OMAIA158/2006
ID intern unic:  320390
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE
ORDIN Nr. 158
din  07.07.2006
cu privire la aprobarea Normei sanitare veterinare privind problemele
de sănătate animală ce afectează comerţul Republicii Moldova cu bovine şi porcine
Publicat : 02.02.2007 în Monitorul Oficial Nr. 014     art Nr : 59     Data intrarii in vigoare : 02.02.2007
În temeiul prevederilor art. 10 al Legii nr. 1538-XII din 23.06.93 privind activitatea veterinară, în scopul prevenirii răspîndirii bolilor contagioase caracteristice bovinelor şi porcinelor şi excluderii eventualelor bariere tehnice în comerţul cu speciile de animale nominalizate,
ORDON:
1. Se aprobă Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate animală ce afectează comerţul Republicii Moldova cu bovine şi porcine, armonizată cu prevederile Directivei 64/432/EEC din 26 iunie 1964 a Cosiliului Europei, conform anexei.  
2. Serviciul Sanitar Veterinar de Stat, agenţii economici (persoane fizice şi juridice) se vor conduce în activitatea lor după prevederile Normei sanitare veterinare nominalizate.
3. Prezentul ordin intră în vigoare din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
4. Controlul asupra executării prezentului ordin îl exercită Direcţia Medicină Veterinară, Inspectoratul Veterinar de Stat.
Ministrul Agriculturii
şi Industriei Alimentare                             Anatolie GORODENCO
Nr. 158. Chişinău, 7 iulie 2006.
Anexă
la Ordinul Ministerului Agriculturii
şi Industriei Alimentare
nr. 158 din 7 iulie 2006
NORMA SANITARĂ VETERINARĂ
privind problemele de sănătate a animalelor, ce afectează comerţul
Republicii Moldova cu bovine şi porcine
1. Prezenta Normă sanitară veterinară se aplică comerţului Republicii Moldova cu animale din speciile bovine şi porcine, cu excepţia porcinelor sălbatice, prin introducerea  măsurilor de combatere a pestei porcine clasice în conformitate cu cerinţele sanitare veterinare privind supravegherea, profilaxia şi combaterea pestei porcine clasice.
2. În sensul prezentei Norme sanitare veterinare se aplică definiţiile date de legislaţia naţională în vigoare referitoare la cerinţele sanitare veterinare privind controalele veterinare şi zootehnice privind protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului, aplicabile comerţului Republicii Moldova cu unele animale vii şi produse de origine animală.
În sensul prezentei Norme sanitare veterinare se aplică următoarele definiţii:
a) efectiv de animale - un animal sau un grup de animale ţinute într-o exploataţie, ca unitate epidemiologică în înţelesul cerinţelor sanitare veterinare privind identificarea şi înregistrarea animalelor; dacă într-o exploataţie  sînt ţinute mai multe efective, fiecare dintre aceste efective formează o unitate distinctă şi trebuie să aibă acelaşi status de sănătate;
b) animal pentru tăiere- un animal din speciile bovine, incluzînd speciile Bison bison şi Bubalus bubalus, sau porcine, destinat pentru a fi transportat la un abator sau la un centru de colectare din care acesta se poate livra numai la abator;
c) animal pentru reproducţie sau producţie- animale din speciile bovine (incluzînd speciile Bison bison şi Bubalus bubalus) şi porcine, altele decît cele menţionate la lit. b) a prezentului pct., inclusiv cele destinate pentru reproducţie, producţia de lapte sau de carne, tracţiune, tîrguri sau expoziţii, cu excepţia animalelor care participă la evenimentele culturale sau sportive;
d) efectiv de bovine oficial liber de tuberculoză- un efectiv de bovine care îndeplineşte condiţiile menţionate în cap. I pct. 1 şi 2 din anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară;
e) stat sau regiune a unui stat oficial liberă de tuberculoză- un stat sau parte a unui stat care îndeplineşte condiţiile menţionate în cap. I pct. 5 şi 6 din anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară;
f) efectiv de bovine oficial liber de bruceloză- un efectiv de bovine care îndeplineşte condiţiile menţionate în cap. II pct. 1 şi 2 din anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară;
g) regiune oficial liberă de bruceloză- o regiune a unui stat care îndeplineşte condiţiile menţionate în cap. II pct. 9, 10 şi 11 din anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară;
h) stat oficial liber de bruceloză- un stat care îndeplineşte condiţiile menţionate în cap. II pct. 7, 8 şi 9 din anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară;
i) efectiv de bovine liber de bruceloză- un efectiv de bovine care îndeplineşte condiţiile menţionate în cap. II pct. 4 şi 5 din anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară;
j) efectiv oficial liber de leucoză enzootică bovină- un efectiv care îndeplineşte condiţiile menţionate în cap. I lit. A şi B din anexa nr. 4 la prezenta Normă sanitară veterinară;
k) stat sau regiune oficial liberă de leucoză enzootică bovină- o regiune sau un stat care îndeplineşte condiţiile menţionate în cap. I lit. E şi F din anexa nr. 4 la prezenta Normă sanitară veterinară;
l) medic veterinar oficial- medicul veterinar desemnat de  autoritatea veterinară centrală;
m) medic veterinar autorizat- orice medic veterinar autorizat de autoritatea veterinară centrală conform prevederilor pct. 15 alin. 1 lit. b) al prezentei Norme sanitare veterinare;
n) boli cu notificare obligatorie- bolile enumerate în partea I din anexa nr. 5 la prezenta Normă sanitară veterinară;
o) centru de colectare- exploataţii, centre şi pieţe de colectare, în care bovinele sau porcinele originare din diferite exploataţii sînt grupate laolaltă pentru a alcătui loturi de animale destinate comerţului. Aceste centre de colectare trebuie să fie autorizate sanitar veterinar pentru scopuri comerciale şi să îndeplinească cerinţele menţionate la pct. 11 alin. 1 al prezentei Norme sanitare veterinare;
p) regiune- o unitate administrativ-teritorială a unui stat care este supusă inspecţiei de către autorităţile competente şi include cel puţin una dintre următoarele regiuni administrative: provincie, departament, district sau zonă insulară, lan, judeţ etc.
q) comerciant- orice persoană fizică sau juridică care cumpără şi vinde animale pe cale comercială fie direct, fie indirect şi care într-o perioadă maximă de 30 de zile de la cumpărarea animalelor le vinde sau le mută din primele adăposturi în alte adăposturi şi care întruneşte condiţiile menţionate la pct. 13 al prezentei Norme sanitare veterinare.
3. Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova trebuie să se asigure că numai animalele care îndeplinesc condiţiile menţionate în prezenta Normă sanitară veterinară sînt expediate de pe teritoriul Republicii Moldova.
Animalele din speciile bovine şi porcine la care face referire prezenta Normă sanitară veterinară trebuie:
a) să fie supuse unui control al identităţii şi unei inspecţii clinice efectuate de un medic veterinar oficial cu 24 de ore înainte de plecare şi să nu prezinte nici un semn clinic de boală;
b) să nu fi fost obţinute dintr-o exploataţie sau dintr-o zonă care, din motive de sănătate, este supusă prohibiţiei ori restricţiei ce afectează specia în cauză, conform legislaţiei internaţionale şi/sau celei naţionale;
c) să fie identificate conform legislaţiei în vigoare;
d) să nu fie animale care trebuie să fie tăiate şi să nu fie restricţionate de vreun program de eradicare a unei boli infecţioase sau contagioase, aplicat în Republica Moldova sau într-o parte a teritoriului Republicii Moldova;
e) să fie conforme cu prevederile pct. 4 şi 5 ale prezentei Norme sanitare veterinare.
4. Animalele din speciile bovine şi porcine la care face referire prezenta Normă sanitară veterinară trebuie ca, între plecarea din exploataţia de origine şi sosirea la destinaţie, să nu intre în contact cu animale paracopitate, altele decît animalele care au acelaşi status de sănătate.
Animalele din speciile bovine şi porcine la care face referire prezenta Normă sanitară veterinară trebuie să fie transportate în mijloace de transport care îndeplinesc cerinţele sanitare veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului şi cerinţele pct. 12 al prezentei Norme sanitare veterinare.
Curăţarea şi dezinfecţia mijloacelor de transport pentru animale se va efectua în locuri amenajate special.
5. Animalele din speciile bovine şi porcine la care face referire prezenta Normă sanitară veterinară trebuie să fie însoţite în timpul transportului pînă la destinaţie de un certificat de sănătate a animalelor, care este conform modelului 1 sau 2, după caz, prezentat în anexa nr. 6 la prezenta Normă sanitară veterinară. Certificatul de sănătate a animalului trebuie să fie într-o singură pagină sau, dacă sînt necesare mai multe pagini, va fi într-o astfel de formă încît fiecare două sau mai multe pagini să facă parte dintr-un întreg integrat şi indivizibil şi va conţine un număr serial. Acesta trebuie să fie întocmit în ziua efectuării inspecţiei de sănătate, în una dintre limbile oficiale ale ţării de origine şi într-o limbă oficială a ţării de destinaţie. Certificatul va fi valabil timp de 10 zile de la data examinării stării de sănătate a animalului.
Inspecţia stării de sănătate efectuată pentru eliberarea certificatului de sănătate, incluzînd garanţii suplimentare, pentru un transport de animale, poate fi efectuată în exploataţia de origine sau într-un centru de colectare. În acest scop autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova trebuie să se asigure că orice certificat este întocmit de către medicul veterinar oficial după inspecţii, vizite şi controale, conform prezentei Norme sanitare veterinare, iar în ceea ce priveşte:
a) animalele care provin din centre de colectare aprobate, o astfel de certificare este făcută:
- pe baza unui document oficial care conţine informaţiile necesare, completat de medicul veterinar oficial pentru exploataţia de origine; sau
- sub forma unui certificat de sănătate a animalelor, conform modelului 1 sau 2, după caz, stabilit în anexa nr. 6 la prezenta Normă sanitară veterinară, cu secţiunile A şi B completate în mod corespunzător şi semnate de către medicul veterinar oficial pentru exploataţia de origine;
b) animalele ce provin dintr-o exploataţie autorizată care participă la reţeaua de supraveghere prevăzută la pct. 14, o astfel de certificare este făcută:
- pe baza unui document oficial care conţine informaţiile necesare, completat de medicul veterinar autorizat pentru exploataţia de origine; sau
- sub forma unui certificat de sănătate a animalelor, conform modelului 1 sau 2, după caz, stabilit în anexa nr. 6 la prezenta Normă sanitară veterinară, cu secţiunile A şi B completate în mod corespunzător şi certificate de către medicul veterinar autorizat pentru exploataţia de origine. În acest scop medicul veterinar oficial se asigură, cînd este cazul, că sînt îndeplinite garanţiile suplimentare prevăzute de legislaţia naţională.
Medicul veterinar oficial al centrului de colectare efectuează toate controalele necesare pentru animalele care sosesc în aceste centre.
Medicul veterinar oficial care completează secţiunea C a certificatelor de sănătate prevăzute în anexa nr. 6 la prezenta Normă sanitară veterinară trebuie să se asigure că mişcarea animalelor este înregistrată în ziua în care este emis certificatul în sistemul  sau, pînă la introducerea acestui sistem, printr-o procedură naţională de monitorizare a mişcării animalelor.
Animalele la care face referire prezenta Normă sanitară veterinară pot tranzita printr-un centru de colectare care este localizat în Republica Moldova, înainte de a fi transportate către destinaţia altui stat. În acest caz certificatul de sănătate, întocmit conform modelului 1 sau 2 din anexa nr. 6 la prezenta Normă sanitară veterinară (incluzînd secţiunea C), trebuie să fie completat de către medicul veterinar oficial din Republica Moldova, ca ţară de origine a animalelor. Medicul veterinar oficial responsabil pentru centrul de colectare tranzitat trebuie să completeze un al doilea certificat de sănătate a animalelor, conform anexei nr. 6 la prezenta Normă sanitară veterinară, cu acelaşi număr de serie cu al primului certificat de sănătate a animalelor, care va fi ataşat la acesta sau la o copie a acestuia, oficial aprobată de medicul veterinar. În acest caz valabilitatea certificatelor de sănătate a animalelor nu trebuie să depăşească valabilitatea prevăzută la alin. 1 al prezentului punct.
6. Animalele pentru reproducţie şi producţie, suplimentar condiţiilor prevăzute la pct. 3, 4 şi 5 ale prezentei Norme sanitare veterinare:
a) trebuie să fie carantinizate înainte de încărcare într-o singură exploataţie de origine pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile. Medicul veterinar oficial trebuie, pe baza identificării şi a evidenţelor oficiale, să se asigure că animalele sînt identificate conform prevederilor pct. 3 alin. 2 lit. c) al prezentei Norme sanitare veterinare, stabilind ţara de origine şi că au fost importate dintr-o ţară conform cerinţelor sanitare veterinare ce stabilesc principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru animalele care sînt importate în Republica Moldova. În cazul animalelor care tranzitează printr-un centru de colectare autorizat din Republica Moldova, perioada de staţionare în afara exploataţiei de origine nu va depăşi 6 zile;
b) în cazul în care animalele importate/exportate în/din Republica Moldova tranzitează un stat care nu este ţara destinaţiei lor finale, trebuie să fie transportate în statul de destinaţie cît mai repede posibil şi să fie însoţite de un certificat de sănătate a animalelor eliberat conform cerinţelor sanitare veterinare ce stabilesc principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru animalele care sînt importate în Republica Moldova din alte ţări;
c) în cazul în care animalele sînt importate dintr-o ţară, la sosirea la destinaţie şi înainte de orice mişcări ulterioare, trebuie să îndeplinească cerinţele prezentei Norme sanitare veterinare şi nu pot fi introduse în efectiv pînă cînd medicul veterinar responsabil de această exploataţie nu s-a asigurat că animalele în cauză nu periclitează statusul de sănătate al exploataţiei. Dacă un animal dintr-o ţară a fost introdus într-o exploataţie, nici un animal din acea exploataţie nu poate fi comercializat pe o perioadă de 30 de zile de la introducere, în afară de cazul în care animalul importat este izolat de toate celelalte animale din exploataţie.
Bovinele pentru reproducţie şi producţie, suplimentar prevederilor pct. 3, 4 şi 5 ale prezentei Norme sanitare veterinare:
a) trebuie să provină dintr-un efectiv de bovine oficial liber de tuberculoză, iar în cazul animalelor în vîrstă de peste 6 săptămîni, să fi reacţionat negativ la testul intradermic de tuberculinare, efectuat cu cel mult 30 de zile înainte de părăsirea efectivului de origine, conform prevederilor pct. 32 lit. d) din anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară. Acest test intradermic de tuberculinare nu este solicitat dacă animalele sînt originare dintr-un stat, Republica Moldova sau părţi ale teritoriilor lor, recunoscute ca oficial libere de tuberculoză, sau dintr-un stat, Republica Moldova sau părţi ale teritoriilor lor cu o reţea de supraveghere aprobată;
b) animalele necastrate care provin dintr-un efectiv de bovine oficial liber de bruceloză şi în vîrstă de peste 12 luni trebuie să fi avut un titru brucelic mai mic de 30 unităţi internaţionale (UI) aglutinare/ml în momentul testării prin testul de seroaglutinare "sau orice test aprobat de procedura naţională în urma adoptării protocoalelor", efectuat cu cel mult 30 de zile înaintea părăsirii efectivului de origine şi respectînd prevederile lit. A din anexa nr. 3 la prezenta Normă sanitară veterinară. Acest test de seroaglutinare "sau orice test aprobat de procedura naţională în urma adoptării protocoalelor" nu este solicitat dacă animalele sînt originare din Republica Moldova, dintr-un stat sau teritorii ale acestora, recunoscute ca oficial libere de bruceloză sau dacă acestea au o reţea de supraveghere aprobată;
c) trebuie să provină dintr-un efectiv oficial liber de leucoză enzootică bovină şi, dacă sînt în vîrstă de peste 12 luni, să fi reacţionat negativ la un test individual efectuat cu cel mult 30 de zile înainte de părăsirea efectivului de origine şi respectînd prevederile anexei nr. 4 la prezenta Normă sanitară veterinară. Testul nu este solicitat dacă animalele sînt originare din Republica Moldova, dintr-un stat sau o parte din teritoriile acestora recunoscută ca oficial liberă de leucoză enzootică bovină sau dacă acestea au o reţea de supraveghere aprobată;
d) între plecarea din exploataţia de origine şi sosirea la destinaţie, nu trebuie să intre în contact cu bovine care nu îndeplinesc aceleaşi condiţii de sănătate.
Bovinele pentru tăiere, suplimentar cerinţelor pct. 3, 4 şi 5 ale prezentei Norme sanitare veterinare, trebuie să provină din efective care sînt oficial libere de tuberculoză, de leucoză enzootică bovină şi de bruceloză.
7. Animalele pentru tăiere care, la sosirea în ţara de destinaţie, au fost duse la:
a) un abator trebuie să fie tăiate în cel mult 72 de ore de la sosire, conform prevederilor legale în vigoare; sau
b) un centru de colectare aprobat trebuie să fie livrate, după comercializare, direct la un abator, pentru a fi tăiate cît de repede posibil, dar cel mai tîrziu în 3 zile lucrătoare de la sosirea în centrul de colectare, conform prevederilor legale în vigoare. Între sosirea lor la centrul de colectare şi sosirea lor la abator, ele nu trebuie să vină în contact cu animale paracopitate, altele decît cele care îndeplinesc condiţiile stabilite prin prezenta Normă sanitară veterinară.
8. Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova trebuie să se asigure că prezenţa unei suspiciuni a oricăreia dintre bolile menţionate în partea I din anexa nr. 5 la prezenta Normă sanitară veterinară îi este notificată obligatoriu şi imediat. Republica Moldova va trimite anual la Comisia Europeană detalii despre apariţia pe teritoriul său, în anul calendaristic anterior, a bolilor enumerate în partea I din anexa nr. 5 la prezenta Normă sanitară veterinară şi a oricăror alte boli pentru care există garanţii suplimentare prevăzute de legislaţia comunitară, precum şi detalii ale programelor operaţionale de monitorizare şi de eradicare a acestor boli. Aceste informaţii trebuie să se bazeze pe criterii uniforme ce vor fi stabilite conform procedurii naţionale.
9. Atunci cînd autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova elaborează un program naţional obligatoriu de combatere a uneia dintre bolile enumerate în partea II din anexa nr. 5 la prezenta Normă sanitară veterinară, pentru tot teritoriul ţării sau o parte a acesteia, poate trimite acest program la Comisia Europeană, menţionînd:
a) răspîndirea bolii în Republica Moldova;
b) motivele programului, luîndu-se în consideraţie importanţa bolii şi probabilitatea beneficiului programului în relaţie cu costul său;
c) zona geografică în care va fi aplicat programul;
d) categoriile de status ce trebuie aplicate unităţilor de animale, standardele ce trebuie atinse pentru fiecare categorie şi procedurile de testare ce urmează să fie utilizate;
e) procedurile de monitorizare a programului, ale cărui rezultate trebuie furnizate anual Comisiei Europene;
f) acţiunea ce va fi întreprinsă dacă o unitate îşi pierde statusul;
g) măsurile ce vor fi luate dacă rezultatele testelor efectuate conform prevederilor programului sînt pozitive.
Garanţiile suplimentare, generale sau limitate, care pot fi solicitate în comerţul Republicii Moldova cu alte state, vor fi definite în acelaşi timp sau la cel tîrziu 3 luni de la aprobarea programului. Astfel de garanţii nu trebuie să le depăşească pe cele pe care Republica Moldova le implementează la nivel naţional.
Programul prezentat de Republica Moldova poate fi modificat sau completat. Pot fi aprobate modificări sau completări ale programului care a fost deja aprobat sau ale garanţiilor care au fost definite conform alin. 2 al prezentului punct.
10. Atunci cînd Republica Moldova consideră că teritoriul sau o parte din teritoriul său este liberă de una dintre bolile enumerate în partea II din anexa nr. 5 la prezenta Normă sanitară veterinară, va prezenta Comisiei Europene documentaţia de susţinere corespunzătoare, precizînd:
a) natura bolii şi istoricul apariţiei sale pe teritoriul Republicii Moldova;
b) rezultatele testelor de supraveghere bazate pe investigaţii serologice, microbiologice, patologice sau epidemiologice şi pe faptul că boala trebuie, conform legii, să fie notificată autorităţilor competente;
c) perioada pentru care a fost practicată supravegherea;
d) cînd este cazul, perioada în cursul căreia vaccinarea împotriva bolii a fost interzisă, precum şi zona geografică avută în vedere de interdicţie;
e) planurile pentru verificarea absenţei bolii.
Garanţiile suplimentare, generale sau specifice, care pot fi solicitate în cadrul comerţului Republicii Moldova, pot fi definite conform procedurii naţionale. Astfel de garanţii nu trebuie să le depăşească pe cele pe care Republica Moldova le implementează la nivel naţional.
Republica Moldova va notifica Comisiei Europene orice modificare a detaliilor specificate la alin. 1 al prezentului punct referitoare la boală, în special în ceea ce priveşte orice focare noi de boală. Garanţiile definite conform alin. 2 al prezentului punct pot fi modificate sau retrase conform procedurii naţionale.
11. Pentru a fi autorizate de către autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova centrele de colectare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie sub controlul unui medic veterinar oficial care să se asigure că sînt respectate în special prevederile pct. 4 alin. 1 şi 2 al prezentei Norme sanitare veterinare;
b) să fie situate într-o zonă care nu este supusă prohibiţiei sau restricţiilor conform legislaţiei naţionale;
c) să fie curăţate şi dezinfectate înainte de utilizare, astfel cum solicită medicul veterinar oficial;
d) să aibă, în funcţie de capacitatea de cazare a centrului de colectare:
- o amenajare destinată exclusiv acestui scop;
- instalaţii corespunzătoare pentru încărcarea, descărcarea şi cazarea adecvată a animalelor, la un standard corespunzător, pentru adăparea şi furajarea lor şi pentru a le administra orice tratament necesar; aceste instalaţii trebuie să fie uşor de curăţat şi dezinfectat;
- utilităţi corespunzătoare pentru inspecţie;
- utilităţi corespunzătoare pentru izolare;
- echipament corespunzător pentru curăţarea şi dezinfecţia încăperilor, precum şi a camioanelor;
- o zonă corespunzătoare de depozitare pentru furaje, aşternut şi gunoi de grajd;
- un sistem corespunzător pentru colectarea apei reziduale;
- un birou pentru medicul veterinar oficial;
e) să admită numai animale care sînt identificate şi care provin din efective oficial libere de tuberculoză, bruceloză şi leucoză enzootică bovină, însoţite de documente de sănătate sau certificate corespunzătoare pentru speciile şi categoriile implicate;
f) să fie inspectate periodic pentru a se verifica dacă condiţiile pentru autorizare continuă să fie îndeplinite.
Proprietarul sau persoana responsabilă de centrul de colectare trebuie să păstreze într-un registru sau într-o bază de date, care va fi păstrată pentru o perioadă minimă de 3 ani, următoarele informaţii:
a) numele proprietarului, originea, data de intrare şi de ieşire, numărul de identificare a bovinelor, numărul de înregistrare a exploataţiei de origine sau a efectivului de origine a porcilor care intră în centru şi destinaţia lor;
b) numărul de înregistrare a transportatorului şi numărul de autorizaţie sanitară veterinară a camionului care livrează sau colectează animalele din centru.
Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova trebuie să acorde un număr fiecărui centru de colectare autorizat. O astfel de autorizare sanitară veterinară poate fi limitată pentru o anumită specie, pentru animale destinate reproducţiei şi producţiei sau pentru animale pentru tăiere.
Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova poate suspenda autorizaţia sanitară veterinară cînd nu mai sînt respectate prevederile prezentului punct, dispoziţiile corespunzătoare ale prezentei Norme veterinare sau alte prevederi cu referire la restricţiile privind sănătatea animalelor. Autorizaţia sanitară veterinară poate fi reacordată atunci cînd autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova constată că centrul de colectare îndeplineşte prevederile prezentei Norme sanitare veterinare.
Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova trebuie să se asigure că în momentul funcţionării centrele de colectare au un număr suficient de medici veterinari autorizaţi pentru a-şi îndeplini toate obligaţiunile.
12. Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova se asigură că transportatorii la care fac referire cerinţele sanitare veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului întrunesc următoarele condiţii suplimentare:
a) pentru transportul animalelor trebuie să se folosească mijloace de transport care sînt:
- construite astfel încît fecalele animalelor, aşternutul sau furajele să nu se poată scurge sau să cadă din vehicul;
- curăţate şi dezinfectate imediat după fiecare operaţiune de transport de animale sau de orice produs care ar putea afecta starea de sănătate a animalelor şi, dacă este necesar, înaintea oricărei noi încărcări de animale, folosindu-se dezinfectante oficial autorizate de autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova;
b) trebuie să aibă mijloace corespunzătoare de curăţare şi dezinfecţie aprobate de autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova, incluzînd mijloace de stocare a aşternutului şi gunoiului, sau să furnizeze documente prin care se dovedeşte că aceste operaţiuni sînt efectuate de către o parte terţă autorizată de autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova.
Transportatorul trebuie să se asigure că pentru fiecare vehicul utilizat pentru transportul animalelor este ţinut un registru care se păstrează pentru o perioadă minimă de 3 ani, conţinînd cel puţin următoarele informaţii:
a) locurile şi datele de preluare, denumirea societăţii comerciale şi adresa exploataţiei sau a centrului de colectare de unde sînt preluate animalele;
b) locurile şi datele de livrare, denumirea societăţii comerciale şi adresa destinatarului (destinatarilor);
c) specia şi numărul de animale transportate;
d) data şi locul dezinfecţiei;
e) detalii ale numărului documentaţiei de însoţire etc.
Transportatorii trebuie să se asigure că animalele nu vin în contact, din momentul părăsirii exploataţiilor sau a centrului de colectare de origine pînă la sosirea la destinaţie, cu animale care nu au acelaşi status de sănătate.
Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova trebuie să se asigure că transportatorii:
a) au luat toate măsurile necesare conform prezentei Norme sanitare veterinare şi respectă prevederile menţionate în prezentul punct, prezentînd documentaţia corespunzătoare care trebuie să însoţească animalele;
b) transportul animalelor este efectuat de personal care posedă abilitatea, competenţa şi cunoştinţele profesionale necesare.
13. Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova trebuie să se asigure că toţi comercianţii de animale sînt înregistraţi, autorizaţi şi înregistraţi cu un număr de autorizare sanitară veterinară de către autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova şi că respectă cel puţin următoarele condiţii:
a) comercializează doar animale care sînt identificate corespunzător, provin din efective care sînt oficial libere de tuberculoză, bruceloză şi leucoză enzootică bovină, îndeplinesc condiţiile menţionate în prezenta Normă sanitară veterinară şi sînt însoţite de certificate de sănătate  a animalelor. Autoritatea veterinară centrală poate aviza comercializarea animalelor identificate care nu întrunesc condiţiile menţionate mai sus, atunci cînd ele sînt duse direct la un abator din ţara de origine, pentru tăiere, cît de curînd posibil, fără să treacă prin alte adăposturi de animale, în scopul prevenirii răspîndirii bolilor, sînt luate măsurile necesare pentru a nu veni în contact cu alte animale atunci cînd ajung la abator şi sînt tăiate în lot separat faţă de alte animale;
b) trebuie să ţină o evidenţă sau o bază de date, care va fi păstrată pentru o perioadă minimă de 3 ani, cu următoarele informaţii:
- numele proprietarului, originea, data cumpărării, categoriile, numărul de identificare a bovinelor sau numărul de înregistrare a exploataţiei de origine ori a efectivului de origine a porcilor cumpăraţi;
- numărul de înregistrare a transportatorului şi/sau numărul de autorizaţie sanitar veterinară a camionului cu care sînt colectate sau livrate animalele;
- numele şi adresa cumpărătorului şi destinaţia animalului;
- copiile planurilor de rută şi/sau numărul de serie al certificatelor de sănătate a animalelor, după caz;
c) atunci cînd comerciantul ţine animale în adăposturile sale, el trebuie să se asigure că:
- personalul responsabil de animale are o pregătire specifică pentru aplicarea prevederilor prezentei Norme sanitare veterinare, precum şi pentru îngrijirea şi protecţia animalelor;
- dacă este cazul, controalele şi testările animalelor sînt efectuate periodic de către medicul veterinar oficial şi sînt luate toate măsurile pentru a preveni răspîndirea bolii.
Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova trebuie să se asigure că toate clădirile utilizate de un comerciant pentru comerţul cu animale sînt identificate şi înregistrate cu un număr de înregistrare acordat de autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova şi că sînt respectate cel puţin următoarele condiţii:
a) sînt sub controlul unui medic veterinar oficial;
b) sînt situate într-o zonă care nu este supusă prohibiţiei sau restricţiilor, conform legislaţiei naţionale;
c) deţin:
- incinte corespunzătoare cu capacitate suficientă şi, în special, incinte de inspecţie şi de izolare, astfel încît toate animalele să poată fi izolate în cazul izbucnirii unei boli contagioase;
- utilităţi corespunzătoare pentru descărcarea şi, atunci cînd este necesar, pentru cazarea adecvată a animalelor, pentru adăparea şi furajarea lor şi pentru a le administra orice tratament necesar. Aceste utilităţi trebuie să fie uşor de curăţat şi dezinfectat;
- o zonă de recepţie corespunzătoare pentru aşternut şi gunoiul de grajd;
- un sistem corespunzător de colectare a apelor reziduale;
d) sînt curăţate şi dezinfectate înainte de folosire, după cum solicită medicul veterinar oficial.
Autoritatea veterinară competentă poate suspenda sau retrage autorizaţia sanitară veterinară dacă nu sînt respectate prevederile prezentului punct, dispoziţiile prezentei Norme sanitare veterinare sau alte prevederi cu privire la restricţiile de sănătate. Autorizaţia sanitară veterinară poate fi reacordată atunci cînd toate prevederile prezentei Norme sanitare veterinare sînt pe deplin respectate de comerciant.
Autoritatea veterinară competentă trebuie să efectueze inspecţii periodice pentru a verifica dacă prevederile prezentului punct sînt îndeplinite.
14. Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova va putea introduce un sistem de reţea de supraveghere. Sistemul de reţea de supraveghere trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:
a) efectivele de animale;
b) proprietarul sau oricare altă persoană fizică sau juridică responsabilă pentru exploataţie;
c) medicul veterinar autorizat sau medicul veterinar oficial responsabil pentru exploataţie, medicii veterinari oficiali ai unităţilor de tăiere sau ai centrelor de colectare autorizate, care sînt asociaţi sistemului de reţea;
d) serviciul veterinar de stat;
e) laboratoarele oficiale de diagnostic veterinar sau orice alt laborator autorizat de autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova;
f) o bază de date computerizată.
Principalele obiective ale sistemului de reţea de supraveghere sînt de a efectua clasificarea oficială a exploataţiilor, de a menţine această clasificare prin inspecţii periodice, de a colecta date epizootologice şi de a efectua monitorizarea bolii, astfel încît să se asigure conformitatea cu toate prevederile prezentei Norme sanitare veterinare şi cu alte prevederi referitoare la sănătatea animalelor. Acest sistem de reţea de supraveghere va fi obligatoriu pentru toate exploataţiile de pe teritoriul Republicii Moldova. Totuşi autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova poate autoriza realizarea unei astfel de reţele într-o parte a teritoriului alcătuită din una sau mai multe regiuni adiacente, definite la pct. 2 alin. 2 lit. p) al prezentei Norme sanitare veterinare. Atunci cînd se acordă această derogare, mişcarea animalelor din alte regiuni care nu fac parte din sistemul de reţea trebuie supusă prevederilor prezentei Norme sanitare veterinare. Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova va stabili obligaţiile şi drepturile medicilor veterinari autorizaţi, ale persoanelor responsabile pentru exploataţii sau ale proprietarilor lor şi ale oricăror alţi participanţi la sistem, incluzînd persoanele responsabile pentru eliberarea certificatelor de sănătate a animalelor.
15. Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova trebuie să se asigure că obligaţiile la care se referă pct. 14 al prezentei Norme sanitare veterinare includ cel puţin următoarele:
a) fiecare proprietar sau persoană responsabilă pentru o exploataţie trebuie:
- să angajeze, conform procedurilor legale, serviciile unui medic veterinar autorizat de autoritatea veterinară competentă;
- să solicite imediat medicul veterinar autorizat al exploataţiei, atunci cînd suspectează apariţia unei boli infecţioase sau a oricărei boli notificabile;
- să notifice medicului veterinar autorizat orice sosire de animale în exploataţia sa;
- să izoleze animalele înainte de a le introduce în exploataţie pentru a permite medicului veterinar autorizat să controleze, cînd se consideră necesar, prin intermediul testelor solicitate, dacă statusul exploataţiei poate fi menţinut;
b) medicii veterinari autorizaţi conform pct. 2 alin. 2 lit. m) al prezentei Norme sanitare veterinare vor fi sub controlul autorităţii veterinare centrale a Republicii Moldova şi trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
- să întrunească condiţiile pentru a profesa meseria de medic veterinar;
- să nu aibă nici un interes financiar sau legături familiale cu proprietarul ori cu persoana responsabilă de exploataţie;
- să posede cunoştinţe în domeniul sănătăţii animalelor care se aplică animalelor din speciile în cauză şi să îşi înnoiască periodic cunoştinţele, în special în ceea ce priveşte reglementările de sănătate;
- să întrunească cerinţele stabilite de autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova pentru a se asigura funcţionarea corespunzătoare a reţelei;
- să pună la dispoziţie proprietarului sau persoanei responsabile cu exploataţia respectivă informaţii şi asistenţă pentru a fi luate toate măsurile care asigură menţinerea statusului de sănătate al exploataţiei, în special pe baza programelor aprobate de autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova;
- să asigure respectarea cerinţelor privind: identificarea şi certificarea sănătăţii animalelor din efectiv, a animalelor introduse şi a celor comercializate; raportarea obligatorie a bolilor infecţioase ale animalelor şi a oricărui alt factor de risc pentru sănătatea sau bunăstarea animalelor şi pentru sănătatea oamenilor; stabilirea cît mai precis posibil a cauzei morţii animalelor şi atunci cînd ele urmează să fie transportate; condiţiile de igienă ale efectivului şi ale fermelor de producţie.
Dacă pentru funcţionarea adecvată a sistemului este necesar, autoritatea veterinară centrală poate limita responsabilitatea medicului veterinar la un număr specific de exploataţii sau la o zonă geografică specifică. Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova va întocmi liste cu medicii veterinari autorizaţi şi cu exploataţiile aprobate care participă la reţea.
c) baza de date computerizată trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:
- pentru fiecare animal: codul de identificare, data naşterii, sexul, rasa sau culoarea părului, codul de identificare al mamei sau, în cazul unui animal importat dintr-o altă ţară, numărul de identificare dat după inspecţie, care va corespunde numărului de identificare de origine, numărul de identificare a exploataţiei în care a fost născut, numerele de identificare ale tuturor exploataţiilor în care animalul a fost ţinut şi datele fiecărei schimbări a exploataţiei, data morţii sau tăierii;
- pentru fiecare exploataţie: un număr de identificare format din maximum 12 cifre (separat de codul  ţării), numele şi adresa deţinătorului.
Aceste informaţii trebuie păstrate 3 ani consecutivi de la moartea animalului din specia bovine sau 3 ani consecutivi din momentul înregistrării, în cazul evidenţelor pentru porci, iar baza de date trebuie să poată furniza în orice moment următoarele informaţii privind:
a) numărul de identificare a tuturor animalelor din specia bovine prezente în exploataţie sau, în cazul grupurilor de animale din specia porcine, numărul de înregistrare a exploataţiei de origine sau a efectivului de origine şi numărul certificatului de sănătate, dacă este cazul;
b) o listă a tuturor schimbărilor din exploataţie pentru fiecare animal din specia bovine, începînd cu exploataţia de naştere sau exploataţia de import, în cazul animalelor importate din alte ţări; pentru efectivele de porcine se va menţiona numărul de înregistrare a ultimei exploataţii sau a ultimului efectiv, iar pentru animalele importate din alte ţări, exploataţia de import.
16. Toţi participanţii la reţeaua de supraveghere, alţii decît cei prevăzuţi la alin. 1  pct. 15 al prezentei Norme sanitare veterinare, vor fi ţinuţi în evidenţa autorităţii veterinare centrale a Republicii Moldova, care este responsabilă de înfiinţarea reţelei şi care va efectua controale periodice pentru a se asigura că aceasta funcţionează corect.
Dacă Republica Moldova a implementat pe întregul său teritoriu un sistem de reţea de supraveghere conform pct. 14 şi 15 ale prezentei Norme sanitare veterinare, va putea fi autorizată să nu aplice prevederile pct. 3 alin. 2 lit. a) al prezentei Norme sanitare veterinare cu privire la mişcările animalelor pe teritoriul său, la care se referă prezenta Normă sanitară veterinară.
17. Dacă se confirmă că prevederile prezentei Norme sanitare veterinare nu sînt sau nu au fost respectate, autoritatea veterinară centrală de la locul unde se face această constatare va lua toate măsurile necesare pentru a proteja sănătatea animalelor şi pentru a preveni răspîndirea bolii, care, în funcţie de circumstanţe, pot fi:
a) completarea planului de călătorie sau returnarea animalelor către locul lor de plecare pe cea mai directă rută, cu condiţia ca aceasta să nu pună în pericol ulterior sănătatea sau bunăstarea animalelor;
b) dispunerea ca animalele să fie cazate în locuri adecvate, cu îngrijire corespunzătoare, în cazul întreruperii călătoriei;
c) adoptarea măsurilor pentru tăierea animalelor, destinaţia şi utilizarea produselor obţinute după tăiere va fi reglementată:
- conform prevederilor legislaţiei naţionale referitoare la condiţiile sanitare veterinare de producere şi punere pe piaţă a cărnii proaspete;
- conform cerinţelor sanitare veterinare privind înlăturarea şi prelucrarea deşeurilor animale, comercializarea lor şi prevenirea agenţilor patogeni din furajele care conţin produse de origine animală sau peşte, atunci cînd statusul de sănătate al animalelor nu poate fi stabilit sau atunci cînd ele pot constitui un risc pentru sănătatea animalelor sau sănătatea publică. Atunci cînd trebuie să se aplice prevederile sanitare veterinare menţionate, poate fi acordată proprietarului sau agentului său o perioadă înainte ca măsurile să fie aplicate. În acest caz se aplică prevederile alin. 3 al prezentului punct.
18. Pentru a se sprijini aplicarea noilor prevederi stabilite de prezenta Normă sanitară veterinară, se poate acorda posibilitatea adoptării de măsuri tranzitorii aplicabile pentru o perioadă nu mai mare de 2 ani.
19. Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova trebuie să se asigure că în scurt timp va fi pe deplin operaţională o bază de date computerizată conform prevederilor pct. 14 al prezentei Norme sanitare veterinare, după cum urmează:
a) pentru bovine, la o dată ce trebuie stabilită de autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova;
b) pentru registrul exploataţiilor de porcine, conform prevederilor pct. 15 alin. 1 lit. c) al prezentei Norme sanitare veterinare;
c) pentru mişcările de porcine din exploataţia lor de naştere sau din toate celelalte exploataţii, conform prevederilor pct. 15 lit. c) al prezentei Norme sanitare veterinare.
20. Opratorul Sistemului de Identificare şi Trasabilitate a Animalelor trebuie să se efectueze introducerea în baza de date a fiecărei mişcări de porcine, care va cuprinde cel puţin următoarele: numărul de porcine mutate, numărul de identificare a exploataţiei sau a efectivului de plecare, numărul de identificare a exploataţiei sau a efectivului de sosire şi datele de plecare şi de sosire.
21. Cerinţele sanitare veterinare referitoare la controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului Republicii Moldova cu unele animale vii şi produse de origine animală se aplică în special controalelor la origine, organizării şi urmăririi controalelor ce urmează să fie efectuate de ţara de destinaţie şi măsurilor de protecţie ce trebuie implementate.
22. Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova poate elabora instrucţiuni şi regulamente suplimentare prezentei Norme sanitare veterinare pentru a se asigura implementarea şi conformitatea cu prevederile acesteia.
23. Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova poate propune modificări, completări sau abrogarea totală ori parţială a prevederilor prezentei Norme sanitare veterinare,făcînd referire expresă la prezenta Normă sanitară veterinară.
Anexa nr. 1
la Norma sanitară veterinară privind
problemele de sănătate a animalelor,
ce afectează comerţul Republicii Moldova
cu animale din speciile bovine şi porcine
Capitolul I
Efectiv de bovine oficial indemn de tuberculoză
În sensul prezentului capitol, prin bovine se înţelege toate bovinele, cu excepţia animalelor care iau parte la activităţi culturale sau sportive.
1. Un efectiv de bovine este oficial indemn de tuberculoză dacă:
a) toate animalele nu prezintă semne clinice de tuberculoză;
b) toate bovinele în vîrstă de peste 6 săptămîni au reacţionat negativ la cel puţin două teste intradermice de tuberculinare oficiale, efectuate conform anexei nr. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară, primul - la 6 luni de la eliminarea oricărei infecţii din efectiv, iar cel de-al doilea - 6 luni mai tîrziu sau, atunci cînd efectivul a fost alcătuit doar din animale originare din efective oficial indemne de tuberculoză, primul test va fi efectuat la cel puţin 60 de zile de la alcătuire, iar cel de-al doilea test nu va mai fi solicitat;
c) după efectuarea primului test la care se face referire la lit. b), în efectiv nu a fost introdus nici un animal din specia bovine în vîrstă de peste 6 săptămîni, în afară de cazul în care a reacţionat negativ la un test intradermic de tuberculinare efectuat şi interpretat conform anexei nr. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară şi efectuat fie în cele 30 de zile anterioare, fie în cele 30 de zile ulterioare datei introducerii sale în efectiv. În ultimul caz animalul sau animalele trebuie să fie izolate fizic de celelalte animale din efectiv, astfel încît să se evite orice contact direct sau indirect cu celelalte animale pînă cînd acestea sînt dovedite negative. Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova poate să nu solicite ca acest test să fie efectuat pentru mişcările animalelor pe teritoriul propriu, dacă animalul provine dintr-un efectiv oficial indemn de tuberculoză.
2. Un efectiv de bovine îşi menţine statusul de oficial indemn de tuberculoză dacă:
a) condiţiile specificate la pct. 1 lit. a) şi c) al prezentei anexe sînt respectate;
b) toate animalele care intră în exploataţie provin din efective cu statusul de oficial indemn de tuberculoză;
c) toate animalele din exploataţie, cu excepţia viţeilor în vîrstă de sub 6 săptămîni şi care au fost născuţi în exploataţie, sînt supuse testelor de tuberculinare de rutină, conform anexei nr. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară. Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova poate modifica frecvenţa testelor de rutină pentru întreaga ţară sau pentru o parte a teritoriului acesteia în care toate efectivele de bovine sînt supuse unui program oficial de combatere a tuberculozei după cum urmează:
A. Dacă media, determinată la sfîrşitul fiecărui an, a procentajelor anuale de efective de bovine confirmate ca fiind infectate cu tuberculoză nu este mai mare de 1% din totalul efectivelor dintr-o zonă definită în cursul ultimelor două perioade de supraveghere anuală, intervalul dintre testele de rutină pentru efectiv poate fi crescut la 2 ani, iar masculii pentru îngrăşare dintr-o unitate epidemiologică izolată pot fi exceptaţi de la testul de tuberculinare, cu condiţia ca ei să provină din efective oficial indemne de tuberculoză şi ca autoritatea veterinară competentă să garanteze că masculii pentru îngrăşare nu sînt folosiţi pentru reproducţie şi sînt duşi direct pentru tăiere;
B. Dacă media, determinată la sfîrşitul fiecărui an, a procentajelor anuale de efective de bovine confirmate ca fiind infectate cu tuberculoză nu este mai mare de 0,2% din totalul efectivelor din regiunea definită în cursul ultimelor două perioade de supraveghere bienale, intervalul dintre testele de rutină poate fi crescut la 3 ani, iar vîrsta la care animalele trebuie să fie supuse acestor teste poate fi crescută la 24 de luni;
C. Dacă media, determinată la sfîrşitul fiecărui an, a procentajelor anuale de efective de bovine confirmate ca fiind infectate cu tuberculoză nu este mai mare de 0,1% din totalul efectivelor din regiunea definită în cursul ultimelor două perioade de supraveghere trienale, intervalul dintre testele de rutină poate fi crescut la 4 ani sau autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova poate renunţa la testarea prin tuberculinare a efectivelor, dacă următoarele condiţii sînt întrunite:
1. Înainte de introducerea în efectiv, toate bovinele sînt supuse unui test de tuberculinare intradermică, cu rezultate negative.
2. Toate bovinele tăiate sînt examinate pentru depistarea leziunilor de tuberculoză şi orice asemenea leziune este supusă unei examinări histopatologice şi bacteriologice pentru evidenţierea tuberculozei. Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova poate, de asemenea, pentru toată ţara sau pentru o parte a acesteia, să mărească frecvenţa testelor de tuberculinare dacă nivelul bolii a crescut.
3. Statusul de efectiv oficial indemn de tuberculoză trebuie suspendat dacă:
a) condiţiile specificate la pct. 2 al prezentei anexe nu mai sînt îndeplinite; sau
b) unul sau mai multe animale prezintă o reacţie pozitivă la un test de tuberculinare sau este suspectat un caz de tuberculoză la examinarea post-mortem. Atunci cînd un animal este considerat ca prezentînd reacţie pozitivă, el va fi îndepărtat din efectiv şi tăiat. Sînt efectuate apoi examinări post-mortem corespunzătoare, examene de laborator şi epidemiologice animalului care a reacţionat pozitiv sau carcasei animalului suspect. Statusul efectivului va rămîne suspendat pînă cînd au fost efectuate toate examenele de laborator. Dacă prezenţa tuberculozei nu este confirmată, suspendarea statusului de efectiv oficial indemn de tuberculoză poate fi ridicată în urma unei testări a tuturor animalelor în vîrstă de peste 6 săptămîni, cu rezultate negative, la cel puţin 42 de zile după îndepărtarea animalului sau a animalelor care au reacţionat pozitiv; sau
c) efectivul conţine animale cu status incert descris în anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară. În acest caz statusul efectivului trebuie să rămînă suspendat pînă ce statusul animalelor în cauză a fost clarificat. Asemenea animale trebuie să fie izolate de celelalte animale ale efectivului pînă la clarificarea statusului lor, fie printr-un test ulterior efectuat după 42 de zile, fie prin examen post-mortem şi de laborator;
d) prin derogare de la cerinţele pct. 3 lit. c) al prezentei anexe, autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova efectuează testări de rutină în efective, utilizînd testul comparativ de tuberculinare descris în anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară, şi, în cazul unui efectiv în care nu au fost depistate animale care au reacţionat pozitiv, confirmate de cel puţin 3 ani. Autoritatea veterinară competentă poate decide să nu restricţioneze mişcarea altor animale din efectiv, cu condiţia ca statusul oricăror animale care au reacţionat neconcludent să fie clarificat printr-un test ulterior, efectuat după 42 de zile şi ca nici un animal din exploataţie să nu poată lua parte la comerţul Republicii Moldova pînă ce statusul animalelor care au reacţionat neconcludent nu a fost clarificat. Dacă la acest test ulterior oricare animal reacţionează pozitiv sau continuă să prezinte o reacţie neconcludentă, se aplică condiţiile prevăzute la lit. b) a prezentei anexe. Dacă prezenţa bolii este ulterior confirmată, trebuie identificate şi testate toate animalele care părăsesc exploataţia, din momentul ultimei testări negative a efectivului.
4.1. Statusul de efectiv oficial indemn de tuberculoză trebuie să fie retras dacă prezenţa tuberculozei este confirmată prin izolarea Mycobacterium bovis la examinarea de laborator sau dacă:
a) condiţiile specificate la pct. 2 nu mai sînt îndeplinite; sau
b) la examinarea post-mortem se evidenţiază leziuni clasice de tuberculoză; sau
c) o anchetă epidemiologică stabileşte probabilitatea infecţiei; sau
d) din orice alte motive considerate necesare pentru controlul tuberculozei bovine.
4.2. Efectuarea trasabilităţii şi verificarea ei trebuie să fie realizate de autoritatea veterinară competentă pentru orice efectiv considerat ca avînd legătură cu boala din punct de vedere epidemiologic.
4.3. Statusul de oficial indemn de tuberculoză al unui efectiv trebuie să rămînă anulat pînă ce sînt efectuate curăţarea şi dezinfecţia incintelor şi a ustensilelor, iar toate animalele cu vîrsta mai mare de 6 săptămîni au reacţionat negativ la ultimele două teste consecutive de tuberculinare, primul efectuat nu mai devreme de 60 de zile, iar cel de-al doilea la nu mai puţin de 4 luni şi nu mai mult de 12 luni de la eliminarea ultimului animal care a reacţionat pozitiv.
5. Pe baza informaţiilor furnizate conform pct. 8 din prezenta Normă sanitară veterinară, Republica Moldova sau o parte din teritoriul ei poate fi declarată oficial indemnă de tuberculoză, conform procedurii naţionale, dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
a) procentul de efective de bovine confirmate ca fiind infectate cu tuberculoză nu a depăşit 0,1% pe an pentru toate efectivele, timp de 6 ani consecutivi, şi cel puţin 99,9% din efective au obţinut statusul de oficial indemn de tuberculoză în fiecare an, timp de 6 ani consecutivi, calcularea acestui ultim procentaj fiind făcută la sfîrşitul fiecărui an calendaristic;
b) fiecare bovină este identificată conform legislaţiei naţionale;
c) toate bovinele tăiate sînt supuse unei examinări oficiale post-mortem;
d) sînt respectate procedurile de suspendare şi retragere a statusului de oficial indemn de tuberculoză.
6. Republica Moldova sau o parte a teritoriului ei îşi menţine statusul de oficial indemn de tuberculoză dacă sînt îndeplinite în continuare condiţiile stipulate la pct. 5 lit. a) - d) din prezenta anexă. Dacă există dovezi ale unei schimbări semnificative a situaţiei în ceea ce priveşte tuberculoza în Republica Moldova sau o parte a teritoriului ei, care a fost recunoscută ca indemnă oficial de tuberculoză, autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova poate suspenda sau revoca statusul pînă cînd vor fi îndeplinite condiţiile prezentei Norme sanitare veterinare.
Capitolul II
Efective de bovine oficial indemne de bruceloză
şi efective de bovine indemne de bruceloză
În sensul prezentului capitol, prin bovine se înţelege toate animalele din specia bovine, cu excepţia masculilor pentru îngrăşare, cu condiţia ca ele să provină din efective oficial indemne de bruceloză, iar autoritatea veterinară competentă să garanteze că masculii pentru îngrăşare nu vor fi folosiţi pentru reproducţie, ci vor merge direct la abator.
1. Un efectiv de bovine este oficial indemn de bruceloză dacă:
a) nu conţine bovine care au fost vaccinate împotriva brucelozei, cu excepţia femelelor care au fost vaccinate cu cel puţin 3 ani înainte;
b) nici unul dintre animalele din specia bovine nu a prezentat semne clinice de bruceloză de cel puţin 6 luni;
c) toate bovinele în vîrstă mai mare de 12 luni au fost supuse, cu rezultate negative, uneia dintre procedurile de testare conform anexei nr. 3 la prezenta Normă sanitară veterinară, după cum urmează:
- două dintre testele serologice specificate la pct. 12 din prezentul capitol, efectuate la un interval mai mare de 3 luni şi mai mic de 12 luni; sau
- trei dintre testele efectuate, la interval de 3 luni, pe probe de lapte, urmate la cel puţin 6 săptămîni de un test serologic specificat la pct. 12 din prezentul capitol;
d) orice animal din specia bovine intrat în efectiv provine dintr-un efectiv cu status de oficial indemn de bruceloză şi, în cazul bovinelor în vîrstă mai mare de 12 luni, a relevat un titru brucelic mai mic de 30 UI de aglutinare/ ml la un test de seroaglutinare efectuat conform anexei nr. 3 la prezenta Normă sanitară veterinară sau a reacţionat negativ la orice alt test aprobat conform procedurii naţionale, în cele 30 de zile anterioare sau cele 30 de zile după data introducerii în efectiv. În cel din urmă caz animalele trebuie izolate fizic de celelalte animale din efectiv, astfel încît să se evite contactul direct sau indirect cu celelalte animale, pînă cînd se dovedesc a fi negative.
2. Un efectiv de bovine îşi păstrează statusul de efectiv oficial indemn de bruceloză dacă:
a) una dintre următoarele proceduri de testare se efectuează anual, iar rezultatele sînt negative; aceste teste trebuie efectuate conform anexei nr. 3 la prezenta Normă sanitară veterinară:
- trei teste inelare efectuate pe probe de lapte, la intervale de cel puţin 3 luni;
- trei teste ELISA efectuate pe probe de lapte, la intervale de cel puţin 3 luni;
- două teste inelare efectuate pe probe de lapte, la un interval de cel puţin 3 luni, urmate la cel puţin 6 săptămîni de un test serologic la care se face referire la pct. 12 din prezentul capitol;
- două teste ELISA efectuate pe probe de lapte, la un interval de cel puţin 3 luni, urmate la cel puţin 6 săptămîni de un test serologic la care se face referire la pct. 12 din prezentul capitol;
- două teste serologice efectuate la un interval de cel puţin 3 luni şi nu la mai mult de 12 luni.
Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova poate modifica frecvenţa testelor de rutină, pentru ţara noastră sau pentru o parte a teritoriului acesteia care nu este oficial indemnă de bruceloză, dar unde toate efectivele de bovine sînt supuse unui program oficial de combatere a brucelozei, după cum urmează:
- atunci cînd nu sînt infectate mai mult de 1% din efectivele de bovine, poate fi suficient să se efectueze două teste inelare pe probe de lapte în fiecare an sau două teste ELISA pe probe de lapte la un interval de cel puţin 3 luni sau un singur test serologic;
- atunci cînd cel puţin 99,8% din efectivele de bovine au fost recunoscute ca fiind oficial indemne de bruceloză de cel puţin 4 ani, intervalul dintre controale poate fi extins la 2 ani, dacă sînt testate toate animalele cu vîrsta mai mare de 12 luni, sau testarea poate fi limitată la animalele cu vîrsta mai mare de 24 de luni, dacă efectivele continuă să fie testate anual. Controalele trebuie efectuate folosindu-se unul dintre testele serologice la care se face referire la pct. 12 din prezenta anexă;
b) toate animalele din specia bovine care intră în efectiv provin din efective cu status oficial indemn de bruceloză şi, în cazul bovinelor cu vîrsta mai mare de 12 luni, au prezentat un titru brucelic mai mic de 30 UI de aglutinare/ ml la un test de seroaglutinare efectuat conform anexei nr. 3 la prezenta Normă sanitară veterinară sau au reacţionat negativ la orice alt test aprobat conform procedurii naţionale, în cele 30 de zile anterioare sau cele 30 de zile după data introducerii lor în efectiv. În cel din urmă caz animalele trebuie izolate fizic de celelalte animale din efectiv, astfel încît să se evite contactul direct sau indirect cu celelalte animale, pînă cînd testele se dovedesc negative. Testele nu trebuie să fie solicitate pentru regiuni ale Republicii Moldova în care procentajul efectivelor de bovine infectate cu bruceloză nu a depăşit 0,2% de cel puţin 2 ani şi în care animalul provine dintr-un efectiv de bovine oficial indemn de bruceloză din interiorul regiunii respective şi nu a venit în contact în timpul transportului cu bovine cu alt status de sănătate;
c) fără a aduce atingere prevederilor lit. b) cap.II din prezenta anexă, bovinele provenite dintr-un efectiv indemn de bruceloză pot fi introduse într-un efectiv oficial indemn de bruceloză dacă au vîrsta de cel puţin 18 luni şi dacă au fost vaccinate împotriva brucelozei cu mai mult de un an în urmă. Asemenea animale trebuie să fi prezentat, în cele 30 de zile anterioare introducerii, un titru brucelic mai mic de 30 UI de aglutinare/ ml şi un rezultat negativ la o reacţie de fixare a complementului sau la orice alt test aprobat conform procedurii naţionale. Dacă o femelă din specia bovine dintr-un efectiv indemn de bruceloză este introdusă într-un efectiv oficial indemn de bruceloză, în baza prevederilor lit. c) de mai sus, acel efectiv va fi considerat indemn de bruceloză pentru 2 ani de la data la care a fost introdus ultimul animal vaccinat.
3. Statusul de efectiv oficial indemn de bruceloză trebuie suspendat dacă:
a) condiţiile specificate la pct. 1 şi 2 cap.II din prezenta anexă nu mai sînt îndeplinite; sau
b) în urma rezultatelor testelor de laborator sau a investigaţiilor clinice una sau mai multe bovine sînt suspicionate de a avea bruceloză, iar animalele suspecte au fost tăiate sau izolate, astfel încît să se evite orice contact direct sau indirect cu celelalte animale. Atunci cînd animalul a fost tăiat şi nu mai este disponibil pentru testare, suspendarea poate fi ridicată dacă două teste de seroaglutinare efectuate conform anexei nr. 3 la prezenta Normă sanitară veterinară, la toate bovinele din efectiv cu vîrsta mai mare de 12 luni, prezintă un titru mai mic de 30 UI de aglutinare/ ml. Primul test va fi efectuat la cel puţin 30 de zile după eliminarea animalului, iar al doilea cu cel puţin 60 de zile mai tîrziu. Atunci cînd animalul a fost izolat de animalele din efectiv, el poate fi reintrodus în efectiv şi statusul efectivului poate fi restabilit după:
- o reacţie de seroaglutinare care a indicat un titru mai mic de 30 UI de aglutinare/ ml şi a dat un rezultat negativ la o reacţie de fixare a complementului; sau
- un rezultat negativ la orice altă combinaţie de teste aprobată în acest scop în baza procedurii naţionale.
4. Statusul de efectiv oficial indemn de bruceloză trebuie să fie retras dacă, în urma testelor de laborator sau a investigaţiilor epidemiologice, infecţia brucelică a fost confirmată în efectiv. Statusul efectivului nu trebuie să fie restabilit pînă cînd fie toate bovinele aflate în efectiv în momentul confirmării infecţiei au fost tăiate, fie efectivul a fost supus unei testări de verificare şi toate animalele în vîrstă mai mare de 12 luni au prezentat rezultate negative la două teste consecutive, efectuate la interval de 60 de zile, primul fiind efectuat la nu mai puţin de 30 de zile după eliminarea animalelor pozitive. În cazul bovinelor care erau gestante în momentul confirmării, controlul final trebuie efectuat la cel puţin 12 zile după ce ultimul animal gestant a fătat.
5. Un efectiv de bovine este indemn de bruceloză dacă respectă condiţiile de la pct. 1 lit. b) şi c) cap.II din prezenta anexă şi atunci cînd vaccinarea a fost efectuată după cum urmează:
a) femelele din specia bovine au fost vaccinate:
- înaintea vîrstei de 6 luni, cu tulpina de vaccin viu 19; sau
- înaintea vîrstei de 15 luni, cu vaccin inactivat adjuvant 45/20 care a fost controlat şi aprobat oficial;
- cu alte vaccinuri aprobate în baza procedurii naţionale;
b) bovinele cu vîrsta mai mică de 30 de luni care au fost vaccinate cu tulpina de vaccin viu 19 pot prezenta la testul de seroaglutinare un rezultat mai mare de 30 UI, dar mai mic de 80 UI de aglutinare pe ml, cu condiţia ca la reacţia de fixare a complementului să aibă un rezultat mai mic de 30 de unităţi internaţionale (CEE), în cazul femelelor vaccinate cu mai puţin de 12 luni în urmă, sau un rezultat mai mic de 20 de unităţi internaţionale (CEE), în toate celelalte cazuri.
6. Un efectiv de bovine îşi păstrează statusul de indemn de bruceloză dacă:
a) este supus uneia dintre procedurile de testare prezentate la pct. 2 lit. a) cap.II din prezenta anexă;
b) bovinele care intră în efectiv respectă cerinţele pct. 2 lit. b) cap.II din prezenta anexă sau:
- provin din efective cu status indemn de bruceloză, iar în cazul bovinelor cu vîrsta mai mare de 12 luni, au prezentat în cele 30 de zile anterioare introducerii în efectiv sau la izolarea ulterioară introducerii mai puţin de 30 UI de aglutinare/ ml la reacţia de seroaglutinare şi un rezultat negativ la reacţia de fixare a complementului, testele fiind efectuate conform anexei nr. 3 la prezenta Normă sanitară veterinară; sau
- provin din efective cu status de indemn de bruceloză, au vîrsta mai mică de 30 de luni şi au fost vaccinate cu vaccin viu tulpina 19, iar la reacţia de seroaglutinare prezintă un rezultat mai mare de 30 UI, dar mai mic de 80 UI de aglutinare pe ml, cu condiţia ca la reacţia de fixare a complementului să prezinte un rezultat mai mic de 30 de unităţi internaţionale (CEE), în cazul femelelor vaccinate cu mai puţin de 12 luni înainte, sau un rezultat mai mic de 20 de unităţi internaţionale (CEE), în toate celelalte cazuri.
7. Statusul de indemn de bruceloză al unui efectiv trebuie suspendat dacă:
a) condiţiile specificate la pct. 5 şi 6 nu au fost respectate; sau
b) în urma rezultatelor testelor de laborator sau investigaţiilor clinice una sau mai multe bovine cu vîrsta mai mare de 30 de luni sînt suspectate de bruceloză, iar animalele suspecte au fost tăiate sau izolate, astfel încît să se evite orice contact direct sau indirect cu alte animale. Atunci cînd animalul a fost izolat, el poate fi reintrodus în efectiv şi statusul acestuia poate fi restabilit, dacă prezintă ulterior un titru mai mic de 30 UI de aglutinare/ml la reacţia de seroaglutinare şi a avut un rezultat negativ la o reacţie de fixare a complementului sau la alt test aprobat conform procedurii naţionale. Atunci cînd animalele au fost tăiate şi nu mai sînt disponibile pentru testare, suspendarea poate fi ridicată dacă două reacţii de seroaglutinare, efectuate conform procedurii stabilite în anexa nr. 3 la prezenta Normă sanitară veterinară, la toate bovinele din exploataţie cu vîrsta mai mare de 12 luni, indică un titru mai mic de 30 UI de aglutinare/ml. Primul test trebuie efectuat la cel puţin 30 de zile după eliminarea animalului, iar al doilea - cu cel puţin 60 de zile mai tîrziu.
Dacă animalele care trebuie testate, menţionate la lit. a) şi b) din prezentul punct, au vîrstă mai mică de 30 de luni şi au fost vaccinate cu vaccin viu tulpina 19, ele pot fi considerate negative dacă la testul de seroaglutinare prezintă un rezultat mai mare de 30 UI, dar mai mic de 80 UI de aglutinare pe ml, cu condiţia ca la reacţia de fixare a complementului să aibă un rezultat mai mic de 30 de unităţi internaţionale (CEE), în cazul femelelor vaccinate cu mai puţin de 12 luni înainte, sau rezultate mai mici de 20 de unităţi internaţionale (CEE), în toate celelalte cazuri.
8. Statusul de indemn de bruceloză al efectivului trebuie retras dacă în urma testelor de laborator sau a investigaţiilor epidemiologice infecţia brucelică a fost confirmată într-un efectiv. Statusul efectivului nu trebuie restabilit pînă cînd fie au fost tăiate toate bovinele prezente în efectiv în momentul confirmării, fie efectivul a fost supus testării de control şi toate animalele nevaccinate cu vîrsta mai mare de 12 luni au prezentat rezultate negative la două teste consecutive, efectuate la interval de 60 de zile, primul la nu mai puţin de 30 de zile de la eliminarea animalelor pozitive. Dacă toate animalele care trebuie testate au vîrsta mai mică de 30 de luni şi au fost vaccinate cu vaccin viu tulpina 19, ele pot fi considerate negative dacă prezintă un titru brucelic mai mare de 30 UI, dar mai mic de 80 UI de aglutinare pe ml, cu condiţia ca la reacţia de fixare a complementului ele să prezinte un titru mai mic de 30 de unităţi internaţionale (CEE), în cazul femelelor vaccinate cu mai puţin de 12 luni înainte, sau un titru mai mic de 20 de unităţi internaţionale (CEE), în toate celelalte cazuri. În cazul bovinelor care erau gestante în momentul confirmării infecţiei, controlul final trebuie să fi fost efectuat la cel puţin 21 de zile după ce ultimul animal gestant a fătat.
9. Republica Moldova sau o parte a teritoriului ei poate fi declarată oficial indemnă de bruceloză conform procedurii naţionale, dacă sînt îndeplinite următoarele condiţii:
a) nici un caz de avort datorat infecţiei cu Brucella şi nici o cultură de Brucella abortus nu au fost înregistrate de cel puţin 3 ani şi cel puţin 99,8% din efective au obţinut statusul de efectiv oficial indemn de bruceloză, calcularea acestui procent fiind făcută la 31 decembrie a fiecărui an calendaristic.
Atunci cînd autoritatea veterinară competentă adoptă o politică de tăiere a întregului efectiv, incidentele izolate datorate introducerii de animale din afara Republicii Moldova sau a unei părţi a acesteia şi efectivele al căror status de oficial indemn de bruceloză a fost suspendat sau retras din alte motive decît suspiciunea de boală, nu trebuie luate în considerare, cu condiţia ca autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova să facă o înregistrare anuală a acestora şi să o trimită Comisiei Europene conform pct. 8 din prezenta Normă sanitară veterinară; şi
b) fiecare bovină este identificată conform legislaţiei naţionale; şi
c) notificarea cazurilor de avort este obligatorie şi ele sînt investigate de către autoritatea veterinară competentă.
10. Republica Moldova sau o regiune a acesteia declarată oficial indemnă de bruceloză îşi păstrează statusul dacă:
a) condiţiile prevăzute la pct. 9 lit. a) şi b) din cap.II al prezentei anexe sînt respectate, iar notificarea cazurilor de avort suspectate a fi datorate brucelozei este obligatorie şi sînt investigate de către autoritatea competentă;
b) în fiecare an din primii 5 ani după obţinerea statusului, toate bovinele cu vîrsta mai mare de 24 de luni din cel puţin 20% din efective au fost testate şi au reacţionat negativ la un test serologic efectuat conform anexei nr. 3 la prezenta Normă sanitară veterinară sau, în cazul efectivelor de vaci de lapte, la examinarea probelor de lapte conform anexei nr. 3 la prezenta Normă sanitară veterinară;
c) fiecare animal din specia bovine suspectat de a fi infectat cu bruceloză este notificat autorităţii competente şi supus investigaţiei epizootologice oficiale pentru bruceloză, cuprinzînd cel puţin două teste serologice efectuate pe probe de sînge, inclusiv reacţia de fixare a complementului şi o examinare microbiologică a probelor corespunzătoare;
d) în cursul perioadei de suspiciune, care durează pînă la obţinerea rezultatelor negative la testele prevăzute la lit. c) din prezentul punct, trebuie suspendat statusul de oficial indemn de bruceloză al efectivului de origine sau tranzit al bovinei suspectate şi al efectivelor legate epizootologic de aceasta;
e) la apariţia unui focar de bruceloză în care boala s-a răspîndit, toate bovinele au fost tăiate. Animalele din speciile susceptibile rămase sînt supuse testelor corespunzătoare, iar incintele şi echipamentele sînt curăţate şi dezinfectate.
11. Autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova va raporta Comisiei Europene apariţia tuturor cazurilor de bruceloză din Republica Moldova sau dintr-o regiune a ei declarată oficial indemnă de bruceloză. Dacă există dovezi ale unei schimbări semnificative a situaţiei în ceea ce priveşte bruceloza în Republica Moldova sau o parte din teritoriul ei care a fost recunoscută ca indemnă oficial de bruceloză, autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova, conform procedurii naţionale, poate lua o decizie de suspendare sau de revocare a statutului pînă cînd sînt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta Normă sanitară veterinară.
12. În sensul cap.II al prezentei anexe, un test serologic înseamnă o reacţie de seroaglutinare, un test cu antigen Brucella tamponat, o reacţie de fixare a complementului, un test de aglutinare a plasmei, un test inelar pe plasmă, un test de microaglutinare sau test ELISA individual efectuat pe probe de sînge, conform anexei nr. 3 la prezenta Normă sanitară veterinară. Orice alt test de diagnostic aprobat conform procedurii naţionale şi descris în anexa nr. 3 este de asemenea acceptat în sensul cap.II al prezentei anexe. Un test pe probe de lapte înseamnă un test inelar efectuat pe probe de lapte sau un test ELISA efectuat pe probe de lapte, conform anexei nr. 3 la prezenta Normă sanitară veterinară.
Anexa nr. 2
la Norma sanitară veterinară privind
problemele de sănătate a animalelor,
ce afectează comerţul Republicii Moldova
cu animale din speciile bovine şi porcine
STANDARDE
pentru prepararea şi utilizarea tuberculinei bovine şi tuberculinei aviare
1. Testele de tuberculinare supravegheate oficial trebuie să fie efectuate cu tuberculine PPD sau HCSM.
2. Standardele de lucru ale producătorilor pentru controlul tuberculinelor bovine PPD şi HCSM trebuie să fie calibrate în unităţi comunitare de tuberculină (UCT) în urma unei probe biologice faţă de tuberculina standard CEE corespunzătoare.
3. Standardele de lucru ale producătorilor pentru controlul tuberculinelor aviare trebuie să fie calibrate în unităţi internaţionale în urma unei probe biologice faţă de standardul CEE pentru tuberculina aviară PPD.
4. Standardul CEE pentru tuberculina bovină PPD este cel furnizat de Instituut voor Dierhouderij en Diergezondheid (IDDLO), Lelystad, Olanda.
5. Standardul CEE pentru tuberculina bovină HCSM este cel furnizat de Institut Pasteur, Paris, Franţa.
6. Standardul CEE pentru tuberculina aviară este cel furnizat de Veterinary Laboratory Agency, Addlestone, Weybridge, Anglia.
7. Tuberculinele bovine trebuie să fie preparate cu una dintre următoarele tulpini de Mycobacterium bovis:
a) AN5;
b) Vallee.
8. Tuberculinele aviare trebuie preparate cu una dintre următoarele tulpini de Mycobacterium avium:
a) D4ER;
b) TB56.
9. pH-ul tuberculinelor trebuie să fie cuprins între 6,5 şi 7,5.
10. Conservanţii antimicrobieni sau alte substanţe care pot fi adăugate unei tuberculine trebuie să nu afecteze siguranţa şi eficacitatea produsului. Următoarele concentraţii sînt concentraţiile maxime permise pentru fenol şi glicerol:
a) fenol: 0,5% m/v;
b) glicerol: 10% v/v.
11. Cu condiţia ca tuberculinele să fie depozitate la o temperatură cuprinsă între 20C şi 50C şi protejate de lumină, după ultima testare a potenţialităţii, ele pot fi folosite:
a) tuberculinele PPD lichide - 2 ani, tuberculinele PPD liofilizate - 8 ani;
b) tuberculinele HCSM diluate - 2 ani.
12. În Republica Moldova responsabil de testarea oficială a tuberculinelor este Centrul Republican de Diagnostic Veterinar.
13. Testarea oficială trebuie efectuată pe fiecare lot de tuberculină fiolat, gata de a fi folosit.
14. Tuberculinele sînt testate prin metode biologice şi chimice.
15. Tuberculinele trebuie să fie sterile. Testele de sterilitate sînt efectuate conform specificaţiilor din Farmacopeea europeană.
16. Trebuie efectuat, conform indicaţiilor din Farmacopeea europeană, un test pentru absenţa proprietăţilor toxice sau iritante.
17. Tuberculinele trebuie să fie analizate chimic pentru a se determina concentraţia de glicerol şi/sau fenol, precum şi concentraţia oricărui alt conservant care poate fi adăugat.
18. Un test de nesensibilitate la tuberculină trebuie efectuat conform specificaţiilor din Farmacopeea europeană.
19. Puterea de reacţie a tuberculinelor trebuie evaluată prin metode biologice. Aceste metode trebuie să fie folosite pentru tuberculinele HCSM şi PPD; ele sînt bazate pe compararea tuberculinelor de testat cu tuberculine standard.
20. Conţinutul proteic al tuberculinei PPD trebuie estimat prin metoda Kjeldahl. Azotul este convertit în conţinut de tuberculo-proteină prin multiplicarea cu factorul 6,25.
21. Standardul CEE pentru HCSM bovin are o putere de reacţie de 65.000 unităţi comunitare de tuberculină (UCT) pe ml şi este distribuit în fiole conţinînd 5 ml de tuberculină.
22. Standardul CEE pentru PPD bovină are o putere de reacţie de 50.000 unităţi comunitare de tuberculină (UCT) pe mg de PPD şi este distribuit liofilizat, în fiole conţinînd 1,8 mg de PPD, şi anume 0,00002 mg PPD au o putere de reacţie egală cu o unitate comunitară de tuberculină (UCT).
23. Standardul CEE pentru PPD aviar are o putere de reacţie de 50.000 UI pe mg de substanţă uscată din derivatul proteic purificat şi este distribuit liofilizat, în fiole conţinînd 10 mg de PPD plus 26,3 mg de săruri, şi anume 0,0000726 mg din standard au o putere de reacţie egală cu o UI.
24. Tuberculinele trimise de producători pentru testarea de către institutele centrale de stat trebuie să fi fost testate pentru puterea de reacţie prin probă biologică faţă de standardele corespunzătoare prezentate la pct. 2 şi 3.
25. Testarea puterii de reacţie
A. Testarea puterii de reacţie pe cobai
Trebuie utilizaţi cobai albinoşi, cîntărind între 400 g şi 600 g. Aceşti cobai trebuie să fie sănătoşi în momentul injectării tuberculinei. Nu se folosesc mai puţin de 8 cobai pentru fiecare testare. Testarea trebuie făcută la peste o lună de la sensibilizare.
a) Pentru testarea tuberculinelor bovine cobaii sînt sensibilizaţi prin una dintre următoarele metode:
- injectarea cu o tulpină AN5 de Mycobacterium bovis, omorîtă prin căldură, în adjuvant uleios;
- injectarea unei tulpini vii AN5 de Mycobacterium bovis în ser fiziologic;
- injectarea de vaccin BCG.
b) Pentru testarea tuberculinelor aviare cobaii sînt sensibilizaţi prin injectarea a 2 mg de bacili tuberculinici de tip aviar, omorîţi prin căldură, suspendaţi în 0,5 ml parafină lichidă sterilă, sau prin injectare de bacili tuberculinici de tip aviar vii în ser fiziologic. În acest scop trebuie folosită tulpina D4ER de tip aviar.
c) Fiecare tuberculină supusă testării este probată prin raportarea la tuberculina standard corespunzătoare, printr-o testare intradermică, folosindu-se grupuri de cobai sensibilizaţi corespunzător.
d) Părul va fi tuns pe ambele părţi ale fiecărui cobai. Testarea se efectuează prin compararea reacţiilor induse de o serie de injecţii intradermice care să nu depăşească 0,2 ml de diluţii de tuberculină standard în soluţie salină tamponată izotonică, conţinînd 0,0005% Tween 80, cu o serie corespunzătoare de injecţii din tuberculina de testat. Diluţiile vor fi dispuse în serii geometrice şi injectate cobailor conform unui desen randomizat în pătrat latin (sînt utilizate 4 locuri pe fiecare latură a unei aplicaţii în 8 puncte). Diametrele reacţiilor din fiecare loc trebuie să fie măsurate şi înregistrate după 24 - 28 de ore.
e) Pentru fiecare probă de tuberculină supusă testării se face o estimare a puterii de reacţie relative, comparată cu standardul corespunzător şi limitele sale de referinţă, prin metode statistice, folosindu-se diametrele reacţiilor şi valorile logaritmice ale dozelor ca metametri. Tuberculina bovină de testat are o putere de reacţie acceptabilă dacă puterea sa de reacţie estimată garantează la bovine 2.000 unităţi comunitare de tuberculină pe doza bovină (Ă 25%).
f) Puterea de reacţie a fiecărei tuberculine de testat este exprimată, după cum este cazul, în unităţi comunitare de tuberculină sau în unităţi internaţionale/ml.
B. Testarea puterii de reacţie pe bovine
Testarea periodică a puterii de reacţie a tuberculinelor bovine poate fi efectuată pe bovine infectate cu tuberculoză pe cale naturală sau artificială. Aceste testări ale puterii de reacţie, pe grupe de bovine bolnave de tuberculoză, sînt realizate prin injectarea intradermică a tuberculinei de testat, în 4 pînă la 6 puncte, prin raportare la standardul corespunzător, iar puterea de reacţie a tuberculinei este estimată prin metodele statistice prezentate la testarea pe cobai.
26. Pentru etichetarea recipientelor şi a ambalajelor pentru tuberculine se aplică următoarele cerinţe:
A. Eticheta de pe recipiente şi eticheta de pe ambalaj vor specifica:
a) denumirea preparatului;
b) pentru preparatele lichide, volumul total din recipient;
c) numărul de unităţi comunitare sau de unităţi internaţionale pe ml sau pe mg;
d) numele producătorului;
e) numărul lotului;
f) natura şi cantitatea lichidului de reconstituire pentru preparatele liofilizate.
B. Eticheta de pe recipient sau eticheta de pe ambalaj va specifica:
a) data expirării;
b) condiţiile de depozitare;
c) numele şi, dacă este posibil, proporţiile oricărei substanţe adăugate;
d) tulpina de bacil din care a fost făcută tuberculina.
27. Laboratoarele naţionale desemnate la pct. 12 sînt răspunzătoare de examinarea suplimentară a tuberculinelor folosite în teren pentru testele de rutină utilizate în Republica Moldova, pentru a se asigura că puterea de reacţie a fiecăreia dintre aceste tuberculine este corespunzătoare faţă de tuberculina standard comunitară. Aceste examinări trebuie efectuate pe bovine bolnave de tuberculoză, pe cobai sensibilizaţi corespunzător şi prin teste chimice corespunzătoare.
28. Următoarele teste sînt recunoscute ca teste oficiale de tuberculinare intradermică:
a) testul unic intradermic - acest test solicită o singură injectare a tuberculinei bovine;
b) testul comparativ intradermic - acest test solicită o injectare de tuberculină bovină şi o injectare de tuberculină aviară, administrate simultan.
29. Doza de tuberculină injectată nu va fi:
a) mai mică de 2.000 UCT de tuberculină bovină;
b) mai mică de 2.000 UI de tuberculină aviară W15.
Volumul fiecărei doze injectate nu va depăşi 0,2 ml.
30. Testele de tuberculinare se efectuează prin injectarea tuberculinei intradermic în pielea gîtului. Locurile de injectare vor fi situate la limita dintre treimea anterioară şi mijlocie a gîtului. Cînd se injectează aceluiaşi animal atît tuberculină bovină, cît şi tuberculină aviară, locul pentru injectarea tuberculinei aviare va fi la aproximativ 10 cm de linia superioară a gîtului, iar locul pentru injectarea tuberculinei bovine va fi cu aproximativ 12,5 cm mai jos, pe o linie paralelă cu linia umărului sau pe părţi diferite ale gîtului. La animalele tinere, la care nu există spaţiu suficient pentru a separa locurile pe o singură parte a gîtului va fi făcută o injecţie pe fiecare parte a gîtului, în locuri identice situate în centrul treimii mijlocii a gîtului.
31. Tehnica tuberculinării şi interpretarea reacţiilor sînt următoarele:
a) Tehnica
Locurile de injectare se tund şi se dezinfectează. Un pliu al pielii din interiorul fiecărei zone tunse este prins între degetul mare şi arătător, măsurat cu şublerul şi înregistrat. Un ac scurt, steril, tăiat oblic, la care s-a ataşat o seringă gradată conţinînd tuberculină, este introdus oblic în straturile mai profunde ale pielii (derm). Doza de tuberculină va fi apoi injectată. O injectare corectă este confirmată prin palparea unui mic nodul asemănător unui bob de mazăre la fiecare loc de injectare. Grosimea pliului pielii din fiecare zonă injectată este măsurată din nou după 72 de ore de la injectare şi este înregistrată.
b) Interpretarea reacţiilor
Interpretarea reacţiilor va fi bazată pe observaţiile clinice şi pe creşterea sau creşterile grosimii pliului pielii la locurile de injectare, înregistrată(e) la 72 de ore după injectarea tuberculinei, şi va fi următoarea:
1. Reacţie negativă: dacă se observă doar o inflamare limitată, cu o creştere de maximum 2 mm a grosimii pliului pielii, fără semne clinice cum ar fi edemul difuz sau extins, exsudaţia, necroza, durerea ori inflamaţia canalelor limfatice sau ale limfonodurilor din regiunea respectivă;
2. Reacţie neconcludentă: dacă nu este observat nici un semn clinic dintre cele menţionate la pct. 31 lit. b) pct. 1 din prezenta anexă şi dacă creşterea grosimii pliului pielii este mai mare de 2 mm, dar mai mică de 4 mm;
3. Reacţie pozitivă: dacă sînt observate semne clinice dintre cele menţionate la pct. 31 lit. b) pct. 1 din prezenta anexă sau există o creştere a grosimii pliului pielii de la locul injectării de 4 mm sau mai mare.
32. Interpretarea testelor oficiale de tuberculinare intradermică se face după cum urmează:
a) Testul unic intradermic:
1. pozitiv: o reacţie pozitivă ca cea definită la pct. 31 lit. b) pct. 3 din prezenta anexă;
2. neconcludent: o reacţie neconcludentă ca cea definită la pct. 31 lit. b) pct. 2 din prezenta anexă;
3. negativ: o reacţie negativă ca cea definită la pct. 31 lit. b) pct. 1 din prezenta anexă.
Animalele care au reacţionat neconcludent la testul unic intradermic vor fi supuse unui alt test după minimum 42 de zile.
Animalele care nu au reacţionat negativ la acest al doilea test vor fi considerate ca fiind pozitive la testare.
Animalele care au reacţionat pozitiv la testul unic intradermic pot fi supuse unui test comparativ intradermic.
b) Testul comparativ intradermic pentru stabilirea şi menţinerea statusului de efectiv oficial indemn de tuberculoză:
1. pozitiv: o reacţie pozitivă la tuberculina bovină, care este cu 4 mm mai mare decît reacţia la tuberculina aviară, sau prezenţa semnelor clinice;
2. neconcludent: o reacţie pozitivă sau neconcludentă la tuberculina bovină, care este de la 1 mm pînă la 4 mm mai mare decît reacţia la tuberculina aviară, şi absenţa semnelor clinice;
3. negativ: o reacţie negativă la tuberculina bovină sau o reacţie pozitivă sau neconcludentă la tuberculina bovină, dar care este egală sau mai mică decît o reacţie pozitivă sau neconcludentă la tuberculina aviară, precum şi absenţa semnelor clinice în ambele cazuri.
Animalele care au reacţionat neconcludent la testul comparativ intradermic vor fi supuse unui alt test după minimum 42 de zile. Animalele care nu reacţionează negativ la acest al doilea test vor fi considerate ca fiind pozitive la testare.
c) Statutul de efectiv oficial indemn de tuberculoză poate fi suspendat, iar animalele din efectiv nu vor putea să facă obiectul comerţului Republicii Moldova cu statele membre ale Uniunii Europene pînă la definitivarea statusului următoarelor animale:
1. animalele care au reacţionat neconcludent la testul unic intradermic de tuberculinare;
2. animalele care au reacţionat pozitiv la testul unic intradermic, dar care aşteaptă retestarea printr-un test intradermic comparativ;
3. animalele care au reacţionat neconcludent la testul comparativ intradermic.
d) Atunci cînd se impune ca animalele să fie supuse unui test intradermic anterior mişcării, testul trebuie să fie interpretat astfel încît nici un animal care prezintă o creştere a grosimii pliului pielii mai mare de 2 mm sau care prezintă semne clinice să nu facă obiectul comerţului Republicii Moldova cu alte state.
Anexa nr. 3
la Norma sanitară veterinară privind
problemele de sănătate a animalelor,
ce afectează comerţul Republicii Moldova
cu animale din speciile bovine şi porcine
BRUCELOZA
A. Testele de seroaglutinare
1. Serul aglutinant standard trebuie să fie conform serului etalon preparat de Veterinary Laboratory Agency, Addlestone, Weybridge, Anglia.
Fiola trebuie să conţină 1.000 UI de aglutinare, obţinute prin liofilizarea a 1 ml de ser bovin.
2. Serul standard trebuie furnizat de Bundesgesudheitsamt, Berlin, sau să îndeplinească standardele acestuia.
3. Gradul de aglutinare al serului faţă de Brucella trebuie să fie exprimat în unităţi internaţionale pe ml (de exemplu: ser X = 80 UI/ml).
4. Citirile pentru reacţia lentă de seroaglutinare în tuburi trebuie făcute la nivelul de aglutinare de 50% sau 75%, antigenul utilizat fiind titrat în condiţii identice faţă de serul standard.
5. Valorile aglutinante ale diferitelor antigene faţă de serul standard trebuie să se încadreze în următoarele limite:
a) dacă citirea se face la 50% - între 1/600 şi 1/1.000;
b) dacă citirea se face la 75% - între 1/500 şi 1/750.
6. Tulpinile Weybridge nr. 99 şi USDA 1119 sau orice altă tulpină de sensibilitate echivalentă trebuie folosite pentru prepararea antigenului destinat seroaglutinării lente în tuburi.
7. Mediile de cultură folosite pentru întreţinerea tulpinii în laborator şi pentru producerea antigenului trebuie să nu producă disociere bacteriană (S-R). Este preferabil de utilizat agarul cu cartof.
8. Emulsia bacteriană trebuie efectuată în soluţie salină fiziologică (NaCl 0,85\x02z, fenolat 5%). Nu trebuie folosit formolul.
9. Centrul Republican de Diagnostic Veterinar este responsabil de testarea oficială a antigenelor în Republica Moldova.
10. Antigenele pot fi livrate sub formă concentrată, cu condiţia ca factorul de diluţie care trebuie utilizat să fie indicat pe eticheta flaconului.
11. Pentru a efectua o reacţie de seroaglutinare trebuie preparate cel puţin 3 diluţii pentru fiecare ser. Diluţiile serului suspect trebuie efectuate astfel încît citirea reacţiei la limita de infecţie să fie făcută în tubul din mijloc. Dacă există o reacţie pozitivă în acest tub, serul suspect conţine minimum 30 UI aglutinare/ml.
B. Reacţia de fixare a complementului
1. Serul standard este acelaşi cu cel menţionat la lit. A pct. 1 din prezenta anexă. Pe lîngă conţinutul său în unităţi internaţionale de aglutinare, 1 ml din acest ser bovin liofilizat trebuie să conţină 1.000 de unităţi sensibilizante fixatoare de complement. Aceste unităţi sensibilizante sînt denumite unităţi sensibilizante CEE.
2. Serul standard trebuie să fie furnizat de Bundesgesundheitsamt, Berlin, sau de o unitate care produce un produs cu caracteristici asemănătoare.
3. Titrul de anticorpi al serului care fixează complementul trebuie să fie exprimat în unităţi sensibilizante CEE (de exemplu: serul X ă 60 unităţi sensibilizante CEE pe ml).
4. Un ser conţinînd 20 sau mai multe unităţi sensibilizante CEE (şi anume o activitate egală cu 20% din cea a serului standard) pe ml trebuie să fie considerat pozitiv.
5. Serurile trebuie inactivate după cum urmează:
a) serul bovin: 560C - 600C - timp de 30 - 50 de minute;
b) serul porcin: 600C - timp de 30 - 50 de minute.
6. Tulpina Weybridge nr. 99 sau tulpina USDA 1119 trebuie să fie folosită la prepararea antigenului. Antigenul reprezintă o suspensie bacteriană în ser fiziologic 0,85% NaCl sau în soluţie tampon Veronal.
7. Pentru a efectua reacţia de fixare a complementului trebuie utilizată o doză complementară superioară dozei minime necesare unei hemolize totale.
8. Pentru realizarea reacţiei de fixare a complementului este necesar să se efectueze de fiecare dată următoarele controale:
a) controlul efectului anticomplementar al serului;
b) controlul antigenului;
c) controlul eritrocitelor sensibilizate;
d) controlul complementului;
e) controlul sensibilităţii la declanşarea reacţiei, utilizînd un ser pozitiv;
f) controlul specificităţii reacţiei, utilizînd un ser negativ.
9. Supravegherea şi controlul oficial al serurilor standard şi al antigenelor trebuie efectuate de institutele menţionate la lit. A pct. 9 din prezenta anexă.
10. Antigenele pot fi livrate în stare concentrată, cu condiţia ca factorul de diluţie ce trebuie utilizat să fie menţionat pe eticheta flaconului.
C. Testul inelar
1. Testul inelar trebuie efectuat pe probe de lapte prelevate din fiecare bidon sau din conţinutul fiecărui rezervor de lapte din fermă.
2. Antigenul standard ce urmează să fie utilizat trebuie să provină de la unul dintre institutele menţionate la lit. A pct. 9 lit. a) şi b) a prezentei anexe. Se recomandă ca antigenele să fie standardizate conform recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (O.M.S.)/Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).
3. Antigenul poate fi colorat numai cu hematoxilină sau tetrazolium; se preferă utilizarea hematoxilinei.
4. Dacă nu se folosesc conservanţi, reacţia trebuie executată în 18 - 24 de ore de la prelevarea probelor de lapte de vacă. Dacă laptele urmează să fie testat ulterior perioadei de 24 de ore, acesta trebuie conservat. Ca agenţi conservanţi pot fi folosiţi formolul şi clorura mercurică şi dacă este folosit oricare dintre ei, testul trebuie efectuat pe durata a 14 zile de la prelevarea probelor. Formolul poate fi adăugat pentru a realiza o concentraţie finală în proba de lapte de 0,2%, iar în aceste cazuri proporţia dintre cantitatea de lapte şi soluţia de formol trebuie să fie de cel puţin 10:1. Poate fi utilizată o soluţie de clorură mercurică în locul formolului pentru a da o concentraţie finală în lapte de 0,2% şi în aceste cazuri proporţia dintre cantitatea de lapte şi soluţia de clorură mercurică trebuie să fie de 10:1.
5. Reacţia trebuie efectuată folosindu-se una dintre următoarele metode:
a) pe o coloană de lapte de cel puţin 25 mm înălţime şi pe un volum de lapte de 1 ml la care se adaugă 0,03 ml antigen colorat standardizat;
b) pe o coloană de lapte de cel puţin 25 mm înălţime şi pe un volum de lapte de 1 ml la care se adaugă 0,05 ml antigen colorat standardizat;
c) pe un volum de lapte de 8 ml la care se adaugă 0,08 ml antigen colorat standardizat;
d) pe o coloană de lapte de cel puţin 25 mm înălţime şi pe un volum de lapte de 2 ml la care s-au adăugat 0,05 ml antigen colorat standardizat.
6. Amestecul de lapte şi antigen trebuie incubat la 370C timp de minimum 45 de minute şi maximum 60 de minute. Testul trebuie evaluat la 15 minute după scoaterea din termostat.
7. Reacţia trebuie evaluată, conform următoarelor criterii:
a) reacţie negativă: laptele colorat, smîntîna necolorată;
b) reacţie pozitivă: laptele şi smîntîna colorate identic sau laptele necolorat şi smîntîna colorată.
D. Testul cu antigen brucelic tamponat
Testul cu antigen brucelic tamponat poate fi efectuat folosindu-se una dintre următoarele metode:
1. Testul manual:
a) serul standard este cel de-al doilea ser standard internaţional antibrucella abortus care este furnizat de Veterinary Laboratory Agency, Addlestone, Weybridge, Anglia;
b) antigenul trebuie preparat fără a se face referire la concentraţia celulară, dar sensibilitatea sa trebuie standardizată faţă de al doilea ser standard internaţional antibrucella abortus, astfel încît antigenul să dea o reacţie pozitivă cu o diluţie de ser de 1:47,5 şi o reacţie negativă la diluţia de 1:55;
c) antigenul va fi suspendat în diluant pentru antigen brucelic tamponat la un pH de 3,65 + 0,5 şi poate fi colorat prin utilizarea de roz Bengal;
d) pentru prepararea antigenului trebuie folosită tulpina Weybridge nr. 99 sau USDA 1119 ori orice altă tulpină cu sensibilitate echivalentă;
e) mediile de cultură folosite pentru păstrarea tulpinii în laborator şi pentru producerea antigenului trebuie să nu producă disociere bacteriană (S-R). Trebuie folosit mediul cu agar - cartof sau metode de cultivare continuă;
f) antigenul va fi testat faţă de 8 seruri liofilizate cunoscute ca fiind pozitive şi negative;
g) supravegherea oficială şi controlul serului standard şi al antigenului vor fi realizate de institul central menţionat la lit. A pct. 9 a prezentei anexe sau de instituţii recunoscute oficial de acesta;
h) antigenul va fi livrat gata de utilizare;
i) testul cu antigen brucelic tamponat se realizează în următorul mod:
- o picătură (0,03 ml) de antigen va fi pusă lîngă o picătură (0,03 ml) de ser pe o placă albă;
- picăturile trebuie amestecate cu un agitator, prima dată în linie dreaptă şi apoi circular, pe o zonă cu un diametru de aproximativ 10-12 mm;
- placa trebuie apoi înclinată alternativ, înainte şi înapoi, timp de 4 minute (de aproximativ 30 de ori/minut);
- citirile trebuie efectuate la lumină suficientă. Dacă nu există semne ale aglutinării, testul trebuie considerat negativ. Orice grad de aglutinare este considerat pozitiv, în afară de cazul în care s-a produs o uscare excesivă de jur-împrejur.
2. Metoda automată
Metoda automată trebuie să fie cel puţin la fel de sensibilă şi precisă ca şi metoda manuală.
E. Testul inelar cu plasmă sangvină
1. Separarea plasmei
Tubul conţinînd sînge a cărui coagulare a fost împiedicată prin adăugarea de EDTA este centrifugat timp de 3 minute la 3.000 de rotaţii/minut şi menţinut apoi la 370C timp de 12 - 24 de ore.
2. Evaluarea
Într-un tub care conţine 1 ml de lapte netratat se introduc 0,2 ml de plasmă stabilizată. După omogenizare trebuie adăugată o picătură (0,05 ml) de antigen ABR şi apoi întregul amestec trebuie omogenizat. Antigenul trebuie standardizat în raport cu un antigen standard furnizat de institutul la care face referire lit. A pct. 9 a prezentei anexe.
După o perioadă de incubare de 45 de minute la 370C trebuie realizată o citire într-un interval de 15 minute. Rezultatul trebuie considerat pozitiv dacă culoarea inelului a devenit identică cu a coloanei de lapte sau mai întunecată.
F. Aglutinarea plasmei
Plasma extrasă conform lit. E pct. 1 a prezentei anexe poate fi utilizată imediat după centrifugare, nefiind necesară o stabilizare termică. Trebuie amestecate cantităţi de 0,05 ml plasmă cu 1 ml antigen, pentru o seroaglutinare de 50%, ceea ce corespunde unei diluţii de 1:20 pentru seroaglutinare. Trebuie realizată o citire după o incubare de 18 - 24 de ore la 370C. Proba este considerată pozitivă dacă aglutinarea este egală sau mai mare de 50%.
G. Testul de microaglutinare
1. Diluanţii utilizaţi sînt alcătuiţi dintr-o soluţie salină fiziologică de 0,85% fenolată la 0,5%.
2. Antigenul este preparat conform descrierii de la lit. A pct. 6 - 8 a prezentei anexe şi este titrat conform descrierii de la lit. A pct. 5 a prezentei anexe. În momentul folosirii antigenului, se adaugă O-safranină pînă la diluţia de 0,02% (diluţie finală).
3. Serul standard este acelaşi cu cel descris la lit. A pct. 1 a prezentei anexe.
4. Serul standard trebuie să fie furnizat de Bundesgesundheitsamt, Berlin sau de o instituţie recunoscută oficial de acesta.
5. Testul de microaglutinare se efectuează în plăci cu godeuri cu fundul conic, cu un volum de 0,25 ml. Testul se execută după cum urmează:
a) prediluarea serului: cîte 0,050 ml din fiecare ser de testat se adaugă în fiecare godeu conţinînd 0,075 ml de diluant. Amestecul se agită 30 de secunde;
b) diluarea succesivă a serului: se prepară pentru fiecare ser minimum 3 diluţii. În acest scop, plecînd de la prediluţii (1:2,5) se transferă cîte 0,025 ml din fiecare ser într-un godeu conţinînd 0,025 ml diluant. În acest fel prima diluţie atinge valoarea de 1:5, iar următoarele diluţii se realizează prin dublare;
c) adăugarea antigenului: în fiecare godeu conţinînd diluţii de ser diferite se adaugă cîte 0,025 ml antigen. După o agitare timp de 30 de secunde, plăcile se acoperă cu capac şi se ţin în atmosferă umedă la 370C timp de 20 - 24 de ore;
d) citirea rezultatelor: evaluarea aspectului sedimentării antigenului se face prin examinarea fundului godeului reflectat într-o oglindă concavă plasată deasupra lui. Dacă reacţia este negativă, antigenul formează un sediment de aspectul unui buton compact cu margini bine delimitate şi fiind colorat în roşu intens. Dacă reacţia este pozitivă, se formează un buton difuz de culoare roz care este repartizat uniform. Procentele diferite de aglutinare sînt determinate prin compararea cu un martor de antigen, indicînd 0,25, 50, 75 şi 100% aglutinare. Titrul fiecărui ser este exprimat în unităţi internaţionale de aglutinare pe mililitru. În acest test se include pentru control martorul de ser negativ şi pozitiv, diluat astfel încît să conţină 30 UI de aglutinare/ml.
H. Testul imunoenzimatic (ELISA) pentru depistarea brucelozei bovine
1. Materialele şi reagenţii care urmează să fie folosiţi sînt următorii:
a) microplăci pentru faza solidă, cuvete sau orice altă fază solidă;
b) antigenul este fixat în faza solidă cu sau fără ajutorul anticorpilor fixatori monoclonali sau policlonali;
c) fluidul biologic care trebuie testat;
d) martori negativi şi pozitivi corespondenţi;
e) conjugatul;
f) un substrat adaptat enzimei utilizate;
g) o soluţie inhibitoare, dacă este necesar;
h) soluţii pentru diluarea probelor examinate, pentru prepararea reactivilor şi pentru spălare;
i) un sistem de citire corespunzător substratului folosit.
2. Standardizarea şi sensibilitatea testului
a) Probele de lapte în vrac sînt considerate negative dacă ele dau o reacţie mai mică cu 50% decît cea dată de o diluţie 1:10.000 a celui de-al doilea ser standard internaţional antibrucelic constituit în lapte negativ.
b) Probele individuale de ser sînt considerate negative dacă ele dau o reacţie mai mică cu 10% decît cea dată de o diluţie 1:200 a celui de-al doilea ser standard internaţional antibrucelic constituit în soluţie salină sau în orice altă diluţie recunoscută.
c) Standardele ELISA pentru bruceloză specificate la lit. A pct. 1 şi 2 a prezentei anexe trebuie folosite la diluţiile indicate pe etichetă.
3. Condiţii de utilizare a testului ELISA pentru depistarea brucelozei bovine.
Metoda ELISA poate fi utilizată pe o probă de lapte sau de lactoser obţinut dintr-o fermă în care cel puţin 30% din vacile de lapte sînt în lactaţie. Dacă se foloseşte această metodă, se vor lua măsuri pentru a asigura o corespondenţă între probele recoltate şi animalele de la care provin laptele sau serurile examinate.
Anexa nr. 4
la Norma sanitară veterinară privind
problemele de sănătate a animalelor,
ce afectează comerţul Republicii Moldova
cu animale din speciile bovine şi porcine
Capitolul I
Condiţii pentru ca efective de bovine, regiuni sau întreg teritoriul
Republicii Moldova să fie oficial indemn de leucoză enzootică bovină
A. Un efectiv de bovine oficial indemn de leucoză enzootică bovină înseamnă un efectiv în care:
1. Nu există nici o dovadă, fie clinică, fie rezultată în urma unui test de laborator, a nici unui caz de leucoză enzootică bovină în efectiv şi nici nu a fost confirmat un astfel de caz în ultimii 2 ani; şi
2. Toate animalele în vîrstă de peste 24 de luni au reacţionat negativ la două testări efectuate conform prezentei anexe, în cursul ultimelor 12 luni, la un interval de cel puţin 4 luni; şi
3. Sînt întrunite cerinţele pct. 1 şi este situat în Republica Moldova, dacă Republica Moldova are statut de ţară indemnă de leucoză enzootică bovină sau o regiune din Republica Moldova are statut de oficial indemnă de leucoză enzootică bovină.
B. Un efectiv îşi păstrează statusul de oficial indemn de leucoză enzootică bovină cu condiţia ca:
1. Prevederile lit. A pct. 1 a prezentei anexe să continue să fie îndeplinite.
2. Toate animalele introduse în efectiv să provină dintr-un efectiv oficial indemn de leucoză enzootică bovină.
3. Toate animalele în vîrstă de peste 24 de luni să continue să reacţioneze negativ la un test efectuat la intervale de 3 ani, conform cap. II al prezentei anexe.
4. Animalele pentru reproducţie introduse în efectiv şi provenite dintr-o ţară terţă să fi fost importate conform legislaţiei comunitare specifice privind condiţiile de sănătate şi certificarea veterinară pentru importul din ţări terţe de bovine, porcine, ovine şi caprine.
C. Statusul de oficial indemn de leucoză enzootică bovină al unui efectiv trebuie să fie suspendat dacă condiţiile menţionate la lit. B a pezentei anexe nu sînt îndeplinite sau atunci cînd, în urma rezultatelor testelor de laborator sau a investigaţiilor clinice, una sau mai multe bovine sînt suspecte de leucoză enzootică bovină, iar animalul sau animalele suspecte sînt tăiate imediat.
D. Statusul trebuie să rămînă suspendat pînă cînd sînt respectate următoarele cerinţe:
1. dacă un singur animal dintr-un efectiv oficial indemn de leucoză enzootică bovină a reacţionat pozitiv la unul dintre testele la care se face referire în cap. II al prezentei anexe sau atunci cînd infecţia este suspectată la un animal din efectiv din alt motiv:
a) animalul care a reacţionat pozitiv şi, în cazul unei vaci, orice viţel pe care l-a fătat trebuie să fi fost eliminaţi din efectiv numai pentru tăiere sub supravegherea autorităţilor veterinare;
b) toate animalele din efectiv în vîrstă de peste 12 luni au reacţionat negativ la două testări serologice, efectuate la un interval de cel puţin 4 luni şi de cel mult 12 luni, realizate conform cap. II al prezentei anexe, la cel puţin 3 luni după eliminarea din efectiv a animalului care a reacţionat pozitiv şi a oricăror descendenţi ai acestuia;
c) s-a efectuat o anchetă epidemiologică cu rezultate negative şi toate efectivele legate epidemiologic cu efectivul infectat au fost supuse măsurilor stabilite la lit. D pct.1 lit.b) a prezentului capitol.
Totuşi autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova poate acorda o derogare de la obligativitatea tăierii viţelului unei vaci infectate atunci cînd acesta a fost separat de mama lui imediat după fătare. În acest caz viţelul trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la lit. D pct. 2 lit. c) a prezentului capitol.
2. Atunci cînd mai mult de un animal dintr-un efectiv oficial indemn de leucoză enzootică bovină a reacţionat pozitiv la unul dintre testele la care se face referire în cap. II al prezentei anexe sau cînd infecţia a fost suspectată la mai mult de un animal din efectiv din alt motiv:
a) toate animalele care au reacţionat pozitiv - şi, în cazul vacilor, viţeii lor - trebuie să fie eliminate din efectiv şi tăiate sub supravegherea autorităţilor veterinare;
b) toate animalele din efectiv în vîrstă de peste 12 luni trebuie să reacţioneze negativ la două testări efectuate la un interval de cel puţin 4 luni, dar nu mai mare de 12 luni, conform cap. II al prezentei anexe;
c) toate celelalte animale din efectiv trebuie, după identificare, să rămînă în exploataţie pînă la vîrsta de 24 de luni şi după împlinirea acestei vîrste să fie testate conform cap. II al prezentei anexe, cu excepţia situaţiilor în care autoritatea competentă poate permite ca aceste animale să fie transportate direct la abator, sub supraveghere oficială;
d) o anchetă epizootologică a fost efectuată cu rezultate negative şi orice efectiv legat epizootologic de efectivul infectat a fost supus măsurilor stabilite la lit. b) a prezentului punct.
3. Totuşi autoritatea veterinară centrală a Republicii Moldova poate acorda o derogare de la obligativitatea tăierii viţelului provenit dintr-o vacă infectată, dacă acesta a fost separat de mama lui imediat după fătare. În acest caz viţelul trebuie să fie supus cerinţelor prevăzute la lit. D pct. 2 lit. c) a prezentului capitol.
E. Conform procedurii naţionale şi pe baza informaţiilor furnizate conform pct. 8 al prezentei Norme sanitare veterinare, Republica Moldova sau o parte a teritoriului ei poate fi considerată oficial indemnă de leucoză enzootică bovină dacă:
a) toate condiţiile de la lit. A sînt îndeplinite şi cel puţin 99,8% din efectivele de bovine sînt oficial indemne de leucoză enzootică bovină; sau
b) nici un caz de leucoză enzootică bovină nu a fost confirmat în Republica Moldova sau o unitate administrativ-teritorială a ei în ultimii 3 ani, iar prezenţa tumorilor suspectate de a se datora leucozei enzootice bovine este notificată obligatoriu şi s-a efectuat o investigare a cauzelor acestora. În cazul Republicii Moldova, toate animalele în vîrstă de peste 24 de luni, din cel puţin 10% din efective, alese în mod aleatoriu, trebuie să fi fost testate în ultimele 24 de luni, conform cap. II al prezentei anexe, cu rezultate negative, iar în cazul unei unităţi administrativ-teritoriale a Republicii Moldova, toate animalele în vîrstă de peste 24 de luni au fost supuse în ultimele 24 de luni unei testări prevăzute la cap. II al prezentei anexe, cu rezultate negative, conform capitolului menţionat; sau
c) orice altă metodă demonstrează, cu un coeficient de precizie de 99%, că sînt infectate mai puţin de 0,2% din animalele din efectiv.
F. Republica Moldova sau o unitate administrativ-teritorială îşi poate păstra statusul de oficial indemnă de leucoză enzootică bovină dacă:
a) toate animalele tăiate pe teritoriul Republicii Moldova sau al unităţii administrativ-teritoriale respective sînt supuse examinării oficiale post-mortem şi toate tumorile care ar putea fi datorate virusului leucozei enzootice bovine sînt trimise pentru examinare de laborator;
b) Republica Moldova va raporta Comisiei Europene (OIE) toate cazurile de leucoză enzootică bovină care apar într-o regiune;
c) toate animalele care reacţionează pozitiv la oricare dintre testele prevăzute la cap. II al prezentei anexe sînt tăiate şi efectivele din care provin sînt supuse restricţiilor pînă la restabilirea statusului lor conform lit. D a prezentului capitol; şi
d) toate animalele în vîrstă de peste 2 ani au fost testate fie o dată în primii 5 ani după ce statutul s-a acordat conform cap. II al prezentei anexe, fie în cursul primilor 5 ani după acordarea statutului prin orice altă procedură care demonstrează cu certitudine de 99% că mai puţin de 0,2% din efectiv este infectat. Totuşi atunci cînd nici un caz de leucoză enzootică bovină nu s-a înregistrat în Republica Moldova sau într-o unitate administrativ-teritorială a ei în ultimii 3 ani, la proporţia unui efectiv de 10.000 de bovine, se poate lua o decizie, conform procedurii naţionale, ca testarea serologică uzuală să poată fi redusă, cu condiţia ca toate bovinele mai mari de 12 luni din cel puţin 1% din efective, alese în mod aleatoriu în fiecare an, să fi fost supuse unui test efectuat conform cap. II al prezentei anexe.
G. Statusul de oficial indemn de leucoză enzootică bovină al Republicii Moldova sau al unei unităţi administrativ-teritoriale a Republicii Moldova este suspendat, conform procedurii naţionale, dacă în urma investigaţiilor efectuate conform lit. F a prezentului capitol există indiciul unei schimbări semnificative în situaţia privind leucoza enzootică bovină în Republica Moldova sau într-o unitate administrativ-teritorială a ei care a fost recunoscută ca fiind oficial indemnă de leucoză enzootică bovină. Statusul de oficial indemn de leucoză enzootică bovină poate fi restabilit conform procedurii naţionale, atunci cînd sînt îndeplinite criteriile stabilite prin aceeaşi procedură.
Capitolul II
Testarea pentru leucoza enzootică bovină
Testarea pentru leucoza enzootică bovină se realizează prin reacţia de imunodifuzie, în condiţiile descrise la lit. A şi B ale prezentului capitol sau prin testul imunoenzimatic (ELISA), în condiţiile descrise la lit. C ale prezentului capitol. Metoda imunodifuziei poate fi utilizată doar pentru testarea individuală. Dacă rezultatele testărilor constituie subiectul unei testări de conformitate, trebuie efectuat un control suplimentar prin intermediul testului de imunodifuzie.
A. Testul de imunodifuzie în gel de agar pentru leucoză enzootică bovină
1. Antigenul care trebuie folosit în testare trebuie să conţină glicoproteine ale virusului leucozei enzootice bovine. Antigenul trebuie să fie standardizat împotriva unui ser standard (serul EI) furnizat de State Veterinary Serum Laboratory, Copenhaga.
2. Centrul Republican de Diagnostic Veterinar trebuie să fie răspunzător de calibrarea antigenului standard de lucru din laborator împotriva serului standard oficial CEE (serul EI) furnizat de State Veterinary Serum Laboratory, Copenhaga.  
3. Antigenele standard folosite în laborator trebuie trimise, cel puţin o dată pe an, în laboratoarele de referinţă comunitare, în vederea testării faţă de serul standard oficial al CEE. Separat de această standardizare, antigenul de uz poate fi calibrat conform lit. B.
4. Reagenţii folosiţi sînt:
a) antigenul: trebuie să conţină glicoproteine specifice ale virusului leucozei enzootice bovine, care a fost standardizat contra serului comunitar oficial;
b) serul de testat;
c) serul de control cunoscut pozitiv;
d) gel de agar: 0,8% agar, 8,5% NaCl, tampon Tris 0,05M cu pH 7,2; 15 ml din acest gel trebuie plasaţi într-o placă Petri cu diametrul de 85 mm, astfel încît să rezulte o grosime de 2,6 mm a agarului.
5. Modelul după care se realizează testul constă în tăierea în agar a 7 godeuri uscate, pînă la fundul plăcii; modelul constă într-un godeu central şi 6 godeuri plasate circular în jurul acestuia. Diametrul godeului central este de 4 mm. Diametrul godeurilor periferice este de 6 mm. Distanţa dintre godeul central şi godeurile periferice este de 3 mm.
6. Godeul central trebuie umplut cu antigen standard. Godeurile periferice 1 şi 4 sînt umplute cu ser pozitiv cunoscut, iar godeurile 2, 3, 5 şi 6 - cu serurile de testat. Godeurile trebuie umplute pînă cînd dispare meniscul.
7. Aceasta rezultă în următoarele cantităţi care au fost obţinute: antigen: 32 \xe6l; ser pozitiv: 73 \xe6l, ser de control; ser de testat: 73 \xe6l, ser care este suspect.
8. Incubaţia trebuie să dureze 72 de ore la temperatura camerei, 20 -270C, într-o încăpere închisă şi umedă.
9. Testul poate fi citit la 24 şi 48 de ore, dar rezultatul final nu poate fi obţinut înainte de 72 de ore. Rezultatele sînt interpretate astfel:
a) serul de testat este pozitiv dacă formează o linie specifică de precipitare cu antigenul virusului leucozei enzootice bovine şi formează o linie completă de identificare cu serul de control;
b) serul de testat este negativ dacă nu formează o linie specifică de precipitare cu antigenul virusului leucozei enzootice bovine şi dacă nu curbează linia produsă de serul de control;
c) reacţia nu poate fi considerată concludentă dacă:
1. curbează linia serului de control spre godeul cu antigenul virusului leucozei enzootice bovine, fără a forma o linie de precipitare vizibilă cu antigenul; sau
2. nu poate fi citită ca negativă sau pozitivă.
În cazul reacţiilor neconcludente, testul poate fi repetat folosindu-se un ser concentrat.
10. Orice altă configuraţie sau orice alt model poate fi folosit cu condiţia ca serul E4 diluat 1:10 în serul negativ să poată fi detectat ca fiind pozitiv.
B. Metoda pentru standardizarea antigenului
a) Soluţii şi materiale necesare:
1. 40 ml de agar 1,6% în tampon Tris/HCl 0,05% M, cu pH 7,2, cu 8,5% NaCl;
2. 15 ml ser de la bovine cu leucoză enzootică, conţinînd anticorpi doar pentru glicoproteinele virusului leucozei enzootice bovine, diluat 1:10 în tampon Tris/HCl 0,05 M, pH 7,2, cu 8,5% NaCl;
3. 15 ml ser contra virusului leucozei enzootice bovine, avînd anticorpi doar pentru glicoproteinele virusului leucozei enzootice bovine, diluat 1:5 în tampon Tris/HCl 0,05 M, pH 7,2, cu 8,5% NaCl;
4. 4 plăci Petri din plastic cu diametrul de 85 mm;
5. Un perforator cu un diametru de la 4 pînă la 6 mm;
6. Antigen de referinţă;
7. Antigenul care urmează să fie standardizat;
8. O baie de apă la 560C.
b) Mod de lucru:
1. Se dizolvă agarul (1,6%) în tampon Tris/HCl, încălzindu-l cu atenţie pînă la 1000C;
2. Se ţine pe baia de apă timp de aproximativ o oră. De asemenea, se pun diluţiile de ser contra virusului leucozei enzootice bovine pe o baie de apă.
3. Se amestecă 15 ml din soluţia de agar la 560C cu 15 ml ser contra virusului leucozei enzootice bovine (1:10), scuturînd rapid şi turnînd 15 ml în fiecare dintre cele 2 plăci Petri. Se repetă această procedură cu serul contra virusului leucozei enzootice bovine diluat 1:5.
4. Cînd agarul s-a întărit, se practică godeurile după cum urmează:
c) Adăugarea antigenelor
1. Plăcile Petri 1 şi 3:
godeul A - antigen de referinţă nediluat;
godeul B - antigen de referinţă diluat 1:2;
godeurile C şi E - antigen de referinţă;
godeul D - antigen de testat nediluat.
2. Plăcile Petri 2 şi 4:
godeul A - antigenul de testat nediluat;
godeul B - antigenul de testat diluat 1:2;
godeul C - antigenul de testat diluat 1:4;
godeul D - antigenul de testat diluat 1:8.
d) Instrucţiuni suplimentare
1. Experimentul trebuie să fie efectuat cu două diluţii de ser (1:5 şi 1:10) în scopul obţinerii precipitării optime.
2. Dacă diametrul precipitării este prea mic pentru ambele diluţii, serul trebuie diluat în continuare.
3. Dacă diametrul precipitării este prea mare şi neclar pentru ambele diluţii, trebuie aleasă o diluţie mai mică a serului.
4. Concentraţia finală a agarozei trebuie să fie de 0,8%, iar cea a serurilor, de 5% şi, respectiv, 10%.
5. Se notează diametrele măsurate în următorul sistem de coordonate. Diluţia de lucru este aceea la care s-a înregistrat acelaşi diametru pentru antigenul de testat şi antigenul de referinţă.
C. Testul imunoenzimatic (ELISA) pentru depistarea leucozei enzootice bovine
1. Materialele şi reagenţii care urmează să fie folosiţi sînt următorii:
a) microplăci pentru faza solidă, cuvete sau orice altă fază solidă;
b) antigenul este fixat în faza solidă cu sau fără ajutorul anticorpilor fixatori monoclonali sau policlonali. Dacă antigenul este ataşat direct la faza solidă, toate probele testate care dau o reacţie pozitivă trebuie retestate contra antigenului de control. Antigenul de control trebuie să fie identic cu antigenul examinat, exceptînd antigenele virusului leucozei enzootice bovine. Dacă anticorpii fixatori sînt asociaţi cu faza solidă, anticorpii trebuie să nu reacţioneze cu alte antigene decît cu cele ale virusului leucozei enzootice bovine;
c) fluidul biologic care trebuie testat;
d) martori negativi şi pozitivi corespondenţi;
e) conjugatul;
f) un substrat adaptat enzimei utilizate;
g) o soluţie inhibitoare, dacă este necesară;
h) soluţii pentru diluarea probelor examinate, pentru prepararea reactivilor şi pentru spălare;
i) un sistem de citire corespunzător substratului folosit.
2. Standardizarea şi sensibilitatea testului
Sensibilitatea testului ELISA trebuie să fie la un astfel de nivel încît serul E4 să fie evaluat ca prezentînd o reacţie pozitivă atunci cînd este diluat de 10 ori (în cazul probelor de ser) sau de 250 de ori (în cazul probelor de lapte) mai mult decît diluţia obţinută plecînd de la probele colective. În testările în care probele (de ser şi lapte) sînt testate individual serul E4 diluat 1:10 (pentru serul negativ) sau 1:250 (pentru laptele negativ) trebuie să prezinte o reacţie pozitivă atunci cînd este examinat la aceeaşi diluţie de lucru ca cea utilizată pentru testarea individuală. Institutele centrale menţionate la lit. A pct. 2 a prezentului capitol sînt responsabile pentru verificarea calităţii metodei ELISA, în special pentru determinarea, pentru fiecare lot de producţie, a numărului de probe puse în comun în funcţie de titrul obţinut pentru serul E4. Serul E4 va fi furnizat de Laboratorul Veterinar Naţional din Copenhaga.
3. Condiţii de utilizare a testului ELISA pentru depistarea leucozei enzootice bovine.
Metoda ELISA poate fi utilizată pe o probă de lapte sau de lactoser obţinută dintr-o fermă în care cel puţin 30% din vacile de lapte sînt în lactaţie. Dacă se foloseşte această metodă, trebuie luate măsuri pentru a asigura o corespondenţă între probele recoltate şi animalele de la care provin laptele sau serurile examinate.
Anexa nr. 5
la Norma sanitară veterinară privind
problemele de sănătate a animalelor,
ce afectează comerţul Republicii Moldova
cu animale din speciile bovine şi porcine
Partea I
A. Bolile bovinelor:
a) febra aftoasă;
b) rabia;
c) tuberculoza;
d) bruceloza;
e) pleuropneumonia contagioasă bovină;
f) leucoza enzootică bovină;
g) antraxul.
B. Bolile porcinelor:
a) rabia;
b) bruceloza;
c) pesta porcină clasică - pesta porcină africană;
d) febra aftoasă;
e) boala veziculoasă a porcului;
f) antrax.
Partea a II-a
a) boala lui Aujeszky;
b) rinotraheita infecţioasă bovină;
c) infecţia cu Brucella suis;
d) gastroenterita transmisibilă.
Anexa nr. 6
la Norma sanitară veterinară privind
problemele de sănătate a animalelor,
ce afectează comerţul Republicii Moldova
cu animale din speciile bovine şi porcine
Modelul 1
CERTIFICAT DE SĂNĂTATE A ANIMALELOR
pentru animale din specia bovine, destinate tăierii / reproducţiei / producţiei
Statul de origine ................................................................
Numărul certificatului: ......................................................              
Regiunea de origine ..........................................................
Numărul de referinţă al certificatului original...............................................................
Secţiunea A
Numele şi adresa expeditorului......................................................................................
Numele şi adresa exploataţiei de origine.......................................................................
Numărul de aprobare al comerciantului.........................................................................
Adresa şi numărul de aprobare ale centrului de colectare din statul de origine sau de
tranzit  ..........................................................................................................................
Informaţii despre starea de sănătate
Subsemnatul certific că fiecare animal din transportul descris mai jos:
1. provine dintr-o exploataţie de origine şi dintr-o zonă care, în conformitate cu legislaţia comunitară sau cu legislaţia naţională, nu constituie subiectul unei interdicţii sau al unei restricţii datorate unor boli care afectează bovinele;
2. provine dintr-un efectiv de origine situat într-o ţară sau dintr-o parte a teritoriului acesteia:
a) cu o reţea de supraveghere aprobată de;
b) care este recunoscut ca fiind:
- oficial indemnă de tuberculoză;
- oficial indemnă de bruceloză;
- oficial indemnă de leucoză;
3. este un animal pentru reproducţie sau producţie care:
a) a fost rezident, în măsura în care se poate stabili, în exploataţia de origine în cursul ultimelor 30 de zile sau de la naştere, dacă este de vîrstă mai mică de 30 de zile, şi nici un animal importat dintr-o ţară terţă nu a fost introdus în exploataţie în cursul acestei perioade, decît cu condiţia să fi fost izolat de toate celelalte animale din exploataţie;
b) provine dintr-un efectiv care este oficial indemn de tuberculoză, bruceloză şi leucoză enzootică bovină şi a fost testat, cu rezultate negative, în cursul celor 30 de zile anterioare îmbarcării din exploataţia de origine, în conformitate cu prevederile prezentei Norme pct. 6 alin. 2 după cum urmează:

Testul Testul nu este   solicitat pentru următoarele categorii de animale Solicitat Da/Nu Data testării sau recoltării probelor
Testul de  tuberculinare                         Animale cu vărsta mai mică de 6 săptămăni    
Reacţia de seroaglutinare pentru bruceloză Animale castrate şi animale cu vărsta mai mică de 12 luni/    
Test pentru leucoza enzootică bovină Animale cu vărsta mai micăde 12 luni    

4. este un animal pentru tăiere provenit dintr-un efectiv oficial indemn de tuberculoză şi oficial indemn de leucoză enzootică bovină şi este:
a) castrat; sau
b) necastrat şi provine dintr-un efectiv oficial indemn de bruceloză;
5. este un animal destinat tăierii, originar dintr-un efectiv care nu este oficial indemn de tuberculoză, bruceloză şi leucoză enzootică bovină şi este expediat în conformitate cu prevederile prezentei Norme pct. 6 alin. 2 cu numărul de licenţă ................................................................., dintr-o exploataţie şi a fost testat cu rezultate negative în cursul celor 30 de zile anterioare expedierii din exploataţia de origine, după cum urmează:

Testul Data testării sau recoltării probelor
Testul de  tuberculinare  
Reacţia de seroaglutinare pentru bruceloză    
Test pentru leucoza enzootică bovină  

6. bazat pe informaţiile furnizate fie într-un act oficial, fie într-un certificat în care secţiunile A şi B au fost completate de către un medic veterinar oficial sau de către medicul veterinar aprobat, responsabil de exploataţia de origine, îndeplineşte cerinţele de sănătate aplicabile pct. 1 - 5 ale secţiunii A, care de aceea nu sînt detaliate în acest certificat;
7. este un animal în vîrstă mai mică de 30 de luni, destinat producţiei de carne şi care provine dintr-un efectiv care este oficial indemn de tuberculoză, bruceloză şi leucoză enzootică bovină, şi este expediat, conform prevederilor prezentei Norme pct. 6 alin. 2 lit. e) sub numărul de autorizaţie ...... .
Secţiunea B                                
Descrierea lotului transportat
Data îmbarcării ..............................                            
Numărul total de animale .....................
Identificarea animalului (animalelor):

Numărul documentului Numărul de paşaport provizoriu (pentru animale mai mici de 4 săptămăni) Identificarea oficială (...........................................)
     
     
     
     

Se va continua, dacă este necesar, pe o listă ataşată, semnată şi ştampilată de medicul veterinar oficial sau aprobat.
Numărul de aprobare al transportatorului (dacă este diferit de transportatorul menţionat în secţiunea C şi/sau dacă distanţa pe care se efectuează transportul depăşeşte 50 km) .........................
Mijlocul de transpor.........   Înregistrare .........................    
Certificarea secţiunilor A şi B

Ştampila oficială Locul Data Semnătura*)
       

*) Fiecare dintre secţiunile A şi B ale certificatului trebuie să fie ştampilată şi semnată de medicul veterinar oficial al exploataţiei de origine, dacă este diferit de medicul veterinar oficial care semnează secţiunea C, sau semnată de medicul veterinar aprobat al exploataţiei de origine în care ţara care efectuează expedierea a introdus sistemul de reţele de supraveghere aprobat sau semnată de medicul veterinar oficial responsabil al centrului de colectare aprobat la data îmbarcării animalelor.
Numele şi funcţia cu majuscule.................................................................................
Adresa medicului veterinar care semnează ..............................................................
..................................................................................................................................
Secţiunea C
Numele şi adresa destinatarului ...............................................................................
Numele şi adresa exploataţiei de destinaţie sau ale centrului de colectare aprobat în statul de destinaţie (această porţiune se completează prin dactilografiere)
Numele ....................................................................................................................
Adresa: ...................................................................................................................
Ţara/regiunea .........................................................................................................
Codul poştal............................................................................................................
Numărul de aprobare al comerciantului ..................................................................
Numărul de aprobare al transportatorului (dacă distanţa depăşeşte 50 km).............
Mijloc de transport ..................Înregistrare ............................................................
După inspecţie, astfel cum este solicitat de reglementări, certific că:
1. animalele descrise mai sus au fost inspectate la (notaţi data) ........., în cursul a 24 de ore înainte de plecarea planificată, şi nu au prezentat semne clinice de boli infecţioase şi contagioase;
2. exploataţia de origine şi, unde este cazul, centrul de colectare aprobat şi zona în care acestea sînt situate nu constituie subiectul nici unor interdicţii sau restricţii din motive de boli care afectează bovinele, în conformitate cu legislaţia comunitară sau naţională;
3. toate prevederile aplicabile ale prezentei Norme sanitare veterinare au fost îndeplinite;
4. animalele de mai sus întrunesc garanţii suplimentare pentru:
-boala ............................................................, în - conformitate cu cerinţele sanitare veterinare naţionale privind maladia nominalizată;
5. animalele nu au staţionat mai mult de 6 zile în centrul de colectare aprobat;
6. în momentul inspecţiei animalele de mai sus erau corespunzătoare pentru a fi transportate în călătoria intenţionată, conform cerinţelor sanitare veterinare naţionale.
Certificarea secţiunii C

Ştampila oficială Locul Data Semnătura*)
       

      
*) Secţiunea C a certificatului trebuie să fie ştampilată şi semnată de medicul veterinar oficial al exploataţiei de origine sau al centrului de colectare aprobat situat pe teritoriul statului de origine ori al centrului de colectare aprobat situat pe teritoriul statului de tranzit, cînd completează certificatul pentru expedierea animalelor către statul de destinaţie.
Numele şi funcţia cu majuscule.............................................................................
Adresa medicului veterinar care semnează..........................................................                
Informaţii suplimentare
1. Certificatul trebuie să fie ştampilat şi semnat în culori diferite faţă de textul tipărit.
2. Prezentul certificat este valabil 10 zile de la data inspecţiei de sănătate efectuate în statul de origine la care se face referire în secţiunea C.
3. Datele solicitate de acest certificat trebuie introduse în sistemul SITA (Sistemul de Identificare şi Trasabilitate a Animalelor) în ziua eliberării certificatului sau cel puţin în cursul a 24 de ore de la aceasta.
Modelul 2
CERTIFICAT DE SĂNĂTATE A ANIMALELOR
pentru animale din specia bovine, destinate tăierii / reproducţiei / producţiei
Statul de origine ................................................................................................................
Numărul certificatului: ......................................................................................................
Regiunea de origine ..........................................................................................................
Numărul de referinţă al certificatului original...................................................................
Secţiunea A
Numele şi adresa expeditorului.........................................................................................
Numele şi adresa exploataţiei de origine..........................................................................
Numărul de aprobare al comerciantului............................................................................
Adresa şi numărul de aprobare ale centrului de colectare din statul de origine sau de tranzit  .................................
Informaţii despre starea de sănătate
Subsemnatul certific că fiecare animal din transportul descris mai jos:
1. provine dintr-o exploataţie de origine şi dintr-o zonă care, în conformitate cu legislaţia comunitară sau cu legislaţia naţională, nu constituie subiectul unei interdicţii sau al unei restricţii din cauza unor boli care afectează porcinele;
2. este un animal pentru reproducţie sau producţie care a fost rezident, în măsura în care se poate stabili, în exploataţia de origine în cursul ultimelor 30 de zile sau de la naştere, dacă este în vîrstă mai mică de 30 de zile, şi nici un animal importat dintr-o ţară terţă nu a fost introdus în exploataţie în cursul acestei perioade, decît cu condiţia să fi fost izolat de toate celelalte animale din exploataţie.
Secţiunea B                                  
Descrierea lotului transportat                        
Data îmbarcării ................................                          
Numărul total de animale .......................
Identificarea animalului (animalelor):

Rasa Data naşterii Identificarea oficială
     

  
Se va continua, dacă este necesar, pe o listă ataşată, semnată şi ştampilată de medicul veterinar oficial sau aprobat.
Numărul de aprobare al transportatorului (dacă este diferit de transportatorul menţionat în secţiunea C şi/sau dacă distanţa pe care se efectuează transportul depăşeşte 50 km) .....................................................................
Mijlocul de transport ............................... Înregistrare ..................................................................................  
Certificarea secţiunilor A şi B

Ştampila oficială Locul Data Semnătura*)
       

*) Fiecare dintre secţiunile A şi B ale certificatului trebuie să fie ori ştampilată şi semnată de medicul veterinar oficial al exploataţiei de origine, dacă este diferit de medicul veterinar oficial care semnează secţiunea C, ori semnată de medicul veterinar oficial responsabil al centrului de colectare aprobat la data îmbarcării animalelor.
Numele şi funcţia cu majuscule.....................................................................................
Adresa medicului veterinar care semnează...................................................................              
Secţiunea C
Numele şi adresa destinatarului ...................................................................................
Numele şi adresa exploataţiei de destinaţie (această porţiune se completează prin
dactilografiere).............................................................................................................
Numele .........................................................................................................................
Adresa: ........................................................................................................................
Ţara/regiunea ...............................................................................................................
Codul poştal ................................................................................................................
Numărul de aprobare al transportatorului (dacă distanţa depăşeşte 50 km) .................
Mijloc de transport ....................... Înregistrare ............................................................
După inspecţie, astfel cum este solicitat de reglementări, certific că:
1. animalele descrise mai sus au fost inspectate la (notaţi data) ......... în cursul a 24 de ore înainte de livrarea planificată, şi nu au prezentat semne clinice de boli infecţioase şi contagioase;
2. exploataţia de origine şi, unde este cazul, centrul de colectare aprobat şi zona în care acestea sînt situate nu constituie subiectul nici unei interdicţii sau restricţii din motive de boli care afectează bovinele, în conformitate cu legislaţia comunitară sau naţională;
3. toate prevederile aplicabile ale prezentei Norme sanitare veterinare au fost îndeplinite;
4. animalele de mai sus întrunesc garanţii suplimentare pentru:
- boala .............................................................., în conformitate cu cerinţele sanitare veterinare naţionale privind maladia nominalizată;
5. animalele nu au staţionat mai mult de 6 zile în centrul de colectare aprobat;
6. în momentul inspecţiei animalele de mai sus erau corespunzătoare pentru a fi transportate în călătoria intenţionată, conform prevederilor Normelor sanitare veterinare naţionale.
Certificarea secţiunii C

Ştampila oficială Locul Data Semnătura*)
       

*) Secţiunea C a certificatului trebuie să fie ştampilată şi semnată de medicul veterinar oficial al exploataţiei de origine sau al centrului de colectare aprobat situat pe teritoriul statului de origine ori al centrului de colectare aprobat situat pe teritoriul statului de tranzit, cînd completează certificatul pentru expedierea animalelor către ţara de destinaţie.
Numele şi funcţia cu majuscule...............................................................................
Adresa medicului veterinar care semnează.............................................................                
Informaţii suplimentare
1. Certificatul trebuie să fie ştampilat şi semnat în culori diferite faţă de textul tipărit.
2. Prezentul certificat este valabil 10 zile de la data inspecţiei de sănătate efectuate în statul de origine la care se face referire în secţiunea C.
3. Datele solicitate de acest certificat trebuie introduse în sistemul SITA (Sistemul de Identificare şi Trasabilitate a Animalelor) în ziua eliberării certificatului sau cel puţin în cursul a 24 de ore de la aceasta.