ID intern unic: 324599
Версия на русском
Republica Moldova
din 29.05.2007
pentru controlul constituţionalităţii pct.2 şi pct.3 din Regulamentul cu privire
la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în
numerar, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.474 din 28 aprilie 1998 “Cu privire
la aplicarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală pentru efectuarea
decontărilor în numerar”
la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în
numerar, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.474 din 28 aprilie 1998 “Cu privire
la aplicarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală pentru efectuarea
decontărilor în numerar”
În numele Republicii Moldova,
Curtea Constituţională în componenţa:
Dumitru PULBERE - preşedinte
Alina IANUCENCO - judecător
Victor PUŞCAŞ - judecător
Elena SAFALERU - judecător
Ion VASILATI - judecător-raportor
cu participarea Victoriei Botnariuc, grefier, Vitalie Nagacevschi, reprezentantul autorului sesizării Gheorghe Susarenco, deputat în Parlament, Nicolae Eşanu, reprezentantul permanent al Guvernului la Curtea Constituţională, viceministru al justiţiei, în conformitate cu art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 4 alin. (1) lit. a) şi art. 16 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii pct.2 şi pct.3 din Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.474 din 28 aprilie 1998 “Cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar”1, cu modificările şi completările ulterioare.
______________________________
1 M.O., 1998, nr.62-65, art.589
Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Gheorghe Susarenco, depusă la 13 decembrie 2006, în conformitate cu art. 24 şi art. 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 alin.(1) lit.g) şi art. 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.
Prin decizia Curţii Constituţionale din 20 decembrie 2006 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi.
În procesul examinării sesizării Curtea a dispus de punctele de vedere comunicate de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova, Guvern, ministerele Justiţiei, Finanţelor, Economiei şi Comerţului, Uniunea Notarilor şi Baroul Avocaţilor din Republica Moldova.
Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi explicaţiile participanţilor la proces,
Curtea Constituţională
Autorul sesizării menţionează că în Regulament noţiunea “agent economic” are un sens mult mai larg decît cel conferit prin dispoziţiile Codului fiscal şi Legii privind protecţia consumatorilor. Astfel, contrar Codului fiscal (art.5 pct.13) şi Legii privind protecţia consumatorilor (art.1), potrivit cărora agent economic este orice persoană ce desfăşoară activitate de întreprinzător, persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care fabrică, comercializează produse ori părţi din produse, prestează servicii (execută lucrări), Regulamentul defineşte noţiunea “agent economic” ca orice persoană fizică sau juridică care, în modul stabilit de legislaţie, a obţinut dreptul (a fost abilitată) de a practica activitate de întreprinzător sau activitate profesională sau alte activităţi similare (pct.3).
Autorul sesizării solicită controlul constituţionalităţii sintagmei “activitate profesională” din pct.3 al Regulamentului, relevînd că această prevedere, sub incidenţa căreia cad persoane care practică activitate profesională, inclusiv avocaţii şi notarii, contrazice art.6, art.16 şi art.102 alin.(2) din Constituţie.
2. Potrivit preambulului, Hotărîrea Guvernului nr.474 din 28 aprilie 1998 “Cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar” a fost adoptată în scopul asigurării executării prevederilor Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi ale Legii privind protecţia consumatorilor nr.105-XV din 13 martie 2003. Prin hotărîre agenţii economici au fost obligaţi să efectueze decontările băneşti în numerar cu utilizarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală (pct.1), au fost aprobate regulamentele cu privire la Registrul unic al maşinilor de casă şi control; cu privire la Comisia interdepartamentală pentru maşinile de casă şi control şi componenţa acesteia; cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar. S-a pus în sarcina ministerelor şi departamentelor respective, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Comisiei interdepartamentale pentru maşinile de casă şi control aprobarea regulamentelor cu privire la modul de înregistrare şi exercitare a controlului asupra utilizării maşinilor de casă şi control, cu privire la modul de exploatare a maşinilor de casă şi control; a cerinţelor tehnice privind maşinile de casă şi control, inclusiv cu memorie fiscală; asigurarea înregistrării, evidenţei, păstrării şi eliberării sigiliilor de protecţie pentru maşinile de casă şi control; elaborarea Standardului naţional “Maşini de casă şi control. Cerinţe tehnice”; coordonarea şi controlul activităţii ministerelor, departamentelor, organelor administraţiei publice locale privind organizarea implementării maşinilor de casă şi control, precum şi rezolvarea problemelor interdepartamentale legate de această chestiune.
Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control a fost aprobat în baza art.8 alin.(2) lit.c) din Codul fiscal şi art.8 lit.f), art.9 lit.f) din Legea privind protecţia consumatorilor. Potrivit Regulamentului, sub incidenţa acestuia cad persoanele fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, care practică activitate de întreprinzător sau activitate profesională sau alte activităţi similare, în cazul în care efectuează decontări băneşti în numerar (pct.2). În sensul Regulamentului, orice persoană fizică sau juridică care, în modul stabilit de legislaţie, a obţinut dreptul (a fost abilitată) de a practica activitate de întreprinzător sau activitate profesională sau alte activităţi similare este considerată agent economic; noţiunea “tranzacţie comercială” semnifică vînzarea de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii, recepţionarea plăţilor pentru bunuri, lucrări sau servicii, a plăţilor fiscale obligatorii, a altor plăţi. Potrivit Regulamentului, agenţii economici sînt obligaţi să utilizeze maşini de casă şi control la efectuarea decontărilor băneşti în numerar pentru tranzacţiile comerciale cu consumatorii. Totodată, prin Regulament, unor agenţi economici li s-a permis să efectueze decontări băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă şi control, luîndu-se în considerare specificul genurilor de activitate practicate de aceştia (pct.2, pct.3, pct.4, pct.6 şi anexa la Regulament).
Prin hotărîrile Guvernului nr.233 din 28 februarie 2007 şi nr.404 din 12 aprilie 2007, lista genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea decontărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă şi control, expusă în anexa la Regulament, a fost completată cu pct. 12. Comerţul cu amănuntul la tarabe, tejghele şi din autovehicule pe pieţele autorizate, efectuat de întreprinzătorii individuali (întreprinderi individuale), care anterior au activat în baza patentelor de întreprinzător, pe parcursul unui an din momentul înregistrării de stat, cu eliberarea bonurilor de plată, şi pct.13. Prestarea serviciilor de către avocaţi.
3. Curtea Constituţională reţine că problema de drept abordată în sesizare constă în aprecierea respectării de către Guvern prin sintagma “activitatea profesională” din pct.3 al Regulamentului, aprobat prin Hotărîrea nr.474, a prevederilor stipulate de Codul fiscal (art.8 alin.(2) lit.c), Legea privind protecţia consumatorilor (art.8 lit.f), art.9 lit.f) şi alte legi.
În afară de aceasta, în temeiul art.6 alin.(2) şi (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea consideră necesar a se pronunţa asupra constituţionalităţii sintagmelor corelative cu obiectul cauzei “activitate profesională” din punctul 2 şi “sau alte activităţi similare” din punctele 2 şi 3 ale Regulamentului.
În calitate de exponent principal al puterii executive, Guvernul, potrivit Constituţiei, asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice, avînd obligaţia de a se conduce după principiul de drept unanim recunoscut privind separaţia puterilor (art.6, art.96 alin.(1). Potrivit Legii Supreme (titlul IV), statul trebuie să asigure reglementarea activităţii economice în condiţiile legii, protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. Formarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sînt reglementate prin lege, iar impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetelor de stat, celor locale se stabilesc conform legii (art.126 alin.(2) lit.a) şi c), art.130 alin.(1) şi art.132 alin.(1).
Art.8 alin.(2) lit.c) din Codul fiscal, în special, stipulează că contribuabilul este obligat să efectueze decontările băneşti în numerar cu utilizarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală în modul stabilit de Guvern. Această stipulaţie nu distinge contribuabilii după specificul muncii prestate: activitate de întreprinzător, activitate profesională sau alte activităţi similare. Sub incidenţa acestei prevederi cade contribuabilul, subiect al impunerii, definit prin Codul fiscal ca persoana care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să calculeze şi/sau să achite la buget orice impozite şi taxe, penalităţile şi amenzile respective; să reţină sau să perceapă de la altă persoană şi să achite la buget plăţile indicate (art.5 pct.2).
Conform art.1 alin.(3), art.5 din Codul fiscal, noţiunile şi prevederile acestuia se aplică în exclusivitate în limitele relaţiilor fiscale şi ale altor relaţii legate de acestea, în scopul impozitării. Prin urmare, noţiunile generale din Codul fiscal “persoană”, “contribuabil”, “întreprinzător individual”, “agent economic”, “activitate de întreprinzător”, “servicii”, “servicii profesionale” etc. (art.5 pct. 1), 2), 7), 13), 16), 17), 36), “activitate profesională sau alte activităţi similare” (art.18 lit.a) se utilizează strict în acest context.
Potrivit art.3 alin.(2) din Codul fiscal, actele normative adoptate de Guvern în temeiul şi pentru executarea Codului fiscal, în speţă Hotărîrea nr.474, nu trebuie să contravină prevederilor lui sau să depăşească limitele acestuia.
Potrivit art.12 pct.4), art.18 lit.a) din Codul fiscal, venitul impozabil obţinut de contribuabil include venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte activităţi similare. Curtea reţine că noţiunea “activitate” nu este unicul criteriu care defineşte noţiunea “agent economic”. Conform art.5 din Codul fiscal, orice activitate, conform legislaţiei, cu excepţia muncii efectuate în baza contractului (acordului) de muncă, desfăşurată de către o persoană, avînd drept scop obţinerea venitului, sau, în urma desfăşurării căreia, indiferent de scopul activităţii, se obţine venit este activitate de întreprinzător, afacere (business), iar orice persoană ce desfăşoară activitate de întreprinzător se încadrează în categoria agenţilor economici (pct.16, pct.13). Activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activităţile independente ale medicilor, juriştilor, inginerilor, arhitecţilor, dentiştilor, auditorilor şi contabililor, desfăşurate în conformitate cu legislaţia în vigoare, se raportează la servicii profesionale (adică la activitate profesională în sensul art.5 pct.36) şi art.18 lit.a) şi c) din Codul fiscal), acordate contra plată sau onorariu.
Este evident faptul că anumite genuri de activitate înglobează elemente de activitate profesională, la desfăşurarea unora prestatorii pot încheia tranzacţii comerciale cu consumatorii, fiind consideraţi agenţi economici, însă nu toate activităţile pot fi atribuite la categoria celor antreprenoriale, iar persoana - la subiectele specificate în pct. 2, 3, 4 şi 6 din Regulament şi în anexa la acesta. De asemenea, în termenii Codului fiscal, persoanele fizice sau juridice care practică activitate de întreprinzător sau activitate profesională sau alte activităţi similare sînt contribuabili, subiecţi ai impunerii, însă nu toţi contribuabilii sînt agenţi economici, după cum s-a stipulat, contrar Codului fiscal, în Regulament.
Curtea atestă o contradicţie între pct. 2 şi pct. 3 din Regulament şi pct.1 din Hotărîrea Guvernului nr.474. Astfel, hotărîrea vizează exclusiv agenţii economici care efectuează decontări băneşti în numerar. Sub incidenţa Regulamentului însă, potrivit pct.2, cad persoanele fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, care practică activitate de întreprinzător sau activitate profesională sau alte activităţi similare şi cărora, prin Regulament, li s-a atribuit calitatea de agenţi economici.
Curtea subliniază că clasificarea contribuabililor după genurile de activitate, al căror specific necesită sau permite efectuarea decontărilor băneşti în numerar cu sau fără aplicarea maşinilor de casă şi control, trebuie efectuată în strictă conformitate cu prevederile legale. De asemenea, cu respectarea legii trebuie operată definirea, individualizarea şi clasificarea contribuabililor obligaţi să utilizeze maşini de casă şi control în cazul în care efectuează decontări băneşti în numerar. Curtea reţine că prevederea despre stabilirea de către Guvern a modului de utilizare a maşinilor de casă şi control cuprinsă în art.8 alin.(2) lit.c) din Codul fiscal nu presupune că Guvernul, care are competenţa de a organiza executarea legilor, este în drept să instituie prevederi fiscale noi, întrucît o normă subsecventă nu poate modifica sau completa legea, în executarea căreia a fost adoptată.
4. Curtea reţine că prevederile pct.2 şi pct.3 din Regulament, în partea ce face obiectul cauzei examinate, nu întrunesc condiţiile generale obligatorii ale actului normativ. Potrivit Legii nr.317-XV din 18 iulie 2003 “Privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale”2, actul normativ întocmit pe baza unui act de nivel superior nu poate depăşi limitele competenţei instituite prin acel act şi nici nu poate contraveni scopului, principiilor şi dispoziţiilor acestuia (art.5 alin.(1) lit.b). Curtea relevă că, în sensul prevederilor art.5 alin.(5) din Legea nr. 317-XV, soluţiile normative din Regulament referitoare la modul de utilizare a maşinilor de casă şi control de către contribuabili sînt diferite în raport cu reglementările-cadru ale Codului fiscal, care îşi păstrează caracterul general obligatoriu.
În scopul reglementării unitare a relaţiilor financiare, inclusiv fiscale, legislaţia Republicii Moldova diferenţiază subiecţii acestor relaţii după principiile de bază ale legiferării, respectînd condiţiile generale obligatorii pentru actul legislativ statuate prin Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 “Privind actele legislative” (art.4 şi art. 5)3. Codul fiscal şi Legea contabilităţii nr.426-XIII din 4 aprilie 19954 disting persoanele juridice, întreprinderile cu statut de persoană fizică, notarii, birourile individuale sau asociate de avocaţi rezidente; persoanele fizice - cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţenii străini sau apatrizii; persoanele juridice sau organizaţiile cu statut de persoană fizică nerezidente (art.162, 168 din Codul fiscal); persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător, organizaţiile necomerciale denumite agenţi economici, instituţiile bugetare, avocaţii şi notarii obligaţi să organizeze şi să ţină contabilitate proprie în modul stabilit de Legea contabilităţii şi de actele normative respective etc.
Divizînd prin Regulament contribuabilii după următoarele criterii: activitate de întreprinzător, activitate profesională sau alte activităţi similare, Guvernul n-a respectat principiile generale ale coerenţei, corelaţiei şi subsidiarităţii actului normativ, consecutivităţii şi echilibrului reglementărilor.
Exercitînd controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr.859 din 13 august 1998 “Cu privire la reglementarea unor genuri de activitate în Republica Moldova”, Curtea Constituţională, în Hotărîrea nr.5 din 4 februarie 1999, a menţionat că sistemul de drept în stat trebuie să fie organizat sub forma unei ordini juridice ierarhizate, în care normele sînt legate între ele, integrate într-un ansamblu organic, coordonate şi îndreptate spre formarea întregimii coerente. Ordinea juridică în stat este guvernată de principiul contradictorialităţii, ceea ce înseamnă că o normă este legală, dacă ea este adoptată în conformitate cu cerinţele înscrise în alte norme de nivel superior.5
Prin prevederile pct.2 şi pct.3 din Regulament Guvernul nu s-a conformat normelor legale privind clasificarea unificată. Astfel, în fundamentarea elaborării politicilor economice şi sociale, strategiilor, deciziilor autorităţilor publice şi ale agenţilor economici, legislaţia Republicii Moldova a stabilit principiile generale pentru colectarea, prelucrarea, centralizarea, diseminarea şi stocarea informaţiei statistice cu caracter economic, social, demografic, financiar, juridic şi de alt gen.
Potrivit Legii organice nr.412-XV din 9 decembrie 2004 “Cu privire la statistica oficială”6, divizarea mulţimii de obiecte la submulţimea lor după asemănări sau deosebiri în conformitate cu metodele adoptate se efectuează prin clasificări. Documentul oficial, care reprezintă o culegere sistematizată a denumirilor obiectelor de clasificare, este clasificatorul. Sistemul legal existent în domeniul statisticii prevede că clasificările, clasificatoarele şi nomenclatoarele, elaborate de organul central de statistică şi aprobate de organismul naţional de standardizare, se utilizează în toate domeniile economice, sociale şi sînt obligatorii spre aplicare pentru toate autorităţile administraţiei publice centrale şi locale (art.1, art.3, art.15 alin.(3).
5. Prin stipulaţia din art.8 alin.(2) lit.c) din Codul fiscal privind utilizarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală în modul stabilit de Guvern se are în vedere elaborarea şi aprobarea regulilor de înregistrare, exploatare, întrebuinţare, control şi evidenţă etc. a maşinilor de casă şi control. În hotărîrile nr.49 din 24 ianuarie 19947, nr.212 din 4 aprilie 19958, nr.261 din 13 mai 19969, nr.1117 din 22 august 200210, prin care au fost aprobate regulile de comerţ cu amănuntul în sfera alimentaţiei publice, al băuturilor alcoolice, articolelor din metale preţioase şi pietre preţioase, produselor petroliere, Guvernul a operat cu noţiunile legilor, în executarea cărora aceste hotărîri au fost adoptate. Potrivit regulilor stipulate de hotărîrile respective, unităţile comerciale sînt obligate să primească bani în numerar şi cecuri de decontare prin intermediul aparatelor de casă; la achitarea pentru mărfurile industriale procurate prin reţeaua de comerţ cu amănuntul (cu excepţia comerţului la tarabă) vînzătorul este obligat să înmîneze cumpărătorului bonul de casă.
________________________________________
2 M.O., 2003, nr.208-210, art.783
3 M.O., 2002, nr.36-38, art.210
4 M.O., 1995, nr.28, art.321
5 M.O., 1999, nr.19-21
6 M.O., 2005, nr.1-4, art.8
7 Monitor, 1994, nr.1, art.28
8 M.O., 1995, nr.25-26, art.193
9 M.O., 1996, nr.40-41, art.330
10 M.O., 2002, nr.122-123, art.1240
6. În baza celor enunţate, Curtea apreciază că prin sintagma “sau activitate profesională sau alte activităţi similare” din pct.2 şi pct.3 ale Regulamentului Guvernul depăşeşte limitele prevăzute de art.8 alin.(2) lit.c) din Codul fiscal şi legile specificate în partea descriptivă a prezentei hotărîri şi astfel încalcă art.6, art.102 alin.(2) şi art.130 alin.(1) din Constituţie.
Pentru motivele arătate, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61, art.62 şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale,
Curtea Constituţională
2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE Dumitru PULBERE
Nr.13. Chişinău, 29 mai 2007.
Curtea Constituţională în componenţa:
Dumitru PULBERE - preşedinte
Alina IANUCENCO - judecător
Victor PUŞCAŞ - judecător
Elena SAFALERU - judecător
Ion VASILATI - judecător-raportor
cu participarea Victoriei Botnariuc, grefier, Vitalie Nagacevschi, reprezentantul autorului sesizării Gheorghe Susarenco, deputat în Parlament, Nicolae Eşanu, reprezentantul permanent al Guvernului la Curtea Constituţională, viceministru al justiţiei, în conformitate cu art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 4 alin. (1) lit. a) şi art. 16 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii pct.2 şi pct.3 din Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.474 din 28 aprilie 1998 “Cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar”1, cu modificările şi completările ulterioare.
______________________________
1 M.O., 1998, nr.62-65, art.589
Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Gheorghe Susarenco, depusă la 13 decembrie 2006, în conformitate cu art. 24 şi art. 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 alin.(1) lit.g) şi art. 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.
Prin decizia Curţii Constituţionale din 20 decembrie 2006 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi.
În procesul examinării sesizării Curtea a dispus de punctele de vedere comunicate de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova, Guvern, ministerele Justiţiei, Finanţelor, Economiei şi Comerţului, Uniunea Notarilor şi Baroul Avocaţilor din Republica Moldova.
Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi explicaţiile participanţilor la proces,
Curtea Constituţională
a c o n s t a t a t :
1. Prin Hotărîrea Guvernului nr.474 din 28 aprilie 1998 “Cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar”, modificată şi completată prin hotărîrile nr.691 din 20 iunie 2006, nr.233 din 28 februarie 2007 şi nr.404 din 12 aprilie 2007, a fost aprobat Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, anexa nr.5 (în continuare - Regulamentul).Autorul sesizării menţionează că în Regulament noţiunea “agent economic” are un sens mult mai larg decît cel conferit prin dispoziţiile Codului fiscal şi Legii privind protecţia consumatorilor. Astfel, contrar Codului fiscal (art.5 pct.13) şi Legii privind protecţia consumatorilor (art.1), potrivit cărora agent economic este orice persoană ce desfăşoară activitate de întreprinzător, persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care fabrică, comercializează produse ori părţi din produse, prestează servicii (execută lucrări), Regulamentul defineşte noţiunea “agent economic” ca orice persoană fizică sau juridică care, în modul stabilit de legislaţie, a obţinut dreptul (a fost abilitată) de a practica activitate de întreprinzător sau activitate profesională sau alte activităţi similare (pct.3).
Autorul sesizării solicită controlul constituţionalităţii sintagmei “activitate profesională” din pct.3 al Regulamentului, relevînd că această prevedere, sub incidenţa căreia cad persoane care practică activitate profesională, inclusiv avocaţii şi notarii, contrazice art.6, art.16 şi art.102 alin.(2) din Constituţie.
2. Potrivit preambulului, Hotărîrea Guvernului nr.474 din 28 aprilie 1998 “Cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar” a fost adoptată în scopul asigurării executării prevederilor Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi ale Legii privind protecţia consumatorilor nr.105-XV din 13 martie 2003. Prin hotărîre agenţii economici au fost obligaţi să efectueze decontările băneşti în numerar cu utilizarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală (pct.1), au fost aprobate regulamentele cu privire la Registrul unic al maşinilor de casă şi control; cu privire la Comisia interdepartamentală pentru maşinile de casă şi control şi componenţa acesteia; cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar. S-a pus în sarcina ministerelor şi departamentelor respective, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Comisiei interdepartamentale pentru maşinile de casă şi control aprobarea regulamentelor cu privire la modul de înregistrare şi exercitare a controlului asupra utilizării maşinilor de casă şi control, cu privire la modul de exploatare a maşinilor de casă şi control; a cerinţelor tehnice privind maşinile de casă şi control, inclusiv cu memorie fiscală; asigurarea înregistrării, evidenţei, păstrării şi eliberării sigiliilor de protecţie pentru maşinile de casă şi control; elaborarea Standardului naţional “Maşini de casă şi control. Cerinţe tehnice”; coordonarea şi controlul activităţii ministerelor, departamentelor, organelor administraţiei publice locale privind organizarea implementării maşinilor de casă şi control, precum şi rezolvarea problemelor interdepartamentale legate de această chestiune.
Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control a fost aprobat în baza art.8 alin.(2) lit.c) din Codul fiscal şi art.8 lit.f), art.9 lit.f) din Legea privind protecţia consumatorilor. Potrivit Regulamentului, sub incidenţa acestuia cad persoanele fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, care practică activitate de întreprinzător sau activitate profesională sau alte activităţi similare, în cazul în care efectuează decontări băneşti în numerar (pct.2). În sensul Regulamentului, orice persoană fizică sau juridică care, în modul stabilit de legislaţie, a obţinut dreptul (a fost abilitată) de a practica activitate de întreprinzător sau activitate profesională sau alte activităţi similare este considerată agent economic; noţiunea “tranzacţie comercială” semnifică vînzarea de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii, recepţionarea plăţilor pentru bunuri, lucrări sau servicii, a plăţilor fiscale obligatorii, a altor plăţi. Potrivit Regulamentului, agenţii economici sînt obligaţi să utilizeze maşini de casă şi control la efectuarea decontărilor băneşti în numerar pentru tranzacţiile comerciale cu consumatorii. Totodată, prin Regulament, unor agenţi economici li s-a permis să efectueze decontări băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă şi control, luîndu-se în considerare specificul genurilor de activitate practicate de aceştia (pct.2, pct.3, pct.4, pct.6 şi anexa la Regulament).
Prin hotărîrile Guvernului nr.233 din 28 februarie 2007 şi nr.404 din 12 aprilie 2007, lista genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea decontărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă şi control, expusă în anexa la Regulament, a fost completată cu pct. 12. Comerţul cu amănuntul la tarabe, tejghele şi din autovehicule pe pieţele autorizate, efectuat de întreprinzătorii individuali (întreprinderi individuale), care anterior au activat în baza patentelor de întreprinzător, pe parcursul unui an din momentul înregistrării de stat, cu eliberarea bonurilor de plată, şi pct.13. Prestarea serviciilor de către avocaţi.
3. Curtea Constituţională reţine că problema de drept abordată în sesizare constă în aprecierea respectării de către Guvern prin sintagma “activitatea profesională” din pct.3 al Regulamentului, aprobat prin Hotărîrea nr.474, a prevederilor stipulate de Codul fiscal (art.8 alin.(2) lit.c), Legea privind protecţia consumatorilor (art.8 lit.f), art.9 lit.f) şi alte legi.
În afară de aceasta, în temeiul art.6 alin.(2) şi (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea consideră necesar a se pronunţa asupra constituţionalităţii sintagmelor corelative cu obiectul cauzei “activitate profesională” din punctul 2 şi “sau alte activităţi similare” din punctele 2 şi 3 ale Regulamentului.
În calitate de exponent principal al puterii executive, Guvernul, potrivit Constituţiei, asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice, avînd obligaţia de a se conduce după principiul de drept unanim recunoscut privind separaţia puterilor (art.6, art.96 alin.(1). Potrivit Legii Supreme (titlul IV), statul trebuie să asigure reglementarea activităţii economice în condiţiile legii, protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. Formarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sînt reglementate prin lege, iar impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetelor de stat, celor locale se stabilesc conform legii (art.126 alin.(2) lit.a) şi c), art.130 alin.(1) şi art.132 alin.(1).
Art.8 alin.(2) lit.c) din Codul fiscal, în special, stipulează că contribuabilul este obligat să efectueze decontările băneşti în numerar cu utilizarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală în modul stabilit de Guvern. Această stipulaţie nu distinge contribuabilii după specificul muncii prestate: activitate de întreprinzător, activitate profesională sau alte activităţi similare. Sub incidenţa acestei prevederi cade contribuabilul, subiect al impunerii, definit prin Codul fiscal ca persoana care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să calculeze şi/sau să achite la buget orice impozite şi taxe, penalităţile şi amenzile respective; să reţină sau să perceapă de la altă persoană şi să achite la buget plăţile indicate (art.5 pct.2).
Conform art.1 alin.(3), art.5 din Codul fiscal, noţiunile şi prevederile acestuia se aplică în exclusivitate în limitele relaţiilor fiscale şi ale altor relaţii legate de acestea, în scopul impozitării. Prin urmare, noţiunile generale din Codul fiscal “persoană”, “contribuabil”, “întreprinzător individual”, “agent economic”, “activitate de întreprinzător”, “servicii”, “servicii profesionale” etc. (art.5 pct. 1), 2), 7), 13), 16), 17), 36), “activitate profesională sau alte activităţi similare” (art.18 lit.a) se utilizează strict în acest context.
Potrivit art.3 alin.(2) din Codul fiscal, actele normative adoptate de Guvern în temeiul şi pentru executarea Codului fiscal, în speţă Hotărîrea nr.474, nu trebuie să contravină prevederilor lui sau să depăşească limitele acestuia.
Potrivit art.12 pct.4), art.18 lit.a) din Codul fiscal, venitul impozabil obţinut de contribuabil include venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte activităţi similare. Curtea reţine că noţiunea “activitate” nu este unicul criteriu care defineşte noţiunea “agent economic”. Conform art.5 din Codul fiscal, orice activitate, conform legislaţiei, cu excepţia muncii efectuate în baza contractului (acordului) de muncă, desfăşurată de către o persoană, avînd drept scop obţinerea venitului, sau, în urma desfăşurării căreia, indiferent de scopul activităţii, se obţine venit este activitate de întreprinzător, afacere (business), iar orice persoană ce desfăşoară activitate de întreprinzător se încadrează în categoria agenţilor economici (pct.16, pct.13). Activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activităţile independente ale medicilor, juriştilor, inginerilor, arhitecţilor, dentiştilor, auditorilor şi contabililor, desfăşurate în conformitate cu legislaţia în vigoare, se raportează la servicii profesionale (adică la activitate profesională în sensul art.5 pct.36) şi art.18 lit.a) şi c) din Codul fiscal), acordate contra plată sau onorariu.
Este evident faptul că anumite genuri de activitate înglobează elemente de activitate profesională, la desfăşurarea unora prestatorii pot încheia tranzacţii comerciale cu consumatorii, fiind consideraţi agenţi economici, însă nu toate activităţile pot fi atribuite la categoria celor antreprenoriale, iar persoana - la subiectele specificate în pct. 2, 3, 4 şi 6 din Regulament şi în anexa la acesta. De asemenea, în termenii Codului fiscal, persoanele fizice sau juridice care practică activitate de întreprinzător sau activitate profesională sau alte activităţi similare sînt contribuabili, subiecţi ai impunerii, însă nu toţi contribuabilii sînt agenţi economici, după cum s-a stipulat, contrar Codului fiscal, în Regulament.
Curtea atestă o contradicţie între pct. 2 şi pct. 3 din Regulament şi pct.1 din Hotărîrea Guvernului nr.474. Astfel, hotărîrea vizează exclusiv agenţii economici care efectuează decontări băneşti în numerar. Sub incidenţa Regulamentului însă, potrivit pct.2, cad persoanele fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, care practică activitate de întreprinzător sau activitate profesională sau alte activităţi similare şi cărora, prin Regulament, li s-a atribuit calitatea de agenţi economici.
Curtea subliniază că clasificarea contribuabililor după genurile de activitate, al căror specific necesită sau permite efectuarea decontărilor băneşti în numerar cu sau fără aplicarea maşinilor de casă şi control, trebuie efectuată în strictă conformitate cu prevederile legale. De asemenea, cu respectarea legii trebuie operată definirea, individualizarea şi clasificarea contribuabililor obligaţi să utilizeze maşini de casă şi control în cazul în care efectuează decontări băneşti în numerar. Curtea reţine că prevederea despre stabilirea de către Guvern a modului de utilizare a maşinilor de casă şi control cuprinsă în art.8 alin.(2) lit.c) din Codul fiscal nu presupune că Guvernul, care are competenţa de a organiza executarea legilor, este în drept să instituie prevederi fiscale noi, întrucît o normă subsecventă nu poate modifica sau completa legea, în executarea căreia a fost adoptată.
4. Curtea reţine că prevederile pct.2 şi pct.3 din Regulament, în partea ce face obiectul cauzei examinate, nu întrunesc condiţiile generale obligatorii ale actului normativ. Potrivit Legii nr.317-XV din 18 iulie 2003 “Privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale”2, actul normativ întocmit pe baza unui act de nivel superior nu poate depăşi limitele competenţei instituite prin acel act şi nici nu poate contraveni scopului, principiilor şi dispoziţiilor acestuia (art.5 alin.(1) lit.b). Curtea relevă că, în sensul prevederilor art.5 alin.(5) din Legea nr. 317-XV, soluţiile normative din Regulament referitoare la modul de utilizare a maşinilor de casă şi control de către contribuabili sînt diferite în raport cu reglementările-cadru ale Codului fiscal, care îşi păstrează caracterul general obligatoriu.
În scopul reglementării unitare a relaţiilor financiare, inclusiv fiscale, legislaţia Republicii Moldova diferenţiază subiecţii acestor relaţii după principiile de bază ale legiferării, respectînd condiţiile generale obligatorii pentru actul legislativ statuate prin Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 “Privind actele legislative” (art.4 şi art. 5)3. Codul fiscal şi Legea contabilităţii nr.426-XIII din 4 aprilie 19954 disting persoanele juridice, întreprinderile cu statut de persoană fizică, notarii, birourile individuale sau asociate de avocaţi rezidente; persoanele fizice - cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţenii străini sau apatrizii; persoanele juridice sau organizaţiile cu statut de persoană fizică nerezidente (art.162, 168 din Codul fiscal); persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător, organizaţiile necomerciale denumite agenţi economici, instituţiile bugetare, avocaţii şi notarii obligaţi să organizeze şi să ţină contabilitate proprie în modul stabilit de Legea contabilităţii şi de actele normative respective etc.
Divizînd prin Regulament contribuabilii după următoarele criterii: activitate de întreprinzător, activitate profesională sau alte activităţi similare, Guvernul n-a respectat principiile generale ale coerenţei, corelaţiei şi subsidiarităţii actului normativ, consecutivităţii şi echilibrului reglementărilor.
Exercitînd controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr.859 din 13 august 1998 “Cu privire la reglementarea unor genuri de activitate în Republica Moldova”, Curtea Constituţională, în Hotărîrea nr.5 din 4 februarie 1999, a menţionat că sistemul de drept în stat trebuie să fie organizat sub forma unei ordini juridice ierarhizate, în care normele sînt legate între ele, integrate într-un ansamblu organic, coordonate şi îndreptate spre formarea întregimii coerente. Ordinea juridică în stat este guvernată de principiul contradictorialităţii, ceea ce înseamnă că o normă este legală, dacă ea este adoptată în conformitate cu cerinţele înscrise în alte norme de nivel superior.5
Prin prevederile pct.2 şi pct.3 din Regulament Guvernul nu s-a conformat normelor legale privind clasificarea unificată. Astfel, în fundamentarea elaborării politicilor economice şi sociale, strategiilor, deciziilor autorităţilor publice şi ale agenţilor economici, legislaţia Republicii Moldova a stabilit principiile generale pentru colectarea, prelucrarea, centralizarea, diseminarea şi stocarea informaţiei statistice cu caracter economic, social, demografic, financiar, juridic şi de alt gen.
Potrivit Legii organice nr.412-XV din 9 decembrie 2004 “Cu privire la statistica oficială”6, divizarea mulţimii de obiecte la submulţimea lor după asemănări sau deosebiri în conformitate cu metodele adoptate se efectuează prin clasificări. Documentul oficial, care reprezintă o culegere sistematizată a denumirilor obiectelor de clasificare, este clasificatorul. Sistemul legal existent în domeniul statisticii prevede că clasificările, clasificatoarele şi nomenclatoarele, elaborate de organul central de statistică şi aprobate de organismul naţional de standardizare, se utilizează în toate domeniile economice, sociale şi sînt obligatorii spre aplicare pentru toate autorităţile administraţiei publice centrale şi locale (art.1, art.3, art.15 alin.(3).
5. Prin stipulaţia din art.8 alin.(2) lit.c) din Codul fiscal privind utilizarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală în modul stabilit de Guvern se are în vedere elaborarea şi aprobarea regulilor de înregistrare, exploatare, întrebuinţare, control şi evidenţă etc. a maşinilor de casă şi control. În hotărîrile nr.49 din 24 ianuarie 19947, nr.212 din 4 aprilie 19958, nr.261 din 13 mai 19969, nr.1117 din 22 august 200210, prin care au fost aprobate regulile de comerţ cu amănuntul în sfera alimentaţiei publice, al băuturilor alcoolice, articolelor din metale preţioase şi pietre preţioase, produselor petroliere, Guvernul a operat cu noţiunile legilor, în executarea cărora aceste hotărîri au fost adoptate. Potrivit regulilor stipulate de hotărîrile respective, unităţile comerciale sînt obligate să primească bani în numerar şi cecuri de decontare prin intermediul aparatelor de casă; la achitarea pentru mărfurile industriale procurate prin reţeaua de comerţ cu amănuntul (cu excepţia comerţului la tarabă) vînzătorul este obligat să înmîneze cumpărătorului bonul de casă.
________________________________________
2 M.O., 2003, nr.208-210, art.783
3 M.O., 2002, nr.36-38, art.210
4 M.O., 1995, nr.28, art.321
5 M.O., 1999, nr.19-21
6 M.O., 2005, nr.1-4, art.8
7 Monitor, 1994, nr.1, art.28
8 M.O., 1995, nr.25-26, art.193
9 M.O., 1996, nr.40-41, art.330
10 M.O., 2002, nr.122-123, art.1240
6. În baza celor enunţate, Curtea apreciază că prin sintagma “sau activitate profesională sau alte activităţi similare” din pct.2 şi pct.3 ale Regulamentului Guvernul depăşeşte limitele prevăzute de art.8 alin.(2) lit.c) din Codul fiscal şi legile specificate în partea descriptivă a prezentei hotărîri şi astfel încalcă art.6, art.102 alin.(2) şi art.130 alin.(1) din Constituţie.
Pentru motivele arătate, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61, art.62 şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale,
Curtea Constituţională
H O T Ă R Ă Ş T E:
1. Se declară neconstituţională sintagma “sau activitate profesională sau alte activităţi similare” din pct.2 şi pct.3 din Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.474 din 28 aprilie 1998 “Cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar”, cu modificările şi completările ulterioare.2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE Dumitru PULBERE
Nr.13. Chişinău, 29 mai 2007.