HGO1078/2008
ID intern unic:  329179
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 1078
din  22.09.2008
cu privire la aprobarea Reglementării tehnice
„Producţia agroalimentară ecologică şi etichetarea produselor
 agroalimentare ecologice”
Publicat : 26.09.2008 în Monitorul Oficial Nr. 178     art Nr : 1084     Data intrarii in vigoare : 26.06.2009
    În conformitate cu prevederile Legii nr. 420-XVI din 22 decembrie 2006 privind activitatea de reglementare tehnică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 36-38, art. 141), cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 115-XVI din 9 iunie 2005 cu privire la producţia agroalimentară ecologică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 95-97, art. 446), cu modificările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Reglementarea tehnică „Producţia agroalimentară ecologică şi etichetarea produselor agroalimentare ecologice” (se anexează).
    2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în seama Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.
    3. Prezenta hotărîre intră în vigoare după 9 luni din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    Prim-ministru                                                          Zinaida GRECEANÎI

    Contrasemnează:
    Prim-viceprim-ministru,
    ministrul economiei şi comerţului                           Igor Dodon
    Ministrul agriculturii şi industriei alimentare        Anatolie Gorodenco
    Ministrul ecologiei şi resurselor naturale              Violeta Ivanov

    Nr. 1078. Chişinău, 22 septembrie 2008.

Aprobată
prin Hotărîrea Guvernului nr.1078
din 22 septembrie 2008

REGLEMENTAREA TEHNICĂ
„Producţia agroalimentară ecologică şi etichetarea produselor
agroalimentare ecologice”

    Reglementarea tehnică „Producţia agroalimentară ecologică şi etichetarea produselor agroalimentare ecologice” (în continuare – Reglementarea tehnică) transpune parţial Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice, precum şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91, publicat în JO L 189, 20.07.2007, pag. 123.
I. Domeniul de aplicare şi terminologia
    1. Prezenta Reglementare tehnică stabileşte cerinţe aplicabile producţiei agroalimentare ecologice (în continuare – producţie ecologică):
    a) la toate etapele de producţie, procesare şi comercializare a produselor ecologice şi de control al acestora;
    b) la utilizarea în etichetare şi în publicitate a indicaţiilor aplicabile producţiei ecologice.
    2. Prezenta Reglementare tehnică se aplică următoarelor produse de origine agricolă, atunci cînd sînt plasate pe piaţă sau se intenţionează plasarea lor pe piaţă:
    a) produse primare neprocesate sau produse agricole vii (proaspete) sau neprocesate;
    b) produse agricole procesate pentru a fi utilizate ca produse alimentare;
    c) nutreţuri;
    d) material de înmulţire vegetativ şi seminţe pentru cultivare.
    3. Produsele obţinute din vînatul şi pescuitul animalelor sălbatice nu trebuie considerate ca făcînd parte din producţia ecologică.
    Drojdia folosită în alimentaţie sau în calitate de nutreţuri cade sub incidenţa prezentei Reglementări tehnice.
    4. Prezenta Reglementare tehnică se aplică fără a aduce atingere altor acte legislative ce reglementează producerea, prelucrarea, comercializarea, etichetarea şi controlul animalelor, inclusiv produsele alimentare şi nutreţurile.
    Operaţiunile întreprinse de alimentaţia publică nu fac obiectul prezentei Reglementări tehnice.
    5. În sensul prezentei Reglementări tehnice, termenii utilizaţi se definesc după cum urmează:
    a) producător sau operator (în continuare – operator) – persoană fizică sau juridică, care nu reprezintă o autoritate/instituţie publică şi care este responsabilă pentru asigurarea respectării cerinţelor prezentei Reglementări tehnice în cadrul întreprinderii cu profil ecologic aflate sub controlul său. Sub incidenţa prezentei noţiuni cad toţi participanţii pe tot lanţul producţiei, inclusiv fabricanţii, distribuitorii etc.;
    b) promovare – orice reprezentare destinată publicului, realizată altfel decît prin etichetare, care are scopul sau poate să influenţeze şi să formeze atitudinea, convingerile şi comportamentele, cu scopul de a promova direct sau indirect vînzarea de produse ecologice;
    c) autoritate competentă – organ al autorităţii publice centrale responsabil de reglementarea activităţii în domeniul agroalimentar;
    d) auxiliar tehnologic – orice substanţă care nu este consumată individual ca ingredient alimentar, utilizată pentru procesarea materiilor prime, a produselor alimentare sau a ingredientelor acestora, pentru a realiza un anumit obiectiv tehnologic în timpul tratării sau procesării şi care poate avea ca rezultat prezenţa neintenţionată, dar inevitabilă tehnic, a reziduurilor substanţei respective sau a derivatelor acesteia în produsul final, cu condiţia ca aceste reziduuri să nu prezinte nici un risc pentru sănătate şi să nu aibă efecte tehnologice asupra produsului finit;
    e) operaţiuni întreprinse de alimentaţia publică – prepararea produselor ecologice în restaurante, spitale, cantine şi alte unităţi din sectorul alimentar la punctele de vînzare sau de livrare către consumatorul final.
II. Obiective şi principii specifice pentru
producţia ecologică
    6. Fabricarea producţiei ecologice trebuie să se efectueze cu respectarea principiilor şi obiectivelor generale privind producţia ecologică stabilite în Legea nr.115-XVI din 9 iunie 2005 cu privire la producţia agroalimentară ecologică şi Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006 „Pentru implementarea Legii cu privire la producţia agroalimentară ecologică”, precum şi cu respectarea principiilor specifice stipulate la punctele 7, 8 şi 9 din prezenta Reglementare tehnică.
    7. Agricultura ecologică se bazează pe următoarele principii specifice:
    a) menţinerea şi ameliorarea florei, faunei şi a fertilităţii naturale a solului, a stabilităţii şi diversităţii acestuia pentru a preveni şi a combate tasarea şi eroziunea lui, precum şi nutriţia plantelor în exclusivitate prin ecosistemul solului;
    b) reducerea la minimum a utilizării de resurse neregenerabile şi materiei prime din afara exploataţiilor;
    c) reciclarea deşeurilor şi a produselor secundare de origine vegetală şi animalieră, prin utilizarea lor ca materii prime în producţia vegetală şi animală;
    d) menţinerea sănătăţii animalelor prin stimularea imunităţii lor naturale, precum şi prin selecţionarea raselor şi a practicilor de creştere corespunzătoare;
    e) menţinerea sănătăţii plantelor prin măsuri preventive, precum şi selecţionarea speciilor şi a varietăţilor corespunzătoare, rezistente la dăunători şi boli, rotaţia corespunzătoare a culturilor, metode mecanice şi fizice şi protecţia duşmanilor naturali ai dăunătorilor;
    f) practicarea producţiei animaliere adaptate zonei şi tipului de teren;
    g) respectarea unui nivel înalt de bunăstare a animalelor, respectînd cerinţele specifice ale speciilor;
    h) obţinerea de produse ecologice de origine animalieră provenite de la animale care au fost crescute în exploataţii ecologice de la naştere sau ecloziune şi pe parcursul întregii vieţi;
    i) selecţionarea raselor în funcţie de capacitatea animalelor de a se adapta la condiţiile locale, vitalitatea şi rezistenţa acestora la boli şi probleme de sănătate;
    k) hrănirea efectivelor de animale cu nutreţuri ecologice alcătuite din ingrediente agricole produse ecologic şi din substanţe naturale neagricole;
    l) aplicarea practicilor de creştere a animalelor ce stimulează sistemul imunitar şi întăresc rezistenţa naturală împotriva bolilor şi, în special, includerea de exerciţii periodice şi accesul la zone în aer liber şi păşuni, după caz;
    m) excluderea creşterii de animale poliploide obţinute în mod artificial.
    8. Producerea produselor alimentare ecologice procesate se bazează pe următoarele principii specifice:
    a) producerea acestor produse din ingrediente agricole ecologice, cu excepţia cazului în care un ingredient nu este disponibil pe piaţă sub formă ecologică;
    b) limitarea utilizării aditivilor alimentari, a ingredientelor neecologice cu funcţii principale tehnologice şi organoleptice şi a micronutrienţilor şi auxiliarilor tehnologici, astfel încît aceştia să fie utilizaţi în cantităţi minime şi doar conform condiţiilor tehnologice sau în scopuri tehnologice;
    c) excluderea substanţelor şi a metodelor de procesare ce pot induce în eroare în privinţa adevăratei naturi a produsului;
    d) procesarea atentă a hranei, de preferinţă prin metode biologice, mecanice şi fizice.
    9. Procesarea nutreţurilor ecologice se bazează pe următoarele principii specifice:
    a) producerea acestor nutreţuri din materii prime ecologice destinate animalelor, cu excepţia cazului în care un ingredient nu este disponibil pe piaţă în formă ecologică;
    b) limitarea utilizării aditivilor destinaţi animalelor şi a auxiliarilor tehnologici, astfel încît aceştia să fie utilizaţi în cantităţi minime şi doar în cazul unei necesităţi tehnologice sau zootehnice esenţiale sau în scopuri tehnologice;
    c) excluderea substanţelor şi a metodelor de procesare ce pot induce în eroare în privinţa adevăratei naturi a produsului;
    d) procesarea atentă a nutreţurilor, de preferinţă prin metode biologice, mecanice şi fizice.
III. Norme aplicabile producerii
    Secţiunea 1. Norme generale aplicabile producerii
    10. Luînd în considerare interdicţia utilizării organismelor modificate genetic (în continuare – OMG) în producţia ecologică sau privind produsele obţinute din OMG destinate produselor alimentare şi nutreţurilor, operatorii se bazează pe etichetele ce însoţesc produsul sau pe documentele însoţitoare, anexate sau furnizate şi impuse conform prevederilor Legii nr. 755-XV din 21 decembrie 2001 privind securitatea biologică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 75, art.631), cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 115-XVI din 9 iunie 2005 cu privire la producţia agroalimentară ecologică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.95-97, art.446), cu modificările ulterioare, şi celor stipulate în anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 31-34, art.199).
    11. Privitor la interdicţia utilizării OMG în producţia ecologică, în ceea ce priveşte produsele care nu constituie produse alimentare sau nutreţuri, sau produsele fabricate cu utilizarea OMG, operatorii ce folosesc astfel de produse neecologice achiziţionate de la terţa parte solicită vînzătorului să confirme faptul că produsele furnizate nu au fost fabricate din sau cu OMG.
    Secţiunea 2. Producţia agricolă
    12. Întreaga exploataţie agricolă este gestionată în conformitate cu prevederile anexei nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006.
    13. La formarea şeptelului şi creşterea animalelor se iau în considerare condiţiile climaterice, posibilităţile localităţii de a produce hrană şi pot fi selectate diferite specii. Astfel, şeptelul animalelor trebuie să constituie minimum 0,2 unităţi de vite cornute mari/ha şi maximum 2,0 unităţi de vite cornute mari /ha. Totodată, în acvacultură pot fi selectate aceleaşi specii, cu condiţia să existe o distincţie clară şi bine determinată între zonele de producţie.
    14. În cazul în care unele unităţi ale exploataţiei nu sînt gestionate cu respectarea modului de producţie ecologic, acestea trebuie să fie separate în spaţiu şi clar evidenţiate. Operatorul trebuie să separe parcelele, animalele şi produsele utilizate pentru producţie ecologică de cele utilizate sau produse în unităţile neecologice.
    Operatorul trebuie să ţină un registru care demonstrează această separare.
    15. Suplimentar normelor generale aplicabile producţiei agricole, prevăzute la punctele 12, 13 şi 14 din prezenta Reglementare tehnică, la fabricarea producţiei vegetale ecologice trebuie să fie respectate următoarele principii:
    a) folosirea practicilor de prelucrare şi de cultivare a solului ce menţin sau sporesc materia organică a solului, ameliorează stabilitatea şi biodiversitatea solului şi previn tasarea, destructurarea şi eroziunea solului;
    b) menţinerea şi intensificarea fertilizării şi activităţii biologice a solului prin rotaţia multianuală a culturilor, inclusiv a leguminoaselor şi a altor culturi pentru îngrăşăminte verzi (siderate), precum şi prin aplicarea de îngrăşăminte de origine animală sau de materii organice, de preferinţă compostate, provenite din producţia ecologică;
    c)  admiterea utilizării preparatelor biodinamice;
    d) folosirea fertilizatorilor şi amelioratorilor de sol doar în cazul în care utilizarea lor în producţia ecologică a fost autorizată conform prevederilor anexei nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006;
    e) neadmiterea utilizării îngrăşămintelor anorganice pe bază de azot;
    f) utilizarea tehnicilor de producţie vegetale pentru a preveni sau a reduce la minimum contaminarea mediului;
    g) prevenirea daunelor cauzate de dăunători, boli şi buruieni bazată, preponderent, pe utilizarea factorilor naturali, selecţionarea de specii şi varietăţi, rotaţia culturilor, tehnici de cultivare şi procedee termice;
    h) admiterea utilizării, în cazul unui pericol depistat pentru o cultură, a produselor fitofarmaceutice numai cu respectarea prevederilor anexei nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006;
    i) utilizarea pentru fabricarea de produse, altele decît seminţele şi materialul de înmulţire vegetativ, doar a seminţelor şi materialului de înmulţire produse ecologic. În acest scop, planta-mamă, cu referinţe la seminţe, şi materialul de înmulţire vegetativ trebuie să fie obţinute conform prevederilor  anexei nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006 minimum timp de o generaţie sau, în cazul culturilor perene, timp de două sezoane de vegetaţie;
    k) folosirea produselor pentru curăţarea şi dezinfecţia producţiei vegetale numai în cazul în care utilizarea acestora în producţia ecologică se admite conform prevederilor anexei nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006;
    l) menţinerea, în timpul manevrării şi transportării, a integrităţii producţiei şi evitarea amestecului de produse ecologice cu produsele neecologice; curăţarea mijloacelor de transport cu substanţe şi materiale admise pentru producţia ecologică.
    16. Recoltarea plantelor sălbatice şi a părţilor lor, ce cresc în mod spontan în zone naturale, păduri şi zone agricole, se consideră o metodă de producţie ecologică, dacă:
    a) pentru o perioadă de cel puţin trei ani pînă la recoltă, arealele, zonele respective nu au fost tratate cu alte produse decît cele autorizate în vederea utilizării lor în producţia ecologică, conform prevederilor anexei nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006;
    b) recoltarea nu afectează stabilitatea habitatului natural sau susţinerea, prezervarea speciilor din zona de recoltare.
    17. Pe lîngă normele agricole generale stabilite la punctele 12, 13 şi 14 din prezenta Reglementare tehnică, referitor la producţia animalieră ecologică trebuie să fie respectate următoarele norme:
    a) în privinţa originii animalelor:
    i) efectivele de animale crescute în mod ecologic se nasc şi sînt crescute în exploataţii ecologice;
    ii) în scopuri de reproducere în exploataţii pot fi introduse, în condiţii speciale, animale care nu au fost crescute în mod ecologic. Astfel de animale şi produsele acestora pot fi considerate ca fiind ecologice dacă este respectată perioada de conversie menţionată în anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006;
    iii) efectivele de animale existente în exploataţie la începutul perioadei de conversie şi produsele acestora pot fi considerate ecologice dacă este respectată perioada de conversie menţionată în anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006;
    b) în privinţa practicilor de creştere şi a condiţiilor de adăpostire:
    i) personalul de îngrijire a animalelor trebuie să posede cunoştinţele de bază şi aptitudinile necesare în ceea ce priveşte nevoile de sănătate şi bunăstarea animalelor;
    ii) practicile de creştere, inclusiv densitatea efectivelor, precum şi condiţiile de adăpostire trebuie să satisfacă nevoile de dezvoltare, cele fiziologice şi etologice ale animalelor;
    iii) animalele trebuie să aibă acces permanent la zone de aer liber, de preferinţă păşuni, ori de cîte ori condiţiile meteorologice şi starea solului permit acest lucru, cu excepţia cazurilor în care se impun restricţii şi obligaţii legate de protecţia sănătăţii umane şi animale în temeiul stipulat în anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006;
    iv) efectivele se limitează în vederea reducerii la minimum a suprapăşunatului, a tasării solului, a eroziunii sau a poluării cauzate de animale sau de răspîndirea îngrăşămintelor de origine animală;
    v) animalele crescute în mod ecologic trebuie ţinute separat de celelalte. Cu toate acestea, păşunatul animalelor crescute în mod ecologic pe un teren comun şi păşunatul animalelor care nu au fost crescute în mod ecologic pe un teren ecologic sînt permise dacă se respectă prevederile stipulate în anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006;
    vi) se interzice priponirea sau izolarea animalelor, cu excepţia unor anumite exemplare pentru o perioadă limitată de timp, dacă acest lucru este justificat din motive de siguranţă, bunăstare sau veterinare;
    vii) urmează să se reducă la minimum durata transportării animalelor. Toate acţiunile trebuie să se realizeze atent şi calm, astfel încît să se evite şi/sau să se minimalizeze tensionarea, rănirea şi suferinţa; nu se admite administrarea tranchilizantelor alopatice şi utilizarea stimulatorilor electrici;
    viii) urmează să se reducă la minimum orice suferinţă, inclusiv mutilarea pe parcursul întregii vieţi a animalului, inclusiv în momentul sacrificării;
    ix) exploataţiile apicole se amplasează în zone în care se asigură resurse de nectar şi polen provenite, în principal, din culturi produse în mod ecologic sau, după caz, din flora spontană sau din păduri, ori culturi gestionate în mod neecologic care sînt tratate doar prin metode cu impact scăzut asupra mediului. Exploataţiile apicole trebuie ţinute la distanţă de surse ce pot conduce la contaminarea produselor apicole sau la afectarea sănătăţii albinelor;
    x) stupii şi materialele folosite în apicultură trebuie confecţionate, în principal, din materiale naturale;
    xi) se interzice distrugerea albinelor în faguri ca metodă asociată recoltării produselor apicole;
    c) în privinţa reproducerii:
    i) trebuie folosite metode naturale de reproducere. Totodată, este permisă inseminarea artificială;
    ii) reproducerea nu trebuie indusă prin tratament hormonal sau substanţe similare, decît ca formă de tratament terapeutic veterinar, în cazul unui exemplar individual;
    iii) nu trebuie folosite alte forme de reproducere artificială, precum clonarea sau transferul embrionar;
    iv) trebuie selecţionate rase adecvate, pentru a contribui la prevenirea oricărei suferinţe şi la evitarea oricărei necesităţi de a mutila animalele;
    d) în privinţa modului de hrănire:
    i) obţinerea nutreţurilor trebuie făcută, în principal, din exploataţia în care sînt crescute animalele sau din alte exploataţii ecologice din aceeaşi zonă;
    ii) animalele trebuie hrănite cu nutreţuri ecologice ce satisfac cerinţele nutriţionale ale animalelor în diverse etape de dezvoltare. O parte din raţie poate să conţină nutreţuri din exploataţii care se află în procesul de conversiune la agricultura ecologică;
    iii) exceptînd albinele, efectivele de animale au acces permanent la păşuni sau furaj grosier;
    iv) materiile prime neecologice de origine vegetală, animală sau minerală destinate nutreţurilor, aditivii pentru nutreţuri, anumite produse utilizate în nutriţia animalieră şi auxiliarii tehnologici se folosesc numai în cazul în care utilizarea acestora în producţia ecologică a fost autorizată conform prevederilor stipulate în anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006;
    v) nu se admite utilizarea stimulatorilor de creştere şi a aminoacizilor de sinteză;
    vi) mamiferele neînţărcate trebuie hrănite cu lapte natural, de preferinţă matern;
    e) în privinţa prevenirii bolilor şi a tratamentului veterinar:
    i) prevenirea bolilor trebuie să se bazeze pe selecţia raselor şi a liniilor cu rezistenţă sporită, utilizarea practicilor de gestionare a creşterii, furaje şi nutreţuri de cea mai bună calitate, pe densitatea adecvată a efectivelor şi pe adăpostirea lor corespunzătoare, cu respectarea condiţiilor de igienă;
    ii) bolile trebuie tratate imediat, pentru a se evita orice suferinţă a animalului; pot fi folosite produse medicinale veterinare alopate de sinteză chimică, inclusiv antibiotice, în cazul în care acest lucru este necesar în condiţii critice, dacă nu este adecvată utilizarea produselor fitoterapeutice, homeopatice sau de altă natură. Se restricţionează strict tratamentul şi perioadele de aşteptare conform indicaţiilor veterinare;
    iii) se admite utilizarea medicamentelor veterinare imunologice;
    iv) se admit tratamente de vaccinare, în scopul protecţiei sănătăţii umane şi a animalelor, impuse prin legislaţie;
    f) pentru curăţare şi dezinfecţie se folosesc produse de curăţare şi dezinfecţie a clădirilor şi instalaţiilor aferente creşterii animalelor numai dacă utilizarea acestora în producţia ecologică este autorizată conform prevederilor stipulate în anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006.
    Secţiunea 3. Norme aplicabile producţiei animaliere
                       de acvacultură
    18. Pe lîngă prevederile generale, stabilite în punctele 12, 13 şi 14 din prezenta Reglementare tehnică privind producţia ecologică animalieră de acvacultură, trebuie respectate următoarele norme:
    a) în privinţa originii animalelor de acvacultură:
    i) acvacultura ecologică se bazează pe creşterea efectivelor tinere obţinute din genitori de origine ecologică şi din exploataţii ecologice;
    ii) atunci cînd nu sînt disponibile efective tinere obţinute din genitori de origine ecologică sau din exploataţii ecologice, se pot introduce în exploataţii animale de origine neecologică;
    b) în privinţa practicilor de creştere:
    i) personalul de îngrijire trebuie să posede cunoştinţele de bază şi aptitudinile necesare în ceea ce priveşte cerinţele de sănătate şi bunăstare ale animalelor;
    ii) practicile de creştere, inclusiv hrănirea, conceperea instalaţiilor, densitatea efectivelor şi calitatea apei trebuie să satisfacă condiţiile de dezvoltare, fiziologice şi etologice ale animalelor;
    iii) practicile de creştere trebuie să reducă la minimum impactul negativ al exploataţiei asupra mediului, inclusiv evadarea din exploataţie a anumitor exemplare din efectivele de creştere;
    iv) animalele crescute în mod ecologic trebuie ţinute separat de restul animalelor de acvacultură;
    v) trebuie să fie asigurată menţinerea bunăstării animalelor pe parcursul transportării;
    vi) trebuie să fie reduse la minimum orice suferinţă a animalelor, inclusiv în momentul sacrificării;
    c) în privinţa reproducerii:
    i) se interzice utilizarea inducţiei poliploide artificiale, hibridizarea artificială, clonarea şi producţia de linii monosex, cu excepţia selecţionării manuale;
    ii) trebuie să se selecţioneze linii adecvate;
    iii) trebuie să se stabilească condiţii specifice pentru fiecare specie privind gestionarea genitorilor, reproducerea şi producţia de efective tinere;
    d) în privinţa hranei pentru peşti şi crustacee:
    i) acestea trebuie hrănite cu hrană ce le satisface cerinţele nutriţionale ţinînd cont de etapele lor de dezvoltare;
    ii) fracţia vegetală din nutreţuri trebuie să provină din producţie ecologică, iar fracţia din nutreţuri care provine din animale acvatice trebuie să provină din exploatarea durabilă a resurselor de pescuit;
    iii) în cazul materiilor prime neecologice de origine vegetală, animală sau minerală folosite ca nutreţuri, aditivii destinaţi nutreţurilor, anumite produse utilizate în nutriţia animală, precum şi auxiliarii tehnologici se utilizează numai dacă au fost autorizaţi în conformitate cu prevederile stipulate în anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006;
    iv) nu se folosesc factori de creştere şi aminoacizi de sinteză;
    e) în privinţa prevenirii bolilor şi a tratamentului veterinar:
    i) prevenirea bolilor se bazează pe creşterea animalelor în condiţii optime prin selectarea amplasamentului corespunzător, conceperea optimă a exploataţiilor, aplicarea de bune practici de gestionare şi creştere, inclusiv curăţarea şi dezinfectarea periodică a instalaţiilor, asigurarea nutreţurilor de calitate superioară pentru animale, densitatea adecvată a efectivelor, precum şi selecţia reproducătorilor şi a liniilor;
    ii) bolile sînt tratate imediat, pentru a se evita orice suferinţă a animalului; se pot folosi produse medicinale veterinare alopate de sinteză chimică, inclusiv antibiotice, în cazul în care acest lucru este necesar şi în condiţii critice, dacă nu este adecvată utilizarea produselor fitoterapeutice, homeopatice sau de altă natură. Se respectă, în special, restricţiile privind tratamentul şi perioadele de aşteptare în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 1243 din 15 noiembrie 2007 „Cu privire la aprobarea Normei sanitare veterinare privind controalele sanitare veterinare aplicabile comerţului cu animale şi produse de origine animală” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.180-183, art.1293);
    iii) este permisă utilizarea  medicamentelor veterinare imunologice;
    iv) sînt permise tratamente pentru protecţia sănătăţii umane şi animale impuse conform Hotărîrii Guvernului nr. 1243 din 15 noiembrie 2007;
    f) în privinţa curăţării şi dezinfecţiei se folosesc produse de curăţare şi dezinfecţie a iazurilor, cuştilor, clădirilor şi a instalaţiilor numai dacă utilizarea acestora în producţia ecologică a fost autorizată în conformitate cu prevederile stipulate în anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006.
    Secţiunea 4. Producţia de nutreţuri procesate
                       pentru animale
    19. Nutreţurile ecologice procesate trebuie separate în timp şi spaţiu de nutreţurile neecologice procesate.
    20. Materiile prime ecologice destinate nutreţurilor sau nutreţurile, obţinute din producţia în conversiune, nu sînt utilizate în compoziţia produselor ecologice destinate nutreţurilor împreună cu materiile prime produse prin mijloace neecologice.
    Se interzice transformarea, cu ajutorul solvenţilor de sinteză, a oricărei materii prime destinate nutreţurilor utilizate sau procesate în producţia ecologică.
    21. Se interzice utilizarea de substanţe şi tehnici care reconstituie proprietăţile pierdute în timpul procesării sau depozitării nutreţurilor ecologice, care corectează rezultatele unor greşeli în timpul procesării sau care pot induce în eroare în orice alt fel în privinţa adevăratei naturi a acestor produse.
    Secţiunea 5. Producţia de produse alimentare procesate
    22. Produsele alimentare ecologice procesate trebuie separate în timp şi spaţiu de produsele alimentare neecologice.
    23. La alcătuirea compoziţiei produselor alimentare ecologice procesate trebuie respectate următoarele condiţii:
    a) produsul urmează să fie fabricat, totalmente, din ingrediente de origine agricolă. Pentru a stabili dacă un produs este fabricat, totalmente, din ingrediente de origine agricolă, nu trebuie luate în considerare apa şi sarea de bucătărie;
    b) se admite utilizarea aditivilor, auxiliarilor tehnologici, aromelor, apei, sării, preparatelor din microorganisme şi enzime, mineralelor, oligoelementelor, vitaminelor, precum şi aminoacizilor şi a alor micronutrienţi incluşi în produse alimentare în scopuri tehnologice, numai dacă utilizarea lor în producţia ecologică este admisă cu respectarea criteriilor de utilizare a anumitor produse şi substanţe în cadrul procesării conform prevederilor stipulate în anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006;
    c) se admite utilizarea ingredientelor agricole neecologice numai în cazul în care au fost admise pentru producţia ecologică respectîndu-se criteriile de utilizare a anumitor produse şi substanţe în cadrul procesării conform prevederilor stipulate în anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006 sau dacă sînt admise provizoriu de către autoritatea competentă în temeiul prevederilor Legii nr.115-XVI din 9 iunie 2005 cu privire la producţia agroalimentară ecologică;
    d) un ingredient ecologic nu trebuie să fie prezent împreună cu acelaşi ingredient în formă neecologică sau cu un ingredient provenit din producţia de conversiune;
    e) produsele alimentare obţinute din recolte de conversiune trebuie să conţină doar un ingredient vegetal de origine agricolă.
    24. Nu se admite utilizarea substanţelor sau tehnicilor ce reconstituie proprietăţile pierdute în timpul procesării sau depozitării produselor alimentare ecologice, precum şi cele ce corectează rezultatele tehnologiei de procesare sau care pot induce în eroare consumatorul în privinţa adevăratei naturi a acestor produse.
    25. Pentru producţia de drojdie ecologică trebuie utilizată numai materia primă produsă în mod ecologic. Se admite utilizarea altor produse şi substanţe numai în cazul în care utilizarea acestora este admisă pentru producţia ecologică în conformitate cu prevederile stipulate în anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului    nr. 149 din 10 februarie 2006.
    Produsele alimentare ecologice sau nutreţurile ecologice nu trebuie să conţină concomitent drojdie ecologică şi drojdie neecologică.
IV. Etichetarea
    26. În sensul prezentei Reglementări tehnice, un produs este considerat ca purtînd termeni referitori la metoda de producţie ecologică în cazul în care, pe etichetă, pe materialele publicitare sau în documentele comerciale, produsul în cauză, ingredientele sau materiile sale prime sînt descrise în termeni care sugerează cumpărătorului că produsul, ingredientele sau materiile sale prime au fost obţinute conform normelor stabilite în anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006, inclusiv în prezenta Reglementare tehnică.
    27. Se admite utilizarea cuvintelor derivate şi diminutivele, precum “bio” şi “eco”, singure sau în combinaţie, în orice limbă, pentru etichetarea şi promovarea unui produs ce răspunde exigenţelor prevăzute în anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006, inclusiv în prezenta Reglementare tehnică.
    28. La etichetarea sau promovarea produselor agricole vii sau neprocesate se pot folosi termeni referitori la metoda de producţie ecologică doar atunci cînd, ca cerinţă suplimentară, toate ingredientele respectivului produs au fost obţinute în conformitate cu cerinţele stabilite în anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006, inclusiv în prezenta Reglementare tehnică.
    29. Termenii menţionaţi la punctele 26, 27 şi 28 din prezenta Reglementare tehnică nu se folosesc pe eticheta materialelor publicitare şi în documentele comerciale ale unui produs ce nu corespunde exigenţelor enunţate în prezenta Reglementare tehnică. Totodată, aceşti termeni nu se aplică produselor agricole, produselor alimentare sau nutreţurilor care în mod cert nu au nici o legătură cu producţia ecologică.
    30. Nu se folosesc nici un fel de termeni, inclusiv termenii utilizaţi în mărci comerciale sau practici aplicate în etichetare sau promovare, ce pot induce în eroare consumatorul sau utilizatorul prin sugerarea faptului că un produs sau ingredientele acestuia răspund exigenţelor prevăzute de prezenta Reglementare tehnică.
    31. Termenii menţionaţi la punctele 26, 27 şi 28 din prezenta Reglementare tehnică nu se folosesc pentru produsele care necesită indicarea pe etichetă sau materialul publicitar că ar conţine OMG, este produs din/sau cu OMG, conform prevederilor Legii nr.115-XVI din 9 iunie 2005 cu privire la producţia agrolaimentară ecologică.
    32. În privinţa produselor alimentare procesate, termenii menţionaţi la punctele 26, 27 şi 28 din prezenta Reglementare tehnică se pot folosi:
    a) la prezentarea produselor, cu condiţia ca:
    i) produsele alimentare procesate să respecte cerinţele prevăzute la punctele 22, 23 şi 24 din prezenta Reglementare tehnică;
    ii) cel puţin 95 % în greutate din ingredientele de origine agricolă să fie ecologice;
    b) numai în lista de ingrediente, cu condiţia ca produsele alimentare să respecte cerinţele prevăzute la punctul 22, punctul 23 litera a), b) şi d) din prezenta Reglementare tehnică;
    c) în lista de ingrediente şi în acelaşi cîmp vizual ca şi descrierea comercială, cu condiţia că:
    i) ingredientul principal este un produs al activităţii de vînat;
    ii) conţine alte ingrediente din agricultura ecologică;
    iii) produsele alimentare respectă cerinţele prevăzute la punctul 22, punctul 23 litera a) şi d) din prezenta Reglementare tehnică.
    33. În lista de ingrediente menţionată trebuie să fie indicate ingredientele care sînt ecologice.
    34. În cazurile în care se aplică prevederile punctului 32 literelor b) şi c) din prezenta Reglementare tehnică, trimiterile la metoda de producţie ecologică pot apărea numai în privinţa ingredientelor ecologice, iar lista de ingrediente include o indicaţie a procentajului total de ingrediente ecologice în raport cu cantitatea totală de ingrediente de origine agricolă.
    Termenii şi indicaţia procentajului menţionat la punctul 32 litera a) din prezenta Reglementare tehnică apare în aceeaşi culoare şi cu caracteristici identice ca dimensiune şi stil ca şi restul indicaţiilor din lista de ingrediente.
    Indicaţiile menţionate trebuie să fie marcate în mod vizibil, astfel încît să fie uşor de localizat, să fie lizibile şi indelebile.
    35. Pe ambalaj trebuie să figureze sigla Republicii Moldova.
    36. O indicaţie a locului unde s-a cultivat materia primă agricolă din care se compune apare în acelaşi cîmp vizual cu sigla, sub următoarea formă: „Agricultura Ecologică Republica Moldova”, atunci cînd materia primă agricolă a fost cultivată în Republica Moldova.
    37. Se admite menţiunea „Agricultura Ecologică Republica Moldova” şi în cazul omiterii unor cantităţi reduse de ingrediente, cu condiţia ca întreaga cantitate de ingrediente omise să nu depăşească 2% din cantitatea totală de materii prime de origine agricolă.
    38. Menţiunea „Agricultura Ecologică Republica Moldova” nu trebuie să se deosebească prin culoare, dimensiune sau stil de descrierea comercială a produsului.
    39. Indicaţiile de la punctele 36, 37 şi 38 din prezenta Reglementare tehnică vor fi marcate în mod vizibil, astfel încît să fie uşor de localizat, să fie lizibile şi indelebile.
    40. Sigla Republicii Moldova pentru producţia ecologică poate fi utilizată la etichetarea, prezentarea şi promovarea produselor ce corespund exigenţelor enunţate în prezenta Reglementare tehnică.
    41. Nu se admite utilizarea siglei Republicii Moldova în cazul produselor de conversiune şi al produselor alimentare menţionate la punctul 32 literele b) şi c) din prezenta Reglementare tehnică.
V. Comerţul cu statele terţe
    42. Un produs importat poate fi plasat pe piaţă cu respectarea următoarelor condiţii:
    a) produsul este conform cu exigenţele impuse prin capitolele II, III şi IV din prezenta Reglementare tehnică;
    b) operatorii implicaţi sînt capabili să furnizeze, în orice moment, importatorilor sau autorităţilor naţionale documentele ce permit identificarea operatorului care a desfăşurat ultima operaţiune şi să aprecieze corespunderea activităţilor operatorului cu prevederile stipulate în anexa nr.3 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006, inclusiv în prezenta Reglementare tehnică;
    c) produsul a fost obţinut în conformitate cu normele, aplicabile producţiei, echivalente cu cele menţionate la capitolele III şi IV din prezenta Reglementare tehnică;
    d) operatorii au făcut obiectul măsurărilor de control echivalente ca eficienţă cu cele menţionate în prevederile stipulate în anexa nr.3 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006, iar aceste măsurări de control sînt puse în aplicare permanent şi eficient;
    e) la toate etapele de producţie, preparare şi comercializare, activităţile operatorilor din ţara terţă au fost supuse unui control, echivalent ca eficienţă cu cel de stat, conform prevederilor stipulate în anexa nr.3 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006;
    f) conformitatea produsului este dovedită printr-un certificat de inspecţie, emis de către organismele de control din ţara terţă, recunoscută conform prevederilor stipulate în anexa nr.4 la Hotărîrea Guvernului nr. 149 din 10 februarie 2006.
    43. Originalul certificatului menţionat la punctul 42 litera f) din prezenta Reglementare tehnică însoţeşte bunurile pînă la primul destinatar.
    Importatorul trebuie să păstreze certificatul minimum doi ani şi să-l pună, la cerere, la dispoziţia organelor de control.
    44. Produsele şi substanţele fabricate pînă la intrarea în vigoare a prezentei Reglementări tehnice şi care cad sub incidenţa punctului 23 literele b) şi c) pot fi utilizate în continuare şi după adoptarea prezentei Reglementări tehnice, pînă la epuizarea stocurilor.