisiei Europene pot, în măsura în care este necesar, să se asigure de aplicarea uniformă a prezentei Norme sanitare veterinare şi în cooperare cu autoritatea veterinară centrală să efectueze controale ad-hoc în Republica Moldova. Prin verificarea unui număr reprezentativ de unităţi, aceştia pot, de asemenea, să verifice dacă autorităţile competente controlează conformitatea unităţii cu prevederile acestei Norme sanitare veterinare. Autoritatea veterinară centrală pe teritoriul căreia se efectuează controalele va furniza experţilor toată asistenţa necesară pentru ca aceştia să-şi îndeplinească misiunea lor. Comisia Europeană va informa autoritatea veterinară centrală despre rezultatele controalelor efectuate.
58. Conform procedurii naţionale:
a) autoritatea veterinară centrală poate acorda derogări de la prevederile cap. II pct. 14 lit. c) pct. 2,3,4, de la cap. VIII pct. 42 lit. A pct. 2) şi de la cap. IX pct. 46 lit. d) ale anexei nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară, la cererea autorităţii competente, atunci cînd sînt furnizate garanţii similare. Aceste derogări trebuie să stabilească condiţii de sănătate care sînt cel puţin echivalente celor din anexa
nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară;
b) se poate decide asupra cerinţelor suplimentare adaptate situaţiei specifice dintr-un anumit raion, cu referire la unele boli susceptibile să pună în pericol sănătatea publică;
c) se poate decide asupra condiţiilor speciale pentru autorizarea întreprinderilor situate în pieţe en gros.
59. Medicul veterinar oficial sau autoritatea veterinară competentă va efectua orice controale veterinare pe care el ori aceasta le consideră oportune, atunci cînd se suspectează că nu este respectată legislaţia veterinară sau că există dubiu că această carne poate fi consumată de oameni.
60. Autoritatea veterinară centrală va lua toate măsurile de constrîngere în conformitate cu legislaţia în vigoare pentru a sancţiona orice încălcare a legislaţiei veterinare, în special atunci cînd se constată că certificatele sau documentele elaborate nu corespund stării actuale a cărnii, mărcile de identificare nu sînt conforme cu reglementările în vigoare, carnea nu a fost prezentată pentru inspecţie sau nu a fost utilizată în scopul destinat iniţial.
61. Norma sanitară veterinară în cauză şi anexele ei   pot fi modificate de către autoritatea veterinară centrală pentru a le adapta progreselor în tehnologie.
62.  Anexele nr. 1,2,3 fac parte integrantă din prezenta Normă sanitară.
Anexa nr. 1
la Norma sanitară  veterinară privind
condiţiile de sănătate pentru producerea şi
comercializarea cărnii proaspete
Condiţiile de autorizare a unităţilor de industrializare
Capitolul I. Condiţiile generale pentru autorizarea unităţilor
1. În spaţiile în care carnea proaspătă este produsă, prelucrată sau depozitată, precum şi în zonele şi coridoarele prin care carnea proaspătă este transportată, unităţile trebuie să dispună de:
A. pavimente impermeabile şi necorodabile, uşor de curăţat şi dezinfectat, cu panta de înclinare care să permită scurgerea apei spre gurile de canalizare prevăzute cu grătar necorodabil şi sifon de pardoseală cu clopot pentru a preveni difuzarea mirosurilor neplăcute şi refularea apelor uzate, ca excepţia:
1.  spaţiilor la care se referă cap. II pct. 14 lit. D. şi F., cap. III pct. 15 lit. A. şi cap. IV pct. 16 lit. A. ale prezentei anexe, colectarea apei în canalele prevăzute cu grătare şi sifoane nu este necesară, iar în cazul spaţiilor la care se referă cap. IV pct. 16 lit. A., este suficient un dispozitiv cu care apa poate fi uşor îndepărtată;
2. spaţiilor la care se referă cap. IV pct. 17 lit. A. al prezentei anexe, precum şi în zonele şi coridoarele prin care carnea proaspătă este manipulată şi transportată, este suficient un paviment impermeabil şi neputrescibil;
B. pereţi durabili, netezi, impermeabili, acoperiţi cu materiale uşor lavabile şi de culoare deschisă pînă la înălţimea de cel puţin doi metri şi cel puţin trei metri în spaţiile de tăiere. În spaţiile de refrigerare şi congelare precum şi în depozite, pereţii trebuie să fie acoperiţi cu materiale uşor lavabile de culoare deschisă la cel puţin pînă la înălţimea de depozitare. Îmbinarea dintre perete şi podea trebuie să fie rotunjită sau finisată similar cu excepţia spaţiilor la care se referă cap. IV pct. 17 lit. A. din prezenta anexă;
C. uşi construite din / sau acoperite în totalitate cu material rezistent, necorodabil, neted şi impermeabil;
D. izolaţii din materiale rezistente, neputrescibile, necorodabile şi inodore;
E. ventilaţie eficientă şi acolo unde este cazul, o bună exhaustare a aburilor;
F. iluminare corespunzătoare naturală sau artificială care nu modifică culorile;
G. tavan curat şi uşor de curăţat; sau un acoperiş prevăzut cu izolaţie care îndeplineşte aceste condiţii;
2.  A. Un număr suficient de facilităţi pentru curăţarea ustensilelor cu apă caldă situate cît mai aproape de punctele de lucru. Robinetele nu trebuie să fie acţionate manual. Pentru spălarea mîinilor, aceste facilităţi trebuie să aibă apă curentă caldă şi rece sau premixată la temperatura adecvată, precum şi substanţe pentru spălare, dezinfecţie şi mijloace igienice de uscare a mîinilor;
B. facilităţi pentru sterilizarea ustensilelor de lucru prevăzute cu apă caldă la temperatura minimă de + 82 grade  C;
3. dispozitive contra dăunătorilor, montate la toate comunicările cu exteriorul;
4. A.  instrumente şi utilaje de lucru ca mese de tranşare, mese cu suprafeţe de tranşare detaşabile, containere, benzi transportatoare şi ferestraie confecţionate din materiale rezistente la  coroziune,  care  să  nu  modifice  aspectul  şi  calităţile  cărnii,  uşor  de  curăţat  şi  dezinfectat. Suprafeţele care intră în contact cu carnea, inclusiv îmbinările şi sudurile acestora trebuie să fie menţinute netede;
B. utilaje şi accesorii rezistente la coroziune care întrunesc cerinţele de igienă pentru:
1. manipularea cărnii;
2. containerele de depozitare a cărnii în aşa fel încît nici carnea şi nici containerele să nu vină în contact cu pavimentele sau pereţii;
C. facilităţi, inclusiv rampe special amenajate şi echipate pentru recepţia şi expedierea cărnii, pentru manipularea igienică şi protecţia cărnii în timpul încărcării şi descărcării;
D. containere speciale etanşe şi necorodabile, cu capac şi sistem de închidere pentru colectarea cărnii confiscate, care să nu permită persoanelor neautorizate să extragă conţinutul, sau spaţiu închis special destinat pentru astfel de carne, atunci cînd cantitatea de carne impune acest lucru sau cînd această carne nu este evacuată la terminarea fiecărei zile de lucru. Atunci cînd astfel de carne este îndepărtată prin sistem pneumatic, acesta trebuie să fie astfel construit şi instalat, încît să fie evitat orice risc de contaminare a cărnii proaspete;
E. spaţii separate pentru depozitarea în condiţii de igienă a materialelor pentru preambalare şi ambalare, atunci cînd astfel de activităţi sînt efectuate în unitate;
5. instalaţii de refrigerare pentru a menţine temperatura internă a cărnii la nivelul stabilit de prezenta Normă sanitară veterinară. Aceste instalaţii trebuie să fie prevăzute cu  sisteme de colectare şi drenare a apei de condensare fără vreo posibilitate de contaminare a cărnii;
6. sistem de asigurare a apei potabile sub presiune presurizată, numai în sensul  cerinţelor sanitare veterinare referitoare la calitatea apei destinate consumului uman. Ca excepţie, utilizarea apei nepotabile este autorizată în cazuri excepţionale pentru producerea de vapori, stingerea incendiilor şi răcirea instalaţiilor de refrigerare, cu condiţia ca instalarea conductelor în acest scop să nu permită utilizarea acestei ape în alte scopuri şi să nu prezinte nici un risc de contaminare a cărnii proaspete. Conductele de apă nepotabilă trebuie să se distingă clar de cele  utilizate pentru apă potabilă;
7. sistem de asigurare cu apă potabilă caldă, conform cerinţelor sanitare veterinare referitoare la calitatea apei destinate consumului uman;
8. sisteme de evacuare a dejecţiilor lichide şi solide cu respectarea condiţiilor de igienă;
9. spaţiu special amenajat, echipat corespunzător pentru utilizarea exclusivă de către serviciul veterinar; sau, în cazul depozitelor la care se referă cap. IV pct. 17 din prezenta anexă, facilităţi corespunzătoare;
10. facilităţi ce permit desfăşurarea inspecţiei veterinare prevăzute în prezenta Normă sanitară veterinară în mod eficient şi în orice moment;
11. un număr suficient de vestiare cu pereţi şi pavimente netede, impermeabile, uşor lavabile, dotate cu spălătoare de mîini, duşuri şi toalete cu get de apă, amenajate şi echipate astfel încît să protejeze partea curată a clădirii de contaminare. Toaletele nu trebuie să se deschidă direct către spaţiile de lucru. Duşurile nu sînt necesare în depozitele frigorifice care primesc şi expediază numai carne proaspătă ambalată igienic. Spălătoarele de mîini trebuie să aibă apă curentă caldă şi rece sau apă premixată la temperatura necesară, materiale pentru spălarea şi dezinfectarea mîinilor şi mijloace igienice pentru uscarea mîinilor. Robinetele spălătoarelor nu vor fi acţionate cu mîinile sau cu braţul. Trebuie să existe un număr suficient de astfel de spălătoare lîngă toalete;
12. loc şi facilităţi adecvate pentru curăţarea şi dezinfectarea mijloacelor de transport pentru carne, cu excepţia depozitelor frigorifice ce primesc şi depozitează numai carnea proaspătă ambalată igienic. Abatoarele trebuie să posede amplasament şi amenajări distincte pentru mijloacele de transport folosite pentru animale. Totuşi aceste locuri şi facilităţi nu sînt obligatorii, dacă există prevederi care solicită ca mijloacele de transport să fie curăţate şi dezinfectare în facilităţile autorizate oficial;
13. spaţii sau un loc sigur pentru depozitarea detergenţilor, dezinfectantelor  şi a substanţelor similare.
Capitolul II. Condiţii speciale pentru autorizarea abatoarelor
14. Suplimentar la condiţiile generale, abatoarele trebuie să dispună de:
A. adăpost corespunzător sau, în cazul în care condiţiile climaterice permit, boxe de aşteptare pentru animale; pereţii şi pavimentul acestora trebuie să fie rezistenţi, impermeabili şi uşor de curăţat şi dezinfectat; aceste facilităţi trebuie să fie dotate cu instalaţii pentru adăparea animalelor şi dacă este necesar, pentru furajarea acestora; să fie prevăzut cu sistem de drenare a dejecţiilor la canalizare;
B. spaţii pentru tăiere suficient de mari pentru ca activitatea ce urmează a fi desfăşurată să se efectueze în condiţii corespunzătoare. În abatoarele în care se taie atît porci, cît şi alte specii de animale, trebuie să existe un spaţiu special destinat pentru tăierea porcilor. Totuşi, un aşa fel de spaţiu nu este necesar, dacă tăierea diferitor specii are loc în diferite momente, iar, în acest caz, opărirea, depilarea, curăţarea şi flambarea trebuie să fie efectuate în spaţii speciale care sînt clar separate de linia de tăiere fie printr-un spaţiu deschis de cel puţin cinci metri, fie printr-un paravan de cel puţin trei metri înălţime;
C. spaţii separate suficient de mari şi rezervate exclusiv pentru:
1. golirea şi curăţarea stomacurilor şi intestinelor. Nu vor fi necesare spaţii separate dacă operaţiunile tehnologice la nivelul stomacurilor sînt efectuate cu un echipament mecanic cu circuit închis dotat cu un sistem corespunzător de ventilaţie şi îndeplinesc următoarele condiţii:
a) utilajul trebuie să fie instalat şi să funcţioneze astfel încît operaţiunea pentru separarea intestinelor de stomac, vidarea şi curăţarea stomacurilor să se efectueze cu respectarea cerinţelor sanitare igienice. Utilajul trebuie să fie amplasat într-un spaţiu special, care este clar separat printr-un paravan de carnea proaspătă şi care pleacă de la paviment; are o înălţime de cel puţin de trei metri şi împrejmuieşte întreaga zonă unde se efectuează aceste operaţiuni, dacă astfel de operaţiuni sînt efectuate în abator. În plus, în cazul porcinelor, această măsură se va aplica şi pentru prevenirea contaminării cărnii proaspete şi a organelor;
b) proiectarea şi instalarea acestuia trebuie să prevină eficient orice posibilitate de contaminare a cărnii proaspete;
c) instalarea unui ventilator care funcţionează astfel încît să elimine mirosurile şi orice risc de contaminare prin aerosoli;
d) utilajul trebuie să fie echipat cu un dispozitiv care permite evacuarea în circuit închis a apelor reziduale şi a conţinutului gastric la un sistem de drenare;
e) circuitul urmat de stomacuri către şi de la utilaj trebuie să fie net separate şi la distanţă de circuitul urmat de altă carne proaspătă. Imediat după ce au fost golite şi curăţate, stomacurile trebuie să fie îndepărtate într-o manieră igienică;
f) stomacurile nu trebuie să fie manipulate de personalul care lucrează cu carnea proaspătă;
2. prelucrarea intestinelor, dacă aceasta este efectuată în abator se poate realiza în spaţiul la care se referă lit. C. pct. 1, cu condiţia evitării contaminării încrucişate;
3. prelucrarea şi curăţarea organelor, altele decît cele care se referă la punctul precedent, incluzînd un spaţiu separat pentru depozitarea capetelor la o distanţă suficient de mare de alte organe, în cazul în care aceste operaţiuni sînt efectuate în abator şi nu se execută pe linia de tăiere;
4. depozitarea  pieilor prelucrate, a coarnelor, a ongloanelor şi a părului de porc, în cazul în care acestea nu sînt îndepărtate direct din abator în ziua tăierii, în containere închise ermetic, pînă la îndepărtarea lor;
D. spaţiu separat pentru ambalarea organelor este realizat în abator;
E. grajduri şi posibilităţi de închidere sau, dacă condiţiile climaterice permit, şoproane situate într-un loc special amenajat, cu drenare separată a dejecţiilor provenite de la animalele bolnave sau suspecte - spaţii speciale care se pot închide, rezervate pentru tăierea unor astfel de animale, depozitarea cărnii aflate sub sechestru sanitar veterinar şi a celei declarate improprii pentru consumul uman. Aceste spaţii rezervate pentru tăierea acestor animale nu sînt necesare într-o unitate neautorizată de către autoritatea veterinară competentă sau atunci cînd o astfel de tăiere este efectuată la sfîrşitul tăierii normale, cu condiţia să se ia toate măsurile pentru a preveni contaminarea cărnii declarate proprie pentru consumul uman. În acest caz, spaţiile trebuie să fie curăţate şi dezinfectate în mod special sub supravegherea medicului veterinar oficial înainte de a fi utilizate din nou pentru tăierea animalelor sănătoase;
F. spaţii de frig suficient de mari, echipate cu linii aeriene şi / sau  montaje rezistente la coroziune amplasate astfel încît să prevină contactul cărnii cu pavimentele şi pereţii;
G. mijloace de a controla accesul în şi din abator;
H. o separare netă între zonele de lucru curate şi murdare ale clădirii, astfel, încît să se protejeze zonele curate de contaminare;
I. utilaje prin care, după asomare, prelucrarea să poată fi efectuată, în măsura în care este posibil, pe animalul suspendat. În nici un caz, animalul suspendat nu trebuie să vină în contact cu pavimentul în timpul prelucrării;
J. sisteme aeriene pentru manipularea ulterioară a cărnii;
K. zonă specială pentru depozitarea bălegarului, dacă acesta rămîne în incinta abatorului;
L. spaţii suficient de mari şi dotate adecvat pentru decelarea Trichinellei spiralis atunci cînd examinarea este efectuată în unitate.
Capitolul III.  Condiţii speciale pentru autorizarea unităţilor de tranşare
15. Suplimentar la condiţiile generale, unităţile de tranşare trebuie să aibă cel puţin:
A. spaţii de frig suficient dimensionate pentru conservarea cărnii, iar atunci cînd carnea ambalată este depozitată în unitate, este necesar un spaţiu frigorific separat. Carnea neambalată se poate depozita într-un astfel de spaţiu frigorific numai după igienizarea acestuia;
B. un spaţiu pentru tranşare, dezosare şi preambalare, dotat cu un termometru cu înregistrare sau un teletermometru cu înregistrare;
C. un spaţiu pentru ambalare, atunci cînd această operaţiune este efectuată în unitatea de tranşare, numai dacă sînt îndeplinite condiţiile prevăzute în capitolul XII  pct. 63 al prezentei anexe;
D. un spaţiu pentru depozitarea materialelor pentru preambalare şi ambalare atunci cînd astfel de operaţiuni sînt efectuate în unitatea de tranşare.
Capitolul IV.  Condiţii speciale pentru autorizarea depozitelor frigorifice
16. Suplimentar la condiţiile generale, depozitele frigorifice, în care carnea este depozitată în conformitate cu cap. XIV pct. 66 lit. A. al prezentei anexe, trebuie să posede:
A. spaţii de răcire şi refrigerare suficient de mari, care sînt uşor de curăţat şi dezinfectat în care carnea poate fi depozitată la temperatura prevăzută la condiţiile menţionate la pct. 66 al prezentei anexe;
B. termometru cu înregistrare sau teletermometru cu înregistrare pentru fiecare spaţiu de depozitare.
17. Suplimentar la condiţiile generale, depozitele frigorifice în care carnea este stocată în conformitate cu cap. XIV pct. 66 lit. G. al prezentei anexe, trebuie să aibă:
A. spaţii de răcire şi refrigerare suficient de mari, care sînt uşor de curăţat, în care carnea proaspătă poate fi depozitată la temperatura prevăzută la pct. 66 lit. G. al prezentei anexe;
B. termometru cu înregistrare sau teletermometru cu înregistrare pentru fiecare spaţiu de depozitare.
Capitolul V.  Igiena personalului, a spaţiilor şi  utilajelor din unităţi
18. Atît personalul cît şi spaţiile şi utilajele din unităţi, trebuie să respecte un grad de curăţenie absolută şi anume:
A. personalul care manipulează carnea proaspătă neambalată sau ambalată sau care lucrează în spaţii şi zone în care astfel de carne este manipulată, ambalată sau transportată,  trebuie să poarte, în special, mijloace de protecţie în totalitate a părului, cizme şi haine de lucru în culori deschise, curate şi uşor de curăţat, iar, cînd este necesar, fulare, şorţuri sau alte haine de protecţie. Personalul angajat pentru tăierea animalelor, producerea sau manipularea cărnii, trebuie să primească echipament de lucru curat la începutul fiecărei zi de lucru, pe care îl schimbă ori de cîte ori este necesar în timpul zilei de lucru; trebuie să-şi spele şi să-şi dezinfecteze mîinile de mai multe ori pe parcursul zilei de lucru şi de fiecare dată cînd activitatea este reluată. Persoanele care au fost în contact cu animalele bolnave sau carne infectată, trebuie imediat să-şi spele cu grijă mîinile şi braţele cu apă caldă şi apoi să le dezinfecteze. Fumatul este interzis în spaţiile de lucru, de depozitare, pe rampele de recepţie şi expediţie, coridoare, precum şi în alte zone prin care este transportată carnea proaspătă;
B. nici un animal nu poate intra în unitate, cu excepţia, în cazul abatoarelor, a animalelor destinate tăierii şi a animalelor folosite la diverse activităţi în curtea acestora. Rozătoarele, insectele şi alte vieţuitoare indezirabile trebuie distruse sistematic;
C. utilajele şi ustensilele folosite pentru prelucrarea cărnii, vor fi ţinute curate şi într-o stare bună de întreţinere. Acestea vor fi curăţate cu grijă şi dezinfectate de mai multe ori în timpul unei zile de lucru, la sfîrşitul zilei de lucru şi înainte de a fi reutilizate sau cînd au fost murdărite;
D.spaţiile, ustensilele şi echipamentele de lucru nu trebuie să fie utilizate în alte scopuri decît pentru prelucrarea cărnii proaspete sau a cărnii de vînat de crescătorie, autorizată în conformitate cu cerinţele sanitare veterinare privind problemele de sănătate publică şi sănătate a animalelor  ce afectează producerea şi comercializarea cărnii de iepure şi a cărnii de vînat de crescătorie. Această restricţie nu se va aplica:
1. utilajelor de transport utilizate în spaţiile la care se referă pct. 17 lit. A. atunci cînd carnea este ambalată;
2. tranşării cărnii de vînat sălbatic, a cărnii de iepure sau producerii cărnii preparate, cu condiţia că astfel de operaţii să fie efectuate în perioade diferite faţă de tranşarea cărnii proaspete sau cărnii de vînat de crescătorie la care se referă lit. A. a acestui punct, iar sala de tranşare este complet curăţată şi dezinfectată înainte de a fi refolosită pentru tranşarea cărnii proaspete sau a cărnii de vînat de crescătorie. Instrumentele pentru tranşarea cărnii trebuie să fie utilizate numai pentru carnea tranşată.
19.Carnea şi containerele pentru carne nu trebuie să vină în contact direct cu pardoseala.
20.Apa potabilă se utilizează în toate scopurile. Totuşi, apa industrială poate fi utilizată în cazuri excepţionale pentru producerea aburului cu condiţia ca, instalarea conductelor în acest scop să nu permită utilizarea acestei ape în alte scopuri şi să nu prezinte pericol de contaminare a cărnii proaspete. În plus, apa industrială poate fi utilizată în cazuri excepţionale pentru răcirea instalaţiilor de refrigerare. Conductele de apă industrială trebuie să fie clar deosebite de conductele utilizate pentru apa potabilă.
21.Este interzisă răspîndirea rumeguşului sau a oricărei alte substanţe similare pe paviment, în spaţiile de lucru şi de depozitare a cărnii proaspete.
22.Detergenţii, substanţele dezinfectante şi substanţele cu acţiune similară se folosesc astfel încît utilajele, ustensilele şi carnea proaspătă să nu fie afectate. Utilizarea acestora trebuie să fie urmată de limpezire cu apă potabilă.
23.Persoanele susceptibile de îmbolnăvire nu trebuie să manipuleze carnea proaspătă ca să nu contamineze carnea. Cînd se recrutează persoane care intenţionează să lucreze şi să manipuleze carnea proaspătă, i se solicită să ateste, printr-un certificat medical, că nu există nici un impediment pentru o astfel de angajare. Supravegherea medicală a unei astfel de persoane va fi reglementată de legislaţia naţională în vigoare.
Capitolul VI. Inspecţia de sănătate ante-mortem
24.Animalele trebuie să fie supuse inspecţiei ante-mortem la mai puţin de 24 de ore de la sosirea lor la abator şi mai puţin de 24 de ore înainte de tăiere. În plus, medicul veterinar oficial poate solicita inspecţia în orice moment.
Managerul unităţii, proprietarul sau reprezentantul său trebuie să faciliteze operaţiunile pentru realizarea inspecţiilor de sănătate ante-mortem şi în special, orice manipulare care este considerată necesară de către medicul veterinar oficial.
Fiecare animal care urmează a fi tăiat trebuie să poarte o marcă de identitate ce permite autorităţii veterinare competente să determine originea acestuia.
25. Medicul veterinar oficial trebuie să efectueze inspecţia ante-mortem în conformitate cu reglementările în vigoare, în condiţii de dotare şi luminozitate corespunzătoare.
26.Medicul veterinar oficial trebuie să verifice respectarea prevederilor în vigoare cu privire la bunăstarea animalelor.
27. Inspecţia trebuie să determine:
a) dacă animalele suferă de o boală care este transmisibilă la om sau la animale sau dacă acestea prezintă simptome ori starea generală indică posibilitatea apariţiei unei astfel de boli;
b) dacă animalele prezintă simptomele unei boli sau unei tulburări a funcţiilor lor generale susceptibile să facă carnea improprie  pentru consum uman, de asemenea, trebuie să se acorde atenţie oricăror simptome care indică faptul că animalelor li s-au administrat substanţe cu efecte farmacologice sau au consumat orice alte substanţe care pot face carnea nocivă pentru sănătatea publică;
c) dacă animalele sînt obosite, agitate sau accidentate.
28. Animalele obosite sau agitate trebuie să se odihnească cel puţin 24 de ore, în afară de cazul cînd medicul veterinar oficial decide altfel.
Animalele în cazul cărora una din bolile la care se referă pct. 27 lit. a) şi b) al prezentei anexe  a fost diagnosticată, nu trebuie să fie tăiate pentru consumul uman.
Tăierea animalelor suspecte că suferă de una din bolile la care se referă pct. 27 lit. a) şi b) din prezenta anexă, trebuie să fie amînată. Aceste animale trebuie să fie supuse unei examinări amănunţite pentru stabilirea diagnosticului.
Atunci cînd inspecţia post-mortem este necesară pentru a stabili diagnosticul, medicul veterinar oficial va solicita ca animalele respective să fie tăiate separat sau la sfîrşitul tăierii normale. Aceste animale vor fi supuse inspecţiei amănunţite post-mortem complete, dacă medicul veterinar oficial consideră acest lucru necesar pentru confirmarea bolii, printr-un examen bacteriologic corespunzător şi o determinare a reziduurilor substanţelor cu un efect farmacologic care se presupune că au fost administrate pentru a trata starea patologică observată.
Capitolul VII. Igiena tăierii, tranşării şi manipulării cărnii
29. Animalele introduse la tăiere trebuie să fie sacrificate imediat, iar operaţiile de sîngerare, jupuire, depilare, toaletare şi eviscerare trebuie să fie efectuate astfel încît să evite orice contaminare a cărnii.
30. Sîngerarea trebuie să fie completă; sîngele destinat consumului uman trebuie să fie colectat în recipiente perfect curate. Acesta nu trebuie omogenizat cu mîna, ci numai cu instrumente care întrunesc condiţiile de igienă.
31. Jupuirea imediată şi completă este obligatorie, cu excepţia porcilor, fără a aduce atingeri derogării prevăzute în cap. VIII pct. 41 lit. D a) din prezenta anexă. Porcinele, dacă nu sînt jupuite, trebuie imediat depilate. În acest scop pot fi folosite substanţe pentru depilare, cu condiţia ca carcasele să fie, după aceea, spălate riguros cu apă potabilă.
Totuşi, jupuirea capetelor de mînzat şi bovine nu este necesară, cu condiţia ca acestea să fie manipulate în aşa fel încît să se evite orice contaminare a cărnii proaspete.
32. Eviscerarea trebuie să fie efectuată imediat şi terminată în termen de 45 de minute după asomare sau, în cazul tăierii rituale-într-o jumătate de oră după sîngerare. Plămînii, inima, ficatul, rinichii, splina şi mediastinul pot fi detaşate sau lăsate ataşate la carcasă prin legăturile lor naturale. Dacă organele sunt detaşate, trebuie să fie numerotate sau identificate astfel încît să poată fi recunoscute ca aparţinînd unei anumite carcase; de asemenea, acest lucru este valabil şi pentru cap, limba, tractul digestiv sau orice altă parte din animal necesară pentru inspecţie sau posibil necesară pentru executarea controalelor stabilite în "Norma sanitară veterinară privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi produsele lor". Părţile mai sus-menţionate trebuie să rămînă  lîngă carcasă pînă se termină inspecţia. Totuşi, cu condiţia că acestea să nu prezinte nici un simptom sau leziune patologică, penisul poate fi îndepărtat imediat. La toate speciile, rinichii trebuie să fie scoşi din grăsimea de acoperire; în cazul animalelor din speciile bovină, suină şi în cazul solipedelor, capsula perirenală trebuie să fie îndepărtată.
33. Se interzice înfigerea de ustensile în carne; curăţarea cărnii prin ştergerea cu o cîrpă sau alte materiale, precum şi insuflarea. Totuşi insuflarea unui organ poate fi autorizată în scopuri rituale, dar în acest caz, organul insuflat trebuie să fie exclus din consumul uman. Insuflarea mecanică pentru jupuirea mieilor şi a iezilor cu o greutate mai mică de 15 kg, poate fi autorizată de către autoritatea veterinară competentă, cu respectarea Normelor de igienă.
34. Carcasele de solipede, de porcine în vîrstă de peste patru săptămîni şi de animale din specia bovină în vîrstă de peste şase luni, trebuie să fie supuse inspecţiei, despicate longitudinal în două semicarcase de-a lungul coloanei vertebrale. Dacă inspecţia cere astfel, medicul veterinar oficial poate solicita despicarea  capului şi a carcasei provenite de la orice animal. Totuşi, pentru a se ţine cont de cerinţele tehnologice sau obiceiurile locale de consum, autoritatea veterinară competentă poate autoriza efectuarea inspecţiei pentru carcasele de porc nedespicate în jumătăţi.
35. Pînă la finalizarea inspecţiei, este interzis contactul dintre carcasele şi organele care nu sînt inspectate, cu cele inspectate, precum şi îndepărtarea, tranşarea sau orice altă prelucrare suplimentară a carcaselor şi organelor.
36. Carnea sechestrată ori declarată improprie pentru consumul uman, stomacurile, intestinele şi subprodusele necomestibile, nu trebuie să vină în contact cu carnea declarată proprie pentru consumul uman şi trebuie plasată imediat în spaţii speciale sau recipiente speciale pentru a se evita contaminarea cărnii proaspete.
37. Dacă sîngele sau organele unor animale este colectat în acelaşi container înaintea finalizării inspecţiei post-mortem, întregul conţinut trebuie să fie declarat impropriu pentru consum uman, dacă carcasa unuia din animalele respective a fost declarată improprie pentru consum uman.
38. Manipularea, toaletarea, orice alt mod de prelucrare şi transportul cărnii, incluzînd organele, trebuie să fie realizate respectîndu-se toate condiţiile de igienă. Atunci cînd o astfel de carne este ambalată, vor fi respectate condiţiile din cap. II pct.14 lit. D. şi cap. XI ale prezentei anexe. Carnea ambalată trebuie să fie depozitată separat de cea neambalată.
Capitolul VIII.  Inspecţia de sănătate post-mortem
39. Toate părţile animalului, incluzînd sîngele, trebuie să fie inspectate imediat după tăiere pentru a se determina  dacă această carne este proprie pentru consumul uman.
40. Inspecţia post-mortem trebuie să includă:
a) inspecţia vizuală a animalului tăiat şi a organului ce aparţine acestuia;
b) palparea organelor la care se referă pct. 41 al prezentei anexe şi, dacă medicul veterinar oficial consideră necesar - palparea uterului;
c) incizia unor organe şi a nodulilor limfatici şi, în funcţie de concluziile la care a ajuns medicul veterinar oficial, incizia uterului. Dacă inspecţia vizuală sau palparea anumitor organe indică faptul că animalul are leziuni care pot duce la contaminarea carcasei, utilajului, personalului sau spaţiilor de lucru, aceste organe nu trebuie să fie incizate în spaţiul de tăiere sau în orice altă parte a unităţii în care ar putea fi contaminată carnea proaspătă;
d) examinarea atentă a anomaliilor de consistenţă, de culoare şi miros şi, cînd este cazul, de gust;
e) teste de laborator în caz de necesitate, în special pentru substanţele la care se referă pct. 20 alin.(2) şi (3) al prezentei Norme sanitare veterinare.
41. Medicul veterinar oficial trebuie să aplice, în special, următoarea procedură de inspecţie:
A. La bovine în vîrsta de peste şase săptămîni:
a) inspecţia vizuală a capului şi a gîtului. Nodulii limfatici submaxilari, retrofaringieni şi parotidieni trebuie să fie incizaţi şi examinaţi. De asemenea, trebuie să fie examinaţi maseterii externi în care se practică două incizii paralele cu mandibula, iar muşchii maseteri interni (muşchii maseteri pterigoizi), sînt incizaţi într-un singur plan longitudinal; limba, se degajează pentru a permite inspecţia vizuală detaliată a cavităţii bucale, inclusiv zona faringo-laringiană, trebuie să fie inspectată vizual şi palpată. Tonsilele trebuie să fie excizate şi se examinează;
b) inspecţia vizuală a traheii; examinarea vizuală şi palparea pulmonilor şi esofagului. Nodulii limfatici bronhici şi mediastinali trebuie să fie incizaţi şi examinaţi. Traheea şi principalele ramificaţii ale bronhiilor trebuie să fie deschise longitudinal, iar pulmonii trebuie să fie incizaţi în treimea lor posterioară, perpendicular pe axa lor principală; aceste incizii nu sînt necesare atunci cînd pulmonii sînt excluşi din consumul uman;
c) inspecţia vizuală a pericardului şi a cordului, inima fiind incizată în lungime pentru a deschide ventricolele şi a secţiona septul interventricular;
d) inspecţia vizuală a diafragmei;
e) inspecţia vizuală şi palparea ficatului şi a nodulilor limfatici hepatici-portal şi pancreatici; incizarea feţei gastrice a ficatului şi a bazei lobului caudal pentru a examina canalele biliare; inspecţia şi palparea nodulilor limfatici pancreatici;
f) inspecţia vizuală a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici şi mezenterici-gastrici, mezenterici, craniali şi caudali, palparea nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici şi, dacă este necesar, incizia acestor noduli limfatici;
g) inspecţia vizuală şi, dacă este necesar, palparea splinei;
h) inspecţia vizuală a rinichilor şi incizia, dacă este necesar, a rinichilor şi nodulilor limfatici renali;
i) inspecţia vizuală a pleurei şi a peritoneului;
j) inspecţia vizuală a organelor genitale;
k) inspecţia vizuală, şi dacă este necesar, palparea şi incizia mamelei şi a nodulilor limfatici ai acesteia - supramamari. La vaci, fiecare jumătate a mamelei trebuie să fie deschisă printr-o incizie longitudinală profundă pînă la sinusurile lactofore, iar nodulii limfatici ai mamelei trebuie să fie incizaţi, cu excepţia cazului în care glanda mamară este exclusă din consumul uman.
B. La bovinele sub vîrsta de şase săptămîni:
a) inspecţia vizuală a capului şi a gîtului. Nodulii limfatici retrofaringieni trebuie să fie incizaţi şi examinaţi. Cavitatea bucală şi zona farino-laringiană trebuie să fie inspectate, iar limba trebuie să fie palpată. Tonsilele trebuie să fie îndepărtate;
b) inspecţia vizuală a pulmonilor, a traheii şi a esofagului; palparea pulmonilor; nodulii limfatici bronhici şi mediastinali ai bifurcaţiilor, eparteriali şi mediastinali  trebuie să fie incizaţi şi examinaţi. Traheea şi ramificaţiile principale ale bronhiilor trebuie să fie deschise longitudinal, iar pulmonii trebuie să fie incizaţi în treimea lor posterioară, perpendicular pe axul principal; aceste incizii nu sînt necesare atunci cînd pulmonii sînt excluşi din consumul uman;
c) inspecţia vizuală a pericardului şi a cordului, inima fiind incizată în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a secţiona septul interventricular;
d) inspecţia vizuală a diafragmei;
e) inspecţia vizuală a ficatului şi a nodulilor limfatici hepatici şi pancreatici (portali); palparea şi, dacă este necesar, incizarea ficatului şi a nodulilor limfatici ai acestuia;
f) inspecţia vizuală a tractusului gastro-intestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici gastrici, mezenterici, craniali şi caudali; palparea nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici şi, dacă este necesar, incizia acestor noduli limfatici;
g) inspecţia vizuală şi, dacă este necesar, palparea splinei;
h) inspecţia vizuală a rinichilor şi incizia, dacă este necesar, a rinichilor şi nodulilor limfatici renali;
i) inspecţia vizuală a pleurei şi a peritoneului;
j) inspecţia vizuală şi palparea regiunii ombilicale şi a articulaţiilor; în caz de dubiu, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată şi articulaţiile - deschise. Lichidul sinovial trebuie să fie examinat.
C. La porcine:
a)  inspecţia vizuală a capului şi a gîtului. Nodulii limfatici submaxilari (mandibulari)  trebuie să fie incizaţi şi examinaţi. Cavitatea bucală şi vestibulul faringian şi limba trebuie să fie inspectate. Tonsilele trebuie să fie îndepărtate;
b) inspecţia vizuală a pulmonilor, a traheii şi a esofagului; palparea pulmonilor; nodulii limfatici bronhici şi mediastinali ai bifurcaţiilor, eparteriali şi mediastinali. Traheea şi ramificaţiile principale ale bronhiilor trebuie să fie deschise longitudinal, iar pulmonii trebuie să fie incizaţi în treimea lor posterioară, perpendicular pe axul principal; aceste incizii nu sînt necesare atunci cînd pulmonii sînt excluşi din consumul uman;
c) inspecţia vizuală a pericardului şi a cordului, inima fiind incizată în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a secţiona septul interventricular;
d) inspecţia vizuală a diafragmei;
e) inspecţia vizuală şi palparea ficatului şi a nodulilor limfatici hepatici şi pancreatici (portali); palparea ficatului şi a nodulilor limfatici ai acestuia;
f) inspecţia vizuală a tractusului gastro-intestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici gastrici, mezenterici, craniali şi caudali; palparea nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici  şi, dacă este necesar, incizia acestor noduli limfatici;
g) inspecţia vizuală şi, dacă este necesar, palparea splinei;
h) inspecţia vizuală a rinichilor şi incizia, dacă este necesar, a rinichilor şi nodulilor limfatici renali;
i) inspecţia vizuală a pleurei şi a peritoneului;
j) inspecţia vizuală a organelor genitale;
k) inspecţia vizuală a ugerului şi a nodulilor limfatici-mamari; incizarea nodulilor limfatici supramamari la scroafe;
l) inspecţia vizuală şi palparea regiunii ombilicale şi a articulaţiilor; în caz de dubiu, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată şi articulaţiile - deschise. Lichidul sinovial trebuie să fie examinat.
D. La ovine şi caprine:
a) inspecţia vizuală a capului după jupuire şi în caz de dubiu, examinarea gîtului, cavităţii bucale, limbii şi a nodulilor limfatici retrofaringieni şi parotidieni. Fără a aduce atingere condiţiilor de sănătate a animalelor, aceste examinări nu sînt necesare dacă autoritatea veterinară competentă este capabilă să garanteze că este exclus din consumul uman capul, incluzînd limba şi creierul;
b) inspecţia vizuală a pulmonilor, a traheii şi a esofagului; palparea pulmonilor; nodulii limfatici bronhici şi mediastinali ai bifurcaţiilor, eparteriali şi mediastinali, în caz de dubiu trebuie să fie incizaţi şi examinaţi;
c) inspecţia vizuală a pericardului şi a cordului, inima fiind incizată în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a secţiona septul interventricular;
d) inspecţia vizuală a diafragmei;
e) inspecţia vizuală a ficatului şi a nodulilor limfatici hepatici şi pancreatici (portali); palparea ficatului şi a nodulilor limfatici ai acestuia; incizarea suprafeţei gastrice a ficatului pentru a examina canalele biliare;
f) inspecţia vizuală a tractusului gastro-intestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici gastrici, mezenterici, craniali şi caudali;
g) inspecţia vizuală şi, dacă este necesar, palparea splinei;
h) inspecţia vizuală a rinichilor şi incizia, dacă este necesar, a rinichilor şi nodulilor limfatici renali;
i) inspecţia vizuală a pleurei şi a peritoneului;
j) inspecţia vizuală a organelor genitale;
k) inspecţia vizuală a mamelei şi a nodulilor săi limfatici;
l) inspecţia vizuală şi palparea regiunii ombilicale şi a articulaţiilor, în caz de dubiu, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată şi articulaţiile deschise. Lichidul sinovial trebuie să fie examinat.
E. La solipede domestice:
a) inspecţia vizuală a capului şi, după detaşarea limbii, a gîtului; nodulii limfatici submaxilari, retrofaringieni şi parotidieni trebuie să fie palpaţi şi dacă este necesar, incizaţi şi examinaţi. Limba, se degajează în prealabil pentru a permite inspecţia vizuală detaliată a cavităţii bucale şi a vestibulului faringian, şi trebuie să fie examinată vizual şi prin palpare. Tonsilele trebuie să fie excizate şi se examinează;
b) inspecţia vizuală a traheii; examinarea vizuală şi palparea pulmonilor şi esofagului; nodulii limfatici bronhici şi mediastinali ai bifurcaţiilor eparteriale şi mediastinale trebuie să fie palpaţi şi, dacă este necesar, incizaţi şi examinaţi. Traheea şi principalele ramificaţii ale bronhiilor trebuie să fie deschise longitudinal, iar pulmonii trebuie să fie incizaţi în treimea lor posterioară, perpendicular pe axa lor principală. Totuşi, aceste incizii nu sînt necesare atunci cînd pulmonii sînt excluşi din consumul uman;
c) inspecţia vizuală a pericardului şi a cordului, inima fiind incizată în lungime pentru a deschide ventricolele şi a secţiona septul interventricular;
d) inspecţia vizuală a diafragmei;
e) inspecţia vizuală a ficatului şi a nodulilor limfatici hepatici-portali şi pancreatici; palparea ficatului şi nodulilor săi limfatici şi dacă este necesar - incizarea lor;
f) inspecţia vizuală a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici şi mezenterici-gastrici, mezenterici, craniali şi caudali; incizarea, dacă este necesar a nodulilor limfatici gastrici şi mezenterici;
g) inspecţia vizuală şi, dacă este necesar, palparea splinei;
h) inspecţia vizuală şi palparea rinichilor şi incizarea, dacă este necesar, a rinichilor şi nodulilor limfatici renali;
i) inspecţia vizuală a pleurei şi a peritoneului;
j) inspecţia vizuală a organelor genitale ale armăsarilor şi iepelor;
k) inspecţia vizuală, şi dacă este necesar, palparea şi incizia mamelei şi a nodulilor limfatici supramamari;
l) inspecţia vizuală şi palparea regiunii ombilicale şi a articulaţiilor; în caz de dubiu, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată şi articulaţiile deschise;
m) toţi caii suri sau albi trebuie să fie inspectaţi pentru melanoză şi melanomatoză în musculatura şi nodulii limfatici (limfonodulii subromboidali) de sub cartilajul scapular prin secţionarea inserţiei unei spete. Rinichii trebuie să fi scoşi din capsule şi examinaţi printr-o incizie largă pe toată lungimea acestora.
F. În caz de dubiu medicul veterinar oficial poate efectua şi alte secţiuni şi inspecţii pe care le consideră necesare pentru a adopta o decizie finală. Atunci cînd medicul veterinar oficial constată că regulile de igienă stabilite în acest capitol sînt încălcate în mod evident sau că inspecţia de sănătate este obstrucţionată, el trebuie să fie împuternicit să ia măsuri cu privire la folosirea utilajelor sau a spaţiilor şi să ia orice măsură necesară, inclusiv diminuarea ritmului producţiei sau întreruperea procesului de producţie.
G. Nodulii limfatici menţionaţi anterior a căror incizie este obligatorie, se supun unor incizii multiple în felii cît mai subţiri care se examinează vizual pe ambele feţe.
42. Suplimentar medicul veterinar oficial trebuie să efectueze în mod sistematic:
1) investigaţii privind cistercoza la suine: această investigaţie trebuie să includă examinarea suprafeţelor musculare vizibile, în special muşchii coapsei, pilierii diafragmatici, muşchii intercostali, a cordului, a limbii şi a laringelui şi, dacă este necesar, a peretelui abdominal şi a muşchilor psoaşi după îndepărtarea ţesutului gras;
2) investigaţii pentru morvă la solipede printr-o  examinare minuţioasă a mucoasei traheii, laringelui, cavităţii nazale, sinusurilor şi ramificaţiilor lor, după despicarea capului în plan median şi excizia septumului nazal;
3) carnea proaspătă de la suine şi cabaline care conţine muşchi scheletici (muşchi striaţi), trebuie să fie supusă examenului pentru decelarea Trichinellei spiralis. Acest examen trebuie să fie efectuat în conformitate cu metode recunoscute din punct de vedere ştiinţific, în special, metodele care sînt definite de legislaţia comunitară sau în alte standarde internaţionale. Rezultatele trebuie să fie evaluate folosindu-se o metodă de referinţă fixată în concordanţă cu procedura naţională; siguranţa metodei trebuie să fie cel puţin la fel de mare ca cea trichineloscopică prevăzută în cerinţele sanitare veterinare privind examinarea pentru Trichinella spiralis a cărnii proaspete derivată de la animale domestice după import.
Rezultatele inspecţiilor de sănătate ante-mortem şi post-mortem se înregistrează de către medicul veterinar oficial şi, atunci cînd sînt diagnosticate bolile transmisibile la om la care se referă pct.22 al prezentei Norme sanitare veterinare, sînt comunicate autorităţilor veterinare competente responsabile pentru supravegherea efectivului din care provin animalele, precum şi persoanei responsabile pentru efectivul respectiv.
Capitolul IX. Condiţii  de igienă pentru carnea destinată tranşării
43. Tranşarea pieselor mai mici decît cele la care se referă pct.5 alin. (1) al prezentei Norme sanitare veterinare, dezosarea precum şi tranşarea organelor, este permisă numai în unităţi de tranşare autorizate.
44. Managerul unităţii, proprietarul sau reprezentantul său trebuie să faciliteze operaţiunile pentru supravegherea unităţii şi, în special, orice manoperă care este considerată necesară şi trebuie să pună la dispoziţia serviciului veterinar facilităţile necesare. În special acesta trebuie să fie capabil, ca atunci cînd este solicitat, să informeze medicul veterinar oficial responsabil pentru supravegherea unităţii asupra originii animalelor sacrificate şi provenienţa cărnii.
45. Fără a aduce atingere cap. V pct. 19 al prezentei anexe, carnea care nu îndeplineşte cerinţele pct.5 alin.(6) lit. b) al prezentei Norme sanitare veterinare, nu poate să fie adusă într-o unitate de tranşare autorizată, în afară de cazul în care este depozitată într-o zonă separată şi se tranşează în alte spaţii sau în timp diferit decît carnea care întruneşte aceste condiţii. Medicul veterinar oficial trebuie în orice moment să aibă acces în toate spaţiile de depozitare şi de lucru pentru a se convinge că prevederile precedente sînt respectate cu stricteţe.
46. A. Carnea proaspătă trebuie să fie transportată în încăperile prevăzute la cap. III pct. 15 lit. B. al acestei anexe, în mod progresiv şi după cum este necesar. Îndată ce aceasta este tranşată şi atunci cînd este ambalată corespunzător, carnea trebuie să fie transferată în spaţiile de frig conform pct. 15 lit. A. al prezentei anexe;
B. Carnea care intră într-o unitate de tranşare trebuie să fie controlată şi, dacă este necesar, fasonată. În acest sens, spaţiul de lucru este prevăzut cu facilităţile corespunzătoare şi iluminare adecvată;
C. În timpul tranşării, dezosării, preambalării şi ambalării temperatura internă a cărnii trebuie să fie menţinută la un nivel de + 70 C sau mai puţin. În timpul tranşării, temperatura spaţiului de tranşare nu trebuie să depăşească + 120 C. În timpul porţionării, preambalării şi ambalării, temperatura internă a ficatului trebuie să fie menţinută la un nivel constant de + 30 C sau mai mic. În timpul tranşării, dezosării, porţionării în bucăţi mici, preambalării şi ambalării, temperatura ficatului, rinichilor şi capului trebuie să fie menţinută la un nivel constant de + 30 C sau mai puţin.
D. Prin derogare de la lit. A. şi C., carnea poate fi tranşată atîta timp cît este caldă. În acest caz, carnea trebuie să fie transferată direct din spaţiile abatorului în spaţiul de tranşare. Pentru aceasta, sala de tranşare şi abatorul trebuie să facă parte din acelaşi grup de clădiri şi să fie suficient de apropiate una de alta pentru ca această carne să fie transferată printr-o singură operaţiune, iar tranşarea trebuie să fie efectuată imediat după transfer. Imediat după tranşare şi eventual ambalare, carnea trebuie să fie transferată în spaţiile de frig.
E. Tranşarea trebuie să se efectueze astfel, încît să se evite orice contaminare a cărnii. Fragmentele de oase şi cheagurile de sînge se îndepărtează. Carnea obţinută din tranşare şi care nu este destinată consumului uman trebuie să fie colectată în spaţiile, containerele sau încăperile la care se referă pct. 4 lit. D. al cap. 1 din prezenta anexă.
Capitolul X. Controlul sanitar-veterinar a cărnii tranşate şi a cărnii depozitate
47. Unităţile de tranşare autorizate şi depozitele frigorifice autorizate trebuie să fie supravegheate de un medic veterinar oficial.
48. Supravegherea efectuată de către medicul veterinar oficial trebuie să includă următoarele aspecte:
A. supravegherea intrărilor şi ieşirilor de carne proaspătă;
B. inspecţia sanitară veterinară a cărnii proaspete efectuată în unităţile la care se referă pct. 47;
C. inspecţia sanitară veterinară a cărnii proaspete înainte de tranşare şi cînd aceasta este livrată din unităţile la care se referă pct. 47;
D. supravegherea stării de igienă a spaţiilor, utilajelor, şi ustensilelor  prevăzute în cap. V al prezentei anexe, precum şi igiena personalului, incluzînd echipamentul de lucru;
E. orice altă supraveghere pe care medicul veterinar oficial o consideră necesară pentru a se asigura respectarea prevederilor prezentei Norme sanitare veterinare.
Capitolul XI.  Marcarea de sănătate
49. Marcarea de sănătate trebuie să fie efectuată sub responsabilitatea medicului veterinar oficial. În acest scop, acesta trebuie să verifice:
A. marca de sănătate;
B. ştampilele şi materialul de ambalare atunci cînd este marcată  aşa cum se prevede în prezentul capitol.
50. Marca de sănătate trebuie să fie:
A.  o marcă de cel puţin 6,5 cm lăţime, de o înălţime de 4,5 cm ce poartă următoarele informaţii în caractere perfect lizibile; în partea superioară, iniţialele ţării exportatoare cu litere mari, urmate de numărul de autorizare veterinar al unităţii;
B. o marcă ovală de cel puţin 6,5 cm lăţime şi de o înălţime de 4,5 cm, ce poartă următoarele informaţii în caractere perfect lizibile:
1. în partea de sus, numele ţării exportatoare cu litere mari;
2. în centru, numărul de autorizare veterinară al unităţii. Literele trebuie să fie de cel puţin 0,8 cm înălţime şi cifrele-de cel puţin 1 cm înălţime. Dimensiunile şi caracterele mărcii pot fi reduse pentru marcarea de sănătate a mieilor, iezilor şi purceluşilor. Marca de sănătate poate, în plus, să includă numărul de identificare al medicului veterinar oficial care efectuează inspecţia de sănătate a cărnii.
51. Carcasele trebuie să fie ştampilate cu tuş sau foc, conform pct. 50 al prezentei anexe:
A. cele ce cîntăresc mai mult de 65 kg trebuie să fie marcate pe fiecare semicarcasă, cel puţin în următoarele locuri: faţa externă a coapselor, zona lombară, spate, piept şi spată;
B. carcasele de miel, ied şi purcel trebuie să poarte cel puţin două ştampile, una pe fiecare parte a carcasei, spată şi faţa externă a pulpei;
C. celelalte carcase trebuie să fie marcate cel puţin în patru locuri, pe spată şi pe faţa externă a pulpei.
Totuşi, în cazul carcaselor de miei, iezi şi purcei grăsuni marca de sănătate se poate aplica şi pe o etichetă sau plachetă, cu condiţia ca aceasta să nu poată fi reutilizabilă.
52. Ficatul de bovine, porcine şi solipede se marchează prin aplicarea unei ştampile cu foc conform pct. 50 al prezentei anexe, dacă este destinat unui alt stat membru al Uniunii Europene, sau unei alte ţări din cadrul SEE (Spaţiul Economic European).
53. Toate celelalte subproduse proprii pentru consum uman trebuie să fie marcate imediat, conform pct. 50 al prezentei anexe, fie direct pe produs, fie pe materialul de preambalare sau pe ambalaj. Marca de sănătate, în concordanţă cu pct. 50 al prezentei anexe, trebuie să fie aplicată pe o etichetă fixată pe preambalaj sau pe ambalaj ori imprimată pe acesta. Dacă preambalarea sau ambalarea au loc într-un abator, marca de sănătate trebuie să includă numărul de autorizare al unităţii.
54. Ambalajul trebuie să fie întotdeauna marcat, în conformitate cu pct. 55 al prezentei anexe.
55. Carnea tranşată ambalată şi organele ambalate la care se referă pct. 52 şi 53 ale prezentei anexe, trebuie să poarte o marcă de sănătate, în concordanţă cu pct. 50 al prezentei anexe. Marca trebuie să includă numărul de autorizare veterinară  al unităţii de tranşare în locul celui al abatorului. Marca trebuie să fie aplicată pe eticheta fixată pe materialul de ambalare sau imprimată pe acesta, în aşa fel încît aceasta să fie distrusă atunci cînd ambalajul este deschis. Se admite ca marca de sănătate să nu fie distrusă în cazul în care deschiderea ambalajului presupune distrugerea acestuia. Totuşi, atunci cînd carnea tranşată sau organele sînt preambalate, conform cap. XII pct. 62 al prezentei anexe, eticheta la care se face referire anterior, poate fi ataşată pe preambalaj. În cazul  organelor ambalate într-un abator numărul indicat în marca de sănătate trebuie să fie numărul de autorizare veterinară al respectivului abator. Această cerinţă se aplică, de asemenea, în cazul utilizării de europaleţi care îndeplinesc cerinţele cap. XII  pct. 59 lit. B al prezentei anexe.
56. Atunci cînd carnea proaspătă este ambalată în bucăţi comerciale destinate vînzării directe către consumator, se vor aplica prevederile de la pct. 53 şi 55 ale prezentei anexe. Cerinţele privind dimensiunile prevăzute la pct. 50 al prezentei anexe nu se aplică în acest caz. Dacă această carne este reambalată într-o altă unitate decît cea în care aceasta a fost prima dată preambalată, preambalajul trebuie să poarte marca de sănătate a centrului de ambalare.
57. Carnea de solipede şi ambalajul acesteia trebuie să poarte o marcă de sănătate specială ce urmează a fi determinată în conformitate cu procedura naţională.
58. Culorile utilizate pentru aplicarea mărcii de sănătate trebuie să fie cele enumerate în cerinţele sanitare veterinare privind culorile utilizate pentru marcarea alimentelor.
Capitolul XII. Preambalarea şi ambalarea cărnii proaspete
59. A. Ambalajele trebuie să îndeplinească toate condiţiile de igienă şi în special:
1. nu trebuie să altereze caracteristicile organoleptice ale cărnii;
2. nu trebuie să transmită cărnii substanţe dăunătoare sănătăţii publice;
3. trebuie să fie destul de rezistente pentru a asigura o protecţie efectivă a cărnii în timpul transportului şi al manipulării. Lemnul nu poate fi folosit, cu excepţia cutiilor din lemn pentru carcasele de miel şi ied, cu condiţia ca să fie luate toate măsurile de precauţie pentru a se preveni contactul între carne şi ambalaj, în cazul eventualei deteriorări a acestuia.
B. Ambalajele nu pot fi reutilizate, în afară de cazul cînd acestea sînt confecţionate din materiale rezistente la coroziune, care sînt uşor de spălat şi dezinfectat, iar înaintea reutilizării au fost igienizate.
60. Atunci cînd carnea proaspătă tranşată sau organele sînt preambalate, această operaţiune trebuie să fie efectuată imediat după tranşare cu respectarea cerinţelor de igienă. Cu excepţia bucăţilor de slănină de porc şi a osînzei, carnea tranşată şi organele trebuie, în toate cazurile, să fie preambalate, cu excepţia cazului în care sînt suspendate pe durata transportului. Materialele folosite pentru preambalare, trebuie să fie transparente şi incolore şi trebuie, de asemenea, să îndeplinească condiţiile prevăzute la pct. 59 lit. A, pct. 1 şi 2 ale prezentei anexe. Acestea nu pot fi reutilizate. Excepţie de la această prevedere constituie carnea congelată destinată utilizării ca materie primă pentru produsele la care se referă cerinţele sanitare veterinare privind problemele de sănătate ce reglementează comerţul Republicii Moldova cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne. În cazul în care ficatul, rinichii sau cordul sînt destinate comerţului sau sînt importate, fiecare organ complet trebuie preambalat separat.
61. Carnea preambalată trebuie să fie ambalată.
62. Atunci cînd materialul de preambalare îndeplineşte toate condiţiile de protecţie şi de ambalare, nu este nevoie ca el să fie transparent şi incolor. Europaleţii pot, de asemenea, să fie utilizaţi ca un al doilea container, cu condiţia îndeplinirii celorlalte condiţii ale pct. 59 al prezentei anexe.
63. Operaţiunile de tranşare, dezosare, preambalare şi ambalare pot avea loc în acelaşi spaţiu, în următoarele condiţii:
A. spaţiul trebuie să fie suficient de mare şi astfel amenajat încît să fie asigurată igiena operaţiunilor;
B. materialele de preambalare şi ambalare trebuie să fie incluse imediat după fabricarea lor într-un înveliş protector ermetic închis, care le protejează pe durata transportului împotriva oricăror deteriorări, iar în unitatea  de destinaţie sînt depozitate în condiţii igienice, într-un spaţiu separat;
C. spaţiile pentru depozitarea materialelor de preambalare şi ambalare trebuie să fie protejate împotriva prafului, dăunătorilor  şi să nu aibă nici o legătură aeriană cu spaţiile care conţin substanţe care ar putea contamina carnea proaspătă. Materialele  de preambalare şi ambalare nu trebuie să fie depozitate direct pe paviment;
D. ambalajele trebuie să se asambleze cu respectarea condiţiilor de igienă în spaţii special destinate acestui scop, înaintea introducerii lor în spaţiile de lucru;
E. ambalajele trebuie să fie introduse în spaţiile de lucru cu respectarea condiţiilor de igienă şi utilizate fără întîrziere. Acestea nu trebuie să fie manipulate de către personalul ce manipulează carnea proaspătă;
F.  imediat după ambalare carnea trebuie să fie depozitată în spaţiile de depozitare.
Carnea proaspătă poate, de asemenea, să fie ambalată în sala de tranşare, cu condiţia ca europaleţii să întrunească cerinţele pct. 59 lit. B al prezentei anexe, şi să fie curăţate şi dezinfectate înainte de a fi aduse în încăperea de tranşare.
64. Ambalajul la care se referă prezentul capitol poate conţine numai carne tranşată de la aceeaşi specie de animale, cu excepţia cazului cînd se comercializează sub forma porţionată destinată vînzării directe către consumator.
Capitolul XIII. Certificatul de sănătate
65. Originalul certificatului de sănătate (certificat veterinar) trebuie să însoţească carnea în timpul transportului către locul de destinaţie şi trebuie să fie emis de un medic veterinar oficial în momentul încărcării. Certificatul trebuie să corespundă în formă şi conţinut modelului recomandat de Organizaţia Internaţională Sănătate  Animală (OIE) şi să fie redactat în limba de stat sau limba oficială a locului de destinaţie. Acesta trebuie să fie întocmit într-o singură filă care poate conţine mai multe pagini.
Capitolul XIV.  Depozitarea
66. A. Carnea proaspătă trebuie să fie răcită imediat după inspecţia post-mortem şi menţinută la o temperatură internă constantă de cel mult + 70 C pentru carcase şi piese, iar pentru organe - de  + 30 C.
B. Autoritatea veterinară competentă poate face excepţii de la această condiţie din motive tehnice referitoare la maturarea cărnii, pentru transportul cărnii la unităţile de tranşare sau măcelării, situate în imediata vecinătate a abatorului cu condiţia ca un astfel de transport să nu ia mai mult de două ore.
C. Carnea proaspătă destinată congelării trebuie să provină direct dintr-un abator autorizat sau dintr-o unitate de tranşare autorizată.
D. Congelarea cărnii proaspete poate fi realizată numai în spaţiile unităţii în care a fost obţinută sau tranşată, ori într-un depozit frigorific autorizat, amenajat şi dotat în acest scop. Cînd sînt destinate congelării, bucăţile la care se referă pct. 5 alin. (1) al prezentei Norme sanitare veterinare, porţiunile la care se referă pct. 63 al prezentei anexe şi organele trebuie să fie congelate, fără întîrziere, în afară de cazul în care este necesară maturarea lor din motive de sănătate. În acest ultim caz acestea trebuie să fie congelate imediat după maturare.
E. Carcasele, semicarcasele, semicarcasele tăiate cel puţin în trei bucăţi şi sferturile de carcase destinate congelării trebuie să fie congelate fără întîrziere după tranşare.
G. Carnea congelată trebuie să atingă o temperatură internă de - 120 C sau mai scăzută, iar apoi nu poate fi depozitată la o temperatură mai mare.
H. Carnea proaspătă care a suferit un proces de congelare, trebuie să aibă inscripţionate luna şi anul cînd a fost congelată.
67. Nici un alt produs care poate afecta starea de igienă a cărnii sau poate să o contamineze, nu poate fi depozitat în spaţiile la care se referă pct. 16 şi 17 ale prezentei anexe, în afara cazului în care carnea este ambalată şi depozitată separat.
68. Temperatura de depozitare în spaţiile la care se referă pct. 16 şi 17 ale prezentei anexe trebuie să fie înregistrată.
Capitolul XV. Transportul
69. A. Carnea proaspătă trebuie să fie transportată cu mijloacele de transport prevăzute cu un sistem de închidere ermetică sau, în cazul cărnii proaspete importate în conformitate cu cerinţele sanitare veterinare stabilind principiile ce reglementează organizarea controalelor veterinare pentru produsele care intră în Moldova sau al cărnii proaspete ce tranzitează teritoriul unei ţări cu mijloace de transport sigilate, proiectate şi echipate în aşa fel încît temperaturile specificate în cap. XIV al prezentei anexe să fie menţinute pe durata transportului.
B.  Prin derogare de la lit. A a acestui punct, carcasele, semicarcasele tranşate în cel puţin trei bucăţi şi sferturile de carcasă pot fi transportate la temperaturi mai mari decît cele stabilite în cap. XIV al prezentei anexe, în condiţii care urmează a fi stabilite de autoritatea veterinară competentă centrală, în conformitate cu procedura naţională.
70. Mijloacele de transport pentru carne trebuie să întrunească următoarele condiţii:
A. pereţii interni sau orice altă suprafaţă care poate veni în contact cu carnea, trebuie să fie din material rezistent la coroziune care să nu poată afecta caracteristicile organoleptice ale cărnii sau să nu facă această carne dăunătoare pentru sănătatea publică; aceste suprafeţe trebuie să fie netede şi uşor de curăţat şi dezinfectat;
B. să fie prevăzute cu dispozitive eficiente  pentru protejarea cărnii împotriva insectelor şi prafului şi să fie etanşe pentru a se evita scurgerea lichidelor;
C. pentru transportul carcaselor, al semicarcaselor, tranşate în cel mult trei bucăţi, al sferturilor compensate şi al cărnii tranşate neambalate, acesta trebuie să fie echipat cu cîrlige necorodabile pentru suspendarea cărnii fixate la o înălţime astfel încît carnea să nu poată atinge pavimentul. Această prevedere nu se aplică, la carnea  congelată ambalată în condiţii igienice;
D. în cazul transportului pe calea aerului, nu sînt necesare dispozitivele pentru suspendarea cărnii, cu condiţia să fie prevăzute facilităţi adecvate şi rezistente la coroziune pentru încărcarea, păstrarea şi descărcarea în condiţii igienice.
71. Mijloacele de transport destinate pentru transportul cărnii nu pot fi utilizate în nici un caz pentru transportul animalelor vii sau al oricărui produs susceptibil de a afecta sau a contamina carnea.
72. Nici un alt produs susceptibil de a afecta starea de igienă a cărnii sau de a contamina nu poate fi transportat în acelaşi mijloc de transport cu aceasta, în afară de cazul cînd sînt luate măsuri adecvate de precauţie. Carnea ambalată trebuie să fie transportată în mijloace de transport separate de carnea neambalată, cu excepţia cazului cînd în acelaşi mijloc de transport se asigură o separare fizică adecvată pentru a proteja carnea neambalată de carnea ambalată. În plus, stomacurile nu pot să fie transportate împreună cu carnea, dacă nu sînt opărite sau curăţate, şi nici capetele şi picioarele, dacă acestea nu sînt jupuite sau curăţate şi depilate.
73. Carnea proaspătă nu poate fi transportată în mijloace de transport sau container neigienizat şi nedezinfectat.
74. Carcasele, semicarcasele, sferturile de carcase şi semicarcase în cel mult trei bucăţi întregi, cu excepţia cărnii congelate ambalate cu respectarea condiţiilor de igienă, trebuie să fie transportate, suspendate, cu excepţia transportului aerian, menţionat la pct. 70 lit. C. al prezentei anexe. Porţiunile carcasei tăiate în alte dimensiuni decît cele menţionate, precum şi organele, trebuie să fie suspendate sau aşezate pe suporturi, dacă nu au fost ambalate sau introduse în containere rezistente la coroziune. Suporturile, materialele de ambalare sau containerele trebuie să respecte cerinţele de igienă şi, în special, în cazul ambalajelor, prevederile prezentei Norme sanitare veterinare. Viscerele  trebuie întotdeauna să fie transportate în ambalaje etanşe, impermeabile şi rezistente la grăsimi, care pot fi reutilizate numai după curăţare şi dezinfectare.
75. Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure înainte de expediere, că vehiculele pentru transport şi condiţiile de încărcare întrunesc cerinţele de igienă ale acestui capitol.
Anexa nr. 2
la Norma sanitară  veterinară privind
condiţiile de sănătate pentru producerea şi
comercializarea cărnii   proaspete
Condiţiile pentru autorizarea unităţilor de capacitate mică
Capitolul I. Condiţiile generale
Unităţile de capacitate mică trebuie să dispună de:
1. a) paviment din materiale impermeabile, uşor de spălat şi dezinfectat, rezistent, nealunecos cu pantă declivă care să faciliteze drenarea apei; apa reziduală trebuie să fie dirijată spre sifoane de pardoseală cu clopot, prevăzute cu grătare pentru evitarea mirosurilor;
b) pereţi netezi, rezistenţi, impermeabili, acoperiţi cu material lavabil de culoare deschisa pînă la înălţimea de cel puţin doi metri şi de cel puţin trei metri în spatiile de tăiere;
c) uşi din materiale rezistente la coroziune, uşor lavabile şi inodore. Atunci cînd carnea este depozitată în unitatea respectivă, aceasta trebuie să aibă spaţii de depozitare care întrunesc condiţiile mai sus-menţionate;
d) materiale de izolare rezistente şi inodore;
e) ventilaţie adecvată şi, dacă este necesar, o bună evacuare a aburilor;
f) iluminare corespunzătoare naturală sau artificială care nu modifică culorile;
2. a) cît mai aproape de punctele de lucru, un număr suficient de facilităţi pentru spălarea şi dezinfectarea mîinilor şi ustensilelor cu apă caldă. Pentru spălarea mîinilor, aceste facilităţi trebuie să aibă apă caldă şi rece sau apă premixată la o temperatură adecvată, produse pentru curăţarea şi dezinfectarea mîinilor, precum şi mijloace igienice de uscare a mîinilor;
b) dispozitive de sterilizare a ustensilelor amplasate în punctele de lucru sau într-un spaţiu alăturat dotate cu apă caldă la cel puţin + 820 C;
3. dispozitive de protecţie eficiente contra animalelor indezirabile, montate la toate comunicările cu exteriorul;
4. a) instrumente şi utilaje de lucru, precum: mese de tranşare, mese cu suprafeţe de tranşare detaşabile, containere, benzi transportoare şi ferăstraie, confecţionate din material rezistent la coroziune care să nu modifice caracteristicile cărnii, uşor de spălat şi dezinfectat. Este interzisă utilizarea lemnului;
b) utilaje şi instalaţii rezistente la coroziune care îndeplinesc condiţiile de igienă pentru:
1. manipularea cărnii;
2. containerele de depozitare a cărnii astfel încît nici carnea, nici containerele să nu vină în contact direct cu pavimentele sau cu pereţii;
c) containere speciale etanşe, din material necorodabil, cu capac şi sistem de închidere-lacăt pentru colectarea cărnii improprii pentru consumul uman si care să nu permită sustragerea cărnii de către persoane neautorizate; această carne trebuie să fie evacuată sau distrusă la sfîrşitul fiecărei zile de lucru;
5. instalaţii pentru refrigerare pentru a asigura temperatura internă a cărnii prevăzută în prezenta Norma sanitară veterinară. Aceste instalaţii trebuie să fie prevăzute cu un sistem de drenare a apei de condensare la canalizare fără pericol de contaminare a cărnii;
6. sistem de asigurare a apei potabile sub presiune şi în cantitate suficientă în sensul cerinţelor sanitare veterinare privind calitatea apei destinate consumului uman. Totuşi, folosirea apei industriale este autorizată, în cazuri excepţionale, pentru producerea de aburi, stingerea incendiilor şi pentru răcirea instalaţiilor de refrigerare, cu condiţia ca tubulatura instalată în acest scop, să excludă utilizarea acestei ape în alte scopuri şi să nu prezinte nici un risc de contaminare pentru carnea proaspătă. Conductele de apă nepotabilă trebuie să se distingă clar de cele utilizate pentru apă potabilă;
7. sistem de asigurare cu apă potabilă caldă, în sensul cerinţelor sanitare veterinare privind calitatea apei destinate consumului uman;
8. sistem pentru evacuarea în condiţii igienice a apei reziduale;
9. cel puţin un spălător pentru mîini şi toalete cu jet de apă. Acestea din urmă nu trebuie să se deschidă direct în spaţiile de lucru. Spălătorul trebuie să fie prevăzut cu apă curentă caldă şi rece sau apă premixată la o temperatură corespunzătoare, materiale igienice pentru spălarea şi dezinfectarea mîinilor şi mijloace igienice de uscare a mîinilor. Spălătorul trebuie să fie amplasat lîngă toalete.
Capitolul II. Condiţii speciale
10. Pe lîngă condiţiile generale, abatoarele de capacitate mică trebuie să aibă cel puţin:
a) adăpost suficient de mare pentru animalele care sînt cazate peste noapte în incinta abatorului;
b) spaţiu de tăiere şi, avînd în vedere operaţiunile efectuate în timpul tăierii, spaţii pentru derularea unor astfel de activităţi, suficient de mari pentru ca activitatea efectuată să se realizeze în condiţii de igienă;
c) spaţiu net separat, distinct, destinat pentru asomare şi sîngerare;
d) în spaţiu de tăiere, pereţi lavabili pînă la înălţimea de cel puţin trei metri sau pînă la tavan. În timpul tăierii, trebuie să se asigure evacuarea eficientă a aburului;
e) dispozitiv de asomare care să asigure o asomare eficientă, sistem de ridicare şi agăţare a animalului în vederea prelucrării în condiţii de igienă. În nici un caz animalul suspendat nu trebuie să vină în contact cu pavimentul în timpul prelucrării;
f) spaţiu pentru refrigerare cu o capacitate suficientă corelată cu specia şi mărimea animalelor tăiate, cu spaţiu separat destinat depozitării carcaselor confiscate, cu excepţia cazurilor în care sînt expediate imediat sub control oficial, la o unitate specializată pentru examinare suplimentară.
11. În spaţiul de tăiere, se interzice golirea stomacurilor şi intestinelor, precum şi depozitarea pieilor, coarnelor, ongloanelor şi părului de porcine. În spaţiul de tăiere, stomacurile şi intestinele pot fi curăţate în perioade de timp diferite faţă de sacrificare.
12. Dacă conţinutul tractusului digestiv nu poate fi evacuat din incinta abatorului în fiecare zi, acesta trebuie să fie depozitat într-un loc total separat.
13. Animalele aduse în spaţiile de tăiere trebuie să fie imediat asomate şi tăiate.
14. Animalele bolnave sau suspecte nu trebuie să fie tăiate în unitatea respectivă, cu excepţia cazului în care a fost acordată o derogare de către autoritatea veterinară competentă. Cînd această derogare este acordată, tăierea trebuie să fie realizată sub supravegherea autorităţii veterinare competente şi trebuie să fie luate măsuri pentru a preveni contaminarea; spaţiile trebuie să fie curăţate şi dezinfectate în mod special, sub supraveghere oficială, înainte de a fi reutilizate.  
15. Abatoarele  trebuie  să fie prevăzute cu spaţii special amenajate şi dotate cu posibilităţi   de închidere sub cheie, la dispoziţia serviciului veterinar pentru utilizare exclusivă
Anexa nr. 3
la Norma sanitară  veterinară privind
condiţiile de sănătate pentru producerea şi
comercializarea cărnii proaspete
Calificarea profesională a personalului auxiliar
1. Numai candidaţii care dovedesc că au urmat un curs teoretic trebuie să fie eligibili pentru testul la care se referă pct.34 al prezentei Norme sanitare veterinare. Cursul trebuie să includă practica de laborator, să constea din cel puţin 400 de ore, iar personalul auxiliar respectiv să fi fost instruit practic sub supravegherea unui medic veterinar oficial, pentru o perioadă de cel puţin 200 de ore. Instruirea practică trebuie să aibă loc în abatoare, unităţi de tranşare, depozite frigorifice şi alte unităţi care prelucrează carnea proaspătă.
2. Personalul auxiliar care îndeplineşte condiţiile cerinţelor sanitare veterinare privind problemele de sănătate ce reglementează comerţul Republicii Moldova cu statele membre ale Uniunii Europene cu carne proaspătă de pasăre poate urma un curs de instruire în care partea teoretică să fie redusă la 200 de ore.
3. Testul va consta dintr-o parte teoretică şi o parte practică care trebuie să cuprindă următoarele aspecte:
a) partea teoretică:
1. cunoştinţe de bază de anatomie şi fiziologie a speciilor de animale  destinate tăierii;
2. cunoştinţe de bază de patologie a animalelor destinate tăierii;
  3. cunoştinţe de bază de anatomie patologică a animalelor destinate tăierii;
4. cunoştinţe de bază de igienă şi, în special, de igienă industrială, de igienă la tăiere, tranşare şi depozitare şi de igienă a muncii;                                    
5. cunoştinţe ale metodelor şi procedurilor de tăiere, inspecţie, prelucrare, preambalare, ambalarea şi transportul cărnii proaspete;
6. cunoştinţe cu privire la legislaţia sanitară veterinară în vigoare, precum şi cu privire la prevederile administrative referitoare la activitatea pe care o desfăşoară;
7. proceduri de prelevare a probelor;
b) partea practică:
1. inspecţia şi evaluarea animalelor destinate tăierii;
2. determinarea speciei prin examinarea părţilor tipice ale animalului;
3. identificarea părţilor animalului tăiat, la care au survenit modificări şi comentarii asupra celor întîlnite;
4. inspecţia post-mortem în abator;
5. controlul igienei;
6. prelevarea de probe.