HGM1208/2008
ID intern unic:  329604
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 1208
din  27.10.2008

cu privire la aprobarea Normei sanitar-veterinare privind
comercializarea ouălor pentru consum uman

Publicat : 07.11.2008 în Monitorul Oficial Nr. 198-200     art Nr : 1226     Data intrarii in vigoare : 07.11.2009
    MODIFICAT
   
HG956 din 03.10.18, MO410-415/02.11.18 art.1109; în vigoare 02.11.18
   
HG513 din 02.07.14, MO174-177/04.07.14 art.541
    HG51 din 16.01.13, MO15-17/22.01.13 art.89
    HG746 din 03.10.11, MO166-169/07.10.11 art.820
    HG1032 din 03.11.10, MO214-220/05.11.10 art.1143
    HG562 din 29.06.10, MO117-118/09.07.10 art.653

    NOTĂ:
    În tot textul Normei sanitar-veterinare privind comercializarea ouălor pentru consum uman, cuvintele „Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală” se substituie prin cuvintele „Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor”, iar cuvintele „direcţiile raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală” se substituie prin cuvintele „subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor” prin HG51 din 16.01.13, MO15-17/22.01.13 art.89



    În conformitate cu prevederile Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 51-54, art. 153), Legii nr. 1513-XII din 16 iunie 1993 privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 60-61, art. 259), Legii nr. 78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova 2004, nr. 83–87, art. 431), Legii nr. 105 – XV din 13.03.2003 privind protecţia consumatorilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 126 - 131, art. 507), în scopul asigurării consumatorilor cu ouă pentru consum uman salubre, inofensive şi calitative, precum şi excluderii riscului pentru sănătatea publică pe care-l reprezintă ouăle, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Norma sanitar-veterinară privind comercializarea ouălor pentru consum uman (se anexează).
    2. Prevederile Normei sanitar-veterinare privind comercializarea ouălor pentru consum uman se pun în aplicare începînd cu data de 1 ianuarie 2012. În perioada menţionată agenţii economici care activează în domeniul avicol vor elabora şi implementa planurile de modernizare a întreprinderilor, coordonîndu-le cu Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.
    [Pct.2 modificat prin HG513 din 02.07.14, MO174-177/04.07.14 art.541]
    [Pct.2 modificat prin HG1032 din 03.11.10, MO214-220/05.11.10 art.1143]
    [Pct.2 modificat prin HG562 din 29.06.10, MO117-118/09.07.10 art.653]
    [Pct.3 abrogat prin HG956 din 03.10.18, MO410-415/02.11.18 art.1109; în vigoare 02.11.18]
    4. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.
    [Pct.4 modificat prin HG513 din 02.07.14, MO174-177/04.07.14 art.541]

    PRIM-MINISTRU                                                              Zinaida GRECEANÎI

    Contrasemnează:
    Prim-viceprim-ministru,
    ministrul economiei şi comerţului                                       Igor Dodon
    Ministrul agriculturii şi industriei alimentare                     Anatolie Gorodenco

    Nr. 1208. Chişinău, 27 octombrie 2008.


Aprobată
prin Hotărîrea Guvernului
nr. 1208 din 27 octombrie 2008

Norma sanitar-veterinară privind comercializarea ouălor
pentru consum uman

Capitolul I
Dispoziţii generale
    Prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare transpun prevederile Regulamentului (CE) nr. 589/2008 al Comisiei din 23 iunie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului privind standardele de comercializare aplicabile ouălor (Jurnalul Oficial al UE, L 163 din 24 iunie 2008, p. 6-23), precum şi prevederile anexei XIV, Partea A "Standarde de comercializare pentru ouă de găină din specia Gallus gallus” a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole ("Regulamentul unic OCP”) (Jurnalul Oficial al UE, L 299 din 16 noiembrie 2007, p. 1), modificat prin Regulamentul (CE)  nr. 589/2008 al Comisiei din 24 iunie 2008 (Jurnalul Oficial al UE, L 164 din 25 iunie 2008, p. 14), Regulamentul (UE) nr. 557/2010 al Comisiei din 24 iunie 2010 (Jurnalul Oficial al UE, L 159 din 25 iunie 2010, p. 13).
    [Preambul introdus prin HG746 din 03.10.11, MO166-169/07.10.11 art.820]
    1. Norma sanitar-veterinară privind comercializarea ouălor pentru consum uman (în continuare – Normă sanitar-veterinară) reglementează comercializarea ouălor destinate consumului uman în Republica Moldova.
    2. Prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare nu se aplică ouălor destinate consumului uman şi vîndute direct consumatorului final de către agentul economic la locul de producţie şi/sau într-o piaţă publică locală sau prin comerţ ambulant în regiunea de producere, raza căreia este stabilită conform pct.3 al prezentei Norme sanitar-veterinare.
    În acest caz, fiecare agent economic este liber să aleagă aplicarea sau neaplicarea marcării ouălor destinate consumului uman, prevăzută de prezenta Normă sanitar-veterinară şi nu poate face uz de categoriile de calitate şi de greutate.
    3. Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, în limitele competenţelor legale (în continuare – autoritate sanitar-veterinară competentă) va stabili, în caz de necesitate, pe fiecare boală în parte, în conformitate cu prevederile normelor sanitar-veterinare privind controlul, supravegherea, combaterea şi eradicarea bolilor transmisibile, raza de desfacere a ouălor pentru consum uman direct către consumatorul final de către agentul economic la locul de producţie şi/sau într-o piaţă publică locală sau prin comerţ ambulant în regiunea de producere.
    [Pct.4 exclus prin HG746 din 03.10.11, MO166-169/07.10.11 art.820]
    5. Noţiunile utilizate în prezenta Normă sanitar-veterinară au următoarele semnificaţii:
    ouă - ouăle în coajă, cu excepţia ouălor sparte, incubate sau industriale, care sînt obţinute de la găinile din specia Gallus gallus şi sînt proprii pentru consumul uman în aceeaşi stare sau pentru prepararea unor produse din ouă destinate consumului uman;
    ouă cu menţiunea „extra” – ouă pentru consum uman colectate şi ambalate pînă la a noua zi de la ouat, la care camera de aer nu depăşeşte înălţimea de 4 mm;
    ouă sparte – ouăle ce prezintă defecte ale cojii şi membranelor care fac să se vadă conţinutul;
    comercializare – deţinerea de ouă în scopul vînzării, inclusiv vînzarea, depozitarea, ambalarea, etichetarea, livrarea sau orice alt tip de transfer, cu titlu gratuit sau nu;
    loc de producţie – o unitate de creştere a găinilor ouătoare, înregistrată în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la modul de înregistrare şi evidenţă a unităţilor de creştere a găinilor ouătoare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 942 din 6 august 2008;
    [Pct.5 noţiunea modificată prin HG746 din 03.10.11, MO166-169/07.10.11 art.820]
    centru de ambalare – un centru de ambalare, autorizat în conformitate cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare, în care ouăle sînt clasificate în funcţie de calitatea şi greutatea acestora;
    consumator final – ultimul cumpărător al unui produs alimentar, care nu-l va folosi în cadrul unei operaţiuni sau al unei activităţi din sectorul alimentar;
    codul producătorului – numărul distinctiv al locului de producţie atribuit producătorului în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la modul de înregistrare şi evidenţă a unităţilor de creştere a găinilor ouătoare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 942 din 6 august 2008;
    [Pct.5 noţiunea modificată prin HG746 din 03.10.11, MO166-169/07.10.11 art.820]
    ambalaj – un ambalaj ce conţine ouă din categoria A sau B, cu excepţia containerelor de transport şi a recipientelor de ouă industriale;
    vînzarea ouălor neambalate – oferirea spre vînzarea cu amănuntul către consumatorul final a ouălor neambalate;
    unitate de colectare – orice unitate înregistrată şi autorizată de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, prin intermediul subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor raionale/municipale, să colecteze ouă de la producător şi să le livreze către un centru de ambalare, către o piaţă pe care au acces numai vînzătorii cu ridicata, ale căror întreprinderi sînt autorizate să funcţioneze ca centre de ambalare sau către industria alimentară sau nealimentară;
   dată recomandată de vînzare – perioada maximă în care ouăle se livrează consumatorului final trebuie să fie de cel mult 21 de zile după ouat, cu respectarea condiţiilor de păstrare corespunzătoare;
    [Pct.5 noţiunea în redacţia HG746 din 03.10.11, MO166-169/07.10.11 art.820]
    industrie alimentară – orice unitate care fabrică produse din ouă destinate consumului uman, cu excepţia unităţilor de alimentaţie publică;
    industrie nealimentară – orice întreprindere ce fabrică produse din ouă care nu sînt destinate consumului uman;
    unităţi de alimentaţie publică – restaurante, spitale, cantine şi alte unităţi de alimentaţie publică similare cărora li se livrează sau le sînt destinate produsele alimentare;
    ouă industriale – ouă care nu sînt destinate consumului uman;
    lot de ouă – ouă ambalate sau neambalate, provenite din acelaşi loc de producţie sau centru de ambalare, situate într-un singur loc, aflate în acelaşi ambalaj sau neambalate în acelaşi recipient, avînd aceeaşi dată de ouat, aceeaşi dată-limită de consum sau aceeaşi dată de ambalare, obţinute prin aceleaşi metode de creştere şi, în cazul ouălor clasificate, încluse în aceeaşi categorie de calitate şi greutate;
    reambalare – transferul fizic al ouălor într-un alt ambalaj sau o nouă marcare a unui ambalaj de ouă.
    În sensul prezentei Norme sanitar-veterinare, în caz de necesitate, se aplică noţiunile definite în Legea nr. 296/2017 privind cerințele generale de igienă a produselor alimentare, şi în Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 435 din 28 mai 2010.
    [Pct.5 modificat prin HG956 din 03.10.18, MO410-415/02.11.18 art.1109; în vigoare 02.11.18]
    [Pct.5 alineat introdus prin HG746 din 03.10.11, MO166-169/07.10.11 art.820]
Capitolul II
Categorii de calitate şi de greutate
    6. Ouăle se clasifică în următoarele categorii de calitate:
    a) categoria A sau „ouă proaspete”;
    b) categoria B.
    7. Ouăle din categoria A se clasifică în funcţie de greutate.
    Clasificarea, în funcţie de greutate, nu este necesară pentru ouăle livrate industriei alimentare şi nealimentare.
    8. Ouăle din categoria B se livrează doar industriei alimentare şi nealimentare.
    9. Ouăle din categoria A trebuie să prezinte următoarele caracteristici de calitate:
    a) coaja întreagă, dură, nefisurată, curată, mată, aspră, fără pete sau pori vizibili;
    b) cuticula: întreagă, curată, intactă;
    c) camera de aer: înălţimea să nu depăşească 6 milimetri, imobilă; cu toate acestea, pentru ouăle comercializate cu menţiunea „extra”, ea nu trebuie să depăşească 4 milimetri;
    d) gălbenuşul: vizibil în fascicul de lumină doar sub formă de umbră, fără contur precis, fără să se îndepărteze vizibil de poziţia centrală, în caz de învîrtire a oului;
    e) albuşul: limpede, transparent;
    f) pată germinativă: dezvoltare imperceptibilă;
    g) corpuri străine: fără corpuri străine;
    h) mirosuri străine: fără mirosuri străine.
    10. Ouăle din categoria A nu se spală sau curăţă, nici înainte, nici după clasificare, cu excepţia dispoziţiilor prevăzute la pct. 13 al prezentei Norme sanitar-veterinare.
    11. Ouăle din categoria A nu se tratează în vederea conservării, nici nu se refrigerează în localuri sau instalaţii în care se menţine în mod artificial o temperatură mai mică de 5°C.
    Nu sînt considerate refrigerate ouăle care au fost păstrate timp de mai puţin de 24 de ore la o temperatură mai mică de 5°C, în timpul unei operaţiuni de transport, sau păstrate în localurile unde se practică vînzarea cu amănuntul sau în dependinţele acestuia timp de cel mult 72 de ore.
    12. Ouăle din categoria B sînt ouăle care nu respectă caracteristicile de calitate prevăzute la pct. 9 al prezentei Norme sanitar-veterinare. Ouăle din categoria A care nu mai prezintă respectivele caracteristici pot fi declasate în categoria B.
    13. Comercializarea ouălor spălate se poate efectua numai în centrele de ambalare care au primit anterior o astfel de autorizaţie sanitar-veterinară.
    Centrele de ambalare pot menţine această autorizaţie sanitar-vaterinară, cu condiţia ca să funcţioneze cu respectarea de către agenţii economici din industria alimentară a prevederilor ghidurilor naţionale de bune practici în materie de sisteme de spălare a ouălor, elaborate în conformitate cu regulile generale de igienă a produselor alimentare şi aprobate de autoritatea sanitar-veterinară competentă.
    14. Ouăle din categoria A se clasifică după următoarele categorii de greutate:
    a) XL – foarte mare: cel puţin 73 g;
    b) L – mare: de la 63 la 73 g exclusiv;
    c) M – medie: de la 53 la 63 g exclusiv;
    d) S – mică: mai puţin de 53 g.
    Pe ambalaje se indică categoria de greutate cu ajutorul literelor corespunzătoare ale menţiunilor definite la literele a) , b) , c) şi d) din prezentul punct sau al unei combinaţii din ambele, cu indicarea tranşelor de greutate corespunzătoare.
    Se pot utiliza şi alte indicaţii suplimentare, cu condiţia ca acestea să nu poată fi confundate cu literele sau menţiunile pct. 14 al prezentei Norme sanitar-veterinare, respectînd prevederile referitoare la etichetare şi ambalare.
    15. Autoritatea sanitar-veterinară competentă poate acorda, la solicitarea agentului economic, derogări de la dispoziţiile pct. 14 al prezentei Norme sanitar-veterinare, în cazul în care în acelaşi ambalaj sînt împachetate ouă din categoria A de calibre diferite, cu condiţia ca greutatea minimă a acestor ouă să fie indicată în grame şi pe partea exterioară a ambalajului cu menţiunea echivalentă cu „Ouă de calibre diferite”.
Capitolul III
Marcarea ouălor
    16. Ouăle din categoria A poartă codul producătorului şi data ouatului.
    17. Ouăle din categoria B poartă codul producătorului şi/sau o altă inscripţie.
    Celelalte informaţii se indică pe ambalaj, astfel încît ele să fie vizibile, lizibile şi să nu mai poate fi folosite repetat.
    18. Marcarea ouălor, prevăzută la pct. 16 al prezentei Norme sanitar-veterinare, se efectuează la locul de producţie sau în primul centru de ambalare în care sînt livrate ouăle.
    19. Marca pentru ouăle din categoria B reprezintă un cerc cu diametrul de cel puţin 12 mm în jurul literei „B”, înalte de cel puţin 5 mm sau un punct de culoare vizibilă cu uşurinţă, cu un diametru de cel puţin 5 mm.
    20. Agenţii economici care cresc pînă la 50 de găini ouătoare pot obţine derogare de la prevederile prezentului capitol de la autoritatea sanitar-veterinară competentă, cu condiţia ca numele şi adresa agentului economic să fie indicate pe locul de vînzare.
    21. Ouăle sînt clasificate, marcate şi ambalate în termen de zece zile de la ouat.
    22. Ouăle comercializate în conformitate cu pct. 46 al prezentei Norme sanitar-veterinare sînt clasificate, marcate şi ambalate în termen de patru zile de la ouat.
    23. Data-limită de consum menţionată la pct. 37 lit. d) şi pct. 45 ale prezentei Norme sanitar-veterinare este marcată în momentul ambalării şi anunţată prin mențiunea „expiră la data de …”
    [Pct.23 modificat prin HG956 din 03.10.18, MO410-415/02.11.18 art.1109; în vigoare 02.11.18]
Capitolul IV
Centre de ambalare
    24. Centrele de ambalare clasifică şi ambalează ouăle şi etichetează ambalajele acestora.
    25. Agentul economic care doreşte să practice astfel de activităţi trebuie să dispună de spaţiile şi instalaţiile tehnice corespunzătoare care să permită clasificarea ouălor pe categorii de calitate şi de greutate, autorizaţie sanitar-veterinară şi un număr (cod) de centru de ambalare unic atribuit de autoritatea sanitar-veterinară competentă.
    Centrele de ambalare care lucrează exclusiv pentru industria alimentară şi nealimentară nu sînt obligate să dispună de instalaţiile tehnice corespunzătoare.
    26. Autorizaţia sanitar-veterinară poate fi retrasă în orice moment în cazul în care s-a demonstrat că nu sînt îndeplinite cerinţele stabilite în prezenta Normă sanitar-veterinară.
    27. Se autorizează ca centre de ambalare numai întreprinderile care îndeplinesc condiţiile stipulate în prezentul capitol.
    28. Numărul (codul) de centru de ambalare unic atribuit de autoritatea sanitar-veterinară competentă începe cu cel atribuit ţării, în conformitate cu prevederile privind înregistrarea unităţilor pentru ambalarea ouălor.
    29. Centrele de ambalare trebuie să dispună de echipamentele necesare unei manipulări corecte a ouălor. Acestea trebuie să conţină, după caz:
    a) o instalaţie corespunzătoare pentru examinarea transparenţei la un fascicul de lumină, automată sau dispunînd în permanenţă de personal, care permite examinarea individuală a calităţii fiecărui ou, sau alte instalaţii corespunzătoare;
    b) dispozitive de determinare a inălţimii camerei de aer;
    c) echipamente pentru clasificarea ouălor pe categorie de greutate;
    d) unul sau mai multe cîntare omologate pentru cîntărirea ouălor;
    e) echipamente de marcare a ouălor.
Capitolul V
Informaţii care figurează pe containerele de transport
    30. Producătorul marchează, la locul de producţie, pe fiecare container de transport ce conţine ouă, datele, în special următoarele informaţii necesare identificării:
    a) numele şi adresa producătorului;
    b) codul producătorului;
    c) numărul de ouă şi/sau greutatea acestora;
    d) data sau perioada ouatului;
    e) data expedierii.
    În cazul în care centrele de ambalare primesc ouă neambalate de la propriile lor unităţi de producţie, situate în acelaşi loc, identificarea containerelor de transport se poate face la centrul de ambalare.
    31. Informaţiile menţionate la pct. 30 al prezentelor Norme sanitar-veterinare sînt marcate pe ambalajele de transport şi figurează în documentele de însoţire. Orice agent economic căruia îi sînt livrate ouăle păstrează o copie a acestor documente, iar centrul de ambalare care clasifică ouăle păstrează exemplarele originale ale documentelor de insoţire.
    În cazul în care loturile primite de către o unitate de colectare sînt împărţite în subloturi, în scopul livrării către mai mulţi agenţi economici, documentele de însoţire pot fi înlocuite prin etichete adecvate aferente recipientului de transport, cu condiţia ca acesta din urmă să conţină informaţiile menţionate la pct. 30 al prezentelor Norme sanitar-veterinare.
    32. Informaţiile menţionate la pct. 30 al prezentelor Norme sanitar-veterinare şi care figurează pe containerul de transport nu se modifică şi continuă să figureze pe containerul respectiv pînă la preluarea ouălor în scopul clasificării, al marcării şi al ambalării imediate.
Capitolul VI
Codul producătorului
    33. Codul producătorului este format din codurile şi literele prevăzute în Regulamentul cu privire la modul de înregistrare şi evidenţă a unităţilor de creştere a găinilor ouătoare.
    Codul producătorului trebuie să fie vizibil cu uşurinţă, perfect lizibil şi să aibă o înălţime de cel puţin 2 mm.
    34. Fără a aduce atingere dispoziţiilor prevăzute la pct. 20 al prezentei Norme sanitar-veterinare, în cazul în care, din motive tehnice, nu este posibilă marcarea ouălor sparte sau murdare, marcarea codului producătorului nu este obligatorie.
Capitolul VII
Marcarea ouălor livrate direct industriei alimentare
    35. Agenţii economici, la cerere, pot obţine derogare de la cerinţele privind marcarea prevăzută la pct. 16-17 ale prezentei Norme sanitar-veterinare de la autoritatea sanitar-veterinară competentă pentru ouăle produse, colectate direct de la furnizorii săi obişnuiţi de către agentul economic autorizat din industria alimentară, livrate direct industriei alimentare.
    36. În acest caz, responsabilitatea livrării îi revine în întregime agentului economic autorizat din industria alimentară, care se angajează să utilizeze ouăle numai pentru prelucrare, livrate industriei alimentare direct de la locul de producţie.
Capitolul VIII
Marcarea ambalajelor
    37. Ambalajele care conţin ouă din categoria A prezintă pe partea exterioară, în mod vizibil cu uşurinţă şi perfect lizibil:
    a) codul centrului de ambalare;
    b) categoria de calitate; ambalajele sînt identificate fie prin cuvintele „Categoria A”, fie prin litera „A”, singură sau însoţită de menţiunea „proaspăte”;
    c) categoria de greutate, în conformitate cu prevederile pct. 14 alin. 2-3 ale prezentei Norme sanitar-veterinare;
    d) data limită de consum, în conformitate cu prevederile pct. 45 al prezentei Norme sanitar-veterinare;
    e) menţiunea „ouă spălate”, în cazul ouălor spălate în conformitate cu prevederile pct. 13 al prezentei Norme sanitar-veterinare;
    f) o condiţie specială de depozitare – o indicaţie prin care consumatorii sînt sfătuiţi să păstreze ouăle la frigider după cumpărare.
    38. Pe lîngă cerinţele menţionate în pct. 37 al prezentei Norme sanitar-veterinare, pe partea exterioară a ambalajelor ce conţin ouă din categoria A figurează, în mod vizibil cu uşurinţă şi perfect lizibil, metoda de creştere.
    39. Pentru identificarea metodei de creştere se folosesc următoarele menţiuni:
    1) pentru agricultura tradiţională şi numai în cazul în care condiţiile aferente enunţate în capitolul XII al prezentei Norme sanitar-veterinare sînt îndeplinite:
    a) “ouă de găini crescute în aer liber”;
    b) “ouă de găini crescute în hale la sol”;
    c) “ouă de găini crescute în baterii”;
    2) pentru producţia ecologică – menţiunea “ecologică”.
    40. Semnificaţia codului producătorului este imprimată pe partea exterioară sau în interiorul ambalajului.
    41. În cazul în care găinile ouătoare sînt ţinute în exploataţii, în conformitate cu cerinţele aplicabile creşterii în coteţe îmbunătăţite, identificarea metodei de creştere se face prin aplicarea menţiunii “cuşti îmbunătăţite”.
    42. Dispoziţiile pct. 38-41 ale prezentei Norme sanitar-veterinare se aplică fără a se aduce atingere măsurilor suplimentare ce depăşesc prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare şi care se aplică numai producătorilor din ţara exportatoare, cu condiţia ca acestea să fie compatibile cu dreptul internaţional.
    43. Ambalajele ce conţin ouă din categoria B prezintă pe partea exterioară, în mod vizibil cu uşurinţă şi perfect lizibil:
    a) codul centrului de ambalare;
    b) categoria de calitate; ambalajele sînt identificate fie prin menţiunea „Categoria B”, fie prin litera „B”;
    c) data ambalării.
    44. În ceea ce priveşte ambalajele de ouă produse pe teritoriul republicii se poate solicita lipirea etichetelor, astfel încît acestea să se rupă la deschiderea ambalajelor.
    45. Data limită de consum, menţionată la pct. 37 al prezentei Norme sanitar-veterinare, nu poate depăşi 28 de zile de la ouat. În cazul în care se indică perioada de ouat, data-limită de consum se stabileşte începînd cu prima zi a perioadei respective.
    [Pct.45 modificat prin HG956 din 03.10.18, MO410-415/02.11.18 art.1109; în vigoare 02.11.18]
    46. Pe ambalajele ce conţin ouă din categoria A, pînă la a noua zi de la ouat, pot fi utilizate drept indicaţii suplimentare de calitate menţiunile „extra” sau „extra proaspăt”. În acest caz, data ouatului şi perioada de nouă zile figurează pe ambalaj în mod vizibil cu uşurinţă şi perfect lizibil.
    47. Modul de nutriţie a găinilor ouătoare se aplică cu respectarea următoarelor cerinţe minime:
    a) se autorizează menţionarea cerealelor ca parte componentă a furajelor numai în cazul în care acestea au o pondere de cel puţin 60 % în raţia prezentată, din care cel mult 15 % - subproduse de cereale;
    b) în cazul în care se menţionează o anumită cereală, aceasta trebuie să aibă o pondere de cel puţin 30 % din raţia utilizată, celelalte 30% pentru cereale trebuie prezentate de alte cereale. In cazul menţionării specifice a mai multor cereale, fiecare dintre acestea trebuie să aibă o pondere de cel puţin 5 % din raţie.
    48. La vînzarea ouălor neambalate consumatorului trebuie să i se comunice următoarele informaţii, vizibile cu uşurinţă şi perfect lizibile:
    a) categoria de calitate;
    b) categoria de greutate;
    c) o referire la metoda de creştere, echivalentă cu cea menţionată la pct. 39 al prezentei Norme sanitar-veterinare;
    d) o explicaţie a semnificaţiei codului producătorului;
    e) data limită de consum.
    49. Ambalajele trebuie să fie rezistente la factorii externi, uscate, curate şi în stare bună, fabricate din materiale care protejează oul de mirosuri străine şi de riscul alterării calităţii.
    Materialul utilizat pentru ambalare şi împachetare nu trebuie să fie o sursă de contaminare.
    Materialele de ambalare trebuie să fie depozitate astfel încît acestea să nu fie expuse la un risc de contaminare.
    Operaţiile de ambalare şi împachetare trebuie să fie efectuate astfel încît să se evite contaminarea ouălor, asigurîndu-se integritatea ambalajului şi curăţenia acestuia.
    Ambalajul reutilizabil trebuie să fie uşor de curăţat şi, în caz de necesitae, de dezinfectat.
    50. Ouăle industriale se comercializează în recipiente prevăzute cu o bandă sau o etichetă roşie. Pe banda sau eticheta în cauză trebuie să figureze:
    a) numele şi adresa destinatarului;
    b) numele şi adresa expeditorului;
    c) menţiunea „ouă industriale” cu litere majuscule, de 2 cm înălţime, precum şi menţiunea „impropriu pentru consumul uman”, cu litere de cel puţin 8 mm înălţime.
    51. Ouăle din categoria A care au fost ambalate nu pot fi reambalate decît de centrele de ambalare. Fiecare ambalaj conţine doar ouă dintr-un singur lot.
Capitolul IX
Evidenţa
    52. Producătorii trebuie să ţină evidenţa, înregistrînd informaţiile cu privire la metodele de creştere, precizînd pentru fiecare dintre acestea:
    a) data amplasării, vîrsta la momentul amplasării şi numărul de găini ouătoare;
    b) data şi numărul de găini sacrificate;
    c) producţia zilnică de ouă;
    d) numărul şi/sau greutatea ouălor vîndute sau livrate zilnic prin alte metode;
    e) numele şi adresele cumpărătorilor.
    53. În cazul în care se indică metoda de nutriţie, în conformitate cu pct. 47 al prezentei Norme sanitar-veterinare, producătorii înregistrează, pentru fiecare metodă utilizată, cantitatea şi tipul de furaje furnizate şi/sau amestecate pe loc şi data livrării furajelor, fără a aduce atingere cerinţelor faţă de ghidurile de bună practică de igienă pentru controlul riscurilor la producţia primară şi operaţiunile asociate, incluzînd măsurile relevante, cum ar fi:
    a) controlul contaminării unor astfel de micotoxine, metale grele şi material radioactiv;
    b) utilizarea de apă, deşeuri organice şi fertilizatori;
    c) utilizarea corectă şi corespunzătoare a produselor de protecţie a plantelor şi biocidelor şi trasabilitatea acestora;
    d) utilizarea corectă şi corespunzătoare a produselor medicinale veterinare şi a aditivilor furajeri şi trasabilitatea acestora;
    e) pregătirea, depozitarea, utilizarea şi trasabilitatea furajelor;
    f) nimicirea corespunzătoare a animalelor moarte, a deşeurilor şi a gunoiului;
    g) măsuri de protecţie pentru a preveni introducerea de boli contagioase transmisibile la oameni prin produse alimentare şi orice obligaţie de a notifica autoritatea sanitar-veterinară competentă;
    h) proceduri, practici şi metode de a se asigura că produsele alimentare sînt produse, manipulate, împachetate, depozitate şi transportate în condiţii corespunzătoare de igienă, incluzînd curăţarea efectivă şi controlul dăunătorilor;
    i) măsuri legate de ţinerea înregistrărilor.
    54. În cazul în care, în acelaşi loc de producţie, se practică diferite metode de creştere, informaţiile prevăzute la pct. 52-53 ale prezentei Norme sanitar-veterinare sînt repartizate pe coteţ de păsări.
    55. În loc să ţină registre de vînzări sau de livrări, producătorii pot să păstreze facturile şi bonurile de livrare în dosare care să poarte menţiunile prevăzute la pct. 52-53 ale prezentei Norme sanitar-veterinare.
    56. Unităţile de colectare înregistrează separat, pe modul de creştere şi pe zi:
    a) cantităţile de ouă colectate, repartizate pe producător, numele, adresa şi codul producătorului, data sau perioada ouatului;
    b) cantităţile de ouă livrate centrelor de ambalare corespunzătoare, repartizate pe producător, numele, adresa şi codul centrului de ambalare, data sau perioada ouatului.
    În loc să ţină registre de vînzări sau de livrări, unităţile de colectare pot să păstreze facturile şi bonurile de livrare în dosare care să poarte menţiunile prevăzute la alin. 1 al prezentului punct.
    57. Centrele de ambalare înregistrează separat, pe mod de creştere şi pe zi:
    a) cantităţile de ouă neclasificate pe care le primesc, repartizate pe producător, numele, adresa şi codul producătorului, data sau perioada ouatului;
    b) după clasificarea ouălor, cantităţile pentru fiecare categorie de calitate şi greutate;
    c) cantităţile de ouă clasificate primite de la alte centre de ambalare, codul acestor centre de ambalare şi data-limită de consum;
    [Pct.57, lit.c) modificată prin HG956 din 03.10.18, MO410-415/02.11.18 art.1109; în vigoare 02.11.18]
    d) cantităţile de ouă neclasificate, livrate altor centre de ambalare, repartizate pe producător, codul acestor centre de ambalare şi data sau perioada ouatului;
    e) numărul şi/sau greutatea ouălor livrate, repartizate pe categorie de calitate şi greutate, data ambalării în cazul ouălor din categoria B sau data limită de consum în cazul ouălor din categoria A, precum şi repartizarea pe cumpărător, numele şi adresa acestuia. Centrele de ambalare îşi actualizează săptămînal stocul fizic.
    În cazul în care pe ouăle din categoria A şi pe ambalajele acestora figurează o menţiune a modului de nutriţie a găinilor ouătoare în conformitate cu pct. 47 al prezentei Norme sanitar-veterinare, centrele de ambalare care utilizează asemenea indicaţii ţin registre separate ale acestora, în conformitate cu alin. 1 al prezentului punct.
    În loc să ţină registre de vînzări sau de livrări, centrele de ambalare pot să păstreze facturile şi bonurile de livrare în dosare care să poarte menţiunile prevăzute la alin.1 şi 2 ale prezentului punct.
    58. Registrele şi dosarele menţionate la pct. 31 şi 52-57 ale prezentei Norme sanitar-veterinare trebuie păstrate timp de cel puţin 12 luni de la data creării.
Capitolul X
Controale, toleranţe şi decizii
    59. Respectarea cerinţelor la comercializarea ouălor destinate consumului uman se efectuează prin controale şi sondaj, precum şi în baza analizei riscurilor, luînd în consideraţie tipul şi debitul unităţii respective, precum şi antecedentele producătorului.
    În afara controalelor prin sondaj, agenţii economici sînt supuşi controalelor cu o frecvenţă, stabilită de autoritatea sanitar-veterinară competentă, în baza analizei riscurilor, luîndu-se în considerare cel puţin:
    a) rezultatele controalelor precedente;
    b) complexitatea pieţelor de comercializare a ouălor;
    c) gradul de segmentare a unităţii de producţie sau de ambalare;
    d) cantitatea de ouă produse sau ambalate;
    e) orice schimbări semnificative faţă de anii precedenţi survenite cu privire la tipul de ouă produse sau prelucrate sau cu privire la metoda de comercializare.
    60. Controalele se realizează cu regularitate şi nu sînt anunţate. Registrele menţionate la pct. 52-57 ale prezentei Norme sanitar-vetetrinare trebuie puse la dispoziţia serviciilor sanitar-vetetrinare, la prima cerere a acestora.
    61. Pentru ouăle de categoria A destinate importului, controalele prevăzute la pct. 59 al prezentului capitol sînt realizate în momentul vămuirii şi înainte de punerea în liberă circulaţie.
    62. Ouăle din categoria B importate nu sînt puse în liberă circulaţie decît după ce se verifică, la vămuire, că destinaţia finală a acestora este industria prelucrătoare.
    63. În cazul neconformităţii unui lot, constatate de autoritatea sanitar-veterinară competentă, în urma controalelor efectuate în temeiul pct. 59-60 ale prezentei Norme sanitar-veterinare, decizia se ia faţă de întregul lot care a fost verificat.
    În cazul în care lotul verificat este considerat neconform cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare, autoritatea sanitar-veterinară competentă, în limitele competenţei legale, interzice comercializarea sau, în cazul lotului provenit dintr-o altă ţară - importul acestuia, sub rezerva prezentării unor dovezi de punere în conformitate cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare.
    Manipularea lotului respins sau gradul de efectuare a operaţiunii dacă aceasta este în curs de desfăşurare în conformitate cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare se verifică de către autoritatea sanitar-veterinară competentă care a efectuat controlul lotului respectiv.
    64. Se admit următoarele toleranţe cu ocazia efectuării controlului asupra unor loturi de ouă din categoria A:
    a) la centrul de ambalare, imediat înainte de expediere – 5 % din ouă prezintă defecte de calitate;
    b) în celelalte etape de comercializare – 7 % din ouă prezintă defecte de calitate.
    În cazul în care lotul controlat conţine mai puţin de 180 de ouă – rata ouălor cu defecte se dublează pînă la 10% şi, respectiv, 14%.
    65. Nu se admite nici o toleranţă privind înălţimea camerei de aer a ouălor comercializate cu menţiunea „extra” sau „extra proaspăt”, cu ocazia controlului efectuat la ambalare sau la import.
    66. La controlul loturilor de ouă din categoria A se admite o toleranţă privind greutatea unitară a ouălor la cel mult 10 % de ouă din categoriile de greutate apropiate de cea marcată pe ambalaj, dar nu mai mult de 5 % din categoria de greutate imediat inferioară.
    În cazul în care lotul controlat conţine mai puţin de 180 de ouă, rata ouălor din categoriile de greutate apropiate de cea marcată pe ambalaj se dublează.
    Nu se admite toleranţă pentru greutatea ouălor de calibre diferite, menţionate la pct. 15 al prezentei Norme sanitar-veterinare.
    67. La controlul loturilor şi al ambalajelor se admite o toleranţă de 20 % de ouă cu marcaje ilizibile.
Capitolul XI
Exportul şi importul de ouă
    68. Experţii ţării importatoare efectuează, la cerere, o evaluare a cerinţelor la comercializarea ouălor pentru consum uman destinate exportului, care vizează cerinţele privind marcarea şi etichetarea, modurile de creştere şi de control, precum şi punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentei Norme sanitar-veterinare.
    69. La îndeplinirea misiunii experţii vor avea sprijinul necesar din partea autorităţii sanitar-veterinare competente, ultima solicitînd experţiilor rezultatele evaluării efectuate.
    70. Agenţii economici şi autoritatea sanitar-veterinară competentă, în limitele competenţei legale, trebuie să ofere garanţii suficiente privind cerinţele aplicate şi echivalenţa acestora cu legislaţia ţării importatoare, prin marcarea ouălor exportate cu un număr distinctiv echivalent cu codul producătorului pentru a încheia un acord în acest domeniu.
    71. În cazul în care este necesar, autoritatea sanitar-veterinară competentă va defini cerinţele şi va lua toate măsurile care să ofere garanţiile satisfăcătoare, menţionate la prezentul capitol.
    72. În lipsa unor garanţii suficiente privind echivalenţa cerinţelor aplicate, ouălor exportate li se poate atribui un cod care să permită identificarea ţării de origine şi care poartă o menţiune ce indică faptul că modul de creştere este „nedeterminat”.
    73. Ouăle ambalate şi destinate exportului trebuie să corespundă şi altor cerinţe suplimentare decît cele prevăzute în prezenta Normă sanitar-veterinară, stabilite de ţara importatoare.
    74. La importul de ouă, experţii autorităţii sanitar-veterinare competente trebuie să evalueze, cu sprijinul şi în comun cu autoritatea competentă a ţării exportatoare, echivalenţa normelor aplicate cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare şi respectarea acestora de către agenţii economici din ţara în cauză şi să comunice rezultatele evaluării efectuate.
    Evaluarea echivalenţei normelor aplicate trebuie actualizată cu regularitate.
    75. Pentru a obţine aviz de import al ouălor de la autoritatea sanitar-veterinară competentă agenţii economici şi autoritatea competentă a ţării exportatoare trebuie să ofere garanţii suficiente privind cerinţele aplicate şi echivalenţa acestora cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare.
    Ouăle importate din alte ţări trebuie să fie marcate în mod clar şi lizibil în ţara de origine, în conformitate cu codul ţării.
    76. Ambalajele ce conţin ouă importate din alte ţări care nu prezintă suficiente garanţii cu privire la echivalenţa normelor, prevăzute la pct. 72 al prezentei Norme sanitar-veterinare, poartă, pe partea exterioară, în mod vizibil cu uşurinţă şi lizibil, menţiuni privind:
    a) ţara de origine;
    b) metoda de creştere considerată „neconformă normelor în vigoare”.
Capitolul XII
Cerinţe minime pentru sistemele de producţie
ce utilizează diverse metode de creştere a găinilor
    77. Ouăle de găini crescute în aer liber trebuie să fie produse în cadrul unor sisteme de producţie ce îndeplinesc cel puţin condiţiile aplicabile sistemelor alternative de creştere a găinilor ouătoare (cap. II din Norma sanitar-veterinară privind protecţia găinilor ouătoare), în special:
    a) găinile trebuie să aibă in timpul zilei acces nelimitat la spaţii deschise. Această cerinţă nu exclude faptul ca un producător să restrîngă, pentru o perioadă limitată de timp din cursul dimineţii, accesul la aceste spaţii, în conformitate cu bunele practici agricole, inclusiv cu bunele practici de creştere a animalelor. În cazul în care alte restricţii, inclusiv restricţiile veterinare adoptate în temeiul legislaţiei în vigoare pentru a proteja sănătatea populaţiei şi a animalelor, au ca efect restrîngerea accesului găinilor la spaţiile deschise, ouăle pot fi comercializate în continuare drept „ouă de găini crescute în aer liber” pe durata aplicării restricţiei, dar în nici un caz pe o perioadă mai lungă de 12 săptămîni;
    b) terenul deschis accesibil găinilor este, în cea mai mare parte, acoperit de vegetaţie şi nu face obiectul nici unei alte utilizări, cu excepţia livezilor, a zonelor împădurite sau a păşunilor, cu condiţia ca această ultimă opţiune să fie autorizată de autoritatea sanitar-veterinară competentă;
    c) densitatea maximă a stocului pe spaţiile deschise nu trebuie să depăşească 2500 de găini pe hectar de pămînt arabil accesibil găinilor sau o găină la 4 m2. În cazul în care fiecare găină dispune de cel puţin 10 m2, cînd se practică o rotaţie şi cînd găinile au acces liber pe întreg spaţiul pe toată perioada de exploataţie, fiecare îngrăditură utilizată trebuie să permită în fiecare moment cel puţin 2,5 m2 pentru fiecare găină;
    d) spaţiile exterioare nu trebuie să se întindă dincolo de o rază de 150 m de la cea mai apropiată trapă de ieşire din clădire. Se poate autoriza o extindere de pînă la 350 m de la cea mai apropiată trapă de ieşire din clădire, cu condiţia ca un număr suficient de adăposturi au spaţii în aer liber cu o suprafaţă corespunzătoare densităţii păsărilor şi caracteristicilor solului şi sînt dotate cu adăpost de vreme rea şi de animale de pradă şi, după caz, cu jgheaburi de băut corespunzătoare, care să fie repartizate uniform, pe toată suprafaţa spaţiului exterior, adică cel puţin 4 adăposturi pe hectar.
    78. Ouăle de găini crescute în hale la sol trebuie să fie produse în cadrul unor exploataţii care îndeplinesc cel puţin condiţiile aplicabile sistemelor alternative de creştere a găinilor ouătoare (cap. II din Norma sanitar-veterinară privind protecţia găinilor ouătoare) .
    79. Ouăle de găini crescute în coteţ trebuie să fie produse în exploataţii ce îndeplinesc cel puţin:
    a) condiţiile aplicabile creşterii în sisteme de coteţe neîmbunătăţite, stabilite la cap. III din Norma sanitar-veterinară privind protecţia găinilor ouătoare, pînă la 31 decembrie 2011;
    b) condiţiile aplicabile creşterii în coteţe îmbunătăţite, stabilite la cap. IV din Norma sanitar-veterinară privind protecţia găinilor ouătoare.
    80. Pentru unităţile cu mai puţin de 350 găini ouătoare sau crescătoriile de găini ouătoare de reproducere, autoritatea sanitar-veterinară competentă poate acorda derogări de la pct. 77 - 78 din prezentul capitol cu privire la condiţiile aplicabile sistemelor alternative de creştere a găinilor ouătoare (cap. II din Norma sanitar-veterinară privind protecţia găinilor ouătoare) .
    Agenţii economici vor asigura implementarea sistemului de management, conform ISO/CEI 22000 „Sisteme de management al siguranţei alimentelor. Cerinţe pentru orice organizaţie din lanţul alimentar”.
Capitolul XIII
Atribuţiile autorităţii sanitar-veterinare competente
    81. Autoritatea sanitar-veterinară competentă, în limitele competenţei legale:
    a) va controla respectarea dispoziţiilor prezentei Norme sanitar-veterinare în toate stadiile de comercializare a ouălor pentru consum uman;
    b) va urmări ca loturile de ouă destinate consumului uman să fie însoţite, de la locul de producţie pînă la locul de destinaţie, de certificat sanitar-veterinar, în original, de modelul stabilit, care confirmă starea de sănătate a animalelor şi condiţiile în care au fost obţinute ouăle;
    c) în cazul depistării unor neconformităţi, va coordona şi controla îndeplinirea planului de măsuri corective care urmează să fie înfăptuite în care să se specifice: frecvenţa colectării, livrarea, conservarea şi tratarea ouălor; criteriile de calitate şi, în special, aspectul cojii, consistenţa albuşului şi a gălbenuşului şi înălţimea camerei cu aer; categoriile de greutate, inclusiv excepţiile; marcarea ouălor şi indicaţiile de pe ambalaje, precum şi alte excepţii; controalele; comerţul cu alte ţări; comunicările prezentate anterior; modurile de creştere; dosarele şi evidenţele;
    d) în caz de nerespectare a dispoziţiilor prezentei Norme sanitar-veterinare şi de neîndeplinire a planului de măsuri corective va aplica sancţiuni, astfel încît acestea să fie eficiente, proporţionate şi disuasive;
    e) va ţine o evidenţă cu privire la numărul obiectelor de producţie aflate în raza de activitate, repartizate pe metode de creştere, precizînd capacitatea maximă a fiecărei exploataţii, exprimată prin numărul de păsări prezente în acelaşi timp;
    f) va evalua, pînă cel tîrziu la 31 decembrie 2009, modul de aplicare a sistemului de etichetare voluntară în conformitate cu pct. 44 al prezentei Norme sanitar-veterinare, în scopul introducerii obligativităţii acestuia, după caz;
    g) va notifica orice infracţiune sau suspiciune foarte serioasă constatată care ar putea afecta comerţul cu ouă.