HGM12/2009
ID intern unic:  330538
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 12
din  19.01.2009
pentru aprobarea Normelor privind examinarea medicală a
conducătorilor de vehicule şi a candidaţilor pentru obţinerea
permisului de conducere
Publicat : 03.02.2009 în Monitorul Oficial Nr. 19-21     art Nr : 78     Data intrarii in vigoare : 03.05.2009
    MODIFICAT
   
HG592 din 24.07.17, MO289-300/11.08.17 art.727
    HG393 din 04.04.16, MO90-99/08.04.16 art.444
    HG280 din 03.05.12, MO88-91/11.05.12 art.319



    În scopul realizării prevederilor art.9 lit.a) din Legea nr.131-XVI din 7 iunie 2007 privind siguranţa traficului rutier (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.103-106, art.443), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Normele privind examinarea medicală a conducătorilor de vehicule şi a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere (se anexează).
    2. Ministerul Sănătăţii:
    va aproba, în termen de o lună, lista instituţiilor medico-sanitare publice abilitate cu dreptul de examinare medicală a conducătorilor de vehicule şi a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere şi ordinea examinării medicale a acestora;
    va exercita controlul acestor activităţi în instituţiile medico-sanitare publice abilitate.
    3. Prezenta hotărîre intră în vigoare la 3 luni din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PRIM-MINISTRU                                                      Zinaida GRECEANÎI

    Contrasemnează:
    Viceprim-ministru                                                        Victor Stepaniuc
    Viceprim-ministru                                                        Valentin Mejinschi
    Ministrul sănătăţii                                                        Larisa Catrinici
    Ministrul afacerilor interne                                          Gheorghe Papuc

    Nr. 12. Chişinău, 19 ianuarie 2009.

Aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr.12
din 19 ianuarie 2009
NORMELE
privind examinarea medicală a conducătorilor de vehicule
şi a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
    1. Normele privind examinarea medicală a conducătorilor de vehicule şi a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere (în continuare – Norme) sînt elaborate în temeiul art. 9 lit. a) din Legea nr. 131-XVI din 7 iunie 2007 privind siguranţa traficului rutier care transpune prevederile Anexei III la Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 2006, şi au drept scop stabilirea procedurii de examinare medicală a conducătorilor de vehicule şi a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere.
    2. Examinarea medicală urmăreşte determinarea aptitudinilor fizice şi mentale necesare pentru conducerea vehiculului.
    3. Examinarea medicală a conducătorilor de vehicule şi a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere se efectuează de autoritatea medicală competentă:
    1) înainte de instruirea teoretică şi practică pentru obţinerea permisului de conducere;
    2) înainte de instruirea teoretică şi practică pentru obţinerea unei categorii (subcategorii) suplimentare;
    3) înainte de instruirea teoretică şi practică pentru obţinerea certificatului de atestare profesională a conducătorilor de vehicule;
    4) la expirarea valabilităţii permisului de conducere şi la întocmirea actelor pentru obţinerea unui permis nou;
    5) la redobîndirea permisului de conducere, după anularea lui, conform legii;
    6) la expirarea termenului de valabilitate a adeverinţei medicale obţinute anterior;
    7) la solicitarea întreprinderilor de transport, cu acordul informat al persoanei;
    8) la solicitarea motivată a organelor de drept în cadrul urmăririi penale.
    [Pct.3 modificat prin HG393 din 04.04.16, MO90-99/08.04.16 art.444]
    4. La efectuarea examenului medical pentru determinarea aptitudinilor fizice şi mentale ale conducătorilor de vehicule şi ale candidaţilor se va ţine cont de următoarea clasificare:
    1) grupa 1 – categoriile: AM, A1, A2, A, B1, B;
    2) grupa 2 – categoriile: B, BE, C1, C1E, C, CE, D1, D1E, D, DE, F, H, I.
    5. Normele minime privind aptitudinile fizice şi mentale necesare pentru conducerea vehiculului stabilite pentru conducătorii de vehicule din grupa 2 se aplică şi conducătorilor de vehicule şi candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere din categoria B, care folosesc permisul de conducere în scopuri profesionale (taxi, ambulanţă etc.).
CAPITOLUL II
Norme minime privind aptitudinile fizice şi mentale
necesare pentru conducerea vehiculului

Secţiunea 1
Vederea
    6. Solicitanţii unui permis de conducere trebuie să se supună unui examen corespunzător pentru a se asigura că au acuitatea vizuală necesară pentru conducerea unui vehicul. La examinarea respectivă se acordă o atenţie deosebită următoarelor: acuitatea vizuală, cîmpul vizual, capacitatea vizuală în condiţii de luminozitate redusă, sensibilitatea la lumină puternică şi contraste, diplopia şi alte afecţiuni oculare care periclitează condusul în condiţii de siguranţă.
    În cazul conducătorilor de vehicul din grupa 1, conducătorul de vehicul se supune unui examen medical efectuat de o autoritate medicală competentă, pentru a demonstra că funcţia vizuală nu este afectată şi în alte moduri (inclusiv sensibilitatea la lumină puternică şi contrast şi vederea în condiţii de luminozitate redusă).
    1) Grupa 1:
    a) Persoanele care solicită un permis de conducere sau reînnoirea acestui permis trebuie să aibă o acuitate vizuală binoculară, inclusiv cu lentile de corecţie, de cel puţin 0,5 cînd se utilizează ambii ochi. Cîmpul vizual orizontal trebuie să fie de cel puţin 120 de grade, extensia trebuie să fie de cel puţin 50 de grade la stînga şi la dreapta şi de 20 de grade ascendent şi descendent. Nu trebuie să existe deficienţe pe o rază de 20 de grade faţă de axul central.
    Atunci cînd se detectează sau se declară o afecţiune oculară evolutivă, persoana se consideră aptă pentru conducerea vehiculului, sub rezerva ca solicitantul să se supună unor examene periodice realizate de o autoritate medicală competentă.
    b) Persoanele care solicită examen medical pentru obţinerea permisului de conducere sau reînnoirea acestui permis şi care au pierdut în totalitate vederea la un ochi sau care utilizează doar un ochi (de exemplu, în cazul diplopiei) trebuie să aibă o acuitate vizuală de cel puţin 0,5 cu lentile de corecţie inclusiv. Autoritatea medicală competentă trebuie să certifice existenţa suficient de îndelungată a stării respective de vedere monoculară pentru a permite adaptarea şi că, la ochiul respectiv, cîmpul vizual întruneşte cerinţele stabilite la subpunctul 1) litera a).
    c) După apariţia recentă a diplopiei sau după pierderea vederii la un ochi, trebuie să existe o perioadă de adaptare (şase luni) pe durata căreia se interzice condusul vehiculelor. După această perioadă, persoana se consideră aptă pentru conducerea vehiculului, conform avizului favorabil din partea specialiştilor oftalmologi  (din cadrul Comisiei).
    2) Grupa 2:
    a) Persoanele care se consideră apte pentru conducerea vehiculului trebuie să aibă o acuitate vizuală, cu lentile de corecţie, dacă este necesar, de cel puţin 0,8 la ochiul mai bun şi de cel puţin 0,1 la ochiul mai slab. Dacă se utilizează lentile de corecţie pentru a obţine valori de 0,8 şi 0,1, acuitatea respectivă (0,8 şi 0,1) trebuie să se obţină, fie cu ajutorul ochelarilor de maximum plus opt dioptrii, fie cu ajutorul lentilelor de contact. Corecţia trebuie să fie bine tolerată.
    Cîmpul vizual orizontal trebuie să fie de cel puţin 160 de grade la ambii ochi, extensia trebuie să fie de cel puţin 70 de grade la stînga şi la dreapta şi de 30 de grade ascendent şi descendent. Nu trebuie să existe deficienţe pe o rază de 30 de grade faţă de axul central.
    b) Nu se admit pentru conducere candidaţii sau conducătorii de vehicul la care sensibilitatea la contraste este defectă sau care suferă de diplopie.
    c) După o pierdere importantă a vederii la un ochi trebuie să existe o perioadă de adaptare (şase luni) pe durata căreia se interzice condusul vehiculelor. După această perioadă, condusul se permite numai în urma unui aviz favorabil din partea specialiştilor oftalmologi (din cadrul Comisiei).
    [Pct.6 în redacția HG393 din 04.04.16, MO90-99/08.04.16 art.444]
Secţiunea a 2-a
Auzul
    7. Candidaţii sau conducătorii de vehicule din grupa 1, ce suferă de surditate totală bilaterală, se consideră apţi pentru conducerea vehiculului cu condiţia că acuitatea vizuală este minim 0,8/0,8, cu corecţie pînă la +/- 6,0 dioptrii sferice şi pînă la +/- 3,0 dioptrii cilindrice, cu condiţia că corecţia optică să fie bine tolerată.
    Candidaţii sau conducătorii de vehicule din grupa 2 se consideră apţi pentru conducerea vehiculului cu condiţia că acuitatea auditivă este de minim 70%, sub rezerva supunerii unui examen medical periodic, cu indicarea termenului examinării.
    [Pct.7 în redacţia HG280 din 03.05.12, MO88-91/11.05.12 art.319]
Secţiunea a 3-a
Persoane cu dizabilităţi locomotorii
    [Secțiunea 3 titlul în redacția HG592 din 24.07.17, MO289-300/11.08.17 art.727]
    8. Candidaţii sau conducătorii de vehicule care suferă de afecţiuni sau de anormalităţi ale aparatului locomotor care fac periculoasă conducerea vehiculului, se consideră inapţi pentru conducerea vehiculului.
    1) Grupa 1:
    a) În cazuri justificate din punct de vedere medical, sub rezerva anumitor restricţii, unii candidaţi sau conducători de vehicule cu dizabilităţi locomotorii se consideră apţi pentru conducerea vehiculului. Concluzia trebuie să aibă la bază o evaluare medicală a afecţiunii sau anomaliei respective şi, în cazul în care este necesar, un test practic. De asemenea, concluzia trebuie să indice ce tip de modificare este necesară la vehicul şi dacă respectivul conducător de vehicul trebuie să poarte un dispozitiv ortopedic (conform prevederilor anexei la prezentele Norme), în măsura în care proba de verificare a aptitudinilor şi comportamentului demonstrează că, utilizînd un astfel de dispozitiv, conducerea vehiculului nu ar fi periculoasă.
    [Pct.8 subpct.1), lit.a) modificată prin HG592 din 24.07.17, MO289-300/11.08.17 art.727]
    b) În cazul în care suferă de o afecţiune progresivă, candidaţii sau conducătorii de vehicule pot fi consideraţi apţi pentru conducerea vehiculului, cu condiţia că vor fi examinaţi cu regularitate pentru a se verifica dacă mai sînt capabili să conducă vehiculul în deplină siguranţă.
    În cazul în care maladia este stabilizată, persoana se consideră aptă pentru conducerea vehiculului, fără să fie supusă examinării medicale periodice.
    2) Grupa 2:
    La examinarea medicală a persoanelor din această grupă autoritatea medicală competentă acordă atenţie deosebită eventualelor riscuri şi pericole care pot apărea în timpul conducerii vehiculelor.
Secţiunea a 4-a
Afecţiuni cardiovasculare
    9. Orice afecţiune care poate expune candidatul pentru obţinerea permisului de conducere sau conducătorul de vehicul care solicită reînnoirea acestuia la cedarea bruscă a sistemului cardiovascular, de natură să provoace o alterare bruscă a funcţiilor cerebrale, constituie un pericol pentru siguranţa rutieră.
    1) Grupa 1:
    a) Nu se admit pentru conducere candidaţii sau conducătorii de vehicul cu tulburări ale ritmului cardiac.
    [Pct.9 subpct.1), lit.a) în redacția HG393 din 04.04.16, MO90-99/08.04.16 art.444]
    b) Candidaţii sau conducătorii de vehicule care poartă stimulator cardiac pot fi consideraţi apţi pentru conducerea vehiculului, sub rezerva supunerii unui examen medical periodic, cu indicarea termenului examinării.
    c) Aptitudinea pentru conducerea vehiculului pentru candidaţii sau conducătorii de vehicule care suferă de hipertensiune arterială se apreciază în funcţie de rezultatele examinării, de eventualele complicaţii aferente şi de pericolul pe care l-ar putea constitui acestea pentru siguranţa rutieră.
    d) Candidaţii sau conducătorii de vehicule care suferă de angor pectoral în repaus sau la emoţie se consideră inapţi pentru conducerea vehiculului. Candidaţii sau conducătorii de vehicule care au suferit un infarct miocardic pot fi consideraţi apţi pentru conducerea vehiculului sub rezerva concluziei medicale şi a examenelor medicale periodice.
    2) Grupa 2:
    La examinarea medicală a persoanelor din această grupă autoritatea medicală competentă acordă atenţie deosebită eventualelor riscuri şi pericole care pot apărea în timpul conducerii vehiculelor.
Secţiunea a 5-a
Diabetul zaharat
    10. În sensul prevederilor prezentului punct, prin hipoglicemie acută se înţelege că este necesar ajutorul unei alte persoane, iar prin hipoglicemie cronică se înţelege al doilea episod de hipoglicemie acută în decursul a 12 luni.
    1) Grupa 1:   
    a) Candidaţii sau conducătorii de vehicul care suferă de diabet zaharat se admit pentru conducerea vehiculului în cazul în care aceştia urmează un tratament medicamentos, iar hemoglobina glicozilată este sub control. Solicitantul trebuie să obţină un aviz medical autorizat unde se indică periodicitatea examinării, intervalul dintre examinări nu trebuie să depăşească cinci ani.
    b) Nu se admit pentru conducerea vehiculului solicitanţii sau conducătorii de vehicul cu episoade repetate de hipoglicemie acută şi/sau care nu sînt pe deplin conştienţi de implicaţiile acesteia. Un conducător de vehicul care suferă de diabet trebuie să demonstreze că înţelege riscurile hipoglicemiei şi că este capabil să ţină sub control aceste episoade. Ca argument al conştientizării riscurilor hipoglicemiei serveşte prezenţa datelor de monitorizare de către acesta a nivelului glicemiei şi a cunoştinţelor privind semnele de pericol a hipoglicemiei şi măsurile de prevenire a stărilor respective.
    2) Grupa 2:
    a) Conducătorii de vehicul care suferă de diabet zaharat se admit pentru conducerea vehiculului pentru categoriile din Grupa 2, iar în cazul în care aceştia urmează un tratament medicamentos cu risc de inducere a hipoglicemiei (respectiv cu insulină şi unele comprimate) se aplică următoarele criterii:
    în ultimele 12 luni nu s-a înregistrat niciun episod de hipoglicemie acută;
    conducătorul de vehicul este pe deplin conştient de implicaţiile hipoglicemiei;
    conducătorul de vehicul demonstrează că poate ţine sub control aceste episoade prin monitorizarea periodică a nivelului de glucoză din sînge, cel puţin de două ori pe zi şi atunci cînd intenţionează să conducă;
    conducătorul de vehicul demonstrează că înţelege riscurile hipoglicemiei;
    nu există alte complicaţii ale diabetului care ar putea afecta capacitatea de a conduce vehicule.
    În aceste cazuri, persoanele pot fi considerate apte pentru conducerea vehiculului sub rezerva unui aviz al unei autoritatăţi medicale competente şi a examinărilor medicale periodice care trebuie să aibă loc la intervale care să nu depăşească trei ani.
    b) Un episod de hipoglicemie acută în timpul orelor de activitate, chiar dacă nu este în legătură cu condusul, trebuie raportat şi determină o reevaluare a capacităţii de a conduce vehicule.
    11. Candidaţii sau conducătorii de vehicule care suferă de diabet zaharat trebuie să posede un document care certifică prezenţa diabetului, metodele de tratament aplicate şi să respecte recomandările medicului. Variaţiile glicemice trebuie să fie menţinute prin tratament corect, în limitele criteriilor compensării optimale, confirmat prin datele de monitorizare incluse în extrasul din fișa medicală de ambulator (F 027 e).
    [Secțiunea 5 în redacția HG393 din 04.04.16, MO90-99/08.04.16 art.444]
Secţiunea a 6-a
Afecţiuni neurologice
    12. Candidaţii sau conducătorii de vehicule care suferă de afecţiuni neurologice grave se consideră inapţi pentru conducerea vehiculului.
    Tulburările neurologice asociate afecţiunilor sau intervenţiilor chirurgicale care afectează sistemul nervos central sau periferic, ce conduc la deficienţe senzoriale sau motorii şi afectează echilibrul şi coordonarea, vor fi luate în considerare în legătură cu efectele lor funcţionale şi riscurile evolutive. În astfel de cazuri, candidaţii sau conducătorii de vehicule se consideră apţi pentru conducerea vehiculului sub rezerva evaluării periodice în cazul riscului de agravare.
    Crizele de epilepsie sau alte tulburări subite ale stării de conştiinţă constituie un real pericol pentru siguranţa rutieră dacă apar la o persoană care conduce un vehicul.
    Epilepsia este definită ca atare dacă au avut loc două sau mai multe crize de epilepsie la un interval mai mic de cinci ani. O criză de epilepsie provocată este definită ca o criză care are un factor provocator recognoscibil care poate fi evitat.
    Este necesară întocmirea unui raport de specialitate în care să se precizeze perioada de interzicere a condusului şi monitorizarea ulterioară necesară.
    Este necesar să se identifice sindromul epileptic specific şi tipul de criză pentru efectuarea unei evaluări corespunzătoare a capacităţii de a conduce vehicule (inclusiv riscul producerii unor noi crize) şi să se prescrie terapia corespunzătoare.     Acestea se efectuează de un neurolog.
    1) Grupa 1:
    a) Conducătorilor de vehicul cu epilepsie din Grupa 1 trebuie să li se monitorizeze capacitatea de a conduce pînă cînd trec cel puţin cinci ani fără nicio criză. Dacă persoana suferă de epilepsie nu poate fi considerată aptă pentru conducerea vehiculului necondiţionat. Autoritatea responsabilă de efectuarea examenelor medicale  trebuie notificată în acest sens.
    b) Crize de epilepsie provocate: Solicitantul care a avut o criză de epilepsie favorizată de un factor provocator recognoscibil care este improbabil să apară în timpul condusului poate fi declarat apt pentru a conduce, în funcţie de avizul neurologic.
    c) Prima criză (neprovocată) sau o criză singulară neprovocată: Solicitantul care a avut o primă criză de epilepsie neprovocată poate fi declarat apt pentru condus după o perioadă de şase luni în care nu au mai avut loc crize şi dacă s-a efectuat o evaluare medicală corespunzătoare.
    d) Pierderea cunoştinţei: Pierderea cunoştinţei trebuie evaluată în funcţie de riscul de recurenţă în timpul condusului.
    e) Epilepsie: Conducătorii de vehicul sau candidaţii pot fi declaraţi apţi pentru condus după trecerea unui an în care nu au mai avut loc crize.
    f) Crize exclusiv în timpul somnului: Solicitantul sau conducătorul de vehicul care nu a avut crize decît în timpul somnului poate fi declarat apt pentru a conduce dacă acest tipar a fost observat pe o perioadă care nu trebuie să fie mai mică decît perioada fără crize necesară în cazul epilepsiei. Dacă apar atacuri sau crize în timpul perioadei de veghe, este necesară o perioadă suplimentară de un an fără crize înainte de a fi considerat apt pentru conducerea vehiculului. 
    g) Crize care nu influenţează starea de cunoştinţă sau capacitatea de reacţie: Solicitantul sau conducătorul de vehicul care nu a avut alte crize decît cele în privinţa cărora s-a demonstrat că nu afectează nici starea de cunoştinţă şi nici capacitatea de reacţie poate fi declarat apt pentru a conduce dacă acest tipar a fost observat pe o perioadă care nu trebuie să fie mai mică decît perioada fără crize necesară în cazul epilepsiei. Dacă apar orice fel de alte atacuri sau crize, este necesară o perioadă suplimentară de un an fără crize înainte de a fi considerat apt pentru conducerea vehiculului. 
    h) Crize provocate de schimbarea sau eliminarea terapiei medicamentoase antiepileptice la recomandarea unui medic: Pacientul poate fi sfătuit să nu conducă timp de şase luni de la încetarea tratamentului. Crizele care apar în timpul schimbării sau eliminării tratamentului medicamentos prescris de medic conduc la interzicerea condusului pentru trei luni dacă se reia tratamentul anterior.
    i) După intervenţia chirurgicală în scop curativ a se vedea litera e).
    2) Grupa 2:
    a) Solicitantul nu trebuie să urmeze tratament medicamentos antiepileptic în perioada în care nu trebuie să existe crize. La examenele neurologice amănunţite nu trebuie să se confirme o patologie cerebrală aferentă afecţiunii şi nu trebuie să se înregistreze nicio activitate epileptiformă pe electroencefalogramă (EEG). După un episod acut, trebuie să se facă o EEG şi un examen neurologic corespunzător.
    b) Crize de epilepsie provocate: Solicitantul care a avut o criză de epilepsie determinată de un factor recognoscibil care este improbabil să apară în timpul condusului poate fi declarat apt pentru a conduce, în funcţie de avizul neurologic. După un episod acut, trebuie să se facă o EEG şi un examen neurologic corespunzător. O persoană care prezintă o leziune structurală intracerebrală şi care prezintă un risc mare de apariţie a crizelor nu trebuie să conducă vehicule din Grupa 2 pînă cînd riscul de epilepsie scade la cel mult 2% pe an. Examenul de specialitate trebuie efectuat, după caz, în conformitate cu alte secţiuni relevante.
    c) Prima criză (neprovocată) sau o criză singulară neprovocată: Solicitantul care a avut o primă criză de epilepsie neprovocată poate fi declarat apt pentru condus după o perioadă de cinci ani în care nu au mai avut loc crize şi în care nu s-a administrat tratament medicamentos, dacă s-a efectuat un examen neurologic corespunzător. Autorităţile de specialitate pot permite conducătorilor de vehicul cu pronostic bun, bazat pe datele de evidenţă medicală, să conducă înaintea încheierii acestei perioade.
    d) Pierderea cunoştinţei: Pierderea cunoştinţei trebuie evaluată în funcţie de riscul de recurenţă în timpul condusului. Riscul de recurenţă trebuie să fie de cel mult 2 % pe an.
    e) Epilepsie: Trebuie să treacă o perioadă de zece ani fără crize şi fără administrarea unui tratament medicamentos antiepileptic. Autorităţile de specialitate pot permite conducătorilor de vehicul cu pronostic bun, bazat pe datele de evidenţă medicală, să conducă înaintea încheierii acestei perioade. Aceasta se aplică şi în cazul „epilepsiei juvenile”.
    f) Anumite afecţiuni (de exemplu, malformaţii arterovenoase sau hemoragii intracerebrale) presupun o creştere a riscului de apariţie a crizelor, chiar în cazurile în care nu a avut loc nicio criză anterioară. Într-o astfel de situaţie trebuie efectuat un examen de către o autoritate medicală competentă; riscul de apariţie a unei crize trebuie să fie de cel mult 2 % pe an pentru stabilirea aptitudinii de conducere a vehiculului.
    121. Sindromul de apnee în somn de tip obstructiv.
    1) În sensul prevederilor prezentului punct, sindromul de apnee moderată în somn de tip obstructiv corespunde unui număr de episoade de apnee şi hipopnee pe oră (indice apnee-hipopnee) cuprins între 15 şi 29, iar sindromul de apnee severă în somn de tip obstructiv corespunde unui indice apnee-hipopnee de minimum 30, ambele fiind asociate cu somnolenţă diurnă excesivă.
    2) Candidaţii sau conducătorii de vehicul pentru care există suspiciuni de sindrom de apnee moderată sau severă în somn de tip obstructiv se supun unei consultaţii medicale, pentru obţinerea unui aviz autorizat, înainte de eliberarea sau reînnoirea permisului de conducere.
    3) Candidaţii sau conducătorii de vehicule care prezintă sindrom de apnee moderată sau severă în somn de tip obstructiv şi care dovedesc că îşi controlează afecţiunea în mod corespunzător, că respectă un tratament adecvat şi că prezintă îmbunătăţiri în ceea ce priveşte somnolenţa, dacă este cazul, fapt confirmat de un aviz medical autorizat, pot fi consideraţi apţi pentru conducerea vehiculului.
    4) Candidaţii sau conducătorii de vehicule care prezintă sindrom de apnee moderată sau severă în somn de tip obstructiv şi care urmează un tratament trebuie să facă obiectul unei examinări medicale periodice, la intervale care nu depăşesc trei ani pentru conducătorii de vehicul din grupa 1 şi un an pentru conducătorii de vehicul din grupa 2, pentru a stabili măsura în care respectă tratamentul, necesitatea de a continua tratamentul şi menţinerea unei vigilenţe adecvate.
    [Secțiunea 6 în redacția HG393 din 04.04.16, MO90-99/08.04.16 art.444]
Secţiunea a 7-a
Tulburări mentale
    Grupa 1:
    13. Candidaţii sau conducătorii de vehicule se consideră inapţi pentru conducerea vehiculului în caz de:
    1) tulburări mentale grave, congenitale sau dobîndite, datorită afecţiunilor, traumelor sau intervenţiilor neurochirurgicale;
    2) retardare mentală gravă;
    3) probleme comportamentale grave datorită vîrstei sau tulburări grave ale capacităţii de logică, comportament sau adaptabilitate, în afara cazurilor în care concluzia este eliberată sub rezerva examenelor medicale periodice.
    Grupa 2:
    14. La examinarea medicală a persoanelor din această grupă autoritatea medicală competentă acordă atenţie deosebită eventualelor riscuri şi pericole care pot apărea în timpul conducerii vehiculelor.
    Autoritatea medicală competentă apreciază aptitudinile mentale ale candidaţilor sau ale conducătorilor de vehicule în baza examenului clinic, datelor privind supravegherea medicală cu utilizarea testelor ce determină capacităţile de logică, comportament sau adaptabilitate (cercetarea memoriei, atenţiei, reacţiei la stres).
Secţiunea a 8-a
Alcoolul
    15. Consumul de alcool constituie un pericol major pentru siguranţa rutieră. Ţinînd cont de gravitatea acestui fapt, se impune o mare vigilenţă în plan medical.
    1) Grupa 1:
    Candidaţii sau conducătorii de vehicule care sînt dependenţi de alcool sau sînt incapabili să se abţină de la consumul de alcool atunci cînd conduc se consideră inapţi pentru conducerea vehiculului.
    După o perioadă de abstinenţă de 3 ani, sub rezerva concluziei medicale şi a examenelor medicale periodice, persoanele date pot fi considerate apte pentru conducerea vehiculului.
    2) Grupa 2:
    La examinarea medicală a persoanelor din această grupă autoritatea medicală competentă acordă atenţie deosebită eventualelor riscuri şi pericole care pot apărea în timpul conducerii vehiculelor.
Secţiunea a 9-a
Droguri şi medicamente
    16. Conducătorii de vehicule şi candidaţii pentru obţinerea permisului de conducere nu trebuie să manifeste semne de dependenţă faţă de substanţele psihoactive (droguri, substanţe psihotrope etc.).
    1) Abuz:
    Candidaţii sau conducătorii de vehicule care sînt dependenţi de substanţele psihoactive sau care nu sînt dependenţi de astfel de substanţe, dar fac abuz de ele în mod regulat, oricare ar fi categoria de permis care se solicită, se consideră inapţi pentru conducerea vehiculului.
    2) Consumul regulat:
    a) Grupa 1:
    Candidaţii sau conducătorii de vehicule care sînt dependenţi de substanţele psihoactive sub orice formă se consideră inapţi pentru conducerea vehiculului.
    b) Grupa 2:
    La examinarea medicală a persoanelor din această grupă autoritatea medicală competentă acordă atenţie deosebită eventualelor riscuri şi pericole care pot apărea în timpul conducerii vehiculelor.
Secţiunea a 10-a
Afecţiuni renale
    Grupa 1:
   17. Candidaţii sau conducătorii de vehicule care suferă de insuficienţă renală gravă se consideră apţi pentru conducerea vehiculului sub rezerva concluziei medicale şi a examenelor medicale periodice.
    Grupa 2:
    18. Candidaţii sau conducătorii de vehicule care suferă de insuficienţă renală gravă ireversibilă, cu excepţia cazurilor excepţionale justificate în modul corespunzător în concluzia medicală şi sub rezerva examenelor medicale periodice, se consideră apţi pentru conducerea vehiculului.
Secţiunea a 11-a
Dispoziţii diverse
    Grupa 1:
    19. Candidaţii sau conducătorii de vehicule care au suferit un transplant de organe sau au un implant artificial care afectează capacitatea lor de conducere pot fi consideraţi apţi pentru conducerea vehiculului sub rezerva concluziei medicale şi a examenelor medicale periodice.
    Grupa 2:
    20. La examinarea medicală a persoanelor din această grupă autoritatea medicală competentă acordă atenţie deosebită eventualelor riscuri şi pericole care pot apărea în timpul conducerii vehiculelor.
    21. Candidaţii sau conducătorii de vehicule ce suferă de o afecţiune care nu este menţionată în alineatele precedente, dar este susceptibilă de a constitui sau de a genera o incapacitate funcţională care poate afecta siguranţa rutieră, se consideră inapţi pentru conducerea vehiculului, cu excepţia cazurilor justificate din punct de vedere medical, sub rezerva examenelor medicale periodice.
    [Capitolul III abrogat prin HG393 din 04.04.16, MO90-99/08.04.16 art.444]
    [Capitolul III modificat prin HG280 din 03.05.12, MO88-91/11.05.12 art.319]

CAPITOLUL IV
Emiterea concluziei medicale privind aptitudinea
de conducere a vehiculului
    23. Emiterea concluziei medicale privind aptitudinea de conducere a vehiculului se efectuează de comisiile medicale a căror componenţă nominală se aprobă de conducătorul autorităţii medicale competente.
    24. La elaborarea concluziei de specialitate fiecare medic membru al comisiei se va conduce de normele minime privind aptitudinile fizice şi mentale necesare pentru conducerea vehiculului şi de lista afecţiunilor medicale incompatibile cu calitatea de conducător de vehicul, cu indicarea concluziei în fişa medicală de ambulator (F 025 e). Pentru luarea deciziei medicul este în drept să solicite de la persoanele supuse examenului medical investigaţiile şi consultaţiile necesare pentru determinarea aptitudinii de conducere a vehiculului.
    [Pct.24 modificat prin HG393 din 04.04.16, MO90-99/08.04.16 art.444]
    25. În cazul în care concluzia medicală nu permite conducerea vehiculului, medicul va indica argumentele în fişa medicală de ambulator (F 025 e) şi, respectiv, în adeverinţa medicală de prezentare la inspectoratul auto de stat (F 083/e), la rubrica menţiuni speciale.
    26. Concluzia generală „Apt” sau „Inapt” se emite de către preşedintele comisiei, în baza concluziilor membrilor comisiei, confirmată prin semnătură şi parafa autorităţii medicale competente, aplicată pe dreapta de jos a fotografiei.
    Persoanelor recunoscute apte pentru conducerea vehiculului cu unele restricţii, în adeverinţa medicală de prezentare la inspectoratul auto de stat (F 083/e) li se indică menţiunile respective, după caz, conform prevederilor anexei la prezentele Norme.
    Cînd persoana este recunoscută aptă pentru conducerea vehiculului se indică termenul de valabilitate a adeverinţei medicale. Termenul de valabilitate a adeverinţei medicale constituie 10 ani pentru persoanele cu vîrsta pînă la 65 ani şi 3 ani pentru persoanele cu vîrsta peste 65 ani, cu excepţia cazurilor cînd persoana necesită examinare medicală cu altă periodicitate, în funcţie de afecţiunea constatată. În aceste cazuri în adeverinţa medicală se indică termenul următoarei examinări.     Termenul valabilităţii adeverinţei medicale se stabileşte de către preşedintele Comisiei, individual pentru fiecare solicitant, reieşind din starea sănătăţii persoanei şi riscurile posibile la conducerea vehiculului, ţinînd cont de concluziile şi recomandările membrilor comisiei.
    [Pct.26 modificat prin HG393 din 04.04.16, MO90-99/08.04.16 art.444]
    27. Evidenţa concluziilor consultative narcologice şi a adeverinţelor medicale de prezentare la inspectoratul auto de stat (F 083/e), precum şi a duplicatelor acestora eliberate conducătorilor de vehicule şi candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere se efectuează în Registrul de forma aprobată de Ministerul Sănătăţii şi/sau în cadrul sistemului informaţional automatizat de evidenţă.
    28. Conducătorii autorităţii medicale competente poartă responsabilitate, conform legislaţiei în vigoare, de corectitudinea efectuării examinării medicale a conducătorilor de vehicule şi a candidaţilor pentru obţinerea permisului de conducere.

Anexă
la Normele privind examinarea
medicală a conducătorilor de vehicule
şi a candidaţilor pentru obţinerea
permisului de conducere

    1.CONDUCĂTOR AUTO (considerente medicale)
    01. Corectarea şi/sau protejarea vederii
    01.01. Ochelari
    01.02. Lentilă (lentile) de contact
    01.05. Acoperitoare pentru ochi
    01.06. Ochelari sau lentile de contact
    01.07. Dispozitive optice specifice
    02. Proteze auditive/dispozitiv ajutător pentru comunicare
    03. Proteze/orteze ale membrelor
    03.01. Proteze/orteze ale membrelor superioare
    03.02. Proteze/orteze ale membrelor inferioare
    2.ADAPTĂRI ALE VEHICULULUI
    10. Transmisie modificată
    10.02. Selectarea automată a treptei de viteză
    10.04. Levierul schimbătorului de viteze adaptat
    15. Ambreiaj modificat
    15.01. Pedală de ambreiaj adaptată
    15.02. Ambreiaj manual
    15.03. Ambreiaj automat
    15.04. Măsuri pentru a preveni obstrucţionarea sau acţionarea pedalei de ambreiaj
    20. Sistem de frînare modificat
    20.01. Pedală de frînă adaptată
    20.03. Pedală de frînă adaptată pentru piciorul stîng
    20.04. Pedală de frînă prin talpă
    20.05. Pedală de frînă înclinată
    20.06. Frînă de serviciu manuală (adaptată)
    20.07. Utilizare maximă a frînei de serviciu consolidată cu o forţă de … N (1) [de exemplu, «20.07(300N)»]
    20.09. Frînă de parcare adaptată
    20.12. Separare înainte de pedala de frînă/cu pedala la podea/cu pedala de frînă detaşată
    20.13. Frînă acţionată cu genunchiul
    20.14. Frînă de serviciu acţionată electronic
    25. Sisteme de accelerare modificate
    25.01. Pedală de acceleraţie adaptată
    25.03. Pedală de acceleraţie înclinată
    25.04. Pedală de acceleraţie acţionată manual
    25.05. Pedală de acceleraţie acţionată cu genunchiul
    25.06. Servoacceleraţii (electronice, pneumatice etc.)
    25.08. Pedală de acceleraţie plasată în stînga
    25.09. Separare înainte de pedala de acceleraţie/cu pedala la podea/cu pedala de acceleraţie detaşată
    31. Adaptări şi protecţii pedale
    31.01. Set suplimentar de pedale paralele
    31.02. Pedale la (sau aproape la) acelaşi nivel
    31.03. Protecţie la obstrucţionarea sau acţionarea pedalelor de acceleraţie şi frînă atunci cînd acestea nu sînt acţionate cu piciorul
    31.04. Podea înălţată
    32. Sisteme de acceleraţie şi frînă de serviciu combinate
    32.01. Acceleraţie şi frînă de serviciu ca sistem combinat acţionat cu un braţ
    32.02. Acceleraţie şi frînă de serviciu ca sistem servo combinat
    33. Sisteme de acceleraţie, frînă de serviciu şi direcţie combinate
    33.01. Acceleraţia, frîna de serviciu şi direcţia ca sisteme combinate servo acţionate cu o mînă
    33.02. Acceleraţia, frîna de serviciu şi direcţia ca sisteme combinate servo acţionate cu două mîini
    35. Dispozitive de comandă adaptate (comutatoare pentru faruri, ştergător şi spălător de parbriz, claxon, semnalizatoare etc.)
    35.02. Dispozitive de comandă care pot fi acţionate fără eliberarea volanului
    35.03. Dispozitive de comandă care pot fi acţionate cu mîna stîngă fără eliberarea volanului
    35.04. Dispozitive de comandă care pot fi acţionate cu mîna dreaptă fără eliberarea volanului
    35.05. Dispozitive de comandă care pot fi acţionate fără eliberarea volanului şi a comenzilor de acceleraţie sau de frînă combinate
    40. Direcţie modificată
    40.01. Utilizare maximă a direcţiei cu o forţă de … N (1) [de exemplu, «40.01(140N)»]
    40.05. Volan ajustat (volan mai gros/mai subţire; volan cu diametru redus etc.)
    40.06. Volan cu basculare
    40.09. Acţionare cu piciorul
    40.11. Mîner la volan
    40.14. Sistem de direcţie adaptat alternativ acţionat cu un braţ
    40.15. Sistem de direcţie adaptat alternativ acţionat cu două braţe
    42. Oglindă (oglinzi) retrovizoare modificată (modificate)
    42.01. Oglindă retrovizoare adaptată
    42.03. Oglindă retrovizoare interioară suplimentară pentru observarea traficului
    42.05. Oglindă retrovizoare de unghi mort
    43. Poziţia scaunului pentru şofer
    43.01. Scaun pentru conducător cu înălţime adecvată pentru vizibilitate şi distanţă normală faţă de volan şi pedale
    43.02. Scaun pentru conducător adaptat la forma corpului
    43.03. Scaunul conducătorului auto cu suport lateral pentru stabilitate bună
    43.04. Scaunul conducătorului auto cu rezemătoare pentru braţ
    43.06. Centură de siguranţă adaptată
    43.07. Centură de siguranţă de tip ham
    44. Modificări ale motocicletelor (sub cod obligatoriu)
    44.01. Frînă cu comandă unică
    44.02. Frînă de mînă (adaptată) (pentru roata din faţă)
    44.03. Frînă de mînă (adaptată) (pentru roata din spate)
    44.04. Manetă de acceleraţie (adaptată)
    44.08. Înălţimea scaunului permite conducătorului, în poziţia şezînd, să aibă în acelaşi timp ambele picioare pe suprafaţa drumului.
    44.09. Forţa maximă cu care se poate aplica frîna pe roata din faţă … N (1) [de exemplu, «44.09» (140N)]
    44.10. Forţa maximă cu care se poate aplica frîna pe roata din spate … N (1) [de exemplu, «44.10» (240 N)]
    44.11. Rezemătoare pentru picioare adaptată
    44.12. Manetă adaptată
    45. Numai motocicletă cu ataş
    46. Numai tricicluri
    47. Limitat la vehiculele cu mai mult de două roţi care nu necesită poziţia de echilibru a conducătorului auto la pornire, oprire şi stat în picioare
    50. Limitat la un anumit vehicul/un anumit număr de şasiu (numărul de identificare al vehiculului, NIV)
    Litere utilizate în combinaţie cu codurile 01-44 pentru specificaţii suplimentare:
    a – stînga
    b – dreapta
    c – mînă
    d – picior
    e – mijloc
    f – braţ
    g – degetul mare
    3.CODURI PENTRU UTILIZARE LIMITATĂ
    61. Limitare la călătorii în timpul zilei (de exemplu, o oră după răsăritul soarelui şi o oră înainte de apusul soarelui)
    62. Limitare la călătorii pe o rază de … km de la domiciliul titularului sau doar în interiorul oraşului/regiunii
    63. Conducere fără pasageri
    64. Limitare la călătorii cu o viteză de maximum … km/h
    65. Conducere autorizată doar în prezenţa unui însoţitor care posedă permis de conducere de categorie cel puţin echivalentă
    66. Fără remorcă
    67. Nu este permisă conducerea pe autostrăzi
    68. Nu este permis consumul de alcool
    69. Restricţionat la conducerea vehiculelor echipate cu un etilotest antidemaraj în conformitate cu EN 50436. Indicarea unei date de expirare este opţională (de exemplu, «69» sau «69 (01.01.2016»)
    4.ASPECTE ADMINISTRATIVE
    70. Schimbarea permisului nr. … eliberat de … (semn distinctiv UE/ONU în cazul unei ţări terţe, de exemplu, «70.0123456789.NL»)
    71. Duplicatul permisului nr. … (semn distinctiv UE/ONU în cazul unei ţări terţe, de exemplu, «71.987654321HR»)
    73. Limitat la vehiculele din categoria B cu 3 sau 4 roţi şi motor (B1)
    78. Limitat la vehiculele cu schimbător de viteze automat
    79. (…) Limitat la vehiculele care respectă specificaţiile indicate în paranteze, în vederea aplicării articolului 13 din prezenta directivă
    79.01. Limitat la vehiculele cu două roţi, cu sau fără ataş
    79.02. Limitat la vehiculele din categoria AM cu trei roţi sau de tip cvadriciclu uşor
    79.03. Limitat la tricicluri
    79.04. Limitat la tricicluri combinate cu o remorcă avînd o masă maximă autorizată care nu depăşeşte 750 kg
    79.05. Motocicletă din categoria A1 cu un raport putere/masă mai mare de 0,1 kW/kg
    79.06. Vehicul din categoria BE unde greutatea maximă autorizată a remorcii depăşeşte 3 500 kg
    80. Limitat la titularii unui permis de conducere pentru un vehicul din categoria A de tip triciclu cu motor care nu au împlinit 24 de ani
    81. Limitat la titularii unui permis de conducere pentru un vehicul din categoria A de tip motocicletă cu două roţi care nu au împlinit 21 de ani
    95. Conducătorul auto deţinător de CPC care îndeplineşte obligaţia de aptitudine profesională
    96. Vehicule din categoria B combinate cu o remorcă cu o masă maximă autorizată de peste 750 kg, unde greutatea maximă autorizată a unei astfel de combinaţii depăşeşte 3 500 kg, dar nu este mai mare de 4 250 kg
    97. Nu are dreptul de a conduce un vehicul din categoria C1.
    Codurile 100 şi peste: coduri naţionale valabile doar pentru conducere pe teritoriul statului-membru care a eliberat permisul.
    În cazul în care un cod se aplică tuturor categoriilor pentru care a fost eliberat permisul, acesta se poate imprima la rubricile 9, 10 şi 11.
    [Anexa în redacția HG393 din 04.04.16, MO90-99/08.04.16 art.444]