Parlamentul adoptă prezenta hotărîre.
    Art.1. – Se  aprobă:
    – Strategia Sistemului naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, expusă în anexa nr.1, parte integrantă a prezentei hotărîri; 
    – Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei  Sistemului naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane pe anii 2009–2011, expus în anexa nr.2, parte integrantă a prezentei hotărîri.
    Art.2. –  Implementarea strategiei menţionate va fi asigurată din contul şi în limitele alocaţiilor prevăzute în bugetele corespunzătoare, precum şi în limitele  mijloacelor provenite din alte surse, conform actelor normative în vigoare.
    Art.3. – Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale vor întreprinde măsurile ce se impun pentru realizarea strategiei şi a planului de acţiuni menţionate, în limitele competenţelor atribuite, şi vor raporta semestrial Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului rezultatele obţinute.
    Art.4. – Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului:
    – va monitoriza şi va coordona procesul de implementare a strategiei şi a planului de acţiuni menţionate;
   – va generaliza informaţiile şi va prezenta anual, pînă la data de 30 martie, Guvernului şi Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane un raport privind implementarea strategiei şi a planului de acţiuni.
    Art.5. – Guvernul va asigura realizarea prezentei hotărîri şi va informa periodic Parlamentul despre implementarea strategiei menţionate.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                              Marian  LUPU

    Nr.257-XVI. Chişinău, 5 decembrie 2008.
    Traficul de fiinţe umane reprezintă o problemă actuală pentru societatea contemporană. Dimensiunile fenomenului, înregistrat pe scară globală, necesită acţiuni imediate din partea guvernelor tuturor ţărilor afectate de acest flagel. Traficul de fiinţe umane constituie o violare a drepturilor omului şi o lezare a demnităţii şi integrităţii fiinţei umane. Principiile dezvoltării societăţii democratice sînt incompatibile cu tratarea fiinţelor umane drept marfă. Organizaţiile internaţionale estimează numărul victimelor traficului de fiinţe umane la aproximativ 2,45 de milioane, majoritatea fiind femei şi copii.
    Proporţiile fenomenului impun necesitatea de a întreprinde unele acţiuni de amploare în vederea mobilizării resurselor, consolidării eforturilor guvernelor şi ale societăţii civile în cadrul unui parteneriat eficient pentru prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane. Dezvoltarea unui sistem pertinent de acţiuni împotriva traficului de persoane este o soluţie adecvată pentru diminuarea acestui fenomen. Implementarea unui astfel de sistem este o preocupare majoră pentru Republica Moldova.
    1. Traficul de fiinţe umane continuă să rămînă pentru Republica Moldova o problemă complexă, a cărei soluţionare nu trebuie amînată. Datele disponibile demonstrează că cetăţenii Republicii Moldova, în anii 2000–2007, au fost supuşi exploatării în 32 de ţări ale lumii. Gravitatea situaţiei indică faptul că Republica Moldova, actualmente, rămîne o ţară de origine a traficului de fiinţe umane. De asemenea, deşi într-o măsură mai mică, Republica Moldova este o ţară de tranzit al victimelor traficului de fiinţe umane din ţările ex-sovietice către statele europene. Sînt înregistrate cazuri de trafic în scopul prelevării de organe şi ţesuturi. În majoritatea cazurilor, victime ale traficului devin persoane private, iar victime ale traficului în scopul exploatării prin cerşit devin minorii şi mamele cu copii. Majoritatea victimelor traficului de fiinţe umane este reprezentată de populaţia pauperizată de la sate, cel mai frecvent de tinerii fără  profesie şi fără loc de muncă, inclusiv de persoanele victime ale violenţei în familie. În Republica Moldova se constată şi fenomenul traficului intern: locuitorii din mediul rural sînt supuşi traficului în oraşele mari. În acest sens, organizaţiile neguvernamentale (obşteşti şi religioase) şi cele internaţionale depun eforturi considerabile, în cadrul implementării programelor de prevenire şi combatere a acestui fenomen, pentru prevenirea, identificarea şi acordarea asistenţei victimelor traficului de fiinţe umane.
    2. Tendinţele demonstrează că limitele de vîrstă ale traficului se extind continuu. Frecvent sînt înregistrate cazuri de trafic de persoane cu vîrste mai mari de 25 de ani, precum şi de copii, comparativ cu perioada anterioară, cînd persoanele traficate aveau vîrste cuprinse între 18 şi 25 de ani. Metodele de recrutare şi transportare a victimelor traficului de fiinţe umane peste hotare, precum şi formele de exploatare devin mai diversificate. S-a mărit numărul cazurilor în care fostele victime ale traficului de fiinţe umane devin infractori prin recrutarea altor persoane. La nivel naţional nu există un sistem unitar de colectare a datelor privind traficul de fiinţe umane. Instituţiile care desfăşoară acţiuni de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane furnizează statistici diferite, în funcţie de specificul responsabilităţilor pe care le au în combaterea acestui fenomen sau în asistarea victimelor traficului de fiinţe umane.
    3. În ultimii ani Guvernul a întreprins un şir de măsuri în vederea suprimării manifestărilor traficului de fiinţe umane şi protecţiei victimelor fenomenului menţionat.
    Astfel, Republica Moldova a ratificat mai multe acte internaţionale cu referire la traficul de fiinţe umane: Convenţia ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate şi Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor (2000), Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane (2005), Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului, referitor la vînzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă (2000). De asemenea, a fost adoptată Legea nr.241-XVI din 20 octombrie 2005 privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, au fost armonizate la actele normative internaţionale în domeniu Codul penal şi Codul cu privire la contravenţiile administrative (2005); au fost elaborate şi aprobate documente ce reglementează organizarea activităţilor în domeniul vizat: Planul naţional de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane pe anii 2008–2009, Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a centrelor de protecţie şi asistenţă a victimelor traficului de fiinţe umane (2006); au fost încheiate acorduri bilaterale în domeniul combaterii traficului de fiinţe umane cu un şir de state (Turcia, Federaţia Rusă, România, Ucraina ş.a.). Guvernul, concomitent cu dezvoltarea cadrului legislativ, a creat structuri instituţionale: Comitetul naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane (2001), Consiliul coordonator al organelor de drept de pe lîngă Procurorul General (2007), comisiile teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane (2002). Cu suportul donatorilor, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a fost creat Centrul pentru combaterea traficului de persoane (2006). Totodată, în cadrul Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului a fost instituită unitatea de coordonare a  Sistemului naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane (denumit în continuare SNR), finanţată de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, în baza Memorandumului de colaborare semnat de către părţi în 2006. 
    În ultimii ani s-a constatat o creştere considerabilă a numărului de dosare penale intentate şi a numărului de persoane condamnate pentru infracţiuni ce ţin de traficul de fiinţe umane. Curtea Supremă de Justiţie a generalizat rezultatele practicii judiciare pe cauzele cu privire la traficul de fiinţe umane, inclusiv traficul de copii, scoaterea ilegală a copiilor din ţară şi proxenetism (2006).
    4. Măsurile întreprinse în ultimii doi ani au contribuit la stabilizarea situaţiei în acest domeniu, însă dimensiunea fenomenului în cauză impune Guvernul să definească acţiuni concrete şi modalităţi noi de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane.
    5. În scopul organizării optime a protecţiei şi asistenţei victimelor traficului de fiinţe umane, realizării măsurilor de prevenire a traficului de fiinţe umane, consolidării eforturilor tuturor actorilor implicaţi în combaterea acestui fenomen în Republica Moldova, este necesară abordarea sistemică a acestei probleme. Constituirea SNR reflectă un cadru special de cooperare, prin care structurile guvernamentale îşi îndeplinesc obligaţiile privind protecţia şi promovarea drepturilor omului victimă a traficului de fiinţe umane şi îşi coordonează eforturile în parteneriat strategic cu societatea civilă, precum şi cu alţi actori activi în acest domeniu. SNR se bazează pe practicile comune de organizare a activităţii în domeniul de referinţă şi pe standardele internaţionale de contracarare a traficului de fiinţe umane.
    6. Dezvoltarea şi implementarea sistemelor de referire la nivel naţional sînt stipulate în Planul de acţiuni al OSCE de combatere a traficului de fiinţe umane, aprobat la Maastricht în decembrie 2003 de către Consiliul de Miniştri, precum şi în Planul de acţiuni “Republica Moldova – Uniunea Europeană” (pct.52), aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.356 din 22 aprilie 2005. Constituirea SNR contribuie la crearea şi dezvoltarea institutelor democratice ale statului bazat pe drept, precum şi asigură protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului prin intermediul unui sistem de garanţii politico-juridice. Structura SNR şi modul de organizare implică toate nivelurile societăţii: persoane private, organizaţii neguvernamentale şi structuri de stat la nivel local, naţional şi transnaţional.
    7. Elementele particulare de implementare a SNR în Republica Moldova sînt:
    – prevenirea traficului de fiinţe umane prin acordarea asistenţei sociale potenţialelor victime;
    – dezvoltarea cooperării transnaţionale – element complex şi deosebit de important pentru Republica Moldova.
    8. Strategia SNR (denumită în continuare Strategie) are drept scop integrarea sistemului de protecţie şi asistenţă a victimelor traficului de fiinţe umane în sistemul de asistenţă  socială.
    9. Reformarea modului existent de protecţie şi asistenţă a victimelor traficului de fiinţe umane se va realiza pe etape, în vederea menţinerii calităţii asistenţei oferite şi a protecţiei intereselor legale ale victimelor acestui flagel.
    10. Victime ale traficului de fiinţe umane devin deseori copiii aflaţi în dificultate, repatriaţi de către Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului în parteneriat cu Misiunea OIM în Moldova şi Fundaţia “Terre des hommes” din Federaţia Rusă şi din Ucraina (copii rămaşi fără îngrijire părintească, copii din familii aflate în situaţii de risc etc.). Strategia naţională privind protecţia copilului şi familiei, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.727 din 16 iunie 2003, a definit cadrul de soluţionare a problemelor copilului şi familiei, a promovat calitatea şi accesibilitatea la asistenţă socială, precum şi dezvoltarea unui sistem de servicii la nivel local.
    Specialiştii cu competenţă în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane (colaboratori ai poliţiei, asistenţi sociali, reprezentanţi ai agenţiilor locale) întîmpină unele dificultăţi de identificare a copilului victimă. De asemenea, nu este conştientizată pe deplin necesitatea de protecţie şi îngrijire specială pe care o necesită copilul. Mai mult de atît, între actorii responsabili pentru prevenirea şi combaterea fenomenului lipseşte cooperarea şi comunicarea. Strategia vine să contribuie la implementarea obiectivelor privind protecţia copilului şi familiei în aspectele prevenirii traficului de fiinţe umane.
    11. Prevederile Strategiei sînt în concordanţă cu priorităţile naţionale pe termen mediu din cadrul Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008–2011, adoptată prin Legea nr.295-XVI din 21 decembrie 2007, precum şi cu activităţile incluse în Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008–2011, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.191 din 25 februarie 2008.
    12. Scopul Strategiei constă în asigurarea abordării sistemice a protecţiei şi asistenţei victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, precum şi în asigurarea respectării drepturilor omului.
    13. Strategia are drept obiectiv general implementarea abordării sistemice a protecţiei şi asistenţei victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane.
    14. Strategia este orientată spre realizarea următoarelor obiective specifice:
    – dezvoltarea sistemului de protecţie şi asistenţă a victimelor traficului de fiinţe umane în baza abordării sistemice;
    – armonizarea cadrului juridico-normativ privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane cu cerinţele tratatelor internaţionale în domeniu;
    – asigurarea accesului victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane la servicii de calitate;
    – consolidarea capacităţilor profesionale ale resurselor umane în domeniul protecţiei şi asistenţei victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane;
    – consolidarea cadrului instituţional cu referire la domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane la toate nivelurile administraţiei publice;
    – dezvoltarea sistemului de protecţie a victimelor martori ai traficului de fiinţe umane care participă în procesul penal;
    – elaborarea mecanismului de finanţare a măsurilor de protecţie şi asistenţă a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane;
    – elaborarea instrumentelor şi procedurilor de referire a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane în cadrul SNR;
    – dezvoltarea sistemului de monitorizare şi evaluare a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane;
    – instituirea unui sistem de colectare a datelor privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, respectînd principiul protecţiei datelor personale;
    – dezvoltarea în cadrul SNR a parteneriatelor sociale în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane;
    – sensibilizarea populaţiei asupra prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane.
    15. Principiile Strategiei sînt următoarele:
    – respectarea şi restabilirea drepturilor fundamentale ale omului;
    – respectarea interesului superior al copilului victimă şi potenţială victimă a traficului de fiinţe umane;
    – confidenţialitatea informaţiei şi inviolabilitatea vieţii private a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane;
    – responsabilitatea statului pentru asigurarea protecţiei victimelor traficului de fiinţe umane;
    – nondiscriminarea;
    – abordarea individuală;
    – acordul victimei traficului de a beneficia de protecţie şi asistenţă;
    – accesul necondiţionat la protecţie şi asistenţă al victimei şi potenţialei victime a traficului de fiinţe umane;
    – parteneriatul social;
    – abordarea multidisciplinară şi intersectorială;
    – dezvoltarea colaborării transnaţionale.
    16. Beneficiari ai Strategiei sînt:
    – copii şi adulţi victime ale traficului de fiinţe umane;
    – copii şi adulţi potenţiale victime ale traficului de fiinţe umane;
    – familiile victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, inclusiv familiile extinse;
    – specialişti din domeniul protecţiei şi asistenţei victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane;
    – reprezentanţii organelor centrale de specialitate ale autorităţilor publice şi ai autorităţilor administraţiei publice locale;
    – reprezentanţii societăţii civile.
    17. Dezvoltarea sistemului de protecţie şi asistenţă a victimelor traficului de fiinţe umane se efectuează în baza abordării sistemice prin:
    – consolidarea cadrului instituţional în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane la toate nivelurile autorităţilor publice;
    – constituirea SNR;
    – definirea structurii responsabile pentru coordonarea generală a acţiunilor în cadrul SNR;
    – dezvoltarea sistemului de monitorizare şi evaluare a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane.
    18. Armonizarea cadrului juridico-normativ privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane cu cerinţele tratatelor internaţionale în domeniu prevede:
    – elaborarea regulamentelor cu privire la modul de organizare şi asigurare a protecţiei şi asistenţei victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, inclusiv protecţia victimelor martori etc.;
    – modificarea Regulamentului Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului cu privire la coordonarea activităţilor la toate nivelurile SNR. Coordonarea se va efectua: la nivel naţional/transnaţional – de către Comitetul naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane, la nivel local – de către comisiile teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane; sub aspect general – de către Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului, sub aspect operaţional – de către echipa multidisciplinară la nivel local/naţional/transnaţional;
    – elaborarea regulamentului de activitate a echipei multidisciplinare teritoriale  din cadrul SNR;
    – întocmirea şi încheierea acordurilor bilaterale între state privind identificarea şi repatrierea victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane;
    – elaborarea standardelor minime de calitate pentru serviciile de protecţie şi asistenţă a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane;
    – elaborarea mecanismului de acreditare a serviciilor de protecţie şi asistenţă a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane.
    19. Asigurarea accesului la servicii de calitate al victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane se realizează prin:
    – oferirea protecţiei şi asistenţei speciale copiilor victime şi potenţiale victime ale traficului de fiinţe umane, pornind de la interesul superior al copilului, axîndu-se pe: integrarea (reintegrarea) copilului în familie şi în societate; prezenţa şi acordul părinţilor sau reprezentanţilor legali ai copilului; oferirea protecţiei imediate, ţinînd cont de opinia copilului şi de gradul de maturitate a raţionamentelor sale;
    – dezvoltarea sistemului de asistenţă socială de stat pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, inclusiv a copiilor, în conformitate cu politica statului privind reforma sistemului de protecţie socială a familiei şi drepturilor copilului;
    – dezvoltarea reţelei locale de servicii pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane în parteneriat cu donatorii şi societatea civilă;
    – dotarea sistemului de servicii creat cu echipamente şi materiale de suport.
    20. Consolidarea capacităţilor profesionale ale resurselor umane în domeniul protecţiei şi asistenţei victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane se efectuează prin:
    – elaborarea curriculumului/modulelor de formare profesională iniţială şi continuă a specialiştilor din cadrul SNR la subiectul prevenirea traficului de fiinţe umane şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale acestui trafic;
    – elaborarea materialelor didactice pentru implementarea modulelor de formare profesională;
    – implementarea curriculumului de formare profesională a specialiştilor în domeniul protecţiei sociale la subiectul prevenirea traficului de fiinţe umane şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale acestui trafic;
    – instituirea sistemului de atestare a cadrelor în domeniul
protecţiei sociale la subiectul prevenirea traficului de fiinţe umane şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale acestui trafic.
    21. Elaborarea mecanismului de finanţare a măsurilor de protecţie şi asistenţă a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, inclusiv crearea  programului de susţinere a victimelor traficului de fiinţe umane.
    22. Instituirea unui sistem de colectare a datelor privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, respectînd principiul protecţiei datelor personale, se efectuează prin elaborarea:
    – conceptului sistemului informaţional de colectare a datelor;
    – regulamentului de administrare a sistemului informaţional;
    – acordului-cadru cu privire la regimul de colectare, prelucrare şi schimb de informaţii despre cazurile privind traficul de fiinţe umane (între furnizorii de informaţii şi depozitar – Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului).
    23. Dezvoltarea în cadrul SNR a parteneriatelor sociale în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane se realizează prin:
    – încheierea acordului comun privind colaborarea între participanţii la SNR, precum şi a acordurilor bilaterale de colaborare;
    – consolidarea structurilor interdepartamentale de coordonare a acţiunilor actorilor SNR la diferite niveluri: la nivel central – grupurile de experţi; la nivel raional – comisiile teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane şi echipele multidisciplinare de coordonare; 
    – promovarea parteneriatelor între structurile guvernamentale şi societatea civilă în procesul de elaborare şi implementare a politicilor în domeniu.
    24. Sensibilizarea populaţiei asupra prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane se efectuează prin:
    – elaborarea strategiei de comunicare în cadrul SNR;
    – elaborarea materialelor informaţionale privind traficul de fiinţe umane;
    – promovarea în mass-media a activităţilor cu referire la traficul de fiinţe umane;
    – implementarea campaniilor de comunicare în domeniul prevenirii traficului de fiinţe umane.
    25. Dezvoltarea SNR necesită majorarea treptată a resurselor financiare, precum şi diversificarea şi flexibilitatea mecanismelor financiare. Finanţarea activităţilor de implementare a Strategiei se va efectua în limita mijloacelor aprobate pe anii respectivi în bugetul de stat, în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi a altor surse, conform legislaţiei.
    26. Implementarea Strategiei va contribui la asigurarea protecţiei şi asistenţei victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, la eficientizarea activităţii întregului sistem de prevenire şi combatere a fenomenului vizat, la coordonarea activităţilor între structurile şi instituţiile implicate în acest proces.
    27. Rezultatele scontate sînt:
    – obţinerea unui SNR dezvoltat;
    – responsabilitatea Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului pentru coordonarea acţiunilor la toate nivelurile SNR sub aspect operaţional;
    – optimizarea măsurilor de prevenire a traficului de fiinţe umane;
    – armonizarea cadrului legislativ în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane;
    – îmbunătăţirea calităţii protecţiei şi asistenţei acordate victimelor traficului de fiinţe umane (durata şi diversificarea asistenţei, servicii noi la nivel local etc.);
    – sporirea eficienţei acţiunilor de protecţie şi asistenţă a victimelor şi potenţialelor victime identificate ale traficului de fiinţe umane;
    – eficientizarea urmăririi penale a infractorilor pentru traficul de fiinţe umane;
    – elaborarea procedurilor standardizate de protecţie şi asistenţă a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane (proceduri de identificare, proceduri de repatriere, proceduri de referire, proceduri de protecţie şi asistenţă);
    – elaborarea şi implementarea curriculumului de formare profesională iniţială şi continuă;
    – elaborarea şi diseminarea materialelor informaţionale şi didactice;
    – formarea resurselor umane în domeniul prevenirii traficului de fiinţe umane şi asistenţei victimelor şi potenţialelor victime ale acestui trafic;
    – creşterea gradului de conştientizare a fenomenului traficului de fiinţe umane.
    28. Indicatorii de progres sînt:
    – integrarea SNR în sistemul de protecţie;
    – identificarea şi asistarea unui număr mai mare de potenţiale victime ale traficului de fiinţe umane;
    – identificarea unui număr mai mare de victime ale traficului de fiinţe umane;
    – creşterea numărului de cazuri soluţionate;
    – creşterea numărului de specialişti formaţi în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane;
    – reducerea numărului de victime şi potenţiale victime ale traficului de fiinţe umane;
    – includerea în programe de protecţie şi asistenţă a unui număr mai mare de victime şi potenţiale victime ale traficului de fiinţe umane;
    – definitivarea procedurilor standardizate de protecţie şi asistenţă a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane;
    – creşterea numărului de dosare penale anchetate de organele de drept;
    – creşterea numărului de victime ale traficului de fiinţe umane ale căror drepturi au fost restabilite în instanţa de judecată.
    29. Implementarea Strategiei este preconizată pentru anii 2009–2016.
    30. Implementarea Strategiei se va efectua în baza planului de acţiuni expus în anexa nr.2.
    31. Realizarea Planului de acţiuni privind implementarea Strategiei pe anii 2009–2011 implică abordarea intersectorială şi multidisciplinară a problemei privind  protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane.
    32. Planul de acţiuni, fiind un instrument de implementare a Strategiei, actualizat la finele fiecărui an, asigură adaptarea flexibilă la schimbările şi necesităţile imediate.
    33. În realizarea Strategiei pot fi identificate următoarele constrîngeri:
    – rezistenţă în ceea ce priveşte colaborarea dintre reprezentanţii structurilor de stat şi cei ai societăţii civile;
    – prejudecăţi cu privire la victimele traficului de fiinţe umane;
    – nivelul redus de cunoştinţe şi aptitudini al specialiştilor în domeniul la care se referă SNR;
    – fluctuaţia înaltă a cadrelor şi insuficienţa resurselor umane în domeniul protecţiei şi asistenţei victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane;
    – insuficienţa alocaţiilor financiare pentru asigurarea protecţiei şi asistenţei victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane;
    – insuficienţa serviciilor de protecţie şi asistenţă a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane.
    34. Monitorizarea şi evaluarea sistemului de protecţie şi asistenţă a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane au la bază coordonarea acţiunilor participanţilor la SNR la toate nivelurile.
    35. Monitorizarea se realizează permanent cu ajutorul fişelor standard de monitorizare, elaborînd trimestrial rapoarte de monitorizare.
    36. Evaluarea implementării Strategiei se face la fiecare 6 luni de către membrii grupului permanent de experţi.
    37. Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului:
    – va pregăti şi va prezenta Guvernului şi Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane, anual, în baza rezultatelor evaluărilor, un raport generalizat privind implementarea Strategiei;
    – va elabora, la finele fiecărui an, în baza rezultatelor evaluărilor şi necesităţilor identificate, propuneri pentru actualizarea Planului de acţiuni privind implementarea Strategiei pe anii 2009–2011.