HGA662/2007
ID intern unic:  324182
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 662
din  13.06.2007
pentru aprobarea Strategiei privind aprovizionarea cu apă

şi canalizare a localităţilor din Republica Moldova

Publicat : 22.06.2007 în Monitorul Oficial Nr. 86-89     art Nr : 696
    Abrogată prin HG199 din 20.03.14, MO72-77/28.03.14 art.222

    MODIFICAT
   
HG384 din 12.05.10, MO78-80/21.05.10 art.455


    În scopul concretizării obiectivelor principale de asigurare etapizată cu apă potabilă a populaţiei, reieşind din priorităţi, precum şi canalizării apelor uzate pentru protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă a societăţii, Guvernul HOTĂRĂŞTE:

    1. Se aprobă Strategia privind aprovizionarea cu apă şi canalizare a localităţilor din Republica Moldova (se anexează).
    2. Ministerul Administraţiei Publice Locale, în comun cu Agenţia Construcţii şi Dezvoltare a Teritoriului, în termen de două luni, vor elabora un plan de colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale în vederea realizării obiectivelor Strategiei privind aprovizionarea cu apă şi canalizare a localităţilor din Republica Moldova.
    3. Concernul Republican pentru Gospodărirea Apelor „Apele Moldovei” (Institutul de Proiectări „ACVAPROIECT”) va prezenta, la solicitarea instituţiilor interesate, informaţia de rigoare privind investiţiile necesare pentru realizarea obiectivelor, pentru fiecare localitate în parte.
    4. Ministerul Finanţelor, începînd cu primul semestru al anului 2008, va prevedea în bugetul de stat investiţii pentru finanţarea serviciilor publice de aprovizionare cu apă şi canalizare, conform obiectivelor Strategiei.
    5. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale:
    să elaboreze programe şi strategii locale de aprovizionare cu apă şi canalizare, să întreprindă măsurile ce se impun privind includerea în bugetele locale a mijloacelor financiare necesare pentru realizarea obiectivelor Strategiei;
    să informeze semestrial Agenţia Construcţii şi Dezvoltare a Teritoriului despre rezultatele implementării obiectivelor Strategiei.
    6. Monitorizarea şi coordonarea implementării obiectivelor Strategiei se pun în sarcina Agenţiei Construcţii şi Dezvoltare a Teritoriului, care va informa anual Guvernul despre rezultatele implementării acestora.

    PRIM-MINISTRU                                                 VASILE TARLEV
    Contrasemnează:
    Viceprim-ministru,
    ministrul administraţiei
    publice locale                                                          Vitalie VRABIE
    Ministrul sănătăţii                                                   Ion Ababii
    Ministrul ecologiei
    şi resurselor naturale                                              Constantin Mihailescu
    Ministrul finanţelor                                                 Mihail Pop
    Ministrul economiei
    şi comerţului                                                            Igor Dodon

   
Nr. 662. Chişinău, 13 iunie 2007

Aprobată
prin Hotărîrea Guvernului
nr. 662 din 13 iunie 2007

STRATEGIA

privind aprovizionarea cu apă şi canalizare

a localităţilor din Republica Moldova

1. Introducere

    Factorul de mediu cu cel mai mare impact asupra sănătăţii populaţei este apa, avînd în vedere importanţa vitală permanentă a prezenţei apei potabile pentru procesele fiziologice, biochimice etc. ce au loc în organismul uman, precum şi pentru necesităţile igienice şi menajere.

    Apa folosită în scopuri potabile este un factor care determină pînă la    15-20% din cazurile de boli diareice acute şi hepatită virală A, preponderent în zonele rurale, 20-25% din bolile somatice, 100% - în cazul fluorozei dentare.

    Alimentaţia populaţiei cu apă potabilă şi în cantităţi suficiente trebuie să fie una din direcţiile prioritare în politica şi acţiunile statului pentru sănătate în relaţie cu mediul, fiind o măsură eficientă în profilaxia maladiilor condiţionate de apă. La fel de importantă este şi problema canalizării localităţilor, ambele probleme urmînd a fi soluţionate concomitent, deoarece construcţia numai a sistemelor de alimentare cu apă, cu creşterea inevitabilă a volumului de ape uzate formate, în lipsa colectării şi epurării acestora, conduce la poluarea apelor de suprafaţă şi din fîntîni.

    ONU a declarat perioada 22 martie 2005 - 22 martie 2015 „Deceniul de acţiune „Apă pentru viaţă”, ceea ce confirmă semnificaţia problemei la nivel global. Odată cu ratificarea, prin Legea nr.207-XVI din 29 iulie 2005, a Protocolului privind apa şi sănătatea la Convenţia din 1992 vizînd protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere şi a lacurilor internaţionale, Moldova a devenit parte a Protocolului şi, în termen de 2 ani, trebuie să elaboreze obiectivele în domeniul alimentării cu apă şi canalizării, care să asigure diminuarea riscului apariţiei maladiilor condiţionate de apă.

    Scopul Strategiei privind aprovizionarea cu apă şi canalizare a localităţilor din Republica Moldova (în continuare – Strategie) este de a stabili politica statului în domeniu şi direcţiile prioritare de realizare a ei.

    Schimbările majore care s-au produs în ultimii ani în sectorul alimentării cu apă şi canalizare a localităţilor din Moldova au influenţat mult calitatea serviciilor acordate. Reforma care a avut loc în descentralizarea serviciilor comunale şi transmiterea lor din proprietatea statului în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale, conform Hotărîrii Guvernului nr. 530 din 5 iunie 2000, a condus la deteriorarea stării tehnice a sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în totalitate şi a managementului existent în alimentarea cu apă şi evacuarea apelor uzate.

    Programul de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor din Republica Moldova pînă în 2015, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1406 din 30 decembrie 2005, a prevăzut soluţionarea urgentă a problemei ce ţine de modernizarea, reutilarea tehnică şi dezvoltarea sistemelor comunale de alimentare cu apă şi canalizare, preconizînd atingerea obiectivelor mileniului către anul 2015 prin asigurarea accesului la apă potabilă a 50% din populaţie, reanimînd sistemul de alimentare cu apă şi canalizare existent.

    Acest sistem, actualmente fiind puţin funcţional, este dotat cu utilaj şi sisteme învechite, cu consum major de energie, sisteme automate ieşite din uz, amplasate pe suprafeţe mari şi cu randament de lucru mic, care nu satisfac cerinţele de protecţie a mediului şi de îmbunătăţire a calităţii vieţii populaţiei prin acordarea unor servicii adecvate de alimentare cu apă şi canalizare.

    În contextul prezentei Strategii, este oportun să se elaboreze, la etapa actuală, o strategie cu obiective pe termen mediu (2008- - 2012) şi pe termen lung (pînă în anul 2025) privind domeniul alimentării cu apă şi canalizării, reieşind din analiza situaţiei existente, prognozarea scenariilor posibile de modernizare şi dezvoltare în continuare a acestor servicii, contribuind astfel la adoptarea unor decizii majore cu privire la direcţiile de acţiune în etapele  ulterioare.

    Serviciile publice de alimentare cu apă şi canalizarejoacă un rol decisiv în îmbunătăţirea calităţii vieţii, protecţiei mediului, ţinînd cont de importanţa lor pentru economie, pentru producerea de bunuri şi servicii, eficienţa şi calitatea acestora constituind un factor de competitivitate, în special datorită faptului că permit atragerea investiţiilor în regiuni mai puţin favorizate.

2. Starea actuală a sectorului serviciilor publice de

aprovizionare cu apă şi canalizare

    2.1.  Resursele de apă ale Republicii Moldova

    Moldova dispune de toate tipurile de resurse de apă dulce (rîuri, lacuri şi apele subterane). Cea mai mare resursă de apă dulce provine din r. Nistru şi r. Prut. Apele de suprafaţă din rîurile Nistru şi Prut şi cele subterane  sînt cele mai accesibile, mai bine repartizate pe teritoriu şi cu o pondere mare în privinţa valorificării economice.

    Apele de suprafaţă. Cel mai important parametru ce caracterizează resursele de apă din rîuri îl constituie sumarul apelor de suprafaţă acumulate, care are un volum de circa 1,32 miliarde m3/an. Reţeaua hidrografică a Republici Moldova este formată din 4 bazine de scurgere: rîul Nistru care constituie 67% de suprafaţă; rîul Prut careconstituie circa24% din suprafaţă, celelalte două bazine hidrografice care constituie 9% - afluenţii Dunării care se revarsă direct în Marea Neagră.

    Reţeaua hidrografică a Republicii Moldova (fig. 1) este prezentată de circa 3621 cursuri de apă cu o lungime totală de circa 16000 km şi o densitate medie de 0,48 km/km2 în nordul ţării, pînă la 0,12 km/km2 în partea stîngă a Nistrului. Pe lîngă cele menţionate, reţeaua hidrografică mai include 3500 lacuri naturale.


    Fig.1

    Apele curgătoare în teritoriul republicii sînt predominant de tranzit. Frontierele de stat între Ucraina, România şi Republica Moldova le marchează principalele artere - rîurile bogate în apă Nistru şi Prut.

    În ultimii 15 ani utilizarea apelor din aceste surse a scăzut brusc, îndeosebi pentru necesităţi de irigare. Doar în ultimii ani acest proces se stabilizează uşor,  concomitent cu reanimarea economiei, inclusiv a industriei .

    Principala sursă de alimentare cu apă potabilă a Moldovei sînt sursele de ape subterane, din care se alimentează 100 % din populaţia rurală şi 30% din cea urbană sau 65% din toată populaţia ţării. Din sursele de suprafaţă cel mai important este r. Nistru, căruia îi revin 32%, r. Prut – 2,8%, altor surse de suprafaţă - 0,2 % (fig.2).

 

    Fig.2

 

    Calitatea apelor de suprafaţă. Monitoringul apelor de suprafaţă este efectuat permanent de către Servicul Hidrometerologic de Stat, prin intermediul unei reţele care include 49 de secţiuni de supraveghere pe 16 rîuri, 6 bazine de acumulare şi un liman, la 49 indici hidrochimici şi 5 grupuri de elemente hidrobilologice, şi de Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice în 60 puncte de control la 11 bazine acvatice, la parametrii chimici, microbiologici şi parazitologici.

    [Pct.2.1 al.8) modificat prin HG384 din 12.05.10, MO78-80/21.05.10 art.455]

    Conform rezultatelor monitoringului efectuat, în ultimii ani nivelul de poluare a rîurilor Prut, Dunărea şi Nistru n-a suferit schimbări esenţiale faţă de anii precedenţi, cu unele mici excepţii.
    În general, apele acestor rîuri se consideră poluate moderat. Cazuri de poluare înaltă n-au fost depistate. Conform indicilor hidrochimici, apele acestor rîuri corespund claselor II—III (curată şi moderat poluată).
    Respectiv, reieşind din debitul şi calitatea acestora, aceste rîuri sînt utilizate în calitate de surse potabile de alimentare cu apă.  
    Rîurile mici rămîn a fi în continuare cu un grad înalt de poluare.

    Calitatea apelor subterane. Supravegherea calităţii apelor subterane de către Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat contribuie la asigurarea unei calităţi adecvate a apei de băut, a surselor şi sistemelor de alimentare cu apă potabilă. Reţeaua de supraveghere şi control include circa 3000 sonde arteziene funcţionale şi circa 112 mii de fîntîni tubulare şi izvoare (publice şi individuale). Anual se cercetează 22-25 mii probe de apă la parametrii microbiologici şi 18-20 mii probe la parametrii chimici. În anul 2005 s-a menţinut un nivel ridicat de necorespundere a calităţii apei de băut din surse şi a apei din sistemele de distribuire a apei. Ponderea probelor necorespunzătoare la indicii sanitaro-chimici din sursele centralizate subterane în localităţile situate pe malul drept al Nistrului a constituit 52,9%, faţă de 47% în anul 2004. Situaţia cea mai gravă se înregistrează în raioanele Călăraşi, Glodeni, Basarabeasca, Taraclia, Ceadîr-Lunga, Orhei, Comrat, Ungheni, Căuşeni, Cahul, Hînceşti, Anenii Noi, Sîngerei, mun. Bălţi, unde necorespunderea constituie 65-100%. Starea nesatisfăcătoare în alimentaţia cu apă potabilă a populaţiei în mun. Bălţi este condiţionată în special de nefuncţionarea apeductului Soroca-Bălţi, în oraşele Rîşcani, Nisporeni, Străşeni, Ceadîr-Lunga, Făleşti etc. - de calitatea sub nivel a apei şi de deteriorarea considerabilă a sistemelor de apeduct. În anul 2005 n-au corespuns cerinţelor igienice 53% din probele prelevate din sondele arteziene şi 84%  din probele prelevate din fîntînile freatice la parametrii chimici, inclusiv 76 % - conform conţinutului de nitraţi, iar la parametrii microbiologici – respectiv 11 şi 33%. Circa 44% din populaţia republicii nu are acces la surse sigure de apă potabilă. Problemele principale, la scara întregii ţări, cu referinţă la apele de profunzime, sînt conţinutul ridicat de fluor (2-16 mg/l) - în raioanele Glodeni, Făleşti, Ungheni, Călăraşi, Hînceşti, Căuşeni, Criuleni, Nisporeni, unitatea teritorială autonomă Găgăuzia (Gagauz-Yeri); sodiu (200-560 mg/l) şi amoniac (2-10 mg/l) - în toate zonele, dar mai frecvent în centru; stronţiu (7-14 mg/l) - în or. Orhei şi mun. Chişinău; hidrogen sulfurat (3-20 mg/l) – oraşele Ungheni, Hînceşti, Căuşeni, mun.Chişinău şi unitatea teritorială autonomă Găgăuzia (Gagauz-Yeri); fier (1-2,5 mg/l) - în mun. Bălţi, oraşele Făleşti, Edineţ, Sîngerei, Cahul, iar pentru cele freatice – conţinutul de nitraţi, sodiu, reziduu sec şi duritate totală. Gradul ridicat de mineralizare al apei este cauzat de prezenţa în concentraţii ridicate a ionilor de calciu, magneziu, sulfaţi, sodiu şi cloruri: în raioanele Hînceşti, Străşeni, Taraclia, Ungheni, mun.Bălţi, unde concentraţiile de cloruri ating valori de 350-700mg/l (CMA-350mg/l), de sulfaţi - 500-800mg/l (CMA-500mg/l), sodiu – 220-600mg/l (CMA – 200mg/l). Este ridicată ponderea probelor necorespunzătoare la parametrii microbiologici, care constituie 9,4% din apeductele comunale urbane (2004-9,8%) şi 16,2% din cele rurale (2004-19,2%). Persistă probleme serioase privind calitatea apei din apeductele instituţiilor pentru copii, unde în anul 2005 s-au înregistrat cei mai nefavorabili indici comparativ cu alte categorii de apeducte –n-au corespuns 23,8% din probe la parametrii chimici şi 19% la parametrii microbiologici.

    Sursele de poluare a apelor de suprafaţă şi celor subterane. Surselede poluaresînt cauzate, în cele mai multe cazuri, de sectorul gospodăriei comunale (staţiile de epurare a apelor uzate, deversările din sistemul comunal al apelor neepurate, managementul neadecvat al deşeurilor menajere solide în toate localităţile), sectorul agrar (dejecţiile animaliere acumulate în acumulatoare, în care sînt păstrate circa 3,9 mil. m3, şi sectorul individual din agricultură, depozitele de pesticide inutilizabile şi interzise) şi sectorul energetic (bazele de produse petroliere, staţiile de alimentare cu petrol, alte locuri poluate care reprezintă deja focare de poluare continue).

    Utilizarea apei. În ultimii 10-15 ani utilizarea apelor subterane s-a redus considerabil. Starea şi exploatarea bazinului artezian se apreciază la moment ca fiind deplorabile, cu un grad înalt de poluare, datorită faptului că acest segment al managementului apelor subterane a fost subapreciat, cu administrare inadecvată, în care lipsesc măsurile de evidenţă, protecţie, monitoring, evaluare, cercetările, proiectările şi resursele financiare necesare pentru dezvoltarea elementelor de management.

    Pentru aprovizionarea cu apă potabilă, tehnică şi de uz gospodăresc, în Moldova, în paralel cu apele de suprafaţă, sînt utilizate şi apele subterane din 10 orizonturi şi complexe acvifere (cu excepţia apelor freatice).     Cele mai însemnate (cantitativ) ape descendente, constituite în resurse permanente, sînt cele freatice, situate în primul orizont acvifer. În funcţie de unităţile tectonice structurale, denumite regiuni, acestea se caracterizează cu luarea în considerare a condiţiilor morfostructurale.
    Apele freatice se află la adîncimi de 10-30 m şi constituie principala sursă de apă în zonele rurale, unde nu există sisteme centralizate de alimentare cu apă. Din punct de vedere calitativ, acestea nu întrunesc condiţiile de potabilitate din cauza depăşirii indicatorilor specifici fizico-chimici şi microbiologici.

    Potenţialul resurselor de apă trebuie supus unei serii de consideraţii în funcţie de specificul poziţiei geografice, reliefului, geologiei şi climei.

    Pentru ca exploatarea apelor subterane să nu conducă la modificări ireversibile în regimul acestora (desecarea pînzelor acvatice, fluctuarea calităţii apei), în Moldova se efectuează permanent lucrări hidrogeologice în vederea calculării şi aprobării rezervelor de ape subterane. Recent, pe teritoriul republicii au fost explorate şi aprobate rezervele de ape subterane pentru aprovizionarea a 263 sectoare, iar cu ape minerale – a 63 sectoare.

    Pe teritoriul Moldovei resursele de apă disponibile sînt puternic influenţate, atît cantitativ,  cît şi calitativ de activităţile umane.

    Potrivit situaţiei din 1 ianuarie 2006, în republică rezervele de exploatare a apelor subterane sînt stabilite în volum de 3462,815 mii m3/24h din care:

    aprobate de Comisia de stat pentru rezerve – 2196,146 mii m3/24h, inclusiv:

    aprovizionarea cu apă potabilă şi de uz gospodăresc – 2027,159 mii m3/24h;

    aprovizionarea cu apă tehnică – 148,27 mii m3/24h;

    ape minerale – 20,717 mii m3/24h;

    aprobate la şedinţa Consiliului tehnico-ştiinţific – 1115,859 mii m3/24h, inclusiv:

    aprovizionarea cu apă potabilă şi de uz gospodăresc – 860,847 mii m3/24h;

    aprovizionarea cu apă tehnică – 243,589 mii m3/24h;

    ape minerale – 11,4 mii m3/24h; 

    rezerve probabile – 77,991 mii m3/24h, aprobate (cu estimare regională) – 72,82 mii m3 .

    Din cele menţionate rezultă că Republica Moldova are suficiente rezerve de ape subterane ce corespund calităţii pentru aprovizionarea populaţiei cu apă potabilă. În unele cazuri, însă, această resursă naturală este limitată pentru utilizare în localităţile unde nu corespunde calităţii (Nisporeni, Făleşti, Ungheni, unde conţinutul fluorului în ape este mărit). În unele localităţi apa potabilă de calitate din aceste surse poate fi obţinută numai prin amestecul ei din diverse orizonturi acvifere. Totuşi, problema asigurării cu apă a fiecărei localităţi urmează a fi soluţionată numai prin elaborarea studiilor necesare de fezabilitate, ţinînd cont şi de alternative. 

    Apele minerale. Pe teritoriul republicii sînt atestate 27 tipuri de ape minerale, fiind prospectate 47 resurse de apă de masă, curative de masă, precum şi cu calităţi balneologice. Un interes deosebit îl au apele cu conţinut de iod, brom, sulfuroase şi saramurile din sudul ţării, care se utilizează în tratamentul sanatorial. La nordul republicii sînt prospectate ape naturale cu radon.

     2.2. Situaţia reală a infrastructurii locale

    2.2.1.  Aprovizionarea localităţilor cu apă

    Conform situaţiei din 1 ianuarie 2006, populaţia Republicii Moldova constituia 3589,3 mii de locuitori, dintre care 1484,8 mii locuiesc în mediul urban (41,4 %) şi 2104,5 mii - în mediul rural (58,6 %).

    Administrativ, Republica Moldova are 32 raioane, unitatea teritorială autonomă Găgăuzia (Gagauz-Yeri), 3 centre municipale, 52 oraşe şi 1477 localităţi rurale. 

    În prezent, de sisteme centralizate de alimentare cu apă potabilă dispun 1032 localităţi, inclusiv 3 municipii, 52 oraşe (100%) şi 977 localităţi rurale, reprezentînd 66% din numărul total al acestora.

    Sistemele pentru alimentarea cu apă din republică constituie 1998 de complexe cu diferite grade de amenajare a sectorului comunal din localităţi. Din acest număr într-o stare tehnică satisfăcătoare se află 1015 complexe, 870 necesită reconstrucţie, 26 sisteme nu pot fi restabilite, cît priveşte 54 de sisteme, lipseşte informaţia privind starea lor tehnică.

    Reţelele de distribuţie au o lungime de 8994 km, dintre care 3725 sînt într-o stare tehnică nesatisfăcătoare şi din această cauză gradul situaţiilor de avarie a ajuns la 4,9 avarii /km, fapt care denotă uzura majoră a apeductelor.

    Din 271 staţii de pompare 226 sînt în stare tehnică nesatisfăcătoare.

    Starea tehnică actuală a sistemelor este prezentată în fig.3.
 

    Fig. 3

    Capacitatea actuală a sistemelor centralizate de alimentare cu apă a centrelor populate este de 11,5 m3/sec., din care 4,6 m3/sec. sînt furnizate din sursele subterane, iar 6,9 m3/sec. din sursele de suprafaţă, inclusiv din rîurile Nistru şi Prut.

    Capacitatea de proiect a apeductelor grupate, care utilizează apele de suprafaţă pentru sistemele centralizate de alimentare cu apă ale centrelor populate, este de 280 mil. m3/an.
  Cantitatea apei utilizate de toţi consumatorii a constituit în anul 2005     785 mil. m3, dintre care pentru uz casnic - 120 mil. m3.

    În perioada 1998-2005 captarea totală a apei din bazinele naturale a scăzut de la 1263 mil. m3  pînă la 852 mil. m3,  inclusiv a apelor subterane - de la 191 mil. m3 în anul 1998 pînă la 136 mil. m3 în anul 2005.

    Utilizarea apelor pentru necesităţile menajere şi potabile s-a redus în această perioadă de la 214 pînă la 120mil. m3. Cantităţile apei utilizate, conform datelor raportului statistic nr.1 - gospodărirea apelor - este prezentată în fig.4.

 

    Fig.4.


    Scăderea consumului total al apei este condiţionată de declinul activităţii industriale, majorarea permanentă a costurilor serviciilor comunale, economisirea şi contorizarea apei utilizate de populaţie.

    Reducerea consumului de apă s-a produs preponderent din cauza captării apelor terestre şi, în consecinţă, capacităţile staţiilor de epurare şi ale apeductelor existente funcţionează într-un regim nefavorabil sau nu funcţionează deloc, iar unele din localităţi (mun.Bălţi, or.Soroca) au trecut la utilizarea apelor subterane.

    Din cauza repartizării neuniforme a resurselor de apă pe teritoriul ţării, calităţii neomogene a pînzelor apelor subterane, poluării semnificative a apelor freatice, unele raioane nu dispun de surse locale de apă.

    2.2.2. Canalizarea şi epurarea apelor uzate    

    În prezent, de reţele de canalizare publică dispun 623 centre populate, inclusiv: 3 municipii, 52 oraşe, 565 localităţi rurale.

    Din toată populaţia republicii, care are acces la sistemele comunale de alimentare cu apă, 49% locuiesc în zona construcţiilor necanalizate.

    Sistemul comunal de canalizare a apelor reziduale a localităţilor din Republica Moldova este alcătuit din 464 staţii de epurare, 557 staţii de pompare şi reţele de canalizare cu lungimea totală de 2966 km. Starea tehnică a sistemelor de canalizare din republică este prezentată în fig.5. 

 

    Fig.5

    Din cauza stării tehnice nesatisfăcătoare a sistemelor existente de epurare a apelor uzate în localităţile urbane (Rezina, Criuleni, Otaci, Soroca, Taraclia) şi suspendării funcţionării acestora în majoritatea localităţilor rurale, din totalul de 690 mil. m3 alapelor reziduale, în anul 2005 au fost deversate în bazinele de suprafaţă ape normativ epurate, în volum de 124 mil. m3, ape convenţional pure -556 mil. m3 şi  ape poluate - 9 mil. m3, inclusiv ape uzate fără epurare - 0,6 mil. m3  şi epurate insuficient - 8,3 mil. m3 . Aşadar, 80% din apele reziduale nu au fost purificate de sistemele existente.

    2.3 Accesibilitatea serviciilor
    2.3.1. Aprovizionarea cu apă potabilă  

    Din totalul de cca. 3,5893 mil. locuitori, de apă din reţeaua publică beneficiază 1,994 mil. persoane (50,6%), inclusiv 1136 mii - din mediul urban (ceea ce prezintă 58% din populaţia totală alimentată cu apă şi 76% din populaţia urbană) şi 858 mii - din mediul rural (ceea ce prezintă 43,0% din populaţia totală alimentată cu apă şi 40,7% din populaţia rurală). Gradul de extindere a localităţilor, amenajate cu apeducte pe zone teritoriale, este prezentat în fig.6.

 
   
Fig.6

   
2.3.2 Canalizarea apelor uzate
    Din totalul localităţilor rurale, de sisteme centralizate de alimentare cu apă potabilă şi canalizare dispun 251 localităţi (17%), numai de sisteme centralizate de alimentare cu apă - 511 localităţi (34.5%). Restul satelor şi comunelor nu dispun de apeducte comunale, iar populaţia utilizează apa freatică din fîntîni. În raionul Orhei numai 5 centre populate dispun de sisteme comunale de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare, 47 localităţi utilizează apele freatice din fîntîni, 31 din 68 centre populate rurale din raionul Soroca nu dispun de alimentare centralizată cu apa potabilă, iar apeduct şi canalizare există numai în or.Soroca, lipsesc sistemele centralizate de alimentare cu apă în 30 localităţi din raionul Rîşcani şi  în 37 localităţi din raionul Leova.
    Asigurarea localităţilor din Republica Moldova cu sisteme de canalizare este prezentată în fig. 7


    2.4. Calitatea serviciilor de aprovizionare cu apă şi canalizare
    2.4.1. Calitatea apei potabile
    Conform datelor de care dispune Ministerul Sănătăţii, obţinute în urma monitorizării calităţii apei de băut în mediul urban, situaţia în domeniul vizat este expusă în cele ce urmează.
    Calitatea apei distribuite prin sisteme publice este permanent controlată prin prelevarea de probe. În anul 2005 au fost analizate 10028 probe la parametrii chimici şi la parametrii microbiologici, recoltate din zone reprezentative ale reţelei de distribuţie.
    Din punct de vedere microbiologic, apa distribuită populaţiei în majoritatea sistemelor urbane a fost de calitate satisfăcătoare. Din totalul de probe analizate la indicatorul „coliformi totali” – 9,2 % au fost necorespunzătoare, iar din probele analizate pentru indicatorul „coliformi fecali” – 0,7 % au fost necorespunzătoare indicilor de calitate.
    Drept rezultat al monitorizării calităţii apei de băut în mediul rural, s-a constatat că majoritatea sistemelor funcţionează cu întreruperi, fără efectuarea dezinfecţiei permanente a apei. În anul 2005 au fost analizate în total 3808 probe la parametrii chimici şi microbiologici, recoltate din punctele de control ale reţelelor de distribuţie. Din punct de vedere microbiologic, apa distribuită populaţiei în majoritatea sistemelor urbane a fost de calitate bună. Din totalul de probe analizate la indicatorul „coliformi totali” – 16,2 % au fost necorespunzătoare iar din probele analizate la indicatorul „coliformi fecali” – 6,5 % au fost necorespunzătoare, indicilor de calitate.
    Calitatea chimică a apei distribuite prin sistemele publice de aprovizionare poate fi caracterizată doar conform indicatorilor generali de potabilitate, nefiind analizate substanţele toxice, cum sînt: fluorul, pesticidele, plumbul. Au fost efectuate analize pentru determinarea substanţelor toxice din apă (15 % avînd valori mai mari decît concentraţiile admise), a amoniacului (47% – valori necorespunzătoare) şi a nitraţilor (9,5% – rezultate necorespunzătoare).
    Prin urmare, supravegherea calităţii apei potabile a fost eficientă, siguranţa microbiologică fiind asigurată pentru majoritatea populaţiei urbane.
    2.4.2. Calitatea apelor deversate
    O influenţă majoră asupra calităţii apelor naturale o au evacuările de ape uzate neepurate sau insuficient epurate, care sînt evacuate în receptorii naturali. Cele mai nefavorabile situaţii, din acest punct de vedere, se semnalează în bazinele hidrografice ale rîurilor Nistru şi Prut. Cele mai mari volume de ape uzate neepurate provin de la sistemele de canalizare ale localităţilor (peste 85%). Se constată că în ultimii ani situaţia privind funcţionarea staţiilor de epurare şi preepurare nu a cunoscut o îmbunătăţire semnificativă, ci, din contra, s-a înrăutăţit.
    Cei mai mari poluatori ai apelor de suprafaţă cu substanţe organice, suspensii, substanţe minerale, amoniu, grăsimi, detergenţi, metale grele sînt marile aglomerări urbane : Chişinău, Bălţi, Soroca, Ungheni şi Cahul. Ponderea necorespunderii calităţii apelor uzate epurate a constituit în anul 2005: la parametrii microbiologici - 54%, iar la parametrii chimici – 84%.
    Alţi poluatori importanţi ai cursurilor de ape sînt apele meteorice de pe teritoriul localităţilor, agricultura şi industria alimentară şi sectorul zootehnic industrial şi individual.
    2.4.3. Nivelul profesional de analiză al lucrătorilor din cadrul laboratoarelor de producţie
    De menţionat că, la nivelul operatorilor din domeniul apă-canal, cu excepţia S.A. „Apă canal Chişinău”, se constată mari deficienţe în activitatea laboratoarelor de producţie din staţiile de tratare a apei potabile sau staţiile de epurare a apelor uzate.
    Acestea se manifestă la nivelul :
    dotărilor cu echipamente;
    calificării profesionale;
    managementului de asigurare şi control al calităţii datelor de laborator.
    Exigenţele manifestate în prezent faţă de parametrii de calitate ai apei la fluxurile tehnologice impun reconsiderarea viziunii referitor la activitatea de laborator în cadrul sistemelor centralizate de alimentare cu apă şi canalizare.
    În acest sector urmează a fi întreprinse măsuri în direcţia:
    dotării laboratoarelor la nivelul exigenţelor actuale;
    instruirii personalului conform nivelului de competenţe;
    certificării şi acreditării;
    introducerii sistemului de asigurare şi control al calităţii;
    implementării la nivel naţional a unui sistem cu o structură de monitorizare şi intercalibrare a laboratoarelor tehnologice.
    2.5. Cadrul legislativ naţional şi european
    Pe parcursul ultimilor 10 ani, serviciile publice de alimentare cu apă şi canalizare în Republica Moldova au fost influenţate de diversele transformări organizatorice, tehnice şi administrative, cauzate de evoluţia instituţională şi de particularităţile activităţilor economice (criza economică din anii 1992-2000).
    În prezent, odată cu reanimarea economiei naţionale, acestui sector i se acordă o importanţa mai mare, însă problemele privind asigurarea şi dezvoltarea acestor servicii rămîn a fi soluţionate doar parţial. Problema aprovizionării cu apă potabilă este recunoscută la toate nivelurile ca importantă şi printre priorităţile naţionale, fiind considerată, în acelaşi timp, factor de îmbunătăţire a calităţii vieţii şi de reducere a sărăciei. În ultimii ani au fost depuse anumite eforturi pentru consolidarea cadrului legislativ, care ar permite eficientizarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare, însă această activitate urmează a fi continuată, cu ţintă spre transpunerea cerinţelor directivelor europene din domeniul apelor în legislaţia naţională.
    Cadrul legislativ naţional, care reprezintă reglementările în domeniul vizat, este constituit din:
    Codul apelor nr. 1532-XII din 22 iunie 1993 (actualmente se elaborează o redacţie nouă a acestuia, care va fi adaptată la Directiva UE);
    Legea nr. 851-XIII din 29 mai 1996 privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător;
    Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402-XV din 24 octombrie 2002;
    Legea nr. 272-XIV din 10 februarie 1999 cu privire la apa potabilă (actualmente este elaborat un proiect nou al legii menţionate, adaptat la Directiva UE);
    Legea nr.1540-XIII din 25 februarie 1998 privind plata pentru poluarea mediului;
    Legea nr.1515-XII din 16 iunie 1993 privind protecţia mediului înconjurător;
    Legea nr. 10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice;
    [Pct.2.5 al.3), subal.7) modificat prin HG384 din 12.05.10, MO78-80/21.05.10 art.455]
    Legea nr. nr.440-XIII din 27 aprilie 1995 cu privire la zonele si fîşiile de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă;
    Hotărîrea Guvernului nr. 1406 din 30 decembrie 2005 „Cu privire la aprobarea Programului de alimentare cu apă şi de canalizare a localităţilor din Republica Moldova pînă în anul 2015”.
    Cadrul legislativ existent a fost elaborat în anii 1993-1996 şi nu include totalmente prevederile actelor legislative internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi prevederile legislaţiei UE cu care Republica Moldova intenţionează să se integreze. În acest context, obiectivele prezentei Strategii se axează şi pe transpunerea acestor prevederi în legislaţia naţională, conform Planului de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană.
    Legislaţia europeană care e necesar de a fi transpusă în legislaţia naţională este următoarea:
    Directiva 98/83/CEE privind calitatea apei destinate consumului uman - se prevede a fi transpusă, pe măsura posibilităţii, în proiectul legii privind apa potabilă;
    Directiva Consiliului 91/271/EEC privind epurarea apelor uzate urbane - necesită a fi transpusă integral în legislaţia naţională pentru aprobarea normelor privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în mediul acvatic;
    Directiva Consiliului nr. 91/676/EEC privind protecţia apelor împotriva poluării cauzate de nitraţi din surse agricole - necesită a fi transpusă în scopul protecţiei apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole.
    Prezenta Strategie defineşte principalele obiective de dezvoltare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare în conformitate cu prevederile directivelor europene pentru:
    apa potabilă - nr. 98/83/EEC;
    apa uzată din localităţile urbane - nr. 91/271/EEC;
    apa de suprafaţă pentru apa potabilă - nr.75/440/EEC;
    poluanţii periculoşi în apa subterană - nr. 80/68/CEE;
    poluanţii periculoşi în apa de suprafaţă - nr.76/464/CEE.
    Directiva-Cadru privind apa 2000/60/EC prevede o serie de elemente revoluţionare, care trebuie incluse în politicile statului în acest domeniu, inclusiv:
    gospodărirea apelor la nivel de bazin hidrografic;
    caracterizarea stării apelor în cinci categorii de calitate;
    definirea stării de referinţă pentru apele de suprafaţă;
    definirea “stării bune” a apelor;
    definirea categoriei de ape modificate antropic puternic, pentru care obiectivul îl constituie obţinerea unui potenţial ecologic adecvat;
    clarificarea conceptului de reabilitare a rîurilor.
    Implementarea numitei Directive-Cadru presupune elaborarea Planului de management al apelor pe bazine hidrografice, în strînsa colaborare cu ţările vecine, Ucraina şi România, în cadrul Convenţiei privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere şi a lacurilor internaţionale, prin acordurile existente de colaborare bilaterală.
    Planul de management al apelor pe bazine hidrografice reprezintă instrumentul de planificare în domeniul apelor, care stabileşte obiective-ţintă pe un termen lung şi propune măsuri pentru asigurarea surselor de apă şi pentru atingerea calificativului „starea bună” a apelor.
    2.6. Finanţarea serviciilor publice de aprovizionare cu apă şi canalizare
    Finanţarea activităţii curente a serviciilor publice de aprovizionare cu apă şi canalizare se face prin preţuri şi tarife plătite de consumatori. Autorităţile publice practic nu subvenţionează activitatea de exploatare şi nu practică sisteme de protecţie socială directă la serviciile publice de alimentare cu apă şi canalizare.
    În ceea ce priveşte finanţarea investiţiilor, trebuie de remarcat că în perioada de referinţă bugetul de stat se confruntă cu constrîngeri considerabile şi de aceea tendinţa de reducere a finanţării serviciilor publice locale şi a investiţiilor din această sursă este tot mai evidentă.
    Autorităţile locale nu dispun deocamdată de suficiente resurse proprii pentru acoperirea nevoilor urgente de investiţii în acest domeniu.
    Operatorii de servicii publice de aprovizionare cu apă şi canalizare, fie că este vorba de societăţi pe acţiuni, fie de regii autonome sau întreprinderi municipale, au posibilităţi financiare foarte limitate, cauzate în principal de:
    rata redusă a profitului acceptat în fundamentarea tarifelor;
    blocajul financiar şi întîrzieri la achitarea facturilor (de menţionat că există localităţi unde perioada medie de încasare a facturilor depăşeşte 200 de zile);
    costurile mari de producţie, generate de starea tehnică necorespunzătoare a reţelelor, instalaţiilor şi echipamentelor;
    capacitatea redusă de cumpărare.
    Analizînd principalele căi de atragere a fondurilor pentru finanţarea investiţiilor în sistemele de alimentare cu apă şi canalizare, putem constata următoarele:
    Atragerea şi utilizarea unor fonduri nerambursabile
    Există cîteva realizări notabile în direcţia atragerii şi utilizării de fonduri nerambursabile, dintre care menţionăm:
    fondurile obţinute din partea Uniunii Europene în cadrul Programului securitatea alimentară, în sumă de 2 mil. Euro, din care se implementează deja proiecte concrete de alimentare cu apă şi canalizare în 16 localităţi (oraşele Anenii Noi, Bucovăţ, Criuleni, Drochia, Rîşcani, comunele Başcalia, Brînza, Costuleni, Coşniţa, Doroţcaia, Gura Căinarului, Ghetlova, Petreşti, Pelivan, Tănătari, Văratic);
    fonduri obţinute din partea Suediei şi Elveţiei, din care vor fi implementate proiecte în 30 localităţi;
    grantul alocat de Turcia pentru construcţia staţiei de tratare a apei în or. Ceadîr-Lunga.
    Finanţarea investiţiilor prin credite rambursabile
    Cele mai semnificative realizări în acest domeniu sînt:
    creditul acordat de Statul Kuweit în anul 2006 pentru 6 localităţi prioritare: oraşele Străşeni, Taraclia şi Hînceşti, comunele Carbalia, Sărata Veche şi Risipeni;
    creditul acordat de Turcia pentru alimentarea cu apă a unor localităţi din sudul republicii.
    Cu toate că pe parcursul ultimilor 10 ani sectorul aprovizionării cu apă şi canalizare s-a confruntat cu greutăţi de ordin financiar, valoarea investiţiilor în infrastructura serviciilor publice de aprovizionare cu apă şi canalizare a crescut începînd cu anul 2001, atît datorită atragerii de finanţări externe în diferite programe, cît şi a eforturilor depuse de operatori de finanţare din surse proprii, precum şi din bugetele de stat şi locale.
    Repartizarea mijloacelor investiţionale pentru modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii apei nu este uniformă la nivelul autorităţilor locale.
    2.7. Resursele umane implicate în organizarea şi prestarea serviciilor de aprovizionare cu apă şi canalizare
    Resursele umane – ceea ce determină în mod decisiv performanţele operatorilor de servicii publice de alimentare cu apă şi canalizare – a cunoscut evoluţii concordate cu etajele reformei economice din Moldova. Dezmembrarea grupurilor raionale de gospodărie comunală, formarea regiilor autonome sau a întreprinderilor specializate la nivelul fiecărei localităţi urbane, demararea acţiunii de separare pe principiul specificităţii serviciului prestat (apă – canal, termoficare, salubritate etc.) au condus la modificarea permanentă a numărului de personal şi a gradului de calificare a acestora. Tendinţa majoră a anilor 90 a fost mărirea numărului de personal fără a schimba condiţiile lor de lucru. Pe de o parte, exista o ofertă din partea oamenilor care nu mai găseau de lucru la întreprinderile industriale, iar, pe de altă parte, aceştia exercitau o influenţă permanentă asupra managementului unităţilor apă-canal, întrucît nivelul de calificare şi cunoştinţele lor deseori le depăşeau pe cele ale salariaţilor acestor întreprinderi.
    Deşi noii angajaţi aveau o calificare bine apreciată, dar formată în zona industrială, erau necesare – chiar se impuneau – acţiuni de instruire aferente proceselor de reconversiune sau specializare profesională în domeniul alimentării cu apă şi canalizării. Aceste acţiuni erau necesare – în cele mai multe cazuri – şi referitor la angajaţii vechi în acest sector, deoarece anii de după reformă (descentralizarea serviciilor) a adus în domeniu un întreg torent de noutăţi tehnice, tehnologice, legislative etc.
    Pe parcursul ultimilor ani au fost organizate un şir de seminare de instruire a specialiştilor din domeniul respectiv, în care au fost implicaţi specialişti din mai multe ramuri. Pentru asigurarea fondurilor, necesare abordării profesionale a problemei pregătirii profesionale continue, este nevoie de susţinere permanentă din partea organelor centrale din ramura gospodăriei comunale.
    3. Principalele obiective şi priorităţi ale serviciilor publice de aprovizionare cu apă şi canalizare
    Prevederile Programului de alimentare cu apă şi canalizare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1406 din 30 decembrie 2005, vor fi anevoios de realizat chiar şi în termenele de durată medie, în cazul în care nu va fi atinsă o balanţă între scopurile cantitative şi calitative ale serviciilor acordate fără determinarea criteriilor priorităţilor în politica de alimentare cu apă şi canalizare a populaţiei din toate localităţile Republicii Moldova .
    3.1. Criterii privind determinarea priorităţilor de aprovizionare cu apă pentru obiectivele pe anii 2008-2012
    La determinarea obiectivelor privind selectarea priorităţilor în asigurarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor din cele 1532 localităţi rurale şi oraşe mici s-a ţinut cont de un singur criteriu “sănătatea populaţiei şi factorii de risc”, la propunerea Ministerului Sănătăţii.
    Criteriul menţionat a fost elaborat de Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă, prin examinarea unei liste de 202 localităţi selectate în baza subcriteriilor, care includ următoarea informaţie precisă privind:
    nivelul morbidităţii (mortalităţii) totale şi specifice a populaţiei;
    necorespunderea calităţii apei potabile normelor igienice;
    insuficienţa cantităţii sau lipsa surselor de apă potabilă;
    lipsa de sisteme centralizate de alimentare cu apă şi canalizare;
    numărul populaţiei expuse factorilor de risc.
    În afară de aceste criterii, la procedura de evaluare a priorităţilor s-a ţinut cont şi de alte criterii, mai specifice pentru sectorul alimentării cu apă cum sînt:
    criteriul “avantajul social-economic”, care include informaţia cu privire la beneficiarii potenţiali;
    criteriul “menţinerii potenţial stabile a sistemului”, care demonstrează potenţialul societăţii de a menţine în stare cuvenită sistemele de alimentare cu apă;
    criteriul “realitatea tehnică”, care determină fezabilitatea proiectului şi posibilitatea de finanţare a obiectelor de alimentare cu apă.
    Din criteriile menţionate, la selectarea localităţilor prioritare, a fost predominant principiul “sănătatea populaţiei şi factorii de risc”, căruia i-a fost atribuit cel mai mare indice - 45%; criteriul “avantajul social-economic” căreia i-a fost atribuit indicele 20%, criteriul “realitatea tehnică”-25% şi “potenţialul de menţinere”- 10%.
    Localităţile care se încadrează în indicii menţionaţi au fost identificate drept prioritare şi incluse în lista obiectelor care necesită asigurare urgentă cu apă potabilă. Lista acestor localităţi urmează a fi actualizată, ţinînd cont de lucrările îndeplinite în ultimii ani, completată cu obiecte propuse de autorităţile publice raionale şi incluse în programul de activităţi pe termen mediu 2008-2012.
    Lista localităţilor prioritare pentru aprovizionare cu apă şi canalizare pentru perioada 2008-2012 este specificată în anexa nr.1 la prezenta Strategie.
    3.2. Obiective specifice pe termen mediu (2008 – 2012)
    3.2.1. Descentralizarea serviciilor publice de aprovizionare cu apă şi canalizare
    Responsabilitatea pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare revine autorităţilor administraţiei publice locale. Sînt necesare măsuri de îmbunătăţire a activităţii operaţionale şi financiare a agenţilor prestatori de servicii în vederea creşterii siguranţei şi calităţii serviciilor acordate populaţiei, prin:
    a) elaborarea unei legislaţii adecvate, care să reglementeze funcţionarea adunărilor generale ale acţionarilor şi a consiliilor de administraţie, responsabilităţile care le revin acestora în cadrul societăţilor comerciale ce prestează servicii publice de alimentare cu apă şi canalizare;
    b) eliminarea suprapunerilor de atribuţii ale autorităţii de reglementare cu competenţele autorităţilor administraţiei publice locale;
    c) elaborarea planurilor de asigurare a securităţii apei potabile.
    3.2.2. Promovarea principiilor economiei de piaţă
    Serviciile publice de alimentare cu apă şi canalizare au caracter de monopol, determinat de situaţia clienţilor captivi şi a beneficiarilor racordaţi la sistemele centralizate. Pentru asigurarea concurenţei, se vor iniţia măsuri de punere în competiţie a operatorilor de servicii, a capitalurilor de finanţare şi a managementului prin :
    obligativitatea scoaterii la licitaţie a serviciilor în toate cazurile în care operatorul înregistrează pierderi financiare sau nu poate asigura o calitate corespunzătoare a serviciilor de apă şi canalizare pe care le prestează;
retragerea licenţelor de operare agenţilor prestatori care nu îndeplinesc criteriile de performanţă stabilite;
    reorganizarea regiilor autonome aflate sub autoritatea administraţiei publice locale;
    asigurarea transparenţei în procesul de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare.
    3.2.3. Extinderea sistemelor centralizate de aprovizionare cu apă şi canalizare şi creşterea gradului de acces al populaţiei la aceste servicii
    Gradul redus de echipare tehnico-edilitară, precum şi lipsa surselor de apă în anumite zone complică accesul populaţiei la serviciile de alimentare cu apă şi canalizare supuse controlului şi monitorizării autorităţilor. Se impun măsuri de extindere a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare centralizate şi creşterea gradului de acces al populaţiei la aceste servicii prin:
    elaborarea strategiilor şi a politicii locale privind alimentarea cu apă şi canalizarea localităţii;
    promovarea unor noi proiecte atractive, programe naţionale şi strategii de investiţii cu finanţare internaţională;
    accelerarea implementării Programului de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor din Republica Moldova pînă în anul 2015;
    promovarea de urgenţă a unei legislaţii fiscale care să acorde înlesniri pentru investitorii în infrastructura serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare.
    Conform estimărilor efectuate, prin realizarea volumului de lucrări preconizate pentru realizarea măsurilor menţionate pe termen mediu, se vor asigura cu apă potabilă circa 231 localităţi cu un număr total al populaţiei de 2128,8 mii, ceea ce constituie 59,3% din populaţia Republicii Moldova. Pentru această perioadă debitul total al apelor uzate , care vor fi supuse colectării şi epurării, va constitui 82,0 mii m3 / zi.
    Sursele principale de alimentare cu apă a localităţilor vor fi apele de suprafaţă pentru majoritatea din localităţi prin apeducte comune pentru grupuri de localităţi freatice. Harta reţelelor de apeducte grupate este prezentată în fig.8.


    Sistemul de alimentare cu apă constă din obiective comune de captare a apei din cursurile naturale de apă ale rîurilor Nistru şi Prut, staţii de tratare centralizată a apei captate şi reţele de aducţie a apei potabile pentru grupuri de localităţi pînă la rezervorul de distribuţie al fiecărei din acestea. Pentru asigurarea consumului necesar de apă al localităţilor, selectate prioritar în acest scop pe termen mediu, apa potabilă se va furniza în volum de 385,6 mii m3/zi.
    Asigurarea furnizării apei potabile în cantităţile necesare, conform cerinţelor, se va realiza prin diferite modalităţi, în funcţie de starea actuală a sistemului existent de alimentare cu apă, şi anume prin:
    sporirea randamentului apeductelor existente (Soroca-Bălţi şi Vadul lui Vodă-Chişinău) şi extinderea zonei de deservire a acestora;
    finnalizarea lucrărilor de construcţie a apeductelor grupate.
    Datele generale privind capacităţile calculate ale apeductelor grupate pentru asigurarea localităţilor prioritare cu apă potabilă sînt indicate în tabelul de mai jos.

    tabel

    Totodată, apele subterane îşi vor păstra valoarea, ca sursă principală pentru alimentare cu apă a localităţilor îndepărtate de sursele de ape terestre şi de zonele apeductelor grupate sau ca sursă provizorie şi de rezervă, în cazul situaţiilor excepţionale.
    Repartiţia localităţilor pe zone de deservire a apeductelor grupate este expusă în anexa nr.2 la prezenta Strategie.
    3.2.4. Promovarea măsurilor de dezvoltare durabilă şi protecţia mediului
    Serviciile de alimentare cu apă sînt influenţate direct de calitatea resurselor naturale de apă, iar cele de canalizare au un impact deosebit asupra acestora. Ele pot participa în mod esenţial la limitarea gradului de poluare prin colectarea şi epurarea eficientă a apelor uzate, dar pot, totodată, să reprezinte un important factor poluator, dacă procesul de epurare este necorespunzător. Serviciile de alimentare cu apă sînt direct influenţate de calitatea resurselor naturale de apă, iar cele de canalizare au un impact deosebit asupra acestora. Ele pot participa în mod esenţial la limitarea gradului de poluare prin colectarea şi epurarea eficientă a apelor uzate, dar pot, totodată, să reprezinte un important factor poluator, dacă procesul de epurare este necorespunzător.
   
Dezvoltarea durabilă a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare presupune:
    îmbunătăţirea starii tehnice a infrastructurii prin majorarea capacităţii de înmagazinare, soluţionarea cazurilor de supradimensionare a reţelelor, apărute ca urmare a reducerii consumurilor specifice şi refacerii sistemelor în corelaţie cu cea mai bună tehnologie existentă pe plan mondial;
    utilizarea eficientă a fondurilor UE pentru cofinanţarea Programului naţional de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor din Republica Moldova pînă în anul 2015;
    promovarea unor programe comune cu ţările din bazinul Dunării şi Nistrului în vederea protejării mediului din această zonă a Europei;
    dezvoltarea unor servicii publice eficiente de alimentare cu apă şi canalizare, gestionate în spiritul unei culturi a calităţii şi performanţei.
    3.2.5. Promovarea parteneriatului social
    În cadrul procesului de globalizare la care asistăm, participarea partenerilor sociali la fundamentarea şi luarea deciziilor cu impact major asupra populaţiei are o importanţă deosebită. Rolul profesioniştilor, ONG-urilor şi al marilor operatori de servicii publice este esenţial în asigurarea unor niveluri de calitate dorite de clienţi.
    Serviciile de alimentare cu apă şi canalizare au un rol esenţial în solidarizarea socială a cetăţenilor, în asigurarea unui trai decent, în păstrarea păcii sociale.
    În contextul celor expuse, eforturile vor fi axate pe:
    Pornind de la aceste principii se vor depune eforturi pentru :
    amplificarea participării structurilor din societatea civilă, în principal a ONG-urilor, a grupurilor de populaţie care apără interesele consumatorilor la nivel local şi a sindicatelor, la elaborarea strategiilor, politicilor şi programelor sectoriale şi locale;
    realizarea unor parteneriate cu asociaţiile de reprezentare a intereselor beneficiarilor de servicii publice de alimentare cu apă şi canalizare;
    transparenţa şi comunicarea permanentă cu consumatorii prin mass-media şi prin acţiuni de tipul „Ziua uşilor deschise” pentru cunoaşterea exactă a nevoilor clienţilor.
    3.3. Obiective strategice pe termen lung (2013-2025)
    Principalele obiective pe termen lung sînt:
    satisfacerea deplină a cerinţelor de apă ale populaţiei;
    implementarea planurilor de asigurare a securităţii apei potabile şi asigurarea calităţii apei potabile, în conformitate cu cerinţele Directivei CE 98/83 EC;
    reducerea cu 50% a maladiilor condiţionate de apă;
    reducerea cu 50% (către anul 2015) a numărului populaţiei care nu are acces la surse sigure de apă potabilă şi la sisteme îmbunătăţite de canalizare;
    realizarea epurării apelor uzate urbane în concordanţă cu prevederile Directivei 91/271/EEC;
    accesul la informaţie, educarea şi sensibilizarea populaţiei asupra necesităţii economisirii apei;
    corelarea instituţională şi a cadrului legislativ cu cel al Uniunii Europene, facilitarea schimburilor de idei, soluţii etc.;
    efectuarea cercetărilor ştiinţifice în vederea unui management integrat al sectorului, introducerii programului tehnic şi asigurării protecţiei mediului;
    monitorizarea continuă a performanţelor în sistemele de alimentare cu apă şi canalizare, asigurarea calităţii adecvate a serviciilor prestate;
    realizarea unor programe de formare şi perfecţionare continuă;
    consultarea publicului şi antrenarea lui la definirea politicilor şi strategiilor în domeniul alimentării cu apă şi canalizare;
    cooperarea regională în domeniul serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare;
    organizarea unui centru regional al Europei Centrale şi de Est în Moldova;
    deschiderea unei pieţe controlate a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare şi stimularea mediului concurenţial în acest domeniu;
    asigurarea elaborării şi promovării politicii tarifare adecvate în domeniul serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare, pînă la nivelul de răscumpărare, prin intărirea capacităţilor organelor naţionale pentru reglementarea tarifelor;
    dezvoltarea sistemului de subsidii pentru categoriile dezavantajate ale populaţiei;
    crearea unei agenţii naţionale pentru reglementarea tarifelor, care ar asigura elaborarea unei politici tarifare adecvate;
    protecţia mediului pentru o dezvoltare durabilă.
    După realizarea obiectivelor pe termen mediu:
    vor fi reabilitate sistemele comunale de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor urbane;
    va fi ameliorată situaţia privind alimentarea cu apă şi canalizare a celor mai nefavorabile localităţi, conform criteriilor menţionate anterior;
    vor fi create reţelele de apeducte grupate şi de canalizare, care vor asigura accesul localităţilor rurale la apa potabilă.
    După realizarea obiectivelor trasate vor fi create condiţii de dezvoltare a sistemelor centralizate de alimentare cu apă a populaţiei şi pe termen lung.
    În perioada pe termen lung a alimentării cu apă şi canalizare va predomina activitatea de dezvoltare în continuare a infrastructurii comunale în intravilanul localităţilor rurale, conectate la reţelele de aducţie a apei, concomitent cu sistemul de canalizare (reţele, staţii de pompare şi, îndeosebi, staţii de epurare, care vor fi construite pe etape).
    Gradul de amenajare a sectorului locativ va evolua pe măsura dezvoltării reţelelor de canalizare şi capacităţii staţiilor de epurare a apelor uzate.
    4. Evaluarea costurilor generale pentru realizarea obiectivelor pe termen mediu şi lung
    4.1. Date generale
    Valoarea lucrărilor preconizate pentru realizarea obiectivelor, inclusiv de reabilitare a edificiilor existente, şi pentru construcţia obiectivelor noi se calculează în baza examinării detaliate a stării tehnice actuale a părţilor componente din ansamblul instalaţiilor de captare a apei, a staţiilor de tratare a apelor captate şi de epurare a apelor uzate, reţelelor de distribuţie a apei furnizate şi de canalizare a apelor uzate din fiecare localitate. În baza estimărilor bazate pe volumul de lucrări de construcţie concrete, au fost elaborate devizele de cheltuieli respective. Evaluarea construcţiei sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare în localităţile din Republica Moldova în perioadele 2008-2017 şi 2013-2025 este expusă în anexa nr. 3 la prezenta Strategie.
    Cheltuielile necesare pentru finalizarea lucrărilor de construcţie a apeductelor grupate noi şi restabilirea celor existente, în sumă 172,4 mil. lei, sînt repartizate în cote-părţi între devizele de cheltuieli ale localităţilor şi fac parte din totalul scontat al cheltuielilor pentru reanimarea serviciilor comunale în localităţile prioritare.
    În conformitate cu studiile de prefezibilitate, cota-parte a investiţiilor capitale care revine unei persoane din zonele administrativ-teritoriale, oscilează de la 1400-2500 lei pînă la 3500-5500 lei, fapt care demonstrează starea tehnică neuniformă a infrastructurii serviciului comunal al localităţilor şi diferite grade de amenajare a sectorului locativ.
    Resursele financiare, preconizate pe termen mediu, pentru dezvoltarea reţelei de apeducte grupate şi evacuarea apelor uzate în valorile menţionate, sînt condiţionate de necesitatea asigurării cu apă de calitate adecvată a populaţiei în localităţile prioritare, precum şi de realizarea obiectivelor trasate pe acest termen.
    4.2. Evaluarea necesarului de investiţii pentru serviciile de apă şi canalizare în mediul urban
    După cum rezultă din datele calculate, necesarul total de investiţii pentru reabilitarea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare şi obţinerea parametrilor ceruţi de standardele europene în localităţile prioritare pe termen mediu (2008- 2012), se cifrează la circa 3559,1 mil. lei.
    Pentru realizarea obiectivelor pe termen mediu (anii 2008-2012) este necesară o rată anuală constantă de investiţii, în valoare de circa 732,0 mil. lei / an.
    După cum s-a menţionat anterior, realizarea obiectivelor pe termen mediu va ameliora starea serviciilor comunale de alimentare cu apă şi canalizare în toate localităţile urbane.
    4.3. Evaluarea necesarului de investiţii pentru serviciile de apă şi canalizare în mediul rural
    Realizarea obiectivelor pe termen mediu în mediul rural vor asigura acces la sistemele comunale de apeduct a 858 mii de persoane din localităţile rurale. În aceste localităţi, în termenul indicat, se preconizează conectarea la canalizare numai a obiectelor sociale.
    În anii 2013-2025 alimentarea cu apă se va efectua în două etape. În prima – se prevede conectarea la sistemul centralizat prin asigurarea cu apă potabilă din cişmele stradale, în etapa a doua extinderea sistemului de alimentare cu apă prin branşamentele individuale, care va asigura debitul mediu de 170 - 200 litri / persoană / zi.
    Sistemul de canalizare în localităţile rurale pentru perioada 2012-2025 va include construcţia reţelelor staţiilor de pompare şi de epurare al apelor uzate. Gradul de epurare a apelor uzate va corespunde respectiv cerinţelor şi condiţiilor de deversare, în funcţie de clasificarea receptorilor naturali.
    Reieşind din valoarea generalizată a investiţiilor, este estimată rata medie ce revine unei persoane pentru fiecare din raioanele administrative prin care a fost calculat necesarul total de investiţii pentru construcţia sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare în mediul rural, în care locuiesc 1246,5 mii de persoane. Investiţiile necesare pentru anii 2012-2025 constituie circa 23369,7 mil. lei.
    În condiţiile unei rate constante anuale a investiţiilor pentru perioada 2008-2012 se poate stabili o valoare medie de circa 711,8 mil. lei /an, iar în perioada 2013-2025 valoarea medie de investiţii va constitui circa 1,7 mlrd.lei/an.
    Necesarul total de investiţii pentru restabilirea şi crearea infrastructurii adecvate a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare calculat este următorul:
    alimentarea cu apă şi canalizare în mediul urban  16002,5 mil. lei ;
    alimentarea cu apă şi canalizare în mediul rural    17716,9mil. lei ;
                                                                             Total  33719,4 mil. lei.

    Valoarea totală a investiţiilor necesare pentru realizarea obiectivelor trasate pe termen mediu (2008-2012), în preţurile anului 2005, constituie 6479,7 mil. lei, iar pe anii 2012-2025 constituie 42546,4 mil.
    5. Surse potenţiale de finanţare a programelor naţionale de modernizare şi dezvoltare a sistemelor publice de aprovizionare cu apă şi canalizare
    Cuantumul plăţii pentru serviciile prestate cuprinde atît valorile pentru recuperarea cheltuielilor ce ţin de exploatarea sistemelor de apeduct şi canalizare, cît şi cota-parte a investiţiilor pentru renovarea, modernizarea şi dezvoltarea serviciilor comunale. Relaţiile între operatorii în domeniu şi beneficiari se soluţionează în mod legal printr-un acord de parteneriat.
    Principiul de autofinanţare a infrastructurii comunale în condiţiile cînd starea ei tehnică este insuficientă nu poate fi realizat fără a atrage surse suplimentare de finanţare, inclusiv creditare.
    Ameliorarea stării economice şi financiare a întreprinderilor comunale este posibilă doar în cazul colectării integrale a plăţilor pentru serviciile prestate, reducerii cheltuielilor neproductive, îndeplinirii necondiţionate a angajamentelor faţă de beneficiari, reducerii nivelului tarifelor pînă la mărimea cheltuielilor de producţie, dar nu mai mult de plafonul de 4% din venitul mediu pe familie. În cazul în care cheltuielile reale depăşesc posibilităţile de achitare ale populaţiei pentru apa consumată, sînt necesare schimbări organizatorice şi fuzionarea întreprinderilor cu rentabilitate joasă cu întreprinderile mai profitabile.
    La etapa actuală, pe lîngă finanţarea de la bugetul de stat (care se confruntă cu dificultăţi), pentru asigurarea implementării programelor naţionale, Programului de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor din Republica Moldova pînă în anul 2015, Programului Naţional „Satul Moldovenesc” şi altele, este necesară susţinerea financiară din partea organismelor financiare internaţionale prin acordarea de credite, grantruri favorabile.
    Ţinînd cont de condiţiile specifice ale Moldovei, Fondul de Dezvoltare Economică Arabă din Kuweit a oferit un credit de 6,5 milioane dolari SUA pentru finanţarea lucrărilor de renovare a sistemelor de alimentare cu apă în şase localităţi, cu rata dobînzii de 1,5%.
    Banca Mondială a acordat Republicii Moldova, mijloacele financiare, în sumă de 12 mil. dolari SUA, care au drept scop sporirea bunăstării populaţiei în unele dintre cele mai sărace localităţi rurale, oraşe şi orăşele de dimensiuni medii, la o rată anuală de 0,75%, pe un termen de 40 ani. Mijloacele în cauză au fost recreditate întreprinderilor de aprovizionare cu apa şi canalizare din oraşele Cahul, Orhei, Soroca, Ştefan Vodă şi mun.Bălţi. Obiectivele de bază ale creditelor menţionate sînt reabilitarea sistemelor de apă şi canalizare în vederea sporirii eficienţei şi calităţii serviciilor, întărirea şi perfecţionarea capacităţii operaţionale şi financiare a întreprinderilor "Apa Canal", reabilitarea serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare în zonele rurale.
    Obiectivele prezentei Strategii se axează pe realizarea prevederilor din Programul Naţional "Satul Moldovenesc" şi SCERS referitor la alimentarea cu apă potabilă a localităţilor rurale prin sistemele centralizate şi ridicarea bunăstării şi sănătăţii populaţiei.
    Conform unei analize efectuate, alocarea mijloacelor financiare din fonduri nerambursabile reprezintă o cotă esenţială de finanţare a activităţilor în domeniul alimentări cu apă şi canalizare în localităţile rurale.
    Cu suportul Fondul de Investiţii Sociale din Moldova numai în anul 2006 au fost finalizate lucrările de aprovizionare cu apă şi canalizare în 19 localităţi, cu investiţii în valoarea totală de 15,5 mil. lei. În anii precedenţi, tot cu suportul acestui Fond, au fost renovate obiecte de alimentare cu apă şi canalizare în 28 localităţi, valoarea totală a lucrărilor constituind 13,0 mil. lei. La etapa de implementare se află renovarea obiectelor de alimentare cu apă şi canalizare în 22 localităţi, cu investiţii în valoarea totală de 44,8 mil. lei, iar la etapa de evaluare se află volumul de lucrări în 17 localităţi.
    Majoritatea localităţilor care beneficiază de suportul Fondului de Investiţii Sociale sînt din mediul rural. Valoarea contribuţiilor colectate din sursele locale constituie 17-18% din totalul investiţiilor. Utilizarea fondurilor menţionate în mediul rural ameliorează doar parţial sistemele de alimentare cu apă, fără a contribui esenţial la îmbunătăţirea stării de lucruri în sector, inclusiv a canalizării apelor uzate. Aceste lucrări se efectuează haotic, spontan, avînd un caracter fragmentar de reabilitare a sistemelor existente sau de extindere a lor, fără a se ţine cont de complexitatea realizării măsurilor trasate în Programul Naţional „Satul Moldovenesc”.
    Aceste fonduri se distribuie, de fapt, numai localităţilor în care populaţia a demonstrat capacitatea de a îndeplini cerinţele specifice ale acestui Fond, neţinînd cont de criteriile determinate pentru localităţile dezavantajate.
    În cadrul Memorandumului de înţelegere între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Regatului Danemarcei au fost implementate proiecte de ameliorare a serviciilor comunale în oraşele Călăraşi, Edineţ şi Cupcin şi satele Borceag, Stăuceni şi Chircăieşti. Lucrările executate au fost finanţate din granturile daneze, în valoare de 52,3 mil. lei, contribuţia părţii moldave a constituit 17,3 mil. lei. Drept rezultat al implementării proiectelor menţionate, s-a contribuit la asigurarea funcţionării durabile a sistemului de alimentare cu apă, după cum este prevăzut în Programul Naţional „Satul Moldovenesc”.
    Proiectul „Apa şi Asanare”, cu un buget de 1,2 mil. dolari SUA, finanţat de către biroul de cooperare al Elveţiei a fost implementat în raioanele Hînceşti, Nisporeni, Străşeni, Ungheni, Călăraşi, Ialoveni şi Leova, soluţionîndu-se problema alimentării cu apă a circa 10000 persoane. În cadrul acestui proiect s-au efectuat lucrări în scopul asigurării cu apă potabilă a locuitorilor din localităţile beneficiare.
    Actualmente, proiectul elveţian este disponibil spre a recepţiona propuneri în vederea iniţierii proiectelor de aprovizionare cu apă a regiunii centrale a republicii.
    Un rol important în realizarea Programului Naţional „Satul Moldovenesc” îl are Fondul Ecologic Naţional, care finanţează anual proiecte de renovare a sistemelor de apă şi staţiilor de pompare, dotare cu aparataje de măsurare şi control a localităţilor dezavantajate. În prezent, în curs de implementare se află circa 50 de proiecte.
    O mare parte din măsurile de modernizare şi renovare a sistemelor de apeduct din cadrul Programului Naţional „Satul Moldovenesc” urmează a fi realizate de către Institutul de Proiectări "IPROCOM". Sursele de finanţare sînt diverse, inclusiv mijloace ale populaţiei din raioanele Ungheni, Nisporeni, Hînceşti, Criuleni, Şoldăneşti etc. În anii 2000-2007 programul de activitate a Institutului prevede finalizarea documentaţiei de proiect pentru 9 localităţi, cu populaţia totală 47,1 mii, iar în stadiu de executare se află proiectele de amenajare a 11 localităţi, cu populaţia totală de 34,6 mii persoane. Implementarea acestor proiecte însă nu este asigurată totalmente, întrucît investiţiile pentru acest scop nu sînt determinate definitiv.
    Din cauza lipsei de coordonare între programele de proiectare şi cele de repartizare a investiţiilor, unele din proiectele elaborate ar putea să nu fie implementate. Diversitatea surselor de finanţare a lucrărilor de alimentare cu apă şi canalizare creează necesitatea stringentă de desemnare a unui centru instituţional de coordonare, care s-ar preocupa de utilizarea raţională a mijloacelor disponibile pentru rezolvarea în complex a problemelor ce ţin de sistemele de alimentare cu apă şi canalizare din localităţi.
    După cum s-a menţionat anterior, orice investiţii în sectorul serviciilor comunale, indiferent de sursa de finanţare, trec la activele întreprinderii comerciale ce prestează serviciile comunale, fapt care trebuie luat în considerare la determinarea relaţiilor patrimoniale între participanţii finanţării fiecăruia din obiectele construite.
    Totodată, din cauza constrîngerilor de finanţare (din bugetul de stat şi din cele locale) a sectorului alimentării cu apă şi canalizare, trebuie mobilizate toate forţele pentru atragerea investiţiilor în infrastructura serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare.
    În acest context, rolul agenţiilor finanţatoare în oferirea posibilităţii de îmbunătăţire a calităţii serviciilor este decisiv, ţinîndu-se cont de faptul că, la această etapă, este foarte dificil de a forma un fond important operaţional pentru investiţii. Concomitent, trebuie avute în vedere principalele trei căi de atragere a capitalului în finanţarea acestor servicii:
    utilizarea fondurilor nerambursabile bi- şi multilaterale;
    utilizarea creditelor în finanţarea serviciilor publice şi a lucrărilor de investiţii în infrastructura locală cu garanţii de stat sau ale autorităţilor administraţiei publice locale;
    stimularea implicării capitalului privat (parteneriatul public-privat).
    Actualmente, structura distribuirii surselor potenţiale de finanţare în sectorul de alimentare cu apă şi canalizare, precum şi scenariile de dezvoltare a sectorului, în concordanţă cu sursele de finanţe disponibile, se elaborează în cadrul proiectului OECD „Strategia de finanţare a sectorului alimentare cu apă şi canalizarea localităţilor urbane şi rurale". Coordonatorul acestui proiect este Agenţia Construcţii şi Dezvoltare a Teritoriului.
    5.1. Atragerea şi utilizarea fondurilor nerambursabile bi- şi multilaterale
    În prezent, acţiunile de finanţare a sectorului de alimentare cu apă şi canalizare se efectuează în cadrul sus-numitului proiect OECD.
    În contextul prezentei Strategii, finanţarea infrastructurii de alimentare cu apă şi canalizare presupune utilizarea mai multor fonduri disponibile, inclusiv a celor nerambursabile provenite din diferite surse, avînd în vedere că Republica Moldova:
    a) este parte a ecosistemului european, ca poluant şi, totodată, ca receptor al poluării;
    b) este ţara care a aderat la majoritatea convenţiilor de mediu şi dezvoltare durabilă;
    c) este parte la Protocolul privind apa şi sănătatea.
    În Moldova, în fază de pregătire şi implementare, se află programe de investiţii în infrastructura locală finanţate parţial din credite şi granturi, acordate de Banca Mondială, Statul Kuweit, Turcia, Uniunea Europeană, Elveţia etc.
    La calcularea resurselor necesare pentru realizarea obiectivelor prezentei Strategii s-a ţinut cont de proiectele deja elaborate, de cele în curs de implementare sau de perfectare din instituţiile de proiectare din Republica Moldova, precum şi de fondurile de finanţare existente, inclusiv de cele nerambursabile.
    5.2. Utilizarea creditelor pentru finanţarea serviciilor publice şi a lucrărilor de investiţii în infrastructura locală
    Finanţarea infrastructurii prin credite bancare trebuie extinsă din următoarele considerente:
    alocaţiile de la bugetul de stat devin tot mai reduse, ca urmare a constrîngerilor bugetare;
    la etapa actuală interesul capitalului privat nu este pronunţat;
    creditul impune eficienţă economică şi presupune disciplină financiară, caracteristici care lipsesc cel mai mult acestui sector;
    creditul permite divizarea poverii investiţiilor urgente din infrastructură (generatoare de beneficii pe termen lung) pe mai multe generaţii de viitori beneficiari.
    De aceea, în curs de pregătire şi implementare se află programele de investiţii finanţate partial din credite rambursabile de la instituţii financiare internaţionale, menţionate în prezentul capitol.
    5.3. Stimularea implicării capitalului privat (parteneriatul public-privat)
    Capitalul privat trebuie atras în sfera serviciilor publice locale, sub forma parteneriatului public-privat, deoarece:
    interesul privat disciplinează autoritatea din punct de vedere bugetar şi sporeşte eficienţa economică a operatorului;
    concentrează capital pe termen lung în sfera serviciilor publice;
    introduce elemente de concurenţă într-un domeniu caracterizat, în general, ca monopolist, iar concurenţa determină îmbunătăţirea calităţii.
    În prezent, atragerea capitalului privat şi realizarea unor parteneriate solide pe termen lung între sectorul public şi cel privat este la început de cale.
    În perioada 2008-2012 va fi sprijinită atragerea capitalului privat în investiţiile mari, pentru realizarea unor lucrări importante de construcţie şi extindere a staţiilor de tratare a apelor şi epurare a apelor uzate, însă pentru aceasta este necesar de a crea condiţiile adecvate de atragere a capitalului privat şi, în primul rînd, de a asigura atractivitatea sectorului (reforma administrativă şi legislativă).
    6. REFORMA ADMINISTRATIVĂ ÎN SECTORUL SERVICIILOR PUBLICE DE APROVIZIONARE CU APĂ ŞI CANALIZARE
    6.1. Raporturile între autorităţile administraţiei publice locale şi operatori
    Din punct de vedere administrativ, serviciile publice de alimentare cu apă şi canalizare sînt organizate şi conduse de către autorităţile administraţiei publice locale în baza următoarelor principii:
    autoritatea administraţiei publice locale are în proprietate bunurile de interes public cu care operează în realizarea acestor servicii;
    operatorii, indiferent de statutul lor juridic, sînt învestiţi cu dreptul de a opera în baza unui contract de delegare;
    contractul de delegare a serviciului şi regulile de atribuire a acestuia se întocmesc conform unor modele-cadru elaborate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE);
    tarifele vor fi aprobate de autorităţile abilitate şi avizate de ANRE;
    activitatea conducerii operatorilor de servicii va fi evaluată în baza unor contracte şi criterii de performanţă.
    Pentru a obţine nivelurile dorite ale coraportului preţ  calitate este necesar de a generaliza conceptele:
    evaluării performanţelor operatorilor şi instituţionalizării procedurilor de benchmarking;
    separării activităţii de operare de obligaţiile privind protecţia socială (protecţia socială a populaţiei cu venituri mici trebuie asigurată prin programe speciale finanţate din mijloace ale bugetelor locale sau ale bugetului de stat);
    echilibrului dintre costuri şi încasări, cu un control permanent al tarifului;
    menţinerii salariilor la nivelul negociat cu federaţiile sindicale, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
    6.2. Relaţiile operatorilor de servicii cu ANRE
    Relaţiile operatorilor de servicii publice de alimentare cu apă şi canalizare cu ANRE se stabilesc în conformitate cu prevederile legale în acest domeniu.
    Dintre atribuţiile cele mai importante ale ANRE, care vizează relaţia directă cu operatorii din domeniul serviciilor publice, menţionăm următoarele:
    avizarea preţurilor şi tarifelor de furnizare a apei şi de canalizare în funcţie de anumiţi parametri;
    supravegherea desfăşurării licitaţiilor pentru delegarea gestiunii serviciilor;
    asigurarea elaborării şi armonizării standardelor, normativelor şi prescripţiilor tehnice cu reglementările existente în Uniunea Europeană.
    6.3. Procesul de reducere a numărului de operatori
    Majoritatea operatorilor de servicii publice de alimentare cu apă şi canalizare nu pot atinge performanţe, nu pot susţine programe de dezvoltare şi nu pot fi parteneri eficienţi în procesul de modernizare a infrastructurii locale, din cauza volumelor reduse ale resurselor disponibile şi numărului mic de beneficiari. De aceea este necesară reducerea numărului de operatori, ţinîndu-se cont de:
    performanţele economico-financiare şi pregătirea profesională a personalului;
    potenţialul de elaborare, susţinere şi implementare a programelor de dezvoltare;
    managementul integrat al bazinelor hidrografice.
    Propunerile de reducere a numărului de operatori, în conformitate cu aceste criterii, trebuie să aparţină autorităţilor administraţiei publice locale. ANRE se va implica în acest proces numai prin reglementarea procedurii de elaborare şi aprobare a tarifelor şi, respectiv, prin monitorizarea contractelor de delegare a serviciului.
    7. Importanţa pregătirii profesionale continue a personalului din serviciile publice de aporovizionare cu apă şi canalizare
    Organizarea pregătirii profesionale a personalului care prestează servicii publice de alimentare cu apă şi canalizare trebuie să contribuie la:
    identificarea periodică a cerinţelor de instruire, pornind de la criteriile de performanţă ale operatorului, asumate de către managementul acesteia;
    evaluarea permanentă a nivelului de cunoştinţe, abilităţi şi aptitudini profesionale ale întregului personal, pornind de la cerinţele fiecărui post de lucru;
    elaborarea programelor multianuale de pregătire profesională (formare, specializare, perfecţionare, reconversiune);
    instruirea continuă a personalului muncitor în cadrul unor centre de instruire şi examinarea periodica a gradului de însuşire a tehnicilor de lucru cu materiale, echipamente, instalaţii şi tehnologii noi;
    organizarea unor cursuri specializate pentru managerii de nivel ierarhic inferior (maiştri, tehnicieni) care să răspundă nevoilor specifice acestei categorii de personal;
    atestarea profesională periodică a personalului care prestează servicii publice de alimentare cu apă şi canalizare.
    O importanţă specială pentru managerii cu pregătire medie o are atestarea capabilităţii de operare a calculatorului electronic prin obţinerea ECDL (European Computer Driving Licence).
    8. Perspectiva perfecţionării raporturilor dintre operatori şi partenerii sociali
    Pentru a oferi servicii de calitate, adaptate nevoilor specifice ale comunităţilor, trebuie găsite modalităţi de dialog între toţi partenerii sociali implicaţi în proces, în scopul dezvoltării şi modernizării serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare.
    În Moldova este necesar a elabora cadrul legal propice dezvoltării unor parteneriate sociale care pot fi realizate atît la nivel naţional, cît şi local între organizaţiile economice, organizaţiile sindicale şi autorităţile administraţiei publice locale.
    Se impune o implicare mai largă a partenerilor sociali, îndeosebi a asociaţiilor patronale, pentru anticiparea necesarului de competenţe, corespunzător modificărilor care se prevăd în sfera ocupaţională, ca urmare a evoluţiei tehnologiilor şi organizării muncii.
    În scopul obţinerii unor acorduri privind modernizarea organizării muncii, este necesară menţinerea unui dialog permanent şi purtarea negocierilor între patronate şi sindicate. Este, de asemenea, important ca partenerii sociali să găsească forme de colaborare pentru a pune în practică obiective cum ar fi: atragerea de finanţări pentru investiţii, formarea profesională, asigurarea calităţii şi adaptarea la standardele europene.
Acordul tripartit administraţie-patronat-sindicate va trebui să funcţioneze în conformitate cu principiile UE, pentru ca cele trei structuri să realizeze acorduri cu privire la :
    respectarea prevederilor din contractele colective de muncă;
    nivelul salariilor şi modul de indexare a acestora;
    pregătirea profesională;
    respectarea normelor de protecţie a muncii şi asigurarea condiţiilor corespunzătoare de muncă;
    asigurarea echipamentelor de protecţie şi a sporurilor pentru munca depusă în condiţii cu grad ridicat de periculozitate;
    implicarea salariaţilor în programele de îmbunătăţire a performanţelor atinse de societate în ceea ce priveşte calitatea serviciilor;
    Un obiectiv important este conştientizarea problemei de către publicul consumator. Utilizatorii trebuie educaţi încă de pe băncile şcolii cu privire la importanţa acestor servicii pentru sănătate şi nivelul de trai, prin:
editarea de broşuri de informare pentru cetăţeni;
    realizarea unor filme de scurt metraj care să fie difuzate pe toate canalele televiziunii naţionale;
    dezbateri pe diverse teme, cum ar fi: calitatea şi costul serviciilor, ce înseamnă neglijenţa şi proasta administrare a reţelelor interioare de alimentare cu apă etc.
    contact personal: consiliere, conferinţe şi dezbateri publice;
    evenimente speciale: ziua uşilor deschise, vizite la staţiile de tratare şi de epurare etc.;
    participarea cetăţeanului la deciziile luate de administraţie, prin instituţionalizarea formelor de consultare a acestora;
    educarea şi stimularea spiritului civic.
    9. Concluzii finale şi recomandări pentru realizarea obiectivelor Strategiei
    Nivelul serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare în Republica Moldova trebuie ridicat, în scopul sporirii interesului economic pentru ele, conform cerinţelor pieţii, care sînt în permanenţă creştere.
    Calitatea apelor de suprafaţă destinate prelevării de probe de apă potabilă, protecţia apelor subterane împotriva poluării existente deja, protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole sau alte surse, calitatea apei destinată consumului uman, epurarea apelor uzate orăşeneşti, gospodărirea apelor la nivel de bazin hidrografic constituie aspecte reglementate prin directive ale Uniunii Europene spre care tinde Republica Moldova. Prevederile acestora necesită a fi transpuse în legislaţia naţională, implementate în totalitate  pe parcursul perioadei de tranziţie la economia de piaţă.
    Serviciile publice de alimentare cu apă şi canalizare au dimensiuni economice şi sociale, legate indisolubil între ele. Din punct de vedere economic, ele creează premisele desfăşurării proceselor de producţie la un număr mare de alte ramuri ale economiei naţionale şi reprezintă o piaţă de desfacere pentru o serie de produse finite din alte sectoare economice. Din punct de vedere social, serviciile publice de alimentare cu apă şi canalizare asigură locuri de muncă pentru un număr mare de salariaţi, dar mai ales asigură apa potabilă necesară vieţii omeneşti şi igienei unei importante părţi a populaţiei ţării.
    Strategia naţională în domeniul alimentării cu apă şi canalizare este elaborată pentru implementare ulterioară şi monitorizată la nivel central, cu participarea tuturor factorilor interesaţi pentru obţinerea unor rezultate bune.
    Obiectivele prezentei Strategii necesită a fi încurajate prin măsuri de natură economică, tehnico-ştiinţifică, financiară, legislativă şi instituţională la toate nivelurile, inclusiv de autorităţile administraţiei publice locale.
    În baza prezentei Strategii, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să elaboreze propriile strategii de dezvoltare şi modernizare a infrastructurii serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare. La nivel local, autorităţile sînt responsabile direct de asigurarea populaţiei cu servicii de calitate corespunzătoare şi la un preţ accesibil.
    La elaborarea prezentei Strategii s-a ţinut cont de dubla dimensiune a apei : “Calitate-sănătate” şi ”Cantitate-raţionalitate”. În aceste condiţii, la desfăşurarea activităţii de investiţii este necesar ca eforturile operatorilor şi autorităţilor administraţiei publice locale să fie direcţionate spre promovarea conceptelor managementului calităţii serviciului, inclusiv al calităţii apei.
    La efectuarea lucrărilor de modernizare-dezvoltare vor fi promovate soluţii tehnice corelate cu cele mai noi evoluţii pe plan mondial.
    Vor fi întreprinse măsuri de majorare a capacităţii de înmagazinare a apei potabile şi vor fi soluţionate cazurile de supradimensionare a reţelelor apărute ca urmare a reducerii consumurilor specifice.
    În vederea extinderii infrastructurii apei, canalizării în sistem centralizat şi majorării capacităţii de administrare şi finanţare a respectivelor servicii publice, astfel încît să poată răspunde cerinţelor cuprinse în directivele europene, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să se asocieze conform criteriului apartenenţei la acelaşi bazin hidrografic, pentru a delega aceste servicii unor operatori performanţi din punct de vedere tehnic, organizatoric şi financiar.
    Procesul de licenţiere a operatorilor care prestează serviciile respective trebuie să contribuie la noi performanţe ale operatorilor care rămîn pe piaţă şi, implicit, la ridicarea calităţii serviciilor acordate populaţiei.
    Sursele proprii ale operatorilor şi mijloacele bugetelor locale nu pot asigura dezvoltarea infrastructurii alimentării cu apă şi canalizare într-o perioadă scurtă de timp cum ar fi de dorit. De aceea sînt necesare eforturi susţinute pentru a fi atrase cît mai multe fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană şi ţările-membre ale acesteia, precum şi de la alte instituţii internaţionale donatoare. De asemenea, pentru completarea surselor de finanţare trebuie realizate parteneriate public-private, iar acolo unde este cazul, în urma unor analize aprofundate privind eficienţa economică, pentru investiţiile prioritare şi urgente, vor fi atrase şi unele împrumuturi rambursabile, în general pentru cofinanţare.
    Pregătirea profesională va trebui inclusă în sarcinile contractuale pentru toţi operatorii de servicii publice de alimentare cu apă şi canalizare, urmînd a fi monitorizată ca şi ceilalţi indicatori de performanţă.
    Societatea civilă, reprezentată prin patronat şi sindicate, asociaţii profesionale şi ale consumatorilor, va trebui să fie o prezenţă activă, alături de organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale, în procesul de implementare a Strategiei.
    Concomitent cu realizarea procesului de alimentare cu apă a populaţiei în localităţi, urmează a fi soluţionată şi problema ce ţine de evacuarea apelor uzate şi epurarea lor înainte de deversare în receptorii naturali.

    anexa nr.1

    anexa nr.2

    anexa nr.3