OMAIAC229/2007
ID intern unic:  325822
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE
ORDIN Nr. 229
din  06.10.2006
cu privire la aprobarea Normei sanitare veterinare privind problemele de sănătate
care reglementează producerea şi comercializarea cărnii proaspete de pasăre

Publicat : 25.05.2007 în Monitorul Oficial Nr. 70-73     art Nr : 341
    În temeiul prevederilor art. 10 din Legea nr. 1538-XII din 23.06.93 privind activitatea veterinară şi în scopul armonizării legislaţiei veterinare a Republicii Moldova cu cea a Comunităţii Europene,
ORDON:
    1. Se aprobă “Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate care reglementează producerea şi comercializarea cărnii proaspete de pasăre”, armonizată cu prevederile Directivelor Consiliului Europei 71/118/ EEC din 15 februarie 1971 şi 92/116/EC din 17 decembrie 1992 în domeniul nominalizat (se anexează).
    2. Direcţia Medicină Veterinară, Inspectoratul Veterinar de Stat, serviciile sanitare veterinare de stat raionale şi municipale, agenţii economici (persoane fizice şi juridice) se vor conduce în activitatea lor după prevederile prezentei Norme sanitare veterinare.
    3. Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    4. Se abrogă Ordinul nr. 163 din 30.06.2005 “Cu privire la aprobarea Normei sanitare veterinare privind problemele de sănătate care reglementează producerea şi comercializarea cărnii proaspete de pasăre”.
    5. Controlul asupra executării prezentului ordin îl exercită Direcţia Medicină Veterinară, Inspectoratul Veterinar de Stat.


Ministrul Agriculturii
şi Industriei Alimentare                                                 Anatolie GORODENCO

Nr. 229. Chişinău, 6 octombrie 2006.


Anexă
la ordinul Ministerului Agriculturii
şi Industriei Alimentare
nr. 229 din 6 octombrie 2006

NORMA SANITARĂ VETERINARĂ
PRIVIND PROBLEMELE DE SĂNĂTATE CARE
REGLEMENTEAZĂ PRODUCEREA Şl COMERCIALIZAREA
CĂRNII PROASPETE DE PASĂRE
CAPITOLUL I
Prevederi generale
    1. Prezenta Normă sanitară veterinară stabileşte condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea cărnii proaspete de pasăre.
    Prezenta Normă sanitară veterinară nu se aplică pentru tranşarea şi depozitarea cărnii proaspete de pasăre în magazine care vînd cu amănuntul sau în incinte adiacente punctelor de vînzare, unde tranşarea şi depozitarea sînt efectuate numai în scopul vînzării directe către consumator. Aceste operaţii fac obiectul controalelor de sănătate publică prevăzute de legislaţia veterinară în vigoare care reglementează vînzarea cu amănuntul.
    2. În sensul prezentei Norme sanitare veterinare se înţelege prin:
    a) carne de pasăre - toate părţile proprii consumului uman obţinute de la păsările domestice din speciile galinacee, curci, bibilici, raţe şi gîşte;
    b) carne proaspătă de pasăre - carnea de pasăre, care nu a fost supusă altui tratament decît celui prin frig pentru a-i asigura conservarea; în această categorie se include şi carnea care este ambalată în vid sau în atmosferă controlată;
    c) carcasă - corpul întreg al unei păsări, obţinut după sîngerare, deplumare şi eviscerare; sînt facultative îndepărtarea inimii, ficatului, pulmonilor, pipotei, guşii şi rinichilor, secţionarea membrelor la nivel tarsian şi îndepărtarea capului, esofagului sau traheii; şi capul şi membrele atunci cînd acestea sînt prezentate separat de carcasă;
    d) viscere - organele localizate în cavitatea toracico-abdominală şi, după caz, traheea, esofagul şi guşa;
    e) medic veterinar de stat - medicul veterinar numit de autoritatea sanitară veterinară competentă;
    f) personal auxiliar - personal desemnat oficial de autoritatea competentă în conformitate cu pct. 8 alin. 2 din prezenta Normă sanitară veterinară pentru a asista medicul veterinar de stat în îndeplinirea anumitor atribuţii;
    g) inspecţia de sănătate înainte de tăiere - inspecţia păsărilor vii, efectuată în concordanţă cu cap. VI al anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară;
    h) inspecţia de sănătate după taiere - inspecţia păsărilor abatorizate, după tăiere în abator, efectuată în concordanţă cu cap. VIII al anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară;
    i) mijloc de transport - părţile rezervate încărcăturii din vehicule auto, feroviare, aeriene şi navale sau containerele destinate transportului terestru, naval, aerian;
    j) unitate - abator, sala de tranşare, depozit frigorific, centru de reambalare sau o unitate care reuneşte împreună mai multe asemenea unităţi funcţionale autorizate sanitar veterinar;
    Suplimentar, în sensul prezentei Norme sanitare veterinare se înţelege prin:
    a) lot - o cantitate de carne proaspătă de pasăre la care face referire acelaşi document comercial însoţitor sau certificat veterinar;
    b) preambalare - protecţia cărnii de pasăre prin utilizarea unui ambalaj sau container în contact direct cu aceasta, cît şi cu ambalajul sau containerul însuşi;
    c) comercializare - depozitarea sau expunerea în vederea vînzării, oferirea spre vînzare, vînzarea, livrarea sau orice altă modalitate de a pune la dispoziţie un produs, cu excepţia vînzării cu amănuntul, care se supune condiţiilor stabilite de legislaţia naţională în vigoare.

Capitolul II
Condiţiile care se aplică la producerea cărnii de pasăre
    3. Carnea de pasăre proaspătă trebuie să întrunească următoarele condiţii:
    A. Carcasele şi organele de pasăre trebuie:
    a) să provină de la păsări supuse inspecţiei de sănătate înainte de tăiere în conformitate cu cap.VI al anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară, urmare a cărui fapt au fost găsite apte pentru tăiere şi comercializare;
    b) să fie obţinute într-un abator autorizat în care se efectuează autocontroale în conformitate cu pct. 6 alin. 2 din prezenta Normă sanitară veterinară şi controale realizate de serviciile sanitare veterinare raionale sau municipale în concordanţă cu pct. 8 din prezenta Normă sanitară veterinară;
    c) să fie tratate în condiţii corespunzătoare de igienă în concordanţă cu cap.VII al anexei nr.1 din prezenta Normă sanitară veterinară;
    d) să fie inspectate post-mortem, în conformitate cu cap. VIII al anexei nr.1 din prezenta Normă sanitară veterinară şi să fie găsite apte pentru consumul uman, în concordanţă cu cap. IX al anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară;
    e) să poarte marca de sănătate, conform cerinţelor cap. XII al anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară. Marcarea nu este necesară pentru carcasele care vor fi tranşate în aceeaşi unitate;
    f) să fie manipulate după inspecţia post-mortem în conformitate cu pct. 46 al cap. VII şi cap. XIII al anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară şi depozitate în concordanţă cu cap. XIII al anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară, în condiţii de igienă satisfăcătoare;
    g) să fie ambalate corespunzător, în conformitate cu cap. XIV al anexei nr.1 din prezenta Normă sanitară veterinară. Atunci cînd este folosit un ambalaj protector, trebuie să satisfacă cerinţele aceluiaşi capitol. În cazul în care este necesar, se poate decide completarea prevederilor cap. XIV al anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară în conformitate cu procedura în vigoare, pentru a ţine cont, în special, de diferitele forme de prezentare folosite în comerţ, cu condiţia ca aceste forme să fie conforme cu regulile de igienă;
    h) să fie transportate corespunzător în conformitate cu cap.XV al anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară;
    i) să fie însoţite pe parcursul transportului de:
    - fie un document comercial care trebuie să poarte, printre altele, indicaţiile prevăzute la pct. 66 al cap.XII al anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară, numerele de cod, prin care serviciul veterinar de stat, poate să identifice unitatea de producţie, precum şi medicul veterinar de stat responsabil pentru inspecţia de sănătate efectuată în ziua în care carnea a fost produsă şi acest document trebuie sa fie păstrat de către destinatar cel puţin un an, astfel, încît să poată fi prezentat la cererea serviciului veterinar de stat;
    - fie un certificat de sănătate prezentat în anexa nr. 6 din prezenta Normă sanitară veterinară, în cazul cărnii de pasăre la care se referă pct. 2 din prezenta Normă sanitară veterinară, provenită dintr-un abator situat într-o regiune sau zonă supusă restricţionării din motive de sănătate a animalelor, sau în cazul cărnii proaspete de pasăre ce urmează a fi expediată către un stat după tranzitarea unei ţări într-un mijloc de transport sigilat.
    B. Părţile de carcasă sau carnea dezosată trebuie:
    a) să fi fost tranşate şi/sau dezosate în unităţi de tranşare autorizate şi supravegheate în concordanţă cu pct. 6 din prezenta Normă sanitară veterinară;
    b) să fi fost tranşate şi obţinute în conformitate cu cerinţele cap. VII al anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară şi să provină de la:
    - păsări tăiate în Republica Moldova şi care se conformează cerinţelor stabilite la punctul A al prezentului punct;
    - carcase de păsări importate din alte ţări în conformitate cu cap. III al anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară şi care au fost supuse controalelor veterinare de frontieră, să fie supuse controalelor prevăzute de pct. 8 din prezenta Normă sanitară veterinară;
    c) să corespundă cerinţelor lit. A c), h) şi i) ale prezentului punct;
    d) să fie ambalate, preambalate şi etichetate în conformitate cu lit. A e) şi g) ale prezentului punct, la faţa locului sau în centrele de reambalare, autorizate special de către serviciile veterinare raionale sau municipale în acest scop;
    e) să fie depozitate în condiţii de igienă satisfăcătoare şi în conformitate cu cap XIII al anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară.
    În cazul în care unităţile de tranşare folosesc carne proaspătă alta decît carnea de pasare, această carne trebuie să corespundă cerinţelor “Normei sanitare veterinare care reglementează condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea cărnii proaspete”, ale “Normei sanitare veterinare privind problemele de sănătate publică şi sănătate a animalelor care afectează producerea şi comercializarea cărnii de iepure şi a cărnii de vînat de crescătorie” şi ale “Normei sanitare veterinare privind problemele de sănătate publică şi sănătate a animalelor referitoare la uciderea vînatului sălbatic şi la comercializarea cărnii de vînat sălbatic”.
    C. Carnea proaspătă care a fost depozitată în conformitate cu prezenta Normă sanitară veterinară, într-un depozit frigorific autorizat de către serviciile veterinare raionale sau municipale şi care după aceea nu a fost supusă nici unei manipulări, cu excepţia manipulării în vederea depozitării, trebuie să îndeplinească cerinţele lit. A. c), e), g) şi h) din prezenta Normă sanitară veterinară şi lit. B ale prezentului punct sau să fie carne proaspătă de pasăre importată din alte ţări în conformitate cu cap. III din prezenta Normă sanitară veterinară şi să fie controlată în concordanţă cu cerinţele referitoare la controalele veterinare de frontieră.
    Serviciile veterinare raionale sau municipale pot acorda derogări de la cerinţele lit. A al acestui punct atunci, cînd fermierii cu o producţie anuală de sub 10 000 de păsări din speciile la care se face referire la alin. 1 lit. a) al pct. 2 din prezenta Normă sanitară veterinară, furnizează carne proaspătă de pasăre provenită din exploataţia lor în cantităţi mici:
    a) fie direct către consumatorul final sau la pieţele săptămînale cele mai apropiate de exploataţia lor;
b) fie punctelor de vînzare cu amănuntul, în vederea vînzării directe consumatorului final, cu condiţia ca acestea să funcţioneze în aceeaşi localitate cu a producătorului sau într-o localitate învecinată.
    Direcţia Medicină Veterinară stabileşte condiţiile în care derogările aplicabile activităţilor de la lit. B din prezentul punct se pot extinde şi asupra activităţii de tranşare.
    Se exclud de la asemenea derogări vînzarea ambulantă, vînzarea prin corespondenţă, iar în cadrul vînzării cu amănuntul, vînzarea la piaţă.
    Activităţile prin care au fost stabilite derogări, sînt supuse controalelor de sănătate publică prevăzute de legislaţia în vigoare.
    D. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească carnea proaspătă de pasăre, nu se aplică pentru:
    a) carnea proaspătă de pasăre destinată altor utilizări decît consumul uman;
    b) carnea proaspătă de pasăre destinată expoziţiilor, unor studii ştiinţifice sau analize, cu condiţia, că un control oficial efectuat să garanteze că această carne nu este utilizată pentru consum uman, iar după terminarea studiilor ştiinţifice sau analizelor este nimicită;
    c) carnea proaspătă de pasăre destinată exclusiv aprovizionării organizaţiilor internaţionale.
    4. Direcţia Medicină Veterinară va dispune, suplimentar cerinţelor pct. 3 lit. A din prezenta Normă sanitară veterinară şi fără a aduce atingere legislaţiei în vigoare referitor la determinarea prezenţei reziduurilor la animale, păsări vii şi în carnea proaspătă de pasare, supunerea acestora:
    a) unor teste de determinare a reziduurilor, atunci cînd medicul veterinar de stat suspecionează prezenţa acestora pe baza unor constatări ale inspecţiei înainte de tăiere sau pe baza oricăror alte informaţii;
    b) recoltării de probe conform cerinţelor privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animale vii şi a produselor lor. Testele prevăzute la lit. a) din prezentul punct trebuie să se efectueze pentru determinarea prezenţei reziduurilor substanţelor cu acţiune farmacologică şi a derivatelor acestora, cu respectarea perioadei de aşteptare şi pentru alte substanţe transmisibile cărnii de pasăre care pot determina ca aceasta să devină periculoasă sau dăunătoare pentru sănătatea publică. Testarea se efectuează în conformitate cu metodele recunoscute la nivel naţional sau internaţional. Trebuie să fie posibilă evaluarea rezultatelor examinărilor utilizînd metode de referinţă stabilite în concordanţă cu procedura la care se face referire în alin. 3 din prezentul punct. Dacă rezultatele testărilor sînt pozitive, medicul veterinar de stat trebuie să ia măsurile corespunzătoare ţinînd cont de riscul implicat şi în special, trebuie:
    - să intensifice controalele la păsările vii sau la carnea obţinută în condiţii tehnologice similare şi care pot prezenta acelaşi risc;
    - să intensifice controalele la restul efectivelor din exploataţia de origine şi în caz de recidivă să ia măsurile corespunzătoare la exploataţia de origine;
    - dacă există o contaminare a mediului ambiant, să ia măsuri cu privire la lanţul de producţie.
    Limitele pentru substanţele la care se referă alin. 1 din prezentul punct trebuie să fie stabilite conform procedurii din legislaţia veterinară în vigoare privind limitele maxime de reziduuri de substanţe medicamentoase de uz veterinar în alimentele de origine animală.
    Metodele de referinţă se stabilesc corespunzător procedurii în vigoare. În conformitate, cu aceeaşi procedură, poate fi luată o decizie pentru extinderea examinărilor pentru alte substanţe decît cele la care se referă alin. 1 al acestui punct.
    5. Fără a aduce atingere prevederilor privind condiţiile de sănătate a animalelor pentru exportul şi importul cărnii proaspete de pasăre şi celor privind interzicerea anumitor substanţe cu acţiune hormonală şi tireostatică şi a beta-agonistelor, sau a restricţiilor impuse de prevederile sanitare veterinare referitoare la limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar şi pentru alţi contaminanţi în produsele de origine animală, carnea proaspătă de pasăre nu poate fi comercializată direct pentru consum uman atunci cînd:
    a) provine de la păsări afectate de boli la care se referă prevederile privind condiţiile de sănătate a animalelor pentru exportul şi importul cărnii proaspete de pasăre;
    b) aceasta conţine reziduuri peste limitele fixate în concordanţă cu pct. 4 alin. 2 din prezenta Normă sanitară veterinară sau care a fost tratată cu antibiotice, agenţi de frăgezire sau conservanţi, în afara cazului în care aceşti conservanţi sînt autorizaţi în baza legislaţiei în vigoare. Agenţii utilizaţi special pentru a favoriza retenţia apei sînt interzişi precum şi cantităţile de carne obţinute în condiţii tehnologice similare şi susceptibile să prezinte acelaşi risc;
    c) aceasta provine de la animale la care s-a constatat nerespectarea prevederilor pct. 53 lit. a) al cap IX la anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară;
    d) a fost declarată improprie pentru consumul uman, conform prevederilor pct. 53. b) şi pct. 54 ale cap.IX al anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară.
    Serviciile veterinare raionale sau municipale vor permite în ceea ce priveşte carnea separată mecanic, ca aceasta să fie produsă numai pentru utilizare la fabricarea produselor din carne tratate termic în unitatea de origine sau în orice altă unitate.
    6. Serviciile sanitare veterinare raionale sau municipale nu trebuie să autorizeze o unitate, dacă aceasta nu corespunde prevederilor prezentei Norme sanitare veterinare.     Atunci cînd se constată că nerespectarea condiţiilor de igienă şi atunci cînd măsurile prevăzute la pct. 51 al cap.VIII al anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară s-au dovedit insuficiente pentru remedierea situaţiei, serviciile sanitare veterinare raionale sau municipale vor suspenda temporar autorizaţia acordată unităţii. Dacă unitatea nu remediază deficienţele constatate, în perioada fixată de serviciile sanitare veterinare raionale sau municipale, acestea îi vor retrage autorizaţia. Serviciile sanitare veterinare raionale sau municipale trebuie să ţină cont de rezultatele controalelor efectuate în concordanţă cu pct. 10 din prezenta Normă sanitară veterinară.
    Proprietarul sau reprezentantul legal al unităţii trebuie să efectueze controale privind igiena generală a facilităţilor de producţie, inclusiv prin teste microbiologice. Se efectuează controlul echipamentelor, instalaţiilor şi utilajelor din fiecare etapă de producţie şi, dacă este necesar, al produselor în sine. Natura controalelor, frecvenţa lor precum şi metodele de recoltare şi metodele de examinare microbiologică, trebuie să fie stabilite în conformitate cu procedura în vigoare.
    Proprietarul sau reprezentantul legal al unităţii trebuie să aplice un program de instruire a personalului, să se conformeze condiţiilor de producţie igienică adaptate la structura producţiei. Medicul veterinar de stat din unitate trebuie să fie implicat în elaborarea şi implementarea acestui program.
    Proprietarul sau reprezentantul legal al unităţilor de tranşare sau al centrelor de reambalare trebuie să deţină un registru cu intrările şi ieşirile de carne proaspătă de pasăre, precizînd natura cărnii de pasăre primite.
    Inspecţia şi supravegherea unităţilor trebuie să fie efectuată sub responsabilitatea medicului veterinar de stat, care, în conformitate cu pct. 8, alin. 2 din prezenta Normă sanitară veterinară, poate fi asistat de personal auxiliar cu pregătire medie. Medicul veterinar de stat trebuie să aibă acces liber în toate zonele unităţii, pentru a se asigura că prezenta Normă sanitară veterinară este respectată. Medicul veterinar oficial trebuie să analizeze permanent rezultatele controalelor prevăzute de alin. 2 al prezentului punct. Acesta poate, pe baza rezultatelor, să efectueze examene microbiologice suplimentare în toate etapele de producţie sau asupra produselor. Rezultatele acestor controale şi ale testelor trebuie să fie menţionate într-un raport, ale cărui concluzii şi recomandări trebuie să fie notificate proprietarului sau reprezentantului legal al unităţii, care trebuie să remedieze deficienţele constatate.
    7. A. Pentru a fi autorizată de către Serviciile sanitare veterinare raionale sau municipale:
    a) unitatea trebuie să îndeplinească condiţiile pentru autorizare stabilite de anexa nr. 2 din prezenta Normă sanitară veterinară;
    b) proprietarul sau reprezentantul legal al unităţii trebuie să ţină un registru care să permită controlul:
    - intrărilor de animale şi ieşirilor de produse;
    - controalelor efectuate;
    - rezultatelor controalelor;
    c) Abatorul trebuie să comunice medicului veterinar de stat ora tăierii, numărul şi originea animalelor şi să trimită o copie a atestatului de sănătate prezentat în anexa nr. 4 din prezenta Normă sanitară veterinară;
    d) medicului veterinar de stat sau un angajat din personalul auxiliar, trebuie să fie prezent în timpul eviscerării pentru a se asigura de respectarea condiţiilor de igienă stabilite în cap. VII şi VIII ale anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară. Atunci cînd medicul veterinar de stat sau angajatul din cadrul personalului auxiliar nu poate fi prezent în timpul tăierii, carnea nu poate părăsi unitatea înainte să se fi efectuat inspecţia post-mortem în conformitate cu pct. 8 alin. 2 din prezenta Normă sanitară veterinară, în ziua tăierii, cu excepţia cazului cărnii la care se face referire la pct. 49 al cap. VIII al anexei nr.1 din prezenta Normă sanitară veterinară;
    e) serviciile veterinare municipale şi raionale trebuie să controleze lanţul de distribuţie a cărnii provenite din unităţi şi marcarea corespunzătoare a produselor declarate ca improprii consumului uman, precum şi destinaţia şi utilizarea lor ulterioară;
    f) serviciile sanitare veterinare municipale şi raionale vor controla ca carnea proaspătă, provenită din unităţile la care se face referire la lit. e) al prezentului punct, să fie marcată cu ştampile, în conformitate cu procedura în vigoare şi purtînd indicaţii privind zona administrativă în raza căreia se află unitatea.
    Serviciile sanitare veterinare municipale şi raionale pot acorda derogări în conformitate cu anexa nr. 2 din prezenta Normă sanitară veterinară, în cazul unităţilor de tranşare care sînt autorizate conform Normei sanitare veterinare privind problemele de sănătate care reglementează producerea si comercializarea cărnii proaspete, cu condiţia ca aceasta să nu prelucreze mai mult de trei tone de carne pe săptămînă, respectînd condiţiile de temperatură stabilite la pct. 49 al capitolului VII al anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară. Prevederile cap.VIII şi X şi ale pct. 64, cap. XI, anexa nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară nu se aplică operaţiilor de depozitare şi tranşare în unităţile la care se referă primul alineat.
    Carnea care a fost declarată valabilă pentru consum uman conform condiţiilor inspecţiei de igienă şi sănătate, stabilite de prezenta Normă sanitară veterinară, trebuie să fie marcată cu o ştampilă care indică zona administrativă responsabilă pentru unitatea de origine. Modelul acestei ştampile trebuie stabilit în concordanţă cu procedura în vigoare.
    Carnea trebuie să fie:
    a) destinată pentru vînzare directă pe piaţa locală în stare proaspătă sau după prelucrare, vînzătorilor cu amănuntul sau consumatorului, fără a fi preambalată;
    b) transportată de la unitate pînă la destinatar în condiţii igienice.
    B. Serviciile sanitare veterinare municipale şi raionale pot acorda derogări de la cerinţele privind structura unităţii prevăzute de cap. I al prezentei Norme sanitare veterinare pentru depozitele frigorifice cu capacitate redusă, în care carnea este stocată numai dacă este ambalată.
    C. Serviciile sanitare veterinare municipale şi raionale trebuie să stabilească condiţii detaliate pentru implementarea prezentului punct în conformitate cu procedura în vigoare.
    D. Serviciile sanitare veterinare municipale şi raionale pot să modifice prevederile prezentului punct atunci cînd este necesar.
    8. Serviciile sanitare veterinare municipale şi raionale vor dispune:
    a) toate fermele care livrează la abator păsări aparţinînd speciilor la care se face referire la lit. a), pct. 2 din prezenta Normă sanitară veterinară, sînt sub supraveghere veterinară;
    b) va dispune:
    - ca în abatoarele autorizate în conformitate cu pct. 6 din prezenta Normă sanitară veterinară, să fie prezent cel puţin un medic veterinar de stat pe tot parcursul inspecţiei post-mortem;
    - în unităţile de tranşare autorizate în conformitate cu pct. 6 din prezenta Normă sanitară veterinară să fie prezent un medic veterinar de stat sau un auxiliar, cel puţin o dată pe zi, atunci cînd carnea este prelucrată, pentru a controla condiţiile de igienă ale unităţii şi pentru a înregistra intrările şi ieşirile de carne proaspătă;
    - în depozitele frigorifice, să fie prezent periodic un medic veterinar de stat sau un auxiliar.
    Medicul veterinar de stat poate fi asistat sau ajutat de personalul auxiliar aflat sub autoritatea şi responsabilitatea sa dacă:
    a) aceştia îndeplinesc condiţiile prevăzute de pct. 3 lit. a) al anexei nr. 3 din prezenta Normă sanitară veterinară, pentru colectarea informaţiilor necesare în vederea evaluării statusului de sănătate al efectivului de origine, în conformitate cu cap. VI al anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară, informaţii în baza cărora medicul veterinar de stat poate stabili diagnosticul;
    b) îndeplinesc condiţiile prevăzute de pct. 3 lit. b) al anexei nr. 3 din prezenta Normă sanitară veterinară pentru:
    - verificarea respectării condiţiilor de igienă prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 cap. I, V, VII şi X din prezenta Normă sanitară veterinară precum şi condiţiile prevăzute de pct. 47 al anexei nr.1 din prezenta Normă sanitară veterinară;
    - pentru a supraveghea că nici unul din cazurile menţionate la anexa nr.1, cap. IX, pct. 53 din prezenta Normă sanitară veterinară nu a trecut de inspecţia post-mortem;
    - efectuarea inspecţiilor prevăzute la anexa nr. 1 lit. a) şi b) a pct. 47 din cap. VIII la prezenta Normă sanitară veterinară şi în special pentru controlul carcaselor, condiţionat de supravegherea activităţii acestuia de către medicul veterinar de stat;
    - supravegherea marcării de sănătate prevăzută la pct. 67 al cap. XII din anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitară veterinară;
    - efectuarea controlului de sănătate al cărnii tranşate şi depozitate;
    - controlul mijloacelor de transport sau a containerelor şi a condiţiilor de încărcare.
    Numai persoanele care satisfac condiţiile anexei nr. 3 din prezenta Normă sanitară veterinară pot fi desemnate ca făcînd parte din personalul auxiliar, ca urmare a unui test organizat de Serviciile sanitare veterinare municipale şi raionale. Personalul auxiliar trebuie să constituie o parte a echipei de inspecţie, sub supravegherea şi responsabilitatea medicului veterinar de stat. Echipa de inspecţie este independentă de unitatea respectivă. Serviciile sanitare veterinare municipale şi raionale stabilesc structura echipei de inspecţie astfel încît medicul veterinar de stat să poată supraveghea operaţiile menţionate mai sus.
    Serviciile sanitare veterinare municipale şi raionale pot permite personalului întreprinderii, care a fost instruit special de către medicul veterinar de stat, conform procedurii prevăzute la pct. 21 din prezenta Normă sanitară veterinară, să efectueze operaţiile prevăzute la anexa nr.1, cap. VIII, sub supravegherea nemijlocită a medicului veterinar de stat.
    9. Serviciile sanitare veterinare municipale şi raionale monitorizează rezultatele inspecţiilor ante- şi post-mortem, efectuate de către medicii veterinari de stat, precum şi cele referitoare la diagnosticul bolilor transmisibile la om.
    Atunci cînd este diagnosticată o astfel de boală, rezultatele investigaţiilor trebuie să fie comunicate cît mai repede posibil serviciilor veterinare raionale şi municipale responsabile pentru supravegherea efectivului din care provin animalele.
    Direcţia Medicină Veterinară stabileşte condiţiile de implementare a prezentului punct, în conformitate cu legislaţia în vigoare, în special cu privire la:
    a) frecvenţa cu care informaţiile trebuie trimise;
    b) tipul informaţiilor;
    c) bolile pentru care se transmit informaţii;
    d) procedurile pentru colectarea şi utilizarea informaţiilor.
    10. Prevederile generale pentru implementarea prezentului punct trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura în vigoare.
    11. Serviciile sanitare veterinare municipale şi raionale, prin derogare de la cerinţele pct. 3 alin. 1 lit. a) din prezenta Normă sanitară veterinară, poate autoriza asomarea, sîngerarea şi deplumarea păsărilor destinate producţiei, la ferma de îngrăşare, cu condiţia ca aceste operaţiuni să fie efectuate într-o încăpere separată care îndeplineşte cerinţele cap. II pct. 14 lit. b) a anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară şi că, în conformitate cu cap. XV al anexei nr. 1, carcasele neeviscerate se transportă imediat la o unitate de tranşare care deţine un spaţiu special amenajat, aşa cum este definit la alin.2 şi pct. 15 lit. b) din anexa nr.1 al prezentei Norme sanitare veterinare.         Carcasele trebuie să fie eviscerate în maxim 24 de ore, sub supravegherea medicului veterinar oficial.
    12. Serviciile sanitare veterinare municipale şi raionale pot autoriza utilizarea procedeului de răcire a cărnii proaspete de pasăre prin imersie în apă dacă aceasta este efectuată în conformitate cu condiţiile stabilite la pct. 42 şi 43 al cap. VII al anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară. Carnea proaspătă răcită, obţinută în conformitate cu acest procedeu, poate fi comercializată fie refrigerată, fie congelată.
    Serviciile sanitare veterinare municipale şi raionale nu pot interzice introducerea pe teritoriul său a cărnii de pasăre răcite în conformitate cu pct. 42 şi 43 ale cap. VII din anexa nr.1, atunci cînd procesul de răcire este indicat pe documentul de însoţire la care se face referire în pct. 3 alin. 1 lit. A din prezenta Normă sanitară veterinară, cu condiţia că:
    a) fie, carnea a fost congelată imediat după răcire;
    b) fie, carnea de pasăre răcită este produsă în aceleaşi condiţii ca pe teritoriul ei.
    13. Condiţiile referitoare la controalele veterinare de frontieră, vor fi aplicate în mod special în ceea ce priveşte controalele la origine, organizarea controalelor efectuate de Republica Moldova la destinaţie şi măsurile de protecţie ce vor fi aplicate.

CAPITOLUL III
Condiţii aplicabile importului în Republica Moldova
    14. A. Condiţiile care se aplică la comercializarea cărnii proaspete de pasăre importată din alte ţări sînt cele stabilite în baza procedurii în vigoare şi trebuie să fie echivalente cu cele aplicabile la comercializarea cărnii proaspete de pasăre, obţinute în conformitate cu pct. 3-6 şi 8-13 din prezenta Normă sanitară veterinară.
    B. În scopul respectării prevederilor de la lit. A din prezentul punct se vor aplica următoarele dispoziţii:
    Pentru a putea fi importată în Republica Moldova, carnea proaspătă de pasăre trebuie:
    a) să provină din ţări sau părţi ale acestora în conformitate cu prevederile privind condiţiile de sănătate a animalelor pentru exportul şi importul cărnii proaspete de pasăre şi să îndeplinească condiţiile prezentei Norme sanitare veterinare;
    b) să provină din unităţi pentru care autoritatea competentă a ţării în cauză a furnizat Direcţiei Medicină Veterinară a Republicii Moldova garanţiile că aceste unităţi îndeplinesc cerinţele prezentei Norme sanitare veterinare;
    c) să fie însoţită de certificatul de sănătate în conformitate cu prevederile privind condiţiile de sănătate a animalelor pentru exportul şi importul cărnii proaspete de pasăre.
    În baza procedurii în vigoare se vor stabili următoarele:
    a) Direcţia Medicină Veterinară menţine controalele prevăzute de Norma sanitară veterinară referitoare la controalele veterinare de frontieră, conform legislaţiei veterinare în vigoare;
    b) condiţiile specifice şi garanţiile echivalente referitoare la cerinţele prezentei Norme sanitare veterinare, altele decît cele care pot determina ca această carne să fie exclusă de la consumul uman, în conformitate cu pct. 3 lit. d) din prezenta Normă sanitară veterinară precum şi a celor prevăzute în cap. VI, pct. 42 şi 43 ale cap. VII şi VIII, al anexei nr. 1 din prezenta Normă sanitară veterinară. Aceste condiţii şi garanţii nu pot fi mai severe decît cele stabilite de pct. 3 - 6 şi 8 -13 ale prezentei Norme sanitare veterinare.
    15. Direcţia Medicină Veterinară va dispune ca în Republica Moldova să fie importată carne proaspătă de pasăre numai dacă aceasta:
    a) este însoţită de certificatul adoptat conform prevederilor legale;
    b) satisface cerinţele referitoare la controalele veterinare de frontieră, privind stabilirea principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru produsele de origine animală importate din alte ţări, transpuse în legislaţia în vigoare.
    Pînă la stabilirea condiţiilor detaliate pentru implementarea prezentului capitol:
    a) legislaţia în vigoare existentă este aplicabilă la importurile din ţările pentru care nu s-au adoptat asemenea cerinţe la nivel naţional. Ea trebuie să fie aplicată în continuare, cu condiţia ca ele să respecte aceleaşi cerinţe stabilite de pct. 14, lit. B alin. 2 din prezenta Normă sanitară veterinară;
    b) operaţiunile de import trebuie să se efectueze în conformitate cu condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare referitoare la controalele veterinare de frontieră.
    Pînă la implementarea prevederilor Normei sanitare veterinare privind stabilirea principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru produsele de origine animală importate din alte ţări în Republica Moldova operaţiunile de import se efectuează în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
    16. Prevederile referitoare la controalele veterinare de frontieră trebuie aplicate, în mod special, la organizarea şi urmărirea controalelor care vor fi efectuate de către Direcţia Medicină Veterinară şi la măsurile de protecţie ce vor fi implementate. Derogări temeinic justificate se pot acorda cu respectarea prevederilor legale.
    17. Anexele prezentei Norme sanitare veterinare pot fi modificate şi completate de către Direcţia Medicină Veterinară, pentru a fi adaptate progresului tehnologic şi ştiinţific.
    18. În concordanţă cu procedura în vigoare, pot fi adoptate următoarele:
    a) condiţii speciale pentru autorizarea unităţilor din pieţele cu vînzare en-gros;
    b) reguli pentru marcarea produselor provenite din centre de reambalare şi proceduri de supraveghere care să permită identificarea unităţii de origine a materiilor prime.
    19. Anexele 1-7 sînt parte integrantă a prezentei Norme sanitare veterinare.

Anexa nr. 1
la Norma sanitară veterinară
privind problemele de sănătate
care reglementează producerea
şi comercializarea cărnii
proaspete de pasăre

CAPITOLUL I
CONDIŢII GENERALE PENTRU AUTORIZAREA UNITĂŢILOR
    1. Unităţile trebuie să aibă cel puţin în spaţiile de producere, prelucrare şi antrepozitare a cărnii proaspete, precum şi pe coridoarele de transportare, pavimente impermeabile, uşor lavabile şi dezinfectabile, rezistente şi cu înclinare care să permită drenarea uşoară a apei spre gurile de canalizare prevăzute cu grătare şi sifoane care să prevină difuzarea mirosurilor:
    - în cazul spaţiilor la care se referă pct. 14 lit. e), capitolul II, pct. 15 lit. a), capitolul III şi pct. 16 lit. a), capitolul IV din prezenta anexă, nu este obligatorie prezenţa gurilor de canalizare, iar în cazul spaţiilor la care se referă pct. 16 lit. a) la prezenta Normă sanitară veterinară, este suficient un dispozitiv care să permită evacuarea apei cu uşurinţă;
    - în cazul spaţiilor prevăzute la pct. 17, capitolul IV din prezenta anexă, în care se depozitează numai carne preambalată sau ambalată, precum şi în zonele şi coridoarele prin care se transportă carnea proaspătă este suficient un paviment impermeabil şi rezistent;
    - pereţi netezi, rezistenţi, impermeabili, de culoare deschisă, acoperiţi cu soluţii lavabile pînă la înălţimea de minim 2 m sau cel puţin la înălţimea de depozitare în spaţiile destinate refrigerării şi depozitării; îmbinarea pereţilor cu pavimentul trebuie să fie de formă rotunjită, sau finisate în mod similar şi să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi pereţii;
    - uşi şi ferestre din materiale rezistente necorodante, iar cele din lemn să fie acoperite cu un material neted şi impermeabil pe toată suprafaţa;
    - izolaţii din materiale rezistente, neputrescibile, necorodante şi inodore;
    - ventilaţie eficientă şi, acolo unde este cazul, o bună evacuare a vaporilor;
    - iluminare adecvată, naturală sau artificială, care să nu distorsioneze culorile;
    - plafoane rezistente, impermeabile, lavabile, necorodante şi de culoare deschisă;
    - sistem de racordare la canalizare a tuturor instalaţiilor consumatoare de apă.
    2. Unităţile trebuie să aibă cel puţin un număr suficient de instalaţii pentru spălarea şi dezinfecţia mîinilor şi de spălare a ustensilelor de lucru, amplasate cît mai aproape de locurile de muncă. Robinetele nu trebuie să fie acţionate cu mîna sau cu braţul. Instalaţiile pentru spălarea mîinilor trebuie să aibă apă curentă caldă şi rece sau premixată la temperatura necesară, substanţe pentru spălare şi dezinfecţie, precum şi dispozitive pentru zvîntarea mîinilor în condiţii igienice, dispozitive pentru sterilizarea ustensilelor de lucru prevăzute cu apă caldă la temperatura minimă de +82°C.
    3. Unităţile trebuie să aibă cel puţin dispozitive de protecţie contra dăunătorilor (insecte, rozătoare etc.), montate la toate comunicările cu exteriorul.
    4. Unităţile trebuie să aibă cel puţin instrumente şi utilaje de lucru cum ar fi: utilaje automate de prelucrare a cărnii, mese de tranşare cu laturi detaşabile şi de culoare deschisă, recipienţi, benzi transportoare şi fierăstraie confecţionate din materiale rezistente la coroziune, care să nu modifice carnea, uşor de spălat şi dezinfectat. Suprafeţele de contact cu carnea sau care pot intra în contact cu carnea, inclusiv îmbinările şi sudurile acestora, trebuie să fie netede. Folosirea lemnului este interzisă, cu excepţia spaţiilor unde se antrepozitează numai carnea proaspătă de pasăre în stare ambalată, accesorii şi utilaje rezistente la coroziune şi care îndeplinesc condiţiile de igienă pentru:
    - manipularea cărnii;
    - recipiente pentru colectarea cărnii, astfel încît să se evite contactul acestora cu pavimentul sau pereţii;
    - facilităţi, inclusiv rampe special amenajate şi echipate, pentru recepţia şi expedierea cărnii, pentru manipularea igienică şi protecţia cărnii în timpul încărcării şi descărcării;
    - containere speciale, etanşe şi necorodante, cu capac şi sistem de închidere, pentru colectarea cărnii scoase din consum uman, care să nu permită persoanelor neautorizate să extragă conţinutul, sau spaţii închise, destinate exclusiv acestei cărni, atunci cînd cantitatea de carne impune acest lucru sau cînd această carne, nu este scoasă din unitate la finele fiecărei zile de lucru; atunci cînd o astfel de carne, este dirijată prin sistem închis şi etanş (conducte), acesta trebuie astfel construit şi montat, încît să prevină orice risc de contaminare a cărnii proaspete;
    - spaţii separate pentru păstrarea în condiţii de igienă a materialelor folosite pentru preambalare şi ambalare atunci cînd aceste activităţi se execută în unitate.
    5. Unităţile trebuie să aibă cel puţin instalaţii de refrigerare pentru asigurarea temperaturii interne a cărnii la nivelul stabilit prin prezenta Normă sanitară veterinară; ele trebuie să fie prevăzute cu sistem de colectare şi drenare la canalizare a apei de condensare, fără nici o posibilitate de contaminare a cărnii.
    6. Unităţile trebuie să aibă instalaţie de asigurare a apei potabile în cantitate suficientă şi sub presiune, care să îndeplinească prevederile reglementărilor oficiale pentru apa potabilă. Apa nepotabilă poate fi acceptată în cazuri excepţionale pentru producerea aburului, stingerea incendiilor şi pentru răcirea instalaţiilor de refrigerare, cu condiţia ca tubulatura instalată în acest scop, să nu permită folosirea acestei ape şi să nu prezinte risc de contaminare pentru carnea proaspătă. Tubulatura pentru apă nepotabilă trebuie să se distingă clar de cea pentru apa potabilă.
 
   7. Unităţile trebuie să aibă sistem de asigurare cu apă potabilă caldă în cantitate suficientă care să respecte prevederile reglementărilor oficiale pentru apa potabilă.
    8. Unităţile trebuie să aibă cel puţin sistem de evacuare a deşeurilor lichide şi solide care să îndeplinească condiţiile de igienă.
    9. Unităţile trebuie să aibă cel puţin spaţii special amenajate şi dotate cu posibilităţi de închidere sub cheie puse la dispoziţia exclusivă a serviciului veterinar, iar în cazul antrepozitelor prevăzute de capitolul IV la prezenta anexă şi al centrelor de reambalare, - amenajări care să îndeplinească condiţiile acestui scop.
    10. Unităţile trebuie să aibă cel puţin instalaţii, amenajări şi condiţii care să asigure îndeplinirea eficientă şi permanentă a operaţiunilor de inspecţie veterinară, prevăzute de prezenta Normă sanitară veterinară.
    11. Unităţile trebuie să aibă cel puţin vestiare în număr suficient, cu pereţi şi pavimente netede, impermeabile şi lavabile, dotate cu spălătoare de mîini, duşuri şi toalete, amenajate şi echipate astfel încît să protejeze partea curată a clădirii. Toaletele, să aibă apă curentă şi să nu se deschidă direct în spaţiile de lucru. Duşurile nu sînt necesare în vestiarele din antrepozitele frigorifice care primesc şi expediază numai carne preambalată în condiţii igienice. Spălătoarele de mîini trebuie să aibă apă curentă caldă şi rece sau apă premixată (preamestecată) la temperatura necesară, materiale pentru spălarea, dezinfecţia şi zvîntarea igienică a mîinilor. Robinetele spălătoarelor nu trebuie să fie acţionate cu mîna sau cu braţul. Lîngă toate trebuie să se amplaseze un număr suficient de spălătoare de mîini.
    12. Unităţile trebuie să aibă cel puţin staţie acoperită, special amenajată pentru igienizarea (spălarea şi dezinfecţia) mijloacelor de transport pentru carne, cu excepţia antrepozitelor frigorifice care primesc, antrepozitează şi expediază numai carne proaspătă ambalată. În cazul abatoarelor, este necesară o staţie separată pentru spălarea şi dezinfecţia maşinilor şi cuştilor de transport păsări, amplasată în zona de primire a păsărilor vii.
    13. Unităţile trebuie să aibă cel puţin spaţii sau dispozitive pentru păstrarea detergenţilor, dezinfectantelor şi altor substanţe similare.

CAPITOLUL II
CONDIŢII SPECIALE PENTRU AUTORIZAREA
ABATOARELOR DE PĂSĂRI
    14. Suplimentar condiţiilor generale, abatoarele de păsări trebuie să aibă cel puţin:
    a) o sala sau un spaţiu acoperit, suficient de mare şi uşor de spălat şi dezinfectat, pentru efectuarea inspecţiei înaintea tăierii prevăzute la pct. 28 din cap. VI al prezentei anexe şi pentru cazarea păsărilor la care se referă alin. 1 al pct. 2 la prezenta Normă sanitară veterinară;
    b) un spaţiu de tăiere astfel dimensionat, încît să asigure operaţiunile de asomare şi sîngerare, pe de o parte şi deplumare şi opărire, pe de altă parte, care trebuie să se efectueze în spaţii separate. Orice comunicare între sala de tăiere şi încăperea sau spaţiul la care se face referire la punctul a) al prezentului punct, cu excepţia unei deschideri înguste prin care pot trece numai păsările tăiate, trebuie să fie prevăzută cu o uşă cu închidere automată;
    c) un spaţiu corespunzător de eviscerare şi pentru preambalarea organelor, suficient de mare, care să asigure eviscerarea la distanţă de alte operaţiuni sau prin separare totală, pentru a preveni contaminarea. Eviscerarea trebuie să se efectueze la distanţă de punctele de lucru sau separat de acestea printr-un perete despărţitor, astfel încît să prevină contaminarea. Orice comunicare între sala de eviscerare şi sala de tăiere în afara unei deschideri înguste prin care pot trece numai păsările tăiate, trebuie să fie prevăzută cu o uşă cu închidere automată;
    d) dacă este necesar, un spaţiu de expediere;
    e) unul sau mai multe spaţii frigorifice suficient de mari, închise sub cheie şi folosită pentru carnea proaspătă de pasăre suspectă;
    f) un spaţiu sau o amenajare pentru colectarea penelor, cu excepţia cazurilor în care acestea sînt tratate ca deşeuri;
    g) chiuvete şi grupuri sanitare separate pentru personalul care manipulează păsările vii.

CAPITOLUL III
CONDIŢII SPECIALE PENTRU AUTORIZAREA UNITĂŢILOR DE TRANŞARE
    15. Suplimentar cerinţelor generale, unităţile de tranşare trebuie să aibă cel puţin:
    a) spaţii frigorifice suficient de mari pentru depozitarea cărnii;
    b) un spaţiu pentru tranşare, dezosare şi preambalare, pe măsura în care această operaţiune este efectuată în unitatea de tranşare:
    - un spaţiu separat pentru eviscerarea gîştelor şi raţelor crescute pentru producţia de ficat gras şi care au fost asomate, sîngerate şi deplumate la ferma de îngrăşare;
    - o sală pentru eviscerarea păsărilor la care se face referire în pct. 49 al capitolului VIII al prezentei anexe;
    c) un spaţiu pentru ambalare, dacă această operaţiune se execută, în unitatea de tranşare, doar dacă sînt îndeplinite condiţiile prevăzute de pct. 74 al capitolului XIV al prezentei anexe.

CAPITOLUL IV
CONDIŢII SPECIALE PENTRU AUTORIZAREA DEPOZITELOR FRIGORIFICE
    16. Suplimentar la cerinţele generale, depozitele în care carnea proaspătă este depozitată în conformitate cu pct. 69 al cap. XII al prezentei anexe, trebuie să posede:
    a) spaţii frigorifice suficient de mari, uşor de curăţat şi în care carnea proaspătă poate fi depozitată la temperatura prevăzută la pct. 69 al prezentei anexe;
    b) un termometru de înregistrare sau un teletermometru de înregistrare în fiecare spaţiu de depozitare.
    17. Suplimentar la cerinţele generale, depozitele în care este depozitată carnea proaspătă de pasăre, în conformitate cu pct. 69 al cap. XIII al prezentei anexe, trebuie să posede:
    a) spaţii frigorifice uşor de curăţat şi în care carnea proaspătă de pasăre poate fi depozitată la temperaturile prevăzute la pct. 69 lit. b) al prezentei anexe;
    b) un termometru de înregistrare sau un teletermometru de înregistrare, sau pentru fiecare spaţiu de depozitare.

CAPITOLUL V
IGIENA PERSONALULUI, ÎNCĂPERILOR Şl ECHIPAMENTELOR ÎN UNITĂŢI
    18. a) Personalul trebuie să respecte regulile de igienă, iar spaţiile şi echipamentele trebuie să corespundă standardelor de igienă.
    b) Personalul care manipulează carne proaspătă sau care lucrează în încăperi şi spaţii în care aceasta este manipulată, ambalată sau transportată trebuie, în special, să poarte bonetă, încălţăminte şi haine de lucru de culoare deschisă sau altă îmbrăcăminte de protecţie. Personalul angajat pentru prelucrarea sau manipularea cărnii proaspete, trebuie să poarte haine de lucru curate la începerea fiecărei zile de lucru, să schimbe aceste haine pe parcursul zilei ori de cîte ori este necesar, să-şi spele şi să-şi dezinfecteze mîinile de mai multe ori pe parcursul zilei de lucru şi de fiecare dată cînd lucrul este reluat. Persoanele care au intrat în contact cu păsări bolnave sau cu carne infectată, trebuie, imediat după aceasta, să se spele cu grijă pe mîini şi pe braţe cu apă caldă şi să le dezinfecteze. Fumatul este interzis în încăperile de lucru, în spaţiile de depozitare şi în alte spaţii prin care este transportată carnea proaspătă.
    c) Nici un animal nu poate intra în unitate, cu excepţia celor destinate pentru tăiere. Rozătoarele, insectele şi alţi dăunători trebuie distruse ori de cîte ori este necesar.
    d) Echipamentele şi ustensilele utilizate pentru manipularea păsărilor vii şi pentru prelucrarea cărnii proaspete de pasăre trebuie să fie curăţate corespunzător şi dezinfectate pe parcursul zilei de lucru şi la sfîrşitul zilei de lucru şi înainte de reutilizare sau cînd au fost murdărite.
    e) Cuştile pentru livrarea păsărilor trebuie confecţionate din materiale necorodabile, uşor de curăţat şi dezinfectat. Ele trebuie să fie curăţate şi dezinfectate după fiecare utilizare.
    19. Încăperile, ustensilele şi echipamentele de lucru nu trebuie să fie folosite în alte scopuri decît cele de prelucrare a cărnii proaspete de pasăre, cărnii proaspete sau cărnii de vînat, autorizată în concordanţă cu “Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate publică şi sănătate a animalelor ce afectează producerea şi comercializarea cărnii de iepure şi a cărnii de vînat de crescătorie” şi “Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate publică şi sănătate a animalelor referitoare la uciderea vînatului sălbatic şi punerea pe piaţă a cărnii de vînat sălbatic sau pentru preparate ori produse de carne”, numai dacă acestea sînt curăţate şi dezinfectate înainte de folosire. Această restricţie nu trebuie să fie aplicată pentru echipamentele de transport folosite privitor la încăperile la care se referă pct. 17 lit. a) al prezentei anexe, atunci cînd carnea este ambalată.
    20. Carnea de pasăre şi recipientele nu trebuie să vină în contact cu pardoseala.
    21. Apa potabilă va fi folosită în toate scopurile. Poate fi folosită apă nepotabilă pentru producerea de aburi, stingerea incendiilor, răcirea echipamentului de refrigerare şi îndepărtarea deşeurilor de pene din abatoare, cu condiţia că ţevile instalate în acest scop, să prevină folosirea acestei ape în alte scopuri şi să nu prezinte nici un pericol de contaminare a cărnii proaspete. Ţevile de apă nepotabilă trebuie să fie de culoare diferită de ţevile folosite pentru apa potabilă.
    22. Penele şi produsele de abator improprii consumului uman, trebuie să fie evacuate imediat. Este interzisă împrăştierea rumeguşului sau a oricărei alte substanţe similare pe pardoseala încăperii de lucru, în încăperile de depozitare a cărnii proaspete de pasăre.
    23. Detergenţii, dezinfectantele şi substanţele similare trebuie să fie utilizate astfel încît ustensilele, echipamentele de lucru să nu contamineze carnea proaspătă. Utilizarea lor trebuie să fie urmată de clătirea cu apă potabilă.
    24. Este interzisă prelucrarea şi manipularea cărnii de către persoane care o pot contamina. La angajare personalul care prelucrează sau manipulează carnea proaspătă, trebuie să prezinte un document privind starea de sănătate. Supravegherea medicală se realizează conform legislaţiei în vigoare.

CAPITOLUL VI
INSPECŢIA DE SĂNĂTATE ÎNAINTEA TĂIERII
    25. Medicul veterinar de stat al abatorului poate autoriza tăierea lotului de păsări provenite dintr-o exploataţie, fără a aduce atingere certificatului indicat de Norma sanitară veterinară cu privire la condiţiile de sănătate veterinară la exportul şi importul de păsări şi ouă de incubaţie, în cazurile care:
    - păsările destinate tăierii sînt însoţite de un atestat de sănătate prevăzut la anexa nr. 4 din prezenta Normă sanitară veterinară sau,
    - cu 72 de ore înaintea sosirii păsărilor la abator acesta a intrat în posesia unui document oficial care conţine: informaţii relevante la zi, referitoare la efectivul de origine, în special detalii extrase din registrul exploataţiei la care se referă pct. 27 lit. a) din prezenta anexă privind păsările care urmează a fi tăiate şi dovezi că exploataţia de origine este sub supravegherea unui medic veterinar oficial. Aceste informaţii trebuie să fie evaluate de medicul veterinar de stat pentru a decide măsurile ce trebuiesc luate la animalele provenite din exploataţiile respective, mai ales felul inspecţiei înainte de tăiere.
    Atunci cînd condiţiile prevăzute mai sus nu sînt îndeplinite, medicul veterinar al abatorului poate, fie să amîne tăierea, fie atunci cînd conformitatea cu condiţiile de bunăstare o cere - să autorizeze tăierea, efectuînd înainte de aceasta testele prevăzute la pct. 27 lit. b) al prezentei anexe, iar un medic veterinar de stat să inspecteze exploataţia de origine a păsărilor vizate, în vederea obţinerii informaţiei respective. Orice fel de cheltuieli asociate cu aplicarea acestor prevederi trebuie să fie suportate de fermier, în concordanţă cu măsurile ce urmează a fi aplicate ca urmare a deciziei luate de către serviciile veterinare raionale şi municipale.
    În cazul fermierilor cu o producţie anuală de mai puţin de 20 000 de găini domestice, 15 000 de raţe, 10 000 de curcani, 10 000 de gîşte sau o cantitate echivalentă de păsări domestice din alte specii, la care se face referire la alin. 1 al pct. 2 al prezentei Norme sanitare veterinare, inspecţia înainte de tăiere la care se face referire la pct. 27 lit. b) al prezentei anexe, poate fi efectuată la abator.
    Fermierul va păstra minimum 2 ani înregistrările la care se face referire la pct. 27 lit. a) al prezentei anexe, pentru a fi prezentate serviciilor veterinare raionale şi municipale la cerere.
    26. a) Proprietarul, persoana autorizată să dispună de păsări sau reprezentantul legal al acestora trebuie să faciliteze operaţiunile de inspecţie înaintea tăierii şi, în special, să asiste medicul veterinar de stat la orice manipulare considerată necesară;
    b) medicul veterinar de stat trebuie să efectueze inspecţia înainte de tăiere în conformitate cu prevederile legale, la o iluminare adecvată.
    27. Inspecţia înainte de tăiere la ferma de origine, la care se referă pct. 25 al prezentei anexe, trebuie să cuprindă:
    a) controlul registrelor de creştere, care, în funcţie de specia de păsări, trebuie să includă cel puţin următoarele informaţii:
    - data sosirii păsărilor,
    - originea păsărilor,
    - numărul păsărilor,
    - randamentul efectiv al speciei (ex. greutate cîştigată),
    - mortalitatea,
    - furnizorii de furaje,
    - tipul, perioada de utilizare şi timpul de aşteptare pentru aditivii furajeri,
    - consumul de furaje şi apă,
    - examenul şi diagnosticul după caz al medicului veterinar de asistenţă, rezultatul analizelor de laborator,
    - tipul medicamentelor administrate păsărilor, data începerii şi terminării tratamentului,
    - data şi tipul vaccinelor administrate,
    - sporul în greutate în timpul perioadei de îngrăşare,
    - rezultatele inspecţiilor de sănătate la care păsările provenite din acelaşi efectiv au fost supuse,
    - numărul păsărilor expediate pentru tăiere,
    - data programată a tăierii;
    b) examene suplimentare sînt necesare la unitate pentru stabilirea unui diagnostic în cazul în care:
    - sînt afectate de o boală transmisibilă la oameni sau animale sau prezintă un comportament, individual sau colectiv, care să suspecteze apariţia unei asemenea boli;
    - prezintă tulburări de comportament sau semne de boală care pot face carnea improprie pentru consumul uman;
    c) recoltarea frecventă de probe de apă şi furaje în vederea verificării timpului de aşteptare;
    d) rezultatele testelor pentru determinarea agenţilor zoonozici, efectuate în concordanţă cu prevederile legislaţiei în vigoare.
    28. a) La abator, medicul veterinar de stat procedează la identificarea păsărilor, controlează conformitatea cu prevederile Normei sanitare veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului şi în special verifică dacă sînt păsări accidentate în timpul transportului;
    b) în afară de aceasta, în eventualitatea unei suspiciuni cu privire la identitatea transportului de păsări şi în cazul în care păsările trebuie să fie supuse inspecţiei de sănătate înaintea tăierii la abator, în conformitate cu pct. 25 alin. 3 al prezentei anexe, medicul veterinar de stat trebuie să examineze fiecare cuşcă şi să vadă dacă păsările prezintă simptomele la care se referă pct. 27 lit. b) al prezentei anexe.
    29. În cazul în care păsările nu au fost tăiate în termen de 3 zile de la examinare şi de la eliberarea atestatului de sănătate, prevăzută la pct. 25 alin. 3 se procedează astfel:
    a) se efectuează o nouă atestare de sănătate, dacă păsările nu au părăsit unitatea de origine, sau,
    b) se autorizează tăierea după o nouă examinare a păsărilor şi evaluarea motivelor de întîrziere a tăierii de către medicul veterinar de stat şi dacă nu există motive de sănătate să o împiedice.
    30. Fără a aduce atingeri specifice privind condiţiile Normei sanitare veterinare de sănătate animală privind condiţiile de sănătate a animalelor pentru exportul şi importul cărnii proaspete de pasăre, tăierea pentru consumul uman trebuie sa fie interzisă, dacă au fost constatate simptome clinice ale următoarelor boli: infectocontagioase, în special
    a) ornitoză;
    b) salmoneloză.
    Medicul veterinar de stat, la cererea proprietarului păsărilor sau al reprezentantului, poate autoriza tăierea acestora la sfîrşitul tăierii normale, cu condiţia să se ia toate măsurile de prevenire în vederea reducerii la minimum a răspîndirii germenilor. După tăiere se vor curăţa şi dezinfecta spaţiile şi utilajele, iar carnea rezultată de la tăiere va fi manipulată ca şi cum ar fi fost improprie pentru consumul uman.
    31. Medicul veterinar de stat este dator:
    a) să interzică tăierea păsărilor atunci cînd el are dovezi care să-i permită concluzia, potrivit căreia carnea, provenită de la animalele vizate ar fi improprie pentru consumul uman;
    b) să amîne tăierea, atunci cînd timpul de aşteptare pentru reziduuri nu a fost respectat;
    c) să se asigure, cu privire la păsările sănătoase clinic, dintr-un efectiv pentru care tăierea se efectuează obligatoriu, în baza unui program de control al bolilor infecţioase, că păsările sînt tăiate la sfîrşitul zilei sau în condiţii în care orice contaminare a altor păsări este evitată. Serviciile sanitare veterinare raionale şi municipale pot dispune utilizarea acestei cărni pe teritoriul său in conformitate cu legislaţia în vigoare.
    32. Medicul veterinar de stat trebuie să notifice imediat serviciilor sanitare veterinare raionale şi municipale, orice interzicere a tăierii, cu motivele pentru această decizie şi să izoleze, provizoriu, păsările afectate de această decizie.

CAPITOLUL VII
CONDIŢIILE DE IGIENĂ PENTRU TĂIEREA Şl MANIPULAREA CĂRNII PROASPETE
    33. Se pot introduce numai păsări vii în sălile de abatorizare. Păsările trebuie să fie tăiate imediat după asomare, cu excepţia tăierii conform unui ritual religios.
    34. Sîngerarea trebuie să fie completă şi efectuată astfel încît sîngele să nu poată produce contaminare în afara locului de tăiere.
    35. Păsările tăiate trebuie să fie deplumate imediat şi complet.
    36. Eviscerarea trebuie să fie efectuată imediat în cazul eviscerării totale sau într-o perioadă stabilită de pct. 49 al cap. VIII al prezentei anexe, în cazul eviscerării parţiale. Păsările tăiate trebuie să fie deschise astfel încît cavităţile şi toate viscerele să poată fi inspectate. În acest scop, viscerele ce vor fi inspectate pot fi detaşate sau lăsate ataşate de carcasă prin aderenţele lor naturale. Dacă sînt detaşate, va trebui să poată fi identificată apartenenţa lor la carcasa de origine.
    Raţele şi gîştele crescute şi tăiate pentru producţia de “foie-gras”, pot fi eviscerate într-o perioadă de 24 de ore, cu condiţia ca temperatura la acele carcase neeviscerate să fie cît mai repede posibil adusă şi apoi păstrată la temperatura stabilită la pct. 69 al capitolului XIII al prezentei anexe (4°C) şi transportate în conformitate cu regulile de igienă.
    37. a) După inspecţie, viscerele care au fost detaşate trebuie să fie separate de carcasă, iar părţile improprii consumului uman - îndepărtate imediat.
    b) Viscerele sau părţile de viscere care rămîn în carcasă trebuie, cu excepţia rinichilor, să fie îndepărtate în întregime şi în condiţii de igienă satisfăcătoare.
    38. Este interzisă curăţirea cărnii de pasăre prin ştergere cu materiale textile sau introducerea în carcasă a organelor, cu excepţia celor comestibile sau a gîtului provenit de la păsările tăiate în abator.
    39. Este interzisă tranşarea carcasei, îndepărtarea sau procesarea cărnii de pasăre înainte de efectuarea inspecţiei. Medicul veterinar de stat poate impune orice altă manipulare necesară inspecţiei.
    40. Carnea sechestrată, carnea declarată improprie pentru consum uman în conformitate cu pct. 53 al cap. IX al prezentei anexe sau respinsă de la consumul uman în concordanţă cu pct. 54 al capitolului IX, de asemenea, penele şi deşeurile, trebuie să fie îndepărtate cît mai curînd posibil către încăperile, spaţiile sau containerele prevăzute la pct. 4 al cap. I şi pct. 14 lit. e) şi f) ale cap. II, ale prezentei anexe şi trebuie să fie manipulate astfel încît să evite orice contaminare.
    41. După inspecţie şi eviscerare, carnea proaspătă de pasăre trebuie curăţată şi răcită în concordanţă cu cerinţele de igienă, pentru a se asigura, cît mai curînd posibil temperatura stabilită la capitolul XIII al prezentei anexe.
    42. a) Carnea de pasăre ce urmează a fi supusă unui proces de răcire prin imersie, în concordanţă cu procesul descris la pct. 43 al prezentei anexe, trebuie ca imediat după eviscerare, să fie spălată prin pulverizare şi apoi imersată fără întîrziere. Pulverizarea trebuie să fie efectuată prin intermediul echipamentelor care spală eficient atît supra-feţele externe, cît şi cele interne ale carcaselor. Pentru carcasele a căror greutate:
    - nu depăşeşte 2,5 kg trebuie să se utilizeze cel puţin 1,5 litri pe carcasă;
    - între 2,5 şi 5 kg trebuie să se utilizeze cel puţin 2,5 litri pe carcasă;
    - 5 kg sau mai mult, trebuie să se utilizeze cel puţin 3,5 litri pe carcasă.
    43. Procesul de răcire prin imersie trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
    a) carcasele trebuie să treacă prin unul sau mai multe bazine de apă sau de gheaţă şi apă, al căror conţinut se reînnoieşte continuu. Este acceptat numai sistemul prin care carcasele sînt propulsate continuu prin mijloace mecanice printr-un contracurent de apă;
    b) temperatura apei din bazin sau bazine, măsurată la locul de intrare şi ieşire a carcaselor, nu trebuie să fie mai ridicată de +16°C şi, respectiv, + 4°C ;
    c) trebuie să fie efectuată astfel încît, temperatura specificată la pct. 69 al cap. XIII al prezentei anexe să se atingă în cel mai scurt timp posibil;
    d) debitul de apă minim pe parcursul întregului proces de răcire la care se face referire la lit. a) din prezentul punct trebuie să fie:
    - 2,5 litri per carcasă, cîntărind 2,5 kg sau mai puţin;
    - 4 litri per carcasă, cîntărind între 2,5 şi 5 kg;
    - 6 litri per carcasă, cîntărind 5 kg sau mai mult;
    e) dacă sînt utilizate mai multe bazine de răcire, intrarea apei proaspete şi ieşirea apei folosite în fiecare bazin trebuie să fie reglată astfel încît nivelul acesteia să descrescă progresiv în direcţia mişcării carcaselor, apa proaspătă fiind divizată între bazine astfel încît cursul apei prin ultimul bazin să nu fie mai mic de:
    - 1 litru per carcasă cîntărind 2,5 kg sau mai puţin;
    - 1,5 litri per carcasă cîntărind între 2,5 şi 5 kg;
    - 2 litri per carcasă cîntărind 5 kg sau mai mult;
    f) apa folosită pentru prima umplere a bazinului nu trebuie să fie inclusă în calculul acestor cantităţi;
    g) carcasele nu trebuie să rămînă în primul bazin mai mult de o jumătate de oră sau în alt bazin/bazine mai mult timp decît este necesar. Trebuie să fie luate toate măsurile, ca să se asigure că, în cazul întreruperilor procesului, timpul de tranzit să fie respectat;
    h) dacă funcţionarea echipamentului se întrerupe, medicul veterinar de stat trebuie să se convingă, înaintea repunerii în mişcare a instalaţiei că aceste carcase îndeplinesc cerinţele prezentei Norme sanitare veterinare şi sînt apte pentru consumul uman sau dacă nu, să se asigure că ele sînt transportate cît mai repede posibil în spaţiile prevăzute de pct. 4 al cap. I din prezenta anexă;
    i) fiecare echipament trebuie să fie golit complet, curăţat şi dezinfectat ori de cîte ori aceasta este necesară, la sfîrşitul perioadei de lucru şi cel puţin o dată pe zi;
    j) un echipament de control calibrat trebuie să permită supravegherea adecvată şi continuă a măsurării şi înregistrării:
    - consumului de apă din timpul spălării prin pulverizare, înainte de imersie;
    - temperaturii apei din bazin sau bazine, din punctele de intrare şi ieşire ale carcaselor;
    - consumului de apă din timpul imersiei;
    - numărului de carcase din fiecare categorie de greutate indicată la pct. 42 lit. d) din prezenta anexă;
    k) rezultatele diferitelor controale efectuate de către producător, trebuie să fie păstrate şi prezentate la solicitarea medicului veterinar de stat; funcţionarea corectă a instalaţiei de răcire şi eficienţa acesteia asupra nivelului de igienă trebuie să fie evaluată prin metode microbiologice recunoscute oficial, contaminarea carcaselor cu bacterii totale sau enterobacteriacee fiind comparate înainte şi după imersie. O asemenea comparare trebuie să fie efectuată la începerea activităţii unei unităţi, periodic după aceasta şi de fiecare dată cînd se efectuează modificări în unitate. Funcţionarea instalaţiei trebuie să fie reglată astfel, încît să se asigure un standard de igienă satisfăcător.
    44. Înainte ca inspecţia să fie terminată, carcasele şi organele neinspectate nu trebuie să intre în contact cu carcasele şi organele inspectate, iar îndepărtarea, tranşarea sau tratarea ulterioară a carcasei este interzisă.
    45. Carnea sechestrată, declarată improprie consumului uman sau produsele necomestibile nu trebuie să vină în contact cu carnea declarată valabilă pentru consumul uman; carnea sechestrată trebuie să fie depozitată imediat, în spaţii separate sau containere amplasate astfel încît să se evite orice contaminare a cărnii proaspete.
    46. Ambalarea, manipularea, procesarea ulterioară şi transportul cărnii, inclusiv a organelor, trebuie realizate cu respectarea cerinţelor de igienă. În cazul în care se ambalează o astfel de carne, trebuie să fie îndeplinite condiţiile stabilite la cap. II pct. 14 lit. d) şi la cap. XIV ale prezentei anexe. Carnea preambalată sau ambalată trebuie să fie depozitată în încăperi separate de carnea proaspătă neambalată.

CAPITOLUL VIII
INSPECŢIA DE SĂNĂTATE POST-MORTEM
    47. Păsările trebuie să fie supuse inspecţiei imediat după tăiere, în condiţii de luminozitate corespunzătoare:
    a) inspecţia se efectuează prin examen vizual şi dacă este necesar vor fi palpate şi incizate următoarele părţi:
    - suprafaţa carcasei păsării, excluzînd capul şi picioarele, cu excepţia cazului în care acestea sînt destinate consumului uman;
    - viscerele;
    - cavităţile corpului;
    b) trebuie să se acorde atenţie:
    - anomaliilor de consistenţă, culoare şi miros ale carcaselor;
    - defectelor majore rezultate din operaţiunile de sacrificare;
    - funcţionării adecvate a echipamentului de tăiere.
    Medicul veterinar de stat trebuie:
    a) să supună unei inspecţii detaliate prin sondaj păsările care au fost eliminate în urma inspecţiei de sănătate post-mortem şi a căror carne a fost declarată improprie pentru consumul uman în concordanţă cu pct. 53 al cap. IX al prezentei anexe;
    b) să examineze în vederea inspecţiei viscerelor si a cavităţilor carcaselor o probă de 300 de păsări recoltate randomizat din întregul transport care a fost supus inspecţiei post-mortem;
    c) să efectueze o inspecţie post-mortem, în mod deosebit a cărnii de pasăre, dacă există alte elemente care să indice caracterul impropriu pentru consumul uman al cărnii ce provine de la aceste pasări. Proprietarul sau persoana autorizată să dispună de păsări, trebuie să coopereze, în măsura solicitată, la efectuarea inspecţiei post-mortem.
    Medicul veterinar de stat trebuie să pună la dispoziţie păsările şi carnea de pasăre în condiţii corespunzătoare pentru inspecţie. Acesta trebuie, la cererea inspectorului, să asigure o asistenţă suplimentară adecvată. Dacă persoana autorizată ce dispune de păsări nu cooperează, inspecţia trebuie să fie suspendată, pînă la corectarea situaţiei.     48. În cazul păsărilor eviscerate parţial, este necesar să se examineze cel puţin 5% din păsările, viscerele şi intestinele provenite din fiecare transport. Dacă în timpul unei astfel de inspecţii sînt descoperite anomalii la un număr de păsări, va trebui să fie inspectate toate păsările din transport în concordanţă cu pct. 47 al prezentei anexe.
    49. Pentru păsările cu eviscerare întîrziată (prelucrare tip New York):
    a) inspecţia post-mortem prevăzută la pct. 47 din prezenta anexă se va executa pînă la cel mult 15 zile după tăiere cu condiţia ca pe întreaga durată a acestei perioade, carcasele să fie antrepozitate la o temperatură care să nu depăşească +40°C;
    b) cel mai tîrziu la finele acestei perioade, carcasele trebuie eviscerate în abatorul în care au fost tăiate păsările, sau într-o sală de tranşare autorizată, care îndeplineşte prevederile suplimentare din capitolul III, pct. 15 lit. b) din prezenta anexă; în acest ultim caz, ele trebuie să fie însoţite de certificat de sănătate, model anexa V din prezenta Normă sanitară veterinară;
    c) carcasele care fac obiectul acestui tip de prelucrare, pot fi marcate cu respectarea prevederilor capitolului XII din prezenta anexă, numai după eviscerarea prevăzută la litera b) din prezentul punct.
    50. a) Recoltarea de probe pentru examinarea reziduurilor trebuie să fie efectuată prin sondaj la faţa locului şi 5% din păsările provenite din fiecare transport trebuie să fie inspectate după eviscerare în eventualitatea unei suspiciuni justificate. În cazul examinării pentru determinarea reziduurilor prin prelevare, examinarea trebuie să fie efectuată pentru detectarea reziduurilor la care se face referire în prevederile Normei sanitare veterinare privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi reziduurile acestora la animale vii şi produsele lor.
    b) Determinarea reziduurilor unor substanţe cu acţiune farmacologică, la care se face referire la pct. 4 al prezentei Norme sanitare veterinare, nu trebuie să se aplice la păsările provenite din exploataţii aflate sub control medical veterinar de stat unde examinarea pentru determinarea lor este efectuată în exploataţia de origine.
    51. a) În cazul în care se suspectează o boală, pe baza inspecţiei ante-mortem sau post-mortem, medicul veterinar de stat poate solicita efectuarea testelor de laborator necesare pentru a fundamenta diagnosticul sau pentru a detecta substanţele cu efect farmacologic care pot fi prezente, date fiind aspectele patologice constatate.
    b) În eventualitatea unei suspiciuni, medicul veterinar de stat poate efectua secţionări ulterioare şi inspecţii a părţilor păsărilor, pentru a ajunge la un diagnostic definitiv.
    c) În cazul în care medicul veterinar de stat constată că regulile de igienă stabilite în prezenta Normă sanitară veterinară nu sînt respectate sau că inspecţiile de sănătate sînt împiedicate, el este împuternicit să ia măsurile ce se impun recurgînd şi la întreruperea procesului de producţie.
    52. Rezultatele inspecţiilor ante- şi post-mortem trebuie să fie înregistrate de către medicul veterinar de stat, iar în cazul în care sînt diagnosticate boli transmisibile, trebuie să li se comunice serviciilor veterinare raionale şi municipale responsabile pentru supravegherea exploataţiei din care provin păsările, precum şi proprietarului exploataţiei de origine sau reprezentantului acestuia, care trebuie să ţină cont de o astfel de informaţie, să o păstreze şi să o aducă la cunoştinţa medicului veterinar oficial care efectuează inspecţia ante-mortem pe parcursul perioadelor de producţie ulterioare.

CAPITOLUL IX
DECIZIA MEDICULUI VETERINAR OFICIAL LA INSPECŢIA POST-MORTEM
    53. a) Este declarată ca fiind improprie pentru consumul uman carnea de pasăre la care inspecţia post-mortem evidenţiază următoarele:
    - boli infecţioase generalizate şi localizări cronice în organe ale unor microorganisme patogene transmisibile la om;
    - micoze sistemice şi leziuni locale în organele suspectate de a fi cauzate de agenţi patogeni transmisibili la om sau de toxinele lor;
    - parazitism subcutan sau muscular extins şi parazitism sistemic;
    - intoxicaţii;
    - cahexie;
    - mirosuri, culori sau gusturi anormale;
    - tumori maligne sau multiple;
    - murdărire generală sau contaminare;
    - leziuni majore sau echimoze;
    - leziuni mecanice extinse, inclusiv cele datorate opăririi excesive;
    - sîngerare insuficientă;
    - reziduuri ale substanţelor care depăşesc limitele autorizate sau reziduuri de substanţe interzise;
    - ascită;
    b) sînt declarate improprii pentru consumul uman părţile de carcasă care prezintă leziuni localizate sau contaminări ce nu afectează salubritatea restului cărnii.
    54. Sînt excluse de la consumul uman capul separat de carcasă, cu excepţia limbii, crestei, bărbiţelor, carunculilor, precum şi următoarele viscere: traheea, pulmonii, esofagul, guşa , intestinul şi vezica biliară.

CAPITOLUL X
CONDIŢII PENTRU CARNEA DESTINATĂ TRANŞĂRII
    55. Tranşarea sau tăierea carcasei în părţi componente şi dezosarea pot avea loc numai în unităţi de tranşare autorizate.
    56. Proprietarul sau reprezentantul legal al acestuia, trebuie să faciliteze operaţiunile de supraveghere şi control ale unităţii, să asigure orice manoperă ce se consideră necesară, precum şi să pună la dispoziţia serviciului de supraveghere şi control veterinar dotările şi amenajările necesare; la cererea medicului veterinar de stat responsabil pentru supravegherea unităţii să informeze asupra sursei de carne aduse în unitatea de tranşare şi a originii animalelor tăiate.
    57. Fără a aduce atingere pct. 19 al cap. V al prezentei anexe, carnea care nu îndeplineşte condiţiile pct. 3 al prezentei Norme sanitare veterinare nu poate fi introdusă în unităţile de tranşare autorizate, decît în cazul în care sînt plasate în spaţii de depozitare speciale. Această carne trebuie să fie tranşată în alte locuri sau în alte perioade de timp decît carnea care îndeplineşte acele cerinţe. Medicul veterinar de stat trebuie să aibă acces tot timpul în toate spaţiile de depozitare şi de lucru pentru a se asigura de respectarea prevederilor prezentei Norme sanitare veterinare.
    58. a) Carnea proaspătă destinată tranşării trebuie să fie depozitată pînă la momentul tranşării într-un spaţiu, prevăzut la cap. III pct. 15 lit. a) al prezentei anexe.
    b) În derogare de la prevederile pct. 41 al capitolului VII al prezentei anexe, carnea poate fi transportată direct din spaţiul de tăiere în cel de tranşare.
    c) În asemenea cazuri spaţiul de tăiere şi cel de tranşare trebuie să fie suficient de aproape unul de celălalt şi localizate în acelaşi grup de clădiri, deoarece carnea ce urmează a fi tranşată trebuie să fie transferată printr-o singură operaţiune dintr-o cameră în alta şi tranşarea trebuie să fie efectuată imediat. După tranşare şi ambalare carnea trebuie să fie transportată în spaţiul frigorific prevăzut la pct. 15 lit. a) al capitolului III al prezentei anexe.
    59. Carnea trebuie să fie adusă în spaţiul la care se referă pct. 15 lit. b) al cap. III al prezentei anexe, în măsura solicitărilor. Imediat ce tranşarea şi ambalarea este terminată, carnea trebuie să fie transportată în spaţiile de răcire prevăzute în cap. III pct. 15 lit. a) al prezentei anexe.
    60. Cu excepţia cazului în care, carnea este tranşată cald, tranşarea poate avea loc numai în cazul în care carnea are o temperatură ce nu depăşeşte + 4°C.
    61. Este interzisă curăţarea cărnii proaspete prin ştergere cu materiale textile.
    62. Tranşarea trebuie să fie efectuată astfel încît să se evite orice contaminare a cărnii. Aşchiile de oase şi îmbrăcămintea pătată cu sînge trebuie să fie îndepărtate. Carnea obţinută în urma tranşării, care nu este destinată consumului uman, trebuie să fie colectată în containere şi încăperi la care se face referire la pct. 4 lit. d) al cap. I din prezenta anexă imediat după ce este tranşată.

CAPITOLUL XI
CONTROLUL DE SĂNĂTATE AL CĂRNII TRANŞATE
Şl AL CĂRNII DEPOZITATE
    63. Unităţile de tranşare, centrele de reambalare şi depozitele frigorifice autorizate trebuie să fie sub supraveghere veterinară în conformitate cu prevederile pct. 8 al prezentei Norme sanitare veterinare.
    64. Supravegherea veterinară prevăzută la pct. 63 din prezenta anexă, trebuie să includă următoarele:
    a) controlul intrărilor şi ieşirilor de carne proaspătă;
    b) inspecţia de sănătate a cărnii proaspete depozitate în unitate;
    c) controlul şi supravegherea stării de igienă a spaţiilor, a instalaţiilor şi utilajelor, prevăzute la capitolul V din prezenta anexă, şi igienei personalului, inclusiv a echipamentului de protecţie al acestuia;
    d) orice alte controale pe care medicul veterinar de stat le consideră necesare pentru asigurarea îndeplinirii respectării dispoziţiilor prezentei Norme sanitare veterinare.

CAPITOLUL XII
MARCAREA DE SĂNĂTATE
    65. Marcarea de sănătate trebuie să fie efectuată sub supravegherea medicului veterinar de stat. În acest scop, acesta trebuie să supravegheze:
    a) marcarea de sănătate a cărnii;
    b) etichetele şi materialul de ambalare, atunci cînd acestea sînt inscripţionate cu marca de sănătate prevăzută în prezentul capitol.
    66. Marca de sănătate trebuie să includă:
    a) pentru carnea preambalată în unităţi individuale sau pentru ambalajele mici:
    - în partea de sus: iniţialele ţării de origine cu majuscule;
    - la mijloc: numărul de autorizare veterinară al unităţii sau, unde este cazul, al unităţii de tranşare sau al centrului de reambalare;
    - în partea de jos: controlat sanitar veterinar, cu majuscule. Literele şi cifrele trebuie să fie înalte de 0,2 centimetri;
    b) pentru ambalajele mari, o marcă ovală de cel puţin 6,5 cm lăţime şi 4,5 cm înălţime, inclusiv informaţiile listate la lit. a) din prezentul punct;
    c) literele trebuie să fie de cel puţin 0,8 cm înălţime, iar cifrele - de cel puţin 1 cm înălţime. Marca de sănătate suplimentară, poate include o indicaţie care să-i dea posibilitatea medicului veterinar de stat să efectueze inspecţia de sănătate a cărnii ce urmează a fi identificată;
    d) materialul folosit pentru marcare trebuie să îndeplinească toate cerinţele de igienă, iar informaţiile la care se face referire la lit. a) din prezentul punct, trebuie să apară pe aceasta într-o formă lizibilă.
    67. a) Marcarea de sănătate la care se referă pct. 66 lit. a) al prezentei anexe, trebuie să se efectueze:
    - pe sau sub ambalajele, preambalajele carcaselor ambalate individual, într-o manieră lizibilă;
    - pe carcasele care nu sînt preambalate individual, prin aplicarea unui sigiliu sau a unei etichete de unică folosinţă;
    - pe sau în interiorul ambalajului individual sau alte materiale de ambalare ale părţilor de carcase sau organelor în cantităţi mici, în mod vizibil;
    b) marcarea de sănătate la care se referă pct. 66 lit. b) al prezentei anexe, trebuie să se aplice pe ambalajele mari care conţin carcase, părţi de carcase sau organe marcate în concordanţă cu lit. a) din prezentul punct;
    c) atunci cînd marcarea de sănătate se imprimă pe un preambalaj sau pe ambalaj:
    - aceasta trebuie să fie aplicată astfel încît să poată să fie distrusă numai atunci cînd ambalajul sau pachetul este deschis, sau
    - preambalajul sau ambalajul sau pachetul trebuie să fie sigilat astfel încît acestea să nu poată fi reutilizate după ce au fost deschise.
    68. Marcarea de sănătate a carcaselor sau organelor după cum este prevăzut la pct. 67 lit. a) al prezentei anexe, nu se impune în următoarele cazuri:
    a) carcasele, inclusiv cele ale căror părţi au fost eliminate conform pct. 53 lit. b) al cap. IX al prezentei anexe, trebuie să fie expediate de la un abator autorizat la o unitate de tranşare autorizată pentru tranşare şi se supune următoarelor condiţii:
    - ambalajele mari care conţin carne de pasăre proaspătă trebuie să poarte, pe suprafaţa externă marcarea de sănătate în concordanţă cu pct. 67 lit. a) şi lit. c) al capitolului XII al prezentei anexe;
    - unitatea de expediere trebuie să ţină un registru în care sînt înscrise: cantităţile, natura, tipurile şi destinaţia transporturilor expediate în concordanţă cu prezenta Normă sanitară veterinară;
    - spaţiul de tranşare, de recepţie trebuie să ţină un registru în care sînt înscrise cantitatea, natura, tipul şi originea fiecărui transport primit în concordanţă cu prezenta Normă sanitară veterinară;
    - marcarea de sănătate de pe ambalajele mari trebuie să fie distrusă atunci cînd acestea sînt deschise în spaţiile de tranşare şi sub supravegherea medicului veterinar de stat;
    - destinaţia şi scopul folosirii fiecărui transport trebuie să fie clar indicate pe suprafaţa externă a pachetului mare, în concordanţă cu prezentul punct şi cu anexa nr. 7 a prezentei Norme sanitare veterinare;
    b) carcasele expediate, inclusiv cele ale căror părţi au fost eliminate conform pct. 53 lit. b) al cap. IX al prezentei anexe, părţi ale carcaselor şi următoarele organe: inimă, ficat şi pipotă, atunci cînd trebuie să fie expediate de la un abator autorizat, o unitate de tranşare sau un centru de reambalare către o unitate de producere a cărnii şi a produselor din carne, pentru procesare, se supun următoarelor condiţii:
    - ambalajele mari care conţin carne de pasăre proaspătă, trebuie să poarte pe suprafaţa externă, marcarea de sănătate în conformitate cu pct. 67 lit. a) şi lit. c) al prezentei anexe;
    - unitatea de expediere trebuie să ţină evidenţa cantităţii, naturii cărnii şi destinaţiei fiecărui transport expediat în concordanţă cu prezenta Normă sanitară veterinară;
    - unitatea de producere a cărnii şi a produselor din carne destinatară, trebuie să ţină evidenţa cantităţii, naturii şi originii fiecărui transport primit în concordanţă cu prezenta Normă sanitară veterinară;
    - în cazul în care carnea proaspătă de pasăre este destinată fabricării produselor din carne destinate pentru comerţul Republicii Moldova cu alte state, marca de sănătate a ambalajelor mari trebuie să fie distrusă atunci cînd acestea sînt deschise într-o unitate sub supravegherea medicului veterinar de stat;
    - destinaţia şi scopul folosirii transportului trebuie să fie clar indicat pe suprafaţa externă a ambalajului mare, în concordanţă cu prezentul punct şi cu anexa nr. 7 a prezentei Norme sanitare veterinare;
    c) carcasele, inclusiv cele ale căror părţi au fost eliminate conform pct. 53 lit. b) al cap. IX al prezentei anexe, destinate utilizatorului final, după tratamentul termic, sînt expediate de la un abator autorizat, în centrul de reambalare sau de la atelier de tranşare spre restaurante, cantine şi instituţii în următoarele condiţii:
    - ambalajele mari care conţin carne de pasăre proaspătă trebuie să poarte pe suprafaţa externă marcarea de sănătate în conformitate cu pct. 67 lit. a) şi cu pct. 67 lit. c) ale prezentei anexe;
    - unitatea de expediere trebuie să ţină evidenţa cantităţii, naturii şi destinaţiei fiecărui transport expediat în concordanţă cu prezenta Normă sanitară veterinară;
    - la destinaţie trebuie să se ţină evidenţa cantităţii, naturii şi originii fiecărui transport primit în concordanţă cu prezenta Normă sanitară veterinară;
    - destinatarii să fie supuşi controlului de către serviciile sanitare veterinare municipale şi raionale, care trebuie să aibă acces la evidenţele ţinute;
    - destinaţia şi scopul folosirii transportului trebuie să fie clar indicate pe suprafaţa externă a ambalajului mare, în concordanţă cu prezentul punct şi cu anexa nr. 7 a prezentei Norme sanitare veterinare.

CAPITOLUL XIII
DEPOZITAREA
    69. a) După răcirea prevăzută la pct. 41 al prezentei anexe, carnea proaspătă de pasăre trebuie să fie depozitată la o temperatură care nu poate depăşi + 4°C;
    b) Carnea de pasăre congelată trebuie menţinută la o temperatură care nu poate depăşi - 12°C;
    c) Carnea de pasăre proaspătă ambalată nu trebuie să fie depozitată în acelaşi spaţiu cu carnea proaspătă neambalată.

CAPITOLUL XIV
PREAMBALAREA Şl AMBALAREA
    70. a) Ambalajele utilizate ca, spre exemplu lăzile de ambalare, cutiile de carton şi altele, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de igienă;
    - nu trebuie să altereze caracterele organoleptice ale cărnii;
    - nu trebuie sa transmită cărnii substanţe dăunătoare sănătăţii umane;
    - trebuie să fie suficient de rezistente pentru a se asigura protecţia eficientă a cărnii în timpul transportului şi al manipulării;
    b) Ambalajele nu trebuie să fie reutilizate pentru altă cantitate de carne, decît în cazul în care acestea sînt confecţionate dintr-un material rezistent la coroziune, care este uşor de curăţat şi dacă au fost curăţate şi dezinfectate în prealabil.
    71. În cazul în care se ambalează carnea proaspătă tranşată sau organe, aceste operaţiuni trebuie să fie efectuate imediat după tranşare şi în concordanţă cu condiţiile de igienă. Preambalajul trebuie să fie transparent şi incolor sau, în cazul preambalajului transparent, colorat, să fie proiectat astfel încît carnea sau organele ambalate să fie parţial vizibile. Acesta trebuie, de asemenea, să îndeplinească condiţiile pct. 70 lit. a) al prezentei anexe; el nu poate fi refolosit pentru ambalarea unei alte cantităţi de carne. Părţi ale păsării sau organele separate de carcasă trebuie să fie întotdeauna ambalate într-un ambalaj protector, sigilat ferm, care să satisfacă criteriile menţionate anterior.
    72. Carnea preambalată individual trebuie să fie ambalată.
    73. În cazul în care ambalajul îndeplineşte toate condiţiile protectoare ale preambalării, acesta nu este necesar să fie transparent sau incolor, iar plasarea într-un al doilea container nu este necesară, cu condiţia ca celelalte condiţii de la pct. 70 al prezentei anexe să fie îndeplinite.
    74. Operaţiunile de tranşare, dezosare, preambalare şi ambalare pot avea loc în aceeaşi încăpere, dacă materialul de ambalare este refolosibil, după cum este descris la pct. 70 al prezentei anexe sau se supune următoarelor condiţii:
    a) spaţiul trebuie să fie suficient de mare şi astfel amenajat încît să fie asigurată igiena operaţiilor;
    b) materialele de preambalare şi ambalare trebuie să fie introduse într-un ambalaj protector, sigilat imediat după producere. Acest ambalaj trebuie să fie protejat de deteriorare în timpul transportului către unitate şi depozitat în condiţii igienice în spaţii separate ale unităţii;
    c) spaţiile de depozitare a materialului pentru ambalare trebuie să fie lipsit de praf şi insecte. El nu trebuie să comunice cu încăperile care conţin substanţe care ar putea contamina carnea proaspătă. Materialele de ambalare nu trebuie să fie depozitate pe pardoseală;
    d) materialele de ambalare trebuie să fie asamblate în condiţii igienice înainte de a fi aduse în spaţiul de ambalare;
    e) materialele de ambalare trebuie să fie transportate în mod igienic şi utilizate imediat. Nu trebuie să fie manipulate de aceleaşi persoane care manipulează carnea proaspătă;
    f) imediat după ambalare carnea trebuie introdusă în spaţiile de depozitare, prevăzute în acest scop.
    75. Ambalajele la care se referă prezentul capitol pot conţine numai carne de pasăre proaspătă tranşată.

CAPITOLUL XV
TRANSPORTAREA
    76. Carnea proaspătă trebuie să fie transportată în mijloace de transport prevăzute cu un sistem de închidere ermetică şi care să corespundă prevederilor legislaţiei în vigoare; mijloacele de transport trebuie să fie sigilate, proiectate şi echipate astfel încît temperatura specificată la capitolul II al prezentei anexe, să fie menţinută pe tot parcursul transportului.
    77. Mijloacele de transport pentru carnea proaspătă de pasăre trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
    a) suprafaţa lor internă trebuie să fie netedă şi uşor de curăţat şi dezinfectat;
    b) trebuie să fie prevăzute cu dispozitive eficiente pentru protecţia cărnii împotriva insectelor şi a prafului şi să fie rezistente la apă.
    78. Mijloacele de transport pentru carne nu pot fi utilizate pentru transportul animalelor vii sau al oricăror alte produse care pot afecta sau contamina carnea.
    79. Nici un alt produs susceptibil de a afecta condiţiile de igienă ale cărnii de pasăre sau contaminarea, nu poate fi transportat în acelaşi timp şi în acelaşi mijloc de transport cu carnea. Carnea ambalată şi neambalată trebuie să fie transportată în mijloace de transport separate, cu excepţia cazului în care, acelaşi mijloc de transport este prevăzut cu o separare fizică adecvată, astfel încît să protejeze carnea neambalată.
    80. Carnea proaspătă de pasăre nu poate fi transportată în mijloace de transport care nu sînt curate şi care nu au fost dezinfectate.
    81. Medicul veterinar de stat trebuie să controleze dacă sînt respectate prevederile prezentei Norme sanitare veterinare.


Anexa nr. 2
la Norma sanitară veterinară
privind problemele de sănătate
care reglementează producerea
şi comercializarea cărnii proaspete
de pasăre

CAPITOLUL I
CONDIŢII GENERALE PENTRU AUTORIZAREA UNITĂŢILOR
DE CAPACITATE MICĂ
    1. Unităţile de capacitate mică trebuie să dispună în spaţiile în care este produsă şi prelucrată carnea proaspătă:
    a) paviment din materiale impermeabile, uşor de spălat şi dezinfectat, rezistent, nealunecos, cu pantă care să faciliteze drenarea apei; apa reziduală trebuie să fie dirijată spre sifoane de pardoseală cu clopot, prevăzute cu grătare pentru evitarea mirosurilor;
    b) pereţi netezi, rezistenţi, impermeabili, acoperiţi cu material lavabil de culoare deschisă pînă la înălţimea de cel puţin doi metri şi de cel puţin trei metri în spaţiile de tăiere;
    c) uşi din materiale rezistente la coroziune, uşor lavabile şi inodore. Atunci cînd carnea este depozitată în unitatea respectivă, aceasta trebuie să aibă spaţii de depozitare care întrunesc condiţiile sus-menţionate;
    d) materiale de izolare rezistente şi inodore;
    e) ventilaţie adecvată şi, dacă este necesar, o bună evacuare a aburilor;
    f) iluminare corespunzătoare naturală sau artificială care să nu modifice culorile.
    2. Unităţile de capacitate mică trebuie să dispună cît mai aproape de punctele de lucru, un număr suficient de facilităţi pentru spălarea şi dezinfectarea mîinilor şi ustensilelor cu apă caldă. Pentru spălarea mîinilor, aceste facilităţi trebuie să aibă apă caldă şi rece sau apă premixată la o temperatură adecvată, produse pentru curăţarea şi dezinfectarea mîinilor, precum şi mijloace igienice de uscare a mîinilor, dispozitive de sterilizare a ustensilelor amplasate în punctele de lucru sau într-un spaţiu alăturat, dotate cu apă caldă la cel puţin + 82°C.
    3. Unităţile de capacitate mică trebuie să dispună de dispozitive de protecţie eficiente contra animalelor indezirabile montate la toate comunicările cu exteriorul.
    4. Unităţile de capacitate mică trebuie să dispună de instrumente şi utilaje de lucru precum mese de tranşare, mese cu suprafeţe de tranşare detaşabile, containere, benzi-transportoare şi ferăstraie, confecţionate din material rezistent la coroziune, care sa nu modifice caracteristicile cărnii, uşor de spălat şi dezinfectat. Este interzisă utilizarea lemnului.
    Unităţile de capacitate mică trebuie să dispună de utilaje şi instalaţii rezistente la coroziune care îndeplinesc condiţiile de igienă pentru:
    - manipularea cărnii;
    - containerele de depozitare a cărnii astfel încît nici carnea, nici containerele să nu vină în contact direct cu pavimentele sau cu pereţii.
    Unităţile de capacitate mică trebuie să dispună de containere speciale etanşe, din material necorodabil, cu capac şi sistem de închidere - lăcat pentru colectarea cărnii improprii pentru consumul uman şi care să nu permită sustragerea cărnii de către persoane neautorizate; această carne trebuie să fie evacuată sau distrusă la sfîrşitul fiecărei zile de lucru.
    5. Unităţile de capacitate mică trebuie să dispună de instalaţii pentru refrigerare pentru a asigura temperatura internă a cărnii prevăzută în prezenta Normă sanitară veterinară. Aceste instalaţii trebuie să fie prevăzute cu un sistem de drenare a apei de condensare la canalizare fără pericol de contaminare a cărnii.
    6. Unităţile de capacitate mică trebuie să dispună de sistem de asigurare a apei potabile sub presiune şi în cantitate suficientă în sensul cerinţelor sanitare veterinare privind calitatea apei destinate consumului uman. Folosirea apei industriale este autorizată, în cazuri excepţionale, pentru producerea de aburi, stingerea incendiilor şi pentru răcirea instalaţiilor de refrigerare, cu condiţia că tubulatura instalată în acest scop, să excludă utilizarea acestei ape în alte scopuri şi să nu prezinte nici un risc de contaminare pentru carnea proaspătă. Conductele de apă nepotabilă trebuie să se distingă clar de cele utilizate pentru apa potabilă.
    7. Unităţile de capacitate mică trebuie să dispună de sistem de asigurare cu apă potabilă caldă, în sensul cerinţelor sanitare veterinare privind calitatea apei destinată consumului uman.
    8. Unităţile de capacitate mică trebuie să dispună de sistem pentru evacuarea în condiţii igienice a apei reziduale.
    9. Unităţile de capacitate mică trebuie să dispună cel puţin de un spălător pentru mîini şi toalete cu jet de apă. Acestea din urmă nu trebuie să se deschidă direct în spaţiile de lucru. Spălătorul trebuie să fie prevăzut cu apă curentă caldă şi rece sau apă premixată la o temperatură corespunzătoare, materiale igienice pentru spălarea şi dezin-fectarea mîinilor şi mijloace igienice de uscare a mîinilor. Spă-lătorul trebuie să fie amplasat lîngă toalete. Să se evite contactul manual direct cu robinetele, aparatele de uscat mîinile, întrerupătoarele, mînerile uşilor etc.

CAPITOLUL II
CONDIŢII SPECIALE PENTRU AUTORIZAREA UNITĂŢILOR DE CAPACITATE MICĂ
    10. Suplimentar faţă de condiţiile generale, unităţile de capacitate mică trebuie să posede cel puţin:
    a) o sală de tăiere suficient de mare pentru asomare şi sîngerare pe de o parte şi deplumare şi opărire pe de altă parte, aceste două tipuri de operaţiuni trebuie să se efectueze în spaţii separate;
    b) în sala de tăiere - pereţi lavabili pînă la înălţimea de cel puţin doi metri sau pînă la tavan;
    c) o sală de eviscerare şi preambalare a organelor, suficient de mare pentru eviscerarea, care trebuie efectuată într-un loc la distanţă de celelalte puncte de lucru, sau separat de acestea printr-un perete despărţitor, astfel încît să se prevină contaminarea;
    d) un depozit pentru refrigerare, suficient de mare în raport cu mărimea şi tipul animalelor tăiate, cu un spaţiu izolat, rezervat pentru carcasele suspecte şi care, poate fi încuiat. Direcţia medicină veterinară poate acorda derogări de la aceste cerinţe de la caz la caz, în cazul în care carnea este livrată imediat din astfel de abatoare pentru livrare către unităţile de tranşare sau măcelării din imediata vecinătate a abatorului, cu condiţia ca transportul să nu dureze mai mult de o oră.
    11. Animalele aduse în sala de tăiere trebuie tăiate imediat după asomare, cu excepţia cazurilor tăierii în scopuri religioase.
    12. Animalele suspecte sau bolnave nu trebuie tăiate în unitatea respectivă, exceptînd cazul cînd se acordă o derogare de către serviciile veterinare raionale şi municipale. Atunci cînd se acordă o astfel de derogare, tăierea trebuie să se realizeze sub supravegherea serviciilor veterinare raionale şi municipale şi să se ia măsuri pentru prevenirea contaminării. Spaţiile trebuie să fie in mod special curăţate şi dezinfectate, sub supraveghere veterinară, înainte de a fi reutelizate.


Anexa nr. 3
la Norma sanitară veterinară
privind problemele de sănătate
care reglementează producerea
şi comercializarea cărnii proaspete
de pasăre

CALIFICAREA PROFESIONALĂ A PERSONALULUI AUXILIAR
    Numai persoanele care demonstrează că:
    a) au urmat un curs teoretic, inclusiv demonstraţii de laborator, curs autorizat de Direcţia Medicină Veterinară cu privire la cerinţele de la alin. 3 din prezenta anexă;
    b) au participat la instruiri practice sub supravegherea unui medic veterinar oficial şi sînt eligibile pentru testele la care se face referire la pct. 8 alin. 2 al prezentei Norme sanitare veterinare. Instruirea practică trebuie să aibă loc în abatoare, unităţi de tranşare, depozite frigorifice şi posturi de inspecţie pentru carnea proaspătă sau pentru inspecţia înainte de tăiere, ori într-o exploataţie.
    Personalul auxiliar care îndeplineşte cerinţele anexei nr. 3 al Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate care reglementează producerea şi comercializarea cărnii proaspete poate urma un curs de instruire la care partea teoretică este redusă la patru săptămîni.
    Testul la care se face referire la pct. 8 alin. 2 al prezentei Norme sanitare veterinare constă dintr-o parte teoretică şi o parte practică şi trebuie să cuprindă următoarele subiecte:
    a) Pentru inspecţia exploataţiilor partea teoretică:
    - familiarizarea cu industria creşterii păsărilor;
    - generalităţi privind sectorul avicol, semnificaţia economică, metodele de producţie şi comerţ internaţional etc.;
    - anatomie şi patologie aviară;
    - cunoştinţe de bază privind bolile - virusuri, bacterii, paraziţi etc.;
    - controlul bolilor şi utilizarea medicamentelor, vaccinurilor şi controlul reziduurilor;
    - bunăstarea animalelor de fermă, în timpul transportului şi la abator;
    - controlul privind protecţia mediului - în clădiri, la ferme şi în general;
    - legislaţia veterinară în vigoare şi internaţională;
    - atitudinile consumatorului şi controlul calităţii;
    b) Pentru inspecţia exploataţiilor - partea practică:
    - vizite la ferme de diferite tipuri şi cu metode diferite de creştere;
    - vizite la unităţile de producţie;
    - încărcarea şi descărcarea mijloacelor de transport;
    - vizite la laboratoare;
    - controale veterinare;
    - documentare;
    - experienţă practică;
    c) Pentru inspecţia abatoarelor partea teoretică:
    - cunoştinţe de bază de anatomie şi fiziologie a animalelor tăiate;
    - cunoştinţe de bază de patologie a animalelor tăiate;
    - cunoştinţe de bază de anatomie patologică a animalelor tăiate;
    - cunoştinţe de bază privind igiena şi, în special, igiena industrială, în abator;
    - igiena tranşării şi depozitarii şi igiena muncii;
    - cunoaşterea metodelor şi a procedurilor de tăiere, a inspecţiei preambalării, ambalării şi transportării cărnii proaspete;
    - cunoaşterea legilor care se referă la efectuarea muncii lor;
    - proceduri de prelevare a probelor;
    d) Pentru inspecţia abatoarelor - partea practică:
    - inspecţia şi evaluarea animalelor tăiate;
    - identificarea speciei animalelor prin examinarea părţilor specifice ale animalului;
    - identificarea unor părţi din animalele la care s-au produs modificări şi comentarii asupra acestora;
    - controlul igienei;
    - prelevarea de probe.


Anexa nr. 4-7